SURSE NATURALE LATENTE DE POLUARE

Se pot evidenţia unele cazuri de agenţi poluanţi potenţial naturali. În cele ce

urmează, se dau câteva exemple:

Ozonul, este o substanţă periculoasă pentru om chiar în concentraţii reduse. La

nivelul solului nu s-au întâlnit până în prezent concentraţii periculoase, dar odată cu

apariţia zborurilor cu avioane de mare altitudine, pătrunzându-se în stratosferă, se

întâlnesc concentraţii din ce în ce mai mari de ozon, care devin periculoase.

Producerea ozonului are loc în stratosferă, unde moleculele de oxigen sunt supuse

acţiunii radiaţiilor ultraviolete solare, având ca rezultat reacţia fotochimică:

Concentraţia maximă de ozon admisă în aerul respirabil este

de 0,1 ppm (părţi la un milion). Nu trebuie însă omis faptul că pătura de ozon - aflată la

distanţă - este un protector biologic, constituind un ecran împotriva radiaţiilor solare

ultraviolete prea intense.

În mod natural, difuzia ozonului din ozonosferă - unde are rol pozitiv - spre

troposferă, unde ar avea efecte negative, este frânată, pe de o parte, de distrugerea sa de

către radiaţia solară iar pe de altă parte, de reacţia sa cu umiditatea din troposferă.

Acest echilibru dinamic natural, care guvernează nu numai concentraţia ozonului

în straturile înalte ale atmosferei, ci îi şi limitează zona de existenţă, poate fi - şi din

păcate chiar este - puternic perturbat de activitatea umană.

Distrugerea stratului de ozon are ca efect creşterea fluxului de radiaţii ultraviolete

solare la nivelul solului, concomitent cu deplasarea spectrului acestora spre lungimi de

undă mai mici - care au acţiune cancerigenă sporită.

Praful este un alt agent poluant natural; anual prin atmosferă se vehiculează 30 de

milioane de tone de praf. Praful afectează în primul rând respiraţia şi vederea, pe lângă

alte efecte nedorite. Tot din aceeaşi categorie de poluanţi fac parte nisipurile mişcătoare,

fumul şi polenul.

Apele subterane acide sau saline rezultă din contactul, uneori îndelungat, cu

zăcămintele de sare sau alte minerale; atât timp cât rămân blocate în formaţiunile

geologice respective nu constituie un pericol pentru om. Prin forajele efectuate în

industriile extractive, aceste ape ajung la suprafaţă şi impurifică straturile de apă freatică,

din care se extrage apa potabilă.

Ionizarea atmosferei, surplusul de ioni pozitivi sau negativi, care atunci când sunt inhalaţi în organism pot declanşa reacţii enzimatice exagerate ce suprasolicita organismele bolnave.

În general, se poate spune că orice factor de mediu poate deveni un agent poluant

atunci când depăşeşte limitele echilibrului ecologic instaurat într-un anumit biotop.

Surse de poluare caracteristice nişei umane

Omul ca fiinţă vie produce deşeuri fiziologice proprii existenţei sale, însă acestea

nu generează efecte deosebite în ceea ce priveşte poluarea mediului ambiant; nişa umană

ca sursă de poluare produce însă, datorită activităţilor sale, efecte în continuă creştere

prin:

diversificarea deşeurilor produse;

creşterea cantitativă a deşeurilor pe cap de locuitor;

aglomerarea în mari oraşe, unde procesele naturale de autopurificare sunt limitate.

În ceea ce priveşte diversificarea deşeurilor produse, pe lângă cele fiziologice

astăzi mai intervin: deşeuri provenite din îmbrăcăminte, mobilă, aparataj casnic, săpunuri,

detergenţi, cosmetice, medicamente, chimicale de uz domestic şi mai ale cantităţi

îngrijorătoare de ambalaje. Cea mai mare parte dintre acestea nu sunt biodegradabile, iar

unele sunt chiar toxice.

Pentru o viziune de viitor, este important să se cunoască nu numai situaţia actuală a populaţiei, ci şi tendinţa de evoluţie a acesteia. Este necesar a fi luat în considerare faptul că populaţia Terrei e într-o continuă creştere. Specialiştii prevăd că volumul deşeurilor menajere va creşte mai rapid decât greutatea lor, din cauza creşterii importanţei ambalajelor de hârtie şi sticlă, precum şi a aparaturii nerecuperabile şi a mobilei vechi. Se estimează că deşeurile pe cap de locuitor vor creşte anual cu

următoarele valori: carte şi hârtie - 1,5/2 kg, plastice - 0,5/0,7 kg, sticlă - 0,6 kg, mobilă - cu 3/5 % din existent.

Tot direct legată de existenţă, o sursă de poluare suplimentară o reprezintă

mijloacele de încălzire - focarele cu cărbuni, petrol sau gaze. În fine, un alt element

poluant important este constituit din bacteriile patogene vehiculate pe calea apelor

menajere uzate.

Pe lângă poluarea provenită din activităţile direct legate de existenţă, alte mari

surse de poluare sunt agricultura, transporturile şi industria. La ora actuală, industria este

considerată - pe drept cuvânt - cea mai mare sursă de poluare. Orizontul tangenţelor

poluării industriale este foarte extins, pornind de la problemele legate de poluarea locului

de muncă şi mergând până la consecinţele ecologice care interesează întreaga planetă.

Poluarea la locul de muncă se caracterizează prin prezenţa substanţelor sau a

factorilor fizici vătămători în zona locului de muncă, şi poate avea ca urmări contractarea

unor boli profesionale. Această poluare se reflectă în expunerea profesională şi formează

un obiect de studiu important al igienei muncii.

Poluarea industrială a mediului ambiant se propagă mai ales pe calea aerului şi a

apei. Pentru poluarea aerului sunt responsabile atât centralele termoelectrice cât şi ramuri

industriale ca metalurgia, producţia de materiale de construcţie, chimia. Un semn vizibil

al poluării atmosferice este dat de emisiile industriale de materiale pulverizate până la

dimensiuni de aerosoli.

Poluarea pe calea apei este mult mai variată; importanţa acestei poluări creşte

odată cu consumul industrial specific de apă, deoarece, odată cu acesta cresc şi

posibilităţile de răspândire în mediul ambiant a substanţelor toxice caracteristice

diferitelor procese industriale.

Substanţele vătămătoare rezultate din procesele industriale sunt numeroase şi

variate ca efect. Unele dintre acestea, chiar dacă nu sunt toxice, biologic vorbind, au

efecte nedorite cum ar fi: accelerarea coroziunii structurilor metalice, alterarea gustului

apei, mirosuri neplăcute; mult mai grave sunt însă emisiile de substanţe industriale cu

caracter direct toxic.