Programul Operaţional Sectorial “Creşterea Competitivităţii Economice” (numit în

continuare POS CCE) reprezintă principalul instrument pentru realizarea celei de-a doua

priorităţi tematice a CSNR – şi anume, creşterea pe termen lung a competitivităţii economice din

România, prioritate ce rezultă din prioritatea similară din Planul Naţional de Dezvoltare. În

acelaşi timp, POS CCE contribuie, mai mult sau mai puţin, la implementarea tuturor celorlalte

priorităţi tematice şi teritoriale ale CSNR. În urma analizei situaţiei actuale şi a analizei SWOT,

se poate constata o dezvoltare lentă sau nefavorabilă a anumitor factori cu influenţă asupra

competitivităţii. Deşi a progresat substanţial în ultimii ani, România prezintă serioase decalaje de

competitivitate în raport cu statele membre ale UE. Motivele acestei rămâneri în urmă se

regăsesc la nivelul tuturor elementelor care determină competitivitatea. Acestea se reflectă în

ultimă instantă, într-o productivitate scăzută, fapt ce defineşte problema competitivităţii în

România. Nivelul PIB la PPC1 reprezintă doar 50% din media noilor state membre ale UE. În

ciuda progreselor înregistrate în privinţa privatizării, eficientizării şi reglementării sectorului

financiar, accesul firmelor la capital rămâne înca limitat. În plus, utilizarea unor tehnologii şi

echipamente cu durata de viaţa depasită, energo-intensive, reduce drastic productivitatea în

majoritatea sectoarelor economice. De aceea, creşterea competitivităţii nu trebuie privită ca un

proces de exploatare a avantajelor pe termen scurt (de ex: costul redus al forţei de muncă), ci ca

un proces de construire a unei structuri economice bazate pe investiţii de capital si pe cercetare,

dezvoltare si inovare. Altfel spus, articularea unei perspective de convergenţă pe termen mediu şi

lung şi integrarea cu succes a pieţei româneşti trebuie să aibă în vedere dezvoltarea unei

economii bazate pe cunoastere. Analiza situaţiei actuale şi cea SWOT pun accentul pe decalajele

specifice ale diferitelor componente ale competitivităţii economice, precum şi pe nevoile ce

decurg din acestea, ca baza pentru cea mai potrivită combinaţie de acţiuni. Sectorul IMM este cel

mai afectat, datorită orientării relativ slabe către activităţi productive, accesului redus la capital,

tehnologie şi infrastructură, a adaptabilităţii la nevoile pieţei prin inovare şi datorită nivelului

scăzut al abilităţilor manageriale. Nivelul scazut de complexitate şi puterea de cumpărare scăzută

ale pieţei interne nu îndeamnă companiile spre certificare, afectându-le capacitatea de adaptare la

standardele impuse de integrarea în UE şi de concurenţă datorată globalizării. Cercetarea şi

transferul tehnologic sunt sub - finanţate, insuficient orientate către cerere şi lipsite de

infastructuri adecvate care să permită ca rezulatatele cercetării să se transforme în inovare

aplicată.

Contextul dezvoltării competitive prezentat mai sus, pe baza analizei situaţiei actuale şi a

analizei SWOT, reprezintă punctul de plecare în derularea exerciţiului de programare şi

elaborarea strategiei POS CCE. În această situaţie, principalul obiectiv al strategiei este creşterea

poziţiei competitive a ţării în contextul stabilităţii macroeconomice, care să însoţească în acelaşi

timp procesul natural de creştere a investiţiilor străine directe (ISD). Mai mult, strategia va trebui

să ia în considerare în mod realist faptul că România a devenit parte a canalelor globalizate de

producţie şi va dezvolta mai puţin o specializare sectorială şi mai degrabă o specializare

subsectorială numai în anumite faze productive, produsele sale devenind greu de recunoscut pe

piaţa internaţională printr-o strategie de brand. Deci, unul dintre obiectivele finale ale strategiei

va fi modificarea graduală a poziţiei producţiei româneşti, în diviziunea internaţională a

activităţilor productive, prin creşterea ponderii calitătii interne a procesării.

Pentru realizarea acestui obiectiv strategia va trebui să: - dezvolte o bază de afaceri

antreprenorială şi inovativă, prin investiţii în produse cu valoare adaugată ridicată; - faciliteze

accesul IMM-urilor la finanţare prin instrumente financiare adecvate ; - aducă în discuţie

slăbiciunile sectoarelor industriale existente, care utilizează tehnologii învechite, care afectează

mediul şi sunt mari consumatoare de energie. - diversifice în continuare baza de producţie a tării

pentru minimizarea riscurilor datorate excesivei dependenţe de produsele cu valoare adaugată

scăzută ; - stabilească o legatură între activităţile de C&D şi aplicarea lor în industrie şi să

promoveze sectoarele inovative care se bazează pe activitatea de cercetare; - sprijine folosirea pe

scara largă a tehnologiilor TIC ; sporească eficienţa şi dezvoltarea durabilă a sistemului energetic

ca factor al competitivităţii, adresându-se în acelaşi timp problemelor de eficienţă energetică la

utilizatorii finali.