tablouri unidimensionale (vector i )

27

Upload: ford

Post on 19-Mar-2016

163 views

Category:

Documents


19 download

DESCRIPTION

Tablouri unidimensionale (vector i ). Lecție realizată de prof.ing. Preda O Chișineu-Cris 2009. Tablouri unidimensionale (vector i ). Lecție realizată de prof.ing. Preda O Chișineu-Cris 2009. Tablouri unidimensionale. - PowerPoint PPT Presentation

TRANSCRIPT

Page 1: Tablouri unidimensionale   (vector i )
Page 2: Tablouri unidimensionale   (vector i )
Page 3: Tablouri unidimensionale   (vector i )

Memorarea și prelucrarea mediilor de absolvire pentru Memorarea și prelucrarea mediilor de absolvire pentru totalitatea elevilor unui liceutotalitatea elevilor unui liceu

!

Numărul de variabile ce pot fi declarate și utilizate într-o aplicație este limitat. Există aplicații care necesită memorarea și prelucrarea unor serii de sute și mii de valori. Accesarea unui număr mare de variabile este anevoios și generator de erori. Pentru a rezolva această problemă au fost create structuri de date (colecții de date) specializate ce ocupă spații de memorie învecinate și în care aranjarea lor este interdependentă.

Memorarea și identificarea numerelor de înmatriculare ale Memorarea și identificarea numerelor de înmatriculare ale autovehiculelor dintr-un județautovehiculelor dintr-un județ

Evidența biletelor eliberate (vândute) către clienți cu Evidența biletelor eliberate (vândute) către clienți cu ocazia unui spectacol de anvergură (ocazia unui spectacol de anvergură (de exemplul pe un stadionde exemplul pe un stadion))

Page 4: Tablouri unidimensionale   (vector i )

Tip_de_bază nume_tablou Tip_de_bază nume_tablou [dimensiune_max][dimensiune_max]

Tip_de_bază - precizează tipul datelor (întregi, caracter, etc.)Tip_de_bază - precizează tipul datelor (întregi, caracter, etc.)

Nume tablou – identificator, precizează numele dat tablouluiNume tablou – identificator, precizează numele dat tabloului

Dimensiune max – numărul Dimensiune max – numărul maxim de maxim de componente (componente (o o constantă întreagă)constantă întreagă)!

Structură de date căreia i se atribuie un nume. Este formată dintr-o colecție de elemente de același tip, dispuse contiguu într-un bloc de memorie. Elementele pot fi accesate individual prin indici sau ca un tot unitar. Toate elementele au un predecesor (excepție primul) și un succesor (excepție ultimul)

Dimensiune max Dimensiune max = = memoria fizică alocată. Dimens. memoria fizică alocată. Dimens. llogicăogică ≤ ≤ dimens.maxdimens.max

Page 5: Tablouri unidimensionale   (vector i )
Page 6: Tablouri unidimensionale   (vector i )
Page 7: Tablouri unidimensionale   (vector i )
Page 8: Tablouri unidimensionale   (vector i )

Primul element din vector are numărul de ordine (indicele) zero ! Astfel, elementul cu număr de ordine 0 din vector este 12, elementul al 2-lea

este 23 și elementul 45 este al 4-lea element din vector (are indicele 3).

VV[0][0] VV[1][1] VV[2][2] VV[3][3]

12 23 34 45

Se folosește numele tabloului urmat de indicele (numărul de ordine) elementului referit, înscris între paranteze pătrate. Ex. nume[indice]

Page 9: Tablouri unidimensionale   (vector i )
Page 10: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ const max=99; int vec[max], i, n; clrscr(); do { cout<<"\nNr. elemente = "; cin>>n; } while (n>99); for ( i=0;i<n;i++) vec[i]=i; getche();}

• Vectorul a fost declarat ca având lungimea “max”.• “max” a fost declarat ca o constantă având valoarea 99•Numărul de elemente “n” al vectorului se citește repetat în instrucțiunea do – while atâta timp cât valoarea citită este mai mare ca 99• În repetiția for, i se atribuie fiecărui element al vectorului valoarea i, astfel încât vectorul va avea forma : 1, 2 ,3 ,4 , ...n

Page 11: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int vec[999], i, n; clrscr(); do { cout<<"\nNr. elemente = "; cin>>n; } while (n>99); for ( i=0;i<n;i++) { cout<<"\nElementul = ";

cin>>vec[i]; } cout<<"\nVectorul este : "; for (i=0; i<n; i++) cout<<vec[i]<<" "; getche();}

• Numărul “n” de elemente al vectorului se citește de la tastatură în mod repetat atâta timp cât numărul citit este mai mare ca 99• În repetiția for, se citește de la tastatură valoarea fiecărui element al vectorului (citirea se face simultan cu memorarea în vector) • Afișarea se face în interiorul structurii repetitive “for”, între elementele vectorului fiind un spațiu liber (cout<<vec[i]<<" “;)

Page 12: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int vec[999], i, n, este=0, k, poz; cout<<"\nNr. elemente = "; cin>>n; for ( i=0;i<n;i++) { cout<<"\nElementul = ";

cin>>vec[i]; } cout<<"Cautam elementul : "; cin>>k; for (i=0;i<n;i++) if (vec[i]==k) { poz=i; este=1; } if (este == 1) cout<<“Gasit pe pozitia "<<poz; else cout<<k<<“ nu e in vector"; getche();}

• Numărul “n” de elemente al vectorului se citește de la tastatură• În repetiția for, se citește de la tastatură valoarea fiecărui element al vectorului (citirea se face simultan cu memorarea în vector) • Pentru căutarea elementului “k” se parcurge vectorul și fiecare element al său se compară dacă este egal cu “k”.• Dacă se găsește o egalitate, variabila “este” se modifică din 0 în 1 și variabila “poz” memorează valoarea lui “i” (unde a fost găsit elementul).• Afișarea se face funcție de “este” .

Page 13: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int a[9]={3,5,6,7,8,9,19,99,101}, n=0, x, este=0, st=0, dr, mi; while (a[n+1]!=NULL) { cout<<a[n]<<" "; n++; } dr=n-1; cout<<"\nElementul cautat = "; cin>>x; while (st<=dr && !este)

{ mi=(st+dr)/2; if(a[mi]==x) este=1; else if (x<a[mi]) dr=mi-1;

else st=mi+1; } if (st>dr) cout<<"Element negasit !"; else cout<<“Gasit pe pozitia "<<mi+1; getch();}

• Algoritmul presupune că vectorul este sortat anterior • Căutarea se execută prin înjumătățiri repetate a intervalului de căutare rezultând doi subvectori x[st]…x[mij-1] și x[mij+1]…x[dr] (st = indicele primului element din stânga, dr = indice din dreapta, mij = indice element central)• Algoritmul identifică subvectorul în care poate fi elementul căutat divizându-l succesiv dacă este cazul, până la găsirea elementului căutat sau până când subvectorul nu mai poate fi divizat (elementul nu a fost găsit)

Page 14: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int vec[999], i, n, sum=0; clrscr(); do { cout<<"\nNr. elemente = "; cin>>n; } while (n>99); for ( i=0;i<n;i++) { cout<<"\nElementul = ";

cin>>vec[i]; sum+=vec[i]; }

cout<<"\nSuma elementelor = " <<sum; getche();}

• Variabila “sum” este inițializată cu 0• În repetiția do-while, se citește numărul de elemente “n” până când acesea este mai mic ca 99• Simultan cu citirea elementelor vectorului (în repetiția “for”) suma se incrementează cu valoarea elementului de vector citit adică altfel scris : suma = suma + vec[i]• La terminarea repetiției, suma elementelor citite este afișată

Page 15: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int vec[999], i, n, par=0; clrscr(); do { cout<<"\nNr. elemente = "; cin>>n; } while (n>99); for ( i=0;i<n;i++) { cout<<"\nElementul = "; cin>>vec[i]; } for (i=0;i<n;i++) if (vec[i]%2 == 0) par++; cout<<"\nElem. pare = "<<par; cout<<"Elem. impare = "<<n-par; getche();}

• Variabila “par” este inițializată cu 0. Ea va număra câte elemente sunt pare• În repetiția do-while, se citește numărul de elemente “n” până când acesta este mai mic ca 99• După memorarea elementelor, parcurgem vectorul (cu repetiția“for”) și comparăm pentru fiecare element dacă restul împărțirii lui la 2 este 0. (vec[i] % 2 == 0). • Dacă da, (restul = 0) atunci înseamnă că elementul este par și contorul “par” crește cu o unitate.• Număr impare = total – par

Page 16: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int vec[999], i, n, max, min; cout<<"\nNr. elemente = "; cin>>n; } for ( i=0;i<n;i++) { cout<<"\nElementul = " cin>>vec[i]; } max = min = vec[0]; for (i=0;i<n;i++) { if (vec[i]>max) max = vec[i]; if (vec[i]<min) min = vec[i]; } cout<<"\nElement max = "<<max; cout<<"\nElement min = "<<min; getche();}

• Variabilele “min” și “max” sunt inițializate cu valoarea primului element de vector “vec[0]”. • După memorarea elementelor, parcurgem vectorul (cu repetiția“for”) • Comparăm pentru fiecare element dacă este mai mic ca “min”. Dacă da, atunci acesta devine “min” min=vec[i]) • Comparăm și dacă este mai mare ca “max”. Dacă dacă da, acestuia i se atribuie valoarea lui “max” (max=vec[i]). • La terminarea parcurgerii, valorile “min” și “max” sunt afișate

Page 17: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int vec[]={1,2,3,4,5,6,7,8,9}, i=0; clrscr(); while (vec[i]!=NULL) { cout<<vec[i]<<" "; i++; } cout<<"Element = "; cin>>vec[i]; i=1; do { cout<<vec[i-1]<<" "; i++; } while (vec[i] != NULL); getche();}

• Vectorul este afișat folosind instrucțiunea “while” în mod repetat, atâta timp cât elementul de afișat este diferit de NULL• Variabila “i” reține lungimea vectorului, crescând cu o unitate după fiecare afișare (“i++”)• După ultima afișare, lungimea vectorului crește cu o unitate, astfel se crează o locație suplimentară pentru adăugarea unui element nou. • Elementul ce se adaugă la capăt se introduce așadar pe poziția “i” (pe ultima poziție)

Page 18: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int vec[11]={1,2,3,4,5}, i=0, capat, k; clrscr(); while (vec[i]!=NULL) { cout<<vec[i]<<" "; i++; } capat=i+1; cout<<"Pozitia unde memoram = "; cin>>k; for (i=capat; i>=k; i--) vec[i]=vec[i-1]; cout<<"Elementul introdus = "; cin>>vec[k]; for (i=0;i<capat;i++) cout<<endl<<“ “; getche();}

• Vectorul este afișat folosind instrucțiunea “while” în mod repetat, atâta timp cât elementul de afișat este diferit de NULL• Variabila “capat” reține lungimea vectorului inițial “i” mărit cu o unitate, pentru a permite inserția• Noul element se adaugă pe poziția k• Toate elementele, începând de la capăt, descrescător până la k+1, sunt deplasate spre dreapta cu o poziție • Fiind creată o locație liberă (indice k) aici se introduce noul element (vec[k])

Page 19: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int vec[11]={1,2,3,4,5,6,7,8,9}, i=0, capat,k; while (vec[i]!=NULL) { cout<<vec[i]<<" "; i++; } capat=i; cout<<"Pozitia din care stergem = "; cin>>k; for (i=k;i<capat;i++) vec[i]=vec[i+1]; capat--; for (i=0; i<capat; i++) cout<<“ ”<<vec[i] ; getche();}

• Vectorul este afișat folosind instrucțiunea “while” în mod repetat, atâta timp cât elementul de afișat este diferit de NULL• Variabila “capat” reține lungimea vectorului inițial, fiind “i”• Elementul se șterge de pe poziția k• Fiecare element, începând de la poziția k, până la “capat” ia valoarea următorului element : vec[i]=vec[i+1]• Prin suprascriere, elementele de la capăt până pe poziția k sunt deplasate spre stânga.• Lungimea vectorului scade cu 1 (capat--)

Page 20: Tablouri unidimensionale   (vector i )

A sorta un vector înseamnă a-l reordona după anumite criterii.

Criterii uzuale folosite în sortare :o numeric crescătoro numeric descrescătoro alfabetic crescător (A ... Z)o alfabetic descrescător (Z ... A)

Exemplu tablou nesortat = {2, 7, 9, 1, 0, 5, 4} tablou sortat = {0, 1, 2, 4, 5, 7, 9}

Există mai multe metode de sortare bazate pe algoritmi diferiți. În continuare sunt prezentate câteva metode utilizate în acest scop.

Page 21: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int vec[99]={7,5,29,9}, i=0, n, ok, inv; while (vec[i] != NULL) { cout<<vec[i]<<" "; i++; } n = i; do { ok=1; for (i=0;i<n-1;i++) if (vec[i]>vec[i+1]) { inv=vec[i];

vec[i]=vec[i+1]; vec[i+1]=inv; ok=0; } }

while (ok==0); cout<<endl<<“Vectorul sortat = “; for (i=0;i<n;i++) cout<<" "<<vec[i]; }

• Elementele de vector se afișază până când elementul de afișat este NULL• Variabilele: “n”= lungimea vectorului “inv”= variabilă pentru inversarea elementelor, “ok”=comutator (inițial 1) • Se parcurge vectorul și se compară elementele învecinate. Dacă elementul din stânga e mai mic decât vecinul din dreapta (vec[i]>vec[i+1]), ele se interschimbă și comutatorul “ok” devine 0. • Interschimbarea (a două câte două elemente) continuă atâta timp cât comutatorul “ok” este egal cu 0

Page 22: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int x[9]={3,1,9,7,4}, y[9],i,j,l ,k; l=5; y[0]=x[0]; clrscr(); for (i=1;i<l;i++) { j=0;

while (j<=i-1 && x[i]>y[j]) j++;for (k=i; k>=j+1;k--) y[k]=y[k-1];y[j]=x[i];

}

for (i=0;i<l;i++) cout<<" "<<y[i]; getch(); }

• Metoda folosește doi vectori x și y• Variabilele: “l”= lungime, i, j, k indici• P1 - Se copiază primul element din vectorul x în vectorul y. • P2 - Pentru toată lungimea l a vectorului x, se compară elementul x[i] cu y[j] și dacă x[i]>y[j] j crește cu 1 pentru a găsi următoarea poziție de inserare• P3 - Se inițializează k cu i pe pentru a efectua creșterea indicelui de inserție în vectorul cu elemente sortate y .• P4 – se inserează în y[j] elementul x[i]• În final, vectorul y este crescător

Page 23: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int x[9]={3,1,9,7,4}, i, j, l , inv; l=5; clrscr(); for (i=1;i<l;i++) { inv=x[i]; j=i-1;

while (j>0 && inv<x[j]) { x[j+1]=x[j]; j--; }

if (inv>=x[j]) x[j+1]=inv; else {x[1]=x[0]; x[0]=inv;

} } for (i=0;i<l;i++) cout<<" "<<x[i]; getch(); }

• Metoda împarte vectorul în doi subvectori : sursă x[i]…x[l-1] și destinație x[0]…x[i-1]• Variabila inv memorează elementul x[i] pe timpul deplasării spre dreapta în interiorul vectorului destinație• Variabila i împarte vectorul în subvectori și la fiecare împărțire crește cu 1 până când are valoarea n-1 (subvectorul sursă nu mai conține elemente)• Variabila j se inițializează cu indicele ultimului element din subvectorul destinație

Page 24: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int x[9]={3,1,9,7,4}, y[9],z[9]={NULL},i ,j ,l ; l=5; clrscr(); for (i=0; i<l-1; i++) for (j=i+1; j<l; j++)

if (x[i]>x[j]) z[i]++; else z[j]++;

for (i=0; i<l; i++) y[z[i]]=x[i]; for (i=0; i<l; i++) cout<<" "<<y[i]; getch(); }

• Metoda folosește trei vectori sursa x, destinație y și pentru contoare z• Elementele din sursa x sunt copiate în y prin inserție • Pentru a determina locul de inserție în y, este parcursă sursa x și se memorează în z pentru fiecare x[i] câte elemente sunt mai mici decât acesta• Fiecare element din z este deci un contor pentru elementul corespunzător din x acesta fiind de fapt poziția de inserare a lui x[i] în vectorul destinație (y (y[z[i]])• variabile : i, j = contoare, l=lungimea

Page 25: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int x[9]={3,1,9,7,4},i, j, l=5,inv, st, dr, mi; for (i=1;i<l;i++) { inv=x[i]; st=0; dr=i-1; while (st<dr) { mi=(st+dr)/2;

if (inv<x[mi]) dr=mi-1; else st=mi+1; }

j=i-1; while (j>=st) { x[j+1]=x[j]; j--; } x[st]=inv; } for (i=0;i<l;i++) cout<<" "<<x[i]; getch(); }

• Metoda folosește împărțirea vectorului în doi subvectori sursă și destinație ca la inserția directă• Căutarea poziției unde se inserează elementul x[i] din subvectorul sursă se face prin algoritmul de căutare binară. • Astfel subvectorul destinație se împarte în doi subvectori și se testează relația dintre elementul de mijloc și elementul a[i] • Se stabilește dacă inserția are loc în dreapta sau stânga față de mijloc• Operația de împărțire a subvectorului continuă până se găsește poziția de inserat a lui a[i]

Page 26: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int x[9]={3,1,9,7,4}, i, j, l, inv; l=5; clrscr(); for (i=0;i<l-1;i++) for (j=i+1;j<l;j++)

if (x[j]<x[i]) { inv=x[i]; x[i]=x[j]; x[j]=inv; } for (i=0;i<l;i++) cout<<" "<<x[i]; getch(); }

• Variabilele: “l”= lungimea vectorului “inv”= variabilă pentru inversarea elementelor, “i” și “j”= contoare • Se parcurge vectorul și memorează pe prima poziție elementul cu valoarea cea mai mică• Se parcurge vectorul și se memorează pe poziția următoare disponibilă, următorul element cu valoarea cea mai mică din cele n-i elemente rămase nesortate• valorile se inversează dacă x[j]<x[i]• Dacă i >= l-1 (i crește la fiecare comparație) sortarea se încheie

Page 27: Tablouri unidimensionale   (vector i )

#include<iostream.h>#include<conio.h>void main(){ int a[9]={3,5,9,19,99}, b[9]={1,7,33}, c[99], i, j, n=5, m=3, k; i=0; j=0; k=0; while ((i<n) && (j<m)) { if (a[i]<b[j]) { c[k]=a[i]; i++; k++;} else { c[k]=b[j]; j++; k++; } } if (i<n) while (i<n) { c[k]=a[i]; k++; i++; } else while (j<m) { c[k]=b[i]; k++; j++; } for (i=0;i<k;i++) cout<<" "<<c[i]; getch(); }

• Intreclasarea presupune reuniunea a doi vectori care au fost sortați anterior.• Algoritmul parcurge cei doi vectori sursă a și b și compară elementele.• Elementul determinat a avea valoarea cea mai mică din sursă este memorat în vectorul destinație c • Operația de comparare și memorare în destinație continuă până când se ajunge la capătul unuia dintre cele două surse• Elementele rămase în celălalt vector sunt memorate la capătul vectorului destinație c