M I N I S T E R U L E D U C A Ţ I E I Ş I C E R C E T Ă R I IU N I V E R S I T A T E A „ L U C I A N B L A G A ” S I B I U

F A C U L T A T E A D E D R E P T „ S I M I O N B Ă R N U Ţ I U ”

TACTICA EFECTUĂRII RECONSTITUIRII

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC

Conf. univ. dr. MIRCEA SANDU BĂDILĂ

ABSOLVENT

MANEA NICOLAE

S I B I U2007

CUPRINS

CUPRINS............................................................................................................................................. 2

CAPITOLUL I NOŢIUNI INTRODUCTIVE.....................................................................................3

1 NOŢIUNEA, SCOPUL ŞI IMPORTANŢA RECONSTITUIRII.................................................................3Generalităţi................................................................................................................................ 3Noţiunea reconstituirii............................................................................................................5Scopul reconstituirii................................................................................................................ 7Importanţa reconstituirii......................................................................................................13

2 CONSIDERAŢII DE ORDIN TERMINOLOGIC...................................................................143 PRINCIPALELE CATEGORII DE RECONSTITUIRI...........................................................16

Reconstituirea destinată verificării veridicităţii declaraţiilor martorilor, învinuitului sau inculpatului, cât şi ale persoanei vătămate....................................17Reconstituirea destinată verificării posibilităţilor de percepţie...............................18Reconstituirea destinată verificării posibilităţilor de săvârşire a anumitor acţiuni în condiţiile date.................................................................................................................... 20

CAPITOLUL II.................................................................................................................................. 25

DISPUNEREA ŞI ORGANIZAREA RECONSTITUIRII................................................................25

1 DISPUNEREA RECONSTITUIRII....................................................................................................252 ORGANIZAREA RECONSTITUIRII.................................................................................................27

Determinarea cu exactitate a problemelor ce vor fi verificate................................29Stabilirea persoanelor participante la reconstituire....................................................30Asigurarea efectuării reconstituirii în condiţiile de loc, timp şi mod......................34

CAPITOLUL III................................................................................................................................ 42

EFECTUAREA RECONSTITUIRII.................................................................................................42

1 MĂSURI PRELIMINARE RECONSTITUIRII......................................................................................422 EFECTUAREA RECONSTITUIRII PROPRIU-ZISE.............................................................................46

CAPITOLUL IV................................................................................................................................ 60

FIXAREA REZULTATELOR RECONSTITUIRII........................................................................60

1 PROCESUL-VERBAL DE RECONSTITUIRE....................................................................................602 MIJLOACELE TEHNICE DE FIXARE A RECONSTITUIRII..................................................................62

Fotografia şi înregistrările magnetice şi videomagnetice..........................................62Schiţa de plan......................................................................................................................... 67

ANEXA 1........................................................................................................................................... 72

ANEXA 2........................................................................................................................................... 76

BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................. 82

2

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1 Noţiunea, scopul şi importanţa reconstituirii

GeneralităţiDin necesitatea unei conturări cât mai exacte a

obiectului probaţiunii, penaliştii dreptului modern au

argumentat, cu succes, că trebuie să se recurgă la diverse

metode şi mijloace ştiinţifice de investigare a infracţiunilor,

precum şi la reguli tactice de efectuare a unor acte

procedurale. În acest sens, criminalistica a reprezentat una

din primele ştiinţe moderne, care oferă justiţiei

instrumentele desprinse din universalitatea cunoştiinţelor

fundamentate de noile descoperiri ştiinţifice, apte să

contribuie mai eficient la descoperirea infracţiunilor şi a

făptuitorilor.

Pe drept cuvânt, Criminalistica a fost considerată de

multe personalităţi cu autoritate în domeniul justiţiei penale

drept „ştiinţa şi arta investigaţiilor penale”, ea având un

obiect propriu de studiu şi un domeniu de cercetare bine

delimitat.1

Criminalistica este o ştiinţă judiciară, cu caracter

autonom şi unitar, care însumează un ansamblu de

cunoştiinţe despre metodele, mijloacele tehnice şi

procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetării 1 Criminalistica – revistă de informare documentare şi opinii, nr. 1, februarie 2006

3

infracţiunilor, identificării persoanelor implicate în

săvârşirea lor şi prevenirii faptelor antisociale.1

Aportul criminalisticii la soluţionarea cauzelor penale

se manifestă pe trei planuri distincte: tehnic, tactic şi

metodologic, aflate într-o stânsă conexiune, dat fiind scopul

acestei ştiinţe.

Tactica criminalistică însumează totalitatea

procedeelor şi regulilor, altele decât cele stabilite prin

norme de drept, privind efectuarea actelor de urmărire

penală şi în general de anchetă.2

Ea are ca obiect elaborarea şi folosirea de metode şi

procedee specifice, rezultate din cercetările proprii sau

preluate din alte ştiinţe aplicate pentru realizarea scopului

procesului penal, acela ca nici o încălcare a legii să nu

rămână nepedepsită şi, în acelaşi timp nimeni să nu fie

sancţionat pe nedrept.

Tactica criminalistică reprezintă un domeniu important

al ştiinţei criminalisticii, care se referă la procedeele juridice

de administrare a probelor şi mijloacelor de probă, la

regulile tactice de efectuare a activităţilor de urmărire

penală, începând cu cercetarea locului faptei, ascultarea

părţilor în procesul penal, şi terminând cu efectuarea

percheziţiilor, reconstituirilor, confruntării şi prezentării

pentru recunoaştere, precum şi alte activităţi.

Astfel, în cadrul tacticii criminalistice se disting două

părţi principale şi anume:

1 E. Stancu , Criminalistica, Ed. Tempus S.R.L., Bucureşti, 1992, pag. 17

2 E. Stancu , Criminalistica, Ed. Universul Juridic., Bucureşti, 2004, pag. 16

4

principiile generale ale tacticii criminalistice care

stau la baza tuturor activităţilor de urmărire

penală şi

tactica desfăşurării diferitelor activităţi concrete

ca: planificarea, cercetarea la faţa locului,

percheziţia, ascultarea învinuitului sau

inculpatului, confruntarea, reconstituirea etc.,

toate în scopul prevenirii infracţiunilor, constatării

la timp şi în mod complet a faptelor antisociale

săvârşite.

Reconstituirea constituie obiect de studiu a doua

ştiinţe: dreptul procesual penal şi criminalistica.

Prin reconstituirea la faţa locului a împrejurărilor în

care a fost săvârşită o infracţiune, organele judiciare iau

cunoştinţă direct de condiţiile care au favorizat sau înlesnit

activitatea ilicită.

Constatările făcute cu ocazia reconstituirii, împreună

cu celelalte rezultate obţinute din alte activităţi de urmărire

penală desfăşurate în cauză, constituie temei pentru

stabilirea măsurilor de prevenire ce se impun a fi luate.

Noţiunea reconstituiriiPornind de la prevederile legii procesuale penale şi

opiniilor exprimate în literatura de specialitate,

reconstituirea poate fi definită ca o activitate procedurală şi

de tactică criminalistică constând în reproducerea artificială

a condiţiilor şi împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea

sau oricare fapt ce prezintă importanţă pentru cauză,

5

pentru a se stabili dacă fapta s-a comis ori putea să se

comită în împrejurările date.1

Reconstituirea a fost reglementată de legislaţia

noastră procesuală penală din necesitatea lărgirii

posibilităţilor de aflare a adevărului cu privire la faptele şi

împrejurările cauzei şi statuării prin lege a unui procedeu

cu caracter probator folosit frecvent în activitatea organelor

judiciare.

Potrivit prevederilor art 130 alin. 1 din Codul de

procedură penală, organul de urmărire penală dacă găseşte

necesar pentru verificarea şi precizarea unor date, poate să

procedeze la reconstituirea la faţa locului, în întregime sau

în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită

fapta.2

Reconstituirea este, în esenţă, o activitate procedurală

auxiliară, un procedeu probator destinat realizării scopului

procesual penal.3

Raportând-o la alte activităţi procedurale

reconstituirea este considerată, ca o formă auxiliară a

cercetării la faţa locului prin care se poate verifica dacă

faptele şi împrejurările unei cauze cercetate s-au săvârşit

într-un anumit mod.4

Trăsătura caracteristică care defineşte reconstituirea

este prezentată de reproducerea experimentală a condiţiilor

existente în momentul săvârşirii unei fapte penale, în scopul

verificării de către organul judiciar a veridicităţii lor, a

posibilităţilor de percepţie, precum şi al verificării unor date

1 C. Aioniţoaie, E.Stancu „Tratat de tactică criminalistică” Ed.”Carpaţi”, Oradea,1992, pag. 2552 Codul de Procedura Penala al României3 E. Stancu „Tratat de criminalistică”, Ed. „Universul Juridic” Bucureşti 2004 supra cit. Pag. 4984 E. Stancu „Tratat de criminalistică”, Ed. „Universul Juridic” Bucureşti 2004 supra cit. Pag. 498

6

obţinute prin alte mijloace de probă (declaraţiile învinuiţilor

sau inculpaţilor, confruntării). Reconstituirea poate consta în

reproducerea tuturor împrejurărilor săvârşirii infracţiunii sau

numai în reproducerea unora dintre episoadele ei ori chiar

a unor fapte izolate, care, însă, prezintă importanţă pentru

cauză, în sensul că ajută la clarificarea unor probleme ale

acesteia.1

Prin reconstituire nu trebuie să se înţeleagă, refacerea,

reproducerea locului săvârşirii faptei, deoarece

reamenajarea locului faptei este numai o activitate

pregătitoare a reconstituirii, nefiind obligatorie întotdeauna.

De exemplu, în cazul în care se urmăreşte verificarea

deprinderilor inculpatului, necesare executării unei anumite

activităţi, reproducerea se poate desfăşura şi în altă parte,

nu numai în locul unde a fost săvârşită infracţiunea.

Reconstituirea nu presupune reproducerea faptei, ci

doar a împrejurărilor în care aceasta a avut loc, pentru că,

în caz contrar, s-ar ajunge la producerea unor urmări

socialmente periculoase, la săvârşirea unor noi infracţiuni,

ceea ce este interzis cu desăvârşire.

Avându-se în vedere literatura de specialitate şi

practica organelor judiciare se poate aprecia că trăsăturile

caracteristice ale reconstituirii, o deosebesc de alte

activităţi de urmărire penală şi de tactică criminalistică, cum

ar fi cercetarea la faţa locului, prezentarea pentru

recunoaştere, expertiza etc. prin aceea că:

1 N Volonciu, drept procesual penal, Ed „Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti,1972, pag. 280, Gr. Teodoru şi L. Moldovan, Drept procesual Penal, Ed. „Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti,1979, pag. 144

7

în cadrul reconstituirii organul judiciar percepe

nemijlocit fenomenele, acţiunile şi nu urmele acestora;

obiectul perceperii fiind fenomenul, experienţa şi

rezultatele lor;

în cursul reconstituirii se pot reproduce şi verifica

fapte, fenomene care nu lasă urme materiale. De

exemplu, în cazul reconstituirii efectuate în scopul

verificării posibilităţilor de a vedea sau de a auzi;

la reconstituire, faptele, fenomenele examinate sunt

întotdeauna provocate artificial, de aceea ele sunt

asemănătoare, dar nu identice cu cele adevărate;

reconstituirea este, de fapt, o experienţă, este o

încercare de a stabili pe cale experimentală

posibilităţile de existenţă a faptelor ori fenomenelor.

Scopul reconstituiriiRolul şi locul recostituirii pot fi definite în mod

corespunzător numai în condiţiile unei corecte reprezentări

a scopului acesteia.

În literatura de specialitate şi în practica judiciară se

admite, în mod unanim, că scopul reconstituirii îl reprezintă

verificarea şi ilustrarea probelor administrate în cursul

cercetării.1

Făcând referire la scopul reconstituirii, se poate

aprecia că prin aceasta se poate ajunge, uneori, şi la

obţinerea de probe noi în cauză.

Astfel, reconstituirea are drept scop:

1 C. Aioniţoaie, E.Stancu „Tratat de tactică criminalistică” Ed.”Carpaţi”, Oradea,1992, pag. 258

8

a)Verificarea şi ilustrarea probelor administrate

în cauză

Fiind utilizată ca metodă de verificare a probelor

administrate, recostituirea, este frecvent folosită în practica

organelor de urmărire penală.

Probele administrate în cauză pot fi verificate prin

efectuarea diverselor activităţi de urmărire penală, dar şi

prin măsuri operative ca: ascultări de martori, învinuiţi sau

inculpaţi, confruntări, prezentări pentru recunoaştere,

constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize, percheziţii,

investigaţii etc. De asemenea probele pot fi verificate şi cu

ajutorul reconstituirii, care reprezintă o verificare

experimentală, ocazie cu care se va proceda la stabilirea

posibilităţii sau imposibilităţii existenţei unui fapt ori unui

fenomen.

Prin efectuarea reconstituirii se verifică atât

declaraţiile martorilor, învinuiţilor sau inculpaţilor, cât şi

probele materiale administrate în dosarul cauzei. Cu ocazia

efectuării reconstituirii se vor verifica posibilităţile creării ori

dispunerii într-un anumit mod a urmelor, în acest fel

confirmându-se atât declaraţiile învinuiţilor sau inculpaţilor

în care aceştia au relatat modul cum au procedat atunci

când au săvârşit infracţiunea, cât şi constatările făcute cu

ocazia cercetării la faţa locului, sau concluziile constatării

tehnico-ştiinţifice ori expertizei referitoare la mecanismul de

formare a urmelor descoperite.

În acelaşi timp, prin reconstituire, pe lângă verificarea

probelor administrate, se ajunge şi la ilustrarea acestora1.

1 C. Aioniţoaie, I.Cora, E. Sandu,op. Cit., pag. 258.

9

Pentru ca declaraţiile învinuitului care prezintă

contradicţii comparativ cu celelalte probe administrate în

cauză, să fie verificate prin efectuarea unei reconstituiri, şi

pentru obţinerea unui rezultat pozitiv în urma acestei

activităţi, este indicat ca organul judiciar care organizează şi

participă la efectuarea reconstituirii, să fie acelaşi care a

efectuat cercetarea la faţa locului în cauza respectivă.

Efectuarea reconstituirii de către alt organ judiciar poate

duce la nesesizarea unor eventuale nepotriviri între

activităţile efectuate de învinuit cu ocazia reconstituirii

comparativ cu modul cum se prezenta locul faptei în

momentul efectuării cerectării la faţa locului şi constatările

făcute cu această ocazie, lucru care poate duce la

specularea momentului de către învinuit şi retractarea

declaraţiilor anterioare, ceea ce conduce la îngreunarea

administrării probatoriului faţă de acel învinuit.

b) Verificarea versiunilor elaborate pe parcursul

cercetării.

Este unul din scopurile importante ale reconstituirii,

sens în care, prin reconstituire nu se verifică o anumită

probă existentă în dosarul cauzei şi nici toate probele luate

împreună.

Având în vedere acest scop organul judiciar îşi verifică

presupunerile formulate în baza probelor administrate, iar în

unele cazuri chiar şi datele obţinute din efectuarea unor

măsuri operative, în cazul în care nu sunt încă administrate

ca probe în cauză.

10

Practica a demonstrat că prin efectuarea reconstituirii,

poate fi realizată atât verificarea probelor administrate în

cauză cât şi verificarea versiunilor elaborate pe parcursul

cercetării. Cele două scopuri ale reconstituirii sunt realizate

practic în exemplul următor. „Astfel, într-o cauză privind un

accident de circulaţie, cu ocazia cercetării la faţa locului, au

fost descoperite, pe lângă cadavrul care prezenta multiple

leziuni corporale, mai multe urme lăsate de anvelopele unui

autocamion şi ale unui tractor.

Fiind identificat, conducătorul auto de pe autocamion a

recunoscut că, în seara accidentului, după ce a consumat

băuturi alcoolice împreună cu victima, a hotărât să o

transporte cu autocamionul până în comuna în care locuia.

În apropierea pasajului de nivel, victima a deschis uşa

cabinei pentru a vedea dacă nu circulă vreun tren, timp în

care a căzut şi a fost lovită cu roata din spate. După

producerea accidentului, pentru ascunderea urmelor

acestuia, conducătorul auto a transportat victima într-o

lizieră de pe marginea drumului şi a încercat să întoarcă

maşina pentru a se înapoia în oraş. Întucât drumul era

îngust, când a încercat să întoarcă autocamionul, a intrat cu

roţile din spate în şanţul de lângă drum, iar în cele din urmă,

fără a fi ajutat de cineva, a reuşit să scoată maşina şi a

părăsit locul faptei. Despre urmele de tractor existente în

locul respectiv, învinuitul nu a dat nici un fel de explicaţii.

Pe baza celor constatate cu ocazia cercetării la faţa

locului, a declaraţiilor învinuitului, în cursul cercetărilor a

fost elaborată versiunea potrivit căreia făptuitorul nu putea

să scoată singur maşina din şanţ şi că a fost ajutat în

11

această acţiune, fapt atestat şi de urmele roţilor de tractor

descoperite la locul găsirii cadavrului.

Pentru verificarea probelor administrate – constatările

făcute cu ocazia cercetării la faţa locului şi declaraţiile

învinuitului – precum şi a versiunii elaborate de către

organul judiciar, a fost organizată reconstituirea.

La locul faptei, învinuitului i s-a pus la dispoziţie

autocamionul şi i sa cerut să demonstreze cum a încercat

să-l întoarcă, cum a intrat în şanţ şi cum a reuşit să-l scoată

de acolo.

Învinuitul a încercat să întoarcă autocamionul, însă,

datorită faptului că drumul era îngust, mărginit pe ambele

părţi de şanţuri, a intrat cu roţile din spate în şanţ şi, cu

toate eforturile depuse în urma mai multor încercări, nu a

reuşit să-l scoată. În cele din urmă, învinuitul a recunoscut

că a fost ajutat de un tractorist, care lucra pe tarlaua din jur

şi care, în schimbul unei sume de bani, a venit cu tractorul,

a remorcat autocamionul şi l-a scos din şanţ, fără să

cunoască ceva despre accident. Făcându-se verificări, a

fost identificat tractoristul, care a declarat că, în noaptea

când s-a produs accidentul, a fost rugat de conducătorul

auto respectiv să remorcheze autocamionul pentru a-l

scoate din şanţ, în schimbul unei sume de bani.1”

Din acest exemplu rezultă că activitatea de

reconstituire a verificat şi confirmat versiunea organului de

urmărire penală, potrivit căreia învinuitul a fost ajutat de

alte persoane să scoată autocamionul din şanţ, dar a fost

obţinută şi o probă nouă, respectiv declaraţia tractoristului

1 C. Aioniţoaie, E. Sandu, „Tratat de tactică criminalistică”, Ed. „Carpaţi” Oradea 1992 pag. 259

12

din care rezultă că, în noaptea accidentului, învinuitul a fost

cu maşina la locul unde s-a descoperit cadavrul victimei.

c) Obţinerea de probe noi

Având în vedere că reconstituirea este un act de

urmărire penală independent, în urma efectuării acesteia se

poate ajunge şi la administrarea de probe noi într-o cauză

penală.

În baza unor exemple practice se poate afirma că prin

reconstituire, nu se creează probe, ci doar se pun în

evidenţă, se stabilesc, oferind posibilitatea organului

judiciar să le administreze la dosarul cauzei.

Un exemplu în acest sens este oferit de rezultatele

obţinute în urma reconstituirii unuei infracţiuni de omor.

„Într-o cauză privind săvârşirea unui omor, cu ocazia

reconstituirii, dup ce inculpatul a arătat activităţile pe care

le-a întreprins pentru suprimarea vieţii victimei şi pentru

disimularea omorului în altă formă de moarte violentă -

aşezarea cadavrului pe o stradă intens circulată, - a indicat

itinerarul parcurs pentru părăsirea locului infracţiunii.

Parcurgând acest itinerar, cu ocazia reconstituirii, învinuitul

şi-a amintit şi indicat locul unde a aruncat obiectul cu care a

lovit victima. În locul indicat, a fost găsit ciomagul folosit de

către învinuit la săvârşirea omorului, obiect pe care au fost

puse în evidenţă urme de sânge făcând parte din aceeaşi

grupă sanguină cu a victimei.1”

1 C. Aioniţoaie, E. Sandu, „Tratat de tactică criminalistică”, Ed. „Carpaţi” Oradea 1992 pag. 260

13

Ca urmare a celor două exemple se poate trage

concluzia că probele noi obţinute cu ocazia reconstituirilor,

respectiv tractoristul a cărui declaraţie a constituit probă în

dosar, şi ciomagul purtător de urme de sânge de la victimă,

existau dinaintea efectuării reconstiturii, numai că organul

de urmărire penală nu a avut cunoştinţă de existenţa

acestora până în momentul efectuării reconstituirii. Cele

două exemple demonstrează utilitatea practică a

reconstituirii ca activitate procedurală, a cărei importanţă

nu este de neglijat în cursul urmăririi penale, în cazurile

când această activitate este posibil de efectuat, funcţie de

natura infracţiunii cercetate.

Importanţa reconstituirii Importanţa reconstituirii rezultă în primul rând din rolul

pe care îl are această activitate probatoare în conturarea

elementelor constitutive ale infracţiunii, precum şi în aflarea

adevărului. Prin reconstituire, elemente de probă îndoielnice

sau simple indicii pot, după caz, să fie reţinute ca probe

serioase sau înlăturate ca lipsite de valoare1. Cu toate că

această activitate s-a dovedit a fi utilă, completând

probatoriul în diverse cauze penale, rezultatelor

reconstituirii materializate în mijloace de probă (proces-

verbal, planşa fotografică, înregistrare pe bandă video-

magnetică, desene schiţe), nu trebuie să li se atribuie o

valoare probantă individuală dinainte stabilită, aceasta

urmând a se aprecia după administrarea întregului

1 V. Dongoroz ş.a., op.cit., pag. 294

14

probatoriu al cauzei, prin coroborarea cu celelalte mijloace

de probă.

În acest sens existenţa reconstituirii depinde de

conţinutul anumitor probe administrate prin alte activităţi

tactice, la fel cum unele activităţi tactice de altă natură

depind de rezultatele stabilite prin reconstituire.

Aşadar, am putea spune că reconstituirea, în întreaga

gamă a activităţilor tactice de cercetare criminalistică, este

de sine stătătoare şi se află cu acestea în raporturi de

interdependenţă, de influenţare reciprocă.1

Importanţa reconstituirii trebuie privită prin prisma

dispoziţiilor procesuale penale, conform cărora reconstituirii

ca şi celorlalte mijloace de probă, nu i se poate atribui o

valoare probantă deosebită, concluziile ce se desprind din

precizarea şi verificarea elementelor de fapt urmând să fie

apreciate în raport cu celelalte probe administrate în

cauză.2

2 CONSIDERAŢII DE ORDIN TERMINOLOGIC

Abordarea unor probleme de ordin terminologic este

binevenită, deoarece, în practica unor organe judiciare, ca şi

în unele lucrări de specialitate, se foloseşte, pe lângă

termenul de reconstituire, şi cel de experiment judiciar sau

1 C. Aioniţoaie, E. Sandu, în colectiv, Tactica criminalistică, M.I., S.E.C., Bucureşti, 1989, pag. 2062 Vasile Papadopol şi Mihai Popovici, „Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975”, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1977, pag.369; autorii menţionează Decizia tribunalului Suprem nr. 4660/1972, secţ. Pen. Publicată în Colecţia de Decizii pe anul 1972, pag133.

15

experiment de anghetă, în majoritatea cazurilor avându-se

în vedere aceeaşi instituţie.1

Celor doi termeni reconstituire şi experiment judiciar, li

se atribuie în anumite situaţii înţelesuri diferite, motiv

pentru care sunt necesare unele precizări, care să ducă la

folosirea unei terminologii juridice corecte.

Astfel în vederea folosirii unei terminologii unitare sunt

necesare următoarele precizări:

termenul de reconstituire are o accepţiune

juridică, care reprezintă şi înţelesul său cel mai

larg, definind acţiunea de a reconstitui şi

rezultatele acesteia. În acelaşi sens termenul de

experiment are înţeles de procedeu de cercetare

în ştiinţă, care constă din reproducerea artificială

a unor fenomene în condiţiile cele mai propice

pentru studierea lor şi a legilor ce le guvernează2.

în Codul de procedură penală legiuitorul foloseşte

pentru reglementarea acestui procedeu probator

termenul de reconstituire. Acest termen fiind

folosit în exclusivitate şi în majoritatea lucrărilor

de specialitate procesual-penale. De altfel şi

„Dicţionarul juridic penal” nu conţine decât

explicaţii cu privire la reconstituire, fără a fi

făcute referiri la termenul de experiment judiciar.

Aşadar, având în vedere precizările făcute cu privire la

folosirea termenului de reconstituire, se pot trage

următoarele concluzii:

1 E. Stancu „Tratat de criminalistică”, Ed. „Universul Juridic” Bucureşti 2004 pag. 499

2 Mic dicţionar enciclopedic, ediţia a II-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975, pag. 360,812 şi 813 ; E. Stancu, op.cit., pag. 177.

16

dacă în Codul de procedură penală a fost consacrat

termenul de reconstituire, este necesar şi normal ca

acest termen să fie folosit atât în practica judiciară

cât şi în lucrările de specialitate;

activitatea de verificare şi precizare a unor date prin

actul procedural - denumit de legiuitor reconstituire

- nu trebuie confundată cu procedeul de realizare în

sine, respectiv, cu modalitatea de a acţiona în

direcţia îndeplinirii scopului acestei sctivităţi;

prevederile art. 130 Cod procedură penală, sunt

privite într-o accepţiune mai largă, potrivit

interpretării doctrinare întâlnită în lucrările ştiinţifice

de drept procesual penal şi de criminalistică,

interpretare ce s-a impus în practica majorităţii

organelor judiciare;

experimentul reprezintă o metodă ştiinţifică de

cercetare, folosită nu numai în reconstituire, ci şi în

alte domenii, în criminalistică fiind utilizat inclusiv în

efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice şi a

expertizelor. Un exemplu poate fi expertiza

armelor de foc, situaţie în care sunt necesare

trageri experimentale, care să stabilească modul de

funcţionare al armelor, sau posibilitatea declanşării

accidentale a acestora.

3 PRINCIPALELE CATEGORII DE RECONSTITUIRI

17

Activitatea de reconstituire s-a încercat a fi clasificată

de literatura de specialitate ca urmare a practici organelor

de urmărire penală, avându-se în vedere criterii de natură

subiectivă şi obiectivă, în funcţie de obiectul reconstituirii.

Astfel reconstituirea poate fi: în vederea verificării unor

susţineri ale martorilor, a explicaţiilor învinuitului, a

condiţiilor de audiţie şi vizibilitate, a posibilităţii săvârşirii

anumitor acţiuni, sau reconstituirea efectuată în vederea

verificării posibilităţilor de observare, percepere sau

memorare.

În practică pot fi întâlnite multe situaţii ceea ce ar

putea duce într-o anumită cauză la o diversificare mai mare

sau mai mică a acestei clasificări a reconstituirilor.

Avându-se în vedere, însă, semnificaţia practică a

reconstituirii, se poate considera că principalele tipuri de

reconstituiri sunt în esenţă următoarele:

Reconstituirea destinată verificării veridicităţii

declaraţiilor martorilor, învinuitului sau inculpatului,

cât şi ale persoanei vătămate

În cursul urmăririi penale cu ocazia audierii subiecţilor

procesuali (martori, învinuiţi sau inculpaţi, persoane

vătămate), pot apărea neclarităţi sau contradicţii cu privire

la o anumită acţiune, despre care persoanele audiate

relatează diferit în ceea ce priveşte împrejurările, faptele

sau episoadele legate de aceasta. Eliminarea acestor

neclarităţi sau contradicţii se poate face atât prin

efectuarea de confruntări cât şi prin procedarea la

efectuarea unei reconstituiri în cauză.

18

În funcţie de specificul faptei penale, sunt cazuri când

nu pot fi efectuate reconstituiri (ex. infracţiunea de

ameninţare), în aceste situaţii efectuarea unei reconstituiri

ar fi echivalentă cu săvârşirea unei alte fapte penale, ceea

ce este interzis, acest lucru fiind în contradicţie şi cu scopul

urmărit de reconstituire. Astfel, în aceste situaţii

contradicţiile vor putea fi eliminate prin efectuarea de

confruntări între subiecţii procesuali.

În cazul infracţiunilor al căror specific permite

efectuarea de reconstituiri, această activitate prezintă

avantajul reactivării procesului memorial al persoanelor

ascultate, al stabilirii exacte a succesiunii producerii în timp

al unor acte. Astfel reconstituirea destinată verificării

veridicităţii declaraţiilor martorilor, învinuitului sau

inculpatului, cât şi ale persoanei vătămate, presupune

reproducerea pe cale experimentală, în totalitate sau în

parte, a împrejurărilor, a faptelor sau episoadelor privind

acţiunea care face obiectul cauzei cu privire la care subiecţii

procesuali fac referiri care conţin neclarităţi sau contradicţii.

Trebuie precizat faptul că eliminarea contradicţiilor

prin confruntare se face prin audierea concomitentă a

persoanelor implicate, iar în cazul reconstituirii clarificarea

contradicţiilor este realizată prin reproducerea pe cale

experimentală de către autorul faptei a tuturor activităţilor

desfăşurate în câmpul infracţional cu ocazia săvârşirii

infracţiunii, cât şi a modului în care a părăsit locul faptei.

Sunt cauze în care fapta a fost săvârşită de mai multe

persoane, situaţie în care cu ocazia organizării

reconstituirilor, trebuie avut în vedere acest lucru, în aşa fel

19

încât în astfel de cauze recostituirea se va realiza cu fiecare

învinuit în parte, luându-se măsura ca învinuiţii care nu

participă la reconstituire să nu fie prezenţi la efectuarea

acesteia.

Este necesară recurgerea la o asemenea modalitate de

efectuare a reconstituirii, pentru a fi evitată posibilitatea

influenţării reciproce a învinuiţilor, ceea ce poate duce la

formarea unor variante noi de prezentare a activităţilor

desfăşurate la locul faptei, care pot crea nepotriviri sau

chiar contradicţii cu ceea ce s-a constatat cu ocazia

cercetării la faţa locului şi a fost menţionat în procesul-

verbal întocmit cu această ocazie. Aşadar reconstituirea

efectuată în prezenţa a doi sau mai mulţi învinuiţi, în aceaşi

cauză, poate duce la obţinerea unui rezultat negativ, uneori

urmat şi de retractarea recunoaşterilor anterioare al

învinuiţilor, ceea ce va conduce la îngreunarea administrării

probatoriului în cauză.

Reconstituirea destinată verificării posibilităţilor de

percepţie.

Această categorie se referă mai ales la percepţia

vizuală sau auditivă, în condiţiile existenţei unor factori

care ar fi putut influenţa acest proces. Factorii care pot

influenţa sunt factori obiectivi, adică factori meteorologici,

de distanţă, de particularităţile locului în care s-a făcut

percepţia, etc, cât şi factori subiectivi, cum ar fi gradul de

concentrare a atenţiei, calitatea organelor de simţ etc.

20

În aceste situaţii se verifică de regulă declaraţiile

martorilor oculari ori ale persoanelor sau părţilor vătămate

din care rezultă că, în condiţiile de timp, de loc, de vizibiliate

sau acustice, au perceput cele petrecute la locul săvârşirii

infracţiunii. Cu ocazia efectuării reconstituirii, cu

respectarea condiţiilor existente în timpul săvârşirii

infracţiunii, se reproduc artificial activităţile ce s-au

desfăşurat în timpul săvârşirii faptei, urmărindu-se

posibilitatea perceperii evenimentelor de către persoanle

ale căror declaraţii se verifică.

„Spre exemplu într-un caz s-a impus verificarea

sincerităţii declaraţiilor unei martore, care susţinea că nu a

auzit ţipetele puternice ale victimei lovite cu un cuţit, deşi

avea o acuitate auditivă normală şi se afla în apartamentul

vecin, grosimea zidului despărţitor permiţând propagarea

unor sunete chiar şi de mică intensitate1”.

Necesitatea recurgerii la efectuarea de reconstituiri în

vederea stabilirii posibilităţilor de percepţie, este importantă

în situaţia producerii unor evenimente cu desfăşurare

rapidă, în cazul cărora posibilitatea perceperii şi fixării în

memorie este mai redusă, ocazie cu care organul judiciar

poate stabili dacă respectivele evenimente puteau sau nu

să fie percepute şi în ce măsură. Astfel de reconstituiri oferă

posibilitatea verificării declaraţiilor martorilor, cu efecte

deosebite pentru înlăturarea mărturiilor nesincere, atunci

când se demonstrează imposibilitatea perceperii ori fixării

fidele în memorie a faptelor şi fenomenelor în condiţiile

date.

1 E. Stancu, Criminalistica, Bucureşti 1983, pag. 182? E. Stancu „Tratat de criminalistică”, Ed. „Universul Juridic” Bucureşti 2004 pag. 500

21

De asemenea aceste reconstituiri prezintă importanţă

şi pentru verificarea declaraţiilor persoanelor sau părţilor

vătămate, în special în cazurile când se pune problema de

a se dovedi netemeinicia unor plângeri tendenţionase.

Reconstituirea destinată verificării posibilităţilor de

săvârşire a anumitor acţiuni în condiţiile date.

În această categorie se includ majoritatea

reconstituirilor organizate pentru lămurirea diferitelor

împrejurări ale cauzei. Spre exemplu, trebuie verificată

posibilitatea efectuării unor acţiuni în anumite condiţii de

timp şi spaţiu ori posibilitatea pătrunderii sau ieşirii dintr-un

anumit loc ori dacă o persoană are capacitatea sau

deprinderea necesare realizării unor operaţii (ex. falsificarea

bancnotelor)1.

În astfel de situaţii se impune refacerea locului unde a

fost săvârşită infracţiunea şi asigurarea unor condiţii

asemănătoare celor existente la săvârşirea faptei a cărei

reconstituire urmează a se produce. Obiectul unei astfel de

reconstituiri diferă în funcţie de împrejurările ce sunt

necesare a fi lămurite pentru a se explica mecanismul

comiterii faptei, sens în care se va proceda la reproducerea

tuturor împrejurărilor în care a fost săvârşită infracţiunea,

sau numai a unor părţi din acestea, ori a unor amănunte ale

faptei care prezintă interes.

După asigurarea condiţiilor necesare, persoanelor cu

care se execută reconstituirea li se va cere să execute

activităţile asemănătoare cu cele din momentul săvârşirii 1

22

infracţiunii, sub observarea atentă a organului judiciar a

mişcărilor efectuate. În acest fel se poate constata ce urme

se creează şi dacă este posibil ca alte urme să nu se

formeze. Astfel, se explică uneori apariţia

anumitor urme „suplimentare” de la locul faptei, care au

fost create artificial de autorii faptei, pentru a simula

săvârşirea unei alte fapte decât cea rală.

În timpul reconstituirii organul judiciar trebuie să

manifeste o atenţie sporită faţă de persoanele care execută

experimental activităţile la locul faptei pentru a observa

gesturile şi stările emoţionale ale aestora în timpul

executării experimentale a acţiunilor verificate.

Acest tip de reconstituire are o semnificaţie aparte în

elucidarea unor împrejurări ale cauzei, printre care pot fi

exemplificate:

verificarea susţinerilor autorului faptei cu privire

la posibilitatea pătrunderii în câmpul infracţional

fără ajutorul unor complici;

modul cum au fost transportate obiectele grele de

o singură persoană;

modalităţile folosite la imobilizarea victimei fără

sprijinul altcuiva;

stabilirea dacă o faptă a fost simulată în scopul

ascunderii altei infracţiuni;

verificarea dacă este posibil ca fapta să producă în

condiţii similare de loc şi de timp urme de felul

celor descoperite la faţa locului, şi totodată să nu

formeze alte categorii de urme, care, de obicei, se

23

creează prin săvârşirea infracţiunii de natura

celei cercetate.

Aşadar se poate preciza că prin efectuarea acestor

reconstituiri, organul judiciar va fi în măsură să verifice

versiunile elaborate în cauză, şi să cunoască nemijlocit sau

mai în amănunt locul faptei.

În vederea exemplificării practice a acestor tipuri de

reconstituiri, în continuare vor fi prezentate următoarele

exemple.

a) „Într-o cauză de furt dintr-un magazin cu articole

textile, cu ocazia reconstituirii învinuitul a indicat locul pe

unde a pătruns în magazin, respectiv, geamul situat în

partea din spate a imobilului care dădea într-o magazie cu

acces în magazinul în cauză, care era de dimensiuni mici

asemănătoare celor de la băile apartamentelor de bloc.

Învinuitul cu ocazia audierii a relatat că tot prin acel geam a

părăsit locul infracţiunii având bunurile asupra sa, şi anume

un sac de rafie de dimensiuni mari plin cu articole de

îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Solicitându-i-se să demonstraze practic cum a procedat

în noaptea când a pătruns în magazin, învinuitul s-a caţărat

pe zid, prinzându-se de pervazul geamului dar din cauza

constituţiei corpolente a acestuia nu a putut pătrunde prin

geamul găsit neasigurat la data săvârşirii infracţiunii, fapt

ce l-a determinat să-şi schimbe declaraţia, mărturisind că a

fost ajutat de fratele său mai mic, pe care nu a vrut să-l

implice. Astfel invinuitul a relatat că fratele său a pătruns în

magazin pe geam ajutat de el şi a aruncat pe geam

24

obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte sustrase, pe care

el le-a pus în sacul de rafie cu care le-au transportat1”.

În această cauză organul judiciar prin reconstituire a

reuşit să elimine neclarităţile apărute între constatările

făcute cu ocazia cercetării la faţa locului şi declaraţiile

învinuitului referitoare la modul de pătrundere şi părăsirea

câmpului infracţional cu bunurile asupra sa, totodată

demonstrându-se utilitatea practică a reconstituirii în

aflarea adevărului şi tragerea la răspundere a autorilor în

cauză.

b) „Un alt exemplu îl reprezintă, o cauză în care

organele judiciare au fost sesizate despre faptul că

persoane necunoscute au pătruns într-un magazin de unde

au sustras mai multe bunuri.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a constatat că

sistemele de închidere de la de la uşile magazinului, precum

şi de la ferestrele din faţă erau intacte şi nu prezentau urme

de forţare, însă fereastra din spatele imobilului în care

funcţiona magazinul era întredeschisă, prezentând geamul

spart.

Examinându-se solul din jurul imobilului, s-a constata

că era moale şi, contrar aşteptărilor, nu au fost descoperite

urme. Trecându-se la examinarea ferestrei, prin care se

reclama că au pătruns autorii, s-a constatat că majoritatea

cioburilor de la geamul spart erau dispuse în exterior, iar pe

pervazul acesteia, stratul de praf era neatins. În interiorul

magazinului nu au fost găsite urme.

1 Dosarul penal nr. 132/2005 al Poliţiei Oraşului Agnita

25

Analizând indiciile descoperite cu ocazia cercetării la

faţa locului şi declaraţia vânzătorului din care reieşea că din

magazin au dispărut mai multe bunuri, s-a ajuns la formarea

unor ipoteze de lucru în cauză, printre care şi aceea potrivit

căreia furtul a fost înscenat de vânzător.

Pentru verificarea acestei ipoteze s-a recurs la

organizarea unei reconstituiri care să stabilească dacă, o

persoană trecând pe solul din dreptul ferestrei, lasă sau nu

urme, dacă, spărgându-se geamul din exterior spre interior,

dispunerea cioburilor este cea constatată cu ocazia

cercetării la faţa locului, dacă după trecerea unei persoane

prin fereastră, stratul de praf de pe pervazul acesteia

rămâne neatins.

După efectuarea reconstituirii au fost obţinute

următoarele rezultate:

pe solul din dreptul ferestrei, prin care se reclama că

au pătruns infractorii, au trecut mai multe persoane

de diferite constituţii fizice, constatându-se că toate

au lăsat urme pe sol;

s-a procedat la montarea sticlei de geam la fereastra

în cauză şi la spargerea lui atât din exterior spre

interior, cât şi din interior spre exterior, stabilindu-se

că în situaţia când geamul se sparge din interior spre

exterior, cioburile se dispun în felul în care au fost

găsite cu ocazia cercetării la faţa locului;

s-a cerut unei persoane să pătrundă în magazin şi să-

l părăsească prin fereastra găsită întredeschisă la

cercetarea la faţa locului şi s-a constatat că, în urma

26

acestor acţiuni, praful de pe pervazul ferestrei s-a

şters aproape în întregime.1”

Rezultatul reconstituirii a demonstrat faptul că furtul

nu putea fi comis în condiţiile în care a fost reclamat şi,

coroborat cu rezultatul celorlalte activităţi întreprinse în

cauză, a atestat că în speţă a fost vorba despre înscenarea

furtului de către vânzătorul magazinului. De altfel, chiar în

timpul reconstituirii, observând că rezultatele acesteia

demonstrază netemeinicia susţinerii sale, vânzătorul a

recunoscut că avea lipsă în gestiune datorită sustragerilor

acestuia, fapt care la determinat să însceneze furtul pentru

a scăpa de răspundere.

CAPITOLUL II

DISPUNEREA ŞI ORGANIZAREA

RECONSTITUIRII

1 Dispunerea reconstituirii

Potrivit prevederilor art. 130 Cod de procedură penală,

reconstituirea poate fi dispusă motivat de către organul de

urmărire penală, sau de către instanţa de judecată, dacă

aceasta consideră necesar să verifice ori să precizeze o

serie de date ce prezintă importanţă pentru soluţionarea

cauzei şi care nu au fost clarificate prin alte mijloace de

probă2

1 C. Aioniţoaie, E. Sandu, „Tratat de tactică criminalistică”, Ed. „Carpaţi” Oradea 1992 pag. 263

2 E. Stancu „Tratat de criminalistică”, Ed. „Universul Juridic” Bucureşti 2004 pag. 501

27

Aşadar pentru ca reconstituirea să poată fi dispusă

trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

reconstituirea trebuie să fie motivată de

organul care o dispune, respectiv organul de urmărire

penală, sau instanţa de judecată;

dispunerea reconstituirii să se facă din

necesitatea verificării ori precizării unor date care

prezintă importanţă pentru soluţionarea cauzei;

datele care prezină importanţă pentru

soluţionarea cauzei să nu fi fost clarificate prin alte

mijloace de probă.

Pe lângă aceste condiţii mai este necesar a fi întrunite

şi condiţiile care să permită efectuarea verificării în

împrejurări cât mai

apropiate de cele ale săvârşirii infracţiunii.

Reconstituirea poate fi dispusă în orice moment al

desfăşurării

procesului penal.

Decizia de efectuare a reconstituirii este luată de

organul judiciar cu obligativitatea de a ţine seama de

oportunitatea acestei activităţi procedurale în soluţionarea

cauzei, acest lucru conducând la necesitatea examinării

probatoriului existent în cauză, ceea ce va evita dispunerea

unui act inutil. Astfel dacă în urma examinării probatoriului

în cauză, prin coroborarea tuturor probelor administrate, se

ajunge la concluzia că faptele şi împrejurările cauzei sunt

clar stabilite, iar persoana infractorului este identificată cu

certitudine, organizarea unei reconstituiri într-o astfel de

situaţie este fără obiect.

28

Modalitatea dispunerii reconstituirii este diferită în

funcţie de organul care ia această decizie, astfel

dispunerea reconstituirii de către organul judiciar se face în

faza de urmărire penală, printr-o rezoluţie motivată, după

începerea urmăririi penale. Dispunerea reconstituirii în faza

judecăţii este dispusă de către instanţă, printr-o încheiere,

după începerea cercetării judecătoreşti.

Contrar celor prezentate anterior literatura de

specialitate a încercat acreditarea ideii conform căreia

reconstituirea s-ar efectua, de regulă, în faza de finalizare a

cercetărilor, respectiv la sfârşitul urmăririi penale. Această

idee nu poate fi pusă în practică din mai multe considerente

legate în special de scopul reconstituirii ca probă, căreia îi

pot urma dispunerea unor alte activităţii de cercetare

penală, mai ales când în urma reconstituirii au fost obţinute

probe noi. Un exemplu ar fi acela când autorul infracţiunii

cu ocazia reconstituirii îşi aminteşte de locul unde a ascuns

sau aruncat corpul delict folosit la săvârşirea faptei, obiect

cu privire la care se pot dispune efectuarea de constatări

tehnice sau expertize. De asemenea dispunerea de către

instanţa de judecată a efectuării unei reconstituirii în cauză

reprezintă un alt motiv important de a nu fi de acord cu

ideea promovată de literatura de specialitate cu privire la

momentul efectuării reconstituirii.

Comparând apariţia ideii în literatura de specialitate

cu practica în domeniu se poate constata că activitatea de

reconstituire este o activitate de tactică criminalistică ce se

desfăşoară pe baza unor reguli cristalizate în decursul unei

îndelungate activităţi de cercetare criminalistică având ca

29

fundament practica organelor judiciare, care prin

soluţionarea anumitor cazuri au demonstrat că nu poate fi

impusă o regulă referitoare la momentul efectuării

reconstituirii, care poate fi dispusă oricând în cursul

procesului penal, ceea ce reiese şi din prevederile codului

de procedură penală care prin art. 130 stipulează că

„reconstituirea poate fi dispusă motivat de către organul de

urmărire penală, sau de către instanţa de judecată”1.

2 Organizarea reconstituirii

Ca şi în cazul celorlalte acte procedurale, reconstituirea

presupune aceeaşi pregătire atentă, aceeaşi organizare

temeinică sub raport tehnico-tactic, pe baza unui plan

întocmit judicios, organul judiciar însărcinat cu efectuarea ei

trebuind să aibă în vedere următoarele probleme2:

determinarea cu exactitate a

problemelor ce vor fi verificate;

stabilirea persoanelor participante la

reconstituire;

asigurarea efectuării reconstituirii în

condiţiile de loc, timp şi mod.

Pe lângă problemele menţionate care trebuie avute în

vedere de organul judiciar, la efectuarea unei reconstituiri,

pentru pregătirea acesteia mai sunt necesare şi

1 Codul de procedură penală al României2 E. Stancu „Tratat de criminalistică”, Ed. „Universul Juridic” Bucureşti 2004 pag. 501

30

desfăşurarea altor activităţi, care ţin tot de organizarea sub

raport tehnico-tactic, după cum urmează:

pregătirea mjloacelor materiale de probă sau

a obiectelor care vor fi folosite în cursul efectuării

reconstituirii;

stabilirea mijloacelor tehnice care vor fi

folosite şi verificarea stării acestora;

organizarea pazei locului reconstituirii;

stabilirea semnalelor şi a modalităţilor de

legătură între participanţii la reconstituire.

Pregătirea reconstituirii presupune de asemenea şi

întocmirea unui plan care trebuie să cuprindă:

data şi locul reconstituirii;

scopul reconstituirii – se va menţiona ce anume

urmează a se verifica;

modul de desfăşurare – ce activităţi vor fi întreprinse

pentru reproducerea împrejurărilor a căror verificare

se urmăreşte prin reconstituire, ordinea lor şi

persoanele ce le vor executa;

participanţi – învinuiţi sau inculpaţi, martori oculari,

partea vătămată, martori asistenţi, experţi, precum şi

lucrătorii din organul judiciar care vor lua parte la

reconstituire, cu sarcinile concrete pentru fiecare;

asigurarea materială – mijloace materiale de probă,

obiectele ce vor fi folosite, de unde vor fi procurate;

mijloacele tehnice necesare pentru fixarea rezultatelor

reconstituirii; mijloacele de deplasare;

data, locul şi cine va face instructajul efectivelor ce

vor participa la reconstituire.

31

Planul întocmit de organul judiciar va fi prelucrat la

locul efectuării reconstituirii, înainte de începerea acestei

activităţi, ocazie cu care vor fi de faţă toţi participanţii la

reconstituire.

Înainte de începerea reconstituirii se vor stabili toate

detaliile ce se impun pentru buna desfăşurare a

reconstituirii şi realizarea scopului acesteia.

Aceste detalii sunt stabilite prin parcurgerea şi realizarea

regulilor următoarelor etape:

Determinarea cu exactitate a problemelor ce vor fi

verificate.

Această etapă de pregătire a efectuării activităţii de

reconstituire, are în vedere stabilirea cu exactitate de către

organul judiciar a problemelor ce urmează a fi verificate prin

această activitate, lucru care se face în funcţie de obiectul

reconstituirii. Astfel, se vor desfăşura activităţi de pregătire

pentru reconstituirea în întregime, sau în parte a faptei care

face obiectul cauzei.

Pentru aceasta în funcţie de situaţie se vor avea în

vedere mijloacele tehnice necesare cu care vor fi realizate

activităţile experimentale, vor fi studiate datele existente la

dosar, iar la nevoie urmând a se proceda la o nouă audiere

a persoanelor în cauză cu privire la aspectele care trebuie

clarificate, şi pentru care se va recurge la reconstituire,

dacă nici după această ultimă audiere nu se vor lămuri

aspectele în cauză. Cu privire la acest ultim aspect, în

practică se pot întâlni situaţii în care persoanele audiate

32

revin asupra declaraţiilor anterioare şi fac precizări care duc

la clarificarea aspectelor ce urmau a fi lămurite prin

reconstituire, ducând astfel la completarea probatoriului în

cauză, împrejurare care va determina organul judiciar să

renunţe la efectuarea reconstituirii.

De asemenea se va avea în vedere în această fază

stabilirea ordinii în care se vor desfăşura activităţile ce

urmează a fi efectuate pentru realizarea scopului

reconstituirii.

Stabilirea persoanelor participante la reconstituire.

Printre participanţii la reconstituire se numără şi

organul judiciar care instrumentează cauza, acesta ocupând

locul principal, deoarece el este cel care stabileşte

necesitatea şi scopul efectuării reconstituirii, fixează şi

conduce activităţile ce vor fi executate, materializează,

apreciază şi foloseşte, în cursul cercetării, rezultatele

obţinute.1

Stabilirea persoanelor care vor participa la activitatea

de reconstituire se va face cu respectarea prevederilor

Codului de procedură penală, fiind necesar ca în mod

obligatoriu să se asigure prezenţa persoanelor, învinuite sau

inculpate, a martorilor, precum şi a persoanei vătămate.

Necesitatea prezenţei acestor persoane este obligatorie,

atunci când prin reconstituire vor fi verificate declaraţiile

acestora. În ceea ce priveşte persoana învinuitului, în toate

cazurile, prezenţa acestuia este strict necesară, el fiind

persoana care trebuie să arate cum a procedat şi ce 1 C. Aioniţoaie, E. Sandu, „Tratat de tactică criminalistică”, Ed. „Carpaţi” Oradea 1992 pag. 266

33

activităţi a desfăşurat cu ocazia comiterii faptei, a cărei

rconstituire se realizează.

Cu privire la prezenţa învinuitului există însă şi

excepţii,

repectiv, „participarea învinuitului sau inculpatului la

reconstituire nu este necesară decât dacă se verifică

propriile lui declaraţii. Învinuitul sau inculpatul nu poate fi

obligat să participe la reconstituire, mai ales atunci când

afirmă nevinovăţia sa”.1

Apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul

conform Codului de procedură penală să asiste la

efectuarea oricărui act de urmărire penală. În cazul

reconstituirii lipsa apărătorului nu împiedică desfăşurarea

acestei activităţi dacă există dovada că apărătorul a fost

înştiinţat cu privire la data şi ora efectuării activităţii

Există însă şi situaţii când prezenţa apărătorului este

obligatorie, astfel conform art.171 alin 2 din Codul de

procedură penală „asistenta juridica este obligatorie cand

invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar

cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii

militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare

sau intr-un institut medical-educativ ori cand este arestat,

chiar in alta cauza”2.

Prezenţa părţilor la reconstituire este facultativă,

acestea fiind invitate numai dacă este necesar, iar dacă

acestea nu se vor prezenta atunci când au fost

1 Aioniţoaie C., Tudor S., Vasile Ghe., ” Tactica Criminalistică”, Ed. “Serviciul Editorial şi Cinematografic”, Bucureşti 1989, pag. 2132 Codul de procedură penală al României

34

încunoştiinţate, acest lucru nu va împiedica efectuarea

reconstituirii.

Dacă însă cu ocazia reconstituirii se verifică modul cum

a acţionat autorul unui furt săvârşit prin efracţie, la această

activitate va fi invitată să participe şi partea vătămată, care

va da indicaţii cu privira la starea iniţială a locului faptei,

modul în care se prezenta mobilierul înaintea furtului,

amplasarea acestuia, precum şi alte detalii cu privire la

configuraţia locului faptei la data săvârşirii infracţiunii.

În situaţia în care reconstituirea se organizează pentru

a se verifica declaraţiile martorilor sau ale persoanelor ori

părţilor

vătămate, aceste persoane pot participa nemijlocit la

desfăşurarea reproducerilor, cu scopul de a se demonstra o

acţiune sau alta. În asemenea situaţii, participarea se

impune pentru a asigura verificarea relatărilor acestora,

ştiut fiind faptul că posibilităţile de percepere şi fixare în

memorie diferă de la persoană la persoană, chiar atunci

când se respectă întocmai condiţiile de vizibilitate,

audibilitate, cele atmosferice etc.1

Sunt situaţii în care persoana vătămată nu poate

participa la reconstituire din diverse motive obiective, cazuri

în care se va recurge la o altă persoană care să acţioneze în

locul său, ţinându-se însă cont de asemănarea de sex,

vârstă, constituţia fizică, starea sănătăţii, cu scopul de a se

obţine un rezultat obiectiv.

Reconstituirea se efectueză în prezenţa a doi martori

asistenţi, în afară de cazurile în care asigurarea acestora nu

1 Aioniţoaie C., Tudor S., Vasile Ghe., ” Tactica Criminalistică”, Ed. “Serviciul Editorial şi Cinematografic”, Bucureşti 1989, pag. 213

35

este posibilă, însă în practică se impune a se asigura

prezenţa acestora, în scopul asigurării obiectivităţii

reconstituirii, şi prevenirii încercării de retragere a

declaraţiilor, într-o fază ulterioară a procesului penal.

Selecţionarea martorilor asistenţi, se va efectua atunci

când realizarea acestei măsuri este posibilă (în apropierea

locului reconstituirii faptei se află persoane dezinteresate în

număr suficient).

Martorii asistenţi au rolul unor observatori obiectivi, de

aceea ei trebuie să fie deplin capabili fizic şi psihic, pentru o

percepere corectă a activităţilor desfăşurate.1

Este gresită alegerea martorilor aistenţi în aşa fel

încât ei să cumuleze această calitate cu aceea de martor

ocular.

Martorii asistenţi au dreptul de a cere explicaţii şi de a

face observaţii asupra tuturor activităţilor ce se vor

desfăşura cu acazia reconstituirii.

Atunci când la faţa locului se află mai multe persoane

neinteresate, de obicei, în practică se aleg doi martori

asistenţi. Alegerea mai multora ar atrage o

supraaglomerare a locului reconstituirii. Ei vor semna

procesul-verbal de reconstituire.

Dacă există temeri că între cei care urmează să

participe la reconstituire sunt persoane care ar putea retrăi

emoţiile puternice din clipele comiterii infracţiunii, acestea,

pe cât posibil, nu sunt mobilizate în acest scop sau se iau

măsurile necesare de îmbărbătare.2

1 Ion Mircea, op. cit., pag. 2932 I.Mircea , Criminalistica, ed. a II-a, Editura „Chemarea”, Iaşi, 1994, pag.286

36

Atunci când reconstituirea are drept scop verificarea

posibilităţilor de executare a unor activităţi cu caracter

tehnic, sau reproducerea experimentală a condiţiilor în care

se presupune că s-a comis fapta, un accident de muncă, o

distrugere prin explozie sau incendiere, trebuie să fie

invitaţi şi specialişti în domeniul respectiv.1 Specialiştii

invitaţi pot face parte din rândul criminaliştilor, experţilor

medico-legali, inginerilor auto, pompierilor, tehnicienilor etc.

Scopul asigurării prezenţei specialiştilor la reconstituire

este de a se asigura acestei activităţi un nivel ştiinţific cât

mai ridicat, înlăturându-se astfel eventualele erori care se

pot ivi în modul de efectuare şi în special de apreciere a

rezultatelor experienţelor care se execută.

De asemenea prezenţa specialiştilor este necesară şi

în

cazurile în care cu ocazia reconstituirii nu au putut fi

reproduse condiţiile de desfăşurare a evenimentelor ale

căror împrejurări se verifică, rolul specialiştilor fiind de a

contribui la aprecierea rezultatelor, pronunţându-se asupra

modului cum a putu influenţa lipsa acestor condiţii

rezultatele obţinute.

Cu privire la stabilirea participanţilor la reconstituire

organul judiciar, are sarcina de a stabili numărul acestora,

astfel încât să nu fie depăşit numărul strict necesar

desfăşurării activităţilor care urmează a fi efectuate pentru

realizarea scopului propus.

Persoanelor care au participat la reconstituire li se va

atrage atenţia să păstreze secretul cu privire la activităţile

1 E. Stancu „Tratat de criminalistică”, Ed. „Universul Juridic” Bucureşti 2004 pag. 502

37

întreprinse şi rezultatele obţinute, în special atunci când cu

ocazia efectuării reconstituirii au luat cunoştinţă despre

unele date care constituie secrete.

Asigurarea efectuării reconstituirii în condiţiile de

loc, timp şi mod.

O cerinţă tactică deosebit de importantă în realizaea

unei reconstituiri o reprezintă asigurarea efectuării acesteia

în condiţiile de loc, timp şi mod cât mai apropiate de cele în

care s-a săvârşit fapta cercetată. Sunt însă fapte care fac

excepţie de la această regulă, şi anume cele cu un anumit

grad de pericol (explozii, incendii, trageri cu arme de foc), a

căror reconstituire se limitează la aspectele tehnice

efectuate în condiţii de laborator. În aceste situaţii se

recurge la efectuarea unui experiment, realizat de

specialişti în domeniu, al cărui rezultat se concretizează într-

un raport de expertiză.

De asemenea există fapte sau împrejurări care sunt de

natură

să lezeze demnitatea sau să pună în pericol viaţa sau

sănătatea persoanelor care participă la reconstituire, ori pot

prejudicia patrimoniul acestora, sau al altora, motiv pentru

care astfel de fapte nu pot face obiectul unei reconstituiri.

Totuşi în practică pot fi întâlnite cazuri când este

absolut necesar verificarea prin reconstituire a unor

declaraţii privind săvârşirea de fapte în condiţii de

periculozitate. „Un exemplu în acest sens îl reprezintă o

cauză în care s-a impus verificarea susţinerilor autorului mai

38

multor furturi, potrivit cărora a reuşit să pătrundă într-un

apartament situat la etajul 10, printr-un geam din exterior,

după ce a traversat un spaţiu de circa 6 m, la înălţimea

respectivă, mergând pe brâul de cărămidă, îngust de numai

câţiva centimetri, construit pe faţada clădirii. Desigur că, în

această reconstituire s-au luat măsuri foarte serioase pentru

prevenirea accidentării inculpatului”.1

Pentru ca o reconstituire să aibă un rezultat cât mai

concludent, trebuie să fie avute în vedere la organizarea

acesteia următoarele condiţii:

Condiţiile de loc – de regulă este indicat ca

reconstituirea să se realizeze chiar în locul săvârşirii

infracţiunii, acesta fiind cel mai propice pentru

reproducerea cât mai fidelă a modului în care s-a

săvârşit infracţiunea sau o parte din aceasta.2

Uneori locul săvârşirii infracţiunii suferă modificări, de

la data săvârşirii acesteia, până la data efectuării

reconstituirii, motiv pentru care se va proceda la refacerea

aspectului iniţial, dacă acest lucru nu duce la distrugeri sau

degradări de obiecte.

Pentru ca reconstituirea să se realizeze în condiţii

similare celor în care s-au comis faptele, amenajarea locului

trebuie să se facă încă din timpul pregătirii reconstituirii.

Se impune sublinierea importanţei amenajării locului

unde se va efectua reconstituirea, mai ales în situaţiile când

după săvârşirea infracţiunii, s-au stabilit condiţiile

favorizante, de exemplu în cazul sustragerilor, şi unitatea

prejudiciată a luat măsuri preventive pentru a împiedica

1 E. Stancu, Criminalistica, Bucureşti 1983, pag. 1842 E. Stancu, Tratat de Criminalistică, Ed. Actami, Bucureşti 2001, pag. 535

39

repetarea unor fapte similare, procedând la construirea unui

gard, zid, iluminarea unor porţiuni din perimetrul locului,

motiv pentru care nu trebuie ignorată reamenajarea locului,

când este posibil, şi recurgerea la a se face precizări în

timpul reconstituirii care să scoată în evidenţă modificările

locului care nu au putut fi înlăturate, pentru a nu fi

influenţat rezultatul reconstituirii.

Locul efectuării reconstituirii poate fi şi altul decât cel

unde s-au comis faptele, ale căror împrejurării se verifică, cu

condiţia ca acest lucru să nu influenţeze rezultatul

reonstituirii.

Importanţa efectuării reconstituirii la locul unde s-a

comis fapta, chiar şi în situaţia survenirii unor modificări

care nu s-au putut înlătura prin reamenajare, a fost

demostrată de practică prin obţinerea unui rezultat pozitiv,

după cum reiese din exemplul următor. „Într-o cauză de

omor în scop de jaf, al cărei bănuit a fost arestat, iar după

ce a retractat recunoaşterea iniţială, acesta a fost pus în

libertate.

După 5 ani de la săvârşirea omorului, timp în care s-au

adunat probe din care rezultă că autorul este acelaşi care

fusese pus în libertate, a fost arestat in nou. A fost interogat

„pe îndelete” de procurorul criminalist şi de această dată,

recunoaşterea inculpatului se corobora cu celelalte

informaţii oferite de probele din dosar.

Pentru a nu mai rămâne vreo îndoială cu privire la

realitatea declaraţiilor date de inculpat, s-a hotărât

efectuarea reconstituirii, care a fost fixată prin procesul

40

verbal, fotografii şi o schiţă cu indicarea traseului parcurs şi

a imobilului în care a fost comis omorul.

În acest caz a existat ceva ce a constituit un aspect

deosebit pentru formarea convingerii instanţei, în sensul că

inculpatul este autorul faptei.

După săvârşirea omorului imobilul fusese vândut şi

casa suferise în interior nişte transformări, care nu erau

cunoscute nici de procuror şi nici de poliţiştii prezenţi la

reconstituire şi, desigur, nu avea cum să le cunoască nici

inculpatul. Ajungând la capătul unui coridor care trebuia să

ducă spre camera unde fusese săvârşit omorul, făptuitorul

s-a oprit şi a început să facă observaţii: „aici nu era aşa”,

„camera unde erau ei era aşa...”, „mobila se compunea

din...” şi aşa mai departe. Verificându-se cele consemnate în

procesul verbal de cercetare a locului faptei şi cerându-se

informaţii suplimentare de la persoanele care cunoscuseră

configuraţia imobilului şi dispunerea pieselor de mobilier

înainte de efectuarea transformărilor operate de noul

proprietar, s-a constatat că toate relatările inculpatului au

fost exacte. (Theodor G. Chindriş, nr. 1-2/1988, pag. 107).”1

Condiţiile de timp

Respectarea condiţiilor de timp presupune efectuarea

reconstituirii la orele sau intervalul de timp similar celui din

momentul săvârşirii faptei, sens în care este indicat să se

stabilească aceleaşi ore din zi sau din noapte, luându-se în

considerare faptul că audibilitatea sau vizibilitatea diferă de

la oră la oră.

1 I. Argeşanu, Criminalistica şi Criminologia în Acţiune, Ed. Luminalex, Bucureşti, 2001, pag. 181-182

41

Necesitatea efectuării reconstituirii în condiţii de timp

similare sau cât mai apropiate de cele existente în timpul

producerii faptelor sau evenimentelor ale căror împrejurări

se verifică, trebuie analizată din punct de vedere al

influenţării rezultatului reconstituirii în cazul schimbării

acestor condiţii.

Respectarea acestei condiţii are în vedere acţiunile din

locurile deschise, nu din clădiri, încăperi, unde este cu totul

altă situaţie, astfel, noaptea condiţiile de audibilitate sunt

mai bune, iar vizibilitatea este redusă, existând însă şi

diferenţe, cer acoperit sau nu, ori faza în care se află luna

(lună nouă, lună plină).

Avându-se în vedere aceste situaţii organul judiciar la

stabilirea condiţiilor de timp nu trebuie să se raporteze strict

la timpul astronomic, ci trebuie să respecte condiţiile

existente în momentul săvârşirii faptei. Astfel trebuie avut în

vedere momentul când a fost săvârşită fapta, respectiv ziua,

luna şi ora cu aproximaţie dacă nu se poate stabili exact. De

exemplu, în apropierea solstiţiului de iarnă, în decembrie, la

ora 17, este deja întuneric, spre deosebire de luna iunie,

când întunericul se lasă după ora 21.1

În practică sunt însă situaţii când condiţiile de lumină

sau anotimp nu pot fi respectate, iar prin efectuarea

reconstituirii se urmăreşte stabilirea posibilităţilor de a

vedea, situaţie în care se va ţine seama de răsăritul şi

apusul soarelui.

În concluzie, importanţa respectări condiţiilor de timp

este impusă de împrejurarea care se verifică prin efectuarea

1 E. Stancu „Tratat de criminalistică”, Ed. „Universul Juridic” Bucureşti 2004 pag. 502-503

42

reconstituirii, şi nu de natura faptei săvârşite. De exemplu,

dacă prin reconstituire se urmăreşte stabilirea posibilităţilor

autorului unui furt săvârşit pe timp de noapte, de a

pătrunde în incinta unităţii unde s-a comis fapta, printr-o

anumită deschizătură, această verificare nu se va desfăşura

noaptea, pentru a respecta condiţiile de timp care au

existat la săvârşirea furtului, din moment ce timpul nu poate

influenţa rezultatul experienţelor ce se desfăşoară.

Condiţiile atmosferice - au o influenţă asemănătoare

asupra percepţiei auditive sau vizuale, inclusiv asupra

modului de executare a unor acte.

Fenomenele meteorologice reprezintă o condiţie

importantă de care trebuie să se ţină seama în cazul

efectuării unei reconstituiri care urmăreşte posibilitatea

producerii unor fapte sau fenomene care s-au petrecut în

astfel de condiţii.

Importanţa fenomenelor meteorologice reiese din

faptul că unele din acestea au o influenţă importantă asupra

posibilităţilor de percepţie. Astfel, ploaia, ninsoarea şi ceaţa

în special, reduc vizibilitatea. Vântul poate favoriza sau

face dificilă audibilitatea, în funcţie de direcţia în care bate.

Noaptea, stratul de zăpadă, mai ales când cerul este senin,

crează condiţii relativ bune de vizibilitate. Când este lună

plină, sau la lumina fulgerelor se poate vedea foarte bine.

Zgomotele furtunii, sau ale tunetelor acoperă orice alt

sunet.

Ţinând cont de cele menţionate, se impune ca aceste

condiţii atmosferice să fie avute în vedere la organizarea

reconstituirilor de fapte săvârşite în astfel de condiţii, cu

43

atât mai mult cu cât unele astfel de fenomene pot influenţa

posibilităţile de percepţie.

Pentru obţinerea de date cu privire la condiţiile

atmosferice, dintr-o anumită zi sau interval de timp, se

poate apela la sprijinul Institutului de meteorologie, al

filialelor acestuia, care ţin o evidenţă completă a evoluţiei

vremii. În acest fel, este posibilă şi verificarea afirmaţiilor

unor persoane, referitoare la starea timpului din momentul

comiterii faptei.1

În practică, însă, este dificil să se asigure efectuarea

unei reconstituiri cu respectarea unor anumite condiţii

atmosferice, tinând cont de faptul că unele dintre acestea

sunt specifice unui anume anotimp.

Alte condiţii – vor fi luate în considerare dacă au avut o

anumită semnificaţie în săvârşirea faptei sau în

percepţia ei.2

Din acest punct de vedere sunt importante

următoarele condiţii:

condiţii de iluminare artificială sau naturală;

condiţii de distanţă;

particularităţile terenului sau spaţiului în care s-a

comis infracţiunea (teren arat, împădurit, nisipos

etc);

condiţii specifice, de exemplu, zgomotul de fond

într-un anumit loc (zgomot de hală industrială).

Condiţiile de iluminare naturala sau artificială, sunt

importante din punct de vedere al posibilităţii de vizibilitate,

1 E. Stancu, Tratat de Criminalistică, Ed. Actami, Bucureşti 2001, pag. 5362 E. Stancu, Criminalistica, Bucureşti 1983, pag. 186

44

care poate să difere în funcţie de natura iluminării, dar şi de

intesitatea acesteia.

Particularităţile terenului de la locul săvârşirii faptei au

semnificaţia lor, acestea creând posibilitatea de a verifica,

de exemplu, viteza cu care o persoană poate să fugă pe un

teren proaspăt arat sau prin lăstăriş; posibilitatea de

întoarcere a unei maşini într-un spaţiu strâmt sau

accidentat etc.

Verificarea perceperii auditive cu ocazia efectuării

reconstituirii, trebuie să respecte condiţiile similare de la

locul faptei, care au în vedere timpul de zi sau noapte,

starea atmosferică, obiectele aflate în spaţiul cuprins între

receptor şi locul desfăşurării evenimentului infracţional,

precum şi condiţiile specifice, care se datorează funcţionării

unor maşini ori agregate. Dacă aceste condiţii nu se

respectă, audibilitatea va fi alta, mai bună sau mai slabă,

caz în care rezultatul reconstituirii o să fie negativ.

Cu ocazia efectuării reconstituirii, după ce condiţiile

care privesc perceperea auditivă sunt asigurate, persoana

sau persoanele în cauză sunt aşezate în locurile din care

pretind că au auzit zgomotele, sunetele sau ţipetele de

persoane arătate în declaraţii. În continuare vor fi reproduse

sunetele sau zgomotele cu aceleaşi mijloace de la locul

faptei ori cu altele asemănătoare, iar ţipetele de persoane

vor fi realizate de persoanele în cauză dacă este posibil, iar

în caz contrar vor fi alese persoane de acelaşi sex, vârste

apropiate şi constituţie fizică asemănătoare.

Reproducerile corespunzătoare se vor repeta de mai

multe ori prin intensităţi diferite, înălţimi variate, şi dacă se

45

poate, felurite în privinţa timbrului vocii, pentru edificarea

asupra realităţii.1

CAPITOLUL III

EFECTUAREA RECONSTITUIRII

1 Măsuri preliminare reconstituirii

Organul judiciar poate trece la efectuarea

reconstituirii, cu respectarea prevederilor legale, după ce au

fost încheiate pregătirile necesare şi a fost organizată

activitatea conform planului întocmit.

Condiţiile prealabile reconstituirii propriu-zise sunt

următoarele:

Alegerea momentului reconstituirii;

Verificarea prealabilă a îndeplinirii tuturor

condiţiilor ce trebuie respectate, pentru

reproducerea cât mai exactă a modului şi

împrejurărilor în care s-a săvârşit fapta;

1 I.Mircea, Criminalistica, ediţia a II-a, Ed. Chemarea Iaşi 1994

46

Verificarea prezenţei persoanelor stabilite să

participe la reconstituire;

Verificarea existenţei mijloacelor tehnice

criminalistice, a mijloacelor materiale de

probă, a corpurilor delicte folosite de autor la

comiterea faptei, sau a actelor reconstituite.

Este necesar ca la alegerea momentului reconstituirii,

organul judiciar care a organizat această activitate, să facă

acest lucru în aşa fel încât rezultatul obţinut să nu aibă

repercursiuni negative asupra mersului cercetărilor. Pentru

evitarea unui astfel de rezultat organul judiciar nu va

proceda la efectuarea unei astfel de activităţi, în cazul în

care nu deţine un minimum de date necesar realizării

acestui act procedural, sau în situaţia în care scopul

reconstituirii nu este determinat cu precizie.

O reproducere cât mai exactă a modului şi

împrejurărilor în care s-a comis fapta este o cerinţă deosebit

de importantă pentru reuşita reconstituirii, acest lucru fiind

posibil numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile existente

în momentul comiterii infracţiunii.

La locul reconstituirii trebuie să fie prezente

persoanele stabilite să participe la această activitate,

acestea fiind persoanele prezente la săvârşirea faptei ce

face obiectul cauzei sau ale căror declaraţii urmează a fi

verificate, respectiv, învinuiţi, inculpaţi, martori oculari,

persoanele ori părţile vătămate, în funcţie de situaţie.

De asemenea vor fi prezenţi şi martorii asistenţi,

specialiştii, apărătorii, unde este cazul, precum şi

reprezentanţii instituţiilor, firmelor sau unităţilor, dacă

47

reconstituirea se efectuează într-un astfel de loc ori priveşte

un anumit aspect în legătură cu activitatea din acel loc.

Aceste persoane vor fi întrebate dacă consideră

corespunzătoare condiţiile în care se va desfăşura

reconstituirea.

Dacă există obiecţii acestea vor fi avute în vedere, iar

în funcţie de natura lor şi de posibilităţi, se vor lua măsurile

necesare pentru ca reconstituirea să se desfăşoare în

condiţii foarte apropiate de cele ale producerii faptelor a

căror verificare urmează a se realiza.

La întocmirea procesului-verbal de reconstituire vor fi

avute în vedere, menţionându-se, obiecţiile persoanelor

prezente, precum şi măsurile care au fost luate de către

organul judiciar cu privire la acestea, sau lipsa luării unor

astfel de măsuri.

Tot în această fază preliminară se va proceda şi la

verificarea mijloacelor tehnice criminalistice, necesare pe

timpul efectuării reconstituirii, dar şi a mijloacelor materiale

de probă, a corpurilor delicte, folosite de autor la comiterea

infracţiunii sau a actelor a căror reconstituire urmează a se

realiza.

La reconstituire se recomandă a se folosi corpurile

delicte originale folosite de autorul infracţiunii, atunci când

prin caracteristicile lor: mărime, greutate, culoare, starea în

care se află, sunt de natură a duce la un rezultat

concludent. De exemplu ”în cazul unui furt, dacă prin

reconstituire se urmăreşte verificarea posibilităţilor

inculpaţilor de a transporta casa de bani, cu ocazia

48

reproducerii acestor împrejurări, trebuie să fie folosită

aceeaşi casă de bani şi nu alta.”

Desigur de la această regulă există şi unele excepţii.

Astfel nu vor fi folosite obiectele originale când acestea, ar

putea prezenta un pericol public sau ar putea pune în

primejdie viaţa participanţilor la reconstituire, dacă ar fi

date în mâna învinuiţilor sau inculpaţilor. Nu vor fi date

învinuiţilor, inculpaţilor – participanţi la reconstituire – arme

de foc încărcate, topoare, cuţite, corpuri contondente

pentru a le folosi în timpul desfăşurării experienţelor.1 În

locul acestor obiecte pot fi folosite altele care reproduc

mărimea, forma, culoarea celor originale.

După ce au fost parcurse etapele pregătitoare, şi

reconstituirea poate începe, organul judiciar care conduce

reconstituirea va proceda la explicarea participanţilor a

acţiunilor pe care le au de efectuat. Astfel martorii asistenţi

vor primi informaţii cu privire la obiectul şi scopul

reconstituirii, fiind invitaţi să ocupe o poziţie din care să

observe întreaga desfăşurare a acţiunii. Reprezentanţii

parchetului şi cei ai poliţiei vor primi sarcini precise,

referitoare la supravegherea reconstituirii, asigurarea pazei

locului în care aceasta se desfăşoară şi la fixarea

rezultatelor cu ajutorul mijloacelor tehnice din dotare.

Cel care conduce reconstituirea după ce face

instructajul, invită participanţii să ocupe locurile stabilite,

după care va da semnalul de începere a experienţelor.

În cursul reconstituirii, însă trebuie să se acorde

atenţie legăturilor dintre participanţi, în special atunci când

1 A. Ciopraga, op. cit., pag. 77

49

teritoriul unde se desfăşoară activităţile prevăzute pentru

realizarea scopului propus are o întindere mare. În vederea

realizării acestei legături şi pentru o mai bună şi corectă

coordonare a activităţilor ce se desfăşoară, pot fi folosite

mijloace de comunicaţii mobile.

Pentru o mai bună reţinere a tuturor amănuntelor

experienţelor desfăşurate la locul reconstituirii, cel care

conduce va nota activităţile care se execută, rezultatele

obţinute, numărul repetărilor şi rezultatul fiecăreia dintre

acestea.

Apărătorii aleşi de părţi sau numiţi din oficiu, pot să

ceară explicaţii suplimentare, pot să facă obiecţii, cu

condiţia ca acestea să fie întemeiate şi să nu ducă la

obstrucţionarea acestei activităţi.

Pentru a se asigura o bună desfăşurare şi

obiectivitatea rezultatului obţinut reconstituirea se va

efectua conform următoarelor reguli tactice:

explicarea modalităţilor concrete de desfăşurare;

corpurile delicte să fie, de regulă, cele originale cu

care s- a comis fapta – în locul lor se pot folosi

unele identice ca mărime, culoare, formă;

se desfăşoară într-o atmosferă de calm şi sobrietate;

se va insista pe aspectele, episoadele mai importante,

repetarea reproducerii faptei pentru o conservare cât

mai bună şi o fixare exactă;

ritmul de desfăşurare va fi cel din momentul comiterii

faptei;

în situaţia când comiterea şi clarificarea unor aspecte

sunt legate de timpul necesar de săvârşire, întreaga

50

desfăşurare a reconstituirii pe etape, va fi

cronometrată;

se vor evita sugestiile – persoana verificată va fi lăsată

să acţioneze conform celor declarate, susţinute

anterior, verificâdu-se în acest mod sinceritatea sa;

nu se reproduc faptele, actele, gesturile care pun în

pericol avutul persoanei, viaţa, integritatea corporală,

sănătatea, demnitatea, etc.

2 Efectuarea reconstituirii propriu-zise

Recostituirea trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă

de calm şi sobrietate, indiferent de natura obiectului

verificării, fără exagerări, gesturi sau acţiuni spectaculoase,

nesemnificative ori inutile.

În scopul fixării cu exactitate a rezultatelor

reconstituirii, dar şi pentru o observare mai bună, este

necesar ca activitatea de reconstituire să nu se limiteze la o

singură reproducere a faptei sau a unor împrejurări ale

acesteia, ci se va proceda la o repetare a lor.

Cu privire la ritmul de desfăşurare a acţiunilor, se

recomandă ca acesta să fie asemănător cu cel în care se

presupune ori se declară că s-a produs fapta. Însă pentru ca

rezultatele să fie apreciate corect, şi pentru a se evita

eventualele erori de percepţie, este indicat ca la repetare

acţiunea să fie efectuată într-un ritm mai lent, astfel încât

ca activităţile ce se derulează să fie percepute corect de toţi

participanţii la reconstituire.

51

Pe parcursul reconstituirii se va insista asupra

aspectelor, episoadelor mai importante ce se cer verificate

sau precizate, evitându-se secvenţele lipsite de importanţă1.

„De exemplu dacă se procedează la reconstituirea modului

de pătrundere într-un apartament situat la etajul 8, nu mai

este cazul să indicăm autorului să urce 8 etaje pe scări,

până la intrarea în apartamentul din care a furat”.

Referitor la evitarea secvenţelor lipsite de importanţă,

există posibilitatea simplificării acţiunilor care se pot reduce

numai la componentele sale esenţiale, care sunt

semnificative în cauza respectivă.

Pentru ca activităţii reconstituirii să i se asigure

obiectivitate şi corectitudine, în timpul desfăşurării acesteia

se vor evita sugestiile (indicaţiile) cu privire la efectuarea

corectă a anumitor fapte sau gesturi, lăsând persoana

verificată să acţioneze conform susţinerilor sale anterioare.

În acest fel se crează posibilitatea verificării sincerităţii

declaraţiilor învinuitului, care încearcă, de exemplu, din

diverse motive să îşi asume o faptă comisă de altă

persoană, sau să ascundă un eventual coautorat la aceeaşi

faptă, încercând să reproducă şi activităţile desfăşurate în

realitate de cea de-a doua persoană.

Având în vedere că, prin reconstituire se imită modul

de săvârşire a unei infracţiuni, trebuie precizat că nu se

poate întreprinde o asemenea activitate procedurală dacă

s-ar aduce atingere moralităţii publice sau dacă s-ar crea o

anumită stare de pericol pentru o anumită persoană, sau s-

ar distruge bunuri.

1 E. Stancu „Tratat de criminalistică”, Ed. „Universul Juridic”, Bucureşti 2004, pag. 504

52

Descrierea modului cum trebuie să se deruleze

activitatea de reconstituire a unei infracţiuni se face la

modul general, însă practic această activitate diferă de la

caz la caz, în funcţie de specificul faptei reconstituite, dar

respectându-se regulile tactice aplicabile în materie.

Pentru a exemplifica cum se derulează practic o

reconstituire, într-o cauză de furt din locuinţă, în cele ce

urmează vor fi prezentate principalele activităţi desfăşurate

de învinuit la locul comiterii faptei, începând cu prezentarea

modului de pătrundere în câmpul infracţional, şi continuând

cu indicarea locurilor de unde a sustras bunuri, prezentând

activităţile în ordinea în care acestea s-au derulat la data

săvârşirii faptei. Aceste activităţi sunt executate de învinuit

experimental şi sunt fixate prin fotografiere după cum

urmează:

Învinuitul a condus organul judiciar pe

strada unde se află imobilul din care acesta a sustras sume

de bani şi bunuri cu ocazia comiteii faptei, după care ajuns

în faţa imobilului acesta indică zona din gard (indicată de

săgeată) pe unde a pătruns prin escaladare în curtea

imobilului în cauză. (vezi foto nr. 1).

Nu s-a cerut invinuitului să prezinte concret modul cum

a escaladat gardul, deoarece acesta este încătuşat,

existând riscul accidentări, iar gardul imobilului în cauză nu

are o înălţime care să pună probleme la escaladare unei

persoane de înălţimea şi constituţia fizică asemănătoare

învinuitului.

53

Foto nr. 1.

În continuare după ce învinuitul pătrunde în curtea

imobilului, conduce echipa care participă la reconstituire la

usa de acces in cladire, usă al cărei sistem de închidere l-a

fortat cu un corp dur (vezi foto nr. 2), lucru care a reieşit din

declaraţia acestuia.

Se observă din fotografie că învinuitului nu i-a fost pus

la dispoziţie corpul dur pe care l-a folosit la comiterea faptei,

sau unul cu aceleaşi caracteristici, din motive de securitate,

deoarece acesta este recidivist, fiind considerat periculos,

iar la momentul efectuării reconstituirii se afla în stare de

arest preventiv, motiv pentru care este şi încătuşat. De

asemenea se poate observa că uşa a fost remediată după

comiterea faptei, fapt care împiedică observarea locului

unde a fost forţat sistemul de închidere, iar executarea

experimentală a forţării sistemului de închidere, ar fi

54

contravenit uneia din regulile tactice stabilite a fi

respectate cu ocazia efectuării reconstituirilor, şi anume

aceea a interzicerii executării experimentale a acelor

activităţi care provoacă distrugerea de bunuri la locul faptei.

Foto nr. 2.

După pătrunderea în imobil învinuitul a urcat mai

multe trepte ajungând într-un hol, din care a intrat într-o

încăpere amenajată ca birou. Aici acesta a indicat mai multe

corpuri de mobilier suspendate (indicate de săgeată), unde

afirmă că a căutat în noaptea când a săvârşit fapta, găsind

o cutie metalică din care susţine că a sustras sumele de

150 euro şi 150 lei (vezi foto nr. 3). În continuare, se poate

observa că deşi învinuitul se află într-o încăpere cel care

55

conduce activitatea de reconstituire a decis să menţină

măsura încătuşării acestuia, pe lângă măsurile de securitate

luate de ceilalţi membri ai echipei, toate acestea având un

caracter preventiv.

Foto nr. 3.

De aici învinuitul conduce echipa într-o altă încăpere,

în care la data comiterii faptei a scotocit prin mai multe

corpuri de mobilier (indicate de săgeţi), fără a sustrage

bunuri (vezi foto nr. 4), după care acesta părăseşte imobilul

pe acelaşi traseu pe care a intrat.

56

Continuarea căutării de bunuri, după sustragerea

sumelor de bani, demostrează că învinuitul nu este un

începător, şi a luat decizia săvârşirii acestei fapte cu intenţia

de a sustrage cât mai multe bunuri sau valori, evitând însă

sustragerea de bunuri voluminoase, acesta căutând bunuri

de dimensiuni mici dar care au o valoare mare.

Foto nr. 4.

Ajuns din nou în curtea imobilului, învinuitul se

deplasează la uşa care dă în subsolul clădirii (indicată de

săgeată), situată lateral dreapta de uşa de acces în imobil

care a fost forţată de acesta anterior (vezi foto nr. 5). De

57

asemenea învinuitul declară că şi această uşă a forţat-o cu

un obiect dur pentru a putea pătrunde în interior.

Şi de această dată se observă din fotografie că

învinuitului nu i-a fost pus la dispoziţie corpul dur pe care l-a

folosit la forţarea uşii de acces în subsolul imobilului,

avându-se învedere aceleaşi considerente.

Foto nr. 5.

58

După ce a ajuns în subsolul clădirii, învinuitul s-a

îndreptat spre o uşă care dă în bucătărie (vezi foto nr. 6),

unde se află un frigider de unde acesta declară că a sustras

o sticlă cu băutură alcoolică.

Uşa de la bucătărie (indicată de săgeată), nu a fost

forţată de învinuit, aceasta fiind găsită deschisă.

Foto nr. 6.

59

Pătrunzând în bucătărie învinuitul se îndreaptă spre un

frigider din incinta acestei încăperi (indicat de săgeată),

declarând că acela este frigiderul din interiorul căruia la

data comiterii faptei a sustras sticla cu băutură alcoolică

(vezi foto nr. 7).

Foto nr. 7.

60

Tot la subsolul aceleiaşi clădirii, învinuitul conduce

echipa la o altă uşă (indicată de săgeată), care după

relatarea acestuia dă într-o încăpere amenajată ca atelier,

de unde făptuitorul a sustras la data comiterii faptei un

polizor unghiular (vezi foto nr. 8).

Nici această uşă nu a fost forţată de învinuit, pentru a

pătrunde în inteior, fiind găsită tot neasigurată.

Foto nr. 8.

61

Intrând în incinta acestei încăperi, învinuitul indică un

raft metalic situat în partea opusă intrării, de unde de pe

etajera de jos (indicată de săgeată), acesta a sustras

polizorul unghiular (vezi foto nr. 9).

Foto nr. 9.

După ce a sustras polizorul unghiular, cu bunurile

asupra sa, a părăsit subsolul clădirii pe acelaşi traseu. Din

curtea imobilului învinuitul a ieşit în stradă, sărind gardul,

după care a prăsit zona deplasându-se pe o stradă

învecinată.

Datorită faptului că învinuitul cu care s-a făcut

reconstituirea se afla în stare de arest preventiv, fiind

62

cercetat şi pentru alte fapte similare, la reconstituire a

participat şi un apărător numit din oficiu. Reconstituirea s-a

desfăşurat în prezenţa a doi martori asistenţi.

Rezultatul reconstituirii a fost unul pozitiv, deoarece a

fost realizat scopul acestei activităţi, şi anume au fost

verificate declaraţiile învinuitului, privind modul de

pătrundere în imobil, precum şi locurile pe unde acesta a

trecut şi de unde a sustras bunuri.

De asemenea s-au confirmat şi presupunerile organului

judiciar, formulate cu ocazia cercetării la faţa locului, cu

privire la modul de operare folosit de autor, necunoscut la

acea dată.

Tot cu această ocazie au fost verificate şi relatările

părţii vătămate cu privire la bunurile sustrase şi locurile

unde se aflau.

După cum s-a putut observa au fost fotografiate numai

aspectele importante, care să poată demonstra posibilitatea

de săvârşire a faptei şi arătarea punctelor de acces în

fiecare încăpere, dar şi a locurilor de unde au fost sustrase

bunuri, fixându-se astfel prin fotografiere declaraţiile

învinuitului şi ale părţii vătămate cu privire la aspectele care

au fost lămurite şi demonstrate prin reconstituire.

Cu ocazia efectuării acestei reconstituiri prin

executarea experimentală a activităţilor care au fost

desfăşurate la data săvârşirii faptei, învinuitul a demonstrat

că a comis singur fapta, lucru care a reieşit din modul de

executarea a acţiunilor desfăşurate atât în partea de sus a

clădirii cât şi la subsolul acesteia, nefiind constatate

neconcordanţe între aceste activităţi şi constatările făcute

63

cu ocazia cercetării la faţa locului, în sensul că nu au fost

omise locuri, prin care cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a

constatat că a trecut autorul faptei, învinuitul parcurgând

întregul traseu fără a avea reţineri.

Cu privire la bunurile sustrase nu au fost suspiciuni că

fapta ar fi fost comisă de mai multe persoane, deoarece

acestea au putut fi transportate de o singură persoană ,

având un volum mic.

In timpul acestei reconstituiri nu au fost obţinute probe

noi care să poată fi administrate în cauză, dar s-a reuşit

întărirea probatoriului în cauză cu privire la vinovăţia

învinuitului.

In situaţia prezentată nu au fost făcute menţiuni sau

obiecţii de către participanţii la reconstituire, cu privire la

activităţile desfăşurate.

Rezultatul reconstituirii din această cauză are şi un rol

preventiv, prin aceea că pune în lumină asigurarea

imobilului cu sisteme de închidere contra efracţiei

insuficiente, în situaţia în care nu a fost locuită de nimeni la

data comiterii faptei, iar autorul a putut pătrunde cu

uşurinţă în toate încăperile. 1

1 Dosar penal nr. 1575/2006 al Poliţiei Mun. Sibiu

64

CAPITOLUL IV

FIXAREA REZULTATELOR RECONSTITUIRII

1 Procesul-verbal de reconstituire

Toata activitatea de reconstituire se descrie în

procesul-verbal întocmit de către organul judiciar (vezi

anexa nr. 1).

În art. 131, C.p.p. se prevede că în afara conţinutului

comun oricărui proces-verbal, în caz de reconstituire a

modului in care a fost savarsita fapta se consemnează

amănunţit si desfăşurarea reconstituirii. Aşadar procesul-

verbal de reconstituire trebuie încheiat cu respectarea

prevederilor legale şi a normelor recomandate de

criminalistică.

Din punct de vedere juridic, procesul-verbal constituie

cel mai important mijloc de fixare a activităţilor

desfăşurate cu ocazia reconstituirii, care conţine descrierea

amănunţită a împrejurărilor în care s-a efectuat

reconstituirea locului faptei, a condiţiilor de desfăşurare, a

65

drumului şi acţiunilor întreprinse de către învinuit sau

inculpat. O asemenea concluzie se bazeaza pe dispozitiile

art. 131, alin. 3, care dispune că: în toate cazurile se pot

face schiţe, desene sau fotografii ori alte asemenea lucrări,

care se vizeaza şi se anexează la procesul-verbal.

Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de reconstituire,

consemnările referitoare la acţiunile efectuate cu această

ocazie, se vor limita strict la aceste aspecte, şi vor fi evitate

concluziile sau interpretările referitoare la rezultatele

obţinute1.

Procesul-verbal de reconstituire se compune din trei

părţi: partea introductivă, partea descriptivă şi încheierea2.

a) Partea introductivă sau preambulul va conţine

următoarele date:

scopul reconstituirii;

denumirea infracţiunii şi data comiterii ei;

locul şi data, cu menţionarea orei la care a

început reconstituirea;

condiţiile de timp şi meteorologice, acustice şi de

vizibilitate;

numele şi prenumele organului judiciar sub

conducerea căruia se desfăşoară întreaga

activitate;

numele şi prenumele persoanelor participante,

menţionându-se la fiecare calitatea în care

participă;

ce activităţi se vor întreprinde şi prin ce mijloace

tehnice se va realiza fixarea reconstituirii;

1 E. Stancu „Tratat de criminalistică”, Ed. „Universul Juridic” Bucureşti 2004 pag. 5052 I.Mircea “Criminalistica”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 1999, pag. 296-297

66

b) Partea descriptivă a procesului-verbal de

reconstituire va cuprinde toate activităţile desfăşurate,

descrise foarte amănunţit, după cum urmează:

se vor arăta metodele aplicate, mijloacele tehnice

utilizate, la fiecare reproducere experimentală

modul în care s-a desfăşurat şi cine anume din

persoanele participante a executat-o nemijlocit,

specificându-se de câte ori s-a repetat şi

rezultatul la care s-a ajuns la fiecare repetare;

vor fi menţionate observaţiile făcute de

participanţi şi discuţiile purate în legătură cu

fiecare reproducere experimentală în parte;

se va consemna dacă reconstituirea s-a fixat prin

fotografiere, filmare sau alte mijloace tehnice.

Astfel se arată ce fel de fotografii s-au făcut, care

secvenţe au fost fixate pe peliculă, discuţiile

imprimate pe bandă magnetică, cu menţiunea

începutului şi sfârşitului acestora.

În mod obligatoriu se va menţiona că dacă

reconstituirea s-a efectuat în prezenţa sau în lipsa

martorilor asistenţi.

Dacă martorii asistenţi au făcut anumite observaţii,

aceste observaţii vor fi reproduse în întregime în conţinutul

procesului-verbal.

c) În încheierea procesului-verbal se va menţiona:

data şi ora terminării reconstituirii;

procesul-verbal se va semna pe fiecare pagină şi

la sfârşit de către organul judiciar şi celelalte

persoane participante la reconstituire.

67

2 Mijloacele tehnice de fixare a reconstituirii

Fotografia şi înregistrările magnetice şi

videomagnetice

Este indicat ca întreaga desfăşurare a reconstituirii să

fie cât mai fidel fixată. Tehnica criminalistică oferă o serie

de mijloace a căror utilizare poate aduce un mare folos

cauzei.1

Mijloacele tehnice de fixare a reconstituirii sunt

fotografierea, filmarea şi imprimarea pe bandă magnetică,

atunci când este cazul.

La reconstituire se foloseşte fotografia judiciară

operativă de

fixare, care are rolul de a ilustra menţiunile din procesul-

verbal care se încheie cu această ocazie. La fel ca şi

celelalte mijloace auxiliare procesului-verbal, dar într-un

mod mai sugestiv decât ele, fotografia ilustrează condiţiile

în care a fost efectuată reconstituirea, activităţile executate

cu această ocazie şi rezultatele obţinute. Există situaţii, cum

ar fi cea privind verificare vizibilităţii, când nici unul din

mijloacele de fixare – nici chiar procesul-verbal – nu poate

reda mai exact rezultatul reconstituirii.2

Fotografia locului reconstiuirii oglindeşte intregul loc in

care se desfasoara procesul de reproducere artificială a

comiterii infractiunii.

1 C. Aioniţoaie, I.E. Sandu,  „Tratat de tactică criminalistică”, Ed. Carpaţi, Oradea, 1992, pag. 2702 C. Aioniţoaie, I.E. Sandu – Folosirea fotografiei judiciare operative în reconstituire, în „20 de ani de expertiză criminalistică”, Ed Ministerul Justiţiei, 1978, 178.

68

Fotografiile secvenţelor reconstituirii au ca scop

redarea fidelă a celor mai însemnate momente din procesul

comiterii faptei, momente reproduse artificial. În cursul

efectuării reconstituirii, organul judiciar trebuie să fixeze

numai acele secvenţe din procesul reproducerii artificiale a

comiterii infracţiunii, din care să rezulte că acţiunea a fost

posibil să se comită în condiţiile date de timp şi de spaţiu ori

că a fost posibilă percepţia sa în acele împrejurări, lucru

prin care se confirmă sau se infirmă anumite susţineri ale

făptuitorilor, martorilor ori ale victimelor, sau prin care se

stabilesc date ce ar putea duce la descoperirea de probe

noi.

În situaţia în care reconstituirea se efectuează la o

distanţă de timp relativ scurtă după săvârşirea faptei, şi

dacă aspectul locului nu a suferit nici un fel de modificări,

această activitate aduce o substanţială contribuţie în

activitatea de prevenire.

Ca şi în cazul percheziţiilor, va fi evitat abuzul de

fotografii întâlnit în practică, insistându-se numai asupra

aspectelor într-adevăr importante, relevante pentru

stabilirea veridicităţii declaraţiilor sau a posibilităţilor de

săvârşire a unor acte1.

Deşi fotografierea reconstituirii prezintă destul de

multe avantaje, totuşi nu se poate supraaprecia rolul

fotografiei în reconstituire. In acest sens trebuie să se ţină

seama de limitele pe care le are fotografia ca mijloc de

fixare.

1 E. Stancu „Tratat de criminalistică”, Ed. „Universul Juridic” Bucureşti 2004 pag. 505

69

Astfel prin fotografierea reconstituirii se realizează

fixarea pe deplin a acestei activităţi tactice, însă sunt

situaţii de reconstituiri când acest lucru nu este posibil.

Aceste din urmă situaţii se întâlnesc când locul unde se

desfăşoară reconstituirea este foarte vast, iar din

reproducerile experimentale prezintă importanţă pentru

cercetare un număr imens de secvenţe sau chiar întregul

proces, situaţie în care numai filmarea activităţii va duce la

realizarea scopului acelei reconstituiri.

De asemenea fotografia nu o să poată ilustra vreo

menţiune din procesul-verbal, în situaţia în care prin

reconstituire se urmăreşte stabilirea itinerarului parcurs,

posibilităţile învinuitului de a parcurge o anumită distanţă

într-un timp dat, ca şi alte împrejurări când una din

multiplele poziţii fixate prin fotografiere, în care se află cel

care execută activităţile stabilite pentru a fi reproduse,

prezintă o valoare relativă în cauză.

Sunt de asemenea şi reconstituiri prin care se

urmăreşte verificarea audibilităţii, situaţii în care se impune

fixarea zgomotelor, sunetelor, a ţipetelor, sau în alte situaţii,

a discuţiilor dintre participanţi, în legătură cu modul de

îndeplinire a reproducerilor experimentale. În aceste situaţii

este indicat ca fixarea reconstituiri să se facă şi cu ajutorul

benzii magnetice.

Chiar dacă filmarea şi imprimarea pe bandă magnetică

sunt mijloace de fixare a reconstituirii, de multe ori, mai

avantajoase decât fotografierea, totuşi aceste mijloace nu

pot înlocui fotografiile de reconstituire. Această idee se

bazează pe posibilitatea de studiere cu uşurinţă a

70

fotografiilor din dosarul cauzei, fără a se folosi vreun mijloc

tehnic pentru aceasta. De aceea este indicat ca şi atunci

când reconstituirea este fixată prin filmare şi imprimare pe

bandă magnetică, să se realizeze şi fixarea prin fotografiere.

Atât fotografiile, filmările cât şi imprimările pe bandă

magnetică, vor însoţi procesul-verbal de reconstituire, care

va cuprinde şi menţiunile referitoare la succesiunea

imaginilor, la modalităţile tehnice de redare, precum şi la

secvenţele sau scenele pe care le reprezintă. Fotografiile

vor fi numerotate şi lipite pe planşe, ştampilate şi semnate

de tehnicianul criminalist, planşe care vor fi anexă la

procesul-verbal de reconstituire (vezi anexa nr. 2).

Pentru ca fotografia folosită la reconstituire să aibă

valoare în cauză, la realizarea ei trebuie să fie respectate

unele condiţii după cum urmează1 :

a) prima condiţie se referă la locul în care se

execută reconstituirea. Astfel, locul unde se desfăşoară

reconstituirea nu trebuie fixat prin fotografiere în ansamblul

său, decât dacă acest lucru este strict necesar pentru a

facilita înţelegerea unor detalii, cum ar fi căile de acces sau

cele folosite de către făptuitor pentru a părăsi locul

infracţiunii, orificiile practicate pentru pătrundere, caz în

care pe fotografie trebuie să fie marcate ulterior toate

aceste elemente.

Dacă locul reconstituirii are o întindere mare şi acesta

trebuie fixat, acest lucru se poate realiza prin folosirea

fotografiei de orientare. De asemenea dacă locul este un

interior, fixarea se va face prin fotografia schiţă.

1 C. Aioniţoaie, I.E. Sandu,  „Tratat de tactică criminalistică”, Ed. Carpaţi, Oradea, 1992, pag. 271

71

b) o altă condiţie esenţială o constituie stabilirea

judicioasă a ceea ce trebuie să reprezinte fotografia.

Prin fotografie trebuie redate numai acele experienţe sau

numai acele momente din timpul reconstituirii, care sunt

esenţiale pentru înţelegerea procesului-verbal. De exemplu

dacă se verifică posibilitatea trecerii printr-un anumit loc,

gemuleţ, orificiu etc., cu ocazia reconstituirii trebuie fixate

prin fotografiere, momentul pătrunderii în locurile

respective, secvenţe de pe timpul deplasării prin acele

locuri, precum şi momentul ieşirii din acele locuri.

Pentru a se asigura o mai bună înţelegere a

fotografiei, în cadru nu trebuie să apară alte persoane în

afara celor care execută activităţile prevăzute pentru a fi

reproduse.1

În situaţia verificării vizibilităţiii poziţia obiectivului

aparatului de fotografiat prezintă o importanţă deosebită.

Astfel, dacă se verifică declaraţia unui martor, cu privire la

posibilitatea de a observa, în condiţiile date, aşa cum s-a

petrecut la faţa locului, cel care realizează fotografierea va

trebui să se plaseze în locul ocupat de martor, iar obiectivul

aparatului trebuie să corespundă poziţiei ochilor, în direcţia

de privire a observatorului. Într-o astfel de situaţie

surprinderea a cât mai multor imagini şi la intervale cât mai

scurte de timp este de natură să asigure obţinerea unui

rezultat de calitate, chiar dacă acest lucru constituie o

excepţie.

De regulă pentru a se asigura realizarea scopului

urmărit, cu ocazia reconstituirii, se procedează la repetarea

1 C. Aioniţoaie, I.E. Sandu,  „Tratat de tactică criminalistică”, Ed. Carpaţi, Oradea, 1992, pag. 271

72

de mai multe ori a fiecărei acţiuni, însă nu este necesar să

se fotografieze fiecare repetare, fiind suficientă

fotografierea o singură dată pentru a se ilustra activitatea

desfăşurată şi rezultatul ei.

Un mijloc tehnic superior de fixare a reconstituirii este

înregistrarea pe bandă videomagnetică, folosită în cazuri

mai deoebite când este necesară pentru reţinerea completă

şi exactă a modului cum a decurs întreaga reconstituire.

Înregistrările pe bandă magnetică şi videomagnetică

urmăresc redarea imaginilor şi explicaţiilor persoanelor ce

execută activităţile în cadrul reconstituirii, fiind indicat în

mod deosebit înregistrarea explicaţiilor învinuitului,

inculpatului ori ale martorilor oculari ale căror declaraţii se

verifică, atunci când prin activităţile ce se desfăşoară în

cadrul reconstituirii se obţin alte rezultate decât cele

prezentate de către aceştia.

Schiţa de plan

În cazul anumitor reconstituiri, când situaţia de fapt o

impune, se poate recurge şi la efectuarea de schiţe-plan sau

desene-schiţe care sunt mijloace grafice de reprezentare a

locului unde s-a desfăşurat reconstituirea, în cadrul cărora

vor fi indicate, pe un plan orizontal, adică aşa cum apar

acestea, dacă sunt privite de sus, punctele sau locurile în

care au avut loc acţiunile mai semnificative.

Importanţa şi necesitatea schiţei de plan sau ridicării

prin desenare a planului-schiţă a locului faptei (cum se mai

numeşte aceasta metodă de fixare a locului faptei)1 rezidă 1 C. Suciu, op. cit., pag. 521

73

din aceea că pe de o parte completează procesul-verbal de

reconstituire, la care se va alătura sub forma de anexă, iar

pe de altă parte constituie un mijloc important de verificare

a declaraţiilor martorilor oculari, ale făptuitorului, ale

victimei şi cele ale altor persoane cu privire la cele

întâmplate la locul faptei, şi reconstituite.

Principalele metode de realizare a schiţei-desen sunt

următoarele:

a)schiţa executată în proiecţie orizontală sau schiţa

în proiecţie orizontală este procedeul cel mai des

folosit pentru fixarea locului reconstituirii, unde vor fi

indicate punctele sau locurile în care au avut loc acţiunile

mai semnificative. Aşadar în acest caz punctele sau

locurile în care au avut loc acţiunile mai semnificative

apar cum ar fi văzute de sus, dintr-o poziţie

perpendiculară pe centrul locului reconstituirii. Schiţa în

proiecţie orizontală poate fi realizată şi în varianta schiţei

suprapuse. În acest caz vor fi realizate la aceeaşi scară,

mai multe schiţe reprezentând acelaşi loc al reconstituirii,

însă fiecare cu elemente distinctive. Prin suprapunerea

lor se va obţine, prin transparenţă, schiţa completă a

locului săvârşirii infracţiunii;1

b) Schiţa executată în proiecţie verticală . În această

schiţă obiectele sunt văzute în plan vertical. Se poate

realiza o proiecţie verticală frontală sau o proiecţie

verticală laterală (această schiţă se utilizează mai rar).

Aceste schiţe se vor utiliza pentru redarea elementelor

unei construcţii: faţade, pereţi interiori ai unei clădiri, pe

1 L. Coman, M. Constantinescu, în Colectiv, I.G.M., Tratat practic de criminalistică, vol. I, Bucureşti, 1976, pag. 86

74

care se afla locurile în care au avut loc acţiunile mai

semnificative. De obicei se utilizează însoţit de un desen

executat în proiecţie orizontală;1

c) Schiţa cu planuri rabatabile sau metoda cutiei

tridimensionale este un procedeu prin care se

realizează

fixarea tridimensională a locului reconstituirii. Se utilizează

în cazul în care locul reconstituirii se situează în încăperi şi

cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului au fost relevate

urme importante pe pereţii sau tavanul încăperii. De regulă

această schiţă are 6 planuri componente: o suprafaţă fixă,

reprezentând podeaua; patru suprafete reprezentând

pereţii laterali (desene realizate după metoda proiecţiei

verticale), care se vor roti în jurul axei lor comune cu

suprafaţa din mijloc (cea reprezentând podeaua) şi o

suprafaţă, care va avea o axa comună, mobilă cu una dintre

cele patru suprafeţe reprezentând pereţii.2

După gradul tehnic de excutare, schiţele de plan sunt

simple şi la scară.

Schiţa simplă este reprezentarea grafică a aspectului

general al locului reconstituirii, a punctelor sau locurilor în

care au avut loc acţiunile mai semnificative, prin desenarea

elementelor, cu măsurarea şi indicarea chiar pe schiţa a

principalelor distanţe din teren.

Desenul schiţa la scară prezintă dimensiunile locului

săvârşirii infracţiunii reduse la o anumită scară. Elementul

de bază al acestui procedeu de fixare prin desen al locului

1 L. Coman, M. Constantinescu, în Colectiv, I.G.M., Tratat practic de criminalistică, vol. I, Bucureşti, 1976, pag. 862 S.A. Golunski, op. cit., pag. 290 - 291

75

faptei este scara folosită, care reprezintă raportul dintre

dimensiunile şi distanţele reale dintre obiectele de la locul

reconstituirii şi dimensiunea convenţională adoptată la

întocmirea planului.

Pentru obiectele mici se foloseşte o scară de 1:1, iar

pentru obiectele foarte mici o scară măritoare de 2:1; 10:1.

Pentru obiecte mai mari şi pentru desenarea locului faptei

se folosesc: o scară de 1:10 pentru obiecte mari; o scară de

1:50 pentru încăperi de dimensiuni obişnuite; o scara de

1:100 pentru clădiri; o scară de 1:200 pentru porţiuni de

stradă; 1:500 pentru desemnarea imobilului şi a

împrejurimilor; 1:1000 pentru terenuri deschise şi grădini.1

În fiecare caz în parte, scara desenului se alege astfel

încât locul faptei să încapă pe hârtie, fără să fie mişcat prea

mult.

Desenul schiţă se întocmeşte cu respectarea

următoarelor cerinţe:2

a) exactitatea schiţei înseamnă o executare corectă

a măsurătorilor şi utilizarea corectă a acestei

dimensiuni în cadrul schiţei;

b) cotarea schiţei impune folosirea unei singure

unităţi de măsură; Astfel, în funcţie de scara folosită,

distanţa de un centimetru pe desen va reprezenta

distanţa reală de un metru, de cinci metri, de zece

metri, etc. Această cerinţă există numai în cazul

schiţei la scară, dar este recomandabil ca şi schiţa

simplă să respecte într-o anumită măsură raportul

de dimensiune ale diferitelor componente ale sale;

1 C. Suciu, op. cit., pag. 5212 L. Coman, M. Constantinescu, în Colectiv, I.G.M., op. cit., pag. 84 - 85

76

c) orientarea schiţei . Schiţa trebuie să fie orientată

după punctele cardinale. De obicei se indică numai

nordul, cu ajutorul unei săgeţi peste care se

întercalează litera “N”. Orientarea se face cu

ajutorul busolei. În lipsa busolei se va orienta după

Soare, dupa Soare şi ceas, după Steaua Polară, după

muşchii copacilor, după hartă, etc., dar aceste din

urmă metode de orientare comportă o oarecare

inexactitate;

d) calitatea schiţei impune ca desenul să contină, în

afară de punctele sau locurile în care au avut loc

acţiunile mai

semnificative, numai elemente esenţiale, necesare

înţelegerii situaţiei existente în teren. În această

privinţă se va ţine cont şi de menţiunile din procesul-

verbal de reconstituire;

e) folosirea semnelor convenţionale uşurează

citirea desenului. Se vor utiliza semnele

convenţionale criminalistice, iar redarea unor

obiecte, urme sau detalii pentru care nu există

asemenea semne, se vor utiliza semnele topografice

standardizate, cifre, prezentări sau semne utilizate

în alte domenii de activitate. În orice caz, se

recomandă ataşarea unei legende explicative ale

acestor semne;

f) individualizarea schiţei se va face cu ajutorul

următoarelor elemente:

titlul;

scara întocmirii;

77

organul de care aparţin participanţii la

cercetare;

data, locul şi cauza în care s-a efectuat;

numele, prenumele şi semnăturile membrilor

echipei de reconstituire (cel puţin al şefului

echipei de reconstituire şi a celui care a

întocmit desenul) şi ale membrilor asistenţi.

ANEXA 1

PROCES-VERBAL

de reconstituire1

Anul 2007, luna februarie, ziua 02, în mun. Sibiu, jud.

Sibiu.

Inspector de poliţie B.A. din cadrul Poliţiei Mun. Sibiu

Fiind în continuarea cercetărilor în dosarul de urmărire

penală nr. 1808/2006, privind pe S. E. V. şi S.I.C.

învinuiţi de săvârşirea infracţiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 209 alin 1, lit. a, g şi i din Codul penal şi

constatând că pentru stabilirea unor amănunte referitoare la

verificarea declaraţiilor învinuiţilor, cu privire la furtul comis

1 Dosar penal nr. 1808/2006 al Poliţiei Mun. Sibiu

78

de aceştia din magazinul alimentar S.C. Mancomil SRL din

mun. Sibiu, este necesară efectuarea unei reconstituiri.

În conformitate cu prevederile art. 130 C. Pr. Pen., azi,

data de mai sus, m-am deplasat la sediul unităţii

păgubite prin infracţiune, însoţit de tehnician criminalist

Agent şef de poliţie C.C., apărătorul din oficiu avocat S.R.,

împreună cu făptuitorii S. E. V. şi S.I.C. şi martorii asistenţi:

1. S.M. de 54 ani, din mun. Sibiu, str. Vulcan, nr 26, jud.

Sibiu, vânzătoare;

2. M. I. De 43 ani, din mun. Sibiu, str. Constituţiei nr. 45,

jud. Sibiu, muncitor.

La adresa unităţii păgubite am găsit pe B.M., în calitate

de gestionar al societăţii păgubite.

Organ de c.p. Specialist Martori Persoana Învinuiţi Apărător

criminalist asistenţi vătămată

Locul unde urmează să se efectueze reconstituirea a

suferit unele modificări în sensul că geamul pe care au

pătruns autorii în interior a fost zidit după săvârşirea

faptei, motiv pentu care locul prin care au pătruns autorii

nu a putut fi reamenajat, nefiind necesare desfăşurarea

altor activităţi de reamenajare.

În prezenţa martorilor asistenţi, a gestionarului şi a

celorlalţi participanţi am solicitat învinuiţilor să precizeze

dacă locul unde urmează să se efectueze reconstituirea este

acelaşi cu cel în care au comis infracţiunea de furt calificat în

paguba S.C. Mancomil SRL şi dacă acesta este amenajat

corespunzător. Aceştia declară că, acesta este magazinul

79

în care a pătruns numitul S.E.V. în noaptea săvârşirii faptei,

în timp ce S.I.C. a rămas afară.

În continuare am solicitat învinuiţilor să declare şi să

execute toate activităţile pe care Ie-au desfăşurat la data

săvârşirii faptei de furt calificat comisă în paguba S.C.

Mancomil SRL, aceştia declarând şi demonstrând cum au

procedat la comiterea faptei, respectiv după ce s-au plimbat

în timpul zilei prin faţa magazinului S.C. Mancomil SRL, la

venirea întunericului s-au deplasat în partea din spate a

acestuia, respectiv spatele blocului la parterul căruia

funcţionează magazinul.

Numitul S.E.V. remarcă faptul că au fost aduse

modificări locului faptei, în sensul că fereastra prin care a

pătruns este acum zidită, observându-se betonul proaspăt. În

continuare învinuitul S.E.V. ne demonstrează cum s-a urcat

pe o ţeavă de gaz, amplasată în dreapta uşi din spate a

magazinului, până la fereastra zidită situată deasupra uşi, la

aproximativ 2,5 m faţă de sol, după care declară că

folosindu-se de mâini a dizlocat grilajul protector al

Organ de c.p. Specialist Martori Persoana Învinuiţi Apărător

criminalist asistenţi vătămatăferestrei, pătrunzând în depozitul magazinului. De aici, prin

uşa de corespondenţă a pătruns în magazinul propriu-zis,

deplasându-se la casa de marcat din sertarul căreia a sustras

o sumă de bani. De asemenea, acesta ne indică locurile de

pe rafturi din care a sustras ţigări şi dulciuri.

În continuare a revenit în depozitul din spate, indicând

un raft pe partea dreaptă de unde a sustras alimente.

80

În final, învinuitul S.E.V. a declarat şi a arătat modul

în care având bunurile sustrase asupra sa a părăsit

locul infracţiunii, respectiv a ieşit din magazin escaladând

aceeaşi fereastră pe unde a intrat, din interior spre exterior.

În tot acest timp numitul S.I.C. a rămas în exterior,

iniţial în partea din spate, apoi în partea din faţă pentru a

observa dacă se apropie vreo persoană.

Pe parcursul efectuării reconstituirii autorilor nu li s-a

indicat ce activităţi să desfăşoare.

Pe timpul desfăşurării reconstituirii s-au efectuat

fotografii judiciare cu aparatul marca Sony, folosindu-se

suport digital, planşa fotografică urmând a fi anexată la

prezentul proces-verbal.

Reconstituirea a început la ora 1700 şi s-a terminat la

ora 1800 efectuându-se în condiţii de lumină naturală şi

artificială.

Cu ocazia reconstituirii nu s-au distrus bunuri sau valori.

De asemenea, de la locul reconstituirii nu s-au ridicat nici un

fel de bunuri, înscrisuri sau valori.

Martorii asistenţi, partea vătămată şi ceilalţi participanţi

nu au

Organ de c.p. Specialist Martori Persoana Învinuiţi Apărător

criminalist asistenţi vătămată

de făcut obiecţii cu privire la modul în care s-a efectuat

reconstituirea şi nici cu privire la cele consemnate în

procesul-verbal.

81

Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal într-un

singur exemplar.

Organ de c.p. Specialist Martori Persoana Învinuiţi Apărător

criminalist asistenţi vătămată

ANEXA 2

82

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI SI INTERNELORINSPECTORATUL DE POLŢIE AL JUDEŢULUI SIBIU SERVICIUL CRIMINALISTICBiroul de investigare tehnico-ştiinţifica a locului faptei CAZ 75 DIN 02.02.2007

PLANŞĂ FOTOGRAFICĂ 1

CU ASPECTE DE LA RECONSTITUIREA EFECTUATĂ ÎN DATA

DE 02.02.2007 ÎN CAUZA PRIVIND FURTUL DIN S.C

MALCOMIL SRL DIN SIBIU, FURT COMIS DE CĂTRE NUMIŢII

S.E.V ŞI S.I.C.

SIBIU

- 2007 -

1 Dosar penal nr. 1808/2006 al Poliţiei Mun. Sibiu

83

Foto 1 : Fotografie de orientare asupra locului unde se află uşa de acces în magazia S.C. Malcomil SRL, deasupra căreia se afla geamul, marcat cu sageata, pe unde numitul S.E.V a pătruns în interiorul magazinului, prin escaladare pe ţeava de gaz din partea dreaptă a uşii.

Foto 2 : Prezentare a locului unde s-a aflat fereastra, marcat cu săgeata, al cărei grilaj l-a dizlocat invinuitul, şi a modului cum a escaladat pe ţeava de gaz, pătrunzând în magazia S.C. Malcomil SRL.

84

Criminalist,

Foto 3 : Învinuitul indică sertarul casei de marcat din interiorul căruia a sustras o sumă de bani

Foto 4 : Locuri, indicate de săgeţi, de unde numitul S.E.V, a sustras ţigări şi dulciuri de pe rafturile din apropierea casei de marcat.

Criminalist,

85

Foto 5 : Numitul S.E.V indica rafturile din magazia S.C. Malcomil SRL de pe care a sustras bunuri alimentare.

Foto 6 : Geamul, indicat de săgeată, pe unde învinuitul S.E.V. a părăsit locul săvârşirii infracţiunii cu bunurile

86

asupra sa. Criminalist,

Foto 7 : Învinuitul demonstrază modul cum a escaladat pe lăzile cu băuturi, părăsind locul faptei pe fereastra pe care a intrat.

87

Foto 8 : Locul unde numitul S.I.C. a aşteptat pentru a vedea dacă se apropie vreo persoană, în timp ce numitul S.E.V. se afla în interiorul magazinului şi sustrăgea bunuri. Criminalist,

Au fost efectuate fotografii judiciare cu apartatul foto

digital marca SONY, in conditii de lumina naturală si

artificială.

Prezenta planşă fotografică conţine un număr de

6(şase) file si 8(opt) fotografii judiciare.

ÎNTOCMIT Tehnician

criminalist

88

BIBLIOGRAFIE

1) C. Aioniţoaie, Tudor S., Vasile Ghe., Tactica

Criminalistică, Ed. Serviciul Editorial şi Cinematografic,

Bucureşti 1989

2) C. Aioniţoaie, I.E. Sandu – Folosirea fotografiei judiciare

operative în reconstituire, în „20 de ani de expertiză

criminalistică”, Ed Ministerul Justiţiei, 1978

3) C. Aioniţoaie, I.E. Sandu,  Tratat de tactică

criminalistică, Ed. Carpaţi, Oradea, 1992

4) C. Aioniţoaie, E. Sandu, în colectiv, Tactica

criminalistică, M.I., S.E.C., Bucureşti, 1989.

5) Camil Suciu, Criminalistica, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti,

1972

6) Codul de Procedura Penala al României

7) Criminalistica – revistă de informare documentare şi

opinii, nr. 1, februarie 2006 ;

8) Decizia tribunalului Suprem nr. 4660/1972, secţ. Pen.

Publicată în Colecţia de Decizii pe anul 1972;

9) Dosar penal nr. 1808/2006 al Poliţiei Mun. Sibiu

10) Dosar penal nr. 1575/2006 al Poliţiei Mun. Sibiu

11) Dosar penal nr. 132/2005 al Poliţiei Oraşului Agnita

12) E. Stancu, Criminalistica, ştiinţa investigării

infracţiunilor, vol. I, Ed. “Tempus” S.R.L., Bucureşti, 1992;

89

13) E. Stancu Tratat de criminalistică, Ed. Universul Juridic

Bucureşti 2004

14) E. Stancu, Criminalistica, Bucureşti 1983

15) E. Stancu, Tratat de Criminalistică, Ed. Actami,

Bucureşti 2001

16) Gr. Teodoru şi L. Moldovan, Drept procesual Penal, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1979

17) I. Mircea, Criminalistica, Ed. Fundaţiei “Chemarea”, Iaşi,

1992

18) I. Mircea, Curs de criminalistică, Cluj-Napoca, 1976

19) I.Mircea, Criminalistica, ediţia a II-a, Ed. Chemarea Iaşi

1994

20) I.Mircea Criminalistica, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 1999

21) I. Argeşanu, Criminalistica şi Criminologia în Acţiune, Ed.

Luminalex, Bucureşti, 2001

22) L. Coman, M. Constantinescu, în Colectiv, I.G.M., Tratat

practic de criminalistică, vol. I, Bucureşti, 1976,

23) Mic dicţionar enciclopedic, ediţia a II-a, Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975;

24) N.Gh. Pasescu, în Colectiv, Tratat practic de

criminalistică, vol. I, I.G.M., Buc.

25) N Volonciu, drept procesual penal, Ed „Didactică şi

Pedagogică”, Bucureşti,1972,

26) S.A. Golunski, Criminalistica, Ed. Ştiintifica, Bucureşti,

1961

27) Vasile Papadopol şi Mihai Popovici, Repertoriu alfabetic

de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975,

Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1977;

90

91