Gânduri la începutde post…

Prin venirea lui Hristosîn lume, Împãrãþia lui Dum-nezeu s-a apropiat de noi, pen-tru ca noi sã ne apropiem deDumnezeu. Prin faþa umanã

a Fiului veºnic al lui Dumnezeu devenitOm, Dumnezeu ºi-a întors pentru veºniciefaþa cãtre oameni, pentru ca oamenii sã-ºiîntoarcã veºnic faþa spre Dumnezeu.

O clipã de pocãinþã poate rãscumpãratimpul pierdut, când se restabileºte comu-niunea cu Dumnezeu, sau o clipã poate pier-de un timp bun de o viaþã întreagã, când înea se sãvârºeºte, prin pãcat, despãrþirea deDumnezeu. În timp ce Iuda Iscarioteanul,unul din cei doisprezece ucenici ai lui Iisus,ºi-a pierdut mântuirea, prin trãdare, tâl-harul de pe cruce, prin pocãinþã, a câºtigat

printr-o clipã, Împãrãþia lui Dumnezeu,cãci lui i-a spus Iisus pe Cruce: “…astãzivei fi cu mine în Rai” (Luca 23, 43).

Iatã de ce timpul postului, al pocãinþeiºi al rugãciunilor intense dinaintea marilorsãrbãtori este un timp al rãscumpãrãrilor,al înnoirii ºi al sfinþeniei vieþii.

Într-o vreme în care libertatea esteînþeleasã foarte adesea cu rãtãcirea de laadevãr sau cu libertatea de a face rãul ºi nubinele, vremea postului ne cheamã sã re-descoperim cã liber cu adevãrat estenumai omul care iubeºte pe Dumnezeu ºipe semenii sãi.

Într-o vreme în care violenþa ºi patimi-le trupeºti au devenit o obsesie ºi un idolpropovãduit cu frenezie prin mijloacele decomunicare în masã, vremea postului necheamã sã descoperim nu plãcerile cãderiiîn pãcat, ci bucuria ridicãrii prin pocãinþãºi viaþã sfântã. Unde se înmulþeºte pãca-tul, slãbeºte iubirea curatã. Dar cine cautã

sfinþenia gãseºte pacea sufletului.Într-o vreme în care se înmulþeºte boa-

la ºi întristarea, sãrãcia ºi însingurarea, vre-mea postului ne cheamã sã alinãm, cucuvântul ºi cu fapta, suferinþa ºi sã adu-cem bucurie celor neajutoraþi ºi singuri.

Hristos Iisus are nevoie de mâinilenoastre, de dãrnicia ºi de iubirea noastrãca lumea din jur sã simtã mai mult ºi sãvadã mai clar cât de mare este iubirea luiDumnezeu pentru oameni.

Ne stã înainte Betleemul. Sã nebucurãm, dar, ºi sã ne gãtim sã-i fimoaspeþi ºi gazde deopotrivã, sã facem dininima noastrã peºterã ºi iesle a rãmâneriiîn noi a lui Hristos.

La Naºterea Domnului fiecare din fãp-turile zidite de Dumnezeu aduce câte ceva:îngerii, cântarea, cerurile, steaua, magii,darurile, pãstorii, minunarea, pãmântul,peºtera, pustiul ieslea, iar tu, tu, cititorule,ce aduci?

Anul II, nr. 22noiembrie 2008

Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

CMYK

Mâncarea care ne dã bucurie

Ce sunt E-urile? Care suntpericuloase? Cât de nocive sunt?E bun alimentul acesta pentrucopilul meu? (pag. 11)

De multe ori când un tânãrintrã într-o bisericã cu o dorinþãsincerã de a vorbi cu Dumnezeu,ne gãsim noi, cei “credincioºi”, sãle dãm lecþii. (pag. 8)

Pãrintele Miron Mihãilescua fost un om despre care se spu-ne cã a avut râvna de a iubi cu iu-birea lui Dumnezeu. (pag.5)

Otrãvirea lentã,dar sigurã,

prin alimentaþie

Te-ai simþit vreodatãalungat din bisericã?

„Sã avem grijã cumtrãim fiecare clipã“

Editorial de Pr. Alexandru Stanciu

Din cuprins

Cum se îmbinã postul cu bucuria, doliul culuminarea, înfrânarea cu belºugul hranei? PostulCrãciunului ne îmbie ºi ne învaþã taina zboruluiduhovnicesc ºi al bucuriei netrecãtoare. (pag. 4)

Eveniment2

Ziua de 14 octombrie s-a constituitîntr-o dublã sãrbãtoare pentru locuitoriiOraºului Victoria, deoarece hramul bise-ricii Sf. Cuv. Parascheva a coincis cuinstalarea pãrintelui Fogoroº Mihail capreot paroh al Parohiei nou înfiinþate,Victoria III.

Pãrintele Mihail Fogoroº a fost preotparoh în Parohia Voivodenii Mari, unde aavut realizãri frumoase, iar de acum estechemat la slujire în Victoria, având ca

lãcaº de cult primabisericã din oraº, con-struitã de vredniculpãrinte Cornel Codrea.Înainte de a fi ridicatãbiserica “Cuvioasa Pa-rascheva”, slujbele s-auþinut în capela de laªcoalã, din incintaCombinatului Chimicºi în capela din curtea

familiei pãrinteluiNicolae Albãceanu.

De sãrbãtoareaCuvioasei Parasche-va, toþi credincioºiidin oraº, împreunãcu preoþii lor, oficia-litãþile din oraº ºi cualþi invitaþi, s-au adu-nat în biserica Cuvi-oasei pentru a slujiSfânta Liturghie ºi a-iura bun venit pãrin-telui Mihail Fogoroº.

Pãrintele Protopop Ioan Ciocan i-aînmânat noului paroh, conform rânduieliiobiºnuite în astfel de situaþii, cele treiobiecte, dintre care douã cu valoare litur-gicã: Sfânta Evanghelie pentru a propovã-dui din ea “cu timp ºi fãrã timp” cuvântullui Dumnezeu; Sfânta Cruce, deoarecepreotul trebuie sã-ºi poarte crucea sa dar ºisã-ºi ajute pãstoriþii sã ºi-o poarte pe a lor;ºi cheia locaºului de cult unde îºi vadesfãºura activitatea liturgicã.

Îi urãm pãrintelui Fogoroº Mihail bunvenit ºi pãstorire rodnicã.

Pr. Adrian Magda

În duminica imediat urmãtoare praznicului Cu-vioase Parascheva, pe 19 octombrie, satul ªercãiþadin comuna ªinca s-a gãtit în straie de sãrbãtoarepentru a-ºi primi noul preot paroh în persoana pãrin-telui Daniel Dumitru Dogariu, fiu al satului ºi înultimii ani cântãreþ al bisericii unde urmeazã sã slu-jeascã. Într-o zi minunatã de toamnã târzie, pãrinteleDaniel ºi-a luat în primire parohia, fiind prezentatcredincioºilor de cãtre pãrintele protopop IoanCiocan, care a slujit Sfânta Liturghie alãturi de unsobor de preoþi din împrejurimi ºi un diacon. Laeveniment a participat ºi pãrintele Emil Popa, fostulparoh, tot fiu al satului, care este acum preot înLunca Câlnicului, în apropiere de Braºov. În frumoasa bisericãmonument istoric, neîncãpãtoare pentru mulþimea de credincioºiveniþi ºi din satele vecine, noul preot paroh a primit Sf.Evanghelie, crucea ºi cheile lãcaºului de cult.

Pãrintele Daniel s-a nãscut la data de 18 ianuarie 1979 înlocalitatea ªercãiþa. Studiile primare ºi gimnaziul le realizeazã înlocalitatea natalã. Este absolventul liceului Radu Negru dinFãgãraº ºi al Facultãþii de Teologie “Andrei ªaguna” din Sibiu,pe care a absolvit-o în 2004. La aceeaºi facultate îºi finalizeazã

ºi cursurile de masterat, secþia istorice. Între anii 2004-2008predã religia la ºcoala din ªercãiþa, suplinind ºi un post de învãþã-tor. În anul 2008 s-a cãsãtorit cu Mihaela Sbîrneciu din Fãgãraº,absolventã de matematicã-informaticã, câteva luni mai târziufiind numit paroh în satul sãu natal, ªercãiþa.

Îi dorim pãrintelui Daniel pãstorire cu folos, înþelepciune ºiputere de la Dumnezeu pentru a-ºi îndeplini cu vrednicie misi-unea sfântã la care a fost chemat.

Pr. Marius Corlean

Sãrbãtoare la VictoriaBiserica „Sf. Cuv. Parascheva” a fost lãcaºulde cult al Parohiei Victoria I, pânã de curând,

la mutarea acesteia în biserica nouã

ªercãiþa ºi-a primitnoul preot paroh

3Eveniment

La sediul ProtopopiatuluiFãgãraº a avut loc luni, 20octombrie, conferinþa de toamnã,prilej cu care a fost inauguratã ºibinecuvântatã sala de conferinþãdin noua clãdire.

La nivelul Patriarhiei Române înfiecare an în toate Protopopiatele seorganizeazã câte douã conferinþe pre-oþeºti care au loc primãvara ºi toam-na. Tema conferinþei preoþeºti deprimãvarã are caracter naþional ºi estehotãrâtã la începutul fiecãrui an în cadrulunei ºedinþe a Sfântului Sinod rãmânândca tema conferinþei preoþeºti de toamnã sãfie hotãrâtã de fiecare eparhie în funcþie denevoile pastoral-misionare ale acesteia. ÎnArhiepiscopia Sibiului anul acesta au avutloc, ºi încã vor mai avea, mai multe eveni-mente legate de persoana primului mitro-polit al Ardealului, vrednicul de pomenireAndrei ªaguna, cãci anul acesta seîmplinesc 200 de ani de la naºterea sa.Drept urmare ºi conferinþele preoþeºti detoamnã de la protopopiatele Arhiepis-copiei Sibiului au avut tema: MitropolitulAndrei ªaguna - 200 de ani de la naºtere.

La Fãgãraº, în mijlocul preoþilor, alãturide pãrintele protopop Ioan Ciocan, la aceas-tã conferinþã a participat ºi Prea Sfinþitul Pã-rinte Andrei Fãgãrãºeanul, Episcopul vicaral Arhiepiscopiei Sibiului, Sorin Mãnduc -primarul Fãgãraºului ºi alþi reprezentanþi aiautoritãþilor locale ºi judeþene.

Remarcabila ºi neegalata personalitateºi activitate a mitropolitului Andrei ªagunaa fost ilustratã ºi elogiatã de doi dintre pre-oþii Protopopiatului Fãgãraº: pãrinteleFlorin Butum de la parohia Cincu ºi pãrin-tele Marius Ioan Zosim de la parohia Iaºi.Primul dintre ei s-a referit la contextul po-litic, economic, social, cultural ºi religiosîn care s-a dezvoltat personalitatea mareluimitropolit, strãdaniile sale în fruntea Epis-copiei de la Sibiu care în vremea sa e ridi-catã la rangul de Mitropolie, iar cel de-aldoilea dintre pãrinþii conferenþiari a atinsîn expunerea sa puncte precum înfiinþareasocietãþii ASTRA de la Sibiu al cãrei primpreºedinte a fost mitropolitul Andrei ªa-guna, disputa pe care a avut-o ªaguna cuIoan Heliade Rãdulescu pe tema traduceriiBibliei, tipãrirea de manuale sau cãrþi bi-sericeºti pentru nevoile românilor din

cuprinsul Mitropoliei sale, elogiile adusemitropolitului Andrei ªaguna de contem-poranii lui sau demersurile fãcute pânã

acum pentru canonizarea sa. Încheierea acestei conferinþe preo-

þeºti s-a fãcut aºa cum a ºi început, adicãcu rugãciune, Prea Sfinþitul Andreibinecuvântând noua salã de confe-rinþe a Protopopiatului Fãgãraº, cu ocapacitate de aproximativ 200 delocuri, rostind apoi o rugãciune dedezlegare de pãcate asupra preoþilor,drept pregãtire pentru perioadaPostul Crãciunului, o rugãciune pen-tru sãnãtatea preotului GheorgheGãitãnaru de la Parohia Feldioara ºio rugãciune pentru credincioºii Pa-rohiei Ortodoxe Bucium, a cãror bi-sericã, singura din sat, este revendi-catã în instanþã de cãtre câþiva gre-

co-catolici, procesul aflându-se pe rol. Pr. Ovidiu Bostan

Mitropolitul Andrei ªaguna a fostsãrbãtorit la Fãgãraº în casã nouã

În duminica a douãzeci ºi treiadupã Rusalii, 26 octombrie, ParohiaOrtodoxã “Adormirea Maicii Dom-nului” din Voivodenii Mari s-a învred-nicit de o îndoitã sãrbãtoare: pe lângãprãznuirea Sfântului Mare MucenicDimitrie - Izvorâtorul de mir, cu aleasãbucurie ºi vãditã emoþie enoriaºii auprimit prin binecuvântarea lui Dum-nezeu un nou cãlãuzitor duhovnicesc,rânduit în slujirea preoþeascã de ÎnaltPrea Sfinþia Sa Laurenþiu Streza, Mi-tropolitul Ardealului.

Pãrintele Daniel Cristian Tatu, nãs-cut în localitatea Nehoiu, judeþul Buzãu,este absolvent al Seminarului Teologicdin Buzãu ºi al Facultãþii de Teologie“Andrei ªaguna” din Sibiu. κi desã-vârºeºte studiile urmând cursurile demaster, iar în prezent cele de doctorat.Îi este alãturi în misiunea pastoralãdoamna preoteasã Mihaela Tatu, ori-ginarã din Fãgãraº, licenþiatã a Facultãþiide Litere, specializarea românã-francezã,Universitatea Lucian Blaga din Sibiu.

În cadrul ceremoniei de instalare,Pãrintele Protopop Ioan Ciocan a oferitsimbolic tânãrului paroh Evanghelia,Crucea ºi cheia bisericii, evidenþiind între-ita slujire a preotului: propovãduitor alCuvântului lui Dumnezeu, jertfelnic ºi slu-jitor pentru comunitate, vrednic chiver-nisitor al bunurilor obºteºti.

Împreunã-slujitori au fost preoþii Va-lentin Beþiu ºi Mihai Fogoroº, foºti parohiai bisericii din Voivodenii Mari, pãrinteleAdrian Rãduleþ din Sibiu ºi pãrintele Radu

Milãºan din Voivodenii Mici. Alãturi dedistinºii oaspeþi au oficiat preoþii, fii ai sa-tului: fraþii de aceastã datã ºi întru slujire,Gheorghe Laurenþiu Precup, paroh alcomunitãþilor româneºti ortodoxe dinBasel, Berna ºi Frieburg - Elveþia, ºi AdrianPrecup, preot misionar al ProtopopiatuluiFãgãraº, dar ºi Cristian Bica, paroh înSãvãstreni.

Plecând genunchii inimilor noastre,cerem Bunului Dumnezeu sã reversebinecuvântãrile Sale peste unºii Sãi, cre-dincioºii parohiei noastre ºi vrednicul eipãstor.

Aurel Dragne - Voivodenii Mari

Nou preot paroh la Voivodenii Mari

Perioadele de post, precum este ºi ceape care o parcurgem acum, în postul Crãciu-nului, pot reprezenta, pentru cei care “seprind în joc”, o provocare neaºteptat de in-teresantã ºi de asemenea, pentru cei care leparcurg cu sinceritate ºi zel, o adevãratã“transfuzie” de viaþã nouã care invadeazã cuintensitate vinele vieþii noastre duhovniceºti.

Sub aspect exterior, perioada postuluinu ne prezintã lucruri sau fapte spectacu-loase. Ni se propune, simplu, respectareaunui program de alimentaþie care excludealimentele de provenienþã animalã: carnea,laptele sau ouãle. Acestea sunt înlocuite cupâinea, uleiul, legumele si fructele careabundã în acest anotimp; ºi, în plus,peºtele, care se mãnâncã atâtde des în postul Crãciunului.Departe însã de a ne slei pute-rea de muncã ºi pofta (sãnã-toasã) de viaþã, aceastã schim-bare de alimentaþie, adoptatãpentru o perioadã determinatã,ne învaþã mãsura înfrânãrii ºine dãruieºte energie pentru oviaþã un pic mai înaltã, un picmai orientatã spre lucruriledumnezeieºti. Poate pãrea pu-þin mai greu sau neobiºnuit laînceput, dar nu dupã mult timpse poate simþi un trup mai uºorºi un suflet mai... uºurat, ºi deciun confort al întregii fiinþe.

ªi totuºi, postul de mâncareeste abia înveliºul cel mai dinafarã a ceea ce ni se propune defapt în perioada de post. Pentrucã, uºurându-ne puþin trupulprintr-o alimentaþie potrivitã,suntem chemaþi la o lucrare cumult mai interesantã ºi plinã demiez: lucrarea lãuntricã. Cinese lasã condus pe acest drumva rãmâne uimit de ceea ce vadescoperi la capãt.

Lucrarea lãuntricã de careaminteam nici mãcar nu esteun lucru aºa greu ºi anevoioscum s-ar putea crede la primavedere. Nu trebuie sã mutãmmunþii, nici sã ne închipuim cãacum, în post, ar trebui sãdevenim experþi în rugãciune,precum pãrinþii din pustie. Nu.Noi avem o lucrare ºi o calesimplã ºi sigurã: Taina Spove-daniei ºi apoi Sfânta Împãrtã-ºanie. Atât ne trebuie: sã avem

puþinã deschidere, sã acceptãm provocareaaceasta care ne promite uºurare ºi confortsufletesc nemincinos, temeinic; sã facempasul acesta, mergând în scaunul Spove-daniei pentru a-L întâlni acolo pe Dum-nezeul cel adevãrat ºi bun care iartã ºi dãuºurare de toatã ruºinea, apãsarea sufle-teascã ºi greºeala, ºi ne curãþeºte ca peniºte copii, ºi ne îmbracã din nou în cinsteca pe niºte fii de împãrat. Iar dupã mãrtu-risire, sã îndrãznim, prin dezlegarea preo-tului duhovnic, sã ne apropiem ºi de SfântaÎmpãrtãºanie.

Când ne vom fi împãrtãºit cu Trupul ºiSângele Domnului, sã ºtim cã abia atunciam împlinit cu adevãrat rostul postului, al

postului Crãciunului ºi al oricãrui alt post!Cãci dacã noi renunþãm la mâncarea cealumeascã, nu o facem doar de dragulrenunþãrii, ci o facem ca sã mâncãm o altãmâncare, pe cea dumnezeiascã. De aceeapostul nu înseamnã renunþare ºi tristeþe(din cauza privãrii de hranã grasã ºiplãceri), ci înseamnã umplere, belºug ºibucurie (din cauza harului primit prin des-chiderea inimii ºi Sfintele Taine).

De aceea, în mod paradoxal postulînseamnã mâncare, nu lipsa mâncãrii. ªiprin aceastã mâncare (Sfânta Împãrtãºa-nie), postul înseamnã bucurie, nu tristeþe,postul înseamnã uºurare ºi zbor duhov-nicesc, nu povarã ºi aplecare spre pãmânt.Postul este o lucrare fundamental pozitivã.

Sã mâncãm aºadar ºi sã ne bucurãm!Amalia Rãibuleþ

CMYK

Postul Crãciunului 4Mâncarea care ne dã bucurie

Sãrbãtoarea din 6 decembrie, aSfântului Ierarh Nicolae, stã la loc demare cinste în inima multor creºtini. Pebunã dreptate sfântul al cãrui numeînseamnã “biruitor de popor” a cuceritevlavia creºtinilor de pretutindeni.

Sfântul Nicolae s-a nãscut în primeleveacuri creºtine în Asia Micã, într-ofamilie evlavioasã, în urma multor rugã-ciuni. Încã din vremea prunciei, se ma-nifestã în el în chip deosebit înfrânarea,dragostea de Dumnezeu, curãþia sufle-teascã ºi lipsa preocupãrilor lumeºti.Tânãr, se cãlugãreºte, împarte avutul sãucelor sãraci, este hirotonit preot iar mai apoi, închip minunat, este ales episcop al Mirei Lichiei.În perioada domniei împãraþilor romaniDiocleþian ºi Maximian suferã prigoanã ºi chiartemniþã, pentru Hristos. În anul 325, participã laprimul Sinod ecumenic, la Niceea, apãrând cumultã râvnã adevãrul credinþei creºtine. Moare laadânci bãtrâneþi, la Mira, în jurul anului 345.Sfintele sale moaºte sunt izvorâtoare de mir ºi seaflã la Bari, în sudul Italiei.

Deºi era deosebit de smerit, Sfântul Nicolaea dobândit iubirea ºi preþuirea multora. Puterea

lui Dumnezeu strãluceaîn fiinþa lui, dar se mani-festa generos ºi în fap-tele sale. Sfântul Nico-lae era atât de plãcut luiDumnezeu, încât încãdin timpul vieþii sãvâr-ºea minuni, arãtându-sedeseori în vedenie celorla care îl trimitea proniadumnezeiascã. De ase-menea, venea în ajutorulcelor care, aflaþi în ne-voi, îi invocau nume-le. Blând ºi deopotrivãzelos pentru credinþã,

Sfântul Nicolae este cunoscut mai ales pentrugenerozitatea sa ieºitã din comun, pentru grabacu care sãrea în ajutorul celor din nevoi.

Cultul Sfântului Nicolae s-a rãspândit treptat,acesta devenind un sfânt foarte popular. “Marelefãcãtor de minuni” - cum a rãmas în memoria viea Bisericii - împarte în orice timp ºi loc, cu ge-nerozitate, darurile sale, fiind deosebit de iubit ºides invocat de cãtre cei credincioºi.

Astfel este perceput în Bisericã SfântulNicolae ºi el este adevãratul “Moº Nicolae” alortodocºilor.

Amalia Rãibuleþ

Adevãrul despre „Moº Nicolae“Moº Nicolae - ca ºi Moº Crãciun - a ajuns o figurã de legendã în care nu mai crede

nimeni în afarã de copii. Dacã sãrbãtoarea lui Moº Crãciun se suprapune cu cea a NaºteriiDomnului, Moº Nicolae este aºteptat cu ocazia prãznuirii sfântului cu acelaºi nume. Dinpãcate, mai ales pentru cei ce nu cunosc ºi nu cinstesc pe sfinþi, Moº Nicolae a ajuns sãdomine atmosfera sãrbãtorii din 6 decembrie - ºi mai cu seamã ajunul ei, reuºind uneori sãarunce irealitatea existenþei sale chiar asupra Sfântului Nicolae. Pentru creºtinul ortodoxlucrurile stau altfel.

Ales de Dumnezeu

Un sfânt printre oameni

Aproape de noi, peste timp

CMYK

5Dialoguri

„Sã avem grijã cum trãim fiecare clipã“L-am cunoscut pe Pãrintele Miron Mihãilescu cu câteva luni înainte de plecarea sa la Domnul,

în 1998. Ne-a primit, pe mine ºi (pe atunci) viitorul meu soþ într-un apartament simplu, modest, cuo dragoste care mi-a rãmas în suflet peste ani însoþitã de un alt cuvânt: dumnezeiascã. Am vãzut, maitârziu, cã aºa era în general perceput Pãrintele de cãtre cei cu care intra în contact, spunându-se des-pre dânsul cã “a avut râvna de a iubi cu iubirea lui Dumnezeu”. Plin de o grijã dumnezeiascã faþãde fiecare suflet în parte, Pãrintele predicator, duhovnic ºi pictor din Ocna Sibiului a slujit în ultimiisãi 30 de ani Sf. Liturghie în fiecare zi ºi a trãit el însuºi iubirea pe care o propovãduia celorlalþi.Pãrintele Miron a trãit iubirea desãvârºitã în primul rând în cãsnicie, ºi spunea mereu cã iubireanu trebuie sã rãmânã închisã în familie, ci trebuie sã creascã ºi sã se reverse asupra oamenilor.

,,Când te uitai la el, vedeai o frescã bizantinã. Figura lui era ºi fãrãvârstã ºi fãrã pãtimire. Ca desprins din mizeria acestei lumi, trãia într-omeditaþie continuã, cerebral ºi mistic deopotrivã. Un intelectual pro-fund ºi rafinat, din stirpea lui Stãniloae, cãruia i-a fost ani de zile asis-tent la catedra de dogmaticã ºi apoi secretar personal, sfetnic ºi con-fident de nãdejde. Semãna mult cu luminatul sãu profesor - aceeaºi cul-turã solid aºezatã, aceeaºi cãlcãturã subtilã a ideilor. Îl aºtepta o strãlu-citã carierã universitarã, obþinuse chiar o bursã de excepþie la Berlin, darbrusc, ruºinându-se parcã de inteligenþa sa ieºitã din comun, a renunþatla tot ºi a hotãrât sã se retragã la þarã, simþind cã vocaþia lui adevãra-tã era sã-i slujeascã pe cei umili, fãrã pãstor.” Pr. Savu Popa

Mântuitorul iartã, dar nu scuzã“Le spun mereu credincioºilor cã Mântuitorul nu

scuzã. Nu L-am vãzut nicãieri, în Sfânta Scripturã, scuzândpe cineva. I-a spus El cuiva: “nu-i nimic dacã nu poþi chiaraºa, fiindcã Tatãl Meu e bun ºi te iartã”? Dimpotrivã, ne-aporuncit: “Fiþi desãvârºiþi ca Tatãl Meu!”. Nicãieri nu vomafla o alternativã. El îl iartã, dar nu-l scuzã pe cel ce-ºisocoteºte de micã importanþã greºeala. Mântuitorul nu în-dreptãþeºte ascultarea de sine. Dumnezeu nu e dur. Te iert,dar Tatãl Meu are dreptate. Nu voi, nici Eu, ci El. Tot aºai-a spus ºi lui Ioan Botezãtorul: Sã îm-plinim toatã dreptatea, Eu ºi cu tine - pu-nându-se alãturi de Ioan, pe aceeaºi po-ziþie de ascultãtor al lui Dumnezeu. Întot-deauna m-a impresionat profund faptulacesta. Nu-L putem contrazice pe Tatãl,venind cu fel de fel de scuze!”

“Sã avem grijã cum trãim fiecareclipã, dar mai ales clipa când ne trezimdin somn, clipã în care ne luãm în primirepe noi înºine din mâna lui Hristos, Care azis: Eu sunt Învierea, Eu sunt viaþã în voi,în toate zilele ºi-n toate clipele. Sã vãîndreptaþi atenþia cãtre Mine la fiecarebãtaie a inimii, fiindcã ea bate deoareceEu trãiesc în voi. Sã trãiþi ºi voi în Mine.”

Omul zice atât de uºor “Facã-se voia Ta!”, darimediat o face pe a lui proprie.

Rugãciunea nu e altceva decât atenþia necontenitã la privirea Mântuitorului ce e aþin-titã cu toatã dragostea Tatãlui la tine. Mã gândesc de multe ori la Apostolul Ioan, când arelatat episodul întâlnirii lui Petru - dupã trãdarea lui - cu Mântuitorul. Cum o fi suportatel privirea Mântuitorului care-l întreba tãcut: “Ce ai fãcut, prietene, dupã cele multe fãgã-duite?” Omul zice atât de uºor “Facã-se voia Ta!”, dar imediat o face pe a lui proprie. Înfiecare clipã te afli în impasul acesta, pe muchie de cuþit între voia ta ºi voia Lui, care numaiea îþi ºtie binele adevãrat ºi þi-l doreºte împlinindu-l pe loc, dacã-l asculþi pe Dumnezeu.

Mântuitorul a arãtat pe cruce cum se face fulgerãtor trecerea de la: “Dacã se poate, iade la Mine acest pahar, la: Fie Mie ca dupã voia Ta sã treacã acest pahar!” A rostit atuncipe cruce: “Deci (traducerea veche) m-ai lãsat!, adicã: m-ai lãsat sã-þi fac voia Ta, ai lãsatsã se petreacã lucrul acesta teribil de mare ºi frumos, de a-þi face Eu voia Ta ºi numai aTa fiindcã nu existã altceva mai bun de fãcut în afara împlinirii voii Tale.”

ªi sã nu uitãm, lucru de mare im-portanþã, Mântuitorului nu i-a rãspunsnimeni, dupã cum i s-a întâmplat ºi luiIoan Botezãtorul, care aruncat fiind înînchisoare, a fost lãsat singur sã se des-curce, fãrã vreo intervenþie din afarã.Existã un nivel, înainte de moarte,când te afli singur, absolut singur dartotuºi rãmâi cu doi, trei, sau cu unulmãcar, din cei pe care-i ºtii cã sunt per-manent cu tine, ºi de ei nu te maidesprinzi; ei te asistã tãcut ºi sigurpânã la sfârºit...”

Noi, preoþii, nu muncim destul“Noi, preoþii, nu muncim destul pentru a face cunoscut oamenilor Duhul binelui lui

Dumnezeu. Ne mulþumim cu lauda lor la adresa noastrã: “A spus frumos Pãrintele ce aspus”, dupã care ne ducem acasã ºi mâncãm, tihnit, de amiaz. Sã nu ne înºelãm: Pânã nuvezi oamenii ajunºi la starea de a nu mai putea trãi fãrã Sfânta Bisericã, cu Tainele ei - înnoiþiîn toatã gândirea lor ºi în fapte - sã nu socoteºti cã ai reuºit mare lucru! Este adevãrat cã îninima omului nu se vede ºi se poate întâmpla ca uneori cineva sã te asculte cu aºa interes dea desprinde ceva bun, încât sã desprindã, din încâlcitele tale cuvinte, sensuri mai înalte decâtai avut de gând sã comunici tu. Totu-i posibil, lucrarea lui Dumnezeu în om nu o ºtie nimeni,dar nu ne putem culca pe urechea asta. Numai dacã inima ta, arsã de pipãirea Adevãrului, aidãruit-o fãrã rezerve semenilor pe care îi slujeºti ei îl vor întrezãri pe Hristos în cuvântul ºiîn slujirea ta. Dacã inima ta, clipã de clipã, arde de uimire în faþa lucrãrii lui Dumnezeu, iartu, fie ºi întâlnindu-te doar cu cineva pe uliþã, îi rãspunzi înflãcãrat de interes dumnezeiescla întrebarea pusã de el, omul acela se va duce pe drumul lui, uimit de ce-a auzit de la tine.Poate n-a înþeles ce i-ai spus, dar va zice aºa cum au zis oamenii ºi de Mântuitorul, dupã ceL-au auzit vorbind: “Nimeni n-a vorbit ca omul acesta”. Nu înþeleseserã ei mare lucru, doarintuiserã cã Omul Acela spunea adevãrul ºi vorba Lui avea putere. Ce fel de putere? Putereade a trezi inimile la viaþã. Vorbea cu har de Arhipãstor, har din care se hrãneºte ºi preoþianoastrã. Dacã nu iroseºti clipele depãrtându-te de Hristos ºi arzi continuu în har, în oricemoment ºi în orice împrejurare te-ar aborda un om, rãspunsul tãu îi va aprinde ºi lui inima”.

Bibliografie:Vorbeºte Dumnezeu - Ed. ChristianaIubind ca Dumnezeu - Ed. ChristianaSfânta Liturghie. Pâinea cea de-a

pururi. Predici, exegeze, comentarii -Ed. Reîntregirea

A consemnat Natalia Corlean

Catehism pe înþelesul tuturor 6

Credinþa este capacitatea de a primi caadevãr incontestabil tot ceea ce ne-adescoperit Dumnezeu ºi ne învaþã SfântaBisericã, pentru mântuirea noastrã. Eadeschide omului perspectiva de a vedeaceea ce nu se vede ºi de a accepta taineleDumnezeirii fãrã a încerca sã le trecemprin filtrul raþiunii noastre, deoarece raþi-unea umanã nu este absolutã, ci este infe-rioarã raþiunii lui Dumnezeu.

Credinþa este un actde încredere în DumnezeuPrin credinþã avem încredere cã Dum-

nezeu ne ocroteºte, ne ajutã, ne îmbogã-þeºte cu daruri duhovniceºti, ne fereºte deprimejdii, ne ajutã sã depãºim situaþiile-li-mitã din viaþã, ne dã putere sã ne asumãmun mod de viaþã superior, potrivit în-vãþãturii Lui ºi chiar sã-L mãrturi-sim pe Dumnezeu celorlalþi oameni.

Act de libertatePrimul act de libertate în relaþia

noastrã cu Dumnezeu este cel de aspune “cred, Doamne”, fãrã a fi con-strâns de ceva sau de cineva. Cre-dinþa nu este un act de supunere ires-ponsabilã, ci unul de aderare la ade-vãrul revelat de cãtre Dumnezeu,adevãr mai presus de orice expe-rienþã pe care o poate avea omul înafara lui Dumnezeu. Sf. Ap. Pavelne spune cã în om se naºte credinþaprin auzirea cuvântului lui Dum-nezeu, Care ne vorbeºte. Cum nevorbeºte Dumnezeu? În primul rândprin Sfânta Scripturã, apoi prinduhovnici, prin glasul conºtiinþei dinnoi, prin experienþele din fiecare zi,prin naturã (privitã ca ºi creaþie aLui), prin cei din jurul nostru etc.

Pentru a-L auzi peDumnezeu trebuie sã taci

Dacã vrem sã-L lãsãm pe Dum-nezeu sã ne vorbeascã pentru a senaºte în noi credinþa ºi celelaltedaruri duhovniceºti pe care aceastale aduce cu sine, trebuie sã ne o-biºnuim sã tãcem, sã facem liniºte înviaþa noastrã. Dumnezeu este atât dediscret atunci când comunicã cu noi,încât nu vrea sã ne deranjeze. Nu

intrã abuziv în viaþa noastrã. De aceea tre-buie sã învãþãm tãcerea, ca mod de a vorbicu Dumnezeu. În Ortodoxie aceasta senumeºte ascultare. Profeþii Vechiului Tes-tament, atunci când vorbeau cu Dum-nezeu, spuneau: “grãieºte, Doamne, robulTãu ascultã”. Ascultarea are ºi sensul de aîmplini un lucru fãrã a-l înþelege aprioric(dinainte); înþelegerea vine pe mãsurã ceomul face ascultare ºi împlineºte voia luiDumnezeu. Pentru a putea ajunge aici tre-buie sã ai încredere (credinþã) în El.

Credinþa presupune mãrturisirePrin mãrturisirea credinþei se nasc apos-

tolii. Apostol înseamnã trimis. Mântuito-rul le-a spus ucenicilor Sãi: “Mergeþi întoatã lumea ºi propovãduiþi Evanghelia la

toatã fãptura. Cel care va crede ºi se vaboteza se va mântui” (Marcu 16, 15-16). Aºa-dar oricine Îl propovãduieºte pe Dumne-zeu face muncã de apostol. De aceea, dacãprivim în calendar vedem cã pe lângã cei12 Apostoli mai sunt enumeraþi ºi alþi sfinþica fiind apostoli sau “întocmai cu apostolii”.

Credinþa se mãrturiseºteprin viaþã

Orice învãþãturã care rãmâne la stadiulde teorie este simplã ideologie, înºiruire deidei. Ea poate fi deosebit de frumos ticlu-itã, machiatã cu tot felul de “intenþii bune”,(un proverb englezesc spune: “iadul e plinde gânduri ºi dorinþe bune”), dar tot teorierãmâne. Credinþa creºtinã a depãºit pragulteoriei încã de la început, pentru cã martiriinu doar ºi-au împãrtãºit altora credinþa ºiexperienþele lor duhovniceºti, dar au fostîn stare chiar sã moarã pentru credinþa lor.Mãrturisim credinþa prin viaþã atunci cândfaptele noastre sunt expresia convingerilornoastre. Pr. Adrian Magda

Sfântul Apostol Pavel ne învaþã despre credinþã cã este “adeverirea celornãdãjduite ºi dovedirea lucrurilor nevãzute” (Evrei 1, 1). Credinþa este o pute-re sufleteascã ºi pentru a nu rãmâne teorie sterilã trebuie exprimatã prin fapte.

Credinþa ºi mãrturisirea ei

Binecuvântarea lui Dumnezeu.Fie cã ne-am renovat casa, fie cã ne-ammutat într-o casã nouã, fie cã suntemîncercaþi de boli ºi ispite, simþimnevoia sã luãm legãtura cu preotulparoh pentru a aduce binecuvântarealui Dumnezeu în casa noastrã. Ceamai potrivitã slujbã pe care o poateface preotul, în situaþiile mai susamintite, este sfeºtania, slujba prin care preo-tul se roagã lui Dumnezeu sã pogoare pesteapa pusã înainte harul Sãu dumnezeiesc, ca easã devinã elementul vãzut al binecuvântãrii luiDumnezeu în casa unde se face rugãciunea ºipeste tot unde se stropeºte cu aceastã apã.

Pãcatele întineazã casa. Aºa cum prinviaþa de sfinþenie “omul sfinþeºte locul”, totastfel prin patimi ºi pãcate omul întineazã casasa ºi tot locul unde calcã picioarele lui, întreom ºi natura înconjurãtoare existând o strânsãlegãturã încã de la creaþie. Restabilirea cu-rãþiei, frumuseþii ºi armoniei iniþiale a naturiise face acum prin Iisus Hristos odatã cu posi-bilitatea de mântuire a omului. Prin slujbasfeºtaniei Domnul Hristos redã naturii încon-jurãtoare curãþia dintâi.

Aºadar casa mea poate fi întinatã de pãca-tele mele, de pãcatele celor care trec pragulcasei mele, dar ºi de invidia ºi lucrarea oame-nilor aflaþi în slujba rãului. Vom cunoaºte a-ceasta din cele ce se petrec în casa noastrã:neînþelegeri în familie, certuri, nereuºite în modrepetat, indispoziþie sufleteascã, tulburãri, viseurâte, spaimã º.a. În astfel de împrejurãri e

bine sã ne spovedim, sã iertãm ºi sã stãmde vorbã cu preotul parohiei noastre

pentru o sfeºtanie.Când facem sfeºta-

nie? Putem chema preotulsã ne facã sfeºtanie ori decâte ori simþim nevoiacurãþirii ºi sfinþirii casei,aºa cum ne spovedim decâte ori simþim nevoiauºurãrii sufleteºti de pã-

cate. De asemenea, dacã am avut un deces încasã e bine ca la câteva zile dupã înmor-mântare sã chemãm preotul pentru a binecu-vânta ºi a sfinþi din nou casa, nu pentru cã celdecedat ar fi spurcat casa, ci pentru cã locul ºicasa au fost cercetate de moarte. Tot aºa tre-buie procedat în casa sau în locul unde s-aupetrecut fãrãdelegi ºi întâmplãri rele sau acci-dente, pentru cã acestea se întâmplã din în-demnul ºi cu lucrarea duhurilor rele.

Pregãtirea pentru sfeºtanie. Când che-mãm preotul sã sãvârºeascã sfeºtanie în casãtrebuie sã pregãtim o masã orientatã spre rã-sãrit pe care aºezãm un vas cu apã, vasul sã fielarg la gurã, un mãnunchi de busuioc (dacãavem), lumânãri de cearã, o cãþuie cu cãrbuneaprins, tãmâie ºi un pomelnic cu cei ai casei.Dacã se face ºi sfinþirea casei, avem nevoie ºide un pahar mic cu ulei ºi câteva beþiºoareînfãºurate cu vatã la capãt. Toate uºile ca-merelor vor fi larg deschise pentru a puteastropi preotul peste tot cu apã sfinþitã, cãcidupã cum am vãzut mai sus apa sfinþitã poartãîn ea puterea curãþitoare ºi sfinþitoare a haruluidumnezeiesc. Pr. Ion Tãrcuþã

Binecuvântarea casei

7Mãrturisitori contemporani ai Ortodoxiei

Moscova þaristã. În data de 31 sep-tembrie 1896, în Rusia, mai precis la Mos-cova, se nãºtea într-o familie ortodoxã nume-roasã Serghei Simeonovici Saharov. De lao vârstã micã a arãtat înclinaþii deosebitepentru culturã ºi artã - între anii 1915-1921a studiat atât la Academia de Artã cât ºi laªcoala moscovitã de Picturã, Sculpturã ºiArhitecturã. În timpul acestei perioade aînceput sã se lepede de Ortodoxia pe careo ºtia de mic copil ºi sã se adânceascã înmistica religiilor indiene, fiind fascinat deideea unui Absolut impersonal, care i s-apãrut mai profundã în comparaþie cudragostea personalã creºtin-ortodoxã, pecare o definea ca fiind mãrginitã.

Parisul - oraºul luminilor ºi alartiºtilor. Ca urmare a instaurãrii regimu-lui comunist ateu în Rusia, tânãrul artistSerghei Saharov ia drumul exilului ºi, du-pã ce în 1921 se perindã prin Italia ºi Ber-lin, în 1922 se stabileºte la Paris. Aici gãseº-te locul prielnic pentru a-ºi continua carie-ra artisticã ºi are mai multe expoziþii deartã, expoziþii ce atrag aprecierea publicu-lui ºi comentariile favorabile ale presei fran-ceze. Dar inima lui nu simte împlinirea spi-ritualã nici acum, deoarece îºi dã seama cãnu poate exprima imaterial materia ºi cãare nevoie de experienþa personalã a dragos-tei lui Dumnezeu. “Cei ce nu cred în Dum-nezeu nu cunosc ce este pãrãsirea lui Dum-nezeu. Aceastã durere este trãitã numai deaceia care au cunoscut deja bunãtatea luiDumnezeu ºi nãzuiesc cu toate puterile sãrãmânã în El ºi cu El”. De aceea, în Sâm-bãta Mare a anului 1924, Serghei se reîn-toarce la creºtinism ºi începe sã caute ºi sãaprofundeze lucrarea Duhului Sfânt, a Lu-minii necreate, în sine însuºi, în oameni, înlume. A urmat pentru un an ºi studii laInstitutul Teologic Ortodox al SfântuluiSerghie din Paris, unde a avut profesori re-numiþi precum pãrintele Serghei Bulga-kov ºi Nicolai Berdiaev. “Am cunoscutnume, date..., greutãþile Bisericii de-a lun-gul istoriei... dar eu doream sã aud numaidespre cum sã dobândesc vecinicia”.

Muntele Athos - cetatea monahis-mului ortodox. În anul 1926, Serghei iacalea anevoioasã a ascezei ºi iubirii mona-hale ºi ajunge la Mãnãstirea Panteleimondin Athos. În 1930 este hirotonit diacon de

cãtre Sfântul Nicolae Veli-mirovici din Ohrida ºi Jiceºi devine ucenicul Sfântu-lui Siluan Athonitul. Cei doisfinþi atoniþi au avut o mareinfluenþã în formarea spiri-tualã a pãrintelui Sofronie,mai ales în ceea ce priveºteverticalitatea gândirii dog-matice ortodoxe, dar ºi în a-profundarea experienþei per-sonale a dragostei lui Dum-nezeu. În aceastã perioadãpãrintele poartã ºi o cores-pondenþã teologicã cu pã-rintele David Balfour - un ro-mano-catolic convertit la Ortodoxie,corespondenþã ce îl ajutã sã adânceas-cã gândirea teologicã, sã apeleze latextele Sfinþilor Pãrinþi ºi sã apro-fundeze diferenþele de ordin dogma-tic ºi mental de netãgãduit dintre ce-le douã culturi ºi tradiþii europene:Rãsãritul/Ortodoxia ºi Apusul/ ro-mano-catolicismul.

Dupã plecarea la Domnul aSfântului Siluan, urmând as-cultarea faþã de acesta, pãrin-tele Sofronie pleacã din mã-nãstire timp de aproape nouãani, vieþuind în Karulia ºi într-o peºterã si-tuatã în apropierea Mãnãstirii SfântuluiPavel din Muntele Athos. Aici cunoaºtemomente tainice de trãire spiritualã, de ru-gãciune neîncetatã, dar ºi de slãbire a pute-rilor trupeºti. Un alt moment important dinviaþa pãrintelui s-a petrecut în anul 1941,când a fost hirotonit preot ºi a devenit du-hovnic al mai multor fraþi atoniþi.

Dupã rãzboi, din nou la Paris. Auexistat mai multe motive pentru carepãrintele Sofronie a luat decizia de a pãrãsiMuntele Athos ºi de a se reîntoarce la Pa-ris. Unul dintre ele este acela cã a dorit sãîºi continue studiile teologice; din pãcate,vremurile erau foarte tulburi ºi acest lucrunu s-a îndeplinit. Alte motive au fost do-rinþa lui de a face cunoscute scrierile Sfân-tului Siluan prin tipãrirea manuscriselor,înrãutãþirea stãrii de sãnãtate ºi greutãþilepe care le-a avut în Muntele Athos din pri-cinã cã nu era grec.

În 1948 publicã pentru prima datã,

într-o ediþie ºapirografiatã, scrierileSfântului Siluan ºi explicã conceptelefundamentale ale teologiei experimentalea acestuia - rugãciunea pentru lumeaîntreagã, pãrãsirea de cãtre Dumnezeu ºi

ideea existenþei unei legã-turi între toþi oamenii.

Tolleshunt Knights,Essex - oazã de spiritu-alitate ortodoxã în A-pus. În tot acest timp, înjurul pãrintelui Sofronie sestrâng mai mulþi tineri iu-bitori de Dumnezeu, carevor sã urmeze învãþãturileSfântului Siluan ºi sã înte-meieze o obºte ortodoxã.Pe parcursul anului 1958,aceºtia cautã un loc pentrumãnãstire ºi îl gãsesc în lo-calitatea Tolleshunt Knights,din judeþul Essex, Anglia.Astfel, în anul 1959, cu bla-

goslovenia vrednicului deamintire pãrinte mitropolitAntonie Bloom al Surojului,se încheagã o obºte formatãdin ºase monahi, bãrbaþi ºifemei. În anul 1965, avândblagoslovenie de la patriar-hul Alexei, Mãnãstirea Sfân-tului Ioan Bãtezãtorul trecesub jurisdicþia PatriarhieiEcumenice ºi devine locul

de unde se propagã spirituali-tatea ortodoxã în aceastã parte aEuropei - prin paradigma orto-

doxã a dragostei frãþeºti între oameni, darºi prin învãþãtura Sfântului Siluan Atho-nitul, datoritã bogatelor editãri de cãrþi aleacestuia. Stareþul Sofronie publicã ºi deaici, cu dragoste ºi mare erudiþie teologicã,scrierile adâncite în taina iubirii dumne-zeieºti ale pãrintelui lui duhovnic.

Cu timpul însã, din pricina înrãutãþiriisãnãtãþii, se retrage în chilia lui în rugãciu-ne, dar, din dragoste faþã de oamenii careveneau sã îl vadã din diferite pãrþi alelumii, se plimba adesea pe aleile mãnãs-tirii ºi vorbea cu aceºtia, întãrindu-i în cre-dinþã mântuitoare ºi în dragoste neþãrmu-ritã. În 11 iulie 1993, stareþul Sofronieadoarme întru Domnul ºi, astfel, trece laVecinicia pe care a dorit-o cu atâta ar-doare. Scrierile lui au fost traduse în limbaromânã de pãrintele Rafail Noica, unuldintre ucenicii stareþului Sofronie, ºi depãrintele Ioan I. Icã jr. la Editurile Reîn-tregirea - Alba Iulia ºi Deisis - Sibiu.

Eufemia Toma

Stareþul Sofronie de la EssexPãrintele Sofronie Saharov (1896 - 1993) este ucenicul ºi biograful Sfântului

Siluan Athonitul, cel care a îngrijit ºi a tipãrit scrierile duhovniceºti ale acestuiaîn lumea apuseanã ºi cel care a întemeiat Mãnãstirea Sfinþilor Ioan Botezãtorulºi Siluan Atonitul din localitatea Tolleshunt Knigts, Essex - Anglia.

Mormântul stareþuluise aflã în mãnãstireape care a întemeiat-o

CMYK

Acum douã zile mã a-flam în Iaºi; ºi pentru cã maierau douã ore pânã la trenulcare avea sã mã ducã acasã,am hotãrât sã intru într-o bi-sericuþã sã mã rog. Voiam sãvorbesc cu Dumnezeu.

În bisericã nu mai eranimeni. Zgomotul oraºuluirãmãsese în urmã. Pãºeam uºor spre icoa-na Învierii care se afla în partea dreaptã abisericii. Am sãrutat-o ºi apoi m-am în-dreptat cãtre icoana Maicii Domnului. Pri-virea blândã a Nãscãtoarei de Dumnezeum-a îndemnat sã îngenunchez. Când ge-nunchii mei au atins podeaua am auzit ovoce în spatele meu: “Hai, domniºoarã, cãe 12 ºi de dimineaþã sunt aici!” Ruºinatã,m-am ridicat, am sãrutat-o pe Mãicuþacare mã privea blând ºi… am ieºit. M-amsimþit alungatã. Omul de la pangarul bise-ricii mã alungase. Mã aºtepta la uºã ca sãîncuie biserica în urma mea. Pentru câtevaclipe am simþit revoltã în inima mea, apoiam încercat sã înþeleg cã i se terminase“programul” ºi L-am rugat pe Dumnezeusã-l ierte pe omul acela pentru cuvintelelui ºi pe mine cã m-am supãrat pe el.

Mergând înspre garã, mã gândeamce-ar fi fost dacã în locul meu ar fi fost untânãr care intra pentru prima datã într-o bi-sericã, ori un tânãr doborât de vreun necazcare dorea sã cearã mângâiere de la Dum-nezeu? Ce-ar fi fost dacã era vreun fiurisipitor întors la Tatãl Ceresc? S-ar fi sim-þit alungat, bietul suflet!

ªi mã gândesc cã de multe ori uniioameni îi alungã pe cei tineri din bisericã.Dumnezeu se strãduieºte sã-i aducã încasa Lui, iar oamenii “evlavioºi” îi alun-gã. De câte ori nu am vãzut câte o bãtrânãmustrând cu asprime vreun tânãr cã nu avenit îmbrãcat cuviincios ori s-a închinatîntr-un anumit fel. De câte ori tinerele nusunt trase de mânecuþã pe motiv cã nu aubasma pe cap. ªi acestea se întâmplã maicu seamã în bisericile de la sate. De multeori tinerii nu merg la bisericã pentru cã ºtiucã acolo vor fi comentaþi.

Mi-aduc aminte de o tânãrã mustratãde un grup de bãtrâne cã se aºezase îngenunchi în ziua Învierii. Dacã fata a înge-nunchiat, înseamnã cã aºa a simþit sufletulei cã trebuie sã facã. Sunt sigurã cã nu afãcut-o de ochii lumii, ci pentru cã aºa aîndemnat-o inima ei. Oare Dumnezeu s-asupãrat pe ea pentru îngenuncherea ei?

Oare bunul nostruDumnezeu îºi întoar-ce faþa de la vreun tâ-nãr care vine cu inimasincerã acasã la El, labisericã? Oare hainapoate nu tocmai potri-vitã pentru bisericã îlpoate determina pe

Hristos sã nu primeascã rugãciunea vre-unui tânãr care rar I se roagã? Oare Dum-nezeu, Cel care ne aºteaptã cu atâta dor sãvenim la El, sã-I spunem o vorbã, ar puteasã alunge vreun tânãr care I se închinã stân-gaci ºi cu nepricepere, dar I se închinã?

Nu spun cã este bine sã venim la bise-ricã îmbrãcaþi necuviincios, dar mã gân-desc cã am putea sã-i învãþãm cu blândeþe petinerii care nu ºtiu, ori dacã nouã ne lipseºtedragostea adevãratã, mai bine L-am lãsa peDumnezeu sã-i înveþe pe copiii Lui.

Aºadar, tinerilor care poate încã nu ºtiþicum sã veniþi înaintea lui Dumnezeu, nuvã uitaþi la cei ce vã comenteazã îmbrãcã-mintea pe la spate, ori la cei ce vã brus-cheazã cã aþi îndrãznit sã nu ºtiþi cã nu se

trece prin faþa altarului.Voi, atunci când simþiþinevoia, veniþi cu inima

sincerã la bisericã, înaintea lui Dumnezeu,ºi eu sunt convinsã cã Cel ce a spus: pe celce vine la Mine nu-l voi scoate afarã (Ioan6, 37) va avea grijã sã vã înveþe cu blândeþerugãciunea ºi buna-cuviinþã. Cã pe voi, ceice veniþi rar la El, vã preþuieºte ºi vã aºteaptãDumnezeu!

Nu vã uitaþi la oamenii care vã fac sãcredeþi cã Dumnezeul nostru e un dum-nezeu cãruia îi place sã împartã pedepse,un dumnezeu care îi alungã de la El pe ceice încã nu ºtiu sã I se roage, dar se strã-duiesc. Încercaþi sã-L descoperiþi voi peDumnezeu ºi veþi vedea cã e bun. Chiardacã nu ºtiþi încã sã-L iubiþi pe acestDumnezeu, veniþi la El cu sinceritate, aºacum sunteþi voi, cu tot ce aveþi bun saurãu. Rugaþi-vã aºa cum ºtiþi ºi cum puteþi.El nu aºteaptã cuvinte mari, ci vrea doarsã-I vorbiþi aºa cum vorbiþi cu cei dragi aivoºtri. ªi-apoi El va avea grijã sã vã înveþerugãciunea ºi dragostea de Dumnezeu, Elva ºti sã aducã pace în inima voastrã ºi sãvã umple tinereþea de bucurie!

Diana Câslaru

8 Fii tânãr cu Hristos

Te-ai simþit vreodatã alungat din bisericã?

Dincolo de glumele care se fac peseama credinþei în zodii, aceastã credinþãexistã. Este curios, dar oamenii care refuzãideea unui Dumnezeu Creator, preferã sãse supunã unor berbeci imaginari carealeargã prin stele. O gospodinã trece cuvederea cuvintele lui Hristos: “iubeºte peaproapele tãu”, dar o ascultã pe prezenta-toarea TV, dacã îi zice: “astãzi veþi avea ozi grea, evitaþi conflictele cu cei apropiaþi”.

Faptul cã omul e îndreptat spre latura tai-nicã a existenþei sale vorbeºte despre duali-tatea naturii umane. Pe de o parte, lumeaimediatã, vãzutã, iar pe de altã parte, lu-mea misticã, necunoscutã ºi nesigurã, darprezentã în chip latent în fiecare. Omul cre-de, dacã nu în Dumnezeu, atunci în oricealtceva. De exemplu, studenþii din Iaºi nutrec în timpul sesiunii pe sub peretele fos-tei edituri “Junimea”, pentru cã nu le mer-ge la examene. Alþii, din aceleaºi motive,nu calcã pe capacele de canalizare.

Lumea interioarã a acestor oameni e olume caleidoscopicã, dezordonatã, care îºilasã amprenta asupra modului de gândireºi de receptare. De aici fragmentarismullumii moderne ºi, mai ales, postmoderne,lumea clip-urilor ºi a colajelor.

Omul are nevoie de repere în uni-vers, el nu poate sã existe de la sine.Experienþa fricii, a singurãtãþii, ne îm-

pinge spre credinþele cele mai ciudate. Eadevãrat, existã stele ºi constelaþii, fiecarecu nume ºi traiectorii proprii, dar cumputem crede cã un corp iraþional poateinfluenþa în vreun fel fiinþa atât de com-plexã care este omul? Ce-i drept, în com-plexitatea sa, omul poate sã creadã chiar ºicã luna, care nu e decât un bolovan, poatesã-i hotãrascã soarta! Aceastã credinþã mãduce cu gândul la personajul lui Creangã,care plângea de frica bolovanului de sarede pe sobã.

Sfinþii Pãrinþi spun cã obiºnuinþelesunt a doua fire. De aceea, omul care as-cultã mai multã vreme horoscoapeleajunge, în cele din urmã, sã fie o umbrã asemnului sãu zodiacal. Aceºti oameni nuîºi dau seama cã devin foarte vulnerabili,pentru cã e destul sã-i afli zodia ºi poþi facecu el ce vrei, îl manipulezi ca pe un zombi,ceea ce e valabil mai ales pentru femei.

Noi suntem invitaþi sã imitãm sau peHristos, sau berbecii, taurii ºi racii zodia-cali. Imitând, devenim, susþine asceticaortodoxã. Dar, desigur, fiecare e liber sãaleagã ceea ce vrea el sã devinã.

Pãrintele Savatie Baºtovoi

Zodii, horoscoape

Pas în doi 9

CMYK

Ciclul nebunieiPrincipala problemã de care se plâng

soþiile sunã aºa: “El nu mã iubeºte!”Soþiile sunt fãcute sã iubeascã, îºidoresc sã iubeascã ºi aºteaptã sã fieiubite, la rândul lor. Mulþi soþi însã nureuºesc sã le ofere acest lucru. Pe dealtã parte, soþii au o altã problemã, pecare nu o mãrturisesc, însã o gândesc:“Ea nu mã respectã!”. Soþii sunt fãcuþi sãfie respectaþi, îºi doresc respect ºi aºteaptãsã fie respectaþi. ªi multe soþii nu reuºescsã le ofere acest lucru.

În analiza acestor nevoi fundamentalepentru fiecare dintre cei doi, Dr. Eggerichsse bazeazã pe un verset din Sf. Scripturã, ca-re se citeºte în Apostolul de la Taina Cunu-niei: “Fiecare aºa sã-ºi iubeascã femeia cape sine însuºi; iar femeia sã se teamã debãrbat” (Efeseni 5, 33). Acest “sã se teamã”apare în unele traduceri ca: “sã-l respecte”.Iatã deci cã Sf. Ap. Pavel le transmite so-þilor cã Dumnezeu le cere fiecãruia doar unsingur lucru: bãrbatului sã-ºi iubeascãsoþia, iar femeii sã-ºi respecte soþul. ªi lecere asta nu pentru cã bãrbatul nu trebuiesã respecte iar femeia nu trebuie sã iu-beascã, ci tocmai pentru cã asta este ceeace le lipeºte: soþul nu îºi manifestã iubirea,iar soþia nu îºi aratã respectul.

Din experienþa de consiliere rezultã cã decele mai multe ori soþiile se plâng cã nu sesimt iubite, iar bãrbaþii sunt siguri cã soþii-le lor au o pãrere proastã despre ei, cã nu îimai admirã ºi aprobã ca odinioarã, deci nu îirespectã. ªi fiecare dintre cei doi reacþio-neazã: pentru a-ºi determina soþul sã devi-nã mai afectuos, femeia recurge la nemul-þumire ºi reproº, iar pentru a o face pe soþialui sã fie mai respectuoasã, bãrbatul o tratea-zã într-o manierã lipsitã de dragoste. Acestaeste un ciclu al nebuniei, atitudinile respec-tive având exact efectul contrar celui dorit.

Nu cãlcaþi pe tubul de oxigen!Cei care vor sã înþeleagã aceastã legã-

turã profundã între Dragoste ºi Respecttrebuie mai întâi sã devinã conºtienþi cã

bãrbaþii ºi femeile co-municã într-un cod di-ferit. Simplul fapt cã nute simþi iubit sau respec-

tat nu înseamnã cã soþul sau so-þia ta þi-a transmis efectiv mesa-jul acesta. Deseori ne concentrãmasupra propriilor noastre nevoi ºiscãpãm pur ºi simplu din vederenevoile celui de lângã noi. Soþia

are nevoie de dragoste; eanu intenþioneazã sã fie

nerespectuoasã. So-þul are nevoie derespect; el nu in-tenþioneazã sã deadovadã de lipsã deiubire. Odatã ce

veþi înþelege acestprincipiu elementar

veþi face primul pas pecalea descifrãrii codului ce

stã la baza comunicãrii între soþi.Soþia are nevoie de dragoste aºa cum

are nevoie de oxigen ca sã respire.Imaginaþi-vã cã ea are un tub de oxigencare duce pânã la un rezervor de dragoste.Atunci când soþul dã buzna ºi se comportãlipsit de dragoste, e ca ºi când i-ar cãlca petubul de oxigen. Iar atunci când nevoia eicea mai mare este cãlcatã în picioare estefoarte probabil sã reacþioneze negativ. Însãnu uitaþi cã ºi soþul are nevoie de respectaºa cum are nevoie sã respire. Iar dacã princicãleli ºi reproºuri repetate continuaþi sã îicãlcaþi tubul de oxigen, va reacþiona ºi el,iar rãzboiul e gata.

Atunci când bãrbaþii sunt criticaþi, nule ia prea mult pânã sã înceapã sã inter-preteze lucrul acesta ca pe un semn de dis-preþ la adresa lor. Când îi aruncaþi mesajeînþepãtoare, pe care el oricum nu le în-þelege, curând el va zice în sinea lui: “Numerit sã mi se vorbeascã aºa. Toatã lumeamã respectã, în afarã de tine. Mereu ai chefde ceartã. Nu-mi doresc decât sã taci din

gurã.” În momentul în care soþului i seumple paharul, se ridicã ºi iese din încã-pere, iar pentru soþie asta reprezintã lovitu-ra de graþie. Este ca ºi cum i-ar fi urlat:“Nu te iubesc!” De aici pânã la a începe sãcreadã cã are toate motivele sã divorþezenu mai e decât un pas. Dacã ar sta însã oclipã sã se gândeascã, ºi-ar da seama cã eaa declanºat toatã tãrãºenia, cu criticile ei.

Respectã nevoile celuilalt!Deseori soþii sunt animaþi de intenþii

bune, dar niciunul nu reuºeºte sã des-cifreze codul celuilalt. Criticile sunt moti-vate de dragoste, dar el nu “aude” decât olipsã de respect. Aºa cã pleacã, pentru aevita amplificarea conflictului, ceea ce re-prezintã un gest onorabil, însã ea nu “ve-de” decât cã el e lipsit de iubire!

Cum putem ieºi din acest ciclu al ne-buniei? Doar prin credinþã ºi respectareaporuncii lui Dumnezeu, care ne-a poruncitsã ne respectãm unul altuia nevoia funda-mentalã de a fi iubitã a femeii ºi nevoiafundamentalã de a fi respectat a bãrbatu-lui. Soþul este deci dator sã îºi iubeascãfemeia ca pe sine însuºi, iar soþia estedatoare sã îºi respecte soþul. Iar punctul deplecare în ruperea cercului nebuniei stã decele mai multe ori în femeie. Niciun soþ nusimte afecþiune pentru o soþie care pare sãdispreþuiascã ceea ce este el, ca fiinþã u-manã. Secretul pentru a stârni în inimasoþului sentimente calde constã în a-i arãtaacestuia respect necondiþionat. Dacã soþiaaºteaptã sã fie iubitã ca sã respecte, aºteap-tã în zadar. Cea mai bunã cale de a-þi iubisoþul este sã-i arãþi respect într-un modcare sã-i atingã inima. Un astfel de respectîl face sã simtã dragostea soþiei sale ºi îistârneºte, totodatã, sentimente de dragostefaþã de aceasta.

În numãrul viitor vom vedea care sunt“codurile” diferite în care gândesc femeileºi bãrbaþii ºi cum putem sã le descifrãm.

A consemnat Natalia Corlean

Dragostea singurã nu este de ajuns, spuneDr. Emerson Eggerichs, deþinãtorul unui titlude doctor în asistenþa copilului ºi familiei. Dupã20 de ani de experienþã în consiliere, acesta aajuns la concluzia cã, pe lângã dragoste, maieste nevoie de un “ingredient”, fãrã de care ceidoi soþi trãiesc un adevãrat ciclu al nebuniei.

Dragoste ºi Respect

Un exerciþiu pentru doamne:Întrebaþi-vã în permanenþã (mai ales

atunci când sunteþi supãrate): Nu cumvaceea ce vreau sã spun sau sã fac va fi, înochii lui, un semn de lipsã de respect?

Ce trebuie sã vã amintiþi mereu:- chiar dacã simþi cã nu eºti iubitã,

încearcã sã nu te porþi cu el într-un modnerespectuos.

- când cauþi sã îþi justifici lipsa derespect, el va simþi cã nu este respectat, iaratunci când nu te simþi respectat reac-þionezi într-un mod lipsit de iubire, fãrã

sã-þi dai seama de asta.Interdicþii absolute:- sã nu-i spui niciodatã: “Nu mã

iubeºti!”, ci mai degrabã: “Eu am simþitacest gest ca fiind lipsit de iubire dinpartea ta. Am greºit cu ceva?”, iar dacãrãspunsul este afirmativ, cereþi-vã iertare.

- sã nu-i spui niciodatã cã trebuie sã îþicâºtige respectul ca sã îl poþi respecta. A-ceastã afirmaþie distruge relaþia, ca sã nuvorbim de faptul cã este o atitudine ofen-satoare la adresa lui Dumnezeu, Cel carel-a creat.

Educaþie creºtinã

Individualizarea joculuiÎn funcþie de numãrul copiilor din fa-

milie jocul cãpãtã anumite particularitãþi,existând avantaje ºi dezavantaje. Cel maimare avantaj este existenþa tovarãºilor dejoc în cadrul familiei. Copiii nu se simtsinguri, izolaþi, chiar dacã se joacã separat.Cu toate acestea jocul are specificul sãu lafiecare vârstã, în funcþie de stadiul de dez-voltare al copilului. Pãrinþii trebuie sã þinãcont cã, deºi copiii de vârste diferite pot sãse joace în comun, sunt cazuri în care între

ei nu poate avea locun joc colectiv veri-tabil, nu se pot bucuraîmpreunã de plãcereajocului (astfel încâtnici copiii mici sã fietoleraþi în joc, ºi nicicei mari sacrificaþi de dragul celor mici).

De aceea pãrinþii trebuie sã fie atenþi ºisã organizeze individualizarea jocului, fi-indcã uniformizarea lui, fãcând abstracþiede vârstã ºi sex, poate da naºtere la situaþiianormale, care ar anula principalele virtuþiale jocului în colectiv, posibil în familianumeroasã. Individualizarea jocului, ca ºia regimului de viaþã în general, sporeºte

coeziunea afectivã între fraþi, deoarece seevitã neînþelegerile ºi certurilepe care le-ar provoca un regimobligatoriu identic.

Riscurileneindividualizãrii

Neindividualizarea joculuiexpune copiii la un dublu risc.Mai întâi, copiii mai mici,obligaþi sã participe la jocurilecelor mai mari, se maturizeazã

de timpuriu, sãrind artificial ºi inutil pesteetape de joc necesare. Pe de altã parte, da-cã cei mari trebuie sã-ºi abandoneze jocu-rile lor pentru a participa la jocurile celormici, pot avea întârzieri în dezvoltare.

Cei mari pot sã îi ajute pe cei mici,punându-le la dispoziþie jucãrii, învãþân-du-i de-a ce ºi cum sã se joace, dar acestlucru trebuie fãcut cu mãsurã. Copiii, chiar

dacã provin din familii numeroase,au nevoie de relaþii stabile cu copiide vârsta lor din afara familiei.

Rolul pãrinþilorCare este rolul pãrinþilor în

jocul copiilor? Ei trebuie sã îi ajutepe aceºtia, propunându-le teme dejoc ºi explicându-le cum sã se joa-ce. Uneori pãrinþii se pot alãturajocului.

În al doilea rând pãrinþii trebu-ie sã le creeze copiilor condiþiile ne-cesare pentru joc - un minim de jucã-rii, un loc în care sã se poatã jucaîn voie (în casã sau afarã), un cercde prieteni cu care sã se simtã bineºi un program potrivit ca duratã ºiorar. Timpul de joc trebuie dozatîn funcþie de vârstã ºi de celelalteactivitãþi la care participã copilul.

În al treilea rând pãrinþii tre-buie sã se implice în rezolvareaconflictelor, restabilind echilibrulºi corectând greºelile.

Jocul trebuie sã îi pregãteascãtreptat pe copii ºi pentru muncã -care pentru ei înseamnã efectuareaunor treburi gospodãreºti ºi învãþã-turã. Se pot organiza întreceri subformã de joc - cine are camera maicuratã, cine strânge mai repede ju-cãriile etc. De asemenea, se pot ju-ca multe jocuri care fac trecereaspre învãþãturã - jocuri care impli-cã calcule, învãþarea de poezii etc.

Dupã “Ritmuri zilnice” -M. Ghivrigã

10Una din activitãþile cele mai im-

portante ale copilului este jocul. Joculare o valoare formativã asupra copilu-lui, de aceea organizarea lui în famili-ile cu mai mulþi copii este o necesitate.Prin joc copilul învaþã, îºi dezvoltã toa-te funcþiile psihice, capacitatea de a co-munica cu ceilalþi ºi voinþa.

1. Nu îþi deprecia copilul - nu folosiþi fraze de genul “vezi ce-ai fã-

cut? cum ai fãcut aºa o prostie? mai ai cevaminte în cap?”, deoarece ele ºtirbesc câte puþinrespectul copilului ºi încrederea în sine însuºi.2. Nu folosi ameninþãri

-”dacã mai faci o datã, o s-o pãþeºti rãu!”, “da-cã îþi mai loveºti frãþiorul, am sã-þi trag o bãtaiede-o sã mã pomeneºti” - astfel de ameninþãri in-duc copilului sentimente de tulburare ºi neliniºte,ºi îl învaþã sã se teamã de pãrinte ºi sã-l urascã.

- asta nu înseamnã cã nu trebuie sã existe inter-dicþii, ci mereu trebuie sã-i reamintim copiluluilimitele, iar dacã le încalcã sã îl sancþionãm.3. Nu îþi mitui copilul

- “dacã o sã fii cuminte o sã-þi cumpãr...”,“dacã iei notã bunã o sã îþi dau...” - atunci cândpãrinþii promit ºi dau mereu o rãsplatã pentruun comportament bun, conduita doritã poate fiobþinutã, dar copilul învãþa de mic cã “orice omare un preþ”, ºi nu va mai avea respect pentruoameni ºi pentru drepturile lor.

- de asemenea, el va acþiona doar pe bazamotivaþiilor exterioare, nefiind în stare mai târ-ziu sã-ºi dezvolte motivaþia interioarã. 4. Nu obliga un copil mic sã promitã

- copilul nu are reprezentarea viitorului,aºa cã o promisiune nu are semnificaþie pentruel, deci îl vom învinovãþi degeaba atunci când“nu se þine de cuvânt”.

- abia dupã vârsta de 4-5 ani copilul va fiîn stare sã þinã o promisiune, dar pentru oscurtã perioadã de timp. 5. Nu fi excesiv în supravegherea copilului

- copilul trebuie supravegheat, dar cu mo-

deraþie. Pãrintele nu trebuie sã facã nimic dinceea ce copilul poate face singur.

- supraprotecþia pãrintelui va face din copilun neajutorat. 6. Nu face exces de cuvinte când îi vorbeºticopilului

- sã vorbim copilului concret ºi la obiect,fãrã a-i þine predici. 7. Învaþã copilul sã fie ascultãtor de bunãvoie

- atunci când ceri copilului ceva anunþã-ldinainte ce trebuie sã facã, pentru a avea timpsã se desprindã din activitatea pe care o desfãºoa-rã; astfel el nu se va simþi ignorat cã persoanã. 8. Nu rãsfãþa copilul

- impune copilului niºte limite rezonabileºi ai grijã cã ele sã fie respectate. 9. Fii constant în cerinþe

- nu interzice azi ceva ce vei accepta mâi-ne, copilul va deveni confuz ºi nu va ºti sã-ºiconformeze comportamentul potrivit cerinþe-lor adultului. 10.Regulile trebuie sã fie adecvate vârstei

- regula trebuie sã fie scurtã, formulatã încuvinte puþine ºi foarte concrete, iar conþinutulei sã fie adaptat vârstei copilului ºi niveluluisãu de dezvoltare ºi înþelegere. 11. Nu folosi discursuri moralizatoare

- discursurile de genul “eu îþi dau, îþi fac, îþi dreg,ºi tu eºti nerecunoscãtor, neascultãtor etc.” trebu-ie eliminate din conversaþiile noastre cu copilul

- separã fapta de copil - nu copilul este rãu,ci fapta lui. 12. Nu da copilului ordine pe care nu le ieiîn serios

- limiteazã-te la observaþii sau comenzi cuadevãrat importante, a cãror încãlcare eºti gatasã o sancþionezi, altfel copilul va învãþa cã nu eneapãrat nevoie sã asculte.

Dupã “Familia, copilul ºi grãdiniþa” de Magdalena Dumitrana

Organizarea familiei (2)

JJooccuull

12 “porunci” pentru pãrinþiicopiilor de grãdiniþã

A consemnat Irina Constantinescu

Trup ºi suflet

Ce sunt E-urile?În ultimii 30 de ani, în conþinutul mul-

tor produse alimentare au apãrut substanþechimice, de sintezã, denumite coloranþi, acizi,emulgatori, stabilizatori, conservanþi, antio-xidanþi, aromatizanþi, regulatori de acidita-te - într-un cuvânt aditivi - care sunt indicaþipe ambalaj cu litera “E” urmatã de un numãr.

Specialiºtii sunt de pãrere cã E-urileajutã alimentele sã-ºi pãstreze calitãþile nu-tritive ºi organoleptice (miros, gust, aspect)pentru o mai mare perioadã de timp, iarfãrã aceºti aditivi n-am mai putea avea ali-mente în cantitãþi industriale ºi calitatea lors-ar deteriora repede. Oamenii de ºtiinþãafirmã cã, în cantitãþi mici, consumul lornu constituie un pericol pentru organism.Totuºi, pentru a preveni eventualele peri-cole, Statele Unite ale Americii ºi UniuneaEuropeana au interzis o parte din “E”-uri.

În România, laboratoarele nu pot detec-ta toþi aditivii introduºi în alimente, iar demulte ori produsul ajunge pe piaþã doar prindatele furnizate de producãtor. Existã astfelriscul de a nu se respecta cantitatea adaosu-rilor sintetice conform reglementãrilor legale.

Aici trebuie menþionatã ºi practicaunor producãtori, ce are scopul de a induceconsumatorii în eroare, atunci când cum-pãrã un produs sau altul. Aceºtia nu maimenþioneazã pe ambalaj indicativul exactal aditivilor folosiþi, rezumându-se sãinscripþioneze doar “afânãtori”, în loculdenumirii chimice, “arome identic natu-rale” ºi “conservanþi”.

Profitul, mai important decâtsãnãtatea

Dupã unele studii de specialitate, unlocuitor dintr-o þarã civilizatã consumãcirca 4,5 kg de aditivi alimentari pe an. Nu-meroase organisme internaþionale de sãnã-tate au tras serioase semnale de alarmã cu pri-vire la aceste adaosuri sintetice, declarân-du-le toxice. Folosirea lor îndelungatã sauimproprie poate duce, în timp, la formareaunor afecþiuni grave care nu mai pot fi tratate.

În existenþa multimilenarã a specieiumane, spune Dr. Pavel Chirilã, mecanis-mele fiziologice s-au antrenat sã recunoas-cã ºi sã metabolizeze tot ce este alimentnatural. De aceea, impactul organismuluicu E-urile este enorm: el nu le recunoaºte,nu le acceptã ºi se revoltã.

Consumul îndelungat de pro-duse alimentare aditivate sinteticproduce în organismul uman unbombardament asupra organelorinterne, care provoacã distrugereasistemului imunitar (acesta ajungesã producã anticorpi peste mãsurã, folosin-du-i împotriva propriului organism), pre-cum ºi o serie de tumori maligne ºi benigne.

Potrivit rapoartelor organizaþiilor inter-naþionale, mortalitatea în rândul populaþieiglobului cauzatã de consumul alimentelorîmbogãþite cu substanþe artificiale se aflãpe locul al III-lea, dupã consumul dedroguri ºi medicamente ºi dupã acciden-tele de circulaþie. În România numãrul bol-navilor de cancer se aflã într-o continuãcreºtere ºi se estimeazã cã aceastã afecþi-une va deveni în scurt timp “boala mile-niului III”, împotriva cãreia nu existã încãpremisele cã se va descoperi un antidot.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, di-rectorul Institutului de Cercetãri Alimentaredin Bucureºti, considerã cã incidenþa alar-mantã a unor forme de cancer e strâns legatãde avalanºa produselor alimentare bogate înE-uri nocive, consumate frecvent de români.De asemenea, E-urile periculoase sunt “vi-novate” de rãspândirea bolilor cardiovascu-lare, ale tubului digestiv ºi a alergiilor.

ªi totuºi, de ce se folosesc E-urile, da-cã sunt atât de nocive? Rãspunsurile suntmai multe: statul nu se implicã suficient,iar legislaþia este permisivã în acest dome-niu; producãtorii de alimente se gândescmai mult la profituri ºi mai puþin la sãnã-tate; consumatorii cumpãrã produsele ali-mentare respective din necunoaºtere sau dincauza veniturilor mici pe care le au, ºtiin-du-se faptul cã alimentele ieftine sunt ºicele cu conþinutul cel mai mare de aditivi.

E-uri periculoase ºialimente toxice

Potrivit Dr. Pavel Chirilã, medic primarde boli interne, E-urile nocive sãnãtãþii seîmpart în cinci categorii ºi anume: cele maipericuloase adaosuri cancerigene; adaosurifoarte cancerigene; adaosuri periculoase;adaosuri potenþial toxice; adaosuri suspecte.

În prima categorie se înscrie E 330 acidcitric (sare de lãmâie) prezent în majori-tatea bãuturilor rãcoritoare, dulciuri, ames-tecuri de condimente pentru semipreparate

cum sunt conserve-le, pastele de toma-te, compoturile, muºta-rul sau brânzeturile.

În România, glu-tamatul de sodiu E621 - unul dintre ceimai periculoºi adi-tivi alimentari pen-

tru organismul uman - este folosit la scarãindustrialã, cu acordul autoritãþilor sani-tare. Se utilizeazã în fabricarea supelor in-stant concentrate, a mezelurilor, unele con-dimente ºi conservarea laptelui, brânze-turilor ºi ciupercilor. Are efecte neurotoxi-ce, provocând migrene ºi crampe. De câþi-va ani buni, organizaþii de profil dinUniunea Europeanã militeazã pentruinterzicerea folosirii E 621 în produseledestinate consumului uman. De asemenea,Ministerul Agriculturii din SUA ºi-a infor-mat public cetãþenii cã glutamatul de sodiueste unul dintre principalii factori de risc înapariþia bolilor Alzheimer ºi Parkinson.

O situaþie asemãnãtoare se întâlneºte ºiîn privinþa folosirii benzoatului de sodiu,E 211, în producerea bãuturilor rãcori-toare. O concentraþie prea mare de benzenîngurgitatã provoacã leucemie ºi diverseforme de cancer al sângelui. Fatalã, dupãpãrerea specialiºtilor, este mai ales fo-losirea în combinaþie a benzoatului desodiu, E 211, cu acidul ascorbic, E 300.Pânã în anul 2002, marii producãtori aurenunþat la aceastã combinaþie ucigaºã,însã de atunci au mai fost lansate pe pieþepeste 1500 de noi mãrci de bãuturi rãcori-toare care atenteazã la viaþa oamenilor.

Intrate insidios în viaþa noastrã de zi cuzi, alimentele toxice au devenit atât de“fireºti” încât aproape nimeni nu mai se-sizeazã pericolul pe care ele îl reprezintã înmod real, având în vedere cã efectelenocive nu se vãd nici dupã o lunã ºi nicidupã un an, ci dupã perioade mari de timp.

Deghizatã în tot felul de ambalaje ºireclame ademenitoare, în culori pastelateºi cu mirosuri agresiv-apetisante, alimen-taþia chimizatã a pãtruns în existenþafiecãruia dintre noi. Ele ne iau ochii, banii,dar ºi sãnãtatea noastrã.

Pentru evitarea îmbolnãvirilor, este re-comandat sã acordãm atenþie la ceea cecumpãrãm ºi sã nu neglijãm sã citim ceeace scrie pe etichetele sau ambalajele pro-duselor alimentare. E vorba de sãnãtateanoastrã ºi a copiilor noºtri.

Pr. Alexandru Stanciu

Ori de câte ori cumpãrãm produse alimentare, întâlnim inevitabiltermenul de E-uri. ªi ne întrebãm ce sunt E-urile? Care sunt pericu-loase? Cât de nocive sunt? E bun alimentul acesta pentru copilul meu?

11Otrãvirea lentã, dar sigurã, prin alimentaþie

CMYK

Intrarea Maicii Domnuluiîn Bisericã

Pe lângã mama pe care am primit-o fiecaredintre noi, Dumnezeu ne-a mai dat ºi o Mamãcare are grijã ºi se roagã pentru noi toþi. Estevorba chiar de Mama Lui, Maica Domnului.

Pãrinþii Maicii Domnului sunt Sfinþii Ioa-chim ºi Ana. Aceºtia erau niºte oameni buni,milostivi ºi foarte credincioºi. Însã aveau o maretristeþe: deºi erau cãsãtoriþi de foarte mulþi ani,Dumnezeu nu le dãduse niciun copil. Cu toatecã erau înaintaþi în vârstã, Ioachim ºi Ana nu ºi-aupierdut nãdejdea ºi continuau sã se roage mult,pentru ca Dumnezeu sã îi binecuvânteze ºi peei. În rugãciunile sale Ana Îl ruga pe Domnul sãîi dãruiascã marea cinste de a fi mamã, fãgã-duind cã dacã va avea un copil îl va închina Lui.

Într-o bunã zi, Dumnezeu a rãspuns rugãciu-nii celor doi ºi le-a dãruit o fetiþã, pe care aunumit-o Maria. Ana nu a uitat de fãgãduinþa eiºi, când Maria a împlinit trei ani, au dus-o latemplu sã o închine lui Dumnezeu. Copila arãmas în grija slujitorilor Bisericii timp de 12ani, rugându-se, învãþând Scriptura ºi lucrul demânã.

La vârsta de 15 ani Maria a pãrãsit templul,fiind încredinþatã lui Iosif, cel ce avea sã oocroteascã. La puþin dupã aceea ea este cea careprimeºte de la Arhanghelul Gavriil vestea cã afost aleasã sã Îl nascã pe Fiul lui Dumnezeu,devenind astfel Maica Domnului, cea care seroagã neîncetat pentru noi, pentru binele nostruºi pentru pacea lumii.

Ghicitoare, Ghicitoare,Care-o fi rãspunsul oare?

Demult, când lumea a-nceput Sã se încreºtineze, Când numele Domnului Sfânt - Chemat sã lumineze -

Se rãspândea în gând curat, Rãspuns la rugãciune, Apostolul întâi-chemat Umbla pe drumuri bune;

Cu dor de a-nmulþi-n popor Credinþa neclintitã:

Cã Domnul e Mântuitor, Biserica-i sfinþitã.

ªi-a poposit la noi cu drag, Apostol fãrã teamã, Strãmoºilor le-a predicat, Cum povesteºte-o mamã;

Apoi pe cruce a murit, În þinuturi pãgâne. De-a pururi este el slãvit, Îi ºtii, dar, al lui nume?

Rãspuns: Sfântul Apostol Andrei,cel întâi-chemat.

Mirela ªova

CMYK

A fost primul mitropolital Bisericii din Dobrogea ºiÞara Româneascã, reunitãsub conducerea unui singurvoievod. Sfântul Ierarh apa-re pentru prima oarã în isto-ria Bisericii Române de lanord de Dunãre în anul1348, pe când era mitropolit alVicinei, situatã în Dobrogea,lângã Isaccea. Domnitorul deatunci al Þãrii Româneºti, Ni-colae Alexandru Basarab, l-achemat pe mitropolit la Argeº,devenind astfel primul întâistã-tãtor al Mitropoliei Ungrovla-hiei, recunoscutã în 1359 ºi decãtre Patriarhia Ecumenicã de laConstantinopol.

Ca pãrinte sufletesc al ro-mânilor de la sud de Carpaþi,Mitropolitul Iachint a hirotonitpreoþi în toate satele, a zidit bi-serici în cetãþi ºi sate, aîntemeiat noi mãnãstiri ºischituri, susþinând multmonahismul românesc. Eleste cel care l-a adus în þarãpe Sfântul Nicodim de laTismana, care venea de laMuntele Athos, pentru a or-ganiza câteva mãnãstiri-la-vre dupã model atonit. El atrimis numeroºi cãlugãri“vlahi” la Mãnãstirea Cut-lumuº din Muntele Athos,unde au ajuns cãlugãrivestiþi. În þarã, a organizatmai multe mãnãstiri, cumar fi cea de la Tismana,Curtea de Argeº, Câmpu-lung-Muscel, Cozia, Sna-gov, Târgoviºte, Bolinti-nul din Deal ºi din Vale,Tânganu, Cotmeana ºi al-tele.

Pe lângã gri-ja pentru pãsto-riþii sãi, Sfântulmitropolit Iachint

s-a ocupat ºi de cre-dincioºii ortodocºivecini, în specialde cei din Transil-vania, cãrora letrimitea preoþi ºicãlugãri misionari.

Astfel, la pro-punerea Mitropoliei Muntenieiºi Dobrogei, Sfântul Sinod,“luând aminte la viaþa pil-duitoare a Sfântului Ierarh Ia-chint, mitropolitul Þãrii Ro-mâneºti, privind la ortodoxiacredinþei sale, la viaþa lui curatãºi sfântã, vãzând pilda sa întrupãstorirea Bisericii din ÞaraRomâneascã cu râvnã, înþelep-ciune, rãbdare, dragoste ºi sme-renie” - dupã cum spune tomo-sul de canonizare, a aprobat ca-nonizarea lui, cu data de prãz-nuire 28 octombrie.

Actualitatea religioasã 13

Domn al Þãrii Româ-neºti între 1512-1521,domnitorul Neagoe Ba-sarab a rãmas în memo-ria urmaºilor sãi ca unuldintre cei mai darnici ºimai mari ctitori de bise-rici. Nãscut într-o fami-lie domneascã cu cre-dinþã puternicã, tânãrulNeagoe a cunoscut îndeaproapeMãnãstirea Bistriþa din judeþulVâlcea, ctitorie a strãbunicilorsãi. Aici a pus bazele cunoºtin-þelor sale din Sfânta Scripturã ºiscrierile Sfinþilor Pãrinþi, ºi totaici l-a cunoscut pe patriarhul Ni-fon al Constantinopolului, retrasla aceastã mãnãstire. Ucenic alSfântului Ierarh, Neagoe Basarab

a dobândit de la acestataina rugãciunii, înþelep-ciunea credinþei în Hris-tos ºi un înalt spor du-hovnicesc.

Ca domnitor, SfântulVoievod s-a arãtat unchibzuit organizator alþãrii, plin de înþelepciuneºi împãciuitor. El a rã-

mas în memoria poporului românprin imensa sa operã de ocrotire abisericilor ºi mãnãstirilor dinþarã ºi din Muntele Athos, dar ºiprin opera sa testamentarã intitu-latã “Învãþãturile lui NeagoeBasarab cãtre fiul sãu Teo-dosie”. Prima creaþie de valoareuniversalã din literatura românã,aceasta conþine preþioase în-

demnuri duhovniceºti, darºi de administrare a þãrii.Având o adevãratã va-

loare de testament duhovnicesc,pedagogic ºi filozofic, ea rãmâ-ne actualã ºi astãzi. Datoritã pri-eteniei sale cu cãlugãrul tipografMacarie de la Mãnãstirea Bis-triþa, domnitorul a participat latipãrirea primelor cãrþi de culttipãrite în þara noastrã.

Dintre multele mãnãstiri, bi-serici ºi aºezãminte ctitorite devoievod, cea mai strãlucitã esteMãnãstirea Argeºului, de o ma-re valoare artisticã ºi arhitec-turalã, unde se aflã ºi mormân-tul sãu.

Data prãznuirii SfântuluiVoievod Neagoe Basarab a foststabilitã la 26 septembrie.

A consemnat Natalia Corlean

CuviosulDionisie cel Smerit

Numit Exiguul, pentrucã obiºnuia sã se semnezeDionisie Exiguus, adicã celmic, cel smerit, cel neîn-semnat, Cuviosul Dionisies-a nãscut cândva între anii460-470, în Scytia Minor,

Dobrogea de astãzi, ºi a intrat de tânãr în-tr-o mãnãstire din aceastã zonã. Vesteadespre pregãtirea sa teologicã de excepþie l-afãcut pe papa Ghelasie sã îl cheme la Roma, deoarece aveanevoie de un bun cunoscãtor al limbilor latinã ºi greacã.

Cuviosul Dionisie s-a remarcat prin traducerea din greceºtea operelor Sfinþilor Pãrinþi ºi a canoanelor de la primele patruSinoade ecumenice, fiind considerat pãrintele dreptului bi-sericesc.

Având ºi cunoºtinþe de astronomie ºi calendaristicã, el estecel care a propus ca numãrarea anilor istoriei sã se facã de lanaºterea Mântuitorului Hristos, ºi nu de la întemeierea Romeisau de la împãratul Diocleþian, prigonitor al creºtinilor, cum sefãcea în vremea respectivã. El este astfel iniþiatorul cronologieicreºtine, dupã care ne ghidãm ºi astãzi.

Informaþii bogate despre Sfântul Cuvios Dionisie le avemde la Casiodor, primul ministru al regelui Teodoric cel Mare,care l-a cunoscut îndeaproape: “A cercetat Scripturile cu orâvnã atât de mare ºi le-a înþeles astfel încât, ori de unde ar fifost întrebat, avea rãspunsul pregãtit, dându-l fãrã nicioîntârziere... În el era multã simplitate împreunã cu înþelepciune,smerenie împreunã cu învãþãturã, moderaþie împreunã cu ta-lentul de a vorbi, încât se socotea un nimic, sau unul dintre ceidin urmã slujitori, deºi era vrednic, fãrã îndoialã, de societatearegilor.”

Data prãznuirii Cuviosului Dionisie cel Smerit este 1 sep-tembrie, începutul anului bisericesc.

Trei noi sfinþi români în calendarDin cauza perioadei comuniste, Biserica Ortodoxã Românã, spre deosebire de

alte Biserici Ortodoxe, a rãmas în urmã în ceea ce priveºte canonizarea sfinþilor cares-au nãscut de-a lungul veacurilor în poporul român. Astfel în ultimii ani a început olungã serie de canonizãri ale sfinþilor români, care va continua. Ultimii ocrotitori aineamului românesc trecuþi în rândul sfinþilor sunt Mitropolitul Iachint de Vicina,Cuviosul Dionisie cel Smerit ºi domnitorul Neagoe Basarab. Canonizarea lor a fostaprobatã de Sf. Sinod în 8 iulie, iar proclamarea oficialã a avut loc în 26 septembrie.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab

Sfântul Ierarh Iachintde Vicina

Trecut ºi prezent

ELEV EMINENT, CÃLUGÃR,STAREÞ ªI EPISCOP. Pruncul Anas-tasiu, viitorul mitropolit Andrei, s-a nãscutla Miºcolþ, oraº din nord-estul Ungariei, înfamilia negustorului macedoromân Naumºi a soþiei Anastasia. Elev eminent laºcoala greco-vlahã, gimnaziul din Miºcolþºi gimnaziul cãlugãrilor piariºti, continuãstudiile de filozofie ºi drept la Universi-tatea din Pesta. Rãmas orfan de tatã, estegãzduit în casa unchiului sãu, loc de întâl-nire al fruntaºilor români Samuil Micu,Petru Maior, I. Corneli, I. Teodorovici,formându-se într-un mediu cu alese pre-ocupãri de limbã, culturã ºi istorie ro-mâneascã. κi încununeazã studiile ur-mând teologia ortodoxã la Vârºeþ. Dupãabsolvire, la vârsta de 25 de ani, este tunsîn monahism la mãnãstirea Hopovo pri-mind numele Andrei. Datoritã însuºiri-lor alese este hirotonit arhimandrit, de-venind egumen al mãnãstirilor sârbeºtiHopovo (1842) ºi Covil (1845). Din 1842este profesor la secþia românã a Semi-narului teologic din Vârºeþ.

În 15 iunie 1846 este numit vicar ge-neral al Scaunului episcopal de la Sibiu.Doi ani mai târziu, dupã recunoaºterea saca episcop de cãtre Curtea din Viena, estehirotonit în catedrala din Carloviþ de cãtremitropolitul Iosif Raiacici.

MITROPOLITUL ROMÂNILORDIN ARDEAL. Una dintre primele pre-ocupãri ale noului episcop a fost scoatereaBisericii Ortodoxe Române din Transilva-nia de sub jurisdicþia Mitropoliei sârbeºtidin Carloviþ, sub care ajunsese în 1786, ºireînfiinþarea unei Mitropolii proprii pentruromânii ortodocºi. Demersul sãu va primigirul autoritãþilor abia în 1864 când, prin-tr-un autograf imperial, se aproba reînfi-inþarea vechii Mitropolii Ortodoxe Ro-mâne a Transilvaniei iar Andrei ªagunaera numit arhiepiscop ºi mitropolit.

LEGI DUPÃ CARE NE GHIDÃMªI ASTÃZI. Iscusit organizator, întoc-meºte Statutul Organic al Bisericii Orto-doxe Române din Transilvania, aprobat deCongresul naþional-bisericesc al românilor

transilvãneni ºi autoritatea destat în 1869. Legea elaboratãde ªaguna pe principiul au-tonomiei ºi sinodalitãþii a con-stituit baza noului statut alBisericii Ortodoxe RomâneAutocefale din anul 1925 ºi chiar a celuiactual.

ÎNVÃÞÃMÂNT ROMÂNESC SUBSTÃPÂNIRE STRÃINÃ. Proeminentãpersonalitate culturalã, ªaguna a contribuitla progresul învãþãmântului românesc. Dincele peste 800 de ºcoli confesionale, maimult de jumãtate au fost înfiinþate în tim-pul pãstoririi sale, realizare remarcabilãavând în vedere cã acest lucru se petreceaîntr-o vreme când românilor ardeleni li serefuzau drepturi elementare precum în-vãþãmântul în limba maternã. Este ctitorulgimnaziului superior de la Braºov (1850),care îi poartã numele.

O atenþie deosebitã a acordat-o învãþã-mântului teologic ºi pedagogic de la Sibiu.Vechea ºcoalã teologicã, înfiinþatã în 1811,este transformatã în instituþie de învãþã-mânt superior, formarea preoþilor ºi învãþã-torilor rãmânând în permanenþã în grija Bi-sericii. Se îngrijeºte de gãsirea unor clãdiricorespunzãtoare pentru noul institut teolo-gic ºi internat. Tipãreºte manuale didacticeredactate de el însuºi sau la îndemnul sãu.

TIPOGRAFIE PE CHELTUIALAPROPRIE. În 3 ianuarie 1853 apare sub co-ordonarea sa ziarul Telegraful Român la Si-biu, singurul din România care apare neîn-cetat pânã astãzi. A iniþiat editarea Calen-darului Arhiepiscopiei Sibiului, din anul1852 sub denumirea Îndrumãtorul biseri-cesc. Aceste publicaþii, precum ºi majori-tatea cãrþilor de cult reeditate spre folosulcomunitãþilor româneºti ardelene vãd lumi-na tiparului în noua tipografie diecezanã,fondatã din banii sãi la 27 august 1850.

Este membru fondator al Asociaþiuniitransilvane pentru literatura românã ºi cul-tura poporului român, Astra, alãturi deTimotei Cipariu ºi George Bariþiu.

APÃRÃTOR AL DREPTURILORROMÂNILOR. Militant pentru drep-

turile sociale ºi politice aleromânilor, a contribuit laemanciparea politicã ºi bi-sericeascã a naþiunii. Diplo-mat ilustru, se aflã în frunteadelegaþiilor româneºti, îna-intând memorii la Curteaimperialã vienezã. Împre-unã cu episcopul unit IoanLemeni, conduce MareaAdunare Naþionalã de peCâmpia Libertãþii de la Blaj(3/15 mai 1848). Diploma-þia de care a dat dovadã înrelaþiile cu Viena a facilitat,

în anul 1864, recunoaºterea poporului ro-mân ca naþiune politicã egalã în drepturi cucelelalte naþiuni din Transilvania: maghia-rii, saºii ºi secuii.

IUBIT DE POPOR, RESPECTATDE ADVERSARI. Pãstor cu nespusãdragoste faþã de fiii sãi duhovniceºti, a fostiubit ºi apreciat de popor, dobândind con-sideraþia contemporanilor, dar ºi respectuladversarilor. Într-o scrisoare datatã 1860,cei o sutã de nobili fãgãrãºeni semnatari seadreseazã vrednicului mitropolit cu urmã-toarele cuvinte: “Sacrificiul ce l-aþi depuspe altarul naþiunii, în susþinerea intereselornoastre la Senatul imperial, a electrizatcele mai intime simþãminte ºi aºteptãri alefiilor ei, ºi mai vârtos ale noastre, a 80.000de locuitori români nobili boieri ºi liberidin Þara Fãgãraºului…”

“OMUL ISTORIEI”. Întreaga sufla-re româneascã a fost cuprinsã de doliuaflând vestea morþii vrednicului pãstor,survenitã la 16 iunie 1873: “Curgeþi darãlacrimi, curgeþi de la Tisa pânã la MareaNeagrã, cãci piedestalul catapetesmei bise-ricii române de peste Carpaþi ºi al colum-nei românismului, baron Andrei ªaguna atrecut la eternitate.” (Telegraful român, nr.59/1873). A fost înmormântat, aºa cum ºi-adorit, în apropierea Sibiului, la Rãºinari.

Încheiem succinta prezentare a vieþii ºidistinsei personalitãþi cu cuvintele de apre-ciere ale lui Nicolae Popea care a închinatmitropolitului Andrei ªaguna o amplãmonografie: “Mitropolitul ªaguna esteomul istoriei. Aceasta - fie cea bise-riceascã, cea naþionalã ori cea politicã - nuse poate scrie fãrã de istoria lui. Mai mult:istoria mitropolitului ªaguna este aproapeistoria poporului însuºi, într-un sfert desecol, cât a condus el afacerile ºi destinelenaþionale.”

Aurel Dragne

14

„Tu Doamne ºtii, cãci cãtre scopul meu a alerga doresc: pe româniitransilvãneni din adâncul lor somn sã-i deºtept ºi cu voie cãtre tot ce eadevãrat, plãcut ºi bun sã-i trag!“ Aceasta a fost dorinþa MitropolituluiAndrei ªaguna la sfinþirea sa întru episcop, dorinþã ºi promisiune pecare a dus-o la împlinire. La douã sute de ani de la naºterea celui fãrãde care Biserica Ortodoxã din Ardeal ar fi avut altã istorie, Mitropoliaa decretat anul 2008 Anul ªaguna. Cu acest prilej rememorãm ºi noipe scurt câteva crâmpeie din activitatea marelui mitropolit.

Mitropolitul Andrei ªaguna, un om providenþial

Cu Dumnezeu în casã

De cele mai mul-te ori nu ne dãmseama sau uitãm cãfiecare clipã de viaþão datorãm lui Dum-nezeu. Fãrã El, fãrãviaþa pe care El a pu-s-o în noi ºi o între-þine în fiecare mo-ment, nu am putea trãi, nu am putearespira, nu am putea gândi. De multeori alergãm bezmetici, sã muncim, sãcâºtigãm, sã rezolvãm problemelelumii acesteia ºi uitãm cu totul deDumnezeu. Ce s-ar întâmpla oaredacã ºi El ar “uita” o fracþiune desecundã de noi?

Sã ne aducem aminte cât mai desde Domnul ºi vom vedea cã pacea pecare o dobândim ne dã înþelepciune,iar treburile cotidiene se vor rezolva

altfel când Îl chemãmmereu pe Dumnezeu înajutor. Una din perioa-dele pe care le-am puteadãrui Domnului, dingoana noastrã de fiecarezi, este ºi timpul pe careîl petrecem în bucãtãrie.O icoanã cu o candelã

arzând aºezatã într-un colþ ne ajutã sãne liniºtim, sã Îl aducem pe Dum-nezeu în gând ºi în inimã, sã Îlchemãm în ajutor chiar ºi în banalaacþiune a gãtitului sau a curãþeniei.Încercaþi acest lucru ºi veþi vedeacum ziua devine mai luminoasã,mâncarea mai plinã de dragostea cucare este gãtitã, sufletul mai liniºtit ºiîmpãcat iar cei dragi, pe care îi hrã-niþi, mai bucuroºi.

Natalia Corlean

15Colþul bucuriei din bucãtãrie Aloe vera: proprietãþi

miraculoaseÎncã din antichitate, planta

aloe vera este intens folositã înterapiile naturiste pentru pro-prietãþile ei eficiente în trata-mentul multor afecþiuni.

Extractul de aloe accele-reazã ºi normalizeazã metabo-lismul, regenereazã celulele ºidetoxificã organismul, întã-reºte sistemul imunitar, areefect analgezic ºi antiseptic, dezinfectant ºi antiin-flamator. Aloe vera normalizeazã tractul digestiv ºifavorizeazã absorbþia alimentelor.

Datoritã compoziþiei sale naturale, are un efectpreventiv durabil asupra organismului, acesta fiindcapabil sã valorifice cele 240 de substanþe active con-form necesitãþilor sale.

Planta aloe vera este utilizatã în terapia multorafecþiuni: alergii, astm, bronºite, boli carenþiale, bolireumatismale, entorse, afecþiuni ale prostatei, afecþi-uni ale pielii ºi unghiilor, rãni, furunculoze, psoriazis,zona zoster, hipercolesterolemie, cefalee, depresii,insomnii, cistite, bolile aparatului genital feminin,combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei ºiradioterapiei, cataractã, colitã intestinalã, constipaþie,diabet zaharat, faringite, gingivite, herpes, hepatitãcronicã, infecþii fungice, hemoroizi, pancreatitã cro-nicã, sclerozã multiplã, viroze, varice º.a.

Miraculoasa frunzã de aloe conþine agenþi antisep-tici care distrug unele bacterii ºi viruºi, lupeol ºi acidsalicilic cu efect tranchilizant, acizi graºi antiinfla-matori eficienþi în tratarea arsurilor, rãnilor, alergiiloretc. ºi polipeptide - stimulatori ai imunitãþii deosebitde activi în infecþia cu virusul HIV ºi cancere.

Dintre soiurile cunoscute, cea mai bogatã dinpunct de vedere nutritiv este Aloe Barbadensis Miller- folositã în industria farmaceuticã. Aloe vera sepoate cultiva în casã ºi se poate folosi cu succes, sub

formã de suc storsdin frunzele plan-telor adulte, neu-date timp de treizile. Sucul de aloese consumã proas-pãt. Magazinelenaturiste deþin ovarietate largã deproduse pe bazãde aloe vera. Celemai indicate suntgelul ºi tinctura.

MarilenaVlãdoianu,

Craiova

În Postul Crãciunului avemdezlegare la peºte în fiecare sâm-bãtã ºi duminicã, cred deci cã estebinevenitã o reþetã de salatã de toncare, pe lângã faptul cã se facerapid (cam 35 de minute dureazãpregãtirea) este ºi foarte bunã.

Ingredientele sunt urmãtoarele:4-5 cartofi1 kg ardei2 conserve de ton3-4 cãþei de usturoi1 legãturã pãtrunjel

oþetuleisare, piper

Cartofii se curãþã, se taie ron-dele ºi se pun la fiert (dacã aveþisteamer, se pot fierbe la aburi).Ardeii se pun la copt, apoi securãþã de coajã ºi de sâmburi ºi setaie fâºii. Într-un vas de salatã sepun ardeii copþi, peste care setoarnã uleiul, oþetul ºi usturoiulzdrobit. Se adaugã cartofii, pã-trunjelul tocat mãrunt, bucãþile deton, sare ºi piper dupã gust, ºi seamestecã toate ingredientele. Se

þine în frigider pânã la servire.Reþetã oferitã de doamna

Irina Constantinescu, Bucureºti

Salatã de ton cu ardei copþi

Pateu de nãut Nãutul este bogat în proteine, sãruri

minerale (fosfor, magneziu, potasiu, calciu,fier) ºi în complexul de vitamine B. Are oconcentraþie ridicatã de proteine (24%),precum ºi un procent consistent de hidraþide carbon ºi grãsimi, ceea ce-l face sã aibão valoare alimentarã deosebitã, înlocuind în

mare parte proteinele din carne - deci excelent pentru meniul de post. Eu cumpãr câte o pungã de boabe (1 kg), le pun la înmuiat în apã rece,

de obicei de seara pânã a douã zi (þin castronul în frigider), apoi fac porþii pecare le pun la congelator, în punguþe.

Pentru pateul de nãut am scos de la congelator o pungã de boabeînmuiate ºi le-am pus la fiert. În timpul fierberii apa trebuie schimbatã dedouã-trei ori. În ultima apã adaug sare, boabe de piper ºi frunze de dafin.Dupã ce boabele au fiert le scurg de apã ºi le bag la robot. Se pot zdrobi ºiîn blender sau cu gheara de pasat de la mixer. Le mixez cu ulei pânã cãpãtão consistenþã cremoasã. Adaug zeamã de lãmâie dupã gust.

Reþetã oferitã de doamna Irina Constantinescu

Biserica„Cuvioasa Parascheva“Biserica cu hramul Cuvioasa Parasche-

va este prima bisericã construitã din piatrãîn satul Veneþia de Jos. Nu se cunoaºtedata precisã a ridicãrii ei, cert este însã cãea exista la 1700, când documentele con-semneazã faptul cã biserica ortodoxã a sa-tului a fost datã în folosinþa celor care autrecut la greco-catolicism, credincioºiiortodocºi rãmânând fãrã lãcaº de cult.

Biserica, monument istoric, a avut atâtpicturã interioarã cât ºi exterioarã. Clo-

potniþa era cândva o con-strucþie separatã, însã în1899, cu ocazia reno-vãrii, în locul ei s-a con-struit turnul actual. Pen-tru cã zidul nordic s-adeplasat, cupolele naosu-lui s-au surpat ºi în locullor s-a construit un tavan descândurã. Au fost construiþicontraforþi pentru protejareazidurilor, însã biserica a fost atuncitencuitã ºi vãruitã fãrã a mai fi pictatã.

În 1948 lãcaºul de cult a revenit înproprietatea Bisericii Ortodoxe, iar înce-pând din 1988 a intrat într-un amplu pro-ces de restaurare: vechii contraforþi au fostînlocuiþi cu alþii din beton armat, zidul afost întãrit cu o centurã din beton, a fostadãugatã o încãpere pentru arsul lumâ-nãrilor, tâmplãria ºi iconostasul au fostînlocuite, iar interiorul a fost împodobit cupicturã realizatã în frescã.

Biserica „AdormireaMaicii Domnului“

Dupã Uniaþia de la 1701, când vecheabisericã a satului a fost datã greco-catoli-

cilor, credincioºilor ortodocºi nu lis-a îngãduit de cãtre autoritãþi sãîºi ridice altã bisericã, aºa cumdoreau. Atunci când conducereaimperiului a fost preluatã de Iosifal II-lea, fiul Mariei Tereza, ve-neþenii ºi-au spus din nou dure-rea, de data aceasta noului îm-pãrat. Acesta le-a acordat în 1781aprobarea de a-ºi construi o altãbisericã, cu condiþia ca acest lucrusã nu producã tulburãri între

ortodocºi ºi greco-catolici ºi sã nu fie unîndemn de revenire a greco-catolicilor laOrtodoxie.

Zidirea bisericii a început în vara anu-lui 1790, prin eforturile pãrintelui IoanComanici, numit ºi Ionaºcu, cu un ajutorimportant din partea negustorului braºo-vean Dimitrie Scurtu. Se pare cã lãcaºul decult, construit din piatrã, a fost terminat în1796, cu mult ajutor atât din partea credin-cioºilor ortodocºi, cât ºi a celor uniþi.

Tradiþia spune cã vechea clopotniþãs-a prãbuºit spre asfinþit, iar dupã 1801 afost construit turnul actual puþin mai lavest decât locul iniþial, prelungindu-se ast-fel ºi naosul, fapt dovedit prin lipsa de pic-turã pe aceastã porþiune. Biserica a fostpictatã de cãtre pictorul Teodor Zugravulîmpreunã cu fiii sãi, iar ca ºi elementdeosebit prezintã o reprezentare, pe exteri-or, a Adormirii Maicii Domnului, hramulacestui lãcaº de cult.

Biserica, declaratã monument istoric, afost renovatã ºi consolidatã în 1930, iar înultimii ani au fost efectuate din nou altelucrãri de reparaþii.

Pr. Paroh Mihai Comºulea

Trecut ºi prezent

CMYK

Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan CiocanRedactor ºef: Natalia CorleanCorecturã: Amalia Rãibuleþ

Tiparul: SC GRAMM SRL

Colaboratori: Amalia Rãibuleþ,Irina Constantinescu

Tehnoredactor: Natalia Corlean

Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs.la adresa redacþiei sau pe e-mail la

apostolatfagaras@yahoo.com

Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã(Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ),Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. MariusCorlean (Bucium), Pr. Adrian Magda(Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea deSus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos),Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

16

De la ªercaia se desprinde din drumul naþional o altã ºosea,care urcã pe valea Oltului. Aici multe dintre sate sunt grupatedouã câte douã, fiecare sat de la drum având un corespondentla 3-4 kilometri înspre pãdurile de la poalele Munþilor Perºani,pe cursul aceleiaºi ape. Aºa sunt Pãrãul cu Gridul, Veneþia deJos cu cea de Sus, Comãna de Jos cu cea de Sus ºi Cuciulata cuLupºa. În aceste sate existã comori de nepreþuit, lãcaºuri de cultde o mare vechime ºi importanþã istoricã.

Pr. MihaiComºulea

Bisericile din Veneþia de Jos

Str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 0268211790