Ai duhovnic? -examenul vieþii

noastre cu Dumnezeu"Pãstreazã-te curat ºi

luminat, Tu eºti fereastraprin care vezi lumea"

(G.B.Shaw)E vremea examenelor ºi fiecare tânãr

cautã sã obþinã certificarea cunoºtinþelorºi afirmarea sa în planul societãþii. Kant,filosoful, scria: "Suntem cultivaþi pânã lasaturaþie dar ne lipseºte mult pânã sã fimdesãvârºiþi." Avem la dispoziþie bibliote-ci, ºcoli, internet ºi cu toate acestea sun-tem neputincioºi în preluarea ºi prelu-crarea informaþiilor primite. Ni se oferãimagini, dar ni se furã libertatea de a neimagina, a gândi. Ni se oferã ºtiri deultimã orã dar nu ºtim sã mai avem timp

de conºtiinþã.Pãrintele duhovnic este rãspunsul

tinereþii noastre veºnice în Dumnezeu. Afi sub ascultarea ºi îndrumarea unuiduhovnic înseamnã a fi ancoraþi în cred-inþã, mereu însetaþi de Dumnezeu. Îndem-nul, canonul pe care-l primim de la du-hovnic ne ajutã sã ne îndreptãm, ne ajutãsã înþelegem cã a fi credincioºi numai înanumite condiþii prielnice manifestãriicredinþei nu e de ajuns mântuirii noastre.Nu ne poate da lumea aceasta ce ne poateda credinþa în Dumnezeu. A-L gãsi peDumnezeu prin pãrintele duhovnic ebucuria întâlnirii acelui suflet viteaz caresã învie mintea ucisã de pãcat.

Prin Taina Mãrturisirii redescoperimfrumuseþea ºi simplitatea Lui Hristos dinnoi. Redescoperim faptul cã pe Dumne-zeu Îl cunoaºtem din postura înge-nuncherii noastre. Îngenuncheaþi în faþa

lui Dumnezeu, deºi suntem mici, des-coperim sensuri atât de mari… Maidescoperim cã nu "locul" nostru în soci-etate este definitoriu, ci þinta vieþii noastre:învierea. Trebuie sã facem efortul de a ieºidin masa populaþiei ºi sã ne întoarcem laOm.

Dincolo de societatea aceasta de con-sum este comuniunea cu Dumnezeu înBisericã. Prin împãrtãºirea cu Trupul ºiSângele lui Hristos primim "apa cea vie"ºi nu vom mai înseta niciodatã dupã celevremelnice, limitate la clipa de azi. Prinpãrintele duhovnic simþim plenar fãgã-duinþa lui Hristos: "Iatã Eu sunt cu voipânã la sfârºitul veacului" (Matei 28,20).

Acum, vã îndemn, permiteþi-vã luxulîntrebãrii: Ai duhovnic?

Dacã încã nu ai un pãrinte duhovnic,apropie-te de omul care se bucurã deDumnezeu ºi te vei bucura ºi tu de El.

Anul II, nr. 18iulie 2008

Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinulPreþ: 50 de bani

CMYK

Clonarea umanã:Quo vadis,

Homini?Ce este clonarea umanã ºi ce

consecinþe are aceastã promi-siune a ºtiinþei? (pag. 13)

Ce muzicã trebuiesã asculte untânãr creºtin?Muzica este o hranã pentru

suflet, sunetul ei se imprimã înnoi ºi ne dã o putere pe care ofolosim apoi în viaþã, în relaþiilecu ceilalþi. (pag. 8)

Din cuprins

Editorial de Pr. Cãtãlin Teulea

ppppaaaagggg.... 3333Ultimul numãr al publicaþiei

se poate citi ºi pe INTERNET, la adresa

www.protopopiatulfagaras.lx.rosau www.bzf.ro

!

„Cântecul care zideºte“

Toaca ne scoate din timpulcotidian ºi ne introduce în tim-pul rugãciunii. Purificã ºi alun-gã rãul, îi transfigureazã atâtpe cei care toacã, cât ºi pe ceicare îi ascultã. Cântecul de toa-cã amplificã sensibilitatea su-fleteascã a copiilor în spiritulcredinþei ortodoxe, este într-ade-vãr un “cântec care zideºte”

Trecut ºi prezent în Bisericã2

SEDIU PENTRU PROTOPOPIAT.Din punct de vedere administrativ-gos-podãresc, în timpul sãu a fost cumpãratãcasa ce a servit ca reºedinþã a Protopo-piatului Ortodox Fãgãraº pânã anul acesta.Aºadar timp de peste o sutã de ani (1905-2008) preoþii din Þara Fãgãraºului s-aubucurat de aceastã clãdire situatã în uliþagrecilor (actuala Ion Codru Drãguºanu),aproape de biserica “Sfânta Treime”. Laaceastã bisericã a slujit protopopul NicolaeBorzea, înzestrând-o cu un chivot în altar“de toatã frumuseþea”. Tot el a renovat-o ºia întocmit planul curþii bisericii.

INSPECTOR ªCOLAR. În calitatea

sa de inspector al ºcolilor confesionale dinparohiile ortodoxe, dupã vizitarea acestoraºi a ºcolilor de stat, el afirmã cã “cea maibunã creºtere o dau ºcolile confesionale…Mai bine creºte o mamã bunã pe fiul ei,decât o doicã plãtitã”. Românii din comi-tat, dornici de culturã, au ridicat ei ºcoli,fãrã sprijinul statului, prin contribuþiifinanciare în parohii ºi în comune.

Protopopul Nicolae Borzea a conduslucrãrile de zidire ale unei noi ºcoli confe-sionale, cu douã sãli de învãþãmânt, ante-camerã ºi odaie pentru bibliotecã. A fãcutastfel încât învãþãtorul, cantorul ºi crâs-nicul sã poatã locui în incinta nou ridicatã.

L U P T Ã T O RPENTRU ROMÂNI.A fost ºi participant

activ în lupta naþionalã ºi pentrulegea credinþei strãmoºeºti. În 1908îl gãsim criticând aspru legea elec-toralã maghiarã, într-o ºedinþã a

congregaþiei comitatului Fãgãraº. El cere olege dreaptã, fãrã deosebire de neam, ast-fel ca fiecare cetãþean care are peste 20 deani sã aibã drept de vot.

CREDINÞÃ STRÃMOªEASCÃ. Înanul 1914, cu prilejul împlinirii a 200 deani de la moartea martiricã a lui Constan-tin Brâncoveanu ºi a fiilor sãi, protopopulNicolae Borzea a organizat un amplupelerinaj la ruinele mãnãstirii de laSâmbãta de Sus. La aceastã ceremonie auparticipat 32 de preoþi ºi mulþime de cre-dincioºi, demonstrând puternica lor trãireîn credinþa moºilor ºi strãmoºilor lor.

ÎN PARLAMENT. În anul 1918,protopopul Nicolae Borzea a fost liderulluptei naþionale de la Fãgãraº, explicân-du-se astfel prezenþa sa în parlamentulRomâniei Mari de dupã 1918.

La trecerea sa la cele veºnice, în varaanului 1936, istoricul Nicolae Iorga scria:“S-a stins la Fãgãraº un om din cei vechiai Ardealului, voinic ºi inimos, cald la pri-etenie, gata la faptã, bucuros sã ajute ori-unde: protopopul Nicolae Borzea”.

Pr. Cãtãlin Teulea

Pagini din istoria Protopopiatului Ortodox FãgãraºCu puþin timp în urmã am avut bucuria binecuvântãrii noului sediu al

Protopopiatului Ortodox Fãgãraº de cãtre Înalt Prea Sfinþia Sa Dr. LaurenþiuStreza, Mitropolitul Ardealului. Acest nou sediu al instituþiei poartã numele unuiadintre cei mai vrednici protopopi pe care i-a avut Fãgãraºul:

Una dintre bucuriile maritrãite anul acesta a fost întâl-nirea cu maica Siluana Vlad, încadrul cursurilor de formare organizate deProtopopiatul Fãgãraº, cu binecuvântareaÎnalt Prea Sfinþitului Laurenþiu. MaicaSiluana este coordonatoarea Centrului deformare ºi consiliere “Sfinþii ArhangheliMihail ºi Gavriil” din Craiova, în cadrulcãruia se desfãºoarã tot felul de activitãþide consiliere, în special pentru tineri, dar ºipentru copii, medici, profesori sau deþi-nuþii din închisorile Craiovei.

Cele 5 zile din zori ºi pânã-n searãne-au oferit ocazia sã aflãm lucruri noi ºi interesante. Despre ce?În primul rând despre noi înºine… ceva din durerile de demult,din traumele noastre, din fricile noastre, de care ne era teamã sãne mai aducem aminte. Am învãþat cã pentru a putea sã înainteziºi sã poþi sã îi ajuþi pe cei din jurul tãu, trebuie mai întâi sã îþi vin-deci rãnile tale. Sã ne vindecãm prin iertare. Pentru aceasta omultrebuie în primul rând sã-ºi identifice acele rãni, apoi sã cearã aju-tor de la Dumnezeu pentru a avea puterea sã le accepte ºi sã-iierte pe cei care i-au greºit, cu voie sau fãrã voie.

Ceea ce e foarte important de înþeles este faptul cã tot acestproces de autocunoaºtere pe care-l sãvârºeºte omul nu e doaropera sa, ci o conlucrare cu harul lui Dumnezeu, trimis nouã prin

Duhul Sfânt. Simultan cu vin-decarea noi urmãrim sfinþireaºi creºterea noastrã ca per-

soanã, nu doar ca individ. Înþelegândaceste lucruri ºi vindecându-ne pe noi, îiputem ajuta ºi pe cei trimiºi de Dum-nezeu în viaþa noastrã ºi care au nevoiede ajutor pentru oblojirea rãnilor sufle-teºti, la fel de dureroase sau chiar maidureroase decât cele trupeºti. De multeori omul nici mãcar nu îºi dã seama deaceste rãni, însã îºi dezvoltã din cauzalor mecanisme de apãrare care-l fac sãnu trãiascã armonios cu sine însuºi ºi cu

ceilalþi, ci sã caute sã evite ºi sã mascheze suferinþele provocateºi reactualizate poate prin contactul cu ceilalþi.

Pentru cã fiecare suntem responsabili în primul rând de noiînºine, aceastã lucrare de aprofundare a propriei persoane cu aju-torul harului lui Dumnezeu este absolut necesarã. De aceea vãîndemn, pe cei care aveþi posibilitatea accesãrii internetului, sãparcurgeþi seminarul propus de Maica Siluana pe siteul centrului,la adresa www.sfintii-arhangheli.ro. Se numeºte Sã ne vinde-cãm iertând ºi poate fi parcurs de cãtre oricine. Informaþii îndetaliu despre paºii care trebuie urmaþi se gãsesc acolo, la rubri-ca mai sus menþionatã. Vã doresc tuturor vindecare uºoarã ºi cufolos duhovnicesc! Pr. Marius Corlean

Protopopul Nicolae Borzea (1905-1936)Consemnat în monografia lui Nicolae Aron ca fiind al nouãlea protopop la

biserica românã greco-ortodoxã din Fãgãraº (biserica de azi de pe strada IonCodru Drãguºanu), el a fost mai întâi paroh la Viºtea de Jos timp de 20 de ani.A fãcut parte din Adunarea eparhialã ºi din Congresul naþional bisericesc.

Mandatul sãu de protopop al Fãgãraºului, început în 1905, a adus un saltsemnificativ în administrarea Bisericii ortodoxe din zonã, precum ºi implicareamai eficientã a Bisericii, a preoþilor ºi enoriaºilor în problemele sociale ºi în luptanaþionalã de la Fãgãraº.

SSãã nnee vviinnddeeccããmm iieerrttâânndd

3Eveniment

Pãrinte stareþ, aþi fost prezentla festival încã de la începutul lui,în seara zilei de luni, 7 iulie. Careau fost manifestãrile organizateîn aceastã zi?

Festivalul a început luni seara,cu slujba Vecerniei, de la ora 18, pecare am sãvârºit-o împreunã cu unsobor de preoþi, dupã care am þinutun cuvânt de învãþãturã, de chemarela credinþã, în care am vorbit despreînsemnãtatea bãtãii de toacã. Numai înBiserica Ortodoxã existã acest instru-ment care prin cântecul lui cheamã oame-nii la smerenie, la rugãciune, la trãireduhovniceascã. Bãtaia de toacã face par-te dintr-un act de cult care marcheazãînceputul slujbei. Mai întâi se bate toacacu un ciocan împrejurul bisericii, înformã de cruce, apoi se bate toaca cudouã ciocane din turla bisericii sau aclopotniþei, apoi se trag clopotele pentrua începe rugãciunea, iar aceastã bãtaiede toacã ºi de clopote cheamã atâtcãlugãrii cât ºi credincioºii la rugãciune.

Cum a continuat festivalul?Marþi de dimineaþã a avut loc prezen-

tarea copiilor, îmbrãcaþi în costume popu-lare specifice zonei ºi þãrii din care pro-veneau. S-a rostit o rugãciune de binecu-vântare, dupã care a început parada cos-tumelor populare, în cântecul fanfareimilitare a Academiei Forþelor Aeriene“Henri Coandã” din Braºov.

S-au întrecut 90 de copii la acest fes-tival, de la grãdiniþã pânã la clasa a VIII-a,copii cu un talent deosebit, care ºi-audemonstrat într-adevãr credinþa prinbãtaia de toacã.

De unde vin aceºti copii?Copiii au fost din toate colþurile þãrii

dar ºi reprezentanþi ai Bisericilor orto-doxe sârbã, bulgarã, greacã ºi ucrai-neanã, toþi însoþiþi de preoþii lor parohi.

Dumneavoastrã ce judeþ aþi re-prezentat?

Noi am venit din partea judeþului Clujºi am rãmas profund impresionaþi de eve-

niment, care este de o intensitate sufle-teascã ce nu se poate exprima în cuvinte.Este impresionant sã îi vezi pe aceºti copii,unii doar de 3-4 ani, cum îºi pun înde-mânarea ºi mãiestria în acest minunatact de cult care este bãtutul de toacã. Amfost atât de copleºit încât nu aº putea sãvã spun cât a durat, nu m-am uitat nicio-datã la ceas, nu m-a interesat timpul.

Cum vi se pare ideea organizãriiunui festival de toacã pentru copii?

Cântecul de toacã amplificã sensibili-tatea sufleteascã a copiilor în spiritul cre-dinþei ortodoxe, este într-adevãr un “cân-tec care zideºte”, dupã cum se numeºte ºifestivalul, de aceea cred cã este o idee mi-nunatã. Datoritã pãrintelui Smãdu acesteve-niment are continuitate, cu sprijinul auto-ritãþilor locale, al Consiliului judeþean, alpoliþiei, pompierilor ºi sponsorilor, care seocupã an de an sã primeascã oaspeþii carevin chiar ºi de la mii de kilometri distanþã.

Aþi mai fost ºi în alþi ani?Da, anul acesta am fost pentru a doua

oarã. M-am simþit foarte onorat sufle-teºte ºi am avut o transpunere ºi o trãireîncât… nu sunt cuvinte.

Anul acesta mi s-a pãrut puþin maiduhovnicesc ºi chiar am remarcat acestlucru la slujbã, cã a fost o trãire sufle-teascã ºi o trãire intens duhovniceascã.Bucuria cu care am fost primit în acestoraº, construit ca sã fie un oraº ateu, caremultã vreme nu a avut bisericã, este denegrãit, iar trãirea pe care am avut-o afost dumnezeiascã.

Încã din 1995 pãrintele Octavian Smãdu organizeazã în oraºul Victo-ria concursuri de toacã pentru copii. Mai întâi pentru copiii oraºului, apoiºi pentru copiii din parohiile învecinate, din întreaga þarã ºi chiar dinstrãinãtate. Din 2005 competiþia s-a transformat într-un festival interna-þional numit “Cântecul care zideºte”, ajuns în prezent la cea de-a patraediþie. Despre ce s-a întâmplat anul acesta la Victoria ne-a povestit stareþulMãnãstirii Piatra Craiului din judeþul Cluj, ieromonahul Antonie Flore,invitat de onoare la eveniment.

Toaca

DECLANªEAZÃ RUGÃCIUNEA.Scopul practic al acestui instrument este che-marea la slujbã, la rugãciune, însã semnifi-caþia cântecului de toacã este mult mai pro-fundã. Toaca este cea care ne aduce aminte

de Dumnezeu, ne scoate din timpul cotidian ºine introduce în timpul liturgic al aducerii delaudã lui Dumnezeu. Ea declanºeazã rugãciu-nea - când o auzim ne facem cruce ºi neîndreptãm gândul cãtre Dumnezeu - ºi este eaînsãºi o rugãciune. “La prima bãtaie de toacãîncepe ºi prima bãtaie a inimii pentruHristos”, spune Prea Sfinþitul Ioan Selejan.

PURIFICÃ ªI ALUNGÃ RÃUL. Toacaare ºi o funcþie purificatoare, care îndepãr-teazã puterile rele, fiind strâns legatã de sem-nul crucii. Aceastã funcþie explicã evitarea înpopor a rostirii numelui diavolului (numeleinvocã prezenþa celui numit) ºi înlocuirea luiprin expresia “ucigã-l toaca”.

TREZEªTE SUFLETUL, TRANSFIGU-REAZÃ. Cântecul de toacã transmite celui careascultã ºi celui care bate un sentiment de che-mare la sfinþenie. Iatã câteva mãrturii surprin-se de Constanþa Cristescu în lucrarea sa „Che-mãri de toacã“: "Te apropie mai mult de cer. Esteun simþ cu totul deosebit; toaca te adunã ºi techeamã la rugãciune, este mijlocul prin carete apropii mai mult de Dumnezeu ºi de îngeri.""Ritmul toacei îþi aduce o stare de evlavie, demicºorime duhovniceascã a sufletului. Trezeº-te sufletul sã porneascã pe o cale mai bunã alui Dumnezeu, prin post, milostenie, rugãciune,umilinþã, nãdejdea ºi încrederea mare în Dum-nezeu. Bãtãile toacei reprezintã chiar o rugã-ciune, însãºi sunetul ei te îndeamnã sã te gândeºtila Dumnezeu." "Mi-am dat seama cã atunci cândtoci se-ntâmplã ceva, are loc o transfiguraþie,ca ºi cum ai spune o rugãciune puternicã. A-tunci ai impresia cã aceastã rugãciune, aceas-

tã toacã ajunge în faþa lui Dumnezeu."

„Cântecul care zideºte“Este un instrument sonor utilizat în bise-

ricile ortodoxe, mai ales în mãnãstiri, pentrua anunþa începerea slujbelor religioase.Folosirea ei este marcatã încã din sec. IV,când creºtinismul a devenit o religie liberã,iar credincioºii erau chemaþi la rugãciuneprintr-o bãtaie în uºã cu un ciocan de lemn.Acest obicei s-a transformat în bãtaia cu cio-canul într-o scândurã de lemn, numitã toacã.

Toaca este de mai multe feluri: Toaca micã (portabilã), cu care se bate

înconjurând bisericaToaca mare, care este fixã ºi se aflã în

general în turla bisericii sau în clopotniþãToaca de fier (tochiþa), care se gãseºte

mai ales în mãnãstiri

Interviu realizat de Natalia Corlean

Adormirea Maicii Domnului estecea mai de seamã dintre sãrbãtorileînchinate Sfintei Fecioare Maria. ÎnSfânta Scripturã nu aflãm nimic despremoartea Maicii Domnului, însã aflãmdin cântãrile ºi imnele de la Vecernia ºiUtrenia sãrbãtorii.

Când a binevoit Hristos sã ia laSine pe Maica Sa, un înger i-a vestitacesteia cu trei zile mai înaintemutarea ei de pe pãmânt la viaþa ceacereascã. Ea ºi-a pregãtit toate cele deîngropare, s-a urcat din nou în MunteleMãslinilor, aºa cum fãcea de multe ori,pentru a se ruga. Înainte de a-ºi dasufletul, s-a auzit un tunet mare iar dela marginile lumii au venit la casaMaicii Domnului, ca pe niºte nori, toþiSfinþii Apostoli, în afarã de SfântulApostol Toma, care, din rânduiala luiDumnezeu, lipsea.

Preasfânta Nãscãtoare de Dum-nezeu ºi-a luat iertãciune de la toþi ºi,culcându-se pe pat, s-a rugat pentruîntãrirea lumii ºi pentru vieþuirea în pace.Apoi binecuvântând pe toþi cei de faþã,ºi-a dat sufletul în mâinile Fiului ºiDumnezeului ei. În acel moment foartemulþi bolnavi au fost vindecaþi prinbinecuvântarea ei. Apostolii au ridicatpatul ºi au petrecut, pânã la mormânt,trupul cel primitor de Dumnezeu. Sosindîn satul Ghetsimani ºi aºezând în mormânttrupul Maicii Domnului, ei au zãbovitacolo încã trei zile. Atunci a sosit ºi Sf.

Apostol Toma, care era întristat cã nu seînvrednicise sã vadã chipul adormit alMaicii Domnului, ca ºi ceilalþi Apostoli.Astfel a fost deschis mormântul, pentru ca

ºi el sã se închine trupului Maicii Dom-nului. Aceasta a fost rânduiala luiDumnezeu pentru a descoperi cã sfântulei trup nu se mai afla în mormânt, ciacolo mai era doar giulgiul lãsat, camângâiere ºi mãrturie nemincinoasã amutãrii Nãscãtoarei de Dumnezeu, cutrup cu tot, la ceruri.

Astfel noi, ortodocºii, credem ºi mãr-turisim cã trupul Maicii Domnului n-acunoscut putrezirea care vine dupãmoarte, nici n-a rãmas în mormânt.Maica Domnului a fost mutatã cu trup cutot la ceruri, de aceea vorbim despre“adormirea” sau “mutarea” ei la ceruri, ºinu despre “moartea” ei. Spre deosebirede Mântuitorul, Nãscãtoarea de Dum-nezeu a fost dusã la ceruri de îngeri, nuprin puterea ei, iar acolo se roagã de-apururi pentru noi.

Din smerenie, Maica Domnului nu afãcut nici o minune în timpul vieþii, însãdupã ridicarea ei la cer nimeni nu a fãcut

pentru oameni mai multe ºi mai mari mi-nuni. De aceea îi cântãm în Troparul carese cântã de Adormirea Maicii Domnului:„Întru Adormire lumea nu ai pãrãsit, deDumnezeu Nãscãtoare“. Prin încredinþa-rea ei Sfântului Apostol Ioan, Hristos ne-odãruieºte pe Maica Sa ca Mamã a noastrã,a tuturor. Deºi s-a mutat la ceruri, ea nu i-apãrãsit pe fiii ei, ci ne cãlãuzeºte mereu,fiind grabnic ajutãtoare atunci când alergãmîn vreme de necaz la iubirea ei de Mamã.

Pr. Iosif Ciolan

CMYK

4 Sãrbãtorile lunii

„Întru Adormire lumea nu ai pãrãsit“

Acesta mai este numit po-pular „postul Sântei Mãrii“. Estepus înaintea praznicului Ador-mirii Maicii Domnului, fiindrânduit de Bisericã spre adu-cerea aminte de virtuþile aleseale Preacuratei Nãscãtoare deDumnezeu ºi de postul cu careea însãºi s-a pregãtit pentru tre-cerea la cele veºnice. SfinþiiPãrinþi ne învaþã cã cine nu ocinsteºte pe Maica Domnului,nu-l cinsteºte nici pe Fiul ei,cãci cum ar putea cineva sãcinsteascã o persoanã dacã

nu-i cinsteºte mama? ªi cumam putea-o cinsti mai frumospe Maica Domnului decât prinaceastã perioadã de post închi-nat ei, perioadã în care trebuiesã înmulþim rugãciunile cãtreMijlocitoarea noastrã în faþalui Dumnezeu?

ªtim cu toþii cã MaicaDomnului este grabnic ajutã-toare în necazuri ºi SfinþiiPãrinþi ne spun cã ea se roagãmereu cu lacrimi Fiului ei pen-tru noi. Postul acesta este doaro micã jertfã a noastrã în com-

paraþie cu viaþa pe care a avut-oMaica Domnului, modelul ca-re trebuie sã ne cãlãuzeascã înaceastã perioadã. Este un postuºor datoritã abundenþei delegume ºi fructe de sezon, darºi pentru cã Maica Domnuluine iese în întâmpinare în do-rinþa noastrã de a o cinsti ºi neajutã sã postim.

Postul Maicii Domnuluiîncepe la 1 august ºi dureazã14 sau 15 zile, pânã la sãrbã-toarea Adormirii (15 august).Se lasã sec în seara zilei de 31

iulie, iar când aceastã datãcade miercurea sau vinerea, selasã sec cu o zi mai înainte; deasemenea, postul se pre-lungeºte chiar ºi în ziua sãrbã-torii, dacã aceasta cade mier-curea sau vinerea, fãcându-sedezlegare la untdelemn, peºteºi vin. Monahii ºi creºtinii mairâvnitori ajuneazã lunea, mier-curea ºi vinerea, pânã spresearã, când consumã mâncareuscatã; marþea ºi joia mãnâncãfãrã untdelemn, iar sâmbãtã ºiduminicã se dezleagã la unt-delemn ºi vin. La 6 august, sãr-bãtoarea Schimbãrii la faþã, înorice zi ar cãdea, se face dezle-gare la untdelemn, peºte ºi vin.

Natalia Corlean

Întru naºtere fecioria ai pãzit,întru adormire lumea nu ai pãrãsit,de Dumnezeu Nãscãtoare. Muta-tu-te-ai la viaþã fiind Maica Vieþii ºicu rugãciunile Tale izbãveºti dinmoarte sufletele noastre.

Troparul praznicului

PPoossttuull,, jjeerrttffaa nnooaassttrrãã ccaa rrããssppuunnssllaa ddrraaggoosstteeaa MMaaiicciiii DDoommnnuulluuii

Pãrinte, sunteþi un preottânãr într-un oraº tânãr. Cumvã simþiþi în aceastã misiunela care v-a chemat Dumnezeu?

Mã simt îndatorat. Înda-torat faþã de iubirea lui Dumne-zeu, Care m-a chemat la preo-þie, faþã de ierarhul meu, ÎPSLaurenþiu, care a investit în mi-ne încredere ºi dragoste pãrin-teascã, ºi faþã de credincioºii pecare mi i-a dat Domnul sprepãstorire. Mã bucur de dragos-tea credincioºilor care mã spri-jinã în lucrãrile de construcþiela biserica Sf. Ilie, dar ºi în ac-tivitatea pastoral-liturgicã.

De Victoria mã leagã multe,începând cu prima zi de viaþã,pentru cã este locul unde m-amnãscut. Am crescut împreunã cuoraºul acesta, iar în biserica dinVictoria am învãþat cântareabisericeascã, tipicul ºi am rostitprimele predici ca seminarist ºiapoi ca student la Teologie.Dar nici mai târziu nu am pier-dut legãtura cu oraºul.

Vã referiþi la primii anide preoþie...

Da, înainte de a fi în paro-hia Victoria I, am slujit 6 ani înparohia Limba din judeþul Al-ba, unde am trãit mari bucuriialãturi de credincioºii de acolo,legate de construirea casei pa-rohiale ºi de sfinþirea bisericii,eveniment la care au participatºi credincioºi din Oraºul Victo-ria cu preoþii lor. Pãstrez ºi acumlegãtura cu parohia de acolo ºichiar ne ajutãm unii pe alþii, curugãciunea ºi nu numai.

În cei 6 ani de pãstorire a-colo am primit vizite ale maimultor credincioºi din Victoria,

fie cã erau în trecere, fie pentrucã veniserã special pentru asta.

De curând aþi slujit pen-tru prima datã în biserica nouãcare s-a ridicat în parohia dum-neavoastrã. Cred cã a fost omare bucurie, atât pentrudumneavoastrã, cât ºi pentruenoriaºii dumneavoastrã.

Da, acesta este cuvântul - bu-curie. Când m-a instalat în paro-hie, ÎPS Laurenþiu mi-a încre-dinþat lucrãrile de construcþie abisericii Sf. Ilie - începute depredecesorul meu, vredniculpãrinte Codrea - lucru pentruîmplinirea cãruia mi-am mobi-lizat toate puterile. În prezent,dupã ce Înaltul ne-a dat binecu-vântarea ºi antimisul, slujbelese desfãºoarã în biserica nouã.

Au fost ºi momente difici-le, dar bucuria acesta este ase-mãnãtoare cu bucuria femeiicare, de dragul pruncului pe ca-re l-a nãscut, uitã durerile facerii.

ªtiu cã sunteþi implicat îndiverse activitãþi cu tinerii.Cum aþi reuºit sã îi faceþi sãse implice ºi în ce anume con-stau aceste activitãþi?

În luna aprilie 2007, prinbinecuvântarea ÎPS Laurenþiu,din dorinþa de a-i implica petineri în viaþa Bisericii, am înfi-inþat Liga Tinerilor Creºtini Or-todocºi din Victoria. Gama de ac-tivitãþi a tinerilor din Ligã estefoarte variatã, începând cu slu-jirea lui Dumnezeu ºi terminândcu slujirea aproapelui. Ne rugãmîmpreunã, avem activitãþi în aerliber, organizãm spectacole,seri duhovniceºti, acþiuni de vo-luntariat prin distribuire de ali-mente celor aflaþi în lipsuri etc.

Cred cã dragostea de Dum-nezeu ºi dorinþa de fi utili ce-lorlalþi îi determinã sã seimplice activ. ªi dorul de afi în comuniune unii cualþii, de a fi împreunã.

Adolescenþii sunt bom-bardaþi astãzi cu tot felulde informaþii manipula-toare pe principalele cana-le media pe care le folo-sesc: televiziunea ºi inter-netul. Cum mai pot ei sadiscearnã binele de rãu înacest haos informaþional?

Televiziunea ºi internetulsunt mijloacele de comunicarecel mai mult întrebuinþate detineri în ziua de azi. Continui sãcred cã educaþia sãnãtoasã deacasã ºi legãtura cu Biserica, cuduhovnicul, îi poate þine petineri ancoraþi în Bine pentru anu fi luaþi de val. O implicare atinerilor în viaþa Bisericii le dãconºtiinþa unitãþii ºi frãþietãþii.

Una din plãgile zilelor noas-tre este tendinþa de izolare. Aitot ce-þi trebuie pentru ca sã-þitrãieºti singur bucuriile saunefericirile. ªi asta nu e bine.Stând în faþa televizorului sau acalculatorului eºti în perma-nenþã informat. Problema estecã informaþia pe care o primimprin televizor sau internet nu epurã, nu este ceea ce ar trebuisã afli, ci ceea ce vor alþii sãafli. Din aceastã cauzã se pro-duce haosul informaþional.

Tinerii trebuie mai întâi sãcunoascã ce este binele, ca sã-ldeosebeascã de rãu, iar Bisericaîi poate învãþa binele pentru cãÎl are pe Hristos - Binele Însuºi.Dacã tinerii vor sã se zideascã

sufleteºte, se pot zidi chiar ºi fo-losind televizorul sau internetul,dar sub ascultarea de duhovnic.

Ce i-aþi spune unui tânãr ca-re este în cãutarea sensului vieþii?

L-aº sfãtui sã se descoperepe sine, sã se cunoascã. Sã-ºiºtie calitãþile, atuurile, dar sã-ºicunoascã îndeosebi minusurile,imperfecþiunile, pentru aºti ce a-re el de fãcut cu sine. Apoi sã-ºidescopere locul lui din planulcreaþiei lui Dumnezeu. Sã-Lîntrebe pe Dumnezeu: Doam-ne, TU ce vrei sã faci cu mine?

În tumultul activitãþilorpe care le aveþi la parohie vãrupeþi din puþinul timp ºiscrieþi ºi pentru publicaþianoastrã. Ce mesaj aveþi pen-tru cititori?

Sã nu-ºi piardã timpul cu lu-crurile inutile. Sã-l roage pe Dum-nezeu sã le descopere ce au defãcut ºi sã-ºi organizeze viaþa, pen-tru a nu pierde ceea ce nu potcrea - timpul. ªi încã ceva: sã fa-cã misiune, dãruind câte un exem-plar din revista “Apostolat în Þa-ra Fãgãraºului” celor care nu au.

Interviu realizat de Natalia Corlean

CMYK

5Dialoguri

Numele: Pr. Adrian MagdaData ºi locul naºterii: 12 aprilie

1975, Oraºul VictoriaStudii: Seminarul Teologic Alba Iu-

lia, Facultatea de Teologie Alba Iulia,doctorand în cadrul Facultãþii deTeologie “Andrei ªaguna” din Sibiu

Familia: cãsãtorit cu Maria, inspec-tor în asistenþã socialã, au doi copii:Andreea (6 ani) ºi ªtefania (2 ani)

Parohia în care slujeºte: Victoria I

O implicare a tinerilor în viaþa Bisericii le dã conºtiinþa unitãþii ºi frãþietãþii.

Pãrintele Adrian Magda este vrednicul urmaº al pãrintelui Codrea la cârma ParohieiVictoria I. Dupã 6 ani de pastoraþie în judeþul Alba, Dumnezeu l-a chemat la slujire înoraºul natal. Deºi se spune cã “nimeni nu este profet în þara lui”, pãrintele a reuºit sãintre la sufletul enoriaºilor. ªi cum ar putea sã nu fie aºa, din moment ce nu ai cum sãnu-i observi dragostea pentru Dumnezeu, pentru slujire ºi pentru oameni. Când îl cauþie în misiune; începe ziua dimineaþa devreme ºi o încheie noaptea târziu, alergând mereusã mai rezolve câte ceva sau pe cineva. Chiar ºi materialele de ziar le predã întotdeaunaîn ultimul moment. Nu ai, însã, cum sã te superi pe el, pentru cã le face cu mult drag ºiseriozitate, încât nu prea ai ce sã corectezi în urma lui…

Catehism pe înþelesul tuturor6

În vorbirea curentã, a se mântuiînseamnã a se salva, a scãpa dintr-o pri-mejdie, a se sfârºi. În limbaj bisericesc,mântuirea este izbãvirea din robia pãcatu-lui ºi a morþii ºi dobândirea vieþii veºnice,în unire cu Dumnezeu.

De ce folosim termenul demântuire ºi nu de salvare,

scãpare etc.Biserica foloseºte, pe lângã termenul

de mântuire ºi pe cei de salvare, scãpare,izbãvire, dar cuvântul predilect pentru aexprima aceastã lucrare a lui Dumnezeudespre care vorbim este cel de mântuire.

De ce? Pentru cã:1. Acest cuvânt este derivat de la

însuºi numele Domnului IisusHristos (Iisus = Mântuitor)

2. Biserica ºi l-a însuºit în totali-tate ºi are ziditã o întreagã învãþãturãdogmaticã pe acestã temã. Prin aceas-ta a devenit un termen bisericesc.

3. Mântuirea este opera iubirii luiDumnezeu, salvarea sau scãparea es-

te mai apropiatã de lucrarea omului. 4. Cuvântul “mântuire” are un farmec

aparte, este mai aproape de sufletul omu-lui, trimite la o înþelegere duhovniceascã,profundã.

Putem sã ne mântuim singuri?De cele mai multe ori constatãm cã

suntem “asistenþi la spectacolul lumii”,copleºiþi de situaþie, avem nevoie de aju-torul celuilalt, îl strigãm pe cel care ne-arputea scoate din impas. Împrejurãrile vieþiine conºtientizeazã despre limitele naturiiumane, de aceea mântuirea nu este unatribut al omului.

Cum ne putem mântui?Întrucât mântuirea este o restaurare (adu-

cere în starea de dinainte de cãdere) a na-turii umane, numai Creatorul are putereaaceasta. Mântuirea omului echivaleazã cuo nouã creaþie a lumii, fiind o lucrare de înnoi-re, ºi pentru cã aceastã creaþie este posibilãnumai prin intervenþia lui Dumnezeu, o nu-mim rãscumpãrare, restaurare sau înnoireprin har.

Sfinþii Pãrinþi ne învaþã cã trebuie sãunim în viaþa noastrã trei factori pentru ane putea mântui: harul lui Dumnezeu,credinþa noastrã ºi faptele bune ca mate-rializare a credinþei noastre.

HARUL - pentru cã fãrã ajutorulPrietenului din Cer nu putem face nimic(Ioan 15, 5).

CREDINÞA - ca însuºire ºi trãiredeplinã a adevãrurilor revelate deDumnezeu.

FAPTELE BUNE - ca trecere de lao etapã teoreticã la una practicã, ca anga-jare a întregii noastre fiinþe în procesulmântuirii. Pr. Adrian Magda

Iatã un cuvânt care ne sunã atât de desîn urechi, încât de cele mai multe ori nu-lmai trecem prin filtrul raþiunii. Cunoaºtemcã existã noþiunea de mântuire ºi acest lucrune este suficient. Dar, ce este mântuirea?

Mântuirea

Cum îl batjocorim peDumnezeu prin cruce…

Crucea îl însoþeºte pe creºtinîn viaþa de zi cu zi. Ne însem-nãm cu semnul sfintei cruci întimp ce ne rugãm, mai alesatunci când sunt pomenite per-soanele Sfintei Treimi: Tatãl,Fiul ºi Sfântul Duh, dar ºi a-tunci când intrãm sau ieºim dincasã, înainte de începerea lucru-lui ºi dupã terminarea lui, înain-te de masã ºi dupã masã, cândintrãm ºi ieºim din bisericã, cândtrecem pe lângã o bisericã sauo troiþã, în timpul slujbelor dela bisericã, când ne e fricã sauîn orice fel de împrejurare...

Aºa ne-am pomenit, aºa

am fost învãþaþi,aºa am vãzut cãfac cei maimulþi creºtini.De multe ori în-sã facem acestgest fãrã gândul la Dumnezeu,fãrã sã ºtim semnificaþia ºi im-portanþa lui. Astfel ne facemsemnul crucii în grabã, prefe-rând trei cruci stâlcite în loculuneia dupã rânduialã, saufãcând câte o cruce micã pepiept, abia sesizabilã. Automa-tismul acestui gest este de celemai multe ori pãgubitor, atâtpentru noi, întrucât ne lipseºtede participare activã la un actde cult, de angajare într-orelaþie vie cu Dumnezeu, cât ºi

pentru cei de lângãnoi, întrucât aceº-tia se smintesccând ne vãd batjo-corind semnul cru-cii. Sfântul IoanGurã de Aur are uncuvânt aspru pen-tru cei ce fac sem-nul sfintei cruci îngrabã ºi cu superfi-cialitate, zicând cãbatjocoresc pe Celce a murit pe cruceºi oferã astfel dia-volilor un bun pri-lej de a râde pe

seama creºtinilor.

Dãtãtoare de putereSemnul sfintei cruci se fa-

ce întotdeauna cu mâna dreap-tã, astfel: se uneºte degetul arã-tãtor cu cel mijlociu ºi cel mare,simbolizând unitatea de fiinþã aSfintei Treimi, degetul inelar ºicel mic se lipesc de podul palmei;se duce mâna la frunte, rostin-du-se “În numele Tatãlui”, lapiept rostind “al Fiului”, la umã-

rul drept, apoi la umãrul stâng,rostind “ºi al Sfântului Duh”; selasã apoi mâna în jos spunând“Amin”.

Ducând mâna la frunte,cerem lui Dumnezeu prin acestgest sã ne sfinþeascã ºi sã nelumineze mintea, sã ne deaînþelepciune; apoi, atingândpieptul, cerem lui Dumnezeusã ne încãlzeascã inima dedragoste ºi râvnã pentru El ºipentru tot binele, iar când neînsemnãm la umeri cerem luiDumnezeu sã ne întãreascã pu-terile trupeºti ºi sufleteºti cuharul Sãu, pentru a putea ducegreul zilei. Însemnându-ne cusfânta cruce, noi primim puterede la Cel ce S-a rãstignit pe ea.

Însemnarea cu sfânta cruceeste o rugãciune a trupului, aºacum sunt ºi îngenunchierile,închinãciunile ºi metaniile, darºi un act de credinþã ºi de mãr-turisire a credinþei noastre înDumnezeu, iar în funcþie decum ne facem cruce putem ve-dea cum este ºi credinþa noas-trã: dreaptã sau strâmbã.

Pr. Ion Tãrcuþã

Cum ºi de ce ne facem semnul Sfintei Cruci?Creºtinii s-au însemnat dintotdeauna cu

semnul sfintei cruci. Cele mai vechi mãrturiile avem din sec. II, de la Iustin Martirul ºiFilosoful, care spune despre creºtini cã îºifãceau cruce când plecau ºi se întorceauacasã, înainte ºi dupã masã, precum ºiînainte sã moarã. Acest act de cult a fosttransmis din generaþie în generaþie pânãastãzi. Mai ºtim noi însã de ce ne facemcruce ºi cum se face semnul sfintei cruci?

7Mãrturisitori contemporani ai Ortodoxiei

Vindecat de Maica DomnuluiSfântul Gherman s-a nãscut în a-

propiere de Moscova, în jurul anului 1757.Nu existã date sigure despre locul în cares-a nãscut, despre numele pe care îl purtaînainte de a se cãlugãri sau despre familiadin care fãcea parte. Cert este faptul cã lavârsta de 16 ani a intrat în mãnãstireaSfântului Serghie - Sf. Treime ºi a vieþuitîn unul dintre metocurile acestei mãnãstiri,situat în apropierea golfului Finlandei. Învremea în care a stat aici, a cunoscutlucrarea vie ºi tãmãduitoare a MaiciiDomnului, care l-a ajutat sã se vindece deo ranã ce îi apãruse sub bãrbie. S-a rugat înfaþa icoanei Maicii Domnului, în somn afost atins de aceasta ºi, când s-a trezit, ranai se vindecase.

Mãnãstirea Valaam -mãnãstirea mucenicilor

Dupã ce a vieþuit aproape ºase ani laacest metoc, a plecat la mãnãstirea Va-laam, aflatã pe insula Valaam de pe laculLadoga. În aceastã oazã veche de mona-hism ºi spiritualitate ortodoxã ºi-a conti-nuat viaþa de rugãciune ºi ascezã, obiº-nuind sã plece într-un loc mai depãrtat demãnãstire, ce pânã astãzi îi poartã numele- Ghermanova - sã se roage ºi sã se bucu-re de frumuseþea creaþiei lui Dumnezeu.

Mãnãstirea Valaam are o istorie cutre-murãtoare. A fost înfiinþatã în secolul X decãtre ieromonahii Serghie ºi Gherman. Întresecolele XII-XVI a fost ocupatã ºi distrusãde suedezi de 80 de ori. ªi tot de atâtea oria fost reconstruitã din temelie. Este numitãºi “mãnãstirea mucenicilor”, deoarece vie-þuitorii ei nu au scãpat de nici un atac venitdin partea vremelnicelor regimuri politice.

Peninsula de gheaþãÎn anul 1793, Sinodul Bisericii Ruse a

hotãrât sã trimitã o misiune pentru a-iîncreºtina pe locuitorii peninsulei Alaska.Aceastã insulã devenise teritoriu rusesc lasfârºitul secolului al XVIII-lea ºi locuitoriimajoritari, aleuþi, erau pãgâni. Insula adevenit renumitã datoritã comerþului cupiele de focã ºi de vidrã. Din aceastãcauzã, mulþi negustori ruºi s-au stabilit

aici, au dezvoltat comerþulcu blãnuri ºi au oprimat po-pulaþia bãºtinaºã. În acestcontext, insula avea nevoiesã fie luminatã de CuvântulAdevãrului Celui Viu. Mi-siunea a fost alcãtuitã din 10misionari, printre care ºi mo-nahul Gherman, care aumers din sat în sat, au reuºitsã trezeascã conºtiinþele ale-uþilor ºi sã-i boteze. Pãrin-tele Gherman nota într-oscrisoare: “Domnul sã fie lã-udat! Am botezat mai binede ºapte mii de americani ºiam sãvârºit mai bine dedouã mii de cununii… Îiiubim ºi ei ne iubesc pe noi;sunt buni, însã sãraci. κidoresc atât de mult sã seboteze, încât ºi-au distrus ºiºi-au ars idolii”.

Misionarii au fost prigoniþi ºi chiaruciºi de ºamanii aleuþilor, dar ºi de negus-torii ruºi, pe care îi mustrau adesea pentrucã duceau o viaþã imoralã ºi se purtau bru-tal cu bãºtinaºii. În 1806 unii dintre cã-lugãrii misionari muriserã, alþii se întor-seserã în Rusia din cauza condiþiilor grele;doar Sfântul Gherman a reuºit sã reziste cucredinþã în faþa încercãrilor ºi nu i-a pãrãsitpe aleuþi.

Insula PinuluiSfântul s-a retras pe o insulã pãrãsitã,

insula Pinului, pe care a numit-o NoulValaam. Insula este situatã în apropiereaoraºului Kodiak. De aici, sfântul i-a ajutatpe bãºtinaºi în diferite feluri: a fost ºi du-hovnic, dar ºi infirmier. Astfel, legãturadintre el ºi fiii lui duhovniceºti s-a întãrit ºia dat roade bogate. A trãit în singurãtate ºiascezã, rodind rugãciunea ºi dragostea.Cineva l-a întrebat: “Pãrinte Gherman,cum trãieºti de unul singur în pãdure? Nute simþi niciodatã însingurat?” “Nu, nusunt singur”, a rãspuns el, “Dumnezeueste aici ºi pretutindeni. Îngerii Sãi suntaici. Este cu putinþã sã fii singur, cu ei alã-turi? Nu este mai bine sã fii în tovãrãºia lor

decât în cea a oamenilor?” Un cãlãtor care l-a

vãzut pe pãrintele Gher-man în 1819 l-a descrisca având “o înãlþime po-trivitã, o conformaþie deli-catã, cu ochi blânzi, albaº-tri, iar trupul îi era încinscu lanþ de cinci kilogra-me, cãmaºa îi era o pielede cãprioarã, sandalele -o bucatã de piele bãtu-citã, deºi uneori umbladesculþ, iar peste toateacestea purta o dulamãpeticitã”. Astfel, sãrãcã-cios înveºmântat, umblapeste dealuri ºi vãi, prinzãpadã ºi ploaie, în cãl-durã ºi în frig, oriunde îlchema datoria. Avea capat o bancã acoperitã cupiele de focã, drept pernãdouã cãrãmizi, ºi o scân-durã ca sã-i fie pãturã.Obiceiurile sale erau sim-ple: mânca cu mãsurã,dormea puþin, se rugamult ºi muncea din greu.Era îngãduitor cu slãbi-ciunile altora ºi nu îi în-

demna sã urmeze aceeaºi viaþã asceticã cael. Era blând cu animalele din sãlbãticie,pãsãrile ºi veveriþele îi erau tovarãºi, iarursul sãlbatic îi mânca din mânã.

Sfântul AlaskãiPe mãsurã ce a crescut în vârstã ºi în

sfinþenie, sfântul s-a învrednicit de vede-rea îngerilor, dar ºi a duhurilor rele, aprimit stãpânire asupra stihiilor ºi a cãpã-tat darul proorociei. În noaptea în care aadormit întru Domnul, locuitorii insuleiAfognak au vãzut deasupra Noului Va-laam un stâlp de luminã. La aceastã vedereminunatã, au cãzut în genunchi ºi au stri-gat: “Sfântul nostru a plecat de la noi”.Sfântul Gherman nu a lãsat aleuþilorclãdiri cu biserici, ºcoli sau spitale, ci azidit biserici vii ºi credinþã în sufletele lor.

Primul sfânt al Americii a fost canoni-zat în 9 august 1970, iar moaºtele sale seaflã în Catedrala Învierii din Kodiak,Alaska. Astãzi, mormântul sãu din insulaPinului, Noul Valaam, este vizitat depelerini veniþi din întreaga lume, minunilepe care sfântul le-a revãrsat asupra locuito-rilor peninsulei Alaska, dar ºi a ortodoc-ºilor de pretutindeni, fiind nenumãrate.

Eufemia Toma

Sfântul Gherman (1757-1836) a propovãduit Ortodoxia înAlaska, împreunã cu alþi nouã misionari ruºi. Este primul sfântortodox de pe continentul american ºi sãmânþa din care ºi-au trasseva sfinþi ºi pãrinþi îmbunãtãþiþi din vremea noastrã, precumSfântul Petru Aleutul, Sfântul Ioan Maximovici sau cuviosulpãrinte Serafim Rose, despre care am vorbit în numãrul trecut.

“Eu, un biet pãcãtos, de 40 deani caut sã Îl iubesc pe Dumne-zeu, ºi nu pot spune cã Îl iubescprecum ar trebui. Sã Îl iubeºtipe Dumnezeu înseamnã sã tegândeºti la El pururea, sã Îi slu-jeºti zi ºi noapte, ºi sã faci voiaSa. Domnilor, Îl iubiþi pe Dum-nezeu într-acest chip, vã rugaþiLui adesea, faceþi întotdeaunavoia Sa?” Sf. Gherman

Sfântul Gherman, apostol în Alaska

CMYK

Ce muzicã trebuie sã asculte un tânãrcreºtin? Eu eram pasionatã de muzica rockînainte, sã zicem, sã încep sã merg la biseri-cã, dar ºi acum mai ascult unele melodiicare-mi plac. Dar un creºtin adevãrat tre-buie sã-I slujeascã lui Dumnezeu în toateaspectele vieþii sale, nu? De aceea vã întreb,credeþi cã e dãunãtoare într-un fel aceastãmuzicã (ºtiu cã sunt exagerãri de tot felul înmuzica rock, dar nu la ele mã refer, nicio-datã nu le-am simpatizat)? Vã rog sã-mirãspundeþi (pe înþeles) dacã este ºi de ce estedãunãtor sã ascultãm ºi astfel de muzicã ºice muzicã e potrivitã pentru un tânãr carear vrea sã asculte de poruncile Bisericii.

Ana Draga mea Ana,Te îmbrãþiºez ºi-þi mulþumesc pentru

seriozitatea de care dai dovadã. Îþi mul-þumesc pentru cã, fiind tu responsabilã, în-tregul trup al Bisericii va beneficia de biruinþa ta. Tu, Ana, alegiacum sã împlineºti poruncile Domnului pentru cã simþi cã asta îþidã Viaþã ºi Bucurie. Când Domnul ne dã porunci nu cere ceva dela noi, ci ne dã, prin ele, Puterea Lui fãrã de care nimic nu putemface spre bucurie ºi viaþã. O, dacã oamenii ar pricepe asta! ªidacã s-ar îndura sã asculte dupã ce pricep! Poate te vei întreba,ca ºi mine oarecând, de ce nu se îndurã cineva sã aleagã Viaþa înlocul morþii pe care o mâncãm ºi bem, o respirãm ºi absorbimprin porii pielii ºi prin auz ºi miros încã din pântecele mamei?Din cauza vrãjmaºului nostru ucigaº de oameni care ne oferãsurogate imediate ºi imediat aducãtoare de plãcere simþualã. Plã-cerea ne robeºte otrãvii care ne ucide. Ca sã ieºim din robia eiavem nevoie de Adevãrul Care ne face liberi, de Domnul, Careni Se oferã pe Sine ca sã devenim ceea ce a gândit El sã fim. Dartrecerea de la robie la libertate e grea, e însoþitã de un “sevraj”dureros, e ca o moarte. E moarte. Dar e moartea care duce laViaþã ºi nu la putrezire!

Acum, sã revenim la muzicã. Ce este muzica, om drag? Esteo hranã pentru suflet, pentru partea lui pãtimitoare, simþitoare,afectivã. Sunetul muzicii, ca ºi cel al cuvintelor, intrã în noi, încelulele noastre ºi se “scrie” acolo dând o informaþie ºi o puterepe care o “mâncãm” ºi o folosim apoi în viaþa noastrã, în relaþi-ile noastre... ºi, aºa cum pentru trup e foarte important ce

mâncãm ºi ce bem, la fel de important este ºicu ce sunete ºi imagini ne hrãnim sufletul.Aºa cum, atunci când devenim conºtienþi ºiresponsabili, încercãm sã postim ºi sã numâncãm înlocuitori alimentari care ne ucidtrupul, tot aºa ar trebui sã postim ºi sã avemgrijã ce mâncãm ºi în acest sens.

Muzica rock, dincolo de mesajele ver-bale violente sau hulitoare, are un ritm care estrãin ritmului vieþii puse de Dumnezeu înnoi. Viaþa creatã de Dumnezeu este armonieºi pace ºi bucurie. Dacã vei sta liniºtitã ºi-þivei asculta respiraþia sau bãtãile inimii, veiauzi ceva din muzica pe care o cântã trupultãu viu. Omul, fãpturã creatoare “dupã chi-pul lui Dumnezeu”, are în el puterea ºi ºtiinþasã facã din melodiile vieþii ºi lumii create deDumnezeu ca o mare simfonie, noi ºi noicântãri prin care dã slavã Creatorului pentrudesfãtarea pe care o trãieºte, când este în

armonie cu El, sau dã glas durerii, tristeþii sau neliniºtii atuncicând se îndepãrteazã de Izvorul Armoniei. Când însã omul alegesã se rãzvrãteascã împotriva lui Dumnezeu pentru durerea pecare o simte ca urmare a îndepãrtãrii de Izvorul Vieþii, aceastãputere creatore se perverteºte ºi genereazã ritmuri adecvaterevoltei ºi împotrivirii. Dorul de viaþã cade în dorinþã de moarteºi autodistrugere, ca o amarã rãzbunare pe Creatorul Care nu nesatisface poftele ºi dorinþele aºa cum am voi noi, aºa cum ni lesugereazã duhurile întunericului care se hrãnesc cu aceste revolteale noastre...

Mulþi tineri, aºa cum ai fãcut ºi tu, îndrãgesc aceastã muzicãrãzvrãtitã ºi distructivã pentru cã au temeiuri în viaþa lor sã serevolte împotriva vieþii la care sunt condamnaþi prin venirea pelume într-o lume pe care nu au ales-o ºi care e deja bolnavã deurã ºi revoltã. Copilul aºteaptã dragoste ºi primeºte dezamãgiri.Aºa învaþã sã se “apere”, sã se revolte, sã-ºi facã “dreptate”,sfârºind în a imita rãul care l-a mutilat, ducându-l mai departe cape un blestem. ªi, pentru toate acestea el îl acuzã pe Dumnezeuºi se rãzbunã pe El fãcându-ºi rãu sieºi. Vedem aici inspiraþiademonicã a acestei rãzvrãtiri. Numai diavolul, care ne urãºte,poate sã ne sugereze sã ne facem rãu nouã înºine, pentru cãnumai el ºtie cât de mult ne iubeºte Dumnezeu ºi cât de fericiþiam fi dacã am alerga la El ca sã primim Viaþã ºi Bucurie!

Poate þi se pare greu sã te orientezi în acest hãþiº. ªi este.De aceea Domnul ne-a lãsat porunci simple ºi o Bisericã Viecu rânduialã simplã, la îndemâna oricui ºi oricând. Împlinindporuncile, hrãnindu-te cu Domnul ºi cu harul Lui, vei învãþasã umbli pe Cale fãrã poticniri grave. Vei simþi în trupul tãu,devenit templu al Duhului Sfânt, care muzicã este bunã ºi carenu pentru sufletul tãu. Aºa cum simþi ce hranã este bunã ºicare nu pentru trupul tãu! Pânã atunci încearcã sã fii ascultã-toare de Bisericã ºi de rânduiala ei vindecãtoare ºi sfinþitoare.

Aºa sã te ajute Dumnezeu, copil drag!

M. Siluana

8 Fii tânãr cu Hristos

Tinerii de azi, mucenici„Astãzi tinerii care reuºesc sã se pãstreze curaþi pânã la cãsãtoria

lor vor fi socotiþi mucenici. Tot astfel vor fi socotiþi ºi tinerii care vorsã devinã monahi, dacã se vor pãstra ºi ei curaþi pânã în clipa când vorîmbrãca rasa. Mucenicii cei de demult trãiau mucenicia sângelui.Tinerii de astãzi, atunci când se nevoiesc sã se pãstreze curaþi, suntconsideraþi mucenici ai conºtiinþei, din pricina rãzboiului conºtiinþeipe care îl rabdã ºi al dispreþului celorlalþi. Mucenicia conºtiinþei une-ori este mai dureroasã decât cea a sângelui.”

Cuviosul Paisie Aghioritul

Maica Siluana vã rãspunde

„Ce muzicã trebuie sã asculte un tânãr creºtin?“

Pas în doi 9

CMYK

Am cununat odatã pe cineva, ºi când am ajuns la rugã-ciunea aceea unde preotul spune: “iar femeia sã asculte debãrbat”, toatã lumea s-a uitat la mireasã ºi mireasa a plecatcapul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stãpânitceremonia, pentru cã fetiþa aceea a fost înjositã în cel maimare moment din viaþa ei. Dar am tãcut pânã mi-a venit vre-mea la cuvânt, ºi i-am spus: “Am constatat cã lumea n-a fostatentã la cuvintele de mai înainte, care spuneau cã bãrbatuleste dator sã-ºi iubeascã nevasta. Dragã mireasã, dacã nu teiubeºte, sã nu-l asculti!” Sã nu ne jucãm cu cuvintele! Fatanu e numai o jucãrie de pat sau o jucãrie de bucãtãrie; sun-tem plini de obligaþii, suntem plini de datorii. Prin urmare,trebuie sã vezi într-o iubitã de la început, când poþi sã ju-deci - pentru cã dacã te-ai îndrãgostit nu mai judeci - niºtelucruri pentru viitor, pânã la sfârºitul vieþii. Deci este deza-vantajul celui care se îndrãgosteºte prost, care s-a îndrãgos-tit pentru cã a vãzut ceva superficial; el nu mai simte fru-museþea aceea grozavã a iubirii.

Credeþi dumneavoastrã cã acest mare meºter,Dumnezeu, când a creat omul, ºi pe femeie deci, a creat-ofãrã sã toarne acolo sentimente ºi posibilitãþi extraordinare?!Femeia, þineþi seamã, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mairãu, dar care e bunã, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cuorice chip s-o faci bunã, dar cel mai bine este sã nu tegrãbeºti la începutul începuturilor.

Existã un instinct în noi. Odatã, mã gãseam la Timi-ºoara. Nu eram cãlugãr, nici la mãnãstire nu eram, dar mãgândeam la asta. Un student la politehnicã se îndrãgostisede o studentã foarte urâtã. M-am trezit cu el la mine sã-micearã sfaturi, cã era înnebunit dupã ea. N-o cunoºteam, cãnu putea sã pãtrundã oricine pânã la mine, dar el o iubea...Am cunoscut-o apoi. Ea, sãraca, n-avea cum sã speculeze

iubirea, pentru cã nu avea nimic, era urâtã. Dar nu existã femeie urâtã. Femeile sunt ca flo-rile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bãrbatul trebuie sã se plece sã o ia - adicãsã-i arate eleganþã, preþuire. Atunci floarea îºi aratã ºi mirosul, ºi calitãþile ascunse, pentru cãtu ai ºtiut sã rãscoleºti adâncurile ºi ai fãcut din ea ceea ce nu ºtia ea cã este. Femeia trebuiepreþuitã, sã ºtiþi, pentru cã mai întâi ne reprezintã o femeie în Împãrãþia cerurilor: MaicaDomnului. Te cutremuri, þi-e ºi fricã sã vorbeºti comparând-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, dupã experienþa aceasta foarte lungã, atitudinea faþãde femeie, în general, sau în relaþia dintre bãrbat ºi femeie: a evoluat înspre pozitiv sauînspre negativ ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoricîn care ne aflãm, existã ºi foarte multe cazuri când femeile abia îºi mai suferã bãrbaþii: suntbeþivi, chiar necredincioºi. Au rãmas în ateismul anilor trecuþi ºi femeile se luptã din rãspu-teri sã-i aducã ºi pe ei la credinþã, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alþii spun: “Iar terogi, iar te închini? Ce, te-ai pocãit?” Sunt ºi cazuri din acestea, dar sunt ºi foarte multefamilii în care existã întelegere duhovniceascã. Însã te furã ºi treburile. De aceea noi, caduhovnici ºi preoþi, în general, îi sfãtuim pe cei care nu au timp pentru rugãciunea de tipic,pentru cã se scoalã de noapte cu treburi, sã aibã o stare de rugãciune acolo unde se gãsesc.Dacã tu te duci cu inima deschisã la treburile tale gospodãreºti, pe care tot pentru Dumnezeule faci, cine te opreºte sã ai în gând: “Doamne miluieºte”? Sã poþi sã intri apoi în casã cu sen-timentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Credeþi cã fiecare om are ojumãtate a lui?

Asta este o expresie care mie numi-a plãcut. Nu e o jumãtate a ta, ciun tot al tãu; tu eºti tot, ea e tot. Nuexistã grad de rudenie între soþ ºisoþie, pentru cã ei sunt una. Dum-neavoastrã aþi vãzut steaua luiDavid, evreiascã: sunt douã tri-unghiuri echilaterale suprapuse. Eae fãcutã de David, care era omul luiDumnezeu, ºi ea reprezintã fiinþaomeneascã, care are calitatea cali-tãþilor în creaþia lui Dumnezeu: chipºi asemãnare cu El. ªi de aceea l-afãcut pe om întâi ca un triunghiechilateral, cu baza în sus, pentru cãomul e tare în putere, apoi un tri-unghi echilateral cu baza în jos, caresimbolizeazã femeia. Nu existã“jumãtatea mea”. E o expresie spu-sã la un pahar de vin; la o sticlã devin, pardon! ca sã nu zic la un butoichiar.

Pãrintele ArseniePapacioc, numit ºi “pust-nicul de la malul mãrii”, s-anãscut la 15 august 1914. Afost cãlugãrit în 1949 ºi apetrecut mulþi ani înînchisorile comuniste. Din1976 este duhovniculMãnãstirii “Sf. Maria” dinTechirghiol.

Datoritã înþelepciunii ºiblândeþii sale, este cãutatde foarte mulþi credincioºi,care vin din toatã þara pen-tru a primi povãþuire.

În numãrul acesta, câ-teva fragmente din spuseleSfinþiei sale despre relaþiiledintre bãrbat ºi femeie,despre viaþa de familie.

„„FFeemmeeiiaa ccaarree ee bbuunnãã,,nniimmiicc nnuu-ii mmaaii bbuunn!!““

Floarea stã în glastrã; bãiatul tre-buie sã umble sã ºi-o aleagã. Fata nutrebuie sã batã cãrãrile bãiatului, cibãiatul sã dea peste ea. ªi apoi, voi tre-buie mai întâi de toate sã ºtiþi sãpreþuiþi femeia foarte mult. Ea este ocreaþie a lui Dumnezeu extraordinarã.Vã daþi seama ce putere are o femeiesã te scoatã dintr-o stare amãrâtã. Fap-tul cã un bãrbat ºtie cã acasã are partede o iubire desãvârºitã îl face sã mun-ceascã, sã câºtige rãzboaiele, sã-ºi re-zolve problemele.

Sã ºtiþi cã femeia nu gândeºte sim-plu. Chiar dacã nu e învãþatã, ea are oputere de pãtrundere deosebitã ºi emult mai realistã decât un bãrbat. Eaare încã de astãzi un sentiment pentruziua de mâine. Însã noi discutãm,raþionalizãm niºte lucruri, dar în iubirenu este nimic raþional.

„„SSãã pprreeþþuuiiþþiiffeemmeeiiaa““

Ne vorbeºte Pãrintele Arsenie Papacioc

Nu existã„jumãtatea mea“

Educaþie creºtinã

În educarea copiilor,trebuie obligatoriu sã fiþiconsecvenþi. Lipsa de con-secvenþã este una dintrecele mai mari probleme pecare o au majoritatea pãrin-þilor, indiferent de metodade educaþie aleasã. Succe-sul pe care îl veþi obþine edirect legat de cât de con-secvent sunteþi. Nu vã leneviþi. Nu renun-þaþi. Nu cãutaþi scuze. Þineþi copiii lângãvoi ºi supravegheaþi-i, corectând toateneascultãrile ºi atitudinile rele. Spuneþi clarce doriþi, ºi doriþi exact ceea ce spuneþi. Nuvã temeþi sã stabiliþi standarde înalte ºi sãle menþineþi. Aºteptaþi, învãþaþi ºi educaþicopilul sã se poarte în modul în care doriþi,ºi nu în modul în care alþii îºi lasã copiii sãse poarte.

Ce e consecvenþaConsecvenþã nu înseamnã “pro-

cedeazã la fel cu fiecare copil” sau “fãacelaºi lucru indiferent de circumstanþe”.Copiii au personalitãþi diferite, au reacþiidiferite. Nu toate împrejurãrile sunt la fel.Vârsta copilului trebuie luatã în seamã.Unii copii au o voinþã mai puternicã ºi sunt

mai încãpãþânaþi caalþii. Motivaþia unuicopil va varia de la operioadã la altã ºi dela un incident la altul.În loc sã încercaþi sãvã descurcaþi cu fie-care copil în acelaºimod, încercaþi sãvizualizaþi rezultatul

final pe care îl doriþi, ºi faceþi orice trebuiefãcut cã sã-l obþineþi cu fiecare copil înparte. Învãþaþi sã priviþi în inima fiecãruicopil ºi sã determinaþi ce corecþii suntnecesare în funcþie de asta.

Nu amânaþi Ceea ce consecvenþa înseamnã cu ade-

vãrat este ca de fiecare datã când copilulvostru trebuie sã fie corectat, sã vã ridicaþiºi sã faceþi acest lucru (ºi staþi acolo, ºicontinuaþi sã o faceþi, pânã înþelegemesajul). Îmi amintesc cã odatã vorbeamcu cineva la telefon, ºi îi spuneam per-soanei respective cã îmi aud fiica cea micãsãrind pe canapea dincolo, ºi cã ar trebui são opresc, dar... Asta m-a lovit. Da, asta e.Asta e exact ceea ce trebuie sã fac. Trebuiesã îmi întrerup conversaþia telefonicã ºi sã

mã duc sã-mi corectez fetiþa. ªi trebuie sãfac asta de câte ori nu se comportã cum tre-buie. Aceasta este consecvenþa ºi asta lipseaîn educaþia pe care o dãdeam copiilor mei.

Nu renunþaþi Aºa cã am decis sã fac asta. Am stabi-

lit-o ca fiind prioritatea mea numãrul unu.Nu m-am mai dus nicãieri ºi n-am maifãcut nimic, nici mãcar sã mai vorbesc latelefon fãrã sã am copiii sub ochi tot tim-pul. Mã opream din ce aveam de fãcut ºi îicorectam de fiecare datã, de câte ori eranevoie. DE FIECARE DATÃ. Întâi au fosto grãmadã de corecþii ºi am avut îndoielilemele referitor la eficacitatea metodei, darla sfârºitul celei de-a treia zi lucrurile eraucu mult îmbunãtãþite. La sfârºitul celeide-a treia luni aveam o familie nouã. Dupãasta n-a mai fost nevoie de disciplinãrimajore deloc. A fost un miracol, ºi mareparte din el o reprezintã consecvenþa.

Consecvenþa este imposibilã dacã sun-teþi la distanþã de ceea ce face copilul ºi nusunteþi destul de aproape sã-l corectaþi.Þineþi-vã copilul aproape, includeþi-l, dacãe posibil, în tot ceea ce faceþi, astfel încâtsã-l aveþi sub ochi întreaga zi. La începutasta vã va ajuta sã vedeþi ºi sã corectaþicomportãrile greºite, dar mai târziu vã vaajuta sã vã îndrumaþi copilul ºi sã vã bucu-raþi de el. Eventual va deveni un mod deviaþã care vã va uni familia mai mult, ºi ova apropia de Dumnezeu.

10

Continuãm serialul consacrat educãrii creºtine a copiilor - sfaturi preluate ºiadaptate (cu acordul autoarei) din cartea Raising Godly Tomatoes. Vã rea-mintim cã autoarea, Elisabeth Krueger, este o mamã creºtinã din Statele Unitecare îºi educã acasã cei zece copii. În acest al ºaselea episod: ce este consecvenþaîn educaþie, cât de important e sã fie aplicatã încã de la început ºi sã nu renunþãmla ea niciodatã.

Dacã vã educaþi copiii începând de-vreme, în mod rezonabil ºi constant, nuexistã nici un motiv sã deveniþi frustraþi ºisupãraþi pe ei. Atunci când copiii voºtrifac imediat ceea ce le cereþi ºi ºtiþi cum sãvã descurcaþi când nu fac asta, motivulpentru a deveni furios nu existã. Atuncicând copilul este scãpat de sub control ºicând pãrintele nu ºtie ce sã facã, cei maimulþi pãrinþi devin frustraþi, apoi furioºi.ªi de aici încep alte probleme.

Uneori apar aºteptãrile ºi prioritãþilegreºite ale pãrinþilor. Unii pãrinþi ar dori cãcei mici sã “disparã” în timp ce ei îºi con-tinuã viaþa ca ºi cum copiii n-ar exista.Alþii se aºteaptã ca cei mici sã se comportefãrã nici o greºealã tot timpul, fãrã nici un

efort din partea lor, a pãrinþilor. Aceste ati-tudini conduc la eºec, frustrare ºi mânie.

Reconsideraþi-vã, aºadar, prioritãþile.Recunoaºteþi cã a fi pãrinte este o slujbãcu normã întreagã ºi trebuie sã fie priori-tatea voastrã numãrul unu, dacã vreþi sãaveþi rezultate decente. Renunþaþi la oricealtceva dacã e nevoie ºi fiþi pãrinte în celmai bun mod posibil. Dacã aveþi voi în-ºivã o problemã de temperament, recu-noaºteþi ºi puneþi stãpânire pe ea, astfelîncât mânia sã iasã din peisaj.

“Îmbrãcaþi-vã, dar, ca aleºi ai luiDumnezeu, sfinþi ºi prea iubiþi, cu milos-tivirile îndurãrii, cu bunãtate, cu smere-nie, cu blândeþe, cu îndelungã-rãbda-re.” (Coloseni 3, 12)

Mânia ºi creºterea copiilor

Principii creºtine de educare a copiilor

Despre consecvenþã

Fii rezonabilã în ceea ce pretinzide la copii.

Spune exact ce doreºti, ºi doreºteexact ceea ce spui.

Supravegheazã copilul cu atenþie.Fii consecventã în corectarea

oricãrei neascultãri. O consecinþã imediatã, negativã,

este cea mai bunã. Pedepseºte în mod corect (pro-

porþional cu fapta). Fii îngãduitoare ºi treci cu vede-

rea accidentele, ºi la fel când vezipãrere de rãu adevãratã.

Fii întotdeauna iubitoare, în speci-al atunci când copilul se poartã frumos.

A consemnat Oana Dobrin

Câteva regulipentru mame

Educaþie creºtinã

Copiii care au sub 10 ani au neapãratã nevoie de activitãþi zilnice care sã îi ajute sãse dezvolte. De când sunt mãmicã am citit diverse materiale, încercând sã gãsesc o me-todã cât mai bunã de educaþie pentru copiii mei. Printre lecturi a fost cea a unui articolfoarte util: “10 lucruri de fãcut cu copiii înaintea vârstei de 10 ani”. Desigur, nu tot ce amcitit acolo se potriveºte, dar am reþinut câteva idei, pe care vi le împãrtãºesc. Continuãm

deci seria celor 10 activitãþi care vãpot ajuta sã creºteþi copii sãnãtoºifizic, mintal ºi spiritual.

10 lucruri de fãcut cu copiii (III)

Copiii învaþã mult cu ajutorul simþurilor. Ei aunevoie de multe activitãþi de lucru manual înainte devârsta de 10 ani. Daþi-le timp sã experimenteze diverseactivitãþi manuale ºi îºi vor dezvolta creativitatea ele-mentarã ºi îndemânarea.

În camera de zi, sau oriunde petreceþi mai mult timpcu copiii ºi le citiþi, amenajaþi un raft unde sã pãstraþicreioane, culori, carioci, hârtie, foarfeci, lipici, materialepentru cusut, împletit ºi croºetat. Alãturi de acesta aran-jaþi o mãsuþã cu scaune unde copiii vor putea lucra înliniºte la proiectele lor, în timp ce le citiþi. Rezultatelemuncii lor pot fi dãruite celor apropiaþi, pot participa cuele la concursuri, sau pur ºi simplu pot fi expuse în casã.

Unul din lucrurile cele mai utile pe care le-am fãcutpentru fetele mele a fost sã le cumpãr un sac cu resturi dematerial de la o croitoreasã. Sacul era plin cu tot felul debucãþi de stofã, mãtase, satin. La vremea aceea feteleerau destul de mici ºi aveau puþinã îndemânare în ceea ce

priveºte cusutul,dar primele încer-cãri de a transfor-ma peticele în ro-chiþe pentru pã-puºi le-a stârnitdorinþa de a învãþamai mult. M-auîntrecut rapid, ast-fel cã acum se o-cupã cu crearea de

rochii de epocã. ªi toate acestea de la un sac cu resturi dematerial! Maºina de cusut, raftul cu rechizite ºi mãsuþãau fost întotdeauna la îndemâna copiilor noºtri. Pro-iectele lor puteau fi lãsate la vedere pânã le terminau.

Nu permiteþi copiilor sã facã desene sau activitãþi delucru manual la calculator! Mouse-ul nu dezvoltã în-demânarea manualã la fel cum o fac puþin lipici ºi câte-va bucãþele de hârtie.

Notã : Ideea cu sacul de petice am experimentat-o în copi-

lãria mea. Naºa era croitoreasã ºi primeam mereu de laea diverse bucãþi de material cu care fãceam rochiþe lapãpuºi. Apoi am primit o carte despre cum sã croieºti ºisã coºi diverse lucruºoare pentru pãpuºi. Nu am ajuns laun foarte mare grad de îndemânare în domeniu, dar cândnu aveam copii îmi mai fãceam haine cu ajutorul revis-tei “Burda”. ªi acum o mai cumpãr din când în când, însperanþa cã la un moment dat voi gãsi timpul necesarpentru a-mi mai lucra câte ceva.

6. Arte & lucru manual

1. Scris ºi citit2. Povestirea oralã3. Memorarea4. Audiþii & ascultarea cu

atenþie a unui text5. Rugãciune în familie6. Arte & lucru manual7. Excursii & bibliotecã8. Munca & slujirea altora9. Disciplina10. Jocuri & explorare

Duceþi des copiii în excursii. Faceþi-vã timp sã mergeþi la concerte ºipiese de teatru, sã vizitaþi muzee ºi expoziþii. Dãruiþi-le copiilor expe-rienþe prin care sã-ºi clãdeascã înþelegerea asupra lumii - experienþe caresã îi marcheze ºi de care sã îºi aminteascã mai târziu.

Nu lãsaþi copiii sã exploreze lumeadin faþa televizorului. Copiii au nevoie deexperienþe reale, pe care sã le trãiascã. Sãvezi la televizor un avion luându-ºizborul nu e acelaºi lucru cu a vedea astaîn realitate. Sã asculþi un concert la radiosau televizor nu e acelaºi lucru cu a par-ticipa la el în realitate. Sã vezi un expe-riment ºtiinþific la tv nu e acelaºi lucru cua-l realiza singur.

Dacã ar fi sã o iau de laînceput cu educarea copi-ilor, le-aº cumpãrã un mi-croscop ºi instrumente dedisecþie încã de la 6 sau 7ani ºi i-aº învãþa cum sã lefoloseascã. Le-aº cumpãra un telescop bun, o trusã de chimie ºi aº ame-naja în casã un loc unde sã le foloseascã. Pe scurt, aº cheltui mai degrabãbanii pe instrumente de lucru decât pe cãrþi care aratã cum se face.

Încã din copilãrie formaþi-le obiceiul de a vizita biblioteca publicãsãptãmânal. Astfel copilul va deveni familiar cu modul de aranjare acãrþilor ºi va învãþa sã cearã bibliotecarului ajutor.

Notã : Mama m-a dus la biblioteca publicã ºi m-a înscris încã dinainte de a

fi la ºcoalã. Apoi, când am mai crescut, mergeam singurã, sau cu pri-etenele, sã împrumut cãrþi. Pânã sã mã mut în Bucureºti am fost mereuînscrisã la bibliotecã.

Mã bucur mult cã în copilãrie n-am avut programe la televizor, astami-a oferit foarte mult timp sã citesc, sã lucrez diverse obiecte folosin-du-mi îndemânarea manualã, sã explorez natura ºi sã fac ierbare, ºi multealtele. Din acest motiv televizorul stã mereu închis la noi în casã, ºi co-piii mei îºi gãsesc câte ceva de fãcut vrând-nevrând. Mã strãduiesc camãcar o datã pe sãptãmânã sã realizãm împreunã o activitate de lucrumanual mai deosebitã, iar în restul zilelor picteazã, coloreazã, modeleazãdin plastilinã, decupeazã etc.

7. Excursii & bibliotecã

Irina Constantinescu, psiholog

11

CMYK

Era odatã un cer fãrã vedete... amvrut sã spun fãrã stele. Era aºa, gol,albastru - închis ºi avea câþiva nori ºiun soare.

Ziua era bine, chiar era un cervesel. Mai rãu era seara... ºi rãulcel mai mare venea noaptea. Lu-na, singurã aproape, se preum-bla printre câteva stele. Sã fi fosttrei, sã fi fost cinci... Puþine detot! κi amintea ea cã odatã fuse-serã mai multe ºi mai strãlucitoare.Sãrmana lunã! Pe zi ce trecea, mai binespus pe noapte ce trecea, stelele eipãleau... Îi era fricã sã nu le piardã ºi peultimele.

Într-o noapte, ea s-a adunat la sfatcu cele trei stele rãmase.

- Dragi tovarãºe, spuneþi-mi secre-tul vostru. Ce vi se întâmplã? A apãrutboala stelelor? ªi nu are leac?

- Pãi, sã vedeþi, Doamnã, rãspunsecea mai în vârstã, sclipind obositã, nunoi ne îmbolnãvim... Eu sunt steauaunui om care a fost foarte cuminte, pecând era copil. A crescut, ºi-a gãsit o

meserie, s-a cãsãtorit, are copii acum.Era om cinstit ºi sãritor cu alþii. Dar aînceput sã fure... Dacã nu se lasã defurat, ba chiar se ia ºi de alte rele, eumult n-oi mai sclipi... Alte surori de-alemele de mult s-au stins, din motive

asemãnãtoare... - Eu, spuse o stea care ba

sclipea cu putere, ba pãlea,sunt a altui om, care e când

foarte bun ºi onest, când maiface câte-o greºealã... cam gra-vã. Aºa e el. Sper sã se hotãrascã

spre bine. Altfel mã sting detot...

- Iar eu, zise cea maitânãrã ºi mai frumoasãdintre stele, sunt aunui copil bun ºiblând, inteligent ºi sen-

sibil; o, Doamne, ce su-flet curat de copil! Mã rog ca

Domnul sã-l þinã aºa! Iar dacãmã mai vedeþi clipind, nu e de vinã

copilul, ci mã supãr, mã întristez, cãcialþi copii se poartã urât cu el. Îi spun“bleg” ºi “înapoiat”...

- Dar el rezistã? întrebã Luna,încordatã.

- Rezistã, sãrãcuþul. Le rãspundeacelora cã nu a vrut sã-i supere cunimic, din contrã, dacã au nevoie de

ajutorul lui, el e oricând gata ...,spuse gânditoare steluþa.

- Vai, ce bine! Înseamnã cã maie o ºansã ca sã mi se umple iarcerul de stele! E drept, nu e foartemare, dar existã! Copilul tãu poateschimba lumea întreagã, prin sufle-tul lui bun. Ah, de nu s-ar înrãi ºiel! Atunci ar vedea cum ºi cei dinjurul lui înfloresc, se lumineazã, ºicum stelele lor se reaprind pe cer!

- Se reaprind pe cer ... - Se reaprind pe cer ... - Se reaprind pe cer! Luna, uimitã, vãzu cum alte

câteva steluþe, timide, li se alãturaula sfat. Erau roadele rãbdãrii ºibunãtãþii copilului. Primele roade...

„A“ e de la _ _ _ _ veche, În care-au urcat, pereche, Animalele, pe rând; Noe, în credinþã stând, ªi familia lui toatã, Ce a fost încredinþatã Cã va curge potop greu De la Bunul Dumnezeu!

_ _ _ _ _ _ _ _, cu „B“ este, Literã de bunã veste, Casa Domnului aratã, Pe pãmânt întruchipatã,

Un palat cu cruce sus, Duminica-n ea ne-am dus!

„C“ este de la _ _ _ _ _ _ _ _, Treapta-ntâi spre biruinþã, Pe care noi o avem, Prin ea, pe Domnul Îl chem!

„C“ ºi de la _ _ _ _ _ _ _ _ , Pune zilelor hotar: Sãrbãtorile numeºte, Iar creºtinul le cinsteºte!

Ghicitori... cu litere din alfabet!

Paginã realizatã de Prof. Mirela ªova

Cerul care plângea dupã stele

CMYK

Clonarea (din grecescul Klon, careînseamnã ramurã) este crearea unui or-ganism identic prin reproducere asexu-atã (adicã în afara legãturii conjugaledintre un bãrbat ºi o femeie).

Corpul uman are douã tipuri de celule:somatice, care intrã în alcãtuirea diferi-telor þesuturi ºi organe ºi celulele germi-nale: ovulul ºi spermatozoidul. Tehnicaclonãrii constã în înlocuirea nucleului unuiovul cu nucleul unei celule somatice pro-venitã de la individul ce urmeazã a ficlonat. Dupã acest schimb, celula-ou nouformatã este supusã unui stimul electric ºinoua viaþã începe sã creascã odatã ceîncepe diviziunea celularã.

Dacã se intenþioneazã clonarea repro-ductivã, urmãtorul pas este implantareaembrionului în uterul unei femei, urmat degestaþie ºi naºtere.

În momentul actual existã douã direcþiimari ale clonãrii umane: clonarea repro-ductivã ºi clonarea terapeuticã. Prima din-tre ele este interzisã formal în toate þãrilelumii, cel puþin în momentul actual. Ceade-a doua, datoritã promisiunilor medicaleînalte, este toleratã în multe þãri.

Una din problemele ridicate de repro-ducerea prin clonare este aceea cã seîntâmplã în afara sexualitãþii cuplului,având consecinþe nebãnuite.

Pr. Demetrios Demopulos (doctor îngeneticã) afirma: “ca ºi creºtin ortodox,vorbesc împotriva oricãrei încercãri de aclona o fiinþã umanã, pentru cã oameniitrebuie sã fie creaþi printr-un act de dra-goste între doi oameni, nu prin manipu-larea unor celule ca parte dintr-un act deauto-iubire egoistã. Acþiunile noastre tre-buie sã ne reuneascã în Hristos, nu sã nesepare în noi ºi diferite clasificãri”.

Din punctul de vedere al învãþãturiiortodoxe, orice tehnologie reproductivãutilizatã în afara contextului cãsãtoriei ºi

familiei poate fi privitã ca oîncercare de a recrea fiinþa u-manã dupã chipul omului ºidupã caracteristicile sale favo-rite, în locul chipului lui Dum-nezeu. Posibilitatea produceriide copii prin clonare transfor-mã practic o sfântã tainã într-osterilã realizare tehnologicã.

Care este promisiunea me-dicinii? Clonarea în scopuri te-rapeutice ar putea trata diferitemaladii ºi mai ales pentru pro-ducerea celulelor stem embri-onare. Acestea sunt celule pro-venite din primul stadiu al dez-voltãrii umane. Un embrionaflat între trei ºi cinci zileconþine celule stem angajate încrearea de diferite þesuturi ºiorgane pentru viitorul fãt.

Anumite studii efectuatepe animale de laborator suge-

reazã cã inocularea celu-lelor stem în zonele a-tinse de anumite boli (di-

abet, Parkinson, Alzheimer,traumatisme medulare, bolicardiace etc.) se pot diferenþiaîn aºa mãsurã încât sã com-penseze pierderea funcþionalãa organului respectiv. Spreexemplu, un pacient cu diabetinsulinic, în urma unei injecþiicu astfel de celule specializateîºi poate redobândi funcþiapierdutã a pancreasului de asecreta insulinã.

Trebuie precizat însã de laînceput cã aceste promisiuni nu sunt înmomentul de faþã decât promisiuni. Deºipartizanii clonãrii terapeutice pot prezentaaceste lucruri ca fiind de domeniul viitoru-

lui apropiat, adevãrul este cãexistã numeroase indicii care punsub semnul întrebãrii viabilitateaacestor soluþii.

Acest lucru este cuprecãdere importantcâtã vreme aceastã di-recþie de cercetare nueste singura cale cãtrerezolvarea problemei.Celule stem, aºa cumvom vedea în numãrulviitor, pot fi prelevateºi de la adulþi, fãrã sãavem nevoie de em-brioni pentru clonare.Se discutã recent ºidespre posibilitateacreãrii de celule stem,fãrã implicaþiile mora-le ale clonãrii ºi recol-tãrii lor din embrioni.Mai mult, cercetareafundamentalã farma-ceuticã are ºi ea cori-doarele ei de speranþãpentru aceste maladii.

Una dintre pro-blemele cele mai se-rioase ale clonãrii deembrioni umani înscopuri terapeutice es-te cã, odatã cu recol-tarea mult doritelorcelule stem, embrio-nul format prin clo-nare este practic ucis.

Nu putem reduceexistenþa unui embri-on uman la “un grupde celule” atâta vremecât, dupã învãþãturaatât a ºtiinþei cât ºi aBisericii, embrionuluman este purtãtor deviaþã ºi este om ade-vãrat din momentulprocreãrii. În ochii luiDumnezeu, acesta es-te o persoanã comple-tã, purtãtoare a chipu-lui dumnezeiesc ºi nuun boþ de carne ano-nim. Deci oricineinterferã cu viaþa aces-tui om adevãrat, chiardacã în formã inci-

pientã, comite pãcatul uciderii.(va urma)

Pr. Alexandru Stanciu

În 1996 echipa de cercetãtori de la Institutul Roslin dinEdinburgh, Scoþia, condusã de Jan Wilmut, avea sã facã publicão ºtire de senzaþie: clonarea primului mamifer, oaia Dolly. Acestfapt a adus pentru prima oarã înaintea publicului larg problemaclonãrii.

Trup ºi suflet 13

Ce este clonarea?

Procreare în afara sexualitãþii

Clonarea umanã:

QQQQuuuuoooo vvvvaaaaddddiiii ssss ,,,, HHHHoooommmmiiiinnnniiii????

Clonarea terapeuticã- Promisiunea

ªtiinþei

Actualitatea religioasã

În ºedinþa de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, SfântulSinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în discuþieîmpãrtãºirea Înaltpreasfinþitului Pãrinte Nicolae, MitropolitulBanatului, la o Liturghie greco-catolicã ºi concelebrareaPreasfinþitului Pãrinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ie-rarh greco-catolic la slujba de sfinþire a Aghiazmei Mari.

Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celordoi ierarhi, care au produs tulburare în Bisericã. Apoi, SfântulSinod a luat act de regretul ºi pocãinþa acestora, pe care le-aprimit ca prim semn de îndreptare.

În legãturã cu comportamentul sacramental ºi liturgic alierarhilor, preoþilor, diaconilor, monahilor, monahiilor ºi cre-dincioºilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaþie cualte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane ºi al învãþãturii decredinþã ortodoxã,

Sfântul Sinod a hotãrât cã nu este îngãduit niciunui ie-rarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mi-rean din Biserica Ortodoxã Românã sã se împãrtãºeascãeuharistic în altã Bisericã creºtinã. De asemenea, nu esteîngãduit niciunui cleric ortodox sã concelebreze SfinteleTaine ºi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

Cei ce nu se supun acestei hotãrâri pierd comuniunea cuBiserica Ortodoxã ºi, în consecinþã, vor suporta sancþiunicanonice corespunzãtoare stãrii pe care o ocupã în Bisericã:depunerea din treaptã sau caterisirea, în cazul clericilor, ºioprirea de la împãrtãºanie a credincioºilor mireni.

BIROUL DE PRESÃ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

14Decizia Sinodului

în cazul CorneanuBiserica Ortodoxã Românã din Statele Unite ºi Canada, prin re-

prezentanþii, clerici ºi mireni, ai parohiilor care o compun, s-a con-stituit la Congresul bisericesc, întrunit în Detroit - Michigan, la 25aprilie 1929, în Episcopie Misionarã, supusã canoniceºte SfântuluiSinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Din cauza unor neînþelegeri, dupã anul 1947, Biserica OrtodoxãRomânã din America a fost împãrþitã în douã eparhii, una dintreacestea intrând în jurisdicþia canonicã a Bisericii Ortodoxe a Rusi-ei.

Ortodoxia în America a pãtruns prin valul de emigranþiest-europeni de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolu-lui al XX-lea, care au ridicat primele biserici ortodoxe ºi au formatprimele parohii.

La început, slujbele erau oficiate de preoþi invitaþi de emigranþidin þãrile lor de origine. Preoþii slujeau pentru o vreme aici, apoi seîntorceau în þarã sau se stabileau definitiv în America. Acest fe-nomen a conferit bisericilor ortodoxe un caracter naþional, care con-tinuã ºi astãzi.

www.ziarullumina.ro

Patriarhia Românã ia act cu bucurie de hotãrârile congreselorcelor douã eparhii ortodoxe româneºti din America ºi Canada care,în aceste zile, dupã peste ºase decenii de despãrþire, au decis sã seuneascã sub oblãduirea canonicã ºi spiritualã a Bisericii-mame,Biserica Ortodoxã Românã. Actul de unire este rezultatul dialogu-lui dintre ierarhii, preoþii ºi credincioºii celor douã eparhii, dialogîncurajat de Patriarhia Românã.

În luna februarie a acestui an, o delegaþie a Episcopiei OrtodoxeRomâne din America, condusã de ÎPS Nathanael, a avut con-vorbiri la Bucureºti cu reprezentanþii Patriarhiei Române ºipersonal cu Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel. SfântulSinod al Bisericii Ortodoxe Române a fost informat de acesteconvorbiri ºi a încurajat reunificarea celor douã eparhii orto-doxe româneºti. Mulþumind Bunului Dumnezeu pentu înfãp-tuirea acestui act istoric, Patriarhia Românã felicitã pe toþi ceicare au contribuit la realizarea acestei unificãri, beneficã atâtpentru românii ortodocºi, cât ºi pentru prezenþa Ortodoxiei încele douã Americi.

Biroul de Presã al Patriarhiei Române

Unificarea celor douã eparhii ortodoxeromâneºti din America

Pãrintele Arhimandrit Andrei-NicolaeMoldovan (foto dreapta) a fost ales episcopvicar al Arhiepiscopiei Sibiului ºi va purtatitlul de Fãgãrãºeanul. Alegerea s-a desfãºuratîn cadrul ºedinþei de lucru a Sfântului Sinod alBisericii Ortodoxe Române de miercuri, 9 iulie.Scaunul de episcop vicar al Sibiului a rãmasvacant dupã ce Prea Sfinþitul Visarion Rãºinãreanula fost ales în fruntea Episcopiei

Tulcei.În cadrul ace-

leiaºi reuniunidin 8-9 iulie,Prea SfinþitulIrineu Popa(foto stânga),episcop vicar

al EpiscopieiRâmnicului, a

fost ales mitropolit alOlteniei în locul Înalt PreaSfinþitului Teofan, acum Mitropolital Moldovei ºi Bucovinei.

N.C.

Avem un nou episcop vicar

Practic toþi homosexualii sunt victimelemodei sau abuzului sexual la o vârstã fragedã,afirmã directorul “Institute of Family Re-search”, Paul Cameron. “Nu cred în faptul cãun om se naºte homosexual. Un om nu estehomosexual din naºtere, dar existã 50 de me-tode prin care acesta poate deveni aºa”, a de-clarat în cadrul unei mese rotunde la Moscovadoctorul Paul Cameron, care timp de 40 de ania studiat problema homosexualitãþii.

Potrivit acestuia, “homosexualitatea nudepinde de moºtenirile genetice”. Cea maisimplã metodã de transformare a omului nor-mal în homosexual este abuzul sexual, contac-

tul sexual cu o persoanã de acelaºi sex la ovârstã fragedã.

P. Cameron s-a referit la datele unor cer-cetãri efectuate în SUA conform cãrora în jurde 60% din bãieþii care au fost supuºi unorabuzuri sexuale în copilãrie au devenit maitârziu homosexuali. În timp ce marea majori-tate (95-96%) din tinerii care au avut primulcontact sexual cu o persoanã de sex opus aurãmas heterosexuali. “Dacã societatea va con-tinua sã reziste moral, numãrul homosexua-lilor va scãdea cu 60-70%”, considerã exper-tul.

www.chiºinãu.novopress.info

Numãrul homosexualilor ar putea sã scadã cu 60-70%

Sfinþii, prietenii noºtri

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, celmai râvnitor dintre prooroci, este singurulprooroc al Vechiului Testament care sebucurã de o prãznuire deosebitã în popor,având cruce roºie în calendar.

A trãit cu peste 800 de ani înainte deHristos, originar din þara Galaadului, dinpreajma cetãþii Tesvi, de unde îi vine nu-mele de Tesviteanul. La naºterea sa, tatãllui a vãzut niºte bãrbaþi îmbrãcaþi în hainealbe care vorbeau cu pruncul, îl acopereaucu foc ºi îi dãdeau foc sã mãnânce. Un preotdin Ierusalim i-a tâlcuit aceastã vedeniedescoperindu-i despre prunc cã va fi plinde râvnã pentru Dumnezeu, iar cuvântullui va fi ca focul de puternic ºi lucrãtor.

Misiunea proorocului a fost îndreptatãîmpotriva idolatriei, împotriva rãtãcirii dela adevãrata credinþã. În vremea sa, viaþareligioasã a poporului trecea printr-o ade-vãratã crizã, pentru cã împãratul Ahab ºiîmpãrãteasa Izabela au interzis poporuluisã slujeascã adevãratului Dumnezeu la tem-plul din Ierusalim, silindu-i pe toþi sã seînchine idolului Baal. Sfântul Ilie, având orâvnã deosebitã pentru Dumnezeu, a con-siderat cã aceastã orbire ºi întunecare sufle-teascã în care se afla poporul ºi conducã-torii lui nu poate fi îndreptatã decât prin as-pra pedepsire a celor care se închinau la idol.Astfel, Sfântul merge ºi îl mustrã pe împã-rat pentru nebunia lui, iar apoi se roagã lui

Dumnezeu sã încuie cerurile ºi sã nu maitrimitã ploaie, toatã þara fiind cuprinsã de omare secetã timp de trei ani ºi ºase luni.

Este impresionant felul în careDumnezeu ascultã de proorocul Ilie, cel ceera ascultãtor de Dumnezeu, ºi, pentru anu-l face prooroc mincinos, aºteaptã ca elsingur sã revinã asupra cuvântului sãu ºisã-i fie milã de poporul care suferea dincauza secetei. Pentru aceasta Dumnezeuface ca ºi el sã simtã povara secetei, iardacã la început proorocul era protejat,având apã dintr-un pârâu ºi pâine adusã decorbi, dupã o vreme începe ºi el sã ducãlipsã ºi este trimis de Dumnezeu înSarepta Sidonului, la o vãduvã, pentru avedea suferinþa oamenilor.

Râvnitorul de Dumnezeu, vãzând cã îm-pãratul ºi poporul nu se întorc la adevãra-ta închinare, îi provoacã sã demonstreze ca-re este adevãratul Dumnezeu. Astfel se în-voiesc sã meargã pe muntele Carmel, caînchinãtorii la idol sã aducã jertfã lui Baal,iar Ilie sã aducã jertfã lui Dumnezeu. Celcare va trimite foc din cer peste jertfã acela

este adevãratul Dumnezeu. Dumne-zeu ascultã rugãciunea lui Ilie ºi trimi-te foc din cer care mistuie jertfa (deºi pes-te altar se turnase apã de trei ori), în timpce preoþii lui Baal au rãmas neputincioºi.

Sfântul Ilie nu a avut parte de o moarteobiºnuitã. El a fost ridicat la cer într-un carde foc, iar Evanghelia ne spune cã atuncicând va veni sfârºitul lumii, Sfântul Ilie vafi din nou trimis pe pãmânt pentru a vestioamenilor cea de a doua venire a Dom-nului nostru Iisus Hristos.

Din viaþa sfântului Ilie vedem cât de ma-re este puterea rugãciunii precum ºi pute-rea de a lega ºi de a dezlega datã de Dumne-zeu oamenilor sfinþi. Dacã în zilele noastrevedem foamete ºi secetã, acest fapt se în-tâmplã pentru cã lumea se îndepãrteazã totmai mult de Dumnezeu. Noi nu ne închi-nãm la zeitãþi ca Baal, însã idolii zilelornoastre sunt banul, puterea, frumuseþea,plãcerile ºi poftele cãrora de multe ori leaducem slujire. Sã luãm deci aminte lacuvântul Proorocului Ilie: Pânã când veþiºchiopãta de amândouã picioarele? DacãDomnul este Dumnezeu urmaþi-I Lui! (IIIRegi 18, 21). Pr. Ovidiu Bostan

Sfântul Proroc Ilie, râvnitorul de Dumnezeu 15

S-a nãscut în jurulanului 1650 în satulVânãtori de lângã TârguNeamþ. A fost crescutãde pãrinþi cu fricã deDumnezeu, trãind încãde micã în atmosferaduhovniceascã a mãnã-stirilor din apropiere.Pãrinþii au înduplecat-osã se cãsãtoreascã cu un tânãr evlavios, dinsudul Moldovei, deºi inima ei jinduia dupãcãlugãrie. Cãsnicia lor însã nu a fostbinecuvântatã cu copii. Dupã mulþi ani,trecând la cele veºnice pãrinþii ei, Teodoras-a înþeles cu soþul ei sã intre în mãnãstire.

Tradiþia spune cã sfânta, pe când aveaîn jur de 30 de ani, a intrat în mãnãstireaVãrzãreºti, în Munþii Buzãului, iar fostulei soþ a intrat dupã o vreme în mãnãstireaPoiana Mãrului, din aceeaºi zonã.

Dupã câþiva ani, liniºtea mãnãstirii afost curmatã de nãvãlirea turcilor. Vie-þuitoarele ei au fost risipite, o parte dintremaici, împreunã cu stareþa, retrãgându-seîn munþi. Dupã aproape 10 ani de nevoinþeaspre în acest loc, Cuvioasa s-a îndreptatspre Munþii Neamþului, locurile minunateale copilãriei. Dorind sã petreacã ºi aiciaceeaºi viaþã de pustnicie, primeºte bi-

necuvântarea egumenuluiVarsanufie de la Sihãstria

Secului ca sã seaºeze în locurile si-hãstreºti din apro-piere. Sfânta a dusaici, într-o chilie, oviaþã pustniceascãde rugãciune ne-încetatã. Hrana îiera oferitã de pã-dure: bureþi, urzici,

mure ºi afine. Din când în când era vizitatãde Cuviosul Pavel de la Sihãstria, carevenea sã îi cerceteze pe pustnici ºi sã îiîmpãrtãºeascã cu Trupul ºi Sângele Dom-nului. Pentru cã turcii au ajuns ºi în acestelocuri, Sfânta ºi-a pãrãsit chilia ºi s-a retrasîntr-o peºterã care astãzi îi poartã numele,unde a mai trãit încã 17 ani.

Sfintele ei moaºte se aflã astãzi înmãnãstirea Lavra Pecerska din Kiev, undeau fost duse în anii 1828-1834, în timpulocupaþiei ruseºti, ºi se aflã într-o raclã cuinscripþia “Cuvioasa Teodora din Carpaþi”.Conºtiinþa despre sfinþenia vieþii ei s-atransmis din generaþie în generaþie pânã înzilele noastre. Astfel, în ºedinþa sinodalãdin 1992, Cuvioasa Teodora de la Sihla afost trecutã cu numele în calendarul româ-nesc, cu data prãznuirii la 7 august.

Natalia Corlean

Cuvioasa Teodora de la Sihla

VALENTIN, VALENTINA - vinedin latinul valens = puternic, sãnãtos, viguros.În luna iulie îi prãznuim pe Sfântul SfinþitMucenic Valentin, episcopul Umbriei, în datade 30. Acesta primise de la Dumnezeu darulvindecãrii, ºi pentru cã tãmãduia multe boli ºineputinþe prin rugãciune ºi în numele luiHristos, pãgânii se converteau la creºtinism.Pentru cã prin cuvântul sãu mulþi filosofi aurenunþat la închinarea la idoli pentru a credeîn Dumnezeu ºi chiar fiul conducãtorului ce-tãþii s-a botezat creºtin, eparhul s-a mâniat ºil-a întemniþat pe episcopul Valentin, apoi i-atãiat capul. Tot în iulie, în 18, o prãznuim ºipe Sfânta Valentina, care împreunã cu frateleei Pavel ºi sora ei Teis, a suferit moarte muce-niceascã în timpul prigoanei împotriva creºtinilor.

VERONICA - este corespondentul nume-lui grec Pherenike, “purtãtoare de biruinþã”;în 12 iulie o sãrbãtorim pe Sfânta Veronica,cea care a ºters faþa însângeratã a Domnuluicând Acesta κi purta crucea spre Golgota.Chipul Domnului ar fi rãmas astfel imprimatpe mahramã, care a fost consideratã o icoanã“nefãcutã de mâna omeneascã”.

CCee îînnsseeaammnnãã nnuummeellee mmeeuu??

“Sã pãzeascã eipereþii de peatrã”

Perioada care a marcatprofund viaþa bisericeascãa Copãcelului, ca ºi a altorsate fãgãrãºene, a fost ceaa ocupaþiei habsburgice.Copãcenii, ca ºi majorita-tea fãgãrãºenilor, s-au opustrecerii la greco-catolicism.Istoricul Silviu Dragomirne redã rãspunsul sãteni-lor: "La porunca guvernu-lui crãiesc, cedãm preoþi-lor uniþi biserica, dar noi cu ei nu vom um-bla la bisericã, ci sã pãzeascã ei pereþii depeatrã". Statistica din 1761 consemneazãîn Copãcel doi preoþi ortodocºi cu 120 de fa-milii ºi 2 preoþi greco-catolici cu 3 familii.

Tactica împãrãtesei Maria Tereza, carea înfiinþat regimentele grãnicereºti, oferinddrepturi ºi avantaje materiale celor care seînscriau, a schimbat însã situaþia. Rând perând, majoritatea ortodocºilor au trecut lagreco-catolici. În 1948 mai existau aici doar18 familii ortodoxe, slujba fiind oficiatã înºcoala veche de cãtre un preot din Berivoi.

O catedralãÎn localitate au existat de-a lungul vre-

murilor mai multe biserici. Dintre cele caremai sunt ºi azi, mai veche este cea con-struitã în 1726 de boierul Mihai Diacul,amintitã în 1745 ºi în conscripþia din 1760ca aparþinând credincioºilor ortodocºi.

Pentru cã lãcaºul de cult devenise neîncã-pãtor, localnicii s-au hotãrât în 1934 sãzideascã o nouã bisericã, mult mai mare,

fiind stimulaþi de mitro-politul unit al Blajului,Vasile Suciu, originar dinCopãcel, care a dat parohiei în exploatareîn acest scop una din pãdurile învecinate,proprietatea mitropoliei.

Lucrãrile au început în 1936, sub pãsto-rirea preotului David Suciu. Fie pentru cãplanul nu a fost respectat întocmai, fie pen-tru cã a avut lacune, cupola imensã a lãca-ºului de cult a deplasat zidurile construc-þiei sub greutatea ei. Astfel, în 1942, biseri-ca a fost dãrâmatã ºi reziditã, de data aceas-ta fãrã cupolã, având dimensiunile unei ca-tedrale. La ridicarea ei au contribuit credin-cioºii satului dar ºi din sate învecinate sauchiar din America. Lãcaºul a fost pictatîntre 1946-1948 de pictorul Ioan Cãzilã.

Mari încercãri…Dupã 1989 viaþa spiritualã din Copã-

cel a trecut prin mari încercãri. Câþiva ur-maºi ai mitroplitului unit Vasile Suciu audeclanºat lupta împotriva Ortodoxiei, cu sco-

pul de a înfiinþa un vicariat greco-catolic însat. Dupã mai bine de 7 ani de procese ºi pere-grinãri prin tribunalele din diverse oraºe

ale þãrii, partea greco-catolicã afost convinsã sã îºi retragã

dosarul de pe rol. Astfel 95% dintre credin-cioºi au rãmas în Biserica Ortodoxã, iar5% au înfiinþat o parohie greco-catolicã.

Pãstori vredniciDupã 1948, când a avut loc reîntoarce-

rea greco-catolicilor în Biserica Ortodoxã,Copãcelul a avut parte de pãstoriri îndelun-gate ºi vrednici slujitori ai altarului. Între1948-1972 paroh a fost pãrintele ConstantinBantu, între 1972-1982 pãrintele Aurel Rã-duleþ, iar din 1983 cel care pãstoreºte bise-rica este pãrintele Ioan Ciungara. Datoritãacestuia, lãcaºul de cult din Copãcel are unaspect impunãtor atât pe dinafarã, strãlu-cind de frumuseþe, cât ºi pe dinãuntru, un-deteimpresioneazã strãnile sculptatecu ma-re meºteºug în lemn masiv la Grumãzeºti,în judeþul Neamþ, dar ºi fineþea cu care esterealizat iconostasul, o adevãratã broderieîn lemn. Natalia Corlean

Trecut ºi prezent

CMYK

Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan CiocanRedactor ºef: Natalia CorleanCorecturã: Amalia Rãibuleþ

Tiparul: SC GRAMM SRL

Colaboratori: Amalia Rãibuleþ,Irina Constantinescu, Laura Ciolan,Oana Dobrin, Mihaela Bîlbã

Tehnoredactor: Natalia Corlean

Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs.la adresa redacþiei sau pe e-mail la

apostolatfagaras@yahoo.com

Str. AndreiMureºanu nr. 2

Tel. 211790

Colectivul de redacþie: Pr. CiprianBîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan(Olteþ), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche),Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. DorinCristea (Perºani), Pr. Adrian Magda(Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Uceade Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos),Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

De multe ori am privit pe fereastra autobuzului, cu admiraþie,biserica din Copãcel. Turnurile înalte, vizibile din satele vecine, imen-sitatea de catedralã, albul imaculat al faþadei, totul te copleºeºte.Mi-am dorit mult sã îi vãd ºi frumuseþea interioarã, iar aceastãocazie s-a ivit la invitaþia pãrintelui Ioan Ciungara de a realiza eureportajul despre biserica satului. Am vãzut minunãþia interioru-lui, dar ºi a unui om hotãrât, luptãtor pânã la capãt, trup ºi sufletpentru biserica pe care o pãstoreºte ºi pentru Ortodoxia neamuluiacesta românesc. Îi mulþumim pãrintelui pentru dragostea cu carene-a primit ºi pentru informaþiile pe care ni le-a pus la dispoziþie.

Pr. Ioan Ciungara

Biserica „Sf. Treime“ din Copãcel16