suport de curs_ingrijire batrani

8/17/2019 Suport de Curs_ingrijire Batrani

1/88

ÎNGRIJITOR B!TRÂNI LA DOMICILIU

SUPORT DE CURS

2014


2/88

ÎNGRIJITOR B!TRÂNI LA DOMICILIU – SUPORT DE CURS

1

Îngrijitor b!trâni la domiciliu

NC 5133.1.2

Curs calificare nivel 1.

Durata (în ore de preg!tire): 360 ore (120 ore pregatire teoretic! "i 240 ore preg!tire practic!)Descrierea ocupa"iei – standardul ocupational „Îngrijitor b!trâni la domiciliu”: • Ocupa#ia se aplic! îngrijitorului b!trâni la domiciliu "i presupune o sfer ! larg! de competen#e pentru

desfã"urarea activit!#ii de îngrijire.

• Îngrijitorul b!trâni la domiciliu trebuie s!-"i dovedeascã competen#ele în principal la aplicareanormelor de igien! atât pentru persoana asistat! cât "i pentru propria-i persoan!, la mobilizarea "itransportul persoanei asistate, la alimenta#ie "i administrarea alimentelor "i la supravegherea

permanent! a st!rii de s!n!tate a persoanei asistate.

• Îngrijitorul la domiciliu a b!trânilor necesit! cuno"tin#e medii din sfera medical!, r ! bdare, calm "iabilitatea de combinare a programul zilnic de îngrijire, obligatoriu, cu alte activit!#i de relaxare

pentru a asigura starea de confort a bãtrânului asistat.• Deoarece activitã#ile specifice se desfã"oarã în permanent! colaborare cu persoana asistatã

/familia/echipa medicalã, comunicarea la locul de munc! contribuie la buna desfã"urare aactivitã#ilor specifice.

Competen"e : la sfâr#itul cursului, participan"ii vor fi capabili:1. S! utilizeze la locul de munc! o form! de comunicare adecvat! în func#ie de interlocutor2. S! aplice NPM "i PSI3. S! asigure condi#iile igienico-sanitare4. S! asigure perfec#ionarea profesional!

5. S! completeze fi"a de îngrijiri a persoanei asistate6. S! gestioneze resursele alocate7. S! planifice activitatea zilnic! 8. S! acorde îngrijirile igienice pentru persoana asistat! 9. S! acorde primul ajutor persoanei asistate10. S! asigure confortul b!trânului asistat11. S! asiste alimenta#ia "i administrarea alimentelor12. S! efectueze mobilizarea "i transportul b!trânului asistat13. S! efectueze mobilizarea "i transportul persoanelor asistate imobilizate

14. S! respecte "i aplice prescrip#iile medicale15. S! supravegheze starea de s!n!tate a persoanei asistate


3/88


2

INTRODUCERE

B$TRÂNE%EA CA ETAP$ DE VÂRST$

„A îmb!trâni este singurul mijloc de a tr !i mai mult” – Voltaire

Îmb!trânirea nu este o stare, ci un proces de degradare gradual! "i diferen#ial!, un ansamblu de

fenomene, care apar ca urmare a încheierii fazei de dezvoltare "i care implic! schimb!ri din punct de

vedere biologic "i psihologic. Procesul de îmb!trânire se manifest! diferit, individualizarea fiind

determinat! de: gradul de autonomie, degrad!rile fizice, degrad!ri psihologice, starea emo#ional! "i

mental!, posibilitatea de a se manifesta comportamental (cum ar fi implicarea în via#a comunit!#ii), modul

în care suport! pierderea rolurilor sociale ca urmare a decesului cuno"tin#elor "i a partenerului de viata,modul în care se adapteaz! la noile roluri sociale.

Dic#ionarul Larousse (1991) define"te îmb!trânirea ca fiind ansamblul de transform!ri ce

afecteaz! ultima perioad! a vie#ii "i care constituie un proces de declin, semnele îmb!trânirii fiind sl! birea

#esuturilor, atrofie muscular ! cu sc!derea func#iilor "i performan#elor, toate acestea concurând la limitarea

progresiv! a capacit!#ilor de adaptare.

Aspecte care pot fi luate în considerare când vorbim de îmb!trânire:

- îmb!trânirea primar !, care nu este înso#it! de probleme de s!n!tate "i vine în mod firesc dup! perioadaadult!;

- îmb!trânirea secundar !, este înso#it! de o alterare a st!rii de s!n!tate;

- îmb!trânirea ter #iar !, este perioada care precede moartea (Muntean 2006).

B!trâne"ea este starea ce caracterizeaz! o grup! de vârst! particular !, cea a persoanelor de

peste 60 de ani (Fontaine 2008).

Dic#ionarul Larousse de psihiatrie (1991) define"te b!trâne#ea ca fiind ultima perioad! a vie#ii,

corespunzând rezultatului normal al senescen#ei. Senescen#a este termenul folosit ca sinonim cu

îmb!trânirea, iar senilitatea este termenul folosit ca sinonim cu îmb!trânirea patologic!.

În gerontologie, exist! diferen#e între:

- vârsta cronologic! care desemneaz! num!rul anilor de la na"tere;

- vârsta biologic! care corespunde vârstei diferitelor componente ale organismului;

- vârsta morfologic!, aceasta desemneaz! modificari ale #esuturilor "i ale organelor;

- vârsta fiziologica sau func#ional!, care desemneaz! diminuarea capacit!#ilor unor organe.


4/88


3

Clasific!ri ale b!trâne"ii:

Organiza#ia Mondial! a S!n!t!#ii consider !:

- între 60 – 70 ani: persoane în vârst!;

- între 75 "i 90 de ani: persoane b!trâne;

- peste 90 de ani: marii b!trâni.

B!trâne#ea nu reprezint! o etap! omogen! de via#!, ci un ciclu care se manifest! diferen#iat de la o persoan! la alta. Aceast! ultim! perioad! a vie#ii include mult mai mul#i ani decât oricare dintre perioadele

de dezvoltare uman!. Percep#ia "i atitudinea fa#! de persoanele în vârst! a pendulat de-a lungul timpului "i

în diferite spa#ii geografice între respect, venera#ie (uneori pân! la divinizare) "i ignorare, marginalizare,

ironizare.

Trecerea la „vârsta a treia” presupune o serie de modific!ri în plan social, psihologic "i biologic,

modific!ri care supun individul la un anumit stres. Pentru ca el s! reu"easc! s! se adapteze la schimb!rile "i

pierderile experimentate în aceast! perioad! a vie#ii trebuie s! accepte anumite lucruri.Modific!rile fiziologice (biologice) determinate de b!trâne#e nu apar la to#i indivizii la aceea"i

vârst! cronologic! sau în acelea"i propor #ii (în func#ie de capacit!#ile acestora de compensare). Odat! cu

înaintarea în vârst! cre"te vulnerabilitatea la îmboln!viri, bolile fiind contactate mai u"or (datorit! faptului

c! modific!rile fiziologice, normale la aceast! vârst!, sl! besc organismul, îi scad rezisten#a "i capacitatea

de adaptare), iar vindecarea presupunând un proces mai îndelungat "i mai greoi.

Îmb!trânirea psihologic! (cea fireasc! de vârst!) are un caracter diferen#ial (exist! diferen#e

semnificative la o persoan! la alta "i de la o func#ie la alta la aceea"i persoan!), este polideterminat!

(depinde de particularit!#ile genetice, somatice, morale sau sociale ale persoanei vârstnice) "i presupune

deficien#e care au un caracter relativ (evolu#ie neliniar !, bazat! pe îmbun!t!#irile compensatorii).

Persoanele vârstnice sufer ! o serie de modific!ri "i în ceea ce prive"te rolurile lor. Ele se

dezangajeaz! treptat din rolurile sociale active "i adopt! alte roluri pasive (de dependen#!) sau

compensatorii precum cele de v!duv, bunic, pensionar, voluntar. Înaintarea în vârst! presupune mai

degrab! pierderea unor roluri, decât achizi#ionarea unora noi (de exemplu, rolul de so#, rolul de persoan!

activ!), presupune pierderea consisten#ei rolurilor (de exemplu, rolul de p!rinte î"i pierde din con#inut).

Retragerea din activitatea profesional! reprezint! o schimbare major ! de statut "i rol în via#a unei

persoane, iar sosirea acestui moment poate constitui un factor major de stres ce determin! tulbur !ri de

adaptare. Semnifica#ia retragerii din activitate "i adaptarea la noua situa#ie depind de atitudinea fa#! de

munc!, starea de s!n!tate, situa#ia financiar !, rela#iile cu cei apropia#i. Pensionarea poate constitui o etap!

de criz! sau o perioad! de „schimbare planificat!” (dezvoltarea sau continuitatea unor interese "i

anticiparea unor noi roluri disponibile în familie "i comunitate). Tulbur !rile determinate de pensionare "i

apoi chiar „moartea social!” a individului afecteaz! mai degrab! b!rba#ii deoarece ace"tia sunt mai total

angaja#i în activitatea profesional! în timpul vie#ii active decât femeile (acestea sunt angajate în paralel în

activit!#i casnice, în care se pot transfera total dup! pensionare). În mediul urban oamenii tind s! suporte


5/88


4

mai greu momentul pension!rii decât cei din rural deoarece în perioada adult! s-au dedicat exclusiv activit!#ii

profesionale (în rural încetarea activit!#ii nu se realizeaz! niciodat! brusc "i complet).

Vârstnicii pot fi ajuta#i s! î"i completeze agenda s! pt!mânal! cu alte genuri de activit!#i: implicarea

în asocia#ia pensionarilor, organizarea unor colecte sau tombole, participarea la programele unor cluburi,

implicarea în activit!#i de voluntariat etc.. Cei recent pensiona#i pot fi îndruma#i s!-"i aduc! contribu#ia la

solu#ionarea unor probleme sociale având în vedere experien#a acumulat! "i perspectiva dobândit!. Înconcluzie, este necesar ca s! orienteze vârstnicii spre activit!#i prin care s! se valideze utilitatea lor. La

vârsta senectu#ii rela#iile cu cei apropia#i (so#/so#ie, copii, nepo#i, fra#i, surori, prieteni) prezint! anumite

particularit!#i "i cresc în importan#! deoarece schimb!rile care apar în ceea ce prive"te starea de s!n!tate,

nivelul economic "i rolurile sociale solicit! resursele fizice "i psihologice ale persoanei "i duc la cre"terea

vulnerabilit!#ii sale.

Factori precum s!r !cia, absen#a unor m!suri de s!n!tate public!, apartenen#a la grupuri etnice "i

rasiale, diferen#a de gen, handicapul, reprezentarea social! a b!trâne#ii, problemele asociate b!trâne#ii,starea de s!n!tate fizic! "i psihic!, situa#ia de dependen#!, situa#ia economic!, locuirea, discriminarea,

statusul în declin, excluziunea social!, singur !tatea "i izolarea social!, abuzul, accesul la servicii (de

asisten#! social!, medicale) "i bunuri adecvate cerin#elor speciale genereaz! vulnerabilit!#i la „vârsta a

treia”. Dintre grupurile de vârstnici cel mai grav afecta#i par s! fie: indivizii foarte în vârst! (peste 85 de

ani); vârstnicii care tr !iesc singuri (celibatarii, v!duvii "i divor #a#ii); femeile în vârst! (în particular

celibatarele "i v!duvele; diferen#ele demografice, culturale "i de venituri dintre genuri); vârstnicii din

centrele reziden#iale; vârstnicii f !r ! copii; vârstnicii care sufer ! de afec#iuni sau handicapuri grave;

cuplurile în vârst! în care unul dintre membri este grav bolnav.

Problemele sociale (pensionarea, izolarea), cele economice (sc!derea veniturilor, s!r !cia), cele

morale (nerespectarea drepturilor sale legitime) agraveaz! problemele de s!n!tate ale vârstnicului, fapt care

impune sarcini deosebite atât serviciilor de s!n!tate, cât "i celor de asisten#!. Pe de alt! parte, abandonul

grijii fa#! de propria s!n!tate, stilurile nes!n!toase de via#!, deficitul de acces la serviciile medicale,

deficitul serviciilor de preven#ie "i tratament ambulatoriu contribuie la situa#ia critic! a st!rii de s!n!tate a

multor vârstnici.

ÎNGRIJIRILE LA DOMICILIU

Prin îngrijire la domiciliu se în"elege orice activitate de îngrijire medical! prestat! de personal

specializat, la domiciliul pacientului, care contribuie la îmbun!t!#irea st!rii de bine a acestuia din punct de

vedere fizic "i psihic.

$!rile europene se confrunt! cu o îmb!trânire demografic! marcant!, ponderea persoanelor peste 65

ani fiind cea mai pronun#at! pe plan mondial. Drept consecin#!, asist!m la o cre"tere semnificativ! a

num!rului persoanelor vârstnice, care sunt nevoite s! tr !iasc! independent, f !r ! a beneficia de asisten#a "i

îngrijirea necesar ! pentru o via#! demn! de om. Situa#ia este cu atât mai grav! în #!rile Europei centrale "i


6/88


5

de est, unde re#elelor de asisten#! social! "i de s!n!tate slab organizate se asociaz! un grad de s!r !cie a

persoanelor vârstnice, concomitent cu o intens! migra#iune a for #ei de munc!, deci a membrilor familiilor

persoanelor care necesit! îngrijire "i asisten#!. Problema se complic! în mediul rural unde infrastructura "i

gradul de dezvoltare a serviciilor în general, "i al asisten#ei sociale "i de s!n!tate în special, este sub orice

grad de imagina#ie a unui sistem de protec#ie social! european.

Printre strategiile de confruntare cu aceste provoc!ri crescânde de asigurare a asisten#ei "i îngrijirii persoanelor vârstnice, îngrijirea la domiciliu este una promi#!toare. Îngrijirea la domiciliu este capabil! s!

suplimenteze îngrijirea "i asisten#a informal! prestata de apar #in!tori,vecini si voluntari cu servicii

profesionale eficiente si costuri moderate. In acela"i timp este un factor de consolidare al societarii

civile,reu"ind s! îmbine responsabilit!#ile private ale familiei "i comunit!#ii cu responsabilit!#ile în

domeniul social "i de s!n!tate ale autorit!#ilor locale, regionale "i na#ionale.

Profilul ocupa"ional al îngrijitorului de persoane în vârst! :

Ingrijitorul de persoane în vârst! = persoana care supravegheaz!, acord! asisten#! "i ofer ! îngrijire personal! la domiciliu persoanelor de vârsta a III-a aflate în incapacitate de autoservire.

Caracteristici:• orientat spre ac"iune (s! aib! ini#iativ!);• capabil s! efectueze timp îndelungat acelea#i sarcini; • sociabil (capacitate de integrare);• implicat (interesat sa interac#ioneze);• serios (grij!, aten#ie deosebit!);• r!bd!tor, calm, îng!duitor, în#eleg!tor;• afectiv (sensibil la problemele v!rstnicilor);

• empatic (s! se poat! transpune într-o anume situa#ie);• rezistent din punct de vedere fizic, dar "i psihic;• expansiv (bune abilit!#i de comunicare cu persoana asistat!);• volubil (u"urin#a în exprimare).

De altfel, trebuie s! aib!:

• deprinderi bune de ascultare; • deprinderi de rezolvare a situa"iilor dificile; • bun echilibru emo"ional; • personalitate puternic! (pentru a stapâni situa#iile de manipulare "i "antaj), dar nu

temperamental!!!!• rapiditate în reac"ii.

Sarcini principale: - cuprinde sarcinile cele mai importante, aferente ocupa#iei de îngrijire a vârstnicilor,care fac, de fapt, diferen#ierea între o persoan! cu performan#e ridicate "i o persoan! cu performan#ereduse:

• asigur ! condi#iile igienico-sanitare: igienizarea camerei, igienizarea obiectelor persoanei asistate,

igiena personal!;

• completeaz! fi"a de îngrijire a persoanei asistate "i o prezint! persoanelor în drept;


7/88


6

• gestioneaz! resursele materiale "i b!ne"ti pentru a satisface nevoile imediate ale persoanei asistate;

• evalueaz! "i adapteaz! programul zilnic în func#ie de situa#iile ap!rute, pentru o îngrijire eficient! a

persoanei asistate, dar "i pentru confortul s!u fizic "i psihic;

• acord! îngrijiri igienice persoanei asistate;

• acord! m!suri de prim ajutor cu rapiditate pentru a înl!tura cauzele accidentului/incidentului;

• asigur ! confortul psihic al vârstnicului asistat, conform particularit!#ilor individuale ale acestuia,

prin activit!#i de relaxare;

• stabile"te "i preg!te"te meniul persoanei asistate "i administreaz! corespunz!tor alimenta#ia; îl

hidrateaz! corespunz!tor;

• asigur ! transportul vârstnicilor asista#i conform tehnicilor de transport specifice "i în concordan#!

cu programul zilnic de îngrijire;

• respect! "i aplic! corect prescrip#iile medicale;

•

asist! personalul medical la efctuarea curelor terapeutice;• contribuie la recuperarea "i reabilitarea, atât fizic!, cât "i emo#ional!, a persoanei asistate;

• supravegheaz! "i monitorizeaz! starea de s!n!tate a persoanei asistate.

Evaluarea nevoilor de ingrijire

• Este procesul prin care în#elegem nevoile fiecarui individ "i în func#ie de acestea "i de priorit!#i,oferim serviciile conform unui plan de ingrijire.

• Evaluarea o consider !m un drept al celor ce solicit! servicii; cu alte cuvinte, o persoan! are dreptul

sa fie evaluata chiar dac! va primi sau nu va primi ulterior un serviciu de îngrijire. Procesul deevaluare al nevoilor trebuie sa fie un proces simplu "i rapid.

• Aceasta inseamna ca noi trebuie sa intelegem ce nevoi sunt pentru a putea furniza servicii adecvatesi astfel sa justificam investitia (cheltuiala) pe care am facut-o.

• Evaluarea este un proces cheie de care depinde oferirea serviciile pe viitor; o evaluare corecta vaavea ca rezultat un plan de ingrijire corespunzator.

Elaborarea planului de îngrijire• A face un plan de ingrijiri inseamna a identifica cele mai bune c!i pentru a atinge obiectivele

stabilite în urma evaluarii nevoilor "i prezentarea lor sub forma unui plan individual de îngrijire• Acest plan variaz! în func#ie de complexitatea nevoilor fiecarei persoane .

• Toate datele trebuie scrise, datate #i semnate de c!tre cel care a f !cut evaluarea #i de c!trebeneficiar.

Implementarea planului de îngrijiri

• Este procesul prin care planul de ingrijire este pus în practica de c!tre unul sau mai mul#i

profesioni"ti "i sunt furnizate efectiv serviciile de îngrijire.

• Cel care ofera îngrijirile "i cel care le prime"te, particip! împreun! la implementarea planului de

îngrijire.


8/88


7

Monitorizarea #i etapele de bilan"

Este o forma de supraveghere pro activa a implement!rii "i const! în asigurarea implement!rii obiectivelor

propuse "i adaptarea planului de îngrijiri nevoilor mereu în schimbare ale benenficiarilor.

Monitorizarea se face practic prin:

• vizite la domiciliu, 'telefoane, scrisori, consultatii intre agentii/organizatii.

Monitorizarea va urm!ri dac!:

• obiectivele propuse în planul de îngrijiri sunt îndeplinite de o manier ! cost eficient!;

• exista o coordonare între toate eforturile celorlal#i (îngrijitorii informali) pentru a asigura o

continuitate în îngrijiri;

• este asigurat! calitatea îngrijirilor furnizate;

• se înregistreaz! fiecare modificare, chiar minor !, în starea beneficiarilor

Bilan"ul

• Frecven#a bilan#ului depinde de complexitatea nevoilor "i de nivelul investitiilor. Deobicei, are loc

cu atât mai frecvent cu cât dinamica nevoilor este mai mare.

• Bilan#ul se bazeaz! pe analiza nevoilor, iar aceasta va fi realizat! nu pe serviciile oferite, ci pe

nevoile, preferintele "i eficacitatea serviciilor de a rezolva aceste nevoi.

Ce se analizeaza la un bilan"?

•

dac! obiectivele in#tiale au fost realiste "i dac! mai sunt relevante în continuare; punctul de plecare pentru o evaluare de etap! este percep#ia atât a furnizorului cât "i a beneficiarului de servicii, despre

progresele f !cute privind starea clientului de când serviciile de îngrijiri la domiciliu au început s!

fie implementate;

• dac! am avut succes sau nu "i de ce; analiza rezultatelor, mai ales a celor în care nu am avut succes

"i din care putem înv!#a pentru îmbun!t!#irea calit!#ii serviciilor noastre;

• dac! persoana îngrijit! devine independent! "i va trebui s! fie redus programul;

•

trebuie s! ne concentram pe nevoile actuale "i nu pe cele ini#iale "i, drept urmare,va trebui s! adapt!m "i serviciul la nevoile noi ale beneficiarilor, dezvoltând un nou plan de îngrijire;

• programarae urm!toarei evalu!ri de etap!.


9/88


8

MODUL 1 - COMUNICARE

CE ESTE COMUNICAREA?

Ce este comunicarea?

Comunicarea este consideratã ca fiind transmitere de informa#ii "i schimb de informa#ii

A comunica înseamn! a împ!rt!"i gânduri, sentimente, idei "i experien#e. Astfel, comunicarea este procesul

prin care în#elegem "i transmitem sensuri ale propriilor noastre valori "i convingeri. Ca proces, ea

presupune un schimb de mesaje între cel pu#in dou! persoane.Din punct de vedere al mijloacelor comunic!rii, aceasta cuprinde dou! tipuri: verbal! "i nonverbal!.

Comunicarea verbal! poate fi scris! sau oral!. Natura comunic!rii se schimb! "i este influen#at! de context.

Procesul de comunicare cuprinde urm!toarele elemente:

Schema comunic!rii

Elementele acestui proces sunt urm!toarele:

! Emi#!tor – emitentul mesajului; el alege mijlocul de comunicare "i limbajul astfel încât receptorul

s! –i în#eleag! mesajul formulat;

! Mesajul – ceea ce emitentul dore"te s! comunice; are ca obiectiv informarea, convingerea,

impresionarea, amuzarea, ob#inerea unei ac#iuni;

! Canalul – mediul utilizat pentru a transmite;

! Decodificarea – interpretarea mesajului de c!tre receptor;

! Receptor – destinatarul mesajului;

! Perturba#ii – orice element care distorsioneaz! procesul comunic!rii.


10/88


9

FORMELE COMUNIC$RII

Exist! dou! forme ale comunic!rii: verbal! "i non-verbal!.

Comunicarea verbal! este condi#ionat! cultural. Se refer ! la semnalele pe care le percepem cu analizatorul

auditiv.

Comunicarea non-verbal! reprezint! orice ne este comunicat f !r ! folosirea cuvintelor. În acest caz,

semnalele sunt percepute în mare parte de analizatorul vizual, îns! "i prin alte sim#uri precum auz, atingere,miros. Se refer ! la ce facem în timp ce ne este comunicat un mesaj: mi"c!rile noastre, expresia facial! etc.

Dac! comunicarea verbal! (con#inutul mesajului) contrazice ceea ce este transmis prin comunicarea non-

verbal! (comportament), mesajul devine neplauzibil.

Conform descoperirilor realizate de Albert Meharbian, profesor de psihologie la Universitatea din

California, Los Angeles, impresia general! despre cealalt! persoan! este bazat! 7% pe cuvintele folosite,

38% pe caracteristicile vocale "i 55% pe semnalele transmise prin limbajul trupului (mi"c!rile corpului "i

postur !, tonus muscular, expresia fe#ei etc.)

COMUNICAREA NON-VERBAL$

Semnalele fizice

• Aparen#a general!

În!l#ime, greutate, culoarea pielii "i a p!rului, atractivitatea general, toate acestea apar #in semnalelor

transmise de corpul nostru.

• Expresia fe#ei

Fa#a noastr ! este sursa cea mai important! de semnale non-verbale. Expresia fe#ei noastre arat!

emo#iile. O fa#! imobil!, ursuz! sau afectat!, sprâncene ridicate în mod inten#ionat la fel ca "i alte

grimase, pot ap!rea deranjante "i chiar ostile.

• Contactul vizual

Privirea transmite foarte multe mesaje; poate semnaliza natura rela#iei. Contactul vizual poate influen#a

distan#a psihologic! dintre oameni, mi"c!rile ochilor precum clipitul, contactul vizual "ov!ielnic,

ascunderea în spatele ochelarilor de soare, pot stârni neîncredere la cel!lalt. Pe de alt! parte, un contact

vizual „insistent“ nu este bine venit "i poate fi considerat agresiv.

• Mi"carea membrelor

Mi"carea membrelor caracterizeaz! temperamentul vorbitorului. Mi"c!rile puternice ale mâinilor cu

atingerea constant! a unei p!r #i a fe#ei, capului, p!rului "i de asemenea mi"c!rile excesive ale capului

sunt percepute ca fiind deranjante. La fel este perceput "i jocul cu obiectele (cu foi de hârtie, pixuri etc).

• Gesticularea

Se refer ! la comunicarea în acord cu expresiile, mi"c!rile "i posturile standardizate cultural, a"a

numitele gesturi. De exemplu, datul din cap ca semn aprobator, ridicarea indexului sau a întregii mâini

pentru a sublinia ceva.


11/88


10

• Postura general!

Aceasta este dat! de distribu#ia întregii greut!#i corporale pe picioare "i de #inuta coloanei vertebrale.

Statul drept pe ambele picioare cu un u"or transfer al greut!#ii pe un singur picior, pelvisul pu#in ridicat,

inpir ! calm "i încredere. Nu este adecvat s!-#i acoperi corpul cu mâinile.

• Distan#a spa#ial!

Distan#a dintre persoanele care comunic! "i modul de folosire a spa#iului (proximitatea)De regul! distingem patru zone:

1. intimitate – pân! la 50 cm

2. personal! – de la 50 cm la cca 1.2 m; adecvat! pentru o discu#ie prieteneasc!

3. social! (sociabil!) – 1.2 m pân! la 3.5 m; abord!m aceast! distan#! când intr !m în contact cu

persoane str !ine

4. public! – peste 3.5 m – aceast! distan#! este men#inut! de exemplu, între vorbitor "i auditoriu.

Cercet!rile arat! c!, cu cât rezonan#a este mai mare între persoanele implicate în comunicare, cu atât estemai mic! distan#a dintre acestea.

• Gen

În timpul comunic!rii femeile stau în general mai aproape una de cealalt! decât b!rba#ii.

• Vârst!

Copiii stau mult mai apropia#i decât adul#ii. Pe m!sur ! ce înaint!m în vârst! cre"te "i distan#a dintre

noi.

•

TeritorializareOamenii î"i marcheaz! "i ei teritoriul la fel ca animalele. În acest scop sunt folosite variate mijloace

(ex., aruncarea unei bluze pe un scaun, împ!r #irea biroului, cabina "oferului de tramvai, casele de

marcat din supermarketuri, cotierele de la scaunele de la teatru, gardurile, monograme, ecusoane etc.)

Mediul în care are loc comunicarea – estetic!, cur !#enie, felul în care sunt a"eza#i invita#ii, culorile din

camer !, alegerea ambian#ei, stilul mobilei unde locuim sau lucr !m – to#i ace"ti factori influen#eaz!

progresul "i rezultatul comunic!rii.

Obiectele – haine, ornamente, decora#iuni (bijuterii, piercing, tatuaje, frizur !...), de multe ori neglijate dau

semnale foarte importante – fi#i aten#i la diferen#ele culturale. Oamenii i"i formeaz! opiniile bazându-se pe

cele descrise anterior "i pe altele. Concluziile lor bune sau gre"ite afecteaz! opiniile "i reac#iile fa#! de alte

persoane.

Paralingvistice – manifest!rile non-lingvistice precum volumul, tonul "i în!l#imea vocii, viteza, accentul,

ritmul "i cursivitatea vorbirii, ordinea cuvintelor, t!cerea etc. Nu se refer ! la ce spunem ci la cum spunem.

Judecata este de asemenea bazat! "i pe aceste semnale.

Atingerea

Atingerea are multe semnifica#ii. Poate exprima emo#iile pozitive (ajutor, afec#iune, interes sexual,

confirmare), ghideaz! comportamentul celeilalte persoane; de multe ori poate avea un caracter ritual


12/88


11

(întinderea mâinii când vrem s! salut!m pe cineva, îmbr !#i"area celui care pleac!). Exist! "i o atingere

func#ional! (ridicarea unei scame de pe jos, asistarea unei persoane la coborârea din autobuz etc.). B!rba#ii

evit! mai mult decât femeile atingerea cu alt b!rbat. Femeile evit! mai mult decât b!rba#ii atingerea cu

persoanele de sex opus. Evit!m mai mult atingerea pe m!sur ! ce înaint!m în vârst!.

Comunicarea prin miros (comunicarea olfactiv!) joac! un rol important; mirosurile "i esen#ele diferite

invoc! diferite sentimente.

Limbajul Trupului

Gesturile

Limbajul trupului las! o impresie mult mai mare despre noi decât vorbitul. În#elegerea limbajului trupului

"i dezvoltarea abilit!#ilor de interpretare ne ajut! s! în#elegem ce se întâmpl! în mintea altora. Ne ajut!, de

asemenea, s! fim con"tien#i de propriul nostru comportament "i de semnalele pe care le transmitem prin

mi"c!rile corpului, în#elegând astfel modul în care ceilal#i ne pot percepe.

Component! major ! a comunic!rii nonverbale, limbajul trupului a fost foarte mult cercetat. Vom prezenta

unele dintre aspectele cele mai importante ale limbajului trupului, care v! pot cre"te mult "ansele de succes,

atât în plan personal cât "i profesional.

Re ! ine ! i: Interpreta ! i întotdeauna limbajul trupului în contextul respectiv. Combina ! i semnalele trupului

cu cele verbale pentru a avea o în ! elegere mai bun" . Nu v" baza ! i aprecierea niciodat " pe un singur tip

de semnale pentru c" asta poate duce la interpret "ri gre#ite #i situa ! ii nepl "cute.

• Pupilele dilatate sunt un semn bun. Cum ne petrecem cea mai mare a timpului când vorbim cu

cineva privindu-l în fa#!, mi"c!rile ochilor lui devin un instrument important de citire a gândurilor

lor "i de observare a atitudinii. Pupilele dilatate sunt semn de interes, stimulare mental! "i

satisfac#ie. Pe de alt! parte, pupilele contractate în timp ce vorbe"ti poate însemna

preocupare/îngrijorare, neîncredere "i chiar nepl!cere.

• Folosirea sprâncenelor. Ridicarea sprâncenelor pentru o frac#iune de secund! atunci când salut!m

pe cineva va ar !ta c! suntem bucuro"i de întâlnire. Va atrage de asemenea aten#ia asupra chipului

t!u, dându-#i astfel ocazia de a comunica mesajul t!u mai clar "i mai eficient.

• %inerea palmei în sus. Probabil c! a#i auzit despre puterea unei strângeri ferme de mân! "i despre

folosirea mâinilor în timpul unui discurs. Totu"i, sunt mai multe lucruri de care ai nevoie atunci

când este vorba despre abilit!#i pentru o comunicare de succes. De exemplu, o strângere de mân!

ferm! nu va fi urmat! întotdeauna de o senza#ie pl!cut!. Strângerea de mân! prea ferm! poate

îndep!rta femeile sau clien#ii de a colabora cu tine. Palmele deschise sunt semn de deschidere "i

sinceritate, în timp ce palmele închise pot fi semn de reticen#! sau ascundere. Oamenii î"i arat!

palmele când sunt interesa#i în conversa#ie sau când î#i dau sfaturi oneste "i valide. Ei î"i ascund

palmele când sunt dezinteresa#i sau vor s!-"i ascund! gre"elile.


13/88


12

• Puterea zâmbetului. Cercet!ri "tiin#ifice au demonstrat c! surâsul este contagios. Acest lucru se

datoreaz! capacit!#ii creierului de a oglindi instantaneu expresiile faciale. Ambian#a pozitiv! creat!

de zâmbet, mai ales în situa#ii noi, cre"te "ansele de succes pentru toate p!r #ile implicate. Totu"i,

este bine s! lu!m aminte la zâmbetul fals. Recunoa"terea tipului de zâmbet ne ajut! s! în#elegem

gândurile "i atitudinile oamenilor "i s! evalu!m modul în care vom avea de-a face cu ei. S-a

documentat faptul c! unul din cele mai evidente semne c! zâmbetul este fals este atunci când ochiinu zâmbesc. Persoana respectiv! poate avea un zâmbet foarte larg dar ochii spun cu totul altceva.

Acest lucru se întâmpl! datorit! faptului c!, atunci când zâmbim sincer, creierul nostru ac#ioneaz!

prin schimbarea tonusului mu"chilor din jurul ochilor. În zâmbetul fals ochii nu se mi"c!.

• Siguran"a în ton #i atitudine. Un ton sigur are o mare influen#! asupra receptorului. Exist! multe

semnale din care ne putem da seama c! vorbitorul este sigur pe el. Imitând acest ton, am putea

convinge mai u"or alt! persoan!. Dar ai grij! s! nu îl folose"ti prea mult. Odat! ce oamenii au

impresia c! e"ti sigur de orice, gre"it sau adev!rat, î"i vor pierde încrederea, chiar "i atunci când aidreptate.

• Orientarea corpului. Pe parcursul unei conversa#ii, observ! orientarea corpurilor voastre. Corpul

interlocutorului îndreptat înspre tine arat! interes. Corpul îndreptat în alt! direc#ie poate însemna

lipsa de interes, nep!sarea. Cel mai r !u caz este când corpul este îndrepat înspre ie"ire, ceea ce

înseamn! de obicei c! a"teapt! s! plece cât mai repede va avea ocazia. La rândul t!u, po#i folosi

orientarea corpului pentru a ar !ta interlocutorului c! e"ti interesat de discu#ie.

• Postur! închis

! versus postur

! deschis

!. Postura închis! este defensiv!. Înseamn! m! ap!r de

atac "i cred c! e"ti ostil (bra#e încruci"ate "i/sau picioare încruci"ate). Postura deschis! este atunci

când p!r #ile vulnerabile ale corpului nu mai sunt ap!rate/protejate (zona abdominal!, zona genital!).

Acest lucru înseamn! c! persoana respectiv! are încredere în tine "i te consider ! prieten. De obicei

oamenii care se afl! în prezen#a unor persoane str !ine, ca în pauzele unui seminar, adopt! o pozi#ie

închis!, a"teptând s! vad! dac! ceilal#i sunt de încredere.

• Mi#c!ri de urm!rire. Avem o abilitate înn!scut! de a urm!ri obiectele "i suntem interesa#i de

schimb!rile produse în câmpul nostru vizual. Cauzele rezid! în evolu#ia noastr ! ca specie, pentru c!

"ansele de supravie#uire erau cu atât mai mari cu cât #inteai mai repede un animal du"man sau o

prad!. Efectul indirect al acestei abilit!#i este c! suntem aten#i la tot ceea este în mi"care. Putem

folosi acest lucru în dou! moduri. Dac! vrem s! atragem aten#ia cuiva în leg!tur ! cu ceva, facem o

mi"care în direc#ia pe care o dorim. Dac! vrei ca cineva s! se uite mai mult la tine decât la notele

din fa#a ta, încearc! s! faci mi"c!ri pornind de la hârtie ducând spre fa#a ta "i efectul dorit se va

produce. Invers, dac! nu vrei s! fi distras, încearc! s! nu cazi victima mi"c!rilor pe care ceilal#i le

fac. Magicienii sunt cei mai buni când e vorba de a face mi"c!ri în"el!toare "i to#i am v!zut cât de

eficien#i sunt f !când asta.


14/88


13

• Gesturile care mint. Când este vorba de a min#i, se pare c! ar !tam acest lucru prin multe semnale

corporale. Dac! aceste semne sunt corect interpretate, putem afla informa#ii utile despre persoana

cu care discut!m. Urm!toarele sunt unele dintre cele mai obi"nuite gesturi care mint:

o Frecarea ochilor

o Acoperirea gurii

o Atingerea nasuluio Sc!rpinatul cefei

o Apucarea urechii

o Tragerea de guler

o Atingerea gurii cu degetele

COMUNICAREA VERBAL$

Cu ajutorul vorbirii descriem obiecte, oameni, evenimente "i lumea din jurul nostru. Este important de "tiutc! fiecare cuvânt are dou! sensuri: propriu "i figurat. Sensul propriu se refer ! la în#elesul cuvântului, este

identic pentru to#i cei care vorbesc aceea"i limb!. Sensul figurativ se refer ! la în#elesul subiectiv, natura

emo#ional! a cuvântului, pe care fiecare îl percepe diferit.

Sensul dublu al cuvintelor poate fi o surs! de neîn#elegeri "i de bariere în comunicare.

Limba are propriile reguli. Ne referim aici la gramatic!, formarea propozi#iilor din cuvinte (sintaxa),

regulile de folosire a cuvintelor cu diferite conota#ii (semantica), regulile de combinare a sunetelor

(fonetic!). Cu to#ii ne-am însu"it limba matern! în mod natural, în schimb, o limb! str !in! trebuie s! o

înv!#!m.

În plus, exist! obiceiuri culturale diferite de la o na#iune la alta. Regulile universal valabile în toate culturile

sunt cele ce #in de polite#e.

Modele în Comunicare

Pentru evitarea neîn#elegerilor "i a gre"elilor de comunicare este important s! identific!m stilurile personale

de comunicare ale fiec!rei persoane, în situa#ia dat!. Oamenii au preferin#e diferite atunci când comunic!

mesajele lor altor persoane precum "i atunci când interpreteaz! mesajele recep#ionate de la al#ii. Pentru

recunoa"terea diferitelor stiluri de comunicare "i g!sirea celor mai eficiente c!i de comunica cu fiecare stil,

o diversitate de modele au fost dezvoltate.

În acest curs ne vom concentra pe dou! principale modele de stiluri de comunicare, care s-au dovedit a fi

eficiente "i valide de folosit în diferite situa#ii.

1. Stilul de Comunicare APA

APA este acronimul pentru Agresiv, Pasiv "i Asertiv ca stiluri de comunicare.


15/88


14

• Stilul Agresiv este folosit de persoane care doresc s! î"i ating! scopurile f !r ! a lua în considerare

nevoile celorla#i. Aceasta este o atitudine egoist! care implic! adeseori "i manipularea. Cei care

sunt agresivi în comunicare folosesc intimidarea, învinov!#irea "i mânia pentru a îi determina pe

ceilal#i s! fac! ce vor ei.

• Stilul Pasiv are la baz! conformarea "i renun#area la propriile valori "i nevoi cu scopul de a evita

orice confruntare. Cei care comunic! pasiv îi las! pe al#ii s! ia decizii în locul lor. Aceast! atitudine

poate duce la anxietate, stress, inhibi#ie "i respingerea de sine.

• Stilul Asertiv este o form! eficient! "i s!n!toas! de comunicare. Asertivii au încredere atunci când

transmit mesajul "i sunt preocupa#i mult de crea un mediu de satisfacere mutual! în cadrul c!ruia s!

se desfa"oare procesul de comunicare. Increderea în for #ele proprii "i abilitatea de a î"i cere "i

exercita drepturile îi face s! î"i ating! scopurile f !r ! s! fie manipulativi.

FEEDBACK

Cum s! dai feedback?

S! presupunem c! vrei s! aju#i pe cineva s! î"i schimbe comportamentul. Care este cea mai bun! abordare?

Cum s! î#i formulezi frazele astfel încât s! nu îl faci s! devin! defensiv? Pentru c! odat! ce a devenit

defensiv, e pu#in probabil s! mai poat! fi influen#at de ceea ce îi spui. Exist! vreo metod! prin care ai putea

s! cre"ti eficien#a lucrurilor pe care le vei spune? Exist!, întradev!r, câteva reguli simple pe care le po#i

folosi pentru a cre"te "ansele unei interven#ii eficiente.

S! presupunem c! cineva a întârziat "i tu vrei s! îi spui acest lucru. Cum ar fi dac! i-ai spune „Cum se facec! întârzii întotdeauna?”. Ce fel de r !spuns crezi c! vei ob#ine? Probabil ceva de genul „Nu este adev!rat,

nu întârzii întotdeauna”. Exist! o modalitate mai bun! de a da acest feedback?

Tipuri de Feedback

Sunt dou! tipuri de feedback:

• Pozitiv. Acesta este un fel de încurajare, care ac#ioneaz! mai mult ca un premiu.

• Constructiv. Acest tip de feedback este necesar când veva nu merge cum ar trebui "i tu vrei s! îndrepti situa#ia.

S! nu dai feedback poate fi d!un!tor, mai ales pe termen lung. Feedbackul negativ este cel mai d!un!tordintre toate tipurile, pentru c! poate d!râma moralul "i nu este un mod eficient de rezolvare a problemei,care, într-o echip!, este s! performeze, s! reu"easc! s! fac! ceea ce ar trebui f !cut.Cei 4 pa"i ai Feedbackului

• Preg "tireao Momentul. Feedbackul trebuie dat cât mai aproape, recent fa#! de eveniment, pentru a fi

amintit cu u"urin#!.o Locul. Feedbackul constructiv în mediu privat, fa#! în fa#!, f !r ! participarea altor persoane,

pe când cel pozitiv are efect maxim când este dat în public.


16/88


15

• Feedback

o Spune lucruri specifice, sprijinite de fapte sau exemple. Nu folosi termeni generali, precum

întotdeauna, niciodat!, toat! lumea, ".a.m.d.

o Folose"te un limbaj descriptiv "i nu emite judec!#i de valoare.

o Fii direct, clar "i la obiect.

o Concentreaz!-te pe comportamenul pe care interlocutorul ar putea s! îl schimbe în bine.o Încearc! s! nu pari amenin#!tor, pentru c! acest lucru are un efect negativ "i va reduce

"ansele de reu"it!.

• Pauz "

o Pune întreb!ri, dar a"teapt! r !spunsurile.

o Acord! timpul necesar pentru ca interlocutorul s! vin! cu propria descriere a problemei.

o Pune întreb!ri deschise pentru a ob#ine r !spunsuri cât mai relevante.

•

Solu ! iao Nu e"ti tu cel care trebuie s! vin! cu o solu#ie. Persoana respectiv! poate g!si solu#ia cu

ajutorul t!u, prin intermediul întreb!rilor.

o Dac! interlocutorul va alege solu#ia, el va fi "i cel responsabil. Este mai probabil s! pun! în

aplicare aceea solu#ie dac! aceasta este formulat! de el însu"i, cu propriile cuvinte.

o Ascultând solu#ia propus!, po#i s! î#i dai seama dac! interlocutorul a în#eles exact care este

problema.

o Folose"te termeni precum încearc! "i hai s!… atunci când î#i formulezi solicitarea.

Cum s! prime#ti feedback?

• Solicit! feedbackul pentru aspecte clare "i specifice.

• Propune#i s! în#elegi feedbackul: parafrazeaz! punctele cheie, pune întreb!ri clarificatoare.

• Evit! s! faci situa#ia "i mai grea decât este pentru cel care î#i d! feedback.

• Evit! explica#iile de genul „de ce am f !cut asta…”, ofer !-le doar atunci când #i se cer.

• Arat! apreciere pentru efortul celuilalt de a î#i da feedback.

•

Folosind puncte cheie, spune ceea ce inten#ionezi s! faci ca urmare a primirii acelui feedback.• $ine cont de faptul c! feedbackul este percep#ia unei persoane despre alt! persoan! "i nu un adev!r

universal.

Tehnica Întreb"rilor

a. Tehnica Întreb"rilor

Adresarea de întreb!ri este o parte fundamental! a comunic!rii eficiente "i a schimbului de informa#ii. Prin

punerea intreb!rii corecte la momentul potrivit ai accea la mai multe informa#ii, te po#i descurca mai

eficient cu ceilal#i "i po#i construe rela#ii mai bune prin evitarea în#elegerilor gre"ite.

În continuare explic!m unele dintre cele mai eficiente tehnici de punere a întreb!rilor, care pot fi folosite

într-o varietate mare de situa#ii.


17/88


16

b. Întreb"ri închise #i deschise

Aceste tehnici de a întreba sunt în mod curent folosite, în timpul activit!#ilor de fiecare zi. Întreb!rile

închise au ca r !spuns adeseori doar un cuvânt sau scurte propozi#ii. Ele asigur ! primirea unor date specific

"i sunt usor de adresat. Cel care întreab! de#ine controlul conversa#iei. Exemplu:

• Î: „Vrei un DVD recorder?”

• R: „Da”Întreb!rile deschise sunt urmate de obicei de r !spunsuri mai lungi. R !spunsul la o întrebare deschis! poate

contine atât sentimente cât "i fapte "i pot s! il determine pe cel care r !spunde s! î"i acorde un timp de

gândire "i reflective înainte de a da r !spunsul. Examplu:

• Î: „Ce ai f !cut în vacan #!?”

• R: „P !i, am vizitat ceva locuri interesante "i am f !cut ceva cump!r !turi.”

Bariere în comunicareIndiferent de cât de eficien#i devenim abordând diferite stiluri de comunicare, exist! totu"i unele bariere

care pot împiedica comunicarea bun! între persoane.

Recunoa"terea principalelor bariere ne ajut! s! dezvolt!m strategii de abordare pentru fiecare problem! de

comunicare "i s! rezolv!m mai repede "i efficient neîn#elegerile. Iat! o list! cu unele dintre barierele în

comunicare:

• fizice.

•

atitudinale.• emo#ionale.

• de gen.

Alte tipuri de bariere

• Lipsa cuno"tin#elor despre tema discutat!

• Lipsa timpului

•

Mediu de munc! inconfortabil, iluminat slab, zgomot de fond, lipsa aerului condi#ionat• Statutul profesional diferit al interlocutorilor

• Diferen#e culturale, valori "i credin#e diferite

• Bariere lingvistice, folosirea cuvintele tehnice, a jargonului

Cunoa"terea acestor blocaje în actul comunic!rii nu ne garanteaz! „succesul". Ne poate face îns! mai

con"tien#i de ceea ce facilit!m "i/sau respingem în întâlnirea cu celalalt. %i ne invit! s! privim comunicarea

"i dintr-o alt! perspectiv!: un dar pentru noi "i pentru cel!lalt.

Rezolvarea unei probleme în doi – Cum s! facem o în"elegere?

Câteodat! este foarte greu s! ajungem la un acord, s! g!sim o cale comun!.


18/88


17

Pentru rezolvarea unei probleme de c!tre mai multe p!r #i, este nevoie s! fie clarificate obiectivele fiec!reia

dintre acestea "i s! se stabileasc! o metod! de lucru simpl! "i riguroas!.

Rezolvarea unei probleme în doi implic! încheierea unui „contract”, luarea unei decizii comune.

Metoda const! în ob#inerea unui acord prin parcurgerea mai multor etape.

Înainte de a trece la prima etap!, trebuie verificat dac! interlocutorul este disponibil "i dispus s! discute

(chiar "i când este vorba despre un copil). La ce serve"te discutarea unei probleme dac! nu sunt toate p!r #ile de acord s! dialogheze? Deseori, acest acord prealabil este neglijat, ceea ce creaz! dificult!#i.

Trebuie mai întâi s! existe decizia comun! de a discuta pentru a se încerca rezolvarea problemei: p!r #ile s!

fie de acord cu privire la procesul rela#ional înainte de a se în#elege cu privire la con#inut.

Etapele procesului:

1. Se cade de acord asupra necesit "! ii de a discuta, se g!se"te timp pentru descrierea problemei;

2. Se clarific" situa ! ia, se verific" dac" exist " acord asupra faptelor ("osete aruncate pe jos, jocurile

vrai"te, sertarele nu se mai închid). Dificil aici este s! descrii situa#ia f !r ! e emite judec!#i;3. Se clarific" problema "i se cade de acord cu privire la problem!: o nou! dificultate este evaluarea

situa#iei f !r ! ca p!r #ile s! se judece reciproc;

4. Se definesc ni #te variante de solu ! ionare, f !r ! a se lua decizii cu privire la ac#iuni. Aceast! etap!

permite g!sirea unei solu#ii, familiarizarea cu ideea de schimbare, dar, deocamdat!, f !ra ca acest

lucru s! implice o responsabilitate. În final se ajunge la formularea unui acord de genul: “Exist! mai

multe posibilit!#i de a ac#iona” (dificultatea const! în imaginarea unei solu#ii f !r ! a impune una).

5. Se încheie o în"elegere, se negociaz! un „contract” în limitele posibilului. Aceast! negociere

poate fi u"oar ! sau dificil!, poate chiar permite identificarea anumitor constrângeri sau este posibil

s! fie foarte pu#ine lucruri de negociat. Dar negocierea va avea totu"i loc.

Aceste cinci etape sunt imperative "i nici una nu poate fi omis!. Fiecare are rolul ei "i trebuie parcurs!

pentru ca problema s! î"i g!seasc! o rezolvare pe termen lung.

Desf !"urarea negocierii va fi rareori linear ! "i, frecvent, va fi nevoie de reveniri la etape anterioare pentru a

se clarifica situa#ia. În acest caz, este important de v!zut în care dintre faze se g!se"te obstacolul pentru a

nu stabili un obiectiv intermediar gre"it.

Descrierea etapelor de mai sus poate p!rea simpl! deoarece nu tine cont de obiectivele fiec!ruia, iar

obiectivele re#inute pentru analiza de mai sus implic! respect reciproc "i c!utarea efectiv! a unei solu#ii.

Îns!, în practic!, situa#ia va fi „ bruiat!” "i de alte deziderate (de cele mai multe ori necon"tientizate):

„Vreau s! fiu cel mai puternic”, „Este clar c! nu pot conta pe el”, „Este clar c! nu reu "esc…” – ceea ce,

desigur, poate împiedica desf !"urarea f !r ! probleme a procesului.

Cum s! ne confrunt!m eficient cu interlocutorul :

Acest lucru presupune:

- acceptarea celuilalt ca interlocutor valid;

- încrederea în capacitatea celuilalt de a în#elege;


19/88


18

- s! nu fi acumulat sentimente de furie împotriva interlocutorului;

- situarea ambilor interlocutori pe pozi#ii de câ"tig!tor;

- folosirea unui limbaj verbal pentru exprimarea emo#iilor, "i nu a unuia nonverbal;

- sprijinirea pe fapte identificabile.

Evita"i:

- s! l!sa#i problemele s! se acumuleze ;- s! l!sa#i s! se acumuleze lucruri nespuse ;

- s! utiliza#i mesaje nonverbale pentru a v! exprima p!rerea ;

- s! v! folosi#i de sarcasm pentru a v! confrunta cu interlocutorul ;

- s! v! alimenta#i convingerile;

- s! v! imagina#i c! sunte#i în#eles "i când nu v! exprima#;i

- s! crede#i c! oamenii inteligen#i în#eleg lucrurile chiar "i f !r ! s! le fie spuse;

- s! considera#i c! oamenii ar trebui s! în#eleag! lucrurile evidente;- s! crede#i c! sunte#i în#eles chiar "i când nu spune#i lucrurile decât pe jum!tate.

CUM S$ RASPUNDEM LA AGRESIUNE

(ce facem cu oala sub presiune?)

Confruntarea cu furia, nemul#umirea "i agresivitatea nu este o situa#ie de comunicare simpl! "i merit! s! fie

abordat! riguros.

Se pot distinge trei moduri de exprimare a furiei: manifestarea „ pozitiv!”, care este „dojenirea” "i dou!

manifest!ri negative, adic! agresivitatea acceptabil! "i cea neacceptabil!.

Agresivitatea acceptabil ! este aceea care permite adoptarea unei strategii care s! se potriveasc! dinamicii

agresorului; agresivitatea neacceptabil ! e cea care nu ne permite s! r !spundem logicii agresorului.

Agresivitatea acceptabil!

Aceasta poate c! p!ta forme foarte diverse: de la tonul ridicat folosit pentru a formula o problem! pân! la

criticarea situa#iei, la „ciond!neal!” sau la folosirea unor expresii ofensatoare de genul „N-ai în # eles nimic

din ce am spus” sau „Vorbe "ti prostii!”.

Acest tip de agresivitate nu dep!"e"te anumite limite, mai ales în ceea ce prive"te atacul personal direct.

A avea o atitudine eficient! fa#! de furia celuilalt presupune a îl accepta pe acesta necondi#ionat, a îi

accepta sentimental de furie, a disocia problema de sentiment, a îl asculta pe interlocutor "i a nu r !spunde

imediat, a propune o schimbare "i nu a adopta o atitudine defensiv!, static! (r !mânerea pe aceea"i pozi#ie).

Într-o rela#ie, agresivitatea trebuie abordat! în patru faze distincte, a c!ror ordine este bine s! fie respectat!.


20/88


19

1. Ascultare (acceptare necondi"ionat!).

Nu îi mai d!m motive de furie. Se recomand! s! t!cem "i s! ascult!m cu aten#ie "i cu dechidere. În

aceast! etap!, dac! vre#i s! enerva#i "i mai tare interlocutorul, întrerupe#i-l sau spune#i-i: „A # i

terminat?”, „Mai termin! odat !!”.

2. Acceptarea sentimentului (emo"ie)

A doua faz! este cea mai dificil! "i cea mai important!, îns!, cu toate acestea, e foarte frecventignorat!. În acest moment problema nu este una tehnic! ci adevarata problem! este furia îns!"i.

Interlocutorul are nevoie s! se simt! acceptat a"a cum e "i pentru ceea ce este el în acel moment.

Deseori o fraz! care începe cu „În#eleg c! e"ti furios, iritat, nervos, nemul#umit.” va avea un efect foarte

bun "i îi va mai u"ura preaplinul emo#ional.

În spatele cuvintelor se ascunde a"adar acceptarea celuilalt, a emo#iei sale. Deseori, incapacitatea

noastra de a formula acest gen de fraze vine tocmai din neputin#a de a accepta emo#ia celuilalt pentru c!

intr !m în rezonan#! cu ea: ea ne face s! ne gândim la propriile noastre emo#ii. Fie c! este legitim! saunu, furia nu trebuie s! influen#eze modul concret în care gestion!m situa#ia.

În aceast! faz!, dac! dori#i sa v! enerva#i "i mai tare interlocutorul, spune#i-i: „Calma # i-v! , nu are rost

s! va enerva # i” sau „Te-ai enervat absolut degeaba!”

3. Problema tehnic! (gândirea)

Acum este momentul s! ne ocupam de problema tehnic! ce îi alimenteaz! furia "i s! o analiz!m. Care

este problema? Cine? Ce? Unde? Când? Cum? Cât? Vom r !spunde la aceste întreb!ri bazându-ne cât

mai mult pe fapte "i pe tehnicile de rezolvare a problemelor.

În cursul acestei etape, dac! vre#i s! v! enerva#i "i mai tare interlocutorul, spune#i-i: „Nu e problema

mea, nu m! intereseaz! , nu e vina mea…”

4. Solu"ie, schimbare (ac"iune)

Furia tr !deaz! nevoia unei modific!ri a modului de ac#iune, deci este nevoie s! ne ajut!m interlocutorul

s! g!seasc! un mijloc de schimbare, o solu#ie. Uneori, nu exist! nici o cale de rezolvare a problemei

prezente. În astfel de situa#ii, ceea ce pute#i face este s! îi facilita#i interlocutorului g!sirea unui alt mod

de a ac#iona data viitoare.

În aceast! etap!, dac! dori#i s! v! enerva#i "i mai tare interlocutorul, spune#i-i: „Nu se poate face nimic,

nu mai r !mâne nimic de f !cut, asta e, a "a spune regulamentul, a "a e legea…”.

Chiar dac! ordinea fazelor este imperativ!, ac#iunile nu pot fi întotdeauna desf !"urate de la prima la cea

de-a patra etap! dintr-un singur foc. Este preferabil s! relu!m fiecare faz!, respectând ordinea indicat!.

Propunerile pe care vi le-am f !cut nu trebuie urmate orbe"te, dar poate v! vor folosi în situa#ii

aseman!toare cu cea discutat!.


21/88


20

Agresivitatea neacceptabil!

În situa#iile în care modul de manifestare a furiei devine neacceptabil (insulte, amenin#!ri) trebuie s! v!

modifica#i strategia rela#ional! "i, mai ales, s! nu o adopta#i pe cea descris! anterior!

O persoan! care se angajeaz! într-un atac personal nu mai "tie ce e m!sura, nu-"i mai cunoa"te propriile

limite "i, pentru a face fa#! situa#ie, nu este suficient s! continua#i s! o asculta#i sau s! discuta#i cu ea.

Înainte de a fugi fizic în caz de pericol, se poate ac#iona în trei etape.1. STOP!

Spune#i Stop! – „nu accept atitudinea dvs” – manifestând, în acela"i timp, o puternic! autoritate,

f !r ! a îl ataca pe interlocutor. Acesta are nevoie s! devin! con"tient de anumite limite. Face#i-i

cunoscute, ferm, limitele dumneavoastr !, pentru ca el s! poat! s! "i le reg!seasc! pe ale sale.

2. Alternativ!

Propune#i o alternativ! interlocutorului: „Sunt gata s! continu!m discu # ia dac! putem s! facem asta

cu calm. Dac! nu, eu…”. Propune#i-i un mod de comunicare acceptabil pentru ambele p!r #i.3. Acord/Dezacord

Verifica#i dac! interlocutorul este de acord s! discute calm. Dac! nu ob#ine#i un astfel de acord clar

exprimat, dac! nu spune „da”, nu mai discuta#i cu el.

Deseori, se ajunge la o situa#ie de agresivitate neacceptabil! din cauza degrad!rii uneia de agresivitate

acceptabil! "i de aceea este important s! definim clar ce în#elegem prin rela#ie acceptabil! cu

interlocutorul: stabili#i ce abateri la nivel de limbaj "i la nivel de atitudine accepta#i.

Nu uita#i c! sentimentul de mânie este „constructiv” atunci când este orientat c!tre viitor, c!tre o

schimbare a situa#iei, când este asumat "i nu devine un atac la adresa celuilalt.

Acest sentiment este „distructiv” atunci când este orientat c!tre trecut "i vizeaz! întoarcerea la o

situa#ie anterioar ! (f !r ! schimb!ri). Furia v! permite s! deveni#i con"tient de nevoia dumneavoastr ! de

schimbare, v! ajut! s! face#i situa#ia s! evolueze.

ASERTIVITATEA

Asertivitatea este caracteristica unei persoane de a-#i exprima cu usurin"! punctul de vedere #i

interesele, f !r ! anxietate "i f !r ! a le nega pe ale celorlal#i. Aceasta este o abilitate ce se înva#! (cu care nu

ne na"tem).

În mod natural, comunic!m "i ne comport!m în dou! moduri: pasiv "i agresiv :

• Comportamentul pasiv implic! negarea drepturilor proprii ce reiese din refuzul exprim!rii

gândurilor "i convingerilor. Este un stil autodistructiv, de scuz!, de autonegare, lips! de considera#ie

fa#! de propria persoan!, dispre#, abuz, manipulare din partea celorll#i. Persoanele pasive sunt

însp!imântate c! afirmarea de sine ar putea displace celorlal#i "i s-ar putea s! nu fie acceptate, ar

putea pierde aprobarea celorlal#i. Un comportament pasiv determin! sentimente de neadaptare,

vinov!#ie, regret, ".a.


22/88


21

• De cealalt! parte este comportamentul agresiv, arata o pozi#ie ferm! a drepturilor proprii, o

exprimare a gândurilor "i a emo#iilor într-un mod neadecvat ce lezeaz! drepturile celorlal#i. Se

realizeaz! prin agresivitate, umilirea "i controlul celorlal#i.

Atât comportamentul pasiv cât "i cel agresiv, pot duce la probleme care limiteaz! "ansele de succes. Cei

care nu "tiu cum s! fie asertivi, pot trece prin faze de mânie, depresie, sc!derea încrederii în propria

persoan!, frustrare, izolare "i anxietate.Atât comunicarea pasiv!, cât "i cea agresiv! pot fi reduse "i înlocuite cu un tip de comunicare asertiv!, ceea

ce va avea ca rezultat mai multe interac#iuni pozitive cu cei din jur. Adoptând o atitudine asertiv!, te poti

sim#i mai bine "i î#i po#i îmbun!t!ti stima de sine "i încrederea în for #ele proprii.

Cum s! fii asertiv:

• Sus"ine-"i drepturile. Construie"te-#i-le "i înva#!-i pe ceilal#i s! le respecte. Ceea ce e foarte

important e ca "i tu, la rândul t!u, s! respec#i drepturile "i sentimentele altora.

Drepturile pe care le avem "i mul#i le neglij!m sunt dreptul de a gre"i, de a ne r !zgândi, de a alegeîn func#ie de priorit!#ile noastre "i nu ale altora, dreptul s! spunem „Nu "tiu” sau „Nu m!

intereseaz!”, dreptul s! ne alegem prietenii, sau s! îi schimb!m, dreptul s! nu ne justific!m privind

via#a noastr !.

• Accept!-te a#a cum e#ti. Trebuie s! ai a"teptari realiste de la tine "i s! te valorizezi ca persoan!.

• Inva"! când s! fii ferm #i când s! la#i de la tine. Nimic nu e doar alb sau negru, a"a c! g!se"te un

echilibru satisf !cator pentru tine.

• Po"i purta o discu"ie cu cineva care are un punct de vedere diferit, f !r ! s! v! enerva#i sau s! v!

desconsidera#i "i f !r ! ca vreunul sa renun#e la punctul sau de vedere.

• Asum!-"i responsabilitatea pentru ceea ce spui si faci.

• Exprim!-"i gândurile, emo"iile, credin"ele #i opiniile într-o manier! onest! #i adecvat!. Ai grij!

s! nu jigne"ti pe nimeni. (ai grij!, asertivitatea nu înseamn! s! spui adevarul « f !r ! perdea » "i f !r !

a #ine cont de p!rerile "î mai ales sentimentele celorla#i).

• Inva"! s! spui „nu” f !r! s! te sim"i vinovat.

Asertivitatea este abilitatea de a-#i exprima cu încredere "i exactitate ideile, p!rerile, sentimentele "i

credin#ele. Asertivitatea în cadrul comunic!rii te ajut! s! î#i înt!re"ti mesajul "i s!-l transmi#i cu acurate#e,

ceea ce reduce nivelul de stres "i înt!re"te rela#iile pe care le ai cu ceilal#i, atât în plan personal cât "i în

plan profesional. Asertivitatea #ine de g!sirea unui echilibru între îndeplinirea nevoilor tale "i îndeplinirea

nevoilor celorlal#i. Nu este vorba despre a fii egoist, dar te protejeaz! de comportamentul pasiv, care te

poate tranforma într-un « pre" de "ters picioarele ».

Imaginea bun! de sine "i încrederea în for #ele proprii sunt dou! dintre cele mai importante elemente pentru

comunicarea asertiv!. Exist!, totu"i, câteva ponturi care te pot ajuta s! pui în practic! asertivitatea.

Folosirea acestor ponturi te va ajuta s! ai o mai bun! în#elegere a efectului pe care îl poate avea

asertivitatea în procesul comunic!rii:


23/88


22

1. Însu#e#te-"i propriile idei. Nu î#i fie team! s! î#i exprimi ideile. Este bine s! ai p!reri diferite de

marea majoritate. Vei fi respectat pentru curajul de a merge împotriva curentului, a în#elepciunii

mul#imii.

2. Fii clar #i concis. Asigur !-te c! mesajul tau este clar "i u"or de în#eles. Folose"te mai pu#ine cuvinte

în argou sau cuvinte tehnice, mai ales cu cei care nu sunt familiariza#i cu ace"ti termeni.

3. Folose#te limbajul corpului în avantajul t!u. Stai cu spatele drept când e"ti în picoare sau a"ezat.Men#ine contactul vizual cu interlocutorul. Men#ien contactul vizual. Imbrac!-te cum trebuie "i

zâmbe"te. P!streaz! tonul vocii calm. Fii relaxat "i con"tient de spa#iul personal. Aceste reguli pot

p!rea normale, de baz!, dar s-au dovedit a fi extrem de eficiente în crearea unui mediu în care po#i

sus#ine conversa#ii pl!cute "i s!-#i punctezi ideile cu calm "i încredere.

4. Folose#te fapte. Folose"te fapte în declara#iile tale. Evit! generaliz!rile, mai ales când încerci s!

explicit cuiva c! a gre"it. Nu face judec!#i de valoare. Sus#ine-#i declara#iile cu exemple, fapte "i

ra#ionamente valide.5. Men"ine-"i pozi"ia. Dac! ai încredere în pozi#ia ta sau în decizia pe care ai luat-o mai devreme, nu

c!dea la compromis "i nu te l!sa dus în alt! direc#ie. Continu! s! repe#i solicitarea ta cu voce calm!,

f !r ! a deveni emo#ional datorit! presiunii.

6. Simte-te bine s! spui „Nu”. Spune nu solicit!rilor care #i-ar înc!rca prea mult programul "i care #i-

ar provoca stress "i anxietate. Un „ Nu” politicos dar asertiv te va ajuta s! î#i p!strezi echilibrul în

via#!.

7. Cere direct ceea ce vrei. Spune în mod direct ceea ce dore"ti. Nu tenta cealalt! persoan! s! î#i

spun! „nu” dându-i mai multe op#iuni în solicitarea ta. De exemplu, dac! ai nevoie de ajutor pentru

a termina un proiect, întreab!-#i colegul „Po # i s! m! aju # i la proiectul ! sta în dup!-amiaza asta?”

mai degrab! decât „Te-ar deranja dac! m-ai ajuta la proiectul ! sta în dup!-amiaza asta?”. Este

mai probabil ca la prima întrebare colegul s! î#i r !spund! da decât la cea de a doua. Cu a doua

întrebare îl faci pe colegul t!u s! se gândeasc! la motivele pentru care nu te-ar putea ajuta.

8. Nu mai spune „Îmi pare r!u”. Nu î#i cere scuze atunci când acestea nu sunt justificate. Nu ar

trebui s! te sim#i stânjenit sau nepotrivit pentru faptul c! î#i exprimi opiniile "i ideile, dac! ele sunt

corecte "i bazate pe fapte. Nu-i l!sa pe ceilal#i s! te fac! s! te sim#i r !u pentru c! gânde"ti în mod

diferit.

EMPATIA

„Omenii vor uita ce ai spus, oamenii vor uita ce ai f "cut, dar oamenii nu vor uita niciodat " cum i-ai

f "cut s" se simt "” - Bonnie Jean Wasmund

Modelul HEAR

Ascultarea activ! este o component! vital! pentru succesul unei comunic!ri. Cât de bine îi ascul#i pe

ceilal#i va afecta comunicarea "i mesajul pe care vrei s!-l transmi#i. Prin îmbun!t!#irea abilit!#ilor de


24/88


23

ascultare vei avea "anse mai mari s! reu"e"ti atât în via#a profesional! cât "i în cea personal!. Ascultarea

activ! te ajut! sa fi mai productive, s! fi un negociator mai bun, s! convingi "i s! influen#ezi oamenii. Un

bun ascult!tor are mai pu#ine ocazii de a intra în conflict, prin reducerea neîn#elegerilor în cadrul

comunic!rii.

Modelul HEAR are o serie de pa"i care, odat! urma#i, te ajut! s! ascul#i activ.

• H este de la Hearing (Ascult!). Ascult!-l pe cel care vorbe"te f !r ! s!-l întrerupi. Nu l!sa vederile

"i credin#ele tale s! interfereze cu ceea ce auzi. Ascult! nu numai cuvintele, dar "i sentimentele

exprimate prin ele.

• E este de la Empatizeaz!. Pune-te în locul celui care vorbe"te. Încearc! s! vezi lucrurile din

punctul lui de vedere. Acord! aten#ie modului în care î"i justific! ac#iunile.

• A este de la Analizeaz!. Asigur !-te c! în#elegi exact ceea ce cel!lalt încearc! s! comunice.

Analizeaz! "i anticipeaz! mesajul lui.

• R este de la R !spunde. Cea mai important! parte a r !spunsului este s! ar !#i c! îl în#elegi pe

interlocutor "i empatizezi cu el. Uneori nu o s! #i se cear ! sfatul, dar va fi apreciat faptul c! ai fost

atent "i nu l-ai judecat.

Efectul empatiei asupra comunic"rii

Empatia este abilitatea de a identifica "i în#elege emo#iile celuilalt "i a st!rii lui psihice, cu alte cuvinte,

abilitatea de a te pune în locul lui. Empatia nu înseamn! c! trebuie s! fi de acord cu persoana respectiv!,

dar te provoac! s! în#elegi "i s! accep#i c! ceilal#i au dreptul s! fie diferi#i de tine. Ceea ce spui celuilalt prin comportamentul empatic este „În # eleg ceea ce sim # i în leg !tura cu asta. M ! intereseaz! problema ta "i

nu te judec pentru modul în care te sim # i”.

Ascultarea empatic! este o parte important! a modului în care se folose"te empatia în cadrul comunic!rii.

Este o modalitate de a asculta "i de r !spunde altei persoane, care îmbun!t!#e"te în#elegerea mutual! "i

încrederea. R !spunsul este o parte esen#ial! a ascult!rii empatice "i poate conta mult în succesul sau e"ecul

unei counic!ri.

Mai jos sunt câteva reguli ale modului în care se poate realiza ascultarea empatic!. (Aceste idei sunt

inspirate din scrierile reputatei autoare în domeniul empatiei "i al abilit!#ilor de comunicare, Madelyn

Burley-Allen).

Ce s! faci:

• Arat!-te interesat. Fii atent.

• Ac#ioneaz! ca o tabl! de rezonan#!. Permite celuilalt s! î#i trimit! ideile "i sentimentele f !r ! s! ai o

gândire sau atitudine judec!toare fa#! de el.

• Ai r ! bdare.

• Ac#ioneaz! ca o oglind!, reflect! ceea ce spune "i simte interlocutorul.


25/88


24

• Arat! c! ascul#i, folosind mi"c!ri ale capului sau prin expresii faciale.

• Reflect!/parafrazeaz! ceea ce a spus interlocutorul pentru a îl asigura c! în#elegi ce simte.

• Încurajeaz! vorbitorul s!-#i spun! mai multe.

Ce s! nu faci:

• S! nu iei în considerare sentimentele vorbitorului („Las! , nu este a "a de grav, nu ai de ce s! fii a "ade…”)

• S! îl intrerupi.

• S! pui o mul#ime de întreb!ri.

• S! schimbi subiectul.

• S!-i dai lec#ii.

• S!-i dai sfaturi.

Tehnica de empatizare

Prin ar !tarea empatiei î#i demonstrezi interesul. Ar !#i c! î#i pas! de acea persoan! "i chiar a"a sim#i, pentru

c! se vede prin limbajul corpului t!u. Pentru a ar !ta verbal empatia, po#i folosi urm!toarea tehnic!,

demonstrat! prin exemplul de mai jos:

Empatia este e tehnic! simpl! dar totu"i puternic!, care poate fi folosit! când te afli în situa#ii mai

ciudate/neobi"nuite, pentru c! este u"or de folosit "i foarte eficient!.

Comunicarea cu persoanele în vârst! :

Pentru persoanele cu probleme de auz :

• vorbi#i mai tare decât în mod normal, fara a striga ;

• exprima#i-v! clar ;

• vorbi#i mai rar decât o face#i de obicei ;

• sta#i la aproximativ 1 m -1.5 m de persoana în vârst!, în lumin! bun! (astfel va putea folosi

mi"c!rile buzelor "i gesturile dumneavoastra drept „cheie” de descifrare a cuvintelor) ;• nu mânca#i, nu mesteca#i "i nu v! acoperi#i gura în timp ce vorbi#i ;

• nu l!sa#i s! mearg! simultan radioul sau televizorul ;

• dac! cel care v! ascult! nu în#elege, reformula#i simplu "i scurt ceea ce dori#i s! spune#i.

Pentru persoanele cu probleme vizuale :

• lumina#i puternic, mai ales sc!rile, sau col#urile coridoarelor ;

• încerca#i s! vede#i cum se poate face ca de exemplu cartea sau ziarul s! fie luminate optim ;

• nu acoperi#i cu nimic podeaua ;• nu rearanja#i mobila sau obiectele din înc! pere ;

• renunta#i la obiectele care nu sunt absolut necesar ;e


26/88


25

• marca#i cu culori vii obiectele care sunt utilizate des ;

• pune#i la îndemana celor vârstnici o lup! sau o lantern! mic!.

Pentru men#inerea condi#iei fizice :

• încuraja#i exerci#iul fizic regulat.

Pentru persoanele cu deficite mnezice :

• oferi#i informa#iile în mai multe modalit!#i (de exemplu, vizual "i auditiv).

ATITUDINEA ÎN FA&A PIERDERII 'I SUFERIN&EI

Persoanele în vârsta sunt persoane sensibile "i, de"i au o experien#! vast! de via#!, nu întotdeauna

mai g!sesc resursele necesare pentru a face fa#! situa#iilor noi, neprev!zute cu care via#a îi întâmpin! la

orice pas. De aceea ei pot intra într-o situa#ie de criz!, atunci când comportamentul lor normal e"ueaz! in

rezolvarea unei probleme, "i atunci se pr ! bu"esc f !r ! ajutor.

Situa#iile în care b!trânii se simt de obicei f !r ! nici un ajutor sunt situa#iile în care pierd o rud! sauo persoana apropiat!. De"i se presupune ca moartea unei rude apropiate este o experien#! cu care b!trânii ar

fi mai familiari decât noi, se "tiu pu#ine despre efectele pierderii celor apropia#i la b!trâni.

Într-o prima faza persoanele în vârst! intr ! într-o stare de "oc în care con"tientizeaz! poate prea

pu#in ceea ce se întâmpla. In aceasta situa#ie nu sunt în stare s! reac#ioneze în nici un fel, sunt aproape

lipsi#i de via#!.

Dup! ce "ocul de moment a disp!rut se instaleaz! o stare de negare a ceea ce s-a întâmplat: „Nu, nu

mie !" Inca nu î"i pot închipui c! se confrunt! cu o situa#ie reala, c! nu pot da timpul înapoi. Nu pot accepta

faptul c!, de"i de-a lungul vie#ii lor, poate s-au confruntat cu mai multe situa#ii dificile acum sunt pu"i din

nou s! treac! peste aceast! nou! lovitur !.

Pe m!sura ce se gândesc mai mult la ceea ce se întâmpla, de multe ori, pasul urm!tor este instalarea

furiei: „De ce eu ? De ce dup! atâ # ia ani de lupta cu greut !# ile vie # ii acum trebuie sa îndur si asta? De ce

mi se întâmpla tocmai mie, când nu meritam sa suf !r din nou?"

Întreb!rile acestea adresate lui Dumnezeu, singurul care ar mai putea sa fac! o minune, se risipesc

în eter pentru c! timpul este ireversibil.

Nimeni nu poate fi adus înapoi decât doar prin amintiri si exact acesta este lucrul pe care il fac

b!trânii, încearc! sa-si aline suferin#a prin amintiri, amintiri care stârnesc dorul dup! persoana pierduta.

Dintr-o data totul prinde viata in mintea b!trânilor si încearc! sa caute o solu#ie, sa se târguiasc!: „Dac! ar

mai fi fost ... ", „Poate ca se mai putea face ... ", „Da, dar eu ... ".

Dându-si seama ca totul nu se petrece decât in mintea lor si nimic nu mai poate fi schimbat,

depresia pune st! pânire pe ei. Pentru mul#i aceasta este starea cea mai rea pentru ca se simt slei#i de puteri

pentru a mai încerca sa fac! ceva, au mult timp la dispozi#ie in care sunt singuri, doar cu gândurile lor, cu

amintirile si suferin#ele lor. Uneori aceasta stare de depresie se instaleaz! pentru mult timp, sau aproape

pentru totdeauna, de aceea trebuie sa fim cit se poate de în&eleg!tori.


27/88


28/88


27

- Când persoana în vârsta sau îngrijitorul ei au dificultati in comunicare; de exemplu: sl! birea

unor capacita#i senzoriale, pierderi/dificultati in vorbire sau în#elegere, memorie slaba, tasarea oaselor ca

rezultata a unei c!z!turi, boala Alzheimer "i alte conditii rezultate din dimunarea capacitatii mentale;

- Când exista comportamente turbulente sau schimb!ri majore de personalitate si

comportament; de exemplu: comportament revendicativ, întreb!tor, agresiv, nu con"tientizeaz! propria

boala, se arata neân#eleg!tor referitor la problemele pe care le întâmpina îngrijitorul sau manifest! comportamente contradictorii;

• Când exista dependen#e multiple, adic! îngrijitorul are în supraveghere mai mult de o

persoana dependenta; de exemplu: o mam! poate avea propriul copil mic "i de asemenea poate fi

responsabil! "i de îngrijirea unei rude în vârsta; sau un so# poate avea grij! de so#ia sa care este bolnav! "i

în acela"i timp "i de o mam! dependent!, sau un p!rinte singur poate avea un copil la vârsta adolescen#ei, o

norm! întreaga la serviciu "i în plus p!rin#i care locuiesc într-un c!min de b!trâni;

• Când îngrijitorul are probleme specifice; de exemplu: comportamentale, interpersonale,financiare "i/sau este izolat din punct de vedere social;

• Când în sanul familiei au existat antecedente de ordin psihiatric sau psihologic;

• Când exist! un antecedent de abuz în familie; de exemplu: abuz fizic sau sexual asupra unui

copil sau violen#a conjugal!;

• Când exista de mult timp rela#ii slabe în sânul familiei. Unii membrii din familie consider !

c! este greu s! comunice, fie din cauza unor întâmpl!ri, conflicte sau diferen#e care au existat în trecut, sau

pur "i simplu pentru c! nu se plac unul pe celalalt. Dac! o persoan! trebuie s! aib! grija de o ruda în vârst!

cu care nu între#ine rela#ii strânse, atunci acest fapt îi poate cauza puternice resentimente;

• Când exista probleme de mediu ambiant, în sensul c! o familie locuie"te într-o casa s!raca "i

supraaglomerat! atunci pot ap!rea st!ri frustrante "i tensionate;

• Când exista probleme financiare "i familia trebuie s! supravie#uiasc! cu un venit foarte

sc!zut sau cu ajutorul social "i atunci uneori face datorii mari sau ipotecheaz!. La problemele financiare ale

unei persoane în vârsta dependente se pot ad!uga "i alte probleme, mai ales dac! familia nu este de acord

ca respectiva persoana în vârsta sa primeasc! ajutor special; de exemplu: permisiunea de a fi îngrijita.

MODULUL 2 – APLICAREA NORMELOR GENERALE DE PROTECTIE A MUNCII (NPM) (I

PAZA (I STINGEREA INCENDIILOR (PSI)

Protec"ia muncii este un sistem de m!suri "i mijloace social-economice, organizatorice, tehnice,

profilactic-curative, care ac#ioneaz! în baza actelor legislative "i normative "i care asigur ! securitatea

angajatului, p!strarea s!n!t!#ii "i a capacit!#ii de munc! a acestuia în procesul de munc!. Scopul protec#iei

muncii este de a reduce la minimum probabilitatea afect!rii sau îmboln!virii angajatului cu crearea

concomitent! a condi#iilor confortabile de munc! la o productivitate maximal! a acesteia.


29/88


28

Normele generale de protec)ie a muncii cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de

munca si bolilor profesionale precum "i direc#iile generale de aplicare a acestora. Acestea au ca scop

eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare "i/sau îmboln!vire profesional! existen#i în

sistemul de munca, proprii fiecarei componente a acestuia (executant - sarcina de munca - mijloace de

productie - mediu de munca), informarea, consultarea "i participarea angaja#ilor "i a reprezentantilor

acestoraNormele generale de protec)ie a muncii cuprind norme referitoare la :

• S!n!tatea în munc! (igiena)

• Securitatea în munc!

În orice domeniu de activitate, fiec!rui om care lucreaz! i se face un instructaj de protec#ia muncii,

în care i se aduc la cuno"tin#! normele de protec#ia muncii, specifice domeniului în care î"i va desf !"ura

activitatea; în timpul activit!#ii, instructajul ini#ial este reînnoit periodic la intervale de 6 – 12 luni.

1. Dozarea eforturilor fizice – cauz! a îmboln!virii aparatului locomotor:- ridicarea, schimbarea de pozi#ie a persoanei asistate se vor executa aplicând o tehnic! corect! care

s! faciliteze ac#iunea.

2. Evitarea umezelii:

- se îmbrac! m!nu"i de cauciuc pentru a preveni macerarea tegumentelor mâinilor care poate favoriza

apari#ia infec#iilor locale, eczemelor;

- protejarea cu "or #uri de cauciuc pentru a preveni umezirea îmbr !c!min#ii îngrijitorului în timpul

unor îngrijiri, tratamente;

3. Prevenirea accidentelor prin electrocutare "i a incendiilor provocate de curentul electric:

- aparatele electrice vor fi în contact cu p!mântul;

- aparatele electrice vor fi verificate periodic de speciali"ti;

- dup! func#ionare aparatele electrice vor fi deconectate, cur !#ite, uscate, pentru prevenirea

accidentelor în momentul în care vor fi puse din nou în func#iune;

- orice defec#iune a prizelor, întrerup!toarelor electrice va fi imediat anun#at! familiei

/administratorului.

4. Prevenirea accidentelor datorate buteliilor de gaze comprimate "i lichefiate:

- recipientele butelie vor fi manevrate si depozitate corespunz!tor pentru e nu se produce explozii. Se

vor preîntâmpina c!derea, lovirea, supunerea la trepida#ii sau murd!rirea recipientelor;

- buteliile vor fi plasate la o distan#! de cel pu#in 1 metru fa#! de radiatoarele de înc!lzire "i de cel

pu#in 10 metri fa#! de sursele de înc!lzire cu foc deschis;

- recipientele butelie vor fi exploatate numai cu reductoare de presiune a c!ror stare de func#ionare

este verificat! periodic;


30/88


29

- pentru prevenirea exploziilor recipientele butelie cu oxigen nu vor fi transportate împreun! cu

gr !simi, uleiuri. Se interzice contactul mâinilor unse cu uleiuri, unguente, cu robinetele "i

conductele de oxigen.

5. Prevenirea accidentelor (arsuri, explozii) cauzate de gazul metan:

- în înc! perile cu sobe sau aparate cu surs! de gaz metan se vor deschide geamurile pentru aerisire

"i se vor controla robinetele care trebuie sa fie închise;- focul va fi aprins prin de"urubarea lent! a robinetelor;

- defec#iunile instala#iilor de gaz metan, scurgerile se vor anun#a de urgen#! familiei

/administratorului.

6. Prevenirea îmboln!virilor profesionale provocate de substan#e chimice "i medicamentoase:

- substan#ele chimice necesare pentru între#inerea camerelor, b!ilor, WC-urilor, coridoarelor se

vor p!stra ambalate "i etichetate în locuri destinate depozit!rii lor;

- pentru a nu provoca sensibilizarea fa#! de substan#ele chimice sau medicamentoase cu careîngrijitorul vine în contact în mod frecvent, se vor întrebuin#a m!nu"i, m!"ti.

7. M!suri de prevenire a infec#iilor:

- pentru prevenirea infec#iilor ce se transmit pe cale aerian!, in caz de neccesit!te, îngrijitorul va

purta masc!;

- pentru prevenirea infec#iilor ce se transmit prin contact direct se vor utiliza m!nu"i de cauciuc

pentru manipularea instrumentelor, materialului moale.

MODULUL 3 – ASIGURAREA CONDI%IILOR IGIENICO-SANITARE

3.1. IGIENIZAREA CAMERELOR (I DEPENDIN%ELOR

Dezinfec"ia = opera#ia de distrugere a agen#ilor infec#io"i pentru a se împiedica r !spândirea lor,

sau propagarea unei infec#ii prezente.

Solu"ii dezinfectante = clorur ! de var, cloramin!, bromocet, hidrod.

Scop: efectuarea opera#iilor de cur !#ire "i de aplicare a solu#iilor pentru dezinfectarea înc! perilor,

a elementelor lor constructive (pavimente, gresie, faian#!, pere#i, u"i, ferestre) "i a obiectelor cu care se

execut! (g!le#i, perii, cârp!).

1. Dezinfectarea pavimentelor (de mozaic, gresie, marmur !, ciment) se va face prin:

a. sp!lare cu ap!, sod! "i detergent, sau solu#ii speciale pentru aceste genuri de suprafe#e. Se va

folosi o perie cu coad! lung! pentru cur !#area pavimentelor, se va limpezi suprafa#a cur !#at!

cu ap! "i se va "terge cu o cârp! stoars!;

b. dezinfectare, prin "tergere sau stropire cu Var cloros 20‰, / Cloramin! 20‰, / Hidrod, /

Bromocet 1-2‰.


31/88


30

2. Dezinfectarea parchetului va urm!ri aspirarea prafului cu aspiratorul, sp!larea cu ap!, detergen#i,

utilizând perie "i cârpe, urmat! de "tergerea suprafe#ei cu o cârp! stoars! sau cu o flanel! uscat!.

3. Dezinfectarea pere#ilor presupune:

a. îndep!rtarea mobilei "i acoperirea paturilor cu cear "afuri;

b. "tergerea pere#ilor cu o perie învelit! în cârp!;

c. cur !#irea por #iunilor de faian#! sau vopsea în ulei cu peria "i cârpa, folosind produsespecifice "i dezinfectarea acestora cu Var cloros 20‰,/Cloramin! 20‰,/Bromocet 1‰.

d. %tergere.

4. Dezinfectarea u"ilor "i ferestrelor prin sp!lare cu produse specifice, dezinfectare prin "tergere cu o

cârp! îmbibat! cu Var cloros 20‰,/Cloramin! 20‰,/Bromocet 1‰ "i "tergere cu o cârp! uscat!.

5. Cur !#irea geamurilor presupune:

a. "tergere de praf cu o cârp! moale;

b. sp!lare cu ap! "i hârtie/ ap! cu o#et/ ap! "i alcool/ ap! cu sod!/ spray de geamuri;c. "tergere cu o cârp! moale uscat!.

6. Dezinfectarea WC-urilor se va face zilnic "i presupune:a. cur !#ire prin sp!lare cu ap!, detergent "i perie de WC, purtând m!nu"i de protec#ie;

b. limpezire cu ap!;c. dezinfectare prin sp!lare/ "tergere cu Var cloros 40-50‰.

7. Dezinfectarea chiuvetelor, c!zilor de baie, bideurilor, prin:a. sp!lare cu ap!, praf de cur !#at "i detergent, folosind m!nu"i de protec#ie, urmat! de

limpezire; b. dezinfectare prin "tergere sau sp!lare cu Var cloros 20‰,/Bromocet 2‰.

8. Dezinfectarea g!le#ilor pentru cur !#enie, prin sp!lare cu ap! "i detergent, urmat! de dezinfectare cuVar cloros 40‰,/ Hidrod.

9. Dezinfectarea periilor pentru pavimente prin sp!lare cu ap! "i s! pun urmate de dezinfec#ie cu Varcloros 20‰.

10. Dezinfectarea recipientelor pentru colectarea reziduurilor "i a pubelelor cu va Var cloros 40‰. Nu se efectueaz! limpezire dup! aplicarea substan # elor dezinfectante.

DEZINFECTAREA MOBILIERULUI1. Mobilierul din lemn se va cur !#a cu solu#ii specifice fiec!rui tip de material lemnos (existente în

comer #).2. Oglinzile vor fi sp!late cu ap! "i ziar, sau o#et, sau alcool de 1-3%, sau spray special pentru sticl! "i

vor fi "terse cu cârpe uscate.3. Sobele de teracot! se vor "terge de praf, iar la calorifere se va insista între elemen#i, iar apoi vor fi

sp!late cu detergen#i, limpezite cu ap! curat! "i, în final, "terse.4. Becurile, globurile "i tuburile fluorescente vor fi "terse cu o cârp! înmuiat! în alcool diluat 1-3%.

Cârpa trebuie s! fie bine stoars!.5. Saltelele, pernele vor fi aspirate de praf, scuturate cu b!t!torul de covoare "i dezinfectate cu formol

5% prin pulverizare.

Dup! pulverizare sau sp!lare cu solu # ii dezinfectante obiectele nu se mai "terg.


32/88


33/88


32

3. Scuip!torile vor fi golite cel pu#in o dat! pe zi, diminea#a, "i se spal! cu ap! rece. Apoi se trece la

sp!larea cu ap! cald! "i perie #inut! în solu#ie dezinfectant! (var cloros 40‰/ Cloramin! 50‰/

Lizol 5%), submerjarea 2 ore în solu#ie dezinfectant! (var cloros 40‰/ Cloramin! 40‰ ) "i uscare

prin evaporare. Scuip!torile de buzunar se fierb zilnic. Înainte de întrebuin#are se toarn! in

scuip!tori o solu#ie dezinfectant! (solu#ie de Lizol 3%/ Fenol 2,5%)

4. Mu"amaua "i colacii de cauciuc se vor sp!la cu ap! "i detergent, se vor limpezi, se "terg cu solu#iede Cloramin! 10‰ "i se usuc! prin evaporare.

5. Termometrele se spal! cu ap! "i s! pun, se limpezesc cu ap! curat! din abunden#! "i se submerjaz!

în solu#ie dezinfectant! (Cloramin! 10‰ / Bromocet 1‰).

3.4. M$SURI DE IGIEN$ PERSONAL$

Pielea este poarta de intrare pentru germeni microbieni dac!: exist! microtraumatisme, escoria#ii,

se face contact direct "i prelungit cu obiecte murdare sau infectate, este prezent stratul de murd!rie maimult timp.

1. Igiena mâinilor presupune:

• Îndep!rtarea inelelor sau a altor podoabe de pe degete "i antebra#e la locul de munc!.

• Sp!larea pe mâini cu ap! cald! s! pun "i perie de unghii timp de un minut

suport de curs_ingrijire batrani

Documents