suport de curs batrani

Click here to load reader

Post on 27-Jun-2015

3.840 views

Category:

Documents

8 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

1.NOTIUNI INTRODUCTIVEMajoritatea definitiilor incadreaza ca persoane de varsta a III-a oamenii de peste 65 ani sau mai mult. Unii autori definesc ca atare persoanele trecute de 60 ani, iar altii considera perioada varstei a treia ca incepand odata cu pensionarea. Perioada de viata care incepe odata cu atingerea varstei de 65 ani, este caracterizata in primul rand printr-un declin fiziologic, psihologic, economic si social. Cauzele deteriorarii pe toate aceste planuri sunt biologice, dar si sociale (culturale si economice in principal). Modificarile care se petrec in organismul varstnicului scad abilitatea individului de adaptare la mediul inconjurator si ridica grave probleme individuale si sociale. Expresia persoane varstnice infatiseaza cel mai bine persoanele care au depasit mijlocul vietii. Societatea ofera un rol social procesului de imbatranire, considerand ca orice membru al unei clase de varsta trebuie sa se conformeze cerintelor asociate grupei din care face parte. Din aceasta perspectiva persoanele varstnice sunt cele care isi pierd treptat rolurile sociale si care trebuie sa se adapteze la o serie de schimbari ce determina apoi, aparitia unor noi roluri pe care sunt nevoite sa le invete. Daca luam in calcul o periodizare a vietii in cate 30 ani, dupa prima perioada rezervata educarii si studiului, urmeaza o a doua destinata productiei si implinirii profesionale, iar a treia este batranetea libera peste 60 ani. Perioada varstei a treia este subimpartita in:1. Intre 65(60) si 75 ani este considerata trecerea spre batranete a

tanarului batran sau perioada de varstnic; in aceasta perioada se restrang ariile profesionale, ocupationale si sociale. Raman active subidentitatea maritala, antrenarea emotionala si mintala in cresterea nepotilor. Barbatii sunt afectati in general de boli respiratorii iar femeile sufera de tulburari afective. 2. Intre 75 si 85 (90) ani este perioada varstei medii sau perioada de batran. In aceasta perioada persoanele se cantoneaza in rolul de bunici. Autorii considera ca aceasta este etapa in care se aplica noul principiu intergenerational, al solidaritatii, bazat pe ajutor informal limitat, pe acompanierea copiilor si tinerilor din familia largita. Implicarea in activitatea de crestere si educare a nepotilor inregistreaza diferente geografice, dar si cultural. Predomina bolile degenerative, iar mortalitatea este mare. 3. Dupa varsta de 85 (90) de ani este batranetea mare sau perioada de longeviv.

Cu toata prezenta asistentei sociale si a serviciilor medicale pe care le au varstnicii la dispozitie, persoanele din acest grup practic sunt incapabile de modul viata independent si nevoia de ingrijie in institutii speciale este imperioasa. Unii autori definesc imbatranirea ca proces dinamic indiferent de varsta cronologica, pentru ultima parte a vietii rezervand termenul de senescenta si finalului deteriorativ pe acela de senilitate. Organizatia Mondial a Sanatatii a identificat in anul 1963 urmatoarele etape ale varstei adulte a omului: - Varsta mijlocie, medie de tranzitie, pana la varsta de 59 ani; - Perioada varstnica, de la 60 ani la 74 ani; - Batranetea, dupa 75 ani; - Longevitatea, pentru persoanele care depasesc 85 ani. Asistam la o diferentiere intre varstnic si batran, la o acceptare a disocierii imbatranirii, dictata de modificarile socio-economice. Heterogenitatea grupului celor de 60 de ani si peste i-a determinat pe mai multi autori sa faca subdiviziuni: - batrani- tineri sanatosi, singuri; - batrani- tineri sanatosi , in cuplu; - batrani- batrani fragili, singuri; - batrani-batrani, fragile, cuplu. In secolul precedent s-a inregistrat in intreaga lume o crestere a proportiei persoanelor varsnice, fenomenul fiind numit imbatranire a populatieisi in viitor este prognosticata o crestere a numarului persoanelor varsnice. Cresterea nivelului de trai, progresele in medicina, scaderea natalitatii si schimbarea mentalitatilor justifica aceasta apreciere. In afara de imbatranirea populatiei se constata si o feminizare a populatiei prin cresterea ratei de supravietuire a femeilor. Tendintele demografice mentionate antreneaza probleme de ordin social, economic si stiintific. Consecintele individuale ale imbatranirii sunt multiple. Proportia persoanelor cu handicapuri severe, cu incontinente, cu demente si cu insumari de boli creste cu inaintarea in varsta. De aici o adevarata geriatrizare a medicinii odata cu cresterea solicitarilor de prestatii medicale si ingrijiri ale persoanelor varstnice. Exprimand latura umana a imbatranirii , varsta biologica este adesea denumita varsta psihologica, unii autori preferand sintagma sintetica de varsta psiho-sociala sau socio-psihologica. Aprecierea acestor elemente porneste de la diferentieri intre tineri si batrani, pe baza unor teste de laborator, a unor examene medicale si clinice. Rezultatele se raporteaza

la indicele global de imbatranire, pentru a regasi orarul imbatranirii: normal si anormal. Unii autori impart perioada batranetii intr-una autonoma si o alta de dependenta. La randul ei, prima dintre ele reflecta doua categorii: 1. Batranetea propriu-zisa autonoma sau varsta intermediara, cuprinzand personae in etate de 60-74 ani, care au un rol socioeconomic activ ; 2. Batranetea autonoma, desemnand persoanele care locuiesc in propriile domicilii, fara un ajutor semnificativ din exterior. 3. Batranetea dependenta se caracterizeaza prin incapacitatea functional psihica sau fizica a persoanei de a-si asuma , fara ajutor, actiuni cotidiene. Aceste persoane sunt cele orientate spre institutii sau mentinute la domiciliu, dar primind o forma de sprijin. Statutul lor social va fi astfel tributar unor actori intermediari, legaturile cu tinerii marginindu-se la un ajutor informal. Dependenta persoanelor varstnice a devenit o problema a intregii societati. Desi constituie o responsabilitate a familiei, aceasta poate considera ca nu si-o poate asuma. Pe plan socio-familial se constata o crestere a numarului de familii care au in ingrijire mai multi batrani ( s-a ajuns chiar ca unele familii sa numere 4-5 generatii). Pe langa ingrijirea copiilor, persoanelor adulte le revine sarcina, deloc usoara a ingrijirii a 1-2 generatii de batrani. Repercusiunile economice si solicitarilor persoanelor adulte s-au amplificat. Intreaga societate este influentata de imbatranirea populatiei: 1. Cresterea necesarului de servicii medicale genereaza implicatii in plan medical si social: - cresc disproportionat serviciile medicale atribuite respectivului segment de populatie, ceea ce impune regandiri ale programelor de invatamant, eforturi material si educative, pregatiri specifice, in primul rand pentru medicii de familie ( in domeniul morbiditatii mai frecvente sau a celei particulare persoanelor varstnice); - creste consumul de medicamente, in mare parte suportat tot de societate; - se ridica, alaturi de asistenta medicala propriu-zisa, problema ingrijirilor persoanelor in varsta ( medicina ingrijirilor) in parte preluata tot de medicii de familie, deci iarasi investitii educative si economice consecutive prestarii serviciilor.

2. Prin incetarea activitatii profesionale are loc o nivelare sociala si

psihologica a varstnicului. El pierde sentimentul de utilitate sociala si rolul social activ, ceea ce actioneaza ca un veritabil agent patogen inductor al patologiei de retragere, o drama, o moarte sociala. Se adauga o pierdere a prestigiului social, a responsabilitatii, cu truda castigate in anii anteriori, precum si pierderea rolului si statutului in familie. Si acesti factori sunt stresanti, senectogeni. In acest context asistenta sociala se profileaza pe rolul psihosocial de terapie sociala, desigur cu investitii materiale si umane din partea societatii. Sustinerea varstnicului in familia acestuia apare ca o necesitate, ca o datorie sociala. 3. Asistenta batranului institutionalizat, unde rolul asistentului social este deosebit de important alaturi de rolul echipei de ingrijire a persoanei de varsta a III-a. Dintre problemele de educatie care se profileaza pot fi enumerate: - instructia la cat mai multe niveluri privitoare la cunoasterea procesului de imbatranire normala si patologica, tehnicile de ingrijire psiho -fizice, tehnicile de ingrijire psiho-fizice al batranilor, factor de risc si prevenirea lor, notiunile de etica in sprijinul respectului fata de varstnic si a necesitatii pastrarii legaturilor afective; - educatia varstnicului si familiei in sensurile anterioare; - educatia fiecarei persoane in sensulpregatirii pentru imbatranire. In unele privinte astazi este mai greu ca inainte sa te pregatesti pentru batranete si pentru moarte. Sunt numeroase aspectele pe care le primim intr-o masura cu mult mai mica decat generatiile precedente ca pe un dat al destinului. Abundenta exploziva a informatiilor ingreuneaza adaptarea batranilor la viata sociala, inducandu-le acestora o stare de neputinta. Exista o multime de modele de imbatranire si fiecare trebuie sa il gaseasca pe cel care i se potriveste. Destinele oamenilor si inclinatiile lor sunt atat de diferite, incat pentru imbatranire nu poate exista un raspuns universal.

II. ASPECTE DEFINITORII ALE VARSTEI A III- A Batranetea este perioada de viata in care stigmatele involutiei normale devin evidente, ele sunt rezultatul unor modificari structurale si functionale aparute in timp, la nivelul sistemelor si subsistemelor organismului. Natura imbatranirii umane a relevat complexitatea acestui proces biologic si a evidentiat aspectele acestui proces si dificultatea elucidarii mecanismelor. Factorii de mediu- geoclimaterici, alimentari, psihici, socioprofesionali, influenteaza calitatea si durata vietii. Factorii genetici, actioneaza programat, guvernand modificarile ce sustin odata cu inaintarea in varsta. Varsta biologica exprima starea morfologica, metabolica, functionala si permite evaluarea ritmului de imbatranire. Imbatranirea normala: Imbatranirea e