COMUNICAREA INTERUMANA

1.COMUNICAREA VERBALA Comunicarea reprezinta un sistem de transmitere a unor mesaje care pot fi procese mentare (confuzii, ganduri, decizii, interioare) sau expresii fizice (sunete si gesturi). Ea constituie o necesitate si o activitate sociala. Cauza care a dus la aparitia comunicarii a fost necesitatea de a comunica intre oameni ca persoane sau grupuri sociale, cand se aflau la departare unii de altii. Cauza care a determinat apoi dezvoltarea comunicarii a fost necesitatea de a comunica intre oameni si organizatiile lor, in conditiile dezvoltarii relatiilor sociale. Formele de comunicare apar si se dezvolta odata cu mijlocul principal de comunicare intre oameni, care este limba sau limbajul, in care doua forme de intrebuintare: orala si scrisa. Comunicarea verbala are un rol primordial atat din punctul de vedere al secmentului de negociere pe care il ocupa cat si din punct de vedere al continutului. Comunicarea verbala permite un joc logic al intrebarilor si al raspunsurilor intr-o derulare flexibila, spontana, lucru care nu este posibil atunci cand negocierile au loc scris sau prin alte tehnici. Prin comunicarea verbala au fost realizate o serie de activitati: obtinerea si transmiterea de informatii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii. Limbajul in tratative sau negocierea presupune in primul rand o buna comunicare intre partenerii de tranzitie. Arta de a vorbi se dobandeste prin acumularea de cunostinte si o continuitate care elimina nesiguranta, vorbirea dezordonata, lipsa de expresivitate, echilibrul in vorbire. Cunoasterea si folosirea justa a mijloacelor de exprimare a ideilor pe care dorim sa le comunicam constituie o conditie primordiala in comunicare. Aceste mijloace sunt: limbajul si stilul. Limbajul poate fi determinat ca fiind un sistem de comunicare prin semnale, in cadrul unei limbi sau in afara ei. Filozoful KARL POPPER a identificat trei categorii de limbaje, dupa criteriul functiei:

1. Limbaje inferioare (folosite si in lumea animala), avand functia de semnalizare, de autoexpresie ;

2. Limbaje superioare, exclusiv umane, capabile de descriere si argumentare.3. Limbaje mixte.

Ca activitate sociala comunicarea verbala in relatiile comerciale are un limbaj de specialitate de corespunzator proceselor, operatiilor si relatiilor pe care le exprima. Terminologia acesteia, in general, este comuna tuturor domeniilor de activitate. Acest limbaj general se completeaza in fiecare domeniu de activitate prin includertea termenilor tehnici care exprima procesele de munca specifice acesteia, luand astfel fiinta limbajul specific activitatii comerciale. Elementele limbajului comunicarii in domeniul comertului difera de cel al limbajului general sau obisnuit datorita specificului activitatii. Acestei eleente ale limbajului comunicarii in domeniul comertului sunt:

1. Vocabularul – a. Totalitatea termenilor existenti intr-o limba; b. Totalitatea termenilor folositi de un autor sau de o persoana oarecare2. Repertoriu de termeni folositi intr-un anumit domeniu

a. Expresiile si formele de exprimare b. Forma si structura gramaticala

Stilul poate fi determinat ca:

1. La nivel individual: mod de exprimare intr-o comunicare, specific definitor pentru emitator (stilul unui jurnalist, stilul unui scriitor, stilul unui orator, stilul unui muzician sau interpret)

2. La nivel colectiv: modul de exprimare intr-un domeniu (stil publicitar, stil literar, stil stiintific, stil artistic). Acesta adica stilul, cel folosit in comunicarea verbala care are loc in activitatea comerciala, se deosebeste in mod simtitor de stilul literar, stiintific, juridic sau familiar.Comunicarea in negociere trebuie sa foloseasca un stil sobru si concis potrivit cu obiectul si rolul ei. In fiecare act de comunicare se trateaza o singura problema concreta. Pentru ca aceasta sa-si atinga scopul trebuie sa se utilizeze acele mijloace si procedee de exprimare care sa asigure o calitate superioara a actului de comunicare, rezolvand in felul acesta scopul pentru care a fost initiat.

Principiile stilului comunicarii verbale sunt: 1. Claritatea – cuvintele trebuie sa fie bine alese, exacte si potrivite cu ideile pe care

le exprima, sa fie logic inlantuite pentru a putea fii intelese inca odata, de asemenea se va avea grija sa fie evitate cuvintele sau expresii cu mai multe intelesuri, neologismele, regionalismele, claritatea stilului este asigurata cand se folosesc propozitii si fraze scurte.

2. Simplitatea si naturaletea – acest principiu consta intr-o exprimare directa, fireasca si lipsita de exagerari.

3. Corectitudinea – o exprimare corecta consta in respectarea regulilor gramaticale.4. Politetea si demnitatea – stilul comunicarii trebuie sa aiba in vedere un ton si mod

deosebit de exprimare, cuviincios, respectuos si demn, iar in cazul unor nemultumiri aparute in discutie trebuie sa predomine politetea, buna cuviinta si demnitatea.

Pentru exprimarea corecta a ideilor, alaturi de vocabular, structura gramaticala este al doilea element de baza al limbii romane. Ea consta in aplicareea stricta a regulilor gramaticale in asezarea si imbinarea indicioasa a cuvantului in propozitii si fraze, prin: construirea propozitiei in ordinea directa, folosirea partilor de propozitie si a expresiilor.

2.CONVORBIREA NON-VERBALA Limbajul non-verbal se uneste cu limbajul verbal pentru comunicarea unui mesaj corect. Studiul acestui limbaj non-verbal vine sa dea forta, sa ne improspateze cunostintele intuitive pe care le avem despre un individ sau un grup. Expresiile psihice urmatoare reflecta starile de spirit cel mai frecvent exprimate in limbajul non-verbal: surasul – indica o persoana amicala deschisa discutiei; bratele incrucisate – denota o atitudine negativa mainile pe masa – indica faptul ca o persoana este gata de actiune a fi asezat pe scaun, mainile incrucisate la ceafa, tot corpul inclinat pe spate – reprezinta atitudinea tipica patronului in biroul sau care este tentat sa-si delimiteze teritoriul; persoanele care-si freaca dosul mainilor din cand in cand au adesea ceva de ascuns persoanele care-si freaca palmele mainilor sunt pe cale de a realiza o buna actiune.

Desi in relatiile inter-umane comunicarea verbala ocupa locul cel mai important, in comportamentul speciei sunt folosite, ca substitut sau in mod complementar fata de comunicarea verbala, si diferite alte moduri de comunicare, care nu folosesc limba vorbita, scrisa.

a. Comunicarea tactila Posibila numai in cadrul comunicarii inter-personale, aceasta forma de a transmite un mesaj, semnal este comuna si lumii animale. Ea se pastreaza inca si in societatile cele mai evoluate si are un caracter preponderent instinctual, desi de la un anumit nivel intervine constiinta. Cercetatorii au stanilit cinci clase de atingeri, dintre care numai patru privesc convorbirea:

1. Atingeri care transmit emotii pozitive, mangaierea, atingerea ca semnificatie consolatoare, atingerea de incurajare (strangerea tacuta de mana, batai pe umar), atingerea linistitoare, comunica afectiunea, participarea, aprecierea si au un efect pozitiv asupra starii de spirit a receptorului.

2. Atingeri ludice si acestea pot fi autonome sau in legatura cu comunicarea verbala (simularea unei mangaieri sau loviri, intr-un anumit context ludic), asemenea atingeri au un caracter abuziv si presupun un referential comun precum si o relatie de apropiere.

3. Atingeri „de control”, in aceasta categorie sunt incluse acele semnale tactile care au rolul de a orienta comportamentul sau atitudinea, o asemenea atingere poate atentiona cu discretie, poate sugera un indemn sau din potriva, o retinere, in respect cu comunicarea verbala sau cu alta actiune.

4. Atingerea „rituala”, din aceasta categorie fac parte atat atingeri cu semnificatie magica, in spatiul religios, cat si atingeri specifice spatiului profund, care si-au pierdut vechile sugestii, transmiterea harului prin atingeri de la preot la preot sau de la preot la credincios, atingerea cu un obiect sacru, atingerea cu rol taumaturgic, pastreaza caracterul ritual; strangerea mainii in semn de salu, lovirea palmei drepte a doua persone in semn de urare de succes sau de felicitare sunt atingeri care transmit implicarea desi uneori se golesc de sens si devin pur formale; in aceasta categorie sunt incluse si atingerile cu semnificatie sexuala

b.Comunicarea gestuala-kinezica- La fel ca si comunicarea tactila, comunicarea prin gesturi poate sa se substituie, pe unele secvente multeori reprezinta o completare, accentuare, contrazicere sau reglare a acesteia. Aducand un spor de expresivitate, gestul este folosit cu precadere in comunicarea artistica. In raport cu destinatarul mesajului, gestul poate fi prezentat in comunicarea interpersonala, de grup si de masa. Gesturile cu valoare comunicationala pot fi grupate in mai multe categorii: a.Emblemele – acestea sunt miscari care se substituie comunicarii verbale si formeaza un limbaj constituit dintrun numar mare de gesturi, care semnifica sunete ori cuvinte si compenseaza imosibilitatea e exprimare verbala in anumite situatii, exemplele curente se refera la codurile surdo-mutilor, la o populatie australiana (Aranda) si, in domeniul artistic, la practicantii pantomimei. b.Ilustratorii – sunt gesturi de insotire si montare a comunicarii verbale uneori spontane, universale si au fost inventariate in cadrul mai multor categorii: „bastoanele”,

pictografele, kinetografele, ideografele, miscarile deictice, miscarile spatiale, miscarile ritmice, ilustratorii emblematici. c.Gesturile de reglaj – miscarile capului, ale fetei, mai rar ale mainilor; pentru o sugerare solicitarea de a se vorbi mai tare, mai incet, mai rar, mai repede, mai putin. d.Miscarile afective – sunt expresii ale starii de spirit, sunt folosite pentru a comunica trairi, scutruiente, reactii. e.Adaptorii – gesturi de toaleta, de corectare a tinutei, de control al comportamentului in societate. c.Comunicarea prin intermediul obiectelor Este o forma de transmitere a unui mesaj non-verbal, care foloseste, inafara de resursele corporale, recursul la obiecte. Asocierea gest-obiect poate interveni in comunicare in unele situatii. Gesturile care folosesc batiste, esarfe, palarii pentru semn de salut sau despartire ori pentru semnalizarea unei prezente. d.Comunicarea prin situare Un alt gest de comunicare non-verbala neanalizat in literatura cu acest profil din romania. O persoana care nu doreste sa fie abordata se plaseaza intr-o zona retrasa, extrema sau marginala aratand ca nu este disponibila, o persoana interesata sa fie remarcata se plaseaza si se misca in centrul actiunii comunicandu-si disponibilitatea.

3.COMUNICAREA SCRISA Scrisul a imbracat la inceput forma pictografica. Cu timpul s-a perfectionat si transformat ulterior in scrieri cu litere de alfabet. Scrisul si comunicarea formeaza unul si acelasi proces istoric-dialectic, determinat de schimbarea si dezvoltarea conditiilor vietii materiale si sociale. Limbajul scris constituie una dintre cele mai importante si mai revolutionare cuceriri dobandite de oameni, in procesul muncii si in conditiile convietuirii in societate. El joaca un rol deosebit in pastrarea si raspandirea stiintei si a culturii in precizarea si realizarea diferitelor raporturi sociale. Comunicarea nu a ramas la stadiul unei simple comunicari de stiri sau vesti intre oameni. S-a dezvoltat continuu pe masura dezvoltarii relatiilor dintre oameni si pe masura dezvoltarii societatilor, lumii si a vietii de zi cu zi. Prin comunicare scrisa se intelege: scrisoare, continutul unei scrisori, schimb de scrisori intre doua sau mai multe persoane, raport sau legatura intre fapte, lucrari, fenomene si situatii. Este procedeul de comunicare intre oameni prin scrisori, instiintari sau comunicari scrise. Prin comunicare scrisa se mai intelege totalitatea comunicarilor scrise care intervin in activitatea unei persoane juridice cu privire la relatiile si interesele ei. Comunicarea scrisa este folosita atunci cand nu este posibila comunicarea orala, cand nu exista alt mijloc de comunicare, cand comunicarea scrisa este mai avantajoasa in comparatie cu celelalte mijloace de comunicare si, indeosebi, intotdeauna este necesara existenta unei forme scrise. Obiectul comunicarii il formeaza: pastrarea relatiilor existente si convenabile dintre oameni, dintre organizatiile lor, dintre ei si acestea, initierea, stabilirea si desfasurarea unor relatii noi, modificarea si stingerea relatiilor vechi, schimbul de stiri, ganduri, informatii, pareri si idei care prezinta interes pentru relatiile lor, precizarea anumitor situatii si pozitii privind interesele reciproce, clarificarea si aplanarea eventualelor neintelegeri care se pot ivi in cadrul relatiilor si intereselor comune, rezolvarea diferitelor probleme pe care le ridica desfasurarea practica a raporturilor sociale care ai leaga.

Pentru persoanele fizice, comunicarea scrisa constituie o activitate ocazionala. Pentru organele de stat, institutii, intreprinderi si celelalte organizatii, comunicarea constituie o activitate continua, o metoda de lucru, o modalitate de rezolvare a multor probleme. Comunicarea este definită ca transferul informaţiei de la sursă la receptor. Scopul specialistului în comunicare este de a realiza acest proces într-un mod eficient şi efectiv. De aici, teoreticienii comunicaţiei au încercat să descrie modele prin care comunicarea poate fi abordată. Provocarea este ca acele corecte combinări codificate, media şi contextele să creeze un transfer informaţional rapid, cost adecvat şi acurateţe. Aceste procese nu pot fi separate de faptul că oamenii sunt cei ce decodează informaţia, receptând-o dintr-un mediu caracteristic, într-un context specific şi conferându-i o semnificaţie.

Manipularea informaţiei este definită ca principala activitate comercială a zilelor noastre. Indiferent de nivelul pe care ne situăm, suntem cu toţii consumatori de informaţie. Deasemenea, cei mai mulţi dintre noi au de-a face cu dirijarea, procesarea, lansarea, transmiterea sau vânzarea informaţiei, şi toate acestea ca un mod de viaţă.

Informaţia este livrată în tot felul de pachete sau mai bine zis este transmisă prin tot felul de suporturi media.Tot felul de mesaje sunt transmise tuturor tipurilor de audienţă.

Informaţia este elementul cheie al ştiinţei comunicării

constientizarea personala comunicarea interpersonala blocaje de comunicare întelegerea comportamentului persoanelor cu care relationam rezolvarea problemelor în grup managementul conflictelor

ABILITATI DE COMUNICARE

Comunicarea non-verbală cuprinde:

Dimensiunile corpului

Forma corpului

Miscările corpului

Expresia feţei

Contactul vizual

Tonalitatea vocii

Volumul vocii

Modulaţiile vocii

Pentru realizarea cu succes a comunicării este nevoie de respectarea următoarelor reguli

1. Stabilirea puterii si autorităţii prin intermediul comunicării nonverbale:

Controlul spaţiului

Relaxarea

Aceste puncte se referă la toate dimensiunile comunicării non-verbale

- miscarea prin sala de sedinţe

- atingerea/miscarea lucrurilor (si chiar oamenilor) din sală

- trecerea (încălcarea) spaţiului personal ale altor persoane

- demonstrarea unui nivel înalt de relaxare a corpului

- menţinerea unei pauze înainte de a răspunde la întrebări

- menţionerea contactului vizual pentru perioade extinse în timp

- utilizarea modulaţiilor joase ale vocii

- utilizarea scăderii tonului vocii la sfîrsit de propoziţie

- hainele nu provoacă tensiuni ale corpului

- utilizarea gesturilor ce acoperă toată sala

- nu luaţi ochii de la ochii persoanei ce vă vorbeste

- atunci cînd vorbiţi priviţi persoanele în ochi

2. Stabilirea contactului si încrederii prin intermediul comunicarii nonverbale:

Contact:

Comportament similar

Corpul înclinat spre partener, apropiere fizică de partener (apropiere adecvată)

Ambii umeri sînt orientaţi spre partener

Contact vizual reciproc

Nodding

Încredere

Orientare directă a corpului

Vizibilitatea feţei cît mai mare

Vizibilitatea ochilor

Vizibilitatea miinilor si palmelor

- utilizarea unui comportament similar parteerului de comunicare (dar nu imitare)

- apropiere de partener

- corpul are pozitie directă spre partener

- menţinerea contactului vizual doar pentru peroade de timp comfortabile pentru partener

- înclinarea capului sau corpului ca semn de înţelegere (nodding) (în timpul ascultării)

- respectarea spaţiului personal al persoanei

- repetarea cuvintelor spuse de partener

- încurajări verable (da, aha, mm, etc)

3. Relaxare si confort intern (stare emoţională stabilă)

Realizarea tuturor pregătirlor necesare (pregătirea spaţiului, proiectului sedinţei, materialelor, etc)

Pregătirea unui proiect ce indică scopul si lucrurile care trebuie făcute (si nu cele care trebuie evitate)

4. Comunicarea în cadrul grupului

Comunicare reprezintă înştiinţare, ştire, veste, raport, relaţie, legatură. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explivativ pentru comunicare. Deşi pare simplu înţelesul comunicarii este mult mai complex şi plin de substrat. Comunicarea are o mulţime de înţelesuri, o mulţime de scopuri şi cam tot atîtea metode de exprimare şi manifestare. Nu există o definiţie concretă a comunicării însă se poate spune cel puţin că, comunicarea înseamnă transmiterea intenţionată a datelor, a informaţiei.

Ce se înţelege prin comunicare:

o provocare constantă pentru psihologia socială; o activitate; satisfacerea nevoile personale; legătura între oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deţina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aibă in comun scopuri, convingeri aspiraţii, cunostinţe - o intelegere comuna - "acelaşi spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispoziţii emoţionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la aşteptări şi cerinţe.

Comunicarea se realizează pe trei niveluri:

1. Logic 2. Paraverbal 3. Nonverbal

Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.).

Daca intre aceste niveluri nu sunt contradicţii, comunicarea poate fi eficace.

Daca insa intre niveluri exista contradicţii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.

Tipuri de comunicare: Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea în şi catre sine. Comunicarea interpersonala. Este comunicarea între oameni. Comunicarea de grup. Este comunicarea între membrii grupurilor si

comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alţi oamenii. Comunicarea de masa. Este comunicarea primită de sau folosita de

un numar mare de oameni.

Scopul comunicării:· sa atenţionam pe alţii.· sa informam pe alţii.· sa explicam ceva.· sa distram.· sa descriem.· sa convingem, etc.

Pentru a descrie numeroasele înţelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni:

a. Forma comunicarii Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, încât au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, când semnele sunt facute pe foaia de hârtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii.

b. Mediul comunicarii Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme.Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele.

c. Media Sunt acele mijloace de comunicare în masa care s-au constituit într-un grup propriu.Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte între cel care comunica si cel care recepteaza.

Limbajul este codul cu care este transmisă informatia, reprezintă unealta comunicării.

În prima categorie intră limbajul. Limbajul reprezintă codul comunicării,este liantul între cel ce transmite informaţia ,eminţător, şi cel ce primeşte informaţia, receptor. Limbajul determina forma comunicarii. El este de trei feluri:

Limbaj scris.Limbaj verbal.Limbaj nonverbal.

Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interactiune personala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii.

Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane şi o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva.

Comunicarea are o foarte mare influenţă asupra personalitaţii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilalţi iar comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interaţiune atrage concomitent comunicare.

Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. In felul acesta, definirea unei situatii nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel; in acelasi timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice evaluare si raspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a se crea personalitati puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate şi integrarea în aceasta.Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta faţa de grup, echipa, societate, etc.

Daca luam în discutie termenul de grup observam caci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul înseamna reguli, reputaţie, ţel, munca în echipă, etc . Sensuri determinate de interanctiune deci de comunicare. Atata timp cat exista o buna comunicare există şi un randament maxim, însă dacă aceasta lipseşte se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai rău.

Functionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care conecteaza diferite parti ale sale si-i asigura coerenta. Nuanta pe care o introduce Blumer ar putea chiar surprinde: "O retea sau o institutie nu functioneaza in mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui sistem de cerinte: ea functioneaza pentru ca persoanele aflate in diferite puncte fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc situatia in care sunt chemate sa actioneze"

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne nastem. Noi învatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce învatam ca sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creatie si schimb de întelesuri. Aceste întelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa "citeasca" întelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si întelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se întâmpla când comunicam.

Este o alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data

aceasta de procese sociale de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si coeziunii, exercitarea functiei vitale de integrare sociala, de mentinere si consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fara comuni-care: nici in cea de dobandire a unei experiente comune (care presupune dialog), nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acor-dului asupra unor probleme si dezlegari. comunicarea semnifica mult mai mult decat schimbul si raspandirea de informatii; comunicarea creaza si mentinea societatea.

Reflectii si maxime:

"E în zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte."M. Eminescu

"Cuvântul este sunet si culoare, e mesagerul gândului uman."T. Vianu

"Cât de puternice sunt cuvintele drepte. "Biblia

"Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire."Rudyard Kipling

"Pana de scris este mai puternica de cât sabia"Shakespeare

"Ca sa pregatesti o buna cuvântare spontana îti trebuie mai mult de trei saptamâni. "Mark Twain

"Scrierea la persoana a treia deseori ne permite sa ne ascundem în spatele organizatiei. "H. Schwartz

"Precizarea întelesului termenilor este cea dintâi precautie care se ia în orice discutie."P. P. Negulescu

"O cuvântare fara scop specificat este ca o calatorie fara destinatie."Ralph C. Emedley

5. DESFAŞURAREA MUNCII ÎN ECHIPA

„Munca grea dezvaluie caracterul oamenilor: unii isi intorc manecile, altii intorc nasul iar altii nu se mai intorc deloc” spunea Sam Ewig.

Munca in echipa presupune colaborarea mai multor persoane care impart acelasi spatiu de lucru, in vederea atingerii unui tel comun, asa cum se intampla intr-o echipa sportiva, de exemplu. Se spune adesea ca succesul se datoreaza efortului comun, al muncii in echipa. Dar trebuie neaparat sa fim o echipa unita pentru a reusi?

“In functie de proiectul pe care urmeaza sa-l indeplineasca, un manager isi poate grupa toti subordonatii intr-o echipa sau doar o parte dintre acestia. Un proiect ulterior poate insemna disolutia echipei respective si formarea unei echipe noi, in care unii din membrii vechi nu mai sunt implicati si membri noi, care nu au facut parte din aceasta, sunt inclusi in noua echipa”, ne-a explicat Virgiliu Ricu, Psihanalist, Life & Executive Coach.

Nu toti oamenii pot lucra in echipe

Psihanalistul Virgiliu Ricu este de parere ca traim inca intr-o societate care rasplateste realizarile individuale si promoveaza competitia intre angajati. Ori, lucrul in echipa cere angajatilor sa coopereze unii cu altii, sa faca schimb de informatii, sa se confrunte cu diferentele, sa le accepte si sa-si sublimeze interesele personale in favoarea interesului de grup. Insa nu toti oamenii pot face acest lucru. De aceea, pentru a forma o echipa cu adevarat unita, membrii ei trebuie selectati cu grija si ulterior antrenati in acest sens.

“O echipa se formeaza intotdeauna in virtutea unui anumit obiectiv care se vrea atins si nu trebuie gandita ca fiind ceva permanent. De aceea, acei manageri care vor cu tot dinadinsul sa-si grupeze toti subordonatii intr-o echipa permanentizata, fara a puncta precis obiectivele, se lovesc inevitabil de un esec” a subliniat Virgiliu Ricu.

Ce presupune construirea unei echipe eficiente?

“Este necesar in primul rand un bun design al lucrului in echipa”, este de parere Psihanalistul Virgiliu Ricu. Acest design specifica obiectivele care trebuie indeplinite, strategia si succesiunea pasilor, sarcinile specifice, numarul de oameni necesari, rolurile pe care acestia trebuie sa le indeplineasca, abilitatile pe care trebuie sa le aiba, etc.

Virgiliu Ricu ne-a descris cele 3 tipuri de abilitati de care o echipa trebuie sa tina cont pentru a ajunge la rezultate bune pe plan profesional. In primul rand, are nevoie de oameni cu expertiza tehnica. In al doilea rand, echipa trebuie sa includa si persoane cu abilitati de decidenti si de rezolvare a problemelor, respectiv oameni capabili sa identifice problemele, sa genereze alternative, si, nu in ultimul rand, sa decida competent. In fine, o echipa victorioasa, in formatie completa, trebuie sa aiba si oameni cu abilitati interpersonale deosebite, care stiu sa asculte, sa ofere feedback si sa gestioneze in mod eficient conflictele.

“Factorii de personalitate nu pot fi nici ei ignorati. In mod ideal, membrii unei echipe de succes inregistreaza scoruri inalte la dimensiunile extraversie, agreabilitate, constiinciozitate si stabilitate emotionala. Echipele eficiente tind sa aiba dimensiuni reduse – mai putin de 10 membri. Cand este vorba de numarul membrilor unei echipe, expertii propun abordarea “Think small”, respectiv o echipa trebuie sa fie formata din cel mai mic numar de membri care pot realiza sarcina ceruta”, a completat Psihanalistul Virgiliu Ricu.

O echipa performanta necesita asadar un leadership eficient, care sa fie in masura sa traseze directii clare si sa genereze un climat de incredere componentilor sai. Conflictele in echipa nu trebuie sa ne sperie - evident, atata vreme cat nu depasesc un anumit prag - absenta lor ducand la apatie si stagnare.

Munca in echipa poate foarte bine sa sudeze sau sa destrame grupul. Cel care isi propune sa ajunga la performanta prin construirea si consolidarea unei echipe invingatoare, devine astfel responsabil pentru reusita sau esecul grupului pe care l-a creat. Definitia unei echipe - Echipa si grupul- Caracteristicile unei echipe performante- Modelul unei echipe- Construirea unei echipe- Fazele dezvoltarii unei echipe- Delegarea

Definitia unei echipe

O echipa este alcatuita dintr-un mic numar de oameni cu abilitati complementare , care impartasesc acelasi scop , un set de standarde de performanta si au o abordare a muncii care le este comuna .„Lucrul in echipa imparte sarcinile si dubleaza succesul!“

Echipa si grupul

Ocazia de a forma o echipa exista oriunde limite organizationale sau ierarhice nu ofera conditiile necesare pentru obtinerea rezultatelor optime . Intrebarea care se pune este : “Punandu-i pe cei mai buni la un loc este suficient , sau e nevoie de mai mult -”• De multe ori numim grupuri statice echipe pentru ca suntem convinsi ca eticheta este motivanta si energizanta , dar multe grupuri nu sunt echipe si nici macar nu sunt eficiente ca grupuri.

• Grupurile pot fi si sunt mai eficiente cand este cazul de a impartasi informatie , idei si perspective si a lua decizii care ajuta fiecare persoana sa isi realizeze obiectivele mai bine , dar intotdeauna individul este cel vizatGrupul EchipaLider puternic , determinat Conducere impartitaResponsabilitate individuala Responsabilitate individuala si comunaRezultate individuala Rezultate colectiveMasurare indirecta a rezultatelor Masurare directa a rezultatelor prin estimarea efectelor echipei asupra muncii altora

Caracteristicile unei echipe performante

Simtul scopului

Comunicare deschisa

Invatare continua

Flexibilitate si adaptabilitare

Incredere si respect reciproc

Castig din diferente

Modalitati de lucru eficiente

Conducere impartita

Asupra caror factori trebuie sa ne concentram pentru a avea succes:

• Simtul scopului: Viziune comuna asupra perspectivelor si obiectivelor . Accent puternic pe rezultate , simt al prioritatilor , claritate in decizii .

• Comunicare deschisa: Oamenii isi exprima gandurile si sentimentele , conflictul nu este ascuns si este rezolvat . Oamenii asculta cu atentie .

• Incredere si respect reciproc: Oamenii se apreciaza si sustin reciproc . Isi spun adevarul si ofera un feed-back sincer .

• Conducere impartita: Diversi membri ai echipei isi asuma conducerea , in functie de sarcina curenta si de nevoia echipei . Liderul formal are rolul de supraveghetor si mentor al echipei .

• Modalitati de lucru eficiente : Echipa stie cum sa adune , organizeze si evalueze informatia . Oamenii incurajeaza creativitatea , inovatia si asumarea riscurilor. Se fac planuri corespunzator .

• Castig din diferente: Echipa optimizeaza capacitatile , cunostintele si punctele tari pe care le au membrii . Se cauta diferite puncte de vedere si se folosesc si persoane din afara echipei .

• Flexibilitate si adaptabilitate: Oamenii vad diverse ocazii ca sanse . Se impart responsabilitatile si se doreste o imbunatatire continua .

• Invatare continua: Membrii echipei incurajeaza intrebarile incomode si penetrante , invata din experiente si greseli , si incurajeaza cresterea si dezvoltarea altor membrii ai echipei .Modelul unei echipe

Simtul scopului: Viziune Scopuri Obiective

Omul potrivit pentru sarcina .(Abilitati si interese echilibrate)

Echipa de succes

Resurse necesare :

•Definirea sarcinilor•Tehnologie corespunzatoare•Feed-back si evaluare•Metode de lucru clare•Disciplina si consistenta•Invatare•Managementul timpului•Intalniri eficiente•Managementul conflictului•Ascultare activa•Documentare

Caracteristici :

•Valori si principii comune•Comunicare deschisa•Responsabilitate si conducere impartita•Empatie•Flexibilitate si adaptabilitate•Motivare

Construirea unei echipe

Construirea unei echipe este arta de a armoniza diferentele unor oameni de proveniente diverse , interese diverse , perspective diverse , in interesul realizarii unei echipe cu minim de conflicte posibile , avand in vedere interesul comun al echipei .

Scopul principal este Echilibrul:• Echilibrul inseamna ca nu va trebui doar sa interactionam cu un grup de oameni foarte diferiti , dar este necesar sa avem varietate in interiorul echipei .

Puncte cheie pentru construirea unei echipe :

• Opening up and development of relationships- ajuta la depasirea barierelor- ofera posibilitatea membrilor echipei de a se cunoaste la un nivel personal- folositor pentru grupurile care vor lucra apropiat si/sau o perioada mai lunga

• Construirea increderii- necesita incredere reciproca pentru a realiza un obiectiv- necesita atentie daca unii din membri nu pot intra in joc

• Contactul fizic- trece peste distantele dintre membrii echipei- relaxeaza si creste comfortul

• Cooperarea- ajuta membrii sa invete cum sa lucreaza impreuna- ajuta membrii sa isi gaseasca locul in echipa

• Activitatile in grup- activitati generale care sunt realizate de toti membrii grupului- ii implica pe toti membrii si cresc coeziunea grupului- deseori necesare pentru a mentine echipa

SuccesTransformare

Realizare

NormalizareConfruntareFormareTimp/EfortFormareOamenii au deseori idei diferite despre scop . Exista relativ putina incredere , si exista tendinta de se spune lucruri cu grija .ConfruntarePot exista conflicte in legatura cu scopul , conducerea si metodele de lucru . Exista sentimentul ca echipa nu se va inchega .Normalizare

Oamenii dobandesc o viziune comuna si isi propun obiective . Se invata cum sa se lucreze impreuna eficient .RealizareExista tendinta de a avea un simt al scopului clar , comun , incredere , comunicare deschisa . Echipa este eficienta in contextul actual .TransformareaEchipa isi poate redefini scopul comun si raspunde rapid la schimbare . Conducerea este impartita , increderea este mare , si comunicarea este deschisa .

Delegarea

Delegarea inseamna• sa incredintezi o sarcina cuiva;• sa autorizezi o persoana sa indeplineasca o sarcina.

Cum sa delegi-

- Defineste sarcinile impartind munca un parti mai mici . Partile mici sunt mai usor de delegat .

- Defineste obiectivele pentru fiecare sarcina.Alege cea mai potrivita persoana pentru fiecare sarcina . “Cea mai potrivita” nu inseamna neaparat ca respectiva persoana trebuie sa aiba deja toate abilitatile necesare , dar trebuie sa fie capabil sa le invete si aplice in timp util.

- Planifica sarcina impreuna cu persoana aleasa , asigura-te ca el sau eu intelege complet si accepta sarcina ; ofera toata informatia de fundal despre importanta si scopul sarcinii si despre cum incape in contextul proiectului.

- Asigura-te ce nu delegi doar responsabilitatea ci si autoritatea.

- Defineste obiectivele operationale impreuna cu membrii echipei.

- Cadeti de acor asupra continuitatii sarcinii si a modului de raportare.

- Oferiti feed-back contructiv (in ambele sensuri) , recompensati si apreciati rezultatele obtinute

- Asigura-te ce intreaga echipa este informata despre diferitele sarcini si persoanele responsabile.

6. LUCRUL IN ECHIPA

Munca in echipa este o componenta care se regaseste in specificatiile fiecarui post disponibil intr-o companie si specialistul in recrutare analizeaza aceasta componenta pe parcursul procesului de selectie, utilizand diferite mijloace de utilizare: intrebari specifice care evalueaza capacitatea de interrelationare personala si de intelegere a nevoilor persoanei cu care interactioneaza. Prezenta calitatilor necesare pentru a putea fi un bun membru de echipa sau din contra,lipsa lor, pot fi factori decisivi in angajarea unei persoane ori in mentinerea ei intr-o organizatie.Necesitatea muncii in echipa a devenit tot mai evident ape masura ce companiile au inceput sa tina cont de nevoia de comunicare si contact uman a propriilor angajati, constientizand valoarea motivationala superioara a dialogului si sustinerii reciproce, intr-o echipa.Comportamentele care demonstreaza aceasta competenta- Manifesti interes pentru stabilirea contactelor cu colegii.- Interactionezi in mod eficient cu angajatii in diferite situatii- Intelegi rolul fiecarei persoane in grup- Te focalizezi pe atingerea obiectivelor- Respecti drepturile si convingerile altora- Asculti si intelegi nevoile si sentimentele celor din jur- Apreciezi si recunosti participarea activa la realizarea unei actiuni, incurajezi discutiile deschise, impartasesti idei si sugestii cu colegiiCum dezvolti lucrul in echipa in timpul facultatii ?Invata din proiecte!Participa la scoli de vara, evenimente, conferinte organizate de facultate, asociatii studentesti. Cauta sa inveti din fiecare experienta de grup.Analizeaza si evalueaza impreuna cu coordonatorul de echipa/profesorul gradului tau de implicare in echipa, reflecteaza asupra a ceea ce ai facut, cum ai facut si de ce ai facut.Dezvolta-te progresivConstientizeaza ce ai dobandit, accepta noi provocari si responsabilizari ca sa-ti permita sa-ti imbunatatesti activitatiile prin forte proprii daca ai inceput ca un simplu membru intr-o echipa de proiect, incearca sa tintesti ca la urmatoarea oportunitate sa detii un rol care sa includa si coordonarea altora din jurul tau. Proiectele pot fi de la cele foarte simple legate de scoala pana la a organiza evenimente in universitate sau pentru cercul tau de prieteni.Experienta de lucru in echipa se construieste mai ales prin experiente in care oferi mai mult sprijin

celor din echipa decat astepti ca ei sa-ti acorde tie.Cum dezvolti lucrul in echipa dupa angajare ?Implica-te !Participa activ in cadrul echipei, schimba informatii, asculta si intelege punctele de vedere ale celorlati membrii ai echipei. Incearca sa dezvolti idei noi pe baza celor spuse de ceilalti. Evita-l pe « nu asa, stiu eu o alta metoda »Solicita feedback permanent !Incearca sa te raportezi la parerea celor din jur. Asta nu inseamna ca trebuie sa te faci placut cu orice pret dar este important sa afli ce gandesc colegii tai despre actiunile tale. Impartaseste sugestiile si ideile celorlalti, manifesta flexibilitate in exprimarea punctelor de vedere diferite ale membrilor echipei.Evalueaza-teAnalizeaza activitatea desfasurata in cadrul echipei :cum te-ai simtit, care a fost contributia in cadrul echipei? Daca ai avut parte de rezultate foarte bune, care au fost factorii de succes. Daca ai esuat in alte aspecte, care a fost cauza. Cu lectiile invatate intra in urmatoarea interactiune cu cei din jur mai pregatit sa contribui si sa-i ajuti sa obtina rezulate si mai bune. Surprinzator, si rezultatele tale vor creste pe masura.Avantajele muncii in echipa:- primele, si cele mai evidente, sunt cele legate de climatul afectiv pozitiv care se presupune a se constitui in echipa.Membrii unei echipe ajung sa se cunoasca foarte bine, conlucrand la depasirea dificultatilor curente.- lucrul in echipa poate fi extreme de motivant deoarece fiecare proiect adduce cu sine experienta contactului cu ceilalti si bucuria de a beneficia de sprijinul acestora.Astfel daca legaturile intre angajati ajung sa fie puternice, confortul afectiv paote suplini si compensa alte lipsuri, inclusive salarizarea. Iata de ce, lucrul in echipa este adesea folosit ca mijloc de combatere si diminuare a rutinei zilnice. Nu salariul se constituie cel mai important factor de motivare, ci cnontinutul muncii, natura sarcinilor curente si modul in care aceasta activitate, prestata 8-10 ore in fiecare zi, corespunde cel mai bine necesitatilor intrene de crestere si dezvoltare.Ce inseamna o munca rutinata: este o munca ce nu adduce nimic nou in planul solicitarilor cognitive. Oamenii simt ca se pot detasa si ca pot aplica acelasi tipar in fiecare zi. La un moment dat chiar, anumite activitati pot fi effectuate cu jumatate de atentie, ceea ce lasa timp pentru meditatie si pentru intarirea convingerii ca nu mai este nimic de invatat si deci, ca este timpul unei schimbari.

Munca in echipa, motorul succesului unei actiuni

         In orice activitate succesul este, de cele mai multe ori, rodul efortului comun, al muncii in echipa. Reusitele sau infrangerile nu se datoreaza in exclusivitate nici sefului, nici subalternilor, ci sunt rezultatul ambelor parti. Realitatea ne demonstreaza ca nu e suficient ca un grup profesional sa fie format din personalitati puternice, competente si cu experienta. Daca intre acestea nu exista compatibilitati , intelegere reciproca, viziuni si motivatii comune centrate pe acceptarea scopului propus, solidaritate si camaraderie, nu se pot obtine rezultate meritorii.

Valorificarea potentialului de munca al fiecaruia, evolutia in cariera profesionala nu se indeplinesc fara a lucra si a respecta cerintele formarii si mentinerii spiritului de echipa. La aceasta stare care potenteaza calitatea si randamentul muncii fiecaruia se ajunge numai atunci cand oamenii inteleg ca intregul nu este egal cu suma partilor, ci cu ceva mai mult, care se naste din interactiunea cu grupul, din armonia relatiilor interpersonale, din identificarea oamenilor cu valorile si scopurile grupului. A lucra intr-un grup dezbinat in care certurile si neintelegerile sunt frecvente, orgoliile si antipatiile, atitudinile de izolare, de desconsiderare sau indiferenta predominante, in care fiecare incearca pe cont propriu sa-si rezolve problemele, in care denigrarea celuilalt este practicata in mod curent, este fara indoiala un obstacol serios pentru a munci cu placere. Pentru a nu se ajunge la aceasta situatie, fiecare trebuie sa contribuie la transformarea unui numar de oameni ce muncesc la un loc, intr-un grup omogen si functional.         Intr-o adevarata echipa este nevoie de promovarea unor reguli de genul:         1. Respectati-va colegii, tratati-i asa cum ati vrea sa fiti voi tratati, ca pe oameni capabili, cu calitati frumoase, cu trebuinte, aspiratii si scopuri la fel de legitime ca ale voastre.         2. Lucrati bine si intens, urmariti sa aveti performante nu pentru a-i surclasa pe colegi, a le dovedi ca sunteti mai inteligent si mai priceput decat ei, sau pentru a demonstra sefului ca sunteti mai valoros decat oricine, ci din intelegerea necesitatilor muncii, a nevoii de a indeplini bine indatoririle de serviciu.         3. Comunicati curent, informati-va reciproc, consultati-va cu ceilalti, ajutati-va in procesul pregatirii si derularii unei actiuni; in caz de succes, bucurati-va impreuna, in caz de esec, pastrati-va calmul si luciditatea, nu va invinuiti unul pe altul; cautati impreuna cauzele esecului si reluati de la capat si cu incredere, actiunea initiala.         4. Nu transformati divergentele de opinii si solutii in motive de cearta sau acuze. Priviti-le ca pe ceva firesc, cautati sa sesizati elementele comune, aveti taria de a recunoaste si a aprecia deschis ideea celuilalt atunci cand este mai buna.         5. Evitati denigrarea si calomnia, nu comentati negativ diversi colegi si nu formati grupulete care sa dezbine echipa.         6. Ajutati-va si cooperati activ.Acceptati ideea ca astfel va completati reciproc nu din compasiune, ci pentru a acoperi sau substiui nepriceperea celuilalt, ci pentru reusita actiunii, pentru indeplinirea activitatilor organizatiei.         7. Indiferent de valoare si experienta, de aport personal la realizarile grupului nu va dati aere de superioritate, evitati aroganta si trufia, ci promovati lauda sincera si indemnul prietenesc.         8. Apreciati cu franchete si onestitate rezultatul muncii colegilor, nu le subapreciati initiativele si stradaniile de a obtine performante. Discutati pe marginea lor, invatati din experienta celorlalti, cereti-le ajutorul atunci cand aveti nevoie.         9. Nu-i invinuiti pe altii pentru greselile personale. Asumati-le, recunoasteti deschis in ce consta vina voastra, acest lucru va consolida imaginea voastra in ochii colegilor.         10. Dezvoltati si consolidati sentimentul de prietenie, impartasiti din trairile, framantarile si satisfactia voastra, abordati cu tact si discretie si problemele care depasesc cadrul profesional.

7. Rolul si eficientizarea muncii in echipa

Tot mai multi manageri s-au convins ca munca in echipa este calea succesului si a performantei. Munca in echipa reprezinta colaborarea mai multor persoane in vederea atingerii unui scop comun. Ea presupune, pe de-o parte, cooperare, comunicare, intelegere, schimb de informatii intre membrii echipei, iar, pe de alta parte, confruntare a diferentelor de opinie, subminare a intereselor personale in favoarea celor de grup. Nu toti angajatii se pot adapta muncii colective. De aceea, pentru formarea unei echipe managerul are nevoie de timp si analiza individuala a participantilor. El este cel care, in functie de obiectivele proiectului, stabileste membrii echipei. Grupul poate reuni toti subalternii sau numai o parte, acest lucru depinzand de numarul angajatilor, de importanta proiectului si nu in ultimul rand de compatibilitatea participantilor. Odata ce o echipa este formata, ea nu trebuie pastrata in aceeasi formula. Este recomandat ca membrii echipei sa circule, sa se schimbe intre ei, iar managerul sa urmareasca atat performantele individuale, cat si pe cele la nivelul grupului. Rolul si eficientizarea muncii in echipa sunt recunoscute, insa drumul catre atingerea performantelor profesionale poate fi alunecos. De aceea, managerii trebuie sa acorde o importanta desavarsita la crearea a ceea ce se cheama „echipa de succes".

Secretul unei echipe de succes

Reusitele si insuccesele nu se datoreaza nici managerului, nici subalternilor, insa secretul unei echipe de succes este evident ca sta in puterea si abilitatile managerului. Nu este suficient sa ai personalitati puternice si valoroase daca intre membrii echipei vor exista mereu neintelegeri, incompatibilitate si viziuni diferite. Iata, de ce, atunci cand se creeaza un grup trebuie sa existe un lider acceptat de toti ceilalti membrii, care sa fixeze directii clare si sa fie capabil sa produca un climat de incredere.

Pentru a genera drumul spre succes este bine sa stabiliti niste reguli care ar putea duce la reusita muncii in echipa:

1. Nu va tratati colegii cu superioritate, ci considerati-i egalii dumneavoastra2. Nu incercati sa iesiti in evidenta in fata participantilor sau a sefului pentru a le dovedi ca

sunteti mai priceput decat ceilalti3. Sarbatoriti succesul impreuna si pastrati-va calmul in caz de nereusita4. Nu transformati divergentele de opinie in motive de cearta5. Nu va calomniati colegii si nu formati grupulete in cadrul echipei6. Ajutati-va si informati-va reciproc, comunicati si colaborati7. Mentineti sentimentul de prietenie, abordati cu discretie problemele care depasesc cadrul

profesional

Sfaturi Info-ghid:

Munca in echipa prezinta avantaje si dezavantaje. Fiti un manager iscusit si profitati de avantajele muncii in echipa. Selectati-va atent si motivati-va membrii echipei si sigur veti reusi sa aveti o echipa de succes.

8. Despre echipã

Un proverb chinezesc spune: “In spatele unui om capabil se afla intotdeauna alti oameni capabili.” Adevarul este ca munca in echipã este cheia marilor realizari. Intrebarea nu este daca echipele sunt valoroase. Intrebarea este daca noi recunoastem acest lucru si daca putem deveni jucatori mai buni intr-o echipã Din acest motiv sustin ca unu (1), este unu numar mult prea mic pentru a realiza ceva maret.

” Nu exista probleme pe care sa nu le putem rezolva impreuna, ci exista foarte putine probleme pe care sa le putem rezolva singuri” Lyndon Johnson

C. Gene Wilkers a observat ca puterea echipelor nu numai ca este evidenta in lumea afacerilor de astazi, ci are in acelasi timp o istorie adanca, evidenta chiar si in timpurile biblice. Wilke sustine ca:

1. Echipele implica prezenta unui numar mai mare de persoane, ceea ce presupne existenta mai multor resurse, mai multor idei si a unei energii mai mari in cazul unei singure persoane.

2. Echipele cresc la maximum potentialul unui lider si reduc la minimum punctele sale slabe. Punctele forte si punctele slabe mult mai vizibile la o singura persoana decat la o echipã.

3. Echipele ofera perspective multiple cu privire la modul in care se poate satisface o nevoie sau se poate atinge un scop, formuland astfel mai multe alternative pentru fiecare situatie. Puterea de intelegere a unui singur individ este rareori la fel de larga si profunda ca aceea a unui grup atunci cand se confrunta cu o anumita problema.

4. Echipele impart laudele in cazul unei victorii si impart vina atunci cand sufera o infrangere. Acest lucru genereaza atitudini autentice de modestie si spirit de echipã .O persoana primeste singura laudele si suporta singura vina. Ceea ce genereaza stari de mandrie si cateodata un sentiment al ratarii.

5. Echipele fac ca liderii sa fie in permantenta responsabili pentru obiectivul care trebuie atins. Persoanele care actioneaza individual pot schimba obiectivul fara a avea un sentiment al responsabilitatii.

6. Echipele pot face mai mult decat o singura persoana.

Daca doriti sa va atingeti potentialul sau sa incercati sa faceti ceea ce vi se pare imposibil – cum ar fi sa transmiteti mesajul dumnevoastra chiar si dupa doua mii de ani de la moartea voastra, trebuie sa deveniti jucator al unei echipe. Desi pare a fi un cliseu, urmatoarea afirmatie este totusi adevarata: Indivizii iau parte la competitie, insa echipele sunt cele care castiga campionatele.