surse majore de poluare in romania

Surse majore de poluare a apei in Romania


Autor: Constantin Dumitru Bogdan

Cadru didactic indrumator: Diminescu Mihaela

Specializarea: Ingineria Mediului

1


2


CUPRINS

Pag.

INTRODUCERE 4

CAPITOLUL 1

1.1 RESURSE DE APA ALE ROMANIEI

1.1.1 Apele de suprafara 5

1.1.2 Apele subterane 5

1.1.3 Mediu marin si costier 6

CAPITOLUL 2

2.1 SURSE DE POLUARE

2.1.1 Surse de poluare organizate 7

2.1.2 Surse de poluare neorganizate 8

2.2 URMARI ALE POLUARII APELOR

2.2.1 Efectele poluarii marine 10

CONCLUZII 11

BIBLIOGRAFIE 12

3


INTRODUCERE

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Cererea de apă potabilă este în creștere continuă cât timp populația globului crește. Din anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare și alte surse a crescut de patru ori.

Apa menajeră, apa industrială și produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrășămintele și pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor.

4


CAPITOLUL 1

1.1 RESURSE DE APA ALE ROMANIEI

Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă – râuri, lacuri, fluviul Dunărea( ≈ 90% ) – şi ape subterane ( ≈ 10 % ).

Principala resursă de apă a României o constituie râurile interioare.

Raportul cerinţă/prelevareCerinţa de apă Prelevările de apă Gradul de utilizare Programat 2006 Realizat 2006

Activitate Valoare Activitate Valoare %(mld.mc) (mld.mc)

Populaţie 1,13 Populaţie 1,12 99,1 Industrie 5,64 Industrie 3,74 66,3 Agricultură 1,13 Agricultură 0,43 38,1 Total 7,90 Total 5,29 67,0

1.1.1 Apele de suprafata

Totalul cursurilor de apă codificate ale ţării noastre este de 78.905 km. Activitatea de supraveghere a calităţii apelor a fost organizată în anul 2009 în principal pe cursurile mijlocii şi inferioare ale cursurilor de apă (pe o lungime de 26.367 km), unde se manifestă impactul acţiunilor umane asupra mediului, respectiv asupra calităţii apelor.

Principalii indicatori fizico - chimici analizaţi au fost:

- pH-ul a prezentat valori cuprinse intre 7,1 – 8,8 de la neutru la slab-alcalin;

- temperatura apei marine, in funcţie de perioada de prelevare, a prezentat valori cuprinse intre 7,80C - 25,0 0 C;

- salinitatea apei marine in zona de ţărm a înregistrat in anul 2009 o valoare medie de 14,3 g ‰ comparabila cu valoarea înregistrata in 2008 (14,08 g ‰ ).

1.1.2 Apele subterane

De-a lungul timpului, regimul natural al apelor subterane a suferit o serie de modificări cantitative şi calitative. Aceste modificări sunt datorate atât folosirii lor ca sursă de alimentare cu

5


apă pentru populaţie (potabilă şi industrială), executării unor lucrări hidrotehnice şi hidroameliorative cât şi factorilor poluatori (naturali şi antropogeni).

1.1.3 Mediu marin si costier

Marea Neagră face parte din categoria mărilor intercontinentale, având legatură cu Marea Mediterană prin Strâmtoarea Bosfor şi cu mările Marmara şi Egee prin Strâmtoarea Dardanele. Are o suprafaţă de 413.490 kmp, adâncime maximă de 2.245 m, volum de apă de 529.955 km3; lungimea ţărmurilor 4.020 km. În Marea Neagră se varsă numeroase fluvii mari ca: Dunărea, Nistru, Bug, Nipru şi Kizil, fapt care duce la salinitatea redusă de 20-22o/oo (in anul 2006). În aportul fluvial, apreciat la 346 kmp, 78% aparţine râurilor din nord-vestul bazinului, între care şi Dunărea. Urmare a deficitului de aluviuni, cât şi a reducerii aportului Dunării, plajele suferă un proces continuu de erodare.

Marea Neagră este supusă în zona litoralului românesc unui proces de poluare urmare a poluanţilor proveniţi din Dunăre, evacuărilor directe de ape uzate insuficient epurate sau chiar neepurate, cât şi activităţii portuare intense.

6


CAPITOLUL 2

2.1 SURSE DE POLUARE

Sursele de poluarea a apei se clasifică, în principal, în surse organizate şi neorganizate.

2.1.1 Surse de poluare organizate

Cele organizate sunt, în principal:

apele reziduale comunale (fecaloid-menajere); apele reziduale industriale; apele reziduale agrozootehnice.

Apele fecaloid-menajere sunt poluate mai ales chimic (substanţe organice, detergenţi etc.) şi bacteriologic şi provin în principal din spălat şi de la grupuri sanitare. În cadrul celor industriale, de mare diversitate, trebuie menţionate cazurile mai deosebite ale apelor uzate radioactive (din minerit, centrale nuclearo-electrice etc.), ale celor poluate termic (surse variate, mai ales centrale termice), din industria extractivă şi prelucrătoare de ţiţei, din mineritul cu profil de metale neferoase, din industria chimică.

O mare sursă de poluare apelor de suprafaţă este mineritul hidraulic, procedeu cu impact deosebit de mare faţă de mediu.

Sursele organizate, de regulă, poluează continuu sau sistematic şi sunt de obicei cunoscute şi supravegheate, calculându-se totalul emisiilor.

7


Fig 2.1.1.1 Harta calitatii apei raurilor dpdv biologic in anul 2009

2.1.2 Surse de poluare neorganizate

Sursele neorganizate sunt,în principal:

surse individuale fără sistem de canalizare; reziduuri solide depozitate îl locuri / moduri neadecvate; pesticide, îngrăşăminte spălate de apele meteorice sau de irigaţie.

O importantă sursă neorganizată de poluare sunt sărurile folosite iarna pe şosele contra zăpezii şi poleiului. Multe ţări dezvoltate au interzis sau limitat sever împrăştierea de sare, dar la noi continuă. Este o sursă de poluare importanta.

În sursele neorganizate se includ însă şi sursele ocazionale (spălarea de animale, utilaje etc; topirea inului şi cânepii, deversări diverse) şi accidentale (de exemplu inundaţii şi alte calamităţi, deversări în urma unor accidente industriale, rutiere etc.), care sunt greu de monitorizat şi rămân adesea necunoscute.

8


Sursele accidentale intervin mai rar, dar pot avea deosebită gravitate, iar poluarea poate surveni pe căi neaşteptate.

Dacă scufundarea unor vapoare a provocat mari poluări accidentale, nu mai puţin grave sunt descărcările intenţionate şi sistematice de reziduuri în mări şi oceane. De regulă sunt substanţe mai puţin periculoase, dar în schimb în cantităţi foarte mari. Nu e vorba de deversările costiere de ape neepurate sau de aportul râurilor poluate, ci de faptul că foarte multe ţări, incluzând pe loc fruntaş ţările dezvoltate, au deversat sistematic în ocean cantităţi imense de deşeuri cu vapoare speciale de "gunoi".

Dacă sursele localizate au şansa de a fi monitorizate, cele difuze sunt greu de evaluat şi se manifestă adesea indirect (din ploile acide, de exemplu) şi sunt încadrate la categoria de surse neorganizate, deşi sunt adesea pe ansamblu de departe mai importante decât cele organizate.

In anul 2009 s-au înregistrat 73 de poluări accidentale, din care 31 cu produse petroliere, 17 cu substanţe organice, in majoritatea cazurilor sursa fiind ape uzate neepurate, 11 cu produse de origine anorganica si 5 poluări de alta natura. Producerea de poluări accidentale se explica atât prin neglijenta manifestata de unii operatori economici in timpul desfăşurării proceselor tehnologice cat si prin lipsa retehnologizării proceselor tehnologice din unele unităţi industriale (65%).

Poluările accidentale cu produse petroliere (42,5%) au avut drept cauza spargeri de conducte de transport produse petroliere in scopul furturilor de combustibil sau uzura acestora dar si evacuări de apa de santina. Acestea au afectat si Fluviul Dunărea in procent de 11%.

2.2 URMARI ALE POLUARII APELOR

9


Efectele poluarii apelor depind de substantele chimice deversate sau de micro orgnismele din apa, dar de obicei au ca finalitate distrugerea ecosistemelor zonale, moartea pasarilor si pestilor. In cazurile grave oamenii sunt afectati, daca consuma fara cunostinta de cauza apa din surse poluate sau daca mananca pesti proveniti din zone contaminate. In plus scaldatul in apele contaminate poate provoca boli ale epidermei.

2.2.1 Efectele poluarii marine

Efectele poluarii marine sunt la fel de variate si uriase precum cauzele. Rezultatele poluarii cu hidrocarburi constau în perturbarea ciclului de recifuri de corali, colmatarea branhiilor pestilor si la intreruperea procesului de fotosinteza a plantelor marine. Poluarea cu petrol afecteaza în mod indirect si zonele în care nu se produc scurgerile.

Eliminarea deseurilor toxice are atat efecte directe cat si efecte indirecte asupra vietii marine, fiind la fel de periculoase pentru omenire. Toxinele deversate in apele oceanelor, împreuna cu gunoiul, diminueaza continutul de oxigen din apa, lucru ce duce la imposibilitatea de supravietuire a mai multor forme de viata, inclusiv a speciilor marine de mari dimensiuni precum balene, delfini si rechini.

CONCLUZII

10


Sursele majore de poluare permanentă a apelor de suprafaţă sunt reprezentate de activităţile industriale (industria extractivă, industria minieră, exploatare şi prelucrare a lemnului, prelucrări chimice, industria metalurgică şi construcţii de maşini, producerea energiei electrice etc.), activităţile agro-zootehnice, precum şi depozitele de deşeuri menajere şi industriale neautorizate şi necorespunzător amenajate (în special haldele de deşeuri miniere).

Calitatea apelor în secţiunile urmărite sistematic, prezintă îmbunătăţiri sau înrăutăţiri periodice, în funcţie de modul de funcţionare a staţiilor de epurare existente, de lipsa staţiilor de epurare în unele cazuri, de volumul apelor uzate evacuate, de debitele cursurilor de apă la un moment dat.

În general, poluarea freaticului este un fenomen ireversibil şi, ca atare, depoluarea acestui tip de apă este anevoioasă, dacă nu chiar imposibilă.

11


BIBLIOGRAFIE

[1] http://www.anpm.ro/

[2] http://www.greenagenda.org/

[3] MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR, ADMINISTRATIA NATIONALA “APELE ROMANE”: Planurile de management ale bazinelor hidrografice din Romania

12

surse majore de poluare in romania

Documents