suprafata emisferelor cerebrale

NEUROSURGICAL CEREBRAL ANATOMY

STUDIU ASUPRA SUPRAFETEI EMISFERELOR CEREBRALE

1. DELIMITAREA EMISFERELOR CEREBRALE

Emisferele cerebrale mai multe suprafete: laterala, mediala basala si silviana, doi poli si trei margini.Suprafata laterala, convexa, vine in contact cu bolta craniana.Suprafata mediala a lobului frontal, parietal si occipital vine in contact medial cu falx cerebrii, iar

suprafata mediala a lobului temporal cu fata laterala a trunchiului cerebral.Suprafata inferioara (bazala) vine in raport cu fosa craniana anterioara si mijlocie si cu tentoriumul. Cele

trei suprafete sunt despartite de trei margini.Suprafata silviana apartine lobilor frontal, parietal, temporal si insular. Marginea superioara urmeaza cursul sinusului sagital si a marginii superioare a fisurii interemisferice de

la nivel frontal pana la nivelul occipitalului.Marginea laterala (inferolaterala) are o parte anterioara si una posterioara. Partea anterioara se extinde

de la nivelul polului frontal, de-a lungul marginii laterale, pana la nivelul fisurii silviene, separand suprafetele laterala si orbitara a lobului frontal. Partea posterioara a marginii laterale este o linie usor curba, cu convexitatea indreptata in sus, conforma cu relieful osos al fosei craniene mijlocii si care anterior are un traiect superior si inapoi, pentru a urma marginile fisurii silviene. Intre lobii temporal si occipital prezinta o usoara incizura, incizura preoccipitalis.

Marginea mediala (inferomediala) se extinde de la nivelul lobului frontal la nivelul lobului occipital. Are o portiune frontala , care se intinde in linie dreapta de la nivelul polului frontal pana la nivelul laminei terminalis si separa suprafata mediala de cea orbitara a lobului frontal si o portiune occipitala care se extinde in linie dreapta de la nivelul polului occipital pana sub nivelul spleniumului corpului calos.

Lobul frontal include aproximativ o treime din suprafata emisferelor cerebrale. Se extinde de la nivelul polului frontal pana la nivelul santului central si este separat de lobul temporal prin fisura silviana. Pe fata mediala lobul frontal este separat de corpul calos de catre santul calosal iar de lobul parietal de o linie virtuala care se extinde de la nivelul marginii superioare a santului central la corpul calos. Bazal intreaga suprafata care vine in contact cu tavanul orbitar apartine lobului frontal.

Lobul parietal are doar doua suprafete: laterala si mediala. Suprafata laterala este delimitata: anterior de catre santul central; posterior de jumatatea superioara a liniei parietotemporale trasata virtual intre extremitatea superioara a santului parietooccipital si incisura preoccipitala; inferior de limita posterioara a fisurii silviene si de o linie trasata in lungul axului fisurii silviene pana la intersectia cu linia paritotemporala.

Pe fata mediala lobul parietal este separat de lobul frontal printr-o linie virtuala care se extinde de la nivelul marginii superioare a santului central la corpul calos iar de lobul occipital de catre santul parietooccipital.

Lobul occipital este situat inapoia liniei parietotemporale pe suprafata laterala si a santului parietooccipital pe fata mediana. Pe suprafata bazala lobul occipital se extinde innapoia liniei trasata intre jonctiunea santului calcarin si parietooccipital medial si incisura preoccipitala lateral.

Lobul temporal este delimitat pe fata laterala de lobul frontal prin portiunea anterioara a fisuri silviene, de lobul parietal prin portiunea posterioara a fisurii silviene si de o linie virtuala care continua aqxul fisurii, pana la intersectia cu linia parietotemporala, si de lobul occipital prin jumatatea inferioara a liniei parietotemporale.

2. SANTURI SI GIRUSURI.

Desi se pot identifica diferente intre cele doua emisfere cerebrale, o inspectie mai atenta evidentiaza un aranjament de baza, de la care pleaca variatiile. Cele mai mari variabilitati pot fi vazute la nivelul regiunilor frontale si parietooccipitale. Obisnuit santurile majore sunt discontinue si prezinta mici brese care determina o variatie semnificativa a formei girusurilor. Ono a clasificat santurile cerebrale in trei grupe bazandu-se pe gradul lor de continuitate: primul grup este al santurilor cel mai obisnuit continue si neintrerupte (fisura silviana, santul calosal si santul parietooccipital), al doilea grup al celor care au intreruperi putine (postcentral, frontal superior si

1


inferior, temporal superior, cingulat, occipitotemporal) iar grupul al treilea al santurilor obisnuit intrerupte (precentral, temporal inferior).

FISURA SILVIANA si santul central sunt cele mai importante elemente de recunoastere de pe suprafata laterala a emisferelor cerebrale iar dintre ele fisura laterala este cea mai constanta si mai distinsa. Este o fisura complexa, prin care trece artera cerebrala medie cu ramurile ei si care ofera o poarta chirurgicala spre baza craniului.

Fisura silviana nu este o simpla linie cum ar sugera numele ei. Ea strabate atat suprafata laterala cat si pe cea bazala, avand o portiune superficiala si una profunda. Partea superficiala este vizibila pe suprafata creierului iar partea profunda, adesea denumita cisterna silviana este ascunsa in spatele suprafetei bazale.portiunea superficiala are o radacina si trei ramuri. Radacina porneste medial si anterior de procesul clinoid si se extinde lateral, de-a lungul aripii sfenoidale , printer jonctiunea frontalului si temporalului la nivelul pterionului, unde se divide in trei ramuri :anterioara orizontala, anterioara ascendenta si posterioara. Ramura posterioara, cea mai lunga reprezinta continuarea posterioara a fisurii. Este directionata innapoi si in sus, terminandu-se in lobul parietal inferior, inconjurata de girusul supramarginal.

Portiunea profunda a fisurii silviene –cisterna silviana- este mai complexa decat portiunea superficiala si este divizata intr-un compartiment sfenoidal si unul operculoinsular.

Compartimentul sfenoidal se extinde lateral de cisterna bazala, in jurul arterei carotide interne, intre lobii frontali si temporali. Tavanul este format de portiunea posterioara a suprafetei orbitale a lobului frontal si de substanta perforanta anterioara. Nucleul caudat si lentiform si bratul anterior al capsulei interne sunt localizate deasupra tavanului. Podeaua este formata de partea anterioara a planului polar, o zona fara girisituata deasupra polului temporal unde o mica incizura delimiteaza cursul arterei cerebrale medii. Segmental anterior al uncusului, portiunea amigdalei este situate in portiunea mediala a podelei. Limenul insular, o proeminenta situata langa cingulum, o banda proeminenta de fibre conectand lobul frontal si temporal, este localizata la nivelul marginii laterale a compartimentului sfenoidal. Acest compartiment comunica medial prin valecula silviana, o deschidere tubulara la capatul medial al fisurii intre lobul frontal si cel temporal, prin care trece artera cerebrala medie si care asigura o comunicare intre fisura silviana si cisterna din jurul nervului optic si artera carotida.

Compartimentul operculoinsular este format de doua fisuri inguste: operculara si insulara. Fisura opereculara este situata acolo unde suprafata silviana a lobului frontal si a celui parietal vin in contact cu suprafata silviana a lobului temporal. Peretele medial este format de lobul insulei. Santul insular are o portiune superioara, localizata intre insula si operculul frontal si parietal si o portiune inferioara localizata intre insula si operculul temporal. Anterior fisura superioara are o adancime mai mare decat cea inferioara, dar posterior adancimea celei inferioare este la fel sau chear mai adanca decat cea superioara. Buza superioara a fisurii operculare este formata din giri a lobului frontal si parietal care se continua medial de-a lungul marginii superioare a fisurii pentru a forma tavanul cisternei silviene. Aceste girusuri sunt dinspre anterior spre posterior: portiunile orbitala, triunghiulara si operculara ale girusului frontal inferior, girusul precentral, postcentral si supramarginal. Buza inferioara a fisurii operculare este formata, dinspre posterior spre anterior de: planul temporal, compus din portiunea cea mai anterioara si mai lunga a girusului temporal transvers, portiune care constituie girusul Heschl si dintr-o portiune a planului polar, lateral de insula. Girusul Heschl si portiunea adiacenta din girusul superior temporal servesc ca zona de proiectie primara pentru auz. Marginea posterioara a insulei aproximeaza pozitia marginii posterioare a pulvinarului la nivel profound. Girusul transvers temporal radiaza anterolateral de la nivelul marginii posterioarea insulei , largindu-se pe masura ce progreseaza spre suprafata corticala. Fiecare girus al operculului frontoparietal vine in stransa relatie cu girusul correspondent din portiunea temporala: girusul supramarginal vine in relatie cu girusul care formeaza partea posterioara a planului temporal, girusul postcentral cu girusul Haschl, girusul precentral si portiunea operculara, triunghiulara si orbitala cu marginea laterala a planului polar formata de marginea superioara a girusului temporal superior. Portiunea fisurii silviene unde girusul postcentral vine in relatie cu girusul Heschl se gaseste in acelasi plan coronal cu meatul acustic extern.

Peretele median al fisurii silviene, format din insula este vazut doar cand buzele fisurii silviene sunt departate , cu exceptia portiunii aflata dedesuptul unghiului inferior al portiunii triunghiulare, care este adesea retractata ascendent expunand o mica aree a suprafetei insulare. Retractia naturala ascendenta a apexului portiunii triunghiularecreaza o deschidere larga a compartimentului superficial al fisurii silviene si asigura o aree pe convexitate unde fisura silviana este mai larg expusa si unde este cel mai sigur pentru a incepe deschiderea fisurii. Varful portiunii triunghiulare este situat lateral de portiunea anteroinferioara a santului anteroinferior si de limita anterioara a ganglionilor bazali.

SANTUL CENTRAL separa aria motori de cea senzitiva si lobul frontal de cel parietal. Incepe la marginea superioara a suprafetei laterale extinzandu-se la nivelul fetei mediale a emisferelor in 90% din cazuri.

2


Intersecteaza marginea superioara a emisferului aproximativ la 2 cm in spatele care marcheaza mijlocul distantei dintre polul foontal si polul occipital. Se termina aproximativ la 2-2,5 cm inapoia ramurii ascendente a afisurii silviene fara a intersecta fisura silviana. Este directionat de sus in jos : lateral si anterior realizand un unghi de aprox. 70 grd. Cu portiunea anterioara a marginii superioare emisferice. Are doua curburi : una superioara convexa posterior si una inferioara cu convexitatea anterioara. Impreuna realizeaza forma unui S inversat. Curbura superioara este mai bine definita decat cea inferioara. Portiunea inferioara a santului central frecvent nu ajunge pana la nivelul fisurii silviene pentru ca o mica punte girala uneste frecvent girusul pre si postcentral. Ramificatii inconstante a santurilor pre si postcental se pot deschide la nivelul santului central, in care caz girusurile pre si postcentrale sunt divizate in multiple segmente.

Girusul precentral, localizat intre santul precentral si cel central, incepe la nivelul suprafetei mediale a emisferelor cerebrale, langa spleniumul corpului calos si trece pe suprafata laterala emisferica, posterior spre anterior. Este pozitionat lateral de urmatoarele structuri profunde : Corpul ventriculului lateral, talamus, bratul posterir al capsulei interne, portiunea posterioara a nucleului lentiform si inferior centrul insulei.

SUPRAFATA LATERALA A LOBULUI FRONTAL este traversata de trei santuri : santul precentral, frontal superior si frontal inferior, care delimiteaza un girus vertical( precentral)si trei girusuri orizontale (frontal superior, mijlociu si inferior). Circumvoluntiunea F inferioara este divizata de ramuri anterioare orizontale si ascendente al fisurii silviene, dinspre anterior spre posterior in trei parti : pars orbitalis, pars triunghiularis si pars opercularis. Girusul F superior se extinde pe partea mediala formand partea superioara a acestei fete. Este frecvent incomplete subdivizat intr-o portiune superioara si una inferioara. Girusul mijlociu poate fi de asemenea subdivizat intr-o parte superioara si una inferioara.

Girusul mijlociu corespundepe fata mediana girusului cingulat, cele doua fiind separate de substanta alba profunda care formeaza centrum sinoviale. Santul frontal inferior corespunde marginii superioare a portiunii anterioare a corpului calos. Portiunea posterioara a girusuli frontal inferior este localizata lateral de cornul frontal, capul nucleului caudat si portiunea anteriuoara a insulei. Pars orbitalis se continua medial cu suprafata orbitala a lobului frontal. Portiunea inferioara a portiunii operculare poate fi conectata pintr-o punte cu portiunea inferioara a girusului precentral. Portiunea operculara si zona adiacenta a portiunii triunghiulare formeaza area vorbirii Broca. Varful portiunii triunghiulare este directionat inferior, la jonctiunea ramurilor anterioare ascendenta si orizontala ale fisurii silviene cu aceasta din urma.Acest punct jonctional coincide cu partea anterioara a santului circularal insulei in profunzimea fisurii silviene, marcand de asemenea limita anterioara a ganglionilr bazali si a cornului frontal al ventriculului lateral.

SUPRAFATA LATERALA A LOBULUI PARIETAL este delimitata de santul postcentral si de santul intraparietal in trei parti : girusul postcentral, lobulul parietal superior si inferior. Santul postcentral este similar ca forma cu santul central, dar este frecvent intrerupt de punti girale. Santul intraparietal este orientat anteroposterior, paralel si la 2-3 cm de marginea superioara a emisferului. In profunzimea santului intraparietal se gaseste tavanul atriumului si cornul occipital. Lobulul parietal inferior, mai mare decat cel superior, este divizat intr-o portiune anterioara : girusul supramarginal, care inconjoara ramura terminala a fisurii silviene formand cea mai posterioara portiune a buzelor operculare si o portiune posterioara : girusul angular care inconjoara portiunea terminala a santului temporal superior. Girusul supramarginal este localizat lateral de atriumul ventriculului lateral. Portiunea anteriosuperioara a girusului supramarginal se continua cu girusul postcentral iar portiunea situata sub fisura silviana se continua cu girusul temporal superior. Portiunea girusului angular situata deasupra santului temporal superior se continua cu girusul temporal superior iar cea situata dedesupt cu girusul temporal mijlociu.

SUPRAFATA LATERALA A LOBULUI OCCIPITAL este compusa dintr-un numar iregulat de circumvoluntiuni cu o mare variabilitate. Cel mai constant santul occipital lateral, scurt si orizontal, divide lobul in girusul occipital superior si inferior. Santul occipital transvers descinde de pe fata mediana pe cea laterala innapoia portiunii posterioare a arcului PO, un girus in forma de U a carui portiune anterioara apartine parietalului si portiunea posterioara occipitalului. Sutura lambdoida se intersecteaza cu cea sagitala aproximativ la nivelul jonctiunii PO dar apoi coboara de-a lungul lobului O sub nivelul jonctinii PO.

SUPRAFATA LATERALA A LOBULUI TEMPORAL este divizata de santul T superior si de cel inferior in trei girusuri : superior, mijlociu si inferior, paralele cu fisura silviana. Girusul temporal superior se continua de-a lungul buzei fisurii cu girusul temporal transvers, care se extinde oblic medial si inapoi inspre unghiul posterosuperior al insulei pentru a participa la formarea podelei fisurii silviene. Girusul T mijlociu corespunde in profunzime cornului temporal si cisternei ambientale si crurale. Girusul temporal inferior, care se continua pe fata bazala, este frecvent format din mai multe fragmente girale si se poate amesteca cu girusul T mijlociu fara o limita neta de demarcatie.

3


SUPRAFATA MEDIANA A EMISFERELOR CEREBRALE. Suprafata mediala a lobilor F,P si O sunt turtite vertical pe falx cerebri, fiind interconectate sub falx, in podeaua fisurii interemisferice de corpul calos si separate de acesta prin santul calosal. Suprafata mediala a lobului temporal este mult mai complexa. Suprafata mediala a lobului temporal este mult mai complexa. Se infasoara in jurul peduncului cerebral si a trunchiului cerebral si formeaza peretele lateral al cisternelor langa incisura tentoriala.

Organizarea generala a girusurilor lobilor F, P si O poate fi comparata cu o rulada cu trei straturi : primul strat este reprezentat de corpul calos, stratul intermediar de girusul cingulat, iar stratul extern , dinspre anterior spre posterior de suprafata mediala a girusurilor frontal superior, lobulului paracentral, precuneus cuneus si lingula. Girusul cingulat se infasoara in jurul si este separat de corpul calos prin santul calosal. Girusul cingulat este separat de suprafata mediala a girusului frontal superior si a lobulului parietal de santul cingulat iar de precuneus si restul lobului parietal de santul subparietal, o continuare indistincta a santului cingulat. Girusul cingulat incepe dedesuptul rostumului corpului calos, se incurbeaza in jurul genunchiului si corpului corpului calos mergand apoi pana innapoia spleniumului corpului calos unde este conectat pintr-o punte girala mica-ismul girusului cingulat- cu girusul parahipocampic. Cateva ramuri ascenda din santul cingulat si divid stratul extern in cateva parti. Ramurile pascenda din santul cingulat la nivelul portiunii mijlocii a corpului calosseparand girusul frontal superior, anterior de lobulul paracentral, posterior. Ramurile marginale si ascenda din santul cingulat la nivelul traimii posterioare a corpului calos si separa lobulul paracentral, anterior de precuneus, posterior. Lobulul paracentral, extensia girusurilor pre si postcentral care inconjoara terminatia santului central pe fata mediana a emisferelor, reprezinta areea motorie si senzitiva care deserveste membrul inferior contralateral, regiunea perineala si controlul voluntar al mictiunii si defecatiei. Portiunea lobulului paracental aflata dincolo de santul central apartine lobului P. Lobulul paracentral este localizat inb apropierea jumatatii posterioare a corpului calos. Ramurile marginale, prezente la aproape toate emisferele, reprezinta un important marker RMN pentru localizarea areei motorii si senzoriale la nivelul suprafetei mediale a emisferelor.

SUPRAFATA MEDIANA A LOBULUI FRONTAL este format predominant de suprafata mediala a girusului F superior, jumatatea anterioara a lobulului paracentral si girusul cingulat. Santul cingulat corespunde nivelului santului frontal superior pe suprafata laterala. Anterior girusului F superior si girusul cingulat inconjoara genunchiul si rostumul corpului calos si se amesteca in girusul paraterminal si paraolfactiv, situat sub rostumul corpului calos si in fata laminei terminalis. Girusul paraterminal este o suprafata subtire de substanta cenusie de forma triunghiulara in fata marginii laterale a laminei terminalis, care se continua cu indusium griseum, o lama fina de materie cenusie care acopera suprafata superioara a corpului calos. Girusul paraterminal este separat la marginea sa anterioara de girusul paraolfactiv de un sant superficial : santul paraolfactiv posterior. Santul paraolfactiv anterior separa girusul paraolfactiv de portiunea anterioara a polului frontal.

SUPRAFATA MEDIANA A LOBULUI PARIETAL este formata de lobulul paracentral, precuneus si portiunea posterioara a girusului cingulat. Precuneusul, extensia mediala a lobulului P superior, este delimitat anterior de ramuri ascendente din santul cingulat, posterior de santul PO, iar inferior de santul subparietal, care-l desparte de girusul cingulat. Santul subparietal corespunde nivelului santului intraparietal de pe suprafata laterala a emisferelor cerebrale.

SUPRAFATA MEDIANA A LOBULUI OCCIPITAL este divizata de santul calcarin in doua parti : una supoerioara, cuneusul si una inferioara, lingula. Cuneusul este un lobul bine delimitat : anterior de santul PO, inferior de santul calcarin si posterior de marginea superioara a emisferului cerebral. Lingula reprezinta o fasie ingusta de materie cenusie situata intre santul calcarin si marginea inferioara a emisferului cerebral care, asa cum ii spune si numele, are o forma asemanatoare unei limbi, cu varful orientat spre polul O.Anterior lingula se amesteca cu girusul parahipocampic care se extinde posterior din lobul T.

Santul PO este directionat de sus in jos, de dinapoi innainte, la un unghi de 45 de grade. Se uneste anterior cu santul calcarin dand regiunii o forma de Y. Santul PO are un traiect aproximati paralel cu linia ce uneste santul PO cu scobitura preoccipitala la nivelul fetei laterale.

Santul calcarin incepe langa polul O si are un parcurs anterosuperior, usor curb cu convexitatea superioara, intre cuneus superior si lingula inferior, unindu-se apoi cu santul PO. Se continua anterior intre istmus si girusul cingulat, unde poate intersecta partea posterioara a girusului parahipocampic inainte de terminare. Areea vizuala primara este localizata pe marginile, atat superior cat si inferior, si in profunzimea santului calcarin. Se poate intinde pe o scurta distanta pe fata laterala a polului O, continuandu-se apoi anterior pe suprafata mediala, pentru a intercepta istmusul girusului cingulat. Portinea santului calcarin anterioara jonctiunii cu santul PO se extinde atat de profundin suprafata medialaa emisferului incat formeaza o proeminenta numita calcar avis, in peretele medial al atriumului. Partea santului calcarin posterioara jonctiunii cu santul PO are cortexul vizual (striat) pe buzele sale superioara si inferioara, iar portinea anterioara jonctiunii cu santul PO are cortex vizual doar pe buza inferioara.

4


Suprafata bazala a lobului O este inclinata in sus fata de marginea laterala a lobului aceasta plasand santul calcarin la un nivel mai inalt pe suprafata laterala a emisferului comparativ cu cel de pe fata mediana. Desi este localizat jos pe suprafata mediana a emisferului cerebral, portiunea anterioara este localizata profund in spatele girusului temporal superior iar portiunea posterioaraeste localizata profund in mijlocul suprafetei laterale a lobului O.

SUPRAFATA MEDIANA A LOBULUI TEMPORAL este cea mai complexa dintre suprafetele mediane. Este formata predominant de suprafata rotunda a girusului parahipocampic si uncus. Suprafata mediala este compusa din trei benzi longitudinale de tesut neural, localizate una peste alta, interlocate cu hipocampul. Banda cea mai inferioara este formata din marginea rotunda a girusului parahipocampic, zona subiculara. Banda mijlocie este formata de girusul dintat, o fasie zimtuita de tesut neural, localizata pe suprafata mediala a hipocampului. Banda superioara este formata de fimbria fornixului, o banda alba formata de fibre care emerg din hipocamp si sunt directionate posterior in stalpul fornixului. Girusul parahipocampic si girusul dintat sunt separate de santul hipocampic, iar girusul dintat si fimbria sunt separate de santul fibriodintat. Amigdala si hipocampul sunt localizate imediat dedesupt, in intimitate cu fata mediala, astfel incat sunt luate in discutie in aceasta sectiune. Girusul dintat se amesteca posterior, inapoia spleniumului in girusul fasciolar, care este continuat de indusium griseum.

Girusul parahipocampic deviaza medial la nivelul locului unde uncusul deviaza medial deasupra marginii tentoriului. Girusul parahipocampic se extinde de asemenea in jurul marginii inferioarepentru a forma partea mediala a suprafetei bazale a lobului T, unde este separata de proiectia mediala a uncusului de santul rhinal. Posterior, portiunea girusului parahipocampic aflat langa spleniumul corpului calos este intersectat de capatul anterior al santului calcarin, care divide portiunea posterioara a girusului intr-o parte superioara, continuata superoposterior cu istmusul girusului cingulat si posteroinferior cu girusul lingual si una inferioara.

Uncusul, partea anterioara, proiectata medial a girusului parahipocampic, cand este vazut de deasupra sau de dedesupt are o forma angulara cu un segment anterior si unul posterior intalnindu-se la nivelul unui varf directionat medial. Segmentul anterior al uncusului este anteromedial, iar segmentul posterior posteromedial. Segmentul anterior are o suprafata mediala nedivizata, dar segmentul posterior este divizat intr-o parte superioara si una inferioara de catre crestatura uncala, un sant scurt care se extinde din posterior spre medial in portiunea posterioara a uncusului. Fata mediala a segmentului anterior vine fata in fata cu cu portiunea proximala a vaii silviene, cisterna carotica si carotida interna si portiunea proximala a arterei cerebrale medii. Segmentul posterior vine fata in fata cu pedunculul cerebral si impreuna cu pedunculul formeaza peretele medial si lateral al cisternei crurale prin care trec arterele cerebrala posterioara, choroidala anterioara si choroidalaa mediala si posterioara. Tractul optic trece deasupra marginii mediale a segmentului posterior, in tavanul cisternei crurale. Nucleul amigdaloid formeaza aproape tot interiorul si vine spre suprafata mediala a portiunii superioare a segmentului anterior. Portiunea superioara a segmentului posterior este formata in special de portiunea mediala a capului hipocampului. Apexul, unde segmentul anterior si cel posterior se intalnesc se indreapta medial spre nervul oculomotor si spre artera comunicanta posterioara. Capul hipocampului atinge suprafata mediala in portiunea superioara a segmentului posterior, la capatul anterior al girusului dintat. In ventricul, o mica proiectie mediala este recesul uncal, situat intre suprafata ventriculara a amigdalei si a capului hipocampului, lateral de apexul uncal.

Suprafata inferioara a buzei superioare a incizurii uncale este vizibila de jos doar dupa indepartarea buzei inferioare formata din girusul parahipocampic. Segmentul posterior este ocupat de cateva girusuri mici, continuari ale girusului dintat. Punctul choroidal inferior, capatul inferior al fisurii choroidale de-a lungul careia este atasat plexul choroid, este localizat chiar innapoia marginii superioare a segmentului uncal posterior, imediat innapoia capuluihipocampului, la nivelul unde artera choroidala anterioara trece prin fisura coroidala pentru a intra in cornul temporal. Artera choroidala anterioara apare chear langa mijlocul segmentului anterior si imbratisaza suprafata sa, alunecand usor in sus, cu exceptia cazurilor in care este extrem de tortuasa. Continua sa asceada, pe masara ce trece posterior, in jurul apexului uncalajungandla nivelul portiunii superioare a segmentului posterior, unde trece prin fisura, la nivelul punctului choroidal inferior. Girusul dintat, numit asa datorita formeisale dintate, se extinde posterior de la nivelul portiunii superioare a segmentului posterior si are cele mai proeminente denticulatii anterior. Girusul dintat este continuat posterior, dedesuptul si innapoia spleniumului corpului calos cu girusul fasciolar, o bandeleta fina de tesut cenusiu care se amesteca deasupra in indusium griseum.

Amigdala poate fi considerata ca fiind in intregime localizata in cadrul uncusului. Ea formeaza peretele anterior al cornului temporal. Superior amigdala se amesteca cu claustrumul globului palidus, fara o demarcatie neta. Portiunea posterosuperioara a amigdalei se rastoarna innapoi deasupra capului hipocampului si a recesului uncal, formand portiunea anterioara a tavanului cornului temporal. Medial este in relatie cu segmentul anterior si cu cel posterior al uncusului. Pe sectiunile coronale tractul optic este situat medial de jonctiunea amigdalei cu globus

5


palidus. Amigdala da nastere striei terminalis care are un traiect pintre talamus si nucleul caudat, pana in profunzime la nivelul venei talamostiate.

Hipocampusul, care se amesteca in si formeaza portiunea superioara a segmentului posterior a uncusului, este o elrvatie curbade aproximativ 5 cm lungime, localizata in partea mediala si pe toata lungimea podelei cornului temporal. Pe marginea sa mediala se gaseste girusul dintat, iar la interior o bandeleta curba de materie cenusie cunoscuta sub numele de cornul lui Amon. Este localizat deasupra si se continua dedesupt cu suprafata mediala, rotunda a girusului parahipocampic, cunoscuta ca suprafata subiculara. Pe sectiunile transversr cornul lui Amon este caracterizat prin forma sa de C inversat, sau de virgula si prin stratul sau de celule piramidale strans impachetate.

Hipocampul este divizat in trei parti : capul, corpul si coada. Capul hipocampului, partea anterioara si cea mai larga este directionat anterior si medial, formand portiunea superioara a segmentului uncal posterior. Este caracterizat de trei sau patru striatii fine, asemanatoare unei labe de felina, de unde numele sau. Segmentul initial al fimbriei si fisura choroidala sunt localizate la marginea posterioara a capului hipocampului. Superior, capul hipocampului vine fata in fata cu portiunea posterioara a amigdalei care este rasturnata innapoi deasupra capului hipocampului pentru a forma partea anterioara a tavanului cornului temporal. Anterior de capul hipocampului se gaseste recesul uncal, o fisura localizata intre capul hipocampului si amigdala. Corpul hipocampului se extinde de-a lungul partii mediale a podelei cornului temporal, ingustandu-se intr-o coada si disparand ca o structura ventriculara la marginea anterioara a calcar avis, desi histologic coada se extinde intr-o colectie de materie cenusie care acopera suprafata inferioara a spleniumului.

Fimbria fornixului ia nastere la nivelul suprafetei ventriculare a hipocampului, innapoia capului si chiar putin innapoia fisurii choroidale. Cornul T se extinde in partea mediala a lobului T, chiar anterior de capul hipocampului si de amigdala. Cornul temporal se termina la aproximativ 2,5 cm de polul temporal. Punctul choroidal inferior, la capatul fisurii choroidale, este localizat chiar in spatele capului hipocampului si imediat lateral de corpul geniculat lateral.

SUPRAFATA BAZALA a creierului are o parte mai redusa anterioara, formata de suprafata bazala a lobului F , care corespunde tavanului orbital, si una mai mare , posterioara, formata din suprafata bazala a lobului T si O, corespunzand cu podeaua fosei craniene mijlocii si cu suprafata superioara a tentoriului.

SUPRAFATA BAZALA A LOBULUI FRONTAL este concava si se sprijina pe lama cribriforma, tavanul orbital si aripa mica a sfenoidului. Santul olfactiv, care incadreaza bulbul si tractul olfactiv divide suprafata orbitala intr-un panglica mediala, girus rectus si o parte laterala, mai larga, girusul orbital, un grup iregular de circumvoluntiuni. Girusul orbital este divizat de santul orbital in forma de H, in grupul orbital anterior, medial, posterior si lateral.. Girusul orbital anterior esteeste situat intre polul anterior si bratul transvers al H-ului. Girusul orbital posterior se extinde pana la marginea anterioara a substantei perforante anterioara. Girusul orbital lateral este pozitionat lateral de bratul lateral, vertical al H-ului. Girusul median se extinde santul olfactiv. La un nivel mai profund partea anterioara a genunchiului corpului calos si cornul frontal se extind pana deasupra suprafetei orbitare, la aproximativ acelasi nivel cu portiunea transversa a santului orbital. Bratul anterior al capsulei interne si nucleii caudat si lentiform sunt pozitionati deasupra substantei perforante anterioare si de girusul orbital posterior. In abordul subfrontal al regiunii selare expunerea se extinde sub cornul frontal si nucleii caudat si lentiform, care se amesteca dedesupt si anteror, cu margini clare, in nucleul bazal si acumbens, pentru a forma un masiv complex de substanta cenusie situat deasupra girusului orbital posterior si a substantei perforante anterioare.

SUPRAFATA BAZALA A LOBURILOR TEMPORAL SI OCCIPITAL este formata de aceleasi girusuri care se continua dinspre anterior spre posterior. Ele sunt traversate longitudinal de santul colateral si de cel occipitotemporal, si de santul rhinal care divid regiunea dinspre medial spre lateral in girisul parahipocampic, girusul occipitotemporal si portiunea inferioara a girusului T inferior. Suprafata bazala a girusului parahipocampic se extinde innapoi de la polul T pana la marginea posterioara a corpului calos. Capatul anterior se proiecteaza medial formand uncusul. Se continua anterior cu uncusul, fara o limita neta de demarcatie, iar posterior se amesteca in istmusul girusului cingulat si a lingulei.

Santul colateral, unul dintre cele mai constante santuri, incepe langa polul occipital si se extinde anterior, paralel si lateral de santul calcarin. Posterior separa lingula de girusul occipitotemporal si anterior trece intre girusul parahipocampic si girusul occipitotemporal. Santul colateral poate fi sau nu poate fi continuat anterior de santul rhinal, un sant scurt, care se intiude de-a lungul marginii laterale a uncusului. Santul colateral este localizat dedesuptul cornului T si patrunde adanc in suprafata bazala producand o proeminenta, eminenta colaterala in podeaua cornului T, lateral de hipocampus. Posterior, in aria de sub podeaua atriumului santul colateral patrunde de asemenea profund producand o proeminenta in podeaua triunghiulara a atriumului denumita trigonul colateral. Cornul temporal poate fi expus de dedesupt prin deschiderea santului colateral.

6


Santul occipitotemporal are un drum paralel si lateral cu santul colateral separand girusul occipitotemporal de suprafata bazala a girusului T inferior.

Partea inferioara a lobului O sta pe tentoriumul cerebral si este formata din partea inferioara a lingulei, partea posterioara a girusului occipitotemporal si o portiune din girusul occipital lateral care trece de pe convexitate pe suprafata bazala. Girusul lingual patrunde anterior in girusul parahipocampic.

3. SUBSTANTA PERFORANTA ANTERIOARA (SPA)

Substanta perforata anterioara este reprezentata de o zona plata, fina de substanta cenusie, localizata in tavanul compartimentului sfenoidal al fisurii silviene. Este denumita astfel datorita numeroaselor orificii de pe suprafata sa, loc de patrundere a numeroaselor artere perforante. Acestea provin din artera carotida interna,coroidala anterioara,cerebrale anterioare,cerebrale mijlocii. Dupa ce perforeaza substanta albaarterele perforante ajung la nivelul nucleilor bazali, portiunii anterioare a talamusului, stalpului anterior, genunchiului si stalpului posterior alcapsulei interne.

Substanta perforata anterioara este de asemenea locul de iesire pentru venele striate inferioareSubstanta perforata anterioara are o forma romboida, ingropata adanc in tavanul fisurii silviene. Este

delimitate anterior de striile olfactive mediale si laterale; posterolateral de stalpul lobului temporal; lateral de limenul insular;posteromedial de tractul optic. Medial substanta perforata anterioara se extinde de-a lungul chiasmei optice pana la nivelul marginii anterioare a fisurii interemisferice. Cornul frontal, capul nucleului caudat, partea anterioara a nucleului lentiform si bratul anterior al capsulei interne sunt localizate langa substanta perforanta anterioara. Asa cum insula poate fi inteleasa ca fiind invelisul extern al capsulei interne, ganglionilor bazali si a talamusului, SPA poate fi inteleasa ca podeaua jumatatii anterioare a ganglionilor bazali, ‘acolo unde ganglionii bazali ating suprafata creierului ’.

4. INSULA

Lobul insulei are o forma triunghiulara, cu apexul directionat anterior si inferior fata de pragul insulei, reprezentand o aree usor proeminenta, inconjurata de fascicolul uncinat, acoperita de un strat fin de substanta cenusie la nivelul marginii laterale a substantei perforante anterioare. Pragul (limenul) insulei este localizat la nivelul jonctiunii dintre compartimentul sfenoidal si cel operculoinsular al fisurii silviene. Insula este incercuita si delimitata de operculii frontal, parietal si temporal de un sant superficial. Acest sant, desi are o forma mai mult triungiulara, conforma cu cea a insulei, ne este cunoscut ca santul circular, deoarece incercuieste insula. Santul are trei margini (laturi) :superioara, inferioara si anterioara si trei unghiuri :anteroinferior, anterosuperior si posterior. Marginea anterioara este localizata adanc in pars triunghiularis a girusui frontal inferior ; marginea superioara este orizontala si separa fata superioara a insulei de suprafata silviana a lobilor frontali si parietali. Marginea inferioara este directionata anteroinferiorde la nivelul apexului posterior si separa insula de suprafata silviana a lobului temporal. Unghiul anteroinferior, cunoscut ca apexul insular este localizat in profunzimea marginii anterioare a portiunii triunghiulare. Unghiul anterosuperior este localizat lateral de cornul frontal iar unghiul posterior este localizat lateral de atrium si corespunde punctului silvian. Acesta este punctual unde ramura cea mai posterioara a segmentului insular a arterei cerebrale medii se intoarce lateral intre buzele operculare pentru a iesii la suprafata cortexului. Unghiul anteroinferior corespunde marginii laterale a SPA.

Santurile si girusurile insulei sunt directionate superior si posterior, intro forma radiala, de la apex la limenul insular. Santul cel mai adanc, santul central al insulei este un sant relativ constant care se extinde in sus si in jos de-a lungul insulei, aproape paralel si in profunzimea santului central de pe convexitate. Acesta divide insula intr-o portiune anterioara mare , divizata de cateva santuri in 3-5 girusuri mai mici si o portiune posterioara, formata dintr-un girus anterior si unul posterior. Insula acopera suprafata laterala a capsulei interne si externe, claustrumului, nucleului lentiform (putamen si globus pallidus ), nucleului caudat si talamusului.

Marginea superioara a insulei este localizata superficial la nivelul corpului si capului nucleului caudat. Unghiul posterosuperior al insulei, locusul punctului silvian este situat superficial la nivelul marginii anterioare a portiunii posterioare a atriumului,acolo unde bratul fornixului se incurbeaza in jurul pulvinarului. Majoritatea atriumului este localizata in spatele portiunii posterosuperioare a santului circular. Un landmark la nivelul suprafetei scoartei cerebrale, paralel cu marginea inferioara a insulei este santul temporal superior iar un landmark profund este tractul optic trecand prin tavanul cisternei ambient, langa linia mediana.

7


5. MIEZUL

Miezul emisferic este localizat intre insula si linia mediana, in profunzimea pars triunghiularis si opercularis ale girusului frontal inferior, portiunii inferioare a girusului pre si post central, partii anterioare a girusului supramarginal si a girusului temporal superior. Structurile incluse in miez sunt : capsula interna, externa si extrema, nucleul caudat si nucleul lentiform, claustrumul, talamusul si fornixul. Toate informatiile care trec intre cortex si trunchi sau maduva trec prrin miez.

In cadrul miezului, medial si anterior de insula materia cenusie este formata predominant de nucleul caudat, cu o buna contributie si din partea nucleului lentiform, iar substanta alba este reprezentata predominant prin bratul anterior al capsulei interne. Daca mergem mai posterior, corespunzand mijlocului insulei, lateral de foramen Monro, contributia nucleului caudat scade foarte mult, predominand nucleul lentiform (putamen si globus palidus). Creste de asemenea contributia bratului anterior al capsulei interne la grosimea miezului in aceasta zona. Spre nivelul posterior al insulei incepe sa predomine talamusul ca materie cenusie, iar substanta alba, reprezentata de bratul posterior al capsulei interne, este mult mai gros decat in portiunea anterioara a miezului. Miezul este atasat de restul emisferului prin istmul cerebral. Acesta este localizat profundin santul circular al insulei, pe tot parcursul acestui sant circular. Partea anterioara a istmului care separa santul circular de cornul frontal este format dintr-o bandeleta subtire de substanta alba. Pe sectiunile sagitale santul circular si marginea laterala a cornului frontal par sa se proiecteze unul spre altul, separate doar de istmus. La fel si in portiunea posterioara a istmului unde santul circular si atriumul sunt separate doar de un strat subtire de materie alba care formeaza istmul. Portiunea inferioara a istmuluicare conecteaza lobul T cu restul emisferei este cunoscut ca tulpina lobului temporal. Acasta este pozitionata intre santul circular si tavanul cornului temporal. Deschinzand prin istmus cu o incizie directionata usor in jos, de-a lungul marginii inferioare a santului circular se expune cornul temporal, dar la nivelul mijlocului istmului inferior, incizia va trece prin fibrele radiatiei optice si auditorii, chiar lateral de punctul in care acestea parasesc corpii geniculati lateral si medial. Portiunea superioara a istmusului separa portiunea superioara a santului circular si a corpului ventriculului lateral, fiind mai groasa decat precedenta si continand fibrele care formeaza capsula interna.

Deschizand direct prin portiunea superioara, posterioara si inferioara a marginilor istmului comporta riscul de a leza importante cai motorii, somatosenzoriale, vizuale si auditorii. Deschizand portiunea anterioara a istmului comporta un risc mai mic decat deschiderea in portiunea mijlocie sau posterioara. Yasargil si Wieser ajung la amigdala pentru amigdalohipocampotomie folosind o incizie de 1-2 cm prin santul circular si prin istmul inferior, chiar innapoia limenului insular.

6. MATERIA ALBA

Substanta alba este dispusa intre stratul extern al substantei cenusii si miez si incapsuleaza ventriculii. Pe o sectiune orizontala deasupra corpului calos substanta alba a fiecarei emisfere formeaza o masa semiovoida numita centrum sinoviale. Materia alba contine trei tipuri de fibre : de asociatie, care interconecteaza diferite regiuni corticale ale aceleasi emisfere ; comisurale, interconectand cele doua emisfere ; de proiectie, trecand in sus sau in jos, conectand cortexul cu partiile caudale al creierului si cu maduva. Fornixul care contine atat fibre de proiectie cat si fibre comisurale este discutat in cadrul fibrelor comisurale.

FIBRELE DE ASOCIATIE sunt de doua tipuri :scurte, arcuate care interconecteaza girusuri adiacente si lungi, arcuatecare interconecteaza girusuri indepartate. Fibrele lungi sunt situate mai profund si grupate in cateva buchete. In disectia noastra a materiei albe uncinatul, cingulum si fascicolul longitudinal superior au fost cele mai distincte. Alt grup de fibre de asociatie este cel care este incorporat in marginea ventriculara : stria terminalis. Aceasta ia nastere in amigdala si merge de-a lungul marginii intre nucleul caudat si talamus, in peretele ventricolului lateral, profund spre vena talamostriata.

Fascicolul uncinat are forma unui carlig care se incurbeaza in jurul piciorului fisurii silviene conectand lobul frontal de cel temporal. Este localizat la nivelul marginii laterale a substantei perforante anterioare, marginind portiunea anteroinferioara a insulei. Fibrele sale trec prin limenul insular si produc proeminenta situata la jonctiunea compartimentului sfenoidal si operculoinsular al fisurii silviene. Are o componenta superioara si una inferioara. Componenta inferioara conecteaza girusurile suprafetei orbitale a lobului frontal cu girusul parahipocampic si cu alte girusuri de pe suprafata mediala a lobului T. Componenta superioara uneste girusurile portiunii superolaterale a lobului F cu girusurile T laterale, langa polul T.

8


Cingulum are un traiect de-a lungul suprafetei mediale a emisferelor cerebrale, in cadrul girusului cingulat. Contine fibre de asociatie lungi si scurte care urmaresc curba girusului cingulat si a corpului calos. Interconecteaza areea subcalosala si paraolfactorie localizata dedesuptul partii anterioare a corpului calos, girusul cingulat localizat deasupra corpului calos si istmul santului cingulat si girusul parahipocampic localizate innapoia si dedesuptul corpului calos.

Fascicolul longitudinal superior, cel mai larg din buchet este localizat de-a lungul marginii superioare si laterale a nucleului lentiform si a insulei. Se arcuieste innapoi de la nivelul lobului F lateral de capsula interna, prin lobul P spre lobul O., unde se arcuieste in jos si innainte pentru a ajunge la lobul T.

Mai putin distinctiv este fascicolul longitudinal inferior, care are un curs foarte aproape, dar separat de peretele cornului temporal si occipital prin radiatia optica si taprtumul corpului calos, interconectand lobul occipital si temporal. Alte fascicule putin distinctive si profunde interconecteaza lobul F, O si T.

FIBRELE DE PROIECTIE traverseaza axul neural pe verticala. Deasupra nivelului talamusului aceste fibre sunt aranjate sub forma unor radiatii denumite corona radiata. Aceasta se continua caudal cu capsula interna, mai compacta, ale carei fibre se aduna formand pedunculi cerebrali. Capsula interna este o masa densa de substanta alba, delimitata lateral de nucleul lentiform si medial de nucleul caudat si talamus. Capsula interna are un stalp anterior si unul posterior, un genunchi si portiunile retro- si sublenticulare. Capsula interna se incurbeaza intr-un unghi drept de-a lungul marginii mediale a portiunii palidale a nucleului lentiform pentru a forma un stalp anterior, localizat intre nucleul caudat medial si nucleul lentiform lateral, si un stalp posterior interpus intre talamus medial si nucleul lentiform lateral. Cele doua brate se unesc la nivelul genunchiului, unde fibrele se invelesc in jurul apexului median al globulusului palid. Apexul directionat medial este localizat lateral de foramen Monro, unde fibrele din genunchi ajung in peretele ventriculului in portiunea dintre nucleul caudat si talamus. Bratul anterior este compus predominant din fibre care conecteaza talamusul anterior si medial si nucleii pontini ai lobului frontal. Genunchiul capsulei interne , in plus fata de fibrele corticotalamice si talamocorticale contine si fibre corticobulbare spre nucleii motori ai nervilor cranieni. Bratul posterior, in plus fata de fibrele care conecteaza talamusul si cortexul, contine si fibre corticospinale spre nucleii motori ai extremitatii superioare si inferioare si a trunchiului. Fibrele pentru membrele superioare sunt langa genunchi. Girusul precentral este pozitionat superficial de bratul posterior.

Cateva fibre ale capsulei interne se incurbeaza de-a lungul marginii posterioare a nucleului lentiform si sunt cunoscute ca fibre retrolenticulare, iar altele trec dedesuptul nucleului lentiform si ne sunt cunoscute noua ca fibrele sublenticulare. Fibrele sublenticulare ale bratului posterior contin radiatiile auditive directionate de la corpul geniculat medial spre areea auditiva in temporalul transvers si in areea adjacenta a girusului temporal superior si o parte din radiatiile optice care trec corpul geniculat lateral spre peretele santului calcarin. Cateva radiatii optice trec si prin partea retrolenticulara a capsulei interne, dar cele mai multe trec prin portiunea sublenticulara.

Radiatiile optice sunt separate de tavanul si de zidul lateral al cornului T si de peretele lateral al atriumului de doar un strat subtire de fibre tapetale. Fibrele care trec prin portiunea superioara a santului calcarin lasa portiunea superioara a corpului geniculat lateral si trec aproape direct posterior, in jurul portiunii laterale a atriumului pentru a ajunge la cortexul striat vizual. Fibrele din portiunea inferioara a corpului geniculat destinate portiunii inferioare a santului calcarin initial se incurbeaza innainte si in jos in lobul T, formand bucla MeyerUs, innainte de-a se intoarece innapoi pentru a se unii cu alte fibre in radiatia optica.

Fibrele radiatiei optice sunt divizate intr-un grup anterior, mijlociu si posterior. Fibrele anterioare , denumite bucla MeyerUs, deservesc jumatatea superioara a campului vizual. Acestea au initial o directie anterioara deasupra tavanului cornului T, ajungand tot atat de anterior cat si varful cornuli T, unde se incurbeaza de-a lungul portiunii laterale si inferioare a atriumului si cornului O, pentru a ajunge la fisura inferioara a santului calcarin. Fibrele mijlocii, care deservesc macula, au un trairect lateral deasupra tavanului cornului T si se intorc posterior de-a lungul peretelui lateral al atriumului si cornului O. Fibrele posterioare responsabile de jumatatea inferioara a campului vizual au un traiect direct innapoi, de-a lungul peretelui lateral al atriumului si al cornului O, pentru a se termina in buza superioara a santului calcarin.

FIBRELE COMISURALE interconecteaza emisferele. Cel mai mare este corpul calos. Comisura anterioara este un fascicul mai putin reprezentat.

Corpul calos este localizat intre emisfere, in podeaua fisurii interemisferice si in tavanul ventricolului lateral. Ccorpul calos, care formeaza cea mai mare parte a peretelui ventricular, contribuie la peretele fiecarei parti din cele cinci ale peretelui ventriculilor laterali. Jumatatea sa anterioara este situata pe linia mediana, profund fata de portiunea superioara a girusului frontal inferior. Portiunea posterioara, spleniumul, este situat in profunzimea girusului supramarginal si a traimii inferioare a girusului pre si postcentral. Corpul calos are cinci parti: doua anterioare (genunchiul si rostrumul), una centrala (corpul) si doua posterioare (spleniumul si tapetum). Portiunea

9


curba anterioara, genunchiul se inconvoaie si formeaza peretele anterior si portiunea adjacenta a tavanului cornului frontal. Genunchiul se amesteca dedesupt in rostum, o portiune fin tapetata care formeaza podeaua cornului frontal si se continua in jos, in fata comisurii anterioare cu lamina terminalis. Genunchiul da nastere unui mare fascicul de fibre : forceps minor, care formeaza peretele anterior al cornuli F si interconecteaza lobii F. Forcepsul minor se intinde oblic innainte si lateral, precum peretele anterior al cornului F. Genunchiul se continua posteriuor cu corpul, localizat deasupra corpului ventriculilor laterali. Spleniumul, portiunea densa, rotunda , posterioara a corpului calos, este situat dorsal de glanda pineala si de portiunea superioara a peretelui medial al atriumului. Spleniumul da nastere unui tract mai larg, forceps major, care formeaza o proeminenta denumita bulb in portiunea superioara a peretelui medial al atriumului si cornului occipital, cum aluneca posterior pentru a interconecta lobii O. Alt tract de fibre, tapetumul, care apare in portiunea posterioara a corpului si spleniumului, se intinde lateral si inferior pentru a forma tavanul si peretele lateral al atriumului si al cornului T si O. Tapetumul separa fibrele radiatiei optice de cornul temporal si de atrium. Girusul cingulat inconjoara si este separat de corpul calos de santul calosal.

Comisura anterioara este o bandeleta mica care traverseaza linia mediana in fata coloanelor fornixului. Intra in constitutia peretelui anterior al ventricolului III. Are o forma asemanatoare ghidonului unei biciclete. Interconecteaza structurile olfactorii si girusul T de ambele parti.

Fornixul este calea eferenta principala de la nivelul hipocampului. Contine atat fibre comisurale cat si de proiectie. Este o structura in forma de C care se incurbeaza in jurul talamusului in peretele ventricolului lateral (VL) si are legaturi cu suprafata corticala, similare cu cele ale marginii externe a talamusului. Fornixul se extinde de la nivelul hipocampului la corpii mamilari si are patru parti : fimbria, stalpii, corpul si coloanele. Fimbria ia nastere in podeaua cornului T pe suprafata ventriculara a hipocampului din fibre care se colecteaza de-a lungul marginii mediale a hipocampului si sunt directionate innapoi. Fimbria este separata de girusul dintat prin santul fimbriodintat. Fimbria are un traiect de-a lungul marginii laterale a corpului geniculat lateral si este separata de corpul geniculat si de radiatiile optice si auditive de fisura choroidala. Posterior fimbria se amesteca in stalpii fornixului care se incurbeaza in jurul suprafetei posterioare a pulvinarului in portiunea mediala a antrumului si se arcuieste superomedial, de-a lungul suprafetei inferioare a spleniumului corpului calos. La jonctiunea dintre atrium si corpul ventricolului lateral cei doi stalpi se intalnesc pentru a forma corpul fornixului, care trece deasupra talamusului si dedesuptul septului pellucid in portiunea inferioara a peretelui median al corpului VL. La marginea anterioara a talamusului , corpul fornixului se separa in doua coloane care se arcuiesc de-a lungul marginii superioare si anterioare a foramenului Monro si se amesteca in peretele V.III pe masura ce trec innapoia comisurii anterioare si descind spre corpii mamilari. In areea de dedesuptul spleniumului , o panglica fina de fibre, comisura hipocampala (sau comisura fornixului), interconecteaza marginile mediale ale stalpilor fornixului. Corpul si stalpii sunt conectati profund in portiunea inferioara a girusurilor pre si postcentral iar fimbria este localizata in profunzimea portiunii inferioare a girusului temporal superior. Toate partiile sale sunt localizate in profunzimea portiunii posterioare a insulei. In corpul ventricolului lateral , corpul fornixului este in portiunea inferioara a peretelui median, in atrium, stalpul fornixului este in portiunea mediala a peretelui anterior; in cornul T, fimbria este in portiunea mediala a podelei.

Marginea interna a fornixului formeaza marginea externa a fisurii choroidale, despicatura intre talamus si fornix, de-a lungul careia se ataseaza plexul choroid al VL. Fisura choroidala are o forma de C care se extinde de la foramenul Monro pe corp, atrium si cornul temporal al ventricolului lateral. Fisura choroidala este divizata in trei parti : partea corpului, intre corpul fornixului si talamus, partea atriala, intre stalpul fornixului si pulvinarul talamusului, si portiunea temporala intre fimbria fornixului si stria terminalis a talamusului. Plexul choroid al VL este un landmark in microneurochirurgia care implica corpul fornixului, V.III. si lobul temporal. In corpul VL, fisura poate fi folosita ca cale de acces spre V.III. In regiunea T separa toate structurile localizate lateral, care pot fi indepartate de structurile localizate median, care ar trebuii prezervate in cadrul lobectomiei T.

Septum pellucidum se intinde de-a lungul intervalului dintre partea anterioara a corpului calos si corpul fornixului. Este compus din lamine pereche si separa coarnele F si corpurile VL-le de-a lungul liniei mediane. In cornul F septumul este atasat de rostumul corpului calos dedesupt, de genunchi anterior si de corp deasupra. In corpul VL septumul dispare posterior unde corpul fornixului se intalneste cu spleniumul. Poate exista o cavitate, cavum septum pellucidum, pe linia mediana intre lamelele septumului pellucidum.

7. MATERIA CENUSIE DIN MIEZ

Miezul emisferului este casa a patru largi mase de materie cenusie localizate in profunzimile emisferului. Acestea sunt : nucleul caudat, putamenul, globus palidus si talamusul. Putamenul si globus palidus combinate au o

10


forma lenticulara pe sectiuniile coronale si sunt denumite impreuna nucleul lentiform. Talamusul este separat de alte mase de capsula interna. . Masele nucleare subcorticale care includ caudatu si nucleul lentiform, plus amigdala sunt cunoscuti ca ganglionii bazali.Amigdala este localizata in portiunea mediala a lobului T, in afara miezului emisferic si a fost discutata la suprafata mediala a lobului T. Portiunea superioara si posterioara a nucleilor caudati si lentiform este separata de capsula interna, dar anterioinferior, dedesuptul bratului anterior al capsulei interne si deasupra SPA fuzeaza intr-o singura masa nucleara. Mai medial, dedesuptul comisurii antrrioare si a rostumului corpului calos ei se amesteca fara o neta demarcatie in nucleul basal si acumbens.

11

suprafata emisferelor cerebrale

Documents