OPERATOR INTRODUCERE,

VALIDARE ŞI PRELUCRARE

DATE

1

CUPRINS

Introducere --------------------------------------------------------------------------------------------------4

Capitolul 1: Funcţionarea şi utilizarea corectă a limbajului informatic ---------------------- 5

Capitolul 2: Funcţionarea şi utilizarea eficientă a sistemului unui PC tipic ----------------- 8

2.1. Părţile principale ale calculatorului personal ----------------------------------------------- 8

2.2. Interfaţa ------------------------------------------------------------------------------------------ 9

Capitolul 3: Utilizarea, operarea şi adaptarea interfeţei utilizator ---------------------------- 11

3.1. Concepte de bază şi caracteristici ------------------------------------------------------------ 11

3.2. Funcţiile sistemului de operare --------------------------------------------------------------- 11

3.3. Obiecte – tipuri, crearea obiectelor, copierea, deschiderea, închiderea, mutarea --- 13

3.4. Ferestre ------------------------------------------------------------------------------------------ 21

3.5. Comparaţie între sistemele de operare ----------------------------------------------------- 26

3.6. Funcţiile de bază ale sistemelor de operare ------------------------------------------------- 28

3.7. Securitatea sistemelor de operare ----------------------------------------------------------- 33

Capitolul 4: Gestiunea zonelor de memorie şi a fişierelor --------------------------------------- 36

4.1. Structura zonelor de memorare şi a fişierelor ---------------------------------------------- 36

4.2. Editarea zonelor de memorare --------------------------------------------------------------- 38

4.3. Gestionarea fişierelor, directoarelor şi a obiectelor --------------------------------------- 40

4.4. Protejarea datelor la nivel local --------------------------------------------------------------- 45

4.5. Convenţii de nume ------------------------------------------------------------------------------ 45

4.6. Căile de acces la fişiere ------------------------------------------------------------------------- 47

4.7. Descrierea detaliată a Windows Explorer --------------------------------------------------- 49

Capitolul 5: Utilizarea Internetului ca sursă de informaţie şi platformă de comunicare - 51

5.1. Utilizarea Internetului ------------------------------------------------------------------------- 51

5.2. Internet / Intranet ------------------------------------------------------------------------------ 51

5.3. Interfaţa Internet Explorer -------------------------------------------------------------------- 55

5.4. Tipuri de discuţii: Chat şi Forum-uri ---------------------------------------------------------- 61

5.5. Securitatea in Internet ------------------------------------------------------------------------- 62

5.6. Importanta softurilor de protectie ----------------------------------------------------------- 64

Capitolul 6: Întelegerea şi utilizarea corectă a elementelor unei pagini web --------------- 69

6.1. Elementele unei pagini web ------------------------------------------------------------------- 69

6.2. Plug-ins ------------------------------------------------------------------------------------------- 69

6.3. Ştergerea istoricului şi a cookies-urilor ------------------------------------------------------ 71

2

6.4. Bookmark – Semnele de carte, Pagini favorite, Marcaje ---------------------------------- 74

6.5. Motoare de cautare (Search Engines) ------------------------------------------------------- 76

6.6. Elemente de formular -------------------------------------------------------------------------- 80

Capitolul 7: Navigarea în World Wide Web ---------------------------------------------------------- 83

7.1. Apelarea şi reapelarea paginilor web. ------------------------------------------------------- 83

7.2. Documentarea paginilor web ------------------------------------------------------------------ 83

7.3. Documentarea rezultatelor căutării. ------------------------------------------------------- 84

Capitolul 8: Asigurarea siguranţei datelor / documentelor ----------------------------------- 86

8.1 Proceduri de configurare a sistemului de securitate pentru browser ------------------ 86

8.2 Zone de siguranţă ------------------------------------------------------------------------------ 86

8.3 Certificate de securitate ---------------------------------------------------------------------- 83

Capitolul 9: Pachetul Microsoft OFFICE------------------------------------------------------------ 94

9.1 Editorul de text Microsoft WORD ----------------------------------------------------------- 94

9.2. Calcul tabelar: Microsoft EXCEL------------------------------------------------------------- 101

3

Introducere

Începutul secolului XXI a adus cu sine evolutia şi integrarea tehnologiei informaţiei în aproape toate domeniile legate de viaţa de zi cu zi, de la cele mai complicate/complexe pana la cele mai mărunte si obişnuite. Acum, foarte repede, se pot afla cele mai noi ştiri de oriunde de pe glob cu minim de efort cu ajutorul calculatorului. capabil momentan, într-o continua dezvoltare, de viteze de calcul care în urmă cu câteva decenii pareau de domeniul fantasticului, nicidecum caracteristice pentru un aparat din sufragerie. Toată această putere se află acum în mâinile dumneavoastră, iar utilizarea ei este acum mai facilă si mai prietenoasă ca niciodată.

Materialul este structurat pe 9 capitole după cum urmează:

Capitolul 1 - Utilizarea corectă a simbolurilor, prescurtărilor şi terminologiei specifice domeniului informatic. În acest capitol sunt prezentate noţiuni de bază din informatică şi anumiţi termeni necesari înţelegerii subiectelor din capitolele următoare.

Capitolul 2 - Funcţionarea şi utilizarea eficientă a sistemului unui PC tipic. Capitolul 2 tratează componentele calculatorului personal: Unitatea Centrală şi echipamentele periferice.

Capitolul 3 - Utilizarea, operarea şi adaptarea interfeţei utilizator. În capitolul 3, utilizatorul se va familiariza cu interfaţa sistemului de operare Microsoft Windows 7 şi cu operaţiunile de bază efectuate la acest nivel.

Capitolul 4 - Gestiunea zonelor de memorie şi a fişierelor. Capitolul 4 prezintă structura, convenţiile şi gestionarea zonelor de memorare şi a fişierelor precum şi o descriere detaliată pentru componenta Windows Explorer.

Capitolul 5 - Utilizarea Internetului ca sursă de informaţie şi platformă de comunicare. În acest capitol este prezentat istoricul, modul de funcţionare şi problemele întalnite pe parcursul navigării pe Internet.

Capitolul 6 - Înţelegerea şi utilizarea corectă a elementelor unei pagini web. Capitolul 6 tratează în amănunt programele de navigare pe Internet şi componentele unei pagini web.

Capitolul 7 - Navigarea în World Wide Web. Documentarea paginilor web şi a rezultatelor este parcursă în acest capitol.

Capitolul 8 - Asigurarea siguranţei datelor/documentelor. În acest capitol sunt tratate procedurile de configurare a sistemului de securitate pentru navigarea pe Internet.

Capitolul 9 – Pachetul Microsoft OFFICE: Word si Excel. Acest ultim capitol prezintă principalele funcţii şi caracteristici ale editorului de text Word şi a celui de calcul tabelar Excel.

4

Capitolul I: Funcţionarea şi utilizarea corectă a limbajului informatic

În ziua de azi, cunoaşterea şi utilizarea calculatorului reprezintă un avantaj şi o necesitate. Lumea este în permanentă schimbare şi este absolut necesar să faceţi acest pas, pentru dumneavoastră!

Calculatorul este un aparat care, datorită capacităţii de a efectua multe operaţii într-un timp foarte scurt, poate fi folosit pentru o diversitate de acţiuni, de la divertisment personal la programe care au un impact puternic asupra lumii inconjurătoare. Din dorinţa naturală de a combina puterea de calcul a fiecărui calculator într-o reţea capabilă de mult mai multe, a aparut Internetul, reţeaua planetară ce conţine o cantitate uriasa de informaţii, din toate domeniile, accesibilă oricui îndrăzneste să caute.

Înainte de a începe utilizarea propriu-zisă a calculatorului este necesară familiarizarea cu anumiţi termeni şi unele noţiuni, fără de care întelegerea şi folosirea calculatorului ar fi (aproape) imposibilă.

Dacă ar fi să comparaţi calculatorul cu creierul uman, nu aţi fi foarte departe de adevăr. Întocmai ca un creier, PC-ul procesează sau altfel spus, prelucrează ce îi este dat să facă şi păstrează informaţii in memorie. Nu se poate spune ca „gândeşte” pentru că este incapabil de un raţionament propriu-zis, de imaginaţie şi de atâtea alte trasaturi tipic umane, dar , odata cu evoluţia tehnicii de calcul, nu se poate şti cu adevarat ce ne rezervă viitorul. Momentan însă, calculatorul face ce i se „spune” să facă, cu esenţiala condiţie ca ceea ce i se „spune” sa fie corect „spus”. Mai multe detalii despre acest lucru în capitolele următoare.

Clase de noţiuni asociate domeniilor informatice studiatePentru a întelege funcţionarea calculatorului, trebuie descrise cele două mari componente ale sale:

Componenta HARDWARE: reprezintă tot ce există fizic într-un calculator, „tot ce poate fi atins”, de la circuite şi componente electronice la cabluri de legătură, carcase şi ventilatoare de racire. Componenta SOFTWARE: reprezintă partea „ascunsă” dintr-un calculator - totalitatea datelor şi procedurilor scrise în interiorul cipurilor si componentelor calculatorului. Acestea sunt responsabile cu buna funcţionare a PC-ului.

Observaţie: Cele două macrocomponente ale calculatorului se pot influenţa una pe cealaltă. De exemplu, prin SOFTWARE se poate modifica ceea ce apare pe monitorul calculatorului (care este o componentă HARDWARE), ce anume se aude prin boxele ataşate, se poate schimba viteza de rotaţie a anumitor ventilatoare din interior şi chiar modul de funcţionare a componentelor HARDWARE.

Următoarea schiţă poate rezuma modul de funcţionare la nivel fizic al unui calculator personal (PC):

5

Figura 1. Structura conceptuala a unui PC

Termeni de specialitate complementari - necesari întelegerii noţiunilor din capitolele următoare.Această lista poate fi tratată ca un Glosar. adâncimea de culoare (eng. Bit-depth) reprezintă numărul de biţi folosiţi pentru reprezentarea unei culorii unui singur pixel. De exemplu, adâncimea de culoare de 32 de biţi (standardul curent la monitoarelor) este echivalent cu 4.2 miliarde de culori distincte ce pot fi reprezentate pe un pixel. bara de adresă reprezintă componenta unui browser de Internet localizată sub bara de manipulare şi este folosită pentru introducerea adreselor cu scopul navigării pe Internet. (figura 2)

Figura 2. Bara de adresa a unui browser

click-ul reprezintă apăsarea cu unui buton de mouse sau de tastatură cu scopul obţinerii unui efect în cadrul interfeţei calculatorului personal. exabyte reprezintă unitatea de măsură pentru măsurarea cantităţii de date digitale, egală cu 2 ^ 60 bytes. Se estimează că traficul de pe Internet este egal cu aproximativ 21 de exabytes. FAT (File Allocation Table) reprezintă unul din cele mai răspândite sisteme de fişiere din lume. Standardele acestuia sunt FAT12, FAT16 şi FAT32. Principala alternativă este sistemul de fişiere NTFS. Host reprezintă denumirea unui calculator care permite utilizatorilor să beneficieze de accesul la Internet sau la o serie de resurse partajate Kernel-ul(eng. nucleul) unui sistem de operare reprezintă puntea între aplicaţii şi procesarea datelor efectuată la nivel hardware. Legea lui Gordon E. Moore descrie „o tendinta importantă în domeniul hardware: numărul tranzistoarelor ce pot fi plasate ieftin pe un circuit integrat creşte exponential, dublându-se aproximativ la fiecare 2 ani” pixel-ul reprezintă cel mai mic element al unei imagini. Orice monitor are în componenţa sa un număr finit de pixeli. rezoluţia reprezintă numărul de pixeli aflaţi într-un inch pătrat. În funcţie de raportul între lăţimea şi lungime, monitoarele pot avea rezoluţii tip widescreen (raport 16:9 sau 16:10 -exemplu 1920x1080) sau normal (raport 4:3 - exemplu 1024x768) tab-urile reprezintă componentele browserelor care afişează conţinuturile paginilor web. În acest material sunt cunoscute ca file.O Taskbar-ul este bara localizată (implicit) în partea de jos a interfeţei Microsoft Windows care conţine opţiuni de apelare rapidă a programelor de afişare şi de grupare a ferestrelor

6

de acelaşi tip. trial & error (eng. încercare şi eroare) este o metodă care implică experimentarea în scopul dezvoltării unui produs. World Wide Web se referă la totalitatea calculatoarelor conectate la Internet

Aplicaţie: Momentul pe care l-aţi asteptat este pornirea calculatorului. Daca totul este conectat corect, după ce porniţi Unitatea Centrala, Monitorul şi eventual boxele (în ce ordine doriţi), în mai putin de un minut, va apărea ecranul de logare (figura 3).

Figura 3. Ecranul de logare al sistemului de operare

Ducând mouse-ul pe pictograma utilizatorului dorit si tastând (daca este cazul) parola personală veţi face cunoştinţă cu spatiul de lucru din sistemul de operare Microsoft Windows 7 (figura 4):

Figura 4. Ecran de lucru

7

Capitolul 2: Funcţionarea şi utilizarea eficientă a sistemului unui PC tipic

2.1 Părţile principale ale calculatorului personalConform Figurii 1, Capitolul 1, structura de baza a unui PC contine doua blocuri

standard: Unitatea Centrala si Interfata prin intermediul careia interactioneaza utilizatorul:

Astfel, Unitatea Centrală (prescurtată UC) conţine: Unitatea Centrala de Procesare/Prelucrare (UCP; CPU in limba engleză - Central Processing Unit): elementul central al calculatorului, iar componenta sa principală este microprocesorul. Aceasta este componenta “creierului” responsabilă cu realizarea efectivă a calculelor şi a operaţiilor logice, aici sunt coordonate activitaţile celorlalte componente ale calculatorului. Caracteristica sa de bază o reprezinta frecvenţa de lucru - numărul maxim de operaţii pe care microprocesorul le poate efectua într-o secundă, frecvenţă care se masoară în Hertzi (Hz). Calculatoarele actuale au frecvenţe de lucru de ordinul gigahertzilor (GHz). Unitatea de Memorie (UM), denumită şi memoria internă / principală. Rolul său este de a memora datele şi instrucţiunile aplicaţiilor în timpul rulării acestora. UM poate fi de 2 tipuri:■ Memorie nevolatilă (ROM - Read Only Memory): acest tip de memorie îşi va păstra datele conţinute chiar şi la oprirea calculatorului. Este scrisă de fabricant şi conţine date/aplicaţii necesare la pornirea calculatorului. Nu poate fi decât citită (nu şi scrisă) de către aplicaţii si are capacitate mică (de ordinul kilobytes-ilor).■ Memorie volatilă (RAM - Random Access Memory): acest tip de memorie va fi ştearsă odată cu oprirea calculatorului. Conţine date temporare şi constituie principala memorie de lucru. Poate fi atat citită cat şi scrisă de către aplicaţiile ce ruleaza pe calculator. Capacitatea sa are o influenţă deosebit de importantă asupra performanţelor calculatorului, o memorie de dimensiuni mari îmbunătăţind viteza de calcul a calculatorului.

Toate datele sunt stocate în interiorul sistemului de calcul sub formă binară. Acest lucru înseamnă că orice marime / date de lucru este prelucrată sub formă de şiruri de cifre 0 sau 1. O singură cifră constituie un singur bit (BInary digiT), cea mai mică structură de date ce poate fi memorată de către calculator, fie în memoria internă, fie în cea externă (vezi mai jos) sau prelucrată de către microprocesor.

O succesiune de 8 biţi formează un Byte sau octet. Caţiva din multiplii unui Byte sunt următorii:

Multiplu Denumire Prescurtare

1024 octeţi 1 kilobyte / kilooctet 1 kB

1024 kiloocteţi 1 Megabyte / Megaoctet 1 MB

1024 Megaocteţi 1 Gigabyte / Gigaoctet 1 GB

1024 Gigaocteţi 1 Terrabyte / Terraoctet 1 TB

1024 Terraocteţi 1 Petabyte / Petaoctet 1 PB

Datorită reprezentării binare ce stă la baza arhitecturii sistemelor de calcul, majoritatea capacităţilor diverselor elemente sunt puteri sau sume de puteri ale lui 2

8

2.2 InterfaţaO interfata de calculator se poate compune din:• Dispozitive periferice:De intrare: au ca rol facilitarea introducerii şi furnizarea datelor catre sistemul de calcul pentru prelucrare - tastatură, mouse, scanner, cameră video etc.De ieşire: au ca rol furnizarea rezultatelor obţinute în urma prelucrării - monitor, imprimantă, boxe etc.Interfeţe pentru accesarea mediilor externe de stocare: unitatea CD, DVD, Floppy, portul USB etc.• Medii de stocare:Hard disk-ul (HDD - Hard Disk Drive): cel mai important mediu de stocare. Constă într-un disc magnetic pe care este înscrisă informaţia ce trebuie stocată. Este un dispoztiv nevolatil de capacitate foarte mare (de ordinul sutelor de gigabytes, chiar terrabytes). Viteza de acces este vast superioară celorlalte medii de stocare. Este considerat ca fiind memorie externă cea mai importanta a calculatorului. Din punct de vedere al amplasamentului acestuia, poate fi atat intern calculatorului, cat şi extern.

Floppy disk (discheta): Disc magnetic flexibil (de unde şi numele său) de capacitate foarte mică (1,44 megabytes) şi de fiabilitate redusă. Nu mai este folosită în mod curent.

CD-ul (Compact Disc): Disc optic ce poate stoca date de pana la 700 megabytes. Poate fi neinscriptibil pentru utilizator (CD-ROM - Read Only Memory), o singura data inscriptibil (CD-R - Read) sau de mai multe ori inscriptibil (CD-RW ReWriteable).

DVD-ul (Digital Versatile Disc): “Fratele mai mare” al CD-ului. Capacitatea sa, în mod obişnuit, este de 4,7 gigabytes, însă poate ajunge şi pană la 17 gigabytes.

BD-ul (Blu-ray Disc): Urmaşul DVD-ului, de capacitate de pană la 50 gigabytes.

USB Flash (Universal Serial Bus - “stick de memorie”): De dimensiuni reduse, viteză mare de acces şi capacitate mare (chiar şi 256 gigabytes). Fiabilitate deosebită şi portabilitate mare. Poate fi considerat ca fiind „noua dischetă”. Pentru utilizarea unui astfel de dispozitiv trebuie ca sistemul să fie dotat cu cel puţin un port USB. Achiziţionarea unui astfel de stick nu implică costuri mari avand în vedere stabilitatea, capacitatea şi reutilizabilitatea sa (aproximativ 100.000 de scrieri).

Dintre dispozitivele periferice de intrare, pot fi enumerate: Tastatura: este cel mai utilizat dispozitiv periferic de intrare, fiind esenţial pentru interacţionarea cu sistemul de calcul. Este folosită pentru introducerea de date şi interfaţarea cu diverse aplicaţii, fiind dotată atat cu taste alfanumerice, cat şi cu taste speciale (funcţionale). Mouse-ul: Principalul său rol este de a deplasa cursorul pe ecran, rol îndeplinit prin simpla mişcare a dispozitivului de către utilizator. Este dotat cu 2 sau 3 butoane sau cu 2 butoane şi o rotiţă poziţionată central ce poate fi acţionată ca un al 3-lea buton prin apăsare sau ca un buton cu funcţionalitate specială (scroll) în diverse aplicaţii (de exemplu procesoarele de text) prin simpla rotire a sa. În funcţie de construcţia sa, mouse-ul poate fi mecanic (cu bila metalică/de cauciuc. Aceasta este varianta clasică, însă necesită o atenţie deosebită din punct de vedere al curăţeniei datorită componentei mecanice) sau optic (este folosită reflexia laserului încorporat pentru determinarea sensului şi vitezei de mişcare). Mai este şi varianta touchpad-ului, variantă ce poate fi observată în cazul

9

laptopurilor. Constă într-o suprafaţă mică sensibilă la atingere. Scanner-ul: are rolul de a converti imaginea sau textul scanat (aflate pe o foaie de hartie de exemplu) în format electronic pentru transmiterea sau prelucrarea acestora.Principalele dispozitive de ieşire sunt: Monitorul: este caracterizat în primul rand de: dimensiuni (de obicei este specificată diagonala acestuia, măsurată în ţoli - inch), rezoluţie (numărul de puncte ce alcătuiesc o imagine) şi frecvenţa de afişare a imaginilor. În funcţie de modul de construcţie, monitoarele pot fi cu tub catodic sau cu cristale lichide (Liquid Crystal Display -LCD). Imprimanta: are rolul de a tipări imaginile sau fişierele text prelucrate. Poate fi cu jet de cerneală sau laser. Caracteristicile primare ale imprimantelor sunt date de rezoluţie (DPI - Dots per Inch - numărul de puncte într-un inch), viteza (exprimata în numar de pagini/ minut), zgomotul şi modul de alimentare cu hartie.

Portul USB poate fi folosit şi pentru conectarea calculatorului cu diverse dispozitive periferice: Hard Disk extern, tastatura/mouse, scanner, imprimanta, camera foto, camera web etc.

10

Capitolul 3: Utilizarea, operarea şi adaptarea interfeţei utilizator

3.1 Concepte de bază şi caracteristiciInterfaţa reprezintă punctul de intermediere între utilizator şi maşină. Este un nivel

ce poate fi aplicat atât harware cât şi software. Principala caracteristică a interfeţei este simplificarea interacţiunii dintre om şi calculator prin protocoale bine determinate de manageriere a intrărilor(inputs) şi ieşirilor(outputs). Interfeţele moderne au o componentă vizuală prietenoasă şi intuitivă care, prin totalitatea modulelor incluse, ajută utilizatorul să realizare operarea cât mai simplu posibil.

Interfaţa prezentată în acest capitol este cea a sistemului de operare Microsoft Windows 7.

3.2 Funcţiile sistemului de operareUn sistem de operare (OS – Operating System) este un complex de module

software ce are ca rol principal gestionarea resurselor calculatorului (d.e. memoria utilizată de procese şi aplicaţii, spaţiul pe hard-disk, interfaţarea cu perifericele, securitatea datelor etc.) şi utilizarea lor într-un mod cât mai eficient. Datorită funcţiilor sale, OS-ul poate fi interpretat ca fiind o interfaţă aflată între aplicaţiile rulate de către utilizator şi hardware-ul sistemului de calcul.

Figura 1. Ierarhia pozitionarii OS

Datorită faptului că aplicaţiile interacţionează în mod direct atât cu hardware-ul cât şi cu sistemul de operare, apare problema compatiblităţii celor trei elemente ale sistemului de calcul. Drept urmare, la achiziţionarea unei noi aplicaţii software (chiar şi a unui nou sistem de operare) trebuie acordată o atenţie sporită cerinţelor de sistem ale aplicaţiei (System Requirements). În mod obişnuit, cerinţele se rezumă la: sistemul de operare (versiunea), frecvenţa procesorului, capacitatea memoriei RAM, spaţiul necesar pe harddisk, prezenţa unităţii CD/DVD etc.

Utilizatorul poate modifica anumiţi parametrii ai sistemului de operare pentru a îmbunătăţi modul de lucru în funcţie de preferinţe şi, cel mai important, de modul în care

11

este folosit calculatorul. De exemplu, un utilizator frecvent al aplicaţiilor de tip Office (editare text, calcul tabelar, prezentări etc.) se va axa cel mai probabil pe eficientizarea folosirii spaţiului pe harddisk, optimizând sistemul de operare în privinţa gestionării structurii fişierelor, pe când un utilizator frecvent al jocurilor şi al aplicaţiilor multimedia va căuta sa îmbunătăţească performanţele procesorului şi ale memoriei RAM, sau ale plăcii video.

Dezvoltatorii de sisteme de operare actuali încearcă să ofere clienţilor interfeţe cât mai prietenoase (User Friendly) şi cât mai uşor de utilizat şi modificat, profitând cât mai mult de capacităţile procesoarelor grafice şi creând medii de lucru cât mai intuitive.

Componentele de bază ale sistemului de operare sunt: Interfaţa de utilizare: sistemele de operare noi au adoptat un stil vizual de interacţionare cu utilizatorul, renunţând în cea mai mare parte la vechea consolă ce a stat la baza primelor OS-uri, în special înainte de apariţia mouse-ului. Cu toate acestea, consola a rămas integrată în OS-urile moderne pentru a accesa comenzi de nivel ierahic scazut (cat mai apropiate de hardware - vezi kernel de exemplu), comenzi ce necesită un grad ridicat de securitate.

Kernel-ul: Software special dezvoltat ce are are ca scop comunicarea cu hardware-ul sistemului de calcul. Este modulul responsabil cu managementul de resurse, optimizarea proceselor de calcul, comunicarea cu componentele hardware, organizarea datelor la nivel fizic în funcţie de sistemul de fişiere etc. Kernel-ul stă la baza întregului OS şi este unul din cele de mai de jos straturi (layer-e) software, aflându-se la mică distanţă de graniţa dintre software şi hardware. Kernel-ul este considerat ca fiind „acea parte a sistemului de operare care este obligatorie şi comună tuturor celorlalte componente software” (Jochen Liedtke).

Comunicarea cu componentele hardware este realizată de către sistemul de operare printr-un sistem de „întreruperi”. Întreruperile sunt secvenţe de cod (bytes) trimise de către hardware sistemului de operare si care au rolul de a evidentia (anunta) apariţia unui eveniment, d.e. apăsarea unei taste sau mişcarea mouse-ului. În momentul apariţiei unei întreruperi, sistemul de operare îşi întrerupe activitatea curentă (de unde şi numele; de observat faptul ca aceste întreruperi nu au durate semnificative pentru utilizator; în general se consideră că procesarea lor este instantanee) şi prelucrează secvenţa de cod primită. Procesarea întreruperilor este efectuată de modulele software numite drivere. Fiecare componentă hardware necesită un anumit driver ce trebuie instalat în prealabil pentru ca utilizatorul să poată folosi hardware-ul corect şi la capacitatea sa maximă. Sistemul de operare facilitează detecţia şi instalarea driver-urilor corespunzătoare, uşurând mult munca utilizatorului.

Conceptul de multitasking stă şi el la baza OS-urilor moderne, definind capacitatea acestora de a rula simultan mai multe aplicaţii. De fapt, datorită limitării majorităţii procesoarelor, acest mod de lucru este realizat prin împărţirea timpului de execuţie între toate aplicaţiile rulate de utilizator (i.e. fiecare proces pornit de către aplicaţii rulează un anumit timp după care va fi întrerupt, moment în care continuă rularea unui alt proces, după care se poate reveni la rularea primului proces etc.) creând impresia că toate procesele sunt executate în acelaşi timp / simultan. Implementarea acestui concept este absolut imperativă, având în vedere rolul actual al sistemelor de calcul.Un alt aspect important al sistemelor de operare îl constituie securitatea datelor, aspect ce va fi detaliat mai târziu.

12

3.3 Obiecte – tipuri, crearea obiectelor, copierea, deschiderea, închiderea, mutarea

Sistemul de operare Microsoft Windows 7, ca si predecesorii sai, are ca scop manipularea facilă a datelor stocate in calculator, în folosul utilizatorului. Aceste date pot avea diferite utilizări, de la simpla rulare, vizualizare sau citire (carţi şi documente digitale, imagini, fişiere cu continut audio sau video – filme, muzică, înregistrări etc), la procese mai complexe d.e. editare de text, manipulare video sau audio, editare şi modelare grafică, proiectare software, baze de date etc. Toate aceste operaţii, simple sau dificile, au în componenţa lor trei operaţii de bază: scrierea, citirea şi ştergerea datelor.

Fără aceste operaţii manipularea datelor ar fi imposibilă. Prin scrierea datelor se pot întelege două concepte: crearea şi modificarea acestora. Calculatorul poate crea (scrie) date noi pe dispozitivul de stocare sau poate modifica (de asemenea, scrie) date deja existente. Citirea datelor este unul din cele mai uşor de înteles concepte din informatică şi se referă la operaţia prin care calculatorul prezintă utilizatorului (sau interpretează cu un scop intern) datele stocate. În majoritatea cazurilor de gestiune de date, cele mai multe operaţii de scriere şi citire sunt „invizibile” pentru utilizator, rolul lor fiind strict legat de buna funcţionare/ funcţionarea internă a sistemului de operare şi a programelor incluse.

Tot ansamblul de gestiune a datelor este foarte complex la nivel de calculator şi ar fi foarte greu, daca nu imposibil, de realizat de majoritatea utilizatorilor fără o pregatire solidă în domeniu sau fără o interfaţă usor de utilizat. Una dintre principalele calitaţi ale omului este capaciatatea de a vedea, de a reactiona la diferiţi stimuli cromatici şi de a lua decizii în urma perceptiei acestora. Felul în care oamenii vad lumea, fără a lua în calcul particularităţile individuale a modelat întreaga noastră civilizaţie şi inclusiv dezoltarea arhitecturii de calcul. Astăzi, producătorii principalelor sisteme de operare (Linux – cu toate versiunile sale, Mac OS şi Windows) se află într-o competiţie acerbă de a realiza pe lângă multe alte facilitati, si, interfeţe cât mai funcţionale şi fiabile capabile sa uşurează munca utilizatorilor şi care automat cresc calitatea interacţiunii om-maşină.

Microsoft Windows 7 este un exemplu al acestei dezvoltări a calităţii interfeţei. Astfel, datelor stocate le-a fost ataşat conceptul de obiect. Pentru a identifica şi manipula cu mai multă uşurinţă datele, acestea trebuiesc prezentate într-o altă formă, mai placută, mai intuitivă.

♦ Identificarea obiectelor cu ajutorul pictogramelorConceptul de obiect este unul abstract. Pentru o întelegere mai uşoară, se poate

face o paralelă între obiectele virtuale şi cele reale. Ambele se refera la o gamă largă de elemente cu diferite functionalităţi. Spre exemplu, obiectul fotografie poate fi vizualizat. Orice modificare structurală (pliere, rupere, ardere etc.) trebuie facută din exterior - acest tip de obiect nu se poate automodifica. Pe de altă parte obiectul televizor are alte proprietăţi. Spre deosebire de fotografie, televizorul nu este static ci are o structură care îi permite să afişeze diferite imagini, filme, sunet şi in plus are o interfaţă - telecomanda. De asemenea, e însotit de două componente, fără de care nu ar funcţiona: sursa de curent - alimentarea şi cablul de semnal.Din această paralelă, s-au putut identifica doua tipuri de obiecte: statice si dinamice. Cele statice pot fi vizualizate (citite) şi modificarea / manipularea lor este posibila doar din exterior. Obiectele dinamice pot fi formate din mai multe obiecte statice sau dinamice pe care le pot modifica ( d.e. televizorul e format din ecran , tub catodic etc), au un comportament propriu şi au o interfaţă.Observatie: În informatică, obiectele statice sunt cunoscute ca fişiere, iar cele dinamice drept programe.

13

Figura 2. Desktop-ul OS Windows 7

Obiectele sunt uşor de recunoscut cu ajutorul pictogramelor (desene intuitive care ilustrează continutul unui obiect, fie el static sau dinamic).

Aplicaţie:Pe spaţiul de lucru (în engleza Desktop) din Windows 7 puteţi observa în partea stângă nişte pictograme însoţite de text. Acestea sunt:My Computer: Reprezintă calea către toate componentele calculatorului (dispozitive de stocare, fişiere, setări, informaţii despre sistem etc.)Documents: Folderul implicit destinat stocării fişierelor personale: documente, muzică,imagini, proiecte etc. Recycle Bin : Reprezintă locul unde sunt stocate temporar fişierele şterse de utilizator. Dacă se doreşte recuperarea acelor fişiere, alegeţi opţiunea Restore sau, pentru golire, Empty Recycle bin

Figura 3. Fereastra ComputerNetwork: pozitionarea in cadrul retelei (locale)

Aplicaţie: Daţi dublu click pe pictograma My Computer. Prin dublu click intraţi în unul din dispozitivele de stocare disponibile. Navigaţi cu ajutorul butonului back din cadrul ferestrei

14

de explorare şi cu click-ul de mouse în sistemul de fişiere din calculator.

Figura 4. Folder al sistemului de fisiere

Fisierele de diferite tipuri au extensii diferite. Extensia reprezinta sufixul din componenta numelui unui fisier, formata din caracterul ”.” si un sir de caractere cu lungime variabila, de la un caracter la 4 sau 5.

O lista cu cele mai uzuale tipuri de fisiere si extensiile lor este data in cele ce urmeaza:- document text (.txt)- imagini (.jpg, .jpeg, .gif, .bmp)- fisiere audio (.mp3, .wav)- fisiere video (.avi, .mpg)- fisiere arhiva (.rar, .zip)- documente microsoft office (.doc, .xls, .ppt...)- executabile (.exe)

Observatie: Prin extensie, se face diferentierea dintre mai multe tipuri de fisiere, mai exact in raport cu tipul de program prin intermediul caruia pot fi modificate datele. In multe cazuri, un tip de fisier poate fi deschis/modificat cu ajutorul mai multor programe si pe de alta parte, un program poate manipula mai multe tipuri de fisiere.

Observatie: Pentru tipurile de fisiere cunoscute, sistemul de operare ascunde afisarea extensiei. Pentru modificarea acestei optiuni navigaţi în fereastra Computer - alegeţi

15

opţiunea Organize şi apoi Folder and search options şi debifaţi casuţa Hide extension for known file types:

Figura 5. Modificarea optiunilor aferente unui folder

Aplicatie: Crearea si modificarea unui nou fisier text.Pentru crearea unui nou fisier de tip text pe Spatiul de lucru (Desktop) se da click dreapta cu mouse-ul oriunde pe suprafata imaginii de fundal.Prin mutarea cursorului se alege optiunea „New”. Se mentine cursorul pe pozitie pana apare o lista de tipuri de fisiere si se alegea optiunea New Text Document.

Figura 6. Crearea unui document text

Noul fisier creat are numele „New Text Document.txt”. Pentru schimbarea numelui, click dreapta pe fisier si prin alegerea opţiunii Rename se observă faptul că textul este înconjurat

16

de un chenar albastru.

Figura 7a. Optiunea de redenumire a unui fisier (1)

Acum, se poate folosi tastatura pentru scrierea unui nou nume. Pentru salvare se apasa tasta Enter sau se apasa butonul din dreapta al mouse-ului oriunde pe suprafata spatiului de lucru.

Figura 7b. Optiunea de redenumire a unui fisier (2)

implicit cu care se deschide un document text este Notepad. Rularea acestuia este posibila prin dubla apasare a butonului stang al mouse-ului cu cursorul orientat pe suprafata pictogramei.

17

Figura 8. Ecranul Notepad

Acum, puteti scrie orice in acest document. Programul Notepad nu are suport pentru caractere speciale cum ar fi diacriticele. Pentru aceste opţiuni va trebui să folosiţi programul Microsoft Office Word. Utilizarea acestuia este tratată într-un alt modul de curs.Dupa ce textul dorit a fost scris, este necesara salvarea acestor modificari aduse fisierului. Din bara superioara cu optiuni a programului Notepad se alege File si in meniul nou aparut, Save sau Save As. Optiunea Save are rolul de a salva fisierul modificat la adresa curenta, iar optiunea Save As ofera posibilitatea utilizatorului de a salva fisierul curent la o alta locatie pe dispozitivul de stocare (vezi Capitolul 4), si daca se doreste acest lucru, şi sub un alt nume.

Figura 9. Optiuni pentru mutare si copiere

Observatie: Toate programele destinate utilizatorilor, care editează fişiere, au în componenţa lor opţiunile File -> Save şi Save As.Pentru a muta fisierul nou creat şi modificat intr-o alta locatie, fie tot pe desktop (spatiul de lucru) fie oriunde pe dispozitivul de stocare, trebuie sa:* Tineti apasat butonul stang al mouse-ului pe pictograma obiectului* Cât timp tineti apasat acest buton, miscati mouse-ul catre locatia dorita. Aceasta operatie se numeste drag & drop (in engleza deplasare şi eliberare)

18

* Daca locatia dorita nu se afla pe desktop, va trebui sa deschideti prin Windows Explorer (pentru lucrul cu ferestre vezi subpunctul 3.4) folderul de la adresa aleasă şi, conform aceluiasi principiu, sa mutaţi fişierul.

O alternativă la mutarea unui fisier, o reprezinta copierea/multiplicarea acestuia. Spre deosebire de operatia de mutare, copierea permite pastrarea fişierului original dupa încheierea operaţiunii. Această funcţie a apărut din necesitatea de a face copii de siguranţă unui fişier sau în cazul în care este necesară copierea în vederea transportării datelor.

Astfel, pentru copiere:* Deschideţi fereastra (daca este cazul) în locaţia dorită* Prima variantă de copiere: poziţionaţi cursorul pe pictograma obiectului dorit şi apasaţi butonul drept al mouse-ului. Din meniul nou apărut alegeţi opţiunea Copy (Copiere). La adresa dorită (i.e. în folderul dorit) apăsaţi butonul drept al mouse-ului oriunde pe zona libera şi din meniul apărul alegeţi opţiunea Paste (Lipire). Acum aţi realizat o copie a fişierului in noua locatie.* A doua variantă de copiere: poziţionaţi cursorul pe pictograma obiectului dorit, ţinând apăsat butonul drept al mouse-ului şi deplasaţi obiectul către locaţia dorită. La eliberarea mouse-ului va apare un meniu din care alegeţi opţiunea Copy Here (Copiaţi Aici)

Printr-o metodă asemănătoare se poate muta un fişier, diferenţa constand in faptul că se ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului, iar la eliberare se alege opţiunea Move Here (Mutaţi Aici).În cazul în care la adresa unde este mutat sau copiat un fişier există deja un alt fişier cu acelaşi nume, va apare o fereastră prin care va trebui să alegeţi dacă înlocuiţi fişierul existent sau le pastraţi pe ambele. Daca alegeţi înlocuirea, fişierul înlocuit va fi pierdut şi nu va putea fi recuperat. Dacă alegeţi păstrarea ambelor fişiere, atunci la adresa selectată cele două fişiere vor fi diferenţiate prin nume: fişierul mutat/copiat va avea la final, pe langă numele comun ambelor fişiere si sufixul „- Copy”.

Figura 10. Confirmarea inlocuirii unui fisier

19

Observatie: Să nu faceţi confuzia între sufixul numelui si extensie. Acestea sunt separate de caracterul „.”

Pentru ştergerea unui fişier, principala metodă este:* poziţionarea cursorului pe pictograma fişierului ales, apăsarea butonului drept al mouse-ului şi alegerea opţiunii Delete (Ştergere).

Figura 11. Optiuni Recycle Bin

După finalizarea operaţiunii, fişierul este mutat în Coşul de Reciclare (Recycle Bin). Pentru confirmarea dorinţei de stergere a fişierului, se poziţionează cursorul mouse-ului pe pictograma Coşului de Reciclare, se apasă butonul drept al mouse-ului şi se alege opţiunea Empty Recycle Bin (Golire Coş de Reciclare). Dacă se doreşte recuperarea fişierului, se apasă de două ori butonul stâng al mouse-ului (dublu click) şi din partea stangă a ferestrei nou apărute se dă click pe opţiunea Restore all items şi automat fişierele aflate in Recycle Bin vor fi readuse către locaţia initială.

Figura 12. Recuperarea inainte de stergere

Observatie: După ce opţiunea Empty Recycle Bin a fost aleasă, fişierele şterse nu vor mai

20

putea fi recuperate prin metode uzuale

Manipularea fişierelor este una din operaţiunile de bază pe care un utilizator Windows trebuie sa şi le însuşească. Toate fişierele din dispozitivele de stocare pot fi manipulate după regulile de mai sus.

3.4. Ferestre

Una dintre noile opţiuni revoluţionare din Microsoft Windows 7 este controlul ferestrelor (în limba engleză window înseamna fereastră). Windows 7 păstrează funcţiile utile de control al ferestrelor din sistemele de operare anterioare, dar conţine şi unele funcţii noi ce îi sporesc performanţele. Mutarea ferestrelor: se face in urmatoarea succesiune de pasi: - Deschideţi o noua fereastră, nu contează de unde. - Asezaţi cursorul pe bara superioară a ferestrei. - Deplasaţi mouse-ul ţinând apăsat butonul stâng pe bară. - Astfel orice fereastră poate fi mutată cu uşurinţă oriunde pe ecran.

Figura 13. Mutarea unei ferestre

Iată câteva opţiuni utile de management al ferestrelor, moştenite din versiunile anterioare ale sistemului de operare Microsoft Windows 7.1. Maximizare

În colţul din dreapta sus a ferestrei se găsesc trei butoane

Apăsaţi pe butonul din centru. Puteţi observa ca fereastra şi-a schimbat dimensiunea: acum este extinsă pe tot ecranul. Pentru a reveni la dimensiunea iniţială, apăsaţi din nou pe butonul central, care, după cum aţi observat are acum o altă pictogramă. După apasare, fereastra a revenit la dimensiunile de la început. Aceasta este o funcţie de redimensionare a ferestrei.

21

2. Minimizare

Pe fereastra deschisă, din setul butoanelor din coltul dreapta sus, apăsaţi pe cel mai din stânga.Observaţi că acum, fereastra este ascunsă. În bara de jos (taskbar) se poate vedea totusi pictograma ferestrei minimizate. Prin apăsarea butonului stâng al mouse-ului pe textul corespunzător numelui ferestrei ascunse din taskbar fereastra va reveni la poziţia initială pe Desktop.

În cazul în care mai multe ferestre ocupă spaţiul de lucru şi minimizarea tuturor ar dura mult timp, prin mutarea cursorului mouse-ului in colţul de jos din dreapta ecranului şi prin apăsarea cu click stânga a butonului integrat in taskbar, numit Show Desktop, toate ferestrele vor fi minimizate. Dacă se apasă din nou acest buton, ferestrele vor reveni la aşezarea iniţială.

3. Închidere

Prin apăsarea butonului cel mai din dreapta, din colţul superior al ferestrei, fereastra se închide. Mai multe ferestre de acelaşi tip sunt grupate în bara de lucru, taskbar) (imagine). Întreg grupul se poate închide prin aşezarea cursorului mouse-ului pe grupul de ferestre din taskbar (imagine), prin apăsarea butonului drept al mouse-ului şi alegerea opţiunii Close (all) Window(s). Opţiunea e valabilă şi pentru o singură fereastră

22

Alternativele pentru opţiunile prezentate mai sus devin valabile prin apăsarea butonului drept al mouse-ului aflat pe bara superioară a ferestrei şi alegerea opţinuilor Maximize, Minimize, Restore, Move sau Close (imagine).

Figura 14. Optiunile de lucru cu ferestre

Redimensionarea ferestrelorSe doreşte folosirea cât mai eficientă a spaţiului de pe ecran şi din această cauză dimensiunile implicite ale ferestrelor pot incomoda (in cazul in care nu pot fi modificate). Astfel posibilitatea de redimensionare a ferestrelor a devenit imperativă. În Windows 7 redimensionarea şi aranjarea ferestrelor se poate face printr-o gama variată de metode:

1. Redimensionarea convenţionalăDacă utilizatorul nu doreşte lărgirea / extinderea ferestrei pe tot ecranul (vezi Maximizare) poate recurge la o redimensionare particularizată:

* Redimensionare pe orizontală

Figura 15. Redimensionarea orizontala a unei ferestre

Se aşeaza cursorul mouse-ului pe una din marginile laterale ale ferestrei (stanga sau dreapta) şi după ce apare simbolul <sageata> se ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului

23

şi se deplasează cursorul în direcţia dorită: spre centrul ferestrei pentru micşorare şi spre lateral pentru mărire.

* Redimensionare pe verticalăSe aşeaza cursorul mouse-ului pe una din limitele ferestrei (superioare sau inferioare) şi după ce apare simbolul se ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului şi se deplasează cursorul în direcţia dorită: spre centrul ferestrei pentru micşorare şi spre lateraral pentru mărire.

* Redimensionare compusăPentru a nu se pierde timp pentru redimensionarea ferestrei pe fiecare din cele doua axe de coordonate, se plasează cursorul pe oricare din colţurile ferestrei şi ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului se deplasează catre direcţia dorită.

Figura 16. Redimensionarea compusa a unei ferestre

FixareaFixarea reprezintă o nouă posibilitate de redimensionare raidă a ferestrelor, derivată din opţiunea Maximize, dar creată după recomandările utilizatorilor. Aceasta este şi una din cele mai spectaculoase funcţii (din punct de vedere vizual) integrate în Windows 7.Pentru a reuşi acest lucru, fereastra trebuie mişcată până ce cursorul mouse-ului atinge una din marginile ecranului.

24

Figura 17. Exemplu de fixare

În momentul în care marginea este atinsă, pe ecran este desenată o fereastră translucidă care reprezintă viitoarea formă redimensionată a ferestrei. În momentul eliberării butonului stâng al mouse-ului fereastra capătă forma ferestrei desenate.Dacă fereastra se deplasează către marginea stângă sau dreaptă a ecranului, aceasta va fi redimensionată pe jumătate de ecran. În cazul in care cursorul mouse-ului atinge marginea superioară a ecranului, fereastra va fi redimensionată pe tot ecranul (vezi Maximize).

Interschimbarea ferestrelorPe măsură ce interacţiunea om-maşină devine mai complexă, utilizatorul va ţine deschise în acelaşi timp mai multe ferestre. Este necesară o metodă de gestionare a ferestrelor deschise care sa faciliteze găsirea unei anumite ferestre din grup într-un timp cât mai scurt. In cele ce urmeaza va prezentam mai multe asemenea metode:

Deschiderea mai multor ferestre:1. Metoda Alt+Tab

Ţineţi apăsată tasta Alt şi în acelaşi timp, prin apăsare şi apoi eliberare repetată, folosiţi tasta Tab. Observaţi o fereastră care afişează totalitatea ferestrelor deschise şi un chenar care se deplasează pe fiecare reprezentare a ferestrelor pe măsură ce tasta Tab este apăsată. La eliberarea tastelor, fereastra a cărei imagine este încadrată va fi vizualizată.

2. Metoda Start+TabŢineţi apăsată tasta Start şi în acelaşi timp, prin apăsare şi apoi eliberare repetată, folosiţi tasta Tab. Asemănătoare cu metoda Alt+Tab, aceasta metoda afişează toate ferestrele

25

din perspectivă izometrică într-un şir, iar la eliberare, fereastra aflată cel mai în dreapta va fi vizualizată.

3. Metoda StructurareDintr-o multitudine de ferestre deschise alegeţi fereastra dorită şi efectuaţi o miscare rapidă şi scurtă şi toate ferestrele în afară de aceea vor fi minimizate. Pentru a le restabili efectuaţi din nou acelaşi tip de mişcare.

4. Metoda PeekFerestrele de acelaşi tip sunt grupate împreună în taskbar. Poziţionaţi cursorul pe unul din grupuri. O fereastră asemanatoare cu cea de la metoda Alt+Tab va apare şi veţi putea alege una din ferestrele din acel grup. Observaţi că prin poziţionarea cursorului pe una din imagini, ferestrele corespunzătoare celorlaltor imagini vor fi redesenate cu aspect transparent şi numai fereastra selectată va fi desenată integral. Prin click stânga fereastra aleasă va fi adusă în prim plan.

3.5. Comparaţie între sistemele de operare

De-a lungul timpului, au fost dezvoltate diverse familii de sisteme de operare. Aceste familii au variat în funcţie de:- arhitectura calculatoarelor pentru care au fost create (d.e. familia procesoarelor - x86, SPARC, MIPS etc.)

26

- tipul de kernel (monolitic, hibrid etc.)- sistemul de fişiere (FAT, NTFS, JFS etc. - vezi capitolul 1)- existenţa interfeţei grafice- modul de instalare al aplicaţiilor- tipul de licenţă (gratuită, cu plată)- rolul (predominant) pe care îl are sistemul de calcul pe care este instalat OS-ul etc.

În mod curent, există trei mari familii de sisteme de operare. Acestea sunt Microsoft Windows, Unix si MacOS.

Microsoft Windows: apărut pentru prima oară pe piaţă în 1985, a acaparat relativ uşor atenţia utilizatorilor, reuşind sa uşureze cu mult folosirea calculatorului personal prin implementarea interfeţei grafice. Astfel, computerul putea fi folosit de orice persoană, fără ca utilizatorul să aibă cunoştinţe de programare. Din familia Microsoft Windows, pot fi enumerate următoarele versiuni notabile (în ordine cronologică):- Windows 1.0 şi 2.0, lansate în Noiembrie 1985 şi Octombrie 1987- Windows 3.0, lansate în 1990 şi 1992- Windows 95, lansat în August 1995- Windows 98, lansat în Iunie 1998 şi apoi, versiunea îmbunătăţită Windows 98 Second Edition în Mai 1999- Windows 2000 şi Millenium Edition în Septembrie 2000- Windows XP, lansat în Octombrie 2001- Windows Vista, lansat în Iulie 2005- Windows 7, lansat în Octombrie 2009Toate acestea sunt destinate utilizatorului obişnuit. Există şi alte versiuni dedicate dezvoltării de soft, administrării bazelor de date, mediu business etc. ca versiunile Windows NT, Windows CE, Windows Server sau Windows Mobile.

Unix: a fost creat în 1969. În vederea dezvoltării acestei familii de OS, a fost creat şi cunoscutul limbaj de programare C. Principala caracteristica prin care această familie se diferenţiază de celelalte este data de caracterul său Open Source (sursă deschisă -oricine este liber să aducă modificări şi îmbunătăţiri sistemului de operare cu ajutorul cunştinţelor proprii de programare în limbajul C). Acest fapt a dus la crearea unei întregi comunităţi de dezvoltatori / utilizatori ce este împrăştiată pe întreaga suprafaţă a globului, comunitate în care fiecare programator poate contribui la dezvoltarea Unix prin actiuni individiuale. Acest tip de licenţă se numeşte GPL (General Public Licence – licenţă publică generală). Tot datorită acestei comunităţi deosebit de flexibile şi întinse, au apărut de-a lungul timpului numeroase distribuţii (versiuni) de sisteme Unix. Cele mai cunoscute sunt cele din subfamilia Linux şi Solaris. Evident, nu toate distribuţiile de Unix au licenţă GPL sau codul sursă „deschis” modificărilor. Sistemele de operare Unix pun mai puţin accent pe interfaţa cu utilizatorul (i.e. nu sunt foarte populare în rândul utilizatorilor obişnuiţi – este necesară folosirea consolei de multe ori pentru instrucţiuni de nivel mediu), însă sunt cunoscute pentru stabilitatea şi securitatea datelor pe care o oferă, fiind recomandate de cele mai multe ori pentru găzduirea servelor de internet, poştă electronică, baze de date ş.a.. Exemple de sisteme Unix: Linux, Solaris, Fedora, BSD, Gentoo, Ubuntu etc.

Mac OS: este o ramură separată a sistemelor de operare din familia Unix, fiind dezvoltată de firma Apple Inc. Dezvoltarea sa a început în anul 1984 şi a fost creat pentru sistemele de calcul Macintosh. În contrast cu familia Unix, MacOS s-a concentrat pe aspectul grafic, fiind chiar recunoscut ca având performanţe superioare la capitolul

27

multimedia. Versiunea curentă este Mac OS X (10.7).

Cel mai popular OS la ora actuală este Microsoft Windows XP, urmat îndeaproape de Microsoft Windows 7 şi Microsoft Windows Vista. La o distanţă considerabilă, se află MacOS X şi distribuţiile de Linux/Unix.

3.6. Configurarea şi personalizarea sistemelor de operare

Fiecare utilizator este unic şi are anumite preferinţe cromatice, de design şi de funcţionalitate. Windows 7 oferă posibilităţi nelimitate de personalizare a aspectului sistemului de operare pentru a crea o experienţă specială pentru fiecare.

Principalele opţiuni de personalizare sunt:1. Modificarea tapetului (fundalului) de ecran

Una din cele mai simple operaţiuni de personalizare este schimbarea tapetului de ecran (wallpaper). Tapetul de ecran este imaginea de fundal de pe spaţiul de lucru.Exista două metode principale de schimbare a fundalului:

Figura 18. Operatiunea de personalizare a fundalului de ecran

Prin apăsarea butonului drept al mouse-ului, pe spaţiul de lucru (desktop) apare un meniu din care se alege ultima opţiune: Personalize.Ulterior, va apare o fereastră de personalizare din care se alege opţiunea Desktop Background:

Se poate alege una din imaginile din lista implicită. Prin click stânga pe imaginea dorită tapetul de ecran se schimbă. Pentru a alege o altă imagine decât cele prezente în acea listă, se poate apăsa butonul Browse din partea superioară a ferestrei.

28

Figura 19. Schimbarea fundalului de ecran

Se caută şi se selectează un folder ce conţine imagini. După selecţie în fereastra de personalizare se încarcă lista cu imaginile din folderul selectat.După finalizare, apăsaţi butonul Save Changes (Salvare Modificări).

Figura 20. Optiunea Browse for Folder

Aplicaţie: în fereastra de personalizare, după ce a fost selectată o imagine, deplasaţi cursorul mouse-ului către opţiunea Picture Position din colţul stâng posterior. Selectaţi fiecare opţiune (Fill, Fit, Stretch,Tile şi Center) pentru a vedea efectul asupra afişării imaginii de fundal.Navigaţi la adresa Documents/My pictures sau la orice altă locaţie unde se găsesc fişiere tip imagine. Poziţionaţi cursorul mouse-ului pe imaginea dorită şi prin apăsarea butonului drept al mouse-ului pe pictogramă, din meniul apărut selectaţi opţiunea Set as Desktop Background (Stabilire fundal spaţiu de lucru) şi instantaneu fundalul de lucru se va schimba).

29

Figura 21. Opţiunile Fill, Fit, Strech, Tile şi Center

2. Schimbarea rezoluţiei ecranuluiRezoluţia reprezintă suprafaţa ecranului exprimata în pixeli. Rezoluţia este reprezentată ca un produs între numarul de pixeli de pe orizontală şi numărul de pixeli de pe verticală. Fiecare ecran are un raport propriu între cele două lungimi. Raporturile acceptate sunt 4:3, 16:9 şi 16:10, iar rezoluţiile sunt din această gamă.

Figura 22. Modificarea rezoluţiei ecranului

Pentru schimbarea rezoluţiei, succesiunea operatiilor este urmatoarea: click dreapta oriunde pe Desktop, iar din meniul apărut se selectează opţiunea Screen Resolution şi se alege opţiunea dorită.

30

Figura 23. Identificarea optiunii de modificare a rezoluţiei ecranului

În mod normal, sistemul de operare setează rezoluţia optimă şi adâncimea de culoare.

3. Adoptarea gadget-urilor utileGadget-urile sunt programe integrate în sistemul de operare cu rol de utilitar şi ajută la aflarea rapidă a anumitor informaţii despre sistem (PC), ştiri, starea vremii etc.

Figura 24. Identificarea optiunii de selectie a gadget-urilor

Aplicaţie: Click dreapta pe spaţiul de lucru şi alegeţi opţiunea Gadgets. Din fereastra nou apărută alegeţi prin dublu click de mouse unul sau mai multe gadget-uri din lista prezentă. Pentru a închide un gadget apăsaţi butonulstâng al mouse-ului pe pictograma prezentată în imagine.

Lista de gadget-uri se poate extinde intrând pe internet şi alegând gadget-uri noi de pe site-ul windows.microsoft.com.

31

Figura 25. Interfata Gadgets

4. Personalizarea temeiTemele de personalizare reprezinta pachete de opţiuni care permit schimbarea aspectului întregului sistem de operare, de la culoarea ferestrelor, gradul de transparenţă, schimbarea tapetului de ecran etc.

Figura 26. Identificarea optiunii de personalizare a ecranului

În acest scop trebuie parcursa urmatoarea secventa de operaţii: click dreapta pe spaţiul de lucru şi se alege opţiunea Personalize.

Figura 27. Fereastra de personalizare

Din fereastra nou apărută, alegeţi una din temele prezente printr-un singur click.

32

Pentru a schimba numai culoarea ferestrelor şi gradul de transparenţă, daţi click pe opţiunea Window Color din subsolul ferestrei de personalizare.Alegeţi una dintre culori transparenţă / opacitate.

Figura 28. Personalizarea culorii ferestrei ecran

Aplicaţie:1. Navigaţi în folderul Documents/My Music2. Poziţionaţi cursorul mouse-ului pe una din pictograme şi apăsaţi de două ori (dublu click) butonul stâng al mouse-ului. Programul Windows Media Player se va deschide şi va rula melodia aleasă. Nu uitaţi că puteţi să minimizaţi această fereastră.3. Aplicaţi tot ce aţi învăţat în acest capitol şi modificaţi tot ce credeţi de cuviinţă pentru a face din spaţiul de lucru un „loc” plăcut pentru dumneavoastră.

3.7. Securitatea sistemelor de operare

În era informaţiei, securitatea datelor constituie un subiect important atât pentru dezvoltatorii de aplicaţii software, cât şi pentru utilizatorul obişnuit. Datele ce sunt stocate sau folosite de un sistem de calcul pot fi afectate în sens negativ în următoarele moduri:* defecţiuni hardware: defectarea la nivel fizic al harddisk-ului, întreruperi de curent în momentul funcţionării calculatorului, etc;* ştergerea neintenţionată a datelor în urma unei intervenţii accidentale a unui utilizator; ştergerea datelor de către un program creat special in acest scop (viruşi informatici); atacuri de la distanţă asupra sistemului de calcul organizate pentru furtul sau ştergerea de date.

Există însă proceduri de prevenire pentru fiecare din cazurile de mai sus:- Backup-ul este metoda de protecţie cea mai indicată pentru asigurarea datelor. Conceptul de backup constă în crearea periodică de copii ale datelor importante, prevenind astfel pierderea accidentală a acestora. Perioada de realizare a copiilor de backup se stabileşte (de obicei) în funcţie de frecvenţa de utilizare a calculatorului, dar şi de importanţa şi de volumul de date în discuţie. Spre exemplu, un utilizator obişnuit îşi poate face backup o dată pe lună, în timp ce o firmă de dimensiune medie / mare poate

33

rula întreaga procedură de backup în fiecare zi. Este important de reţinut ca backup-urile se realizează, de obicei, pe suporturi externe fiabile şi de dimensiuni adecvate (CD, DVD, Harddisk-uri externe etc.). Astfel, în cazul unei defecţiuni hardware iremediabile spre exemplu, datele pot fi mutate în siguranţă pe un nou sistem de calcul.- UPS-ul (Uninterruptible Power Supply) = sursa de tensiune neintreruptibila) este un dispozitiv special de alimentare electrica ce menţine calculatorul în funcţiune pentru o anumită perioadă de timp, chiar şi în cazul unor întreruperi de curent sau căderi de tensiune. Perioada de timp de functionare asigurată de UPS este de obicei suficientă pentru ca utilizatorul să îşi poată salva datele ce sunt prelucrate în momentul caderii de tensiune şi să poată închide calculatorul în siguranţă.

Accesul la calculator poate fi restricţionat prin crearea de conturi de utilizator. Aceste conturi au asociate (in general) câte o parolă definită de către administratorul de sistem, singura modalitate de a accesa calculatorul respectiv fiind introducerea corectă a parolei. Această procedură de înregistrare se numeşte „Log in”. Principalele avantaje ale conturilor de utilizator din punctul de vedere al securităţii datelor sunt date de: Partajarea datelor între utilizatori: fiecare utilizator poate avea definită o porţiune din harddisk în care îşi poate salva datele, fără ca ceilalţi utilizatori ai sistemului să aibă acces la datele respective; cu toate acestea, poate exista şi o zonă de date comună (Shared). Acces restricţionat la resursele şi aplicaţiile sistemului: pentru fiecare utilizator pot fi definite o serie de reguli şi drepturi de utilizare; in acest fel, întregul acces la resursele sistemului este bine controlat de către administrator.

Contul administratorului de sistem este creat implicit la instalarea sistemului de operare şi nu poate fi şters, spre deosebire de celelalte conturi. Rolul său este de a permite gestionarea întregului sistem de operare şi de supraveghere a conturilor de utilizator obişnuiţi. Pentru acestea, el are drepturi depline asupra întregului sistem de fişiere şi a resurselor calculatorului, dar şi asupra celorlalte conturi. De obicei, pentru orice problemă apărută, atât din punctul de vedere al securităţii datelor, cât şi din punctul de vedere al posibilelor probleme tehnice, este recomandată contactarea administratorului de sistem.

Viruşii informatici sunt programe ce fac parte din categoria Malware (MALicious softWARE -software rău intenţionat) şi sunt astfel create încât să îşi poata crea copii fără stirea utilizatorului. Pe lângă această supraîncărcare a sistemului de fişiere, de obicei virusii au şi efecte secundare - ştergerea sau redenumirea unor fişiere, supraîncărcarea memoriei RAM etc. Urmările unui astfel de virus sunt nedorite de utilizator şi pot duce la blocarea sistemului de calcul, modificarea funcţionalităţii anumitor aplicaţii sau pierderea unor date importante. Viruşii sunt transmişi ca şi cod executabil prin diferite medii de transmisie a datelor (Internet, CD, DVD, USB etc). Înrudiţi cu aceştia, din categoria Malware mai fac parte: Troieni (Trojan): numele provine prin analogie cu legenda calului troian. Troienii sunt aplicaţii ce pretind că au o anumită funcţionalitate, însă au efecte negative asupra sistemului de calcul. Viermi (Worm): asemănători cu viruşii, cu diferenţa că scopul lor nu este răspândirea în acelaşi sistem de calcul (cum sunt viruşii), ci răspândirea pe cât mai multe calculatoare, prin intermediul reţelelor de comunicaţii. Software de spionaj (Spyware): au rolul de a colecta date de pe calculatorul infectat, fără cunoştinţa utilizatorului, privându-ll de intimitatea cuvenită.

34

Pentru astfel de probleme, există aplicaţii specializate pentru combaterea Malware. cum ar fi programele antivirus care au un număr de utilitare ce pot detecta posibile infecţii şi care avertizează utilizatorul de prezenţa unor astfel de aplicaţii nedorite. În general, aceste utilitare constau în: Protecţie în timp real: acest modul scanează fiecare fişier accesat simultan cu accesarea lui. În cazul constatării unei infecţii, utilizatorul este avertizat şi împiedicat să acceseze fişierul respectiv. Protecţie agent de e-mail: odată cu deschiderea aplicaţiilor de poştă electronică, acesta scanează fişierele ataşate mesajelor primite. Protecţie web: blochează conexiunile la paginile de internet ce pot fi surse de infectare cu aplicaţii Malware. Update: acest utilitar reîmprospătează modul de detecţie al viruşilor. În mod obişnuit, procedura de update este rulată cel puţin odată pe zi în mod automat de către software-ul antivirus, asigurând că acesta este la curent cu cele mai noi versiuni de malware. Ca acest modul să poata functiona, este necesară o conexiune la internet. Scanare la cerere: cu ajutorul acestui modul, utilizatorul calculatorului poate cere explicit scanarea întregului sistem de fişiere sau doar a unei porţiuni din acesta, precum şi a diverselor medii de stocare externe precum stick-ul de memorie USB, CD-ul sau DVD-ul. Este recomandată scanarea regulată a întregului sistem.

Odată cu detecţia unui produs de tip malware, antivirusul are câteva variante de acţiune:1. Repararea fişierului: se încearcă eliminarea codului virusului, având ca scop păstrarea integrităţii fişierului original. Rata sa de succes a unei asemenea proceduri este însă relativ mică.2. Redenumirea fişierului: fişierul infectat este redenumit, schimbându-i-se extensia (de obicei în .vir) şi făcându-l astfel inaccesibil de către utilizator sau aplicaţiile din sistem. Dezavantaj: poate rămâne activ.3. Mutarea în carantină: fişierul infectat este izolat complet. Această variantă este de preferat atunci când antivirusul nu recunoaşte complet ca fiind un caz de infectare şi recomandă trimiterea fişierului către un laborator de analiză.4. Ştergerea fişierului: este cea mai recomandată variantă, în special în cazul în care fişierul nu are o importanţă semnificativă pentru utilizator si / sau sistemul de operare.În mod curent, majoritatea aplicaţiilor antivirus pot detecta atât viruşii, cât şi celelate variante de malware.

Firewall-ul reprezinta o altă aplicaţie a cărei scop principal este securitatea sistemului de operare. Rolul său este de a bloca accesul neautorizat către sistem (din afara acestuia), şi viceversa; astfel, sunt prevenite atacurile informatice din exterior, dar şi conectarea nedorită a anumitor aplicaţii (d.e. malware) către reţeaua externă.

35

Capitolul 4: Gestiunea zonelor de memorie şi a fişierelor

4.1. Structura zonelor de memorare şi a fişierelorPrincipalul suport de stocare a datelor il reprezinta harddisk-ul intern. Pentru o

gestiune cât mai eficientă a spaţiului acestuia, el poate fi împărţit într-un număr variabil de zone de memorare în funcţie de preferinţa utilizatorului. O structură generalizată a sistemului de fişiere poate fi rezumată în schema următoare:

Figura 1. Structura arborescentă a sistemului de fişiere

Astfel, se poate observa cu uşurinţă structura arborescentă:* Un sistem de calcul poate dispune de un număr (cel puţin unu) de Harddisk-uri.Numărul acestora este limitat de construcţia computerului (e.g. numărul de interfeţe IDE / Sata disponibile). * Un harddisk poate fi împărţit în mai multe partiţii. Numărul acestora este dependent de capacitatea harddisk-ului, dimensiunea minimă impusă de sistemul de fişiere / construcţia harddisk-ului, preferinţele utilizatorului. * O partiţie poate conţine teoretic orice număr de foldere (dosare). * Un folder poate conţine, la rândul său, alte foldere sau fişiere. Numărul total de fişiere este dependent strict de dimensiunea fişierelor şi de spaţiul alocat partiţiei.O partiţie reprezinta o segmentare la nivel fizic al harddisk-ului. Această împărţire se face, de obicei, înainte de instalarea efectivă a sistemului de operare, însă poate fi modificată, cu anumite restricţii şi după instalarea acestuia. Printre avantajele partiţionării se pot enumera: alocarea unui spaţiu bine determinat pentru instalarea aplicaţiilor / stocării datelor, gestiunea mai eficientă a fişierelor şi de asemenea, ea poate contribui si la securitatea datelor.Astfel, utilizatorul, având la dispoziţie un harddisk de o capacitate de 150 GB, poate opta să aloce 40 GB pentru sistemul de operare şi programele esenţiale, 80 GB pentru aplicaţiile de dimensiuni mari şi restul de 30 GB pentru stocarea diverselor documente personale. Evident, pentru a păstra semnificaţia fiecărei partiţii, este necesar ca utilizatorul să gestioneze aplicaţiile şi fişierele astfel încât să aparţină partiţiei corespunzătoare.

36

Modul de partiţionare a harddisk-ului rămâne strict la latitudinea utilizatorului, însă este recomandată alocarea unei partiţii separate sistemului de operare din motive de securitate şi pentru a beneficia de avantajele formatării separate a partiţiilor (acest concept va fi dezvoltat în paragrafele următoare).

Partiţionarea în urma instalării sistemului de operare se poate face cu ajutorul unor aplicaţii speciale. Acest lucru însă poate însemna pierderea anumitor date prin formatare, fapt ce recomandă evitarea acestui tip de împărţire în lipsa asistenţei tehnice.

Navigarea prin zonele de memorare se poate face cu uşurinţă cu ajutorul Windows Explorer. Acest program poate fi accesat prin „Start Menu → Computer”. Va fi afişată o fereastră asemănătoare cu cea de mai jos:

Figura 2. Vizualizarea unui sistem de calcul cu 3 partiţii

În fereastra iniţială pot fi vizualizate harddisk-urile computerului şi partiţiile acestora (în acest caz este vorba de un singur harddisk cu 3 partiţii, C, D şi E), dar şi dispozitivele externe de stocare (DVD, CD, Stick USB, etc.). Accesarea unei partiţii sau a unui folder se poate face prin dublu click (două click-uri dreapta succesive). În partea de sus a ferestrei este specificată locaţia curentă (path-ul curent). La accesarea unui fişier, va fi deschisă aplicaţia aferentă tipului de fişier (vezi si paragraful “Convenţii de nume pentru fişiere şi directoare”).

37

4.2 Editarea zonelor de memorare

Asupra partiţiilor se poate efectua un număr de operaţii, asemenea fişierelor şi folderelor:Formatarea: este cea mai importantă operaţie ce poate fi efectuată asupra unei partiţii. Aceasta operatie constă în 2 etape:- Ştergerea completă a tuturor informaţiilor de pe partiţie.- Instalarea sistemului de fişiere specificat.

Un sistem de fişiere este un mod de stocare şi de organizare internă a fişierelor şi a datelor pe care acestea le conţin. Practic, locaţia, numele şi alţi parametrii ai fişierelor sunt reţinuţi printr-o referinţă a sistemului de fişiere. Sistemul de fişiere folosit de Windows 7 este numit NTFS (New Technology File System). Este de reţinut faptul că acest sistem permite o securitate a datelor mult sporită faţă de predecesorii săi (FAT32 şi FAT). Alte sistem de fişiere: HFS, UFS, ext2, ext 3, VMFS, SWAP, UDF etc.

Formatarea poate fi de două feluri: rapidă sau completă. Formatarea rapidă şterge informaţia prin ştergerea referinţelor către fişiere. Astfel, fişierele vor continua sa existe fizic pe partiţia respectivă imediat după formatare, însă nu mai pot fi accesate. Cu timpul, acestea vor fi suprascrise de informaţia nouă introdusă după operaţiunea de formatare. Formatarea completă constă în suprascrierea întregii partiţii cu valoari de tip 0 sau 1. Astfel, informaţia va fi pierdută definitiv şi nu va putea fi recuperată.

Formatarea unei partiţii poate fi făcută prin următorii paşi: Deschideţi Windows Explorer pentru a vizualiza partiţiile curente. Selectaţi partiţia pe care doriţi să o formataţi, apăsând click stânga pe ea. Apăsaţi click dreapta pentru a deschide meniul contextual. Selectaţi opţiunea „Format...”.

Figura 3. Formatarea unei partiţii

38

Selectaţi „Quick Format” pentru o formatare rapidă. Deselectaţi în caz contrar

Figura 4. Fereastra de dialog implicată în procesul de formatare

Apăsaţi „Start” pentru a începe operaţiunea de formatare.

Observatii:1. Fiţi siguri că partiţia pe care o formataţi e cea pe care doriţi să o ştergeţi. Recuperarea datelor pierdute în urma formatării poate fi deosebit de dificilă, dacă nu imposibilă. Faceţi-vă o copie de backup a datelor dacă credeţi că există o posibilitate să mai aveţi nevoie de ele.2. Formatarea partiţiei pe care este instalat sistemul de operare (partiţia primară) nu este permisă. Formatarea acesteia se poate face doar prin intermediul unor medii externe sistemului de operare.

Redenumirea: Partiţiile pot avea atribuite nume. Numele acestora au rol strict descriptiv, pentru ca utilizatorul să le poată identifica mai uşor. Această operaţie poate fi efectuată din fereastra de proprietăţi a partiţiei, fereastră accesată prin selectarea opţiunii „Properties” din meniul contextual, din câmpul de nume:

Figura 5. Vizualizarea proprietăţilor unei partiţii

Tot aici poate fi vizualizat gradul de ocupare al spaţiului alocat partiţiei prin parametrii „Used space” (spaţiu utilizat) şi „Free space” (spaţiu neocupat), dar şi capacitatea totală a

39

partiţiei.

Copierea: Copierea unei partiţii se poate face, de exemplu, în cazul efectuării unei copii de siguranţă a partiţiei respective pe o altă partiţie. Aceasta operaţie se efectuează prin selectarea opţiunii „Copy” din meniul contextual al partiţiei (click dreapta pe partiţia dorită). Pasul următor constă în copierea efectivă in locaţia dorită. Acest lucru se poate face prin navigarea prin intermediul Windows Explorer la locaţie şi alegerea opţiunii „Paste” din meniul contextual odată ajuns în folderul / partiţia dorită.

Figura 6. Copierea unei partiţii

4.3. Gestionarea fişierelor, directoarelor şi a obiectelor

Gestionarea fişierelor şi a directoarelor constă în câteva operaţiuni de bază de manipulare a acestora. Printre aceste operaţiuni se pot enumera:

Crearea de noi directoareUtilizatorul poate opta pentru crearea unui nou director în vederea stocării de date (fişiere), urmând paşii de mai jos: Navigaţi cu ajutorul Windows Explorer în locaţia dorită. Creaţi folder-ul cu una din metodele:Apăsaţi click dreapta într-o zonă „albă” a Windows Explorer din cadrul folderului părinte, selectaţi opţiunea „New” din meniul contextual şi alegeţi „Folder” din lista nou deschisă

40

Figura 7. Crearea unui nou director (varianta 1)

Apăsaţi butonul „New Folder” din bara de sus a Windows Explorer

Figura 8. Crearea unui nou director (varianta 2)

Introduceţi numele dorit de la tastatură pentru a denumi folder-ul nou creat şi apăsaţi enter sau daţi click în afara numelui acestuia.

Ştergerea unui director / fişier: În cazul în care un fişier nu mai este util, puteţi opta pentru ştergerea acestuia: Selectaţi fişierul dorit. Apăsaţi tasta „Delete” de pe tastatură sau alegeţi opţiunea „Delete” din meniul contextual (click dreapta pe fişier).

41

Figura 9. Simbolul pentru „Recycle Bin”

În urma ştergerii unui fişier, acesta va fi mutat temporar în folderul special numit „Recycle Bin” (coş de gunoi / reciclare), motiv pentru care veţi fi întrebat dacă sunteţi sigur că doriţi să mutaţi fişierul în Recycle Bin. Pentru a confirma ştergerea, selectaţi „Yes”. Cu toate acestea, fişierul dumneavoastră nu este şters efectiv, ci inaccesibil, fiind doar mutat. Este important de reţinut, că fişierele ce există încă în Recycle Bin ocupă acelaşi spaţiu pe care îl ocupau şi înainte de mutare. Pentru a şterge fisierele definitiv (i.e. pentru a şterge şi din Recycle Bin) trebuie urmaţi paşii de mai jos:1. Accesaţi folderul Recycle Bin. Acest lucru se poate realiza, cel mai simplu, cu ajutorul scurtăturii de pe Desktop.2. Selectaţi fişierul dorit şi apăsaţi tasta “Delete” sau alegeţi opţiunea „Delete” din meniul contextual (click dreapta pe fişier).3. Confirmaţi ştergerea fişierului.

Figura 10. Confirmarea ştergerii unui fişier

Dacă doriţi ştergerea permanentă a tuturor fişierelor conţinute în Recycle Bin, puteţi apăsa butonul „Empty Recycle Bin” din bara de sus a ferestrei:

Figura 11. Golirea Recycle Bin

Dacă doriţi restaurarea fişierelor în Recycle Bin (i.e. mutarea acestora înapoi în locaţia lor iniţială) puteţi apăsa butonul „Restore all items”. Pentru recuperarea doar a anumitor fişiere din Recycle Bin, selectaţi fişierele şi alegeţi opţiunea „Restore” din meniul contextual.Redenumirea: Astfel, utilizatorul poate modifica numele unui director sau fişier.Selectaţi fişierul al cărui nume doriţi să îl schimbaţi.Modificaţi numele folosind una dintre următoarele metode:

1. Daţi încă un click stânga pe numele fişierului (nu fişierului în sine) şi aşteptaţi aproximativ 2 secunde sau

42

2. Selectaţi opţiunea „Rename” din meniul contextual.

Figura 12. Redenumirea unui fişier (varianta 2)

3. Modificaţi numele şi apăsaţi tasta Enter sau daţi un click stânga în afara numelui.

Figura 13. Redenumirea unui fişier (varianta 2)

Mutarea şi copierea: Operaţii sunt similare, atât ca semnificaţie, cât şi ca modalitate de efectuare. Diferenţa constă, evident, în faptul ca în urma copierii vor exista două (sau mai multe) instanţe ale fişierului, în timp ce în urma mutării, numărul instanţelor va fi acelaşi ca şi înainte (de operatie).1. Selectaţi fişierul dorit.2. Selectaţi din meniul contextual opţiunea „Copy” pentru copiere sau “Cut” pentru mutare.3. Navigaţi în locaţie dorită.Selectaţi opţiunea „Paste” din meniul contextual.

Figura 14. Mutarea şi copierea unui fişier

Observatie: în cazul mutării, locaţia nouă a fişierului trebuie neapărat să fie diferită de locaţia originală. În caz contrar, va fi afişat un mesaj de eroare. De asemenea, in cazul în care în locaţia nouă există deja un fişier cu acelaşi nume ca şi al fişierului copiat sau mutat, va fi afişată următoarea casetă de dialog:

43

Figura 15. Confirmarea suprascrierii unui fişier

Copy and replace: fişierul din locaţia nouă va fi suprascris cu informaţia din fişierul copiat. Don't copy: acţiunea va fi anulată, lăsând fişierele nemodificate. Copy, but keep both files: Fişierul copiat va fi copiat cu numele specificat în fereastra de dialog.

De asemenea, pot fi folosite shortcut-uri (scurtaturi) cu ajutorul tastaturii pentru operaţiile de copiere şi mutare: Ctrl + C pentru copiere (“Copy”) Ctrl + X pentru tăiere (“Cut”) Ctrl + V pentru lipire (“Paste”)

Gestiunea fişierelor şi a folder-elor se poate face şi prin modificarea proprietăţilor acestora. Fereastra de proprietăţi este accesată, asemnea proprietăţilor unei partiţii, prin selectarea opţiunii „Properties” din meniul contextual afişat după alegerea fişierului sau a folderului.În cazul folder-elor, fereastra de proprietăţi este asemănătoare cu cea de mai jos:

Figura 16. Vizualizarea proprietăţilor unui director sau fişier

Aici pot fi vizualizate, în ordine urmatoarele atribute ale unui folder: numele folder-ului, locaţia acestuia, dimensiunea sa şi spaţiul efectiv alocat folder-ului, numărul de fişiere sau

44

directoare conţinute, data creerii şi atributele sale: Read-only: fişierele conţinute pot fi doar citite, nu şi modificate. Hidden: folderul va fi ascuns.

4.4. Protejarea datelor la nivel local

În tab-ul „Sharing”, pot fi modificate opţiunile de partajare ale folderului şi ale elementelor conţinute de el (alte directoare sau fişiere):

Figura 17. Partajarea unui director

Prin selectarea opţiunii „Share...”, utilizatorul poate permite accesul altor utilizatori aflate pe acelaşi computer sau pe alte sisteme de calcul (prin intermediul unei reţele locale spre exemplu). Pentru adăugarea unui accept nou, se introduce numele contului şi se apasă butonul „Add”, după care se modifică nivelul de acceptanta prin selectarea drepturilor dorite din coloana „Permission Level”: Read: permite doar citirea informaţiilor de către utilizatorul respectiv. Read/Write: permite atât citirea, cât şi scrierea informaţiilor de către utilizatorul respectiv. Remove: şterge permisiunea de acces acordata utilizatorului respectiv.

Confirmarea modificărilor se face prin apăsarea butonului „Share”.

Grupul „Everyone” constă în toţi utilizatorii care au cont şi parolă pe respectivul computer.

Proprietăţile unui fişier sunt asemănătoare cu cele ale unui folder, cu diferenţa ca ele specifică, de cele mai multe ori şi aplicaţia desemnată să le opereze. Aceste desemnări se fac, în principal, în funcţie de extensia fişierului.

4.5. Convenţii de nume

Numele unui fişier are 2 componente: numele efectiv şi extensia. Extensia este de obicei formată din 3 caractere alfanumerice şi se află dupa un punct. Spre exemplu, având fişierul „fisier.txt”, numele său efectiv este „fisier”, iar extensia este “txt”. În funcţie de extensie, sistemul de operare este capabil de a desemna anumite aplicaţii care să opereze

45

cu fiecare fişier în parte. Câteva exemple de extensii şi aplicaţiile cel mai frecvent asociate cu acestea: exe - acest fişier este un fişier executabil şi este, de fapt, o aplicaţie în sine. txt - fişier de tip text. Aplicaţia Notepad este cel mai frecvent folosită pentru deschiderea acestui tip. Doc, xls, ppt - aceste fişiere sunt deschise de suita Microsoft Office. „Doc” este un fişier editabil de Microsoft Word, „xls” de Microsoft Excel, iar „ppt” de Microsoft Powerpoint. Variantele mai noi folosite de Microsoft Office 2007 ale acestora sunt “docx”, “xlsx” şi „pptx”. Bmp, jpg, gif - aceste fişiere sunt imagini şi pot fi vizualizate cu Windows Photo Viewer. Mp3, wav - aceste fişiere sunt audio; pot fi redate cu Windows Media Player. Avi, Mp4, wmv - fişiere video; pot fi redate tot cu Windows Media Player. Alte exemple: bin, dll, ini, cfg, bat, log, iso, dat etc.Aceste extensii sunt standard, iar modificarea lor poate duce la imposibilitatea accesarii fişierelor.

Sistemul de operare Windows 7 are un număr de directoare cu nume predefinite: “Windows” - conţine fişiere esenţiale pentru funcţionarea corectă a sistemului de operare.Se află pe partiţia primară a computerului (de obicei C:) şi, de cele mai multe ori, accesul în folder este puternic restricţionat. Manipularea fişierelor din acest folder nu este recomandată. “Program Files” - este destinat fişierelor necesare rulării aplicaţiilor instalate. Apare pe partiţia primară, însă poate exista simultan şi pe alte partiţii. “Users” - este destinat fişierelor proprii fiecărui utilizator. Accesul fişierelor este recomandat să fie făcut prin intermediul „Libraries”.

Figura 18. Includerea unui director in „Library”

“Libraries” - este o colecţie de fişiere proprii utilizatorului. Iniţial, aceasta este împărţită în 4 categorii: Documente (Documents), Muzică (Music), Imagini (Pictures) şi Video (Videos). Aceste categorii pot fi ulterior modificate. Această colecţie este, de fapt, o colecţie de referinţe către fişierele efective. Astfel, pot fi incluse directoare întregi din orice

46

locaţie a harddisk-ului în bibliotecile dorite, fără a fi mutate efectiv în directorul „Libraries”. Accesul în aceste colecţii se poate face din partea dreaptă a „Start Menu” sau din partea stângă a Windows Explorer:

Figura 19. Accesarea documentelor personale

4.6. Căile de acces la fişiere

O cale de acces (Path) reprezinta calea / drumul catre locaţia fişierului, urmărind structura ierarhică a sistemului de fişiere. Structura unei căi de acces este următoarea:[Partiţie / Suport de date extern]:\[Folder1]\[Folder2]\...\[FolderN]\[Nume Fişier].[Extensie]

Partiţiile şi suporturile de date externe sunt identificate cu câte o litera. În mod obişnuit sunt alocate secvenţial, iar partiţia primară este „C”. Numele partiţiei (sau a suportului de date) este delimitat de restul căii de acces prin caracterul „:”. După acest caracter sunt enumerate, în ordine ierarhică (de la folder-ul părinte către folder-ul copil) directoarele ce trebuiesc parcurse pentru a ajunge la locaţia fişierului dorit. Numele folder-elor sunt separate de caracterul „\”.

Observatie: dupa numele suportului de date şi caracterul „:”, este folosit şi caracterul de separaţie a directoarelor. Acest lucru este datorat faptului că secvenţa „[Literă]:” este considerată ca fiind directorul rădăcină a partiţiei respective. Astfel, şi aceasta trebuie delimitată de directoarele ce aparţin structurii ierarhice cu ajutorul caracterului „\”.

47

Figura 20. Navigarea cu ajutorul căii de acces

Fişierele pot fi accesate direct prin intermediul căii de acces cu ajutorul Windows Explorer în următoarele moduri:1. Selectaţi ultima săgeată spre dreapta din calea de acces afişată în Windows Explorer în bara de sus şi selectaţi folder-ul următor sau

Figura 21. Navigarea cu ajutorul căii de acces

2. Apăsaţi click stânga la dreapta ultimei săgeţi şi introduceţi de la tastatură adresa dorită.

48

4.7. Descrierea detaliată a Windows Explorer

Fereastra Windows Explorer este descrisa in cele ce urmeaza:

Figura 22. Windows Explorer

1. Butonul Back: Revine la ultima locaţie vizitată.2. Calea de acces: Afişează calea de acces a folderului curent.3. Search: Permite utilizatorului căutarea anumitor fişiere după nume şi/sau extensie.4. Organize: Redă anumite funcţii disponibile şi în meniul contextual (Cut, Copy, Paste etc.)5. Open: Accesează directorul selectat sau fişierul.6. Include in library: Adaugă în bibliotecile speciale folder-ul selectat.7. Share with: Facilitează partajarea rapidă a directoarelor sau a fişierelor.8. E-mail: Facilitează trimiterea rapidă a fişierelor prin intermediul poştei electronice.9. Burn: Oferă posibilitatea de a inscripţiona un folder sau un fişier pe un disc extern (CD, DVD, BD etc).10. New Folder: crează un nou director.

Modificarea metodei de vizualizare: Schimbă modul de vizualizare a conţinutului folderului curent. Poate varia între listă, icon-uri de dimensiuni variabile, afişarea de detalii suplimentare etc.12. Butonul de Help.13. Favorites: conţine scurtături către directoarele frecvent folosite.14. Libraries: bibliotecile speciale ale utilizatorului.15. Homegroup: conţine folder-ele partajate de către utilizatori diferiţi ale aceluiaşi computer.16. Structura sistemului de fişiere: este detaliată structura ierarhică a fişierelor. Fiecare

49

partiţie sau director pot fi expandate prin click stânga pe săgeata din stânga lor pentru o vizualizare mai clară.17. Network: permite vizualizarea folder-elor partajate pe întreaga reţea locală.Detalii: sunt afişate detalii suplimentare ale folder-ului sau ale fişierului selectat.

50

Capitolul 5: Utilizarea Internetului ca sursă de informaţie şi platformă de comunicare

5.1 Utilizarea Internetului. Introducere

Se estimează că în fiecare saptămână, cantitatea de informaţie disponibilă în ediţiile ziarului New York Times este echivalentă cu suma cunoştinţelor unui om obişnuit din secolul XVIII şi că în acest an se generează între 4 şi 5 exabyte (vezi Capitolul 1) de informaţie unică însemnând mai mult decât informaţia din ultimii 5000 de ani.

Trăim într-o lume aflată în permanentă schimbare, în dezvoltare exponenţială. Viteza şi modurile de comunicare de azi răstoarnă toate previziunile de acum două decenii, referitoare la tehnologia informaţiei şi nu numai. Accesul şi dinamica majorităţii la informaţie şi tehnologii poate revoluţiona oricând modul de functionare al civilizaţiei umane, poate schimba paradigme, răsturna guverne şi dezechilibra economii, poate oferi soluţii şi rezolva probleme – în această reţea planetară de cunoştinţe ce-şi sporeşte complexitatea informaţională cu fiecare secundă un lucru este cert: nimeni nu ştie ce se va întampla maine.Internet-ul conectează întreaga lume şi întreaga lume se dezvoltă şi evoluează prin Internet. Aceasta este Lumea virtuală!

5.2 Internet / Intranet. Istoric Internet

În anii `50, masinile de calcul procesau sarcinile date pe rând (batch processing) şi lucrul direct cu calculatorul se efectua greoi. Soluţia a venit in anul 1957 odată cu realizarea unui sistem de împarţire a timpului de procesare pentru diverse sarcini şi accesul multiplu la maşina de calcul prin intermediul mai multor terminale. Aceasta a însemnat optimizarea timpului de procesare, dar şi punerea bazelor conectivităţii între maşini de calcul.

În Februarie 1966 agenţia americană de cercetare DARPA (Defense Advanced Research Project Agency) a dezvoltat in parteneriat cu MIT (Massachusetts Institute of Technology) un sistem de decentralizare, transfer şi acces la informaţie numit ARPA-NET cu scopul securizării tehnologiilor existente în eventualitatea unui conflict armat între Statele Unite şi Uniunea Sovietică. Era imperativă construirea unei reţele capabile de supravieţuire în orice condiţii. Pentru a realiza conexiunea între calculatoare a fost necesară dezvoltarea unui protocol de comunicare între nodurile reţelei. Un grup de cercetători din DARPA, intitulat The Network Working Group au implementat o serie de protocoale de comunicare(Decode-Encode Language, Network Interchange Language, Network Control Protocol) care prin rafinament şi trial & error au culminat cu dezvoltarea TCP (Transmission Control Protocol) – fundamentul protocolului folosit astăzi de calculatoarele din întreaga lume. Acest protocol este compus din patru niveluri: Aplicaţie, Transport, Reţea şi Acces / Interfaţă reţea. În protocolul TCP/IP, folosit astăzi, nivelul de Reţea a fost înlocuit cu nivelul Internet (InterNetWork).

În anul 1972, creatorii reţelei ştiinţifice franceze CYCLADES, dotată cu mai puţine noduri (de reţea) decât ARPA-NET, s-au concentrat pe comunicarea diferitelor reţele şi mai mult decât atât au elaborat sisteme prin care nodurile (hosts) retelei, aflate între sursă şi destinaţie, deveneau un participant activ la procesul de transmitere a datelor – o alternativă la sistemul ARPA-NET. Această abordare a fost integrată mai târziu în protocolul TCP/IP şi e considerată a fi una din cele mai importante etape din dezvoltarea Internetului. Reţeaua a fost dezactivată pe 28 februarie 1990 dar dezvoltatorii sai au fost responsabili cu răspândirea Internetului în

51

Franţa pe parcursul anilor `90.

Observatie: Numele reţelei CYCLADES, inspirat de insulele greceşti din Marea Egee, a avut la bază pe dorinţa creatorilor de a „conecta insule izolate de procesare”.

Pe măsură ce mai multe reţele s-au interconectat a apărut problema transmiterii eficiente a datelor şi a decongenstionării traficului. La începutul anilor `70 în Laboratorul Naţional de Fizică din Londra, Marea Britanie, s-au dezvoltat şi implementat principiile împărţirii pe pachete a datelor transferate şi recompunerea lor la destinaţie. Această reţea a continuat să se dezvolte şi să funcţioneze până în anul 1986 când a fost înlocuită întreaga infrastructură.

Conceptul împărţirii pe pachete a fost dezvoltat mai departe la sfârşitul anilor `70 prin familia de protocoale X.25, capabilă de împărţirea pe pachete a datelor şi de descrierea şi corectarea erorilor ce apar în cadrul acestui proces. Setul de protocoale X.25 permite comunicarea computerelor din reţele diferite prin noduri intermediare la nivelul reţelei – si corespunde cu protocoalele definite în modelul de comunicare Open System Interconection (OSI model), dezvoltat in 1984 de către Organizaţia Internaţională de Standartizare (ISO). Acest model este compus din şapte niveluri logice:1. Nivelul Fizic: se referă la nivelul hardware (maşină). Defineşte modul fizic de funcţionare al reţelei, de la conexiune şi componente ale reţelei, la nivele de tensiune şi mijloace fizice de transmitere a datelor.2. Legatura de date (Data Link): La acest nivel, datele sunt manipulate şi împărţite în pachete şi se efectuează sincronizarea cu destinaţia.3. Nivelul de Reţea: controlează modul cum datele vor fi trimise către destinaţie – se folosesc protocoale logice, de adresare şi routare (direcţionare).4. Transportul: este nivelul de gestionare a transportului de date şi include metode de verificare a erorilor de transmitere şi recuperare de date. Se ţine o evidenţă a pachetelor trimise şi în cazul erorilor, pachetele sunt trimise din nou.5. Etapa de comunicare între host-uri răspunde de „dialogul” între nodurile reţelei şi, dacă este nevoie, de recuperare datelor – aceasta componentă nu este folosită în mod normal de setul Internet Protocol (IP).6. Prezentarea (datelor) este nivelul responsabil cu manipularea acestora într-o formă pe care următorul nivel (Aplicaţie) să le poată întelege şi folosi. Numit şi nivel de sintaxă, în cadrul Prezentării se realizează şi proceduri de criptare şi decriptare a datelor transferate.7. Aplicaţia reprezintă calea/nivelul prin/la care utilizatorul realizează comunicarea directă cu reţeaua prin intermediul unor module de indentificare a părţilor comunicante, autentificare şi comunicare propriu-zisă.

Observatie: Modelele OSI şi TCP/IP sunt complementare şi corespund pe anumite nivele. OSI este modelul de referinţă teoretic şi TCP/IP reprezintă standardele de facto reglementate prin Request for Comments – memorandumul IETF referitor la sistemele şi standardele pentru Internet.

52

Din punct de vedere temporal, nu se poate stabili cu exactitate data apariţiei Internetului, deoarece a fost un proces întins pe câteva decenii, desfăşurat pe foarte multe planuri şi care a cumulat la sfârşitul anilor `80 cu dezvoltarea unei reţele informatice globale.

Începând cu anii 90 tot mai multe reţele au fost integrate în Internet şi globalizarea acestui proces a dus la o inevitabilă creştere a interesului orientată către comunicare a populaţiei. Acest deceniu a reprezentat şi deceniul în care industria IT şi Internetul a beneficiat de o dezvoltare explozivă: în 10 ani, conform Legii lui Gordon E. Moore puterea de calcul a calculatoarelor personale s-a dublat la fiecare 2 ani şi numarul calculatoarelor conectate la Internet la nivel global a crescut exponenţial. Viitorul Internetului nu este cert, nimeni nu poate estima ce schimbări se vor petrece cu reţeaua planetară, dar un fapt este sigur - omenirea va evolua cu ajutorul Internetului.

Istoric motoare de căutareMotoarele de căutare reprezintă o componentă indispensabilă a Internetului.

Fără motoare de căutare, găsirea informaţiilor necesare pe Internet ar fi foarte greu de realizat. Evoluţia motoarelor de căutare moderne se întinde pe parcursul a 20 de ani, de la începutul anilor 90 până dincolo de primul deceniu al mileniului III.

La începutul anilor 90, nu erau mai mult de 1000 de site-uri şi majoritatea erau stocate pe serverele universităţilor. Pe măsură ce mai multe pagini web au fost create, a apărut necesitatea de indexare a informaţiilor disponibile. Acestea sunt cele mai importante evenimente din istoria motoarelor de căutare moderne:

Anul 1990Primul motor de căutare a fost scris de studentul canadian Alan Emtage în anul 1990. Numele original al aplicaţiei a fost „Archives” (eng. Arhive) dar a fost schimbat mai tarziu în „Archie”. Motorul de căutare era simplu - indexa căutările utilizatorilor

53

împreună cu paginile web căutate. La acel moment, protocolul de transfer era File Transfer Protocol, fără componenta Internet Protocol. Din acest motiv, era nevoie de un server tip FTP pentru transmiterea datelor în reteaua globală. În 1992, „Archie” procesa aproximativ 50 000 de căutări pe zi iar baza de date a aplicaţiei conţinea 150mb de date în aproximativ 2 milioane de fişiere de înregistrare.

Anul 1991După dezvoltarea motorului de căutare „Archie” au urmat programele Jughead şi Veronica, dezvoltate de Universitatea din Nevada în 1991. Acestea salvau căutările în fişiere text.

Anul 1993În acel an s-au pus bazele motoarelor de căutare moderne:- Acceptarea intrărilor de căutare- Compararea intrărilor cu cele din baza de date şi indexarea conţinutului- Calcularea unei liste de pagini relevante- Dispunerea unui set de reclame relevante pentru căutarea efectuatăAlgoritmii folosiţi includ metode de identificare a tipurilor de documente, a frecvenţei de căutare, de împrospătare a bazei de date, procesare , trunchiere şi completare a frazelor. Aceste metode sunt permanent îmbunătăţite. Tot în acea perioadă a fost dezvoltate motoarele de căutare ALIWEB, asemănător cu „Archie” şi altele mai complexe: JumpStation, World Wide Web Wanderer şi Excite.

Anul 1994Un an de referinţă în dezvoltarea Internetului, au fost înfiinţate Consorţiul World Wide Web în cadrul MIT (Massaschussets Institute of Technology) şi Biblioteca Virtuală – cel mai vechi catalog de Internet. A fost lansat şi Lycos, motorul de căutare care afişa în ordine cele mai relevante răspunsuri pentru căutarile efectuate. Motorul WebCrawler apărut în acel an era primul care indexa întregul text din paginile web. Corporaţia Yahoo! a fost înfiinţată de Jerry Yang şi David Filo.

Anul 1995Motorul de căutare AltaVista, lansat în acel an era primul care oferea module de căutare particularizată şi suport pentru fişiere multimedia (imagini, muzică şi video).

Anul 1996Inktomi a reprezentat o aplicaţie web revoluţionară concepută la universitatea din Berkley. Aceasta, bazată pe „inducerea conceptelor” putea analiza modul şi tiparele de căutare a utilizatorilor şi realiza reţele de interes pentru determinarea celor mai populare şi mai productive site-uri. Motorul de căutare a fost cumpărat de Yahoo! în anul 2003.

Anul 1997In 1997 motorul de căutare Google, creat de Larry Page şi Sergey Brin, a devenit funcţional. Început ca un proiect de cercetare la Universitatea din Stanford, Google a ajuns rapid pe primul loc în topul mondial al motoarelor de căutare. Mai multe detalii despre Google în capitolul următor. Tot în 1997, motorul de căutare Ask Jeeves a fost lansat ca o aplicaţie bazată pe limbaj natural.

Anul 1998Microsoft a lansat în 1998 motorul de căutare MSN Search, bazat pe rezultatele de căutare Inkitomi şi Altavista.

La începutul Mileniului III s-au produs multe schimbări în domeniul motoarelor

54

de căutare. În anul 2000 motorul de căutare Yahoo! a trecut de la baza Inkitomi la cautări realizate de Google şi a continuat parteneriatul până în 2004 când Yahoo! a dezvoltat propriul motor de căutare. Microsoft a început în 2004 un proces de dezvoltare a unei noi tehnologii de căutare care a culminat cu lansarea sistemului Bing în 2009. În acelaşi an Yahoo! şi Microsoft au realizat un parteneriat de colaborare – căutările Yahoo! sunt bazate pe motorul de căutare Bing. În acest timp, Google Inc. a devenit liderul absolut în materie de motoare de căutare, devansându-şi adversarii cu mai mult de 50 de procente.

Noua generaţie de motoare de căutare inteligente ce oferă mult mai multe posibilităţi de căutare, cu rezultate exacte, reunite într-un mod inteligent, este reprezentată de Wolfram Alpha.

5.3 Interfaţa Internet Explorer

Pentru a accesa Internet-ul au fost create programe speciale destinate navigării pe Internet, numite browsere. Acestea oferă utilizatorilor şi posibilităţi de memorare a adreselor paginilor vizitate, de descărcare de date de pe Internet, vizualizarea şi interacţionarea datelor cu conţinut multimedia (filme, muzica, jocuri, manipulare de date) şi suport pentru comunicarea cu alţi utilizatori.

Pe site-ul http://acid3.acidtests.org/ se poate găsi testul standard de verificare a modului de funcţionare a unui browser.Cele mai folosite browser-e de Internet sunt:

* Microsoft Internet Explorer

* Mozilla Firefox

55

* Opera

* Google Chrome

* Apple Safari

Observatie: Notele acestea nu sunt permanente şi pot interveni oricând schimbări datorită evoluţiei Internetului şi a tehnologiilor de dezvoltare.

Interfaţa unui browser de InternetOrice browser trebuie să aibă o serie de funcţii de bază necesare navigării

facile pe Internet cum ar fi: încărcarea paginii, reîncărcarea paginii, deschiderea mai multor pagini şi interschimbarea lor, închiderea paginii, navigarea prin şirul de pagini navigate, memorarea / marcarea adreselor dorite, etcÎn continuare se prezintă aceste funcţii în cadrul browserelor Internet Explorer, Mozilla Firefox şi Google Chrome.

56

Încărcarea paginiiPentru a încărca o pagina, adresa acesteia trebuie notată în bara de adresă.

Navigaţi cu mouse-ul şi inseraţi apoi de la tastatura adresa www.microsoft.com în bara de adresă din browser

Figura 1. Internet Explorer

Figura 2. Mozilla Firefox

Figura 3. Google Chrome

Reîncărcarea paginiiExistă cazuri în care, dintr-un motiv sau altul, încărcarea unei pagini nu este

satisfăcătoare şi este necesară reîncărcarea acesteia, de preferat cât mai uşor şi cât mai repede. Toate browser-ele sunt dotate cu un buton de reîncărcare rapidă, după cum urmează

Microsoft Internet Explorer

Mozilla Firefox

57

Google Chrome

Prin apăsarea acestui buton de „reîmprospătare”, în cazul operării pe un calculator conectat la Internet, pagina dorită va fi reîncărcată.

Deschiderea mai multor pagini şi interschimbarea lorExista numeroase cazuri in care este necesară păstrarea mai multor ferestre

deschise în acelaşi timp. Pentru a realiza acest lucru, a fost implementat conceptul de Tab Manager care permite deschiderea şi explorarea unui numar mare de pagini web în cadrul browserului.

Pentru a deschide o pagina nouă în Microsoft Internet Explorer se mută cursorul mouse-ului în dreapta tab-ului curent pe simbolul

şi se apasă butonul stâng al mouse-ului. Astfel s-a deschis o nouă pagină goală – tab

Figura 4. Interfata Internet Explorer

În Mozilla Firefox şi Google Chrome, procedeul este identic, cu deosebirea că butoanele ce trebuiesc apăsate sunt situate în aceeaşi poziţie faţă de tab-ul curent.

58

Figura 5. Fila noua in Firefox, respectiv Google Chrome

Pentru a naviga către o nouă pagină în fila deschisă se foloseşte metoda de încărcare a paginilor prezentată mai sus.

Închiderea paginiiPentru a închide un tab(o filă), se poziţionează cursorul mouse-ului şi se

efectuează click dreapta pe simbolul X aflat în colţul din dreapta al fiecărei file – această poziţionare este valabilă pentru toate browser-ele.

Navigarea prin şirul de pagini navigateLa fiecare sesiune de navigare pe Internet, browserul păstrează un istoric al

succesiunii paginilor parcurse pe fiecare tab deschis. În oricare din cele trei browsere, deschideţi un nou tab şi navigaţi pe pagina motorului de cautare www.google.ro.

59

Figura 6. Pagina Google Romania

Pe această pagină începeţi o nouă cautare (continutul acesteia rămâne la latitudinea dumneavoastră). După realizarea cautării, prin mutarea cursorului pe butoanelor din browser şi apăsarea acestora, puteţi naviga către pagina anterioară.

Din pagina curentă puteţi reveni la pagina următoare prin apăsarea butoanelor

Observatie: Această trecere prin succesiunea paginilor navigate este permisă pentru un număr aproape nelimitat de pagini. Singura limitare este dată de memoria calculatorului.

5.4 Tipuri de discuţii: Chat şi Forum-uri.

Principalele componente care au evoluat odată cu dezvoltarea Internetului sunt viteza de transmitere a informaţiei şi comunicarea. Milioane de oameni din toate colţurile lumii comunică folosind Internetul. Pentru a contribui la evoluţia şi calitatea comunicării au fost elaborate diverse metode de discuţie în şi prin lumea virtuală.

Forum-urile sunt pagini web în care membrii comunităţii virtuale ţin discuţii despre diverse domenii (probleme personale, tehnice, dispute de diverse feluri, recomandări, soluţii la probleme etc). Utilizatorii pot publica mesaje, sub sau fără masca anonimatului cu rol de întrebare sau răspuns şi acestea vor fi comentate de alţi ultilizatori din comunitatea virtuală. Înregistrarea într-un forum se realizează pe baza adresei de e-mail şi a unei parole alese sau generate în momentul înregistrării.

Anonimitatea poate produce multe probleme atunci când este folosită cu scopul de a jigni, de a crea haos sau pur şi simplu de a-şi bate joc. Sunt multi utilizatori care abuzează de această posibilitate/libertate de comunicare şi işi exprimă părerile personale fără menajamente sau bun-simţ.

60

Forum-urile au o structură ierarhică (bine definită). Fiecare forum este condus de o echipă de administratori şi anumiţi utilizatori, datorită calităţii şi cantităţii răspunsurilor date pot ajunge să primească anumite facilităţi în cadrul forum-ului sau chiar să facă parte din echipa de administrare. Orice forum are o listă de reguli ce trebuiesc respectate de toţi membrii forum-ului. Atunci când unul dintre utilizatori încalcă una dintre reguli poate fi atenţionat/mustrat sau înlăturat pentru o perioadă sau permanent de pe forum-ul de discuţii.

Chat-urile reprezintă evoluţia naturală de la comunicarea bazată pe e-mail. În momentul de faţă există multe aplicaţii populare de chat, care pot fi atât orientate pe grupuri – cu utilizatori anonimi (ca de exemplu mIRC) sau orientate pe socializare/discuţii în grupul personal de cunoştinţe. Aplicaţiile de chat tind să aibă răspândiri specifice anumitor zone geografice. Acesta este topul mondial al programelor de chat:1. AOL Instant Messenger – cel mai răspândit pe continentul Nord American;2. Google Talk – oferă multe posibilităţi de exprimare, este folosit global3. Yahoo! Messenger – este cel mai utilizat client de chat din Romania4. Windows Live Messenger – folosit mult şi în Vestul Europei, este clientul de chat care vine „la pachet” cu sistemul de operare Microsoft Windows.5. Skype – folosit global, Skype oferă posibilităţi de convorbire telefonică oriunde în lume, foarte ieftin. Convorbirile pc-to-pc cu voce şi /sau video sunt gratuite.6. Meebo şi Digsby – sunt clienţi de chat care reunesc aplicaţiile de mai sus şi paginile de socializare, sub o singură formă. Au apărut ca o necesitate pentru utilizatorii care deţin conturi pe mai mulţi clienţi de chat sau pagini de socializare şi care doresc reunirea acestora într-o formă cât mai simplă şi uşor de folosit. Aceste ultime aplicaţii reprezintă tendinţa actuală de a realiza compatibilitatea între diferitele programe de chat şi socizalizare.

Site-urile de socializare au beneficiat de o creştere explozivă de popularitate la nivel global. Prin intermediul acestora, oamenii pot trimite mesaje în cercul personal de cunoştinţe, pot comenta mesajele altora şi pot posta link-uri către alte pagini, imagini sau materiale video personale cu scopul socializării.

5.5 Securitatea in Internet

Astăzi pe Internet se desfăşoară zilnic, un număr colosal de operaţii bancare, accesări de poştă electronică şi navigări. Prin aceste procesee, toate fiind în esenţă transferuri de date, se trimit pe tot globul şi date personale sau bancare şi, în cazul interceptărilor sau abuzurilor informatice, pot fi compromise atât calculatoarele ce participă la transfer cât şi utilizatorii. Lumea virtuală a secolului XXI devine o reflexie a lumii reale în care criminalitatea îşi face simţită prezenţa în toate aspectele ei. Fiecare calculator din lume este vulnerabil pentru că poate fi atât o poartă spre cunoaştere cât şi o poartă de intrare pentru infractorii informaţionali.

Pe măsură ce Internetul s-a dezvoltat, s-au dezvoltat şi mijloace diverse de combatere a activităţilor şi a soft-urilor maliţioase însă nu există securitate perfectă. Orice parazit informatic poate fi combătut şi orice aplicaţie are şi va avea găuri de securitate.

Acestea sunt principalele tipuri soft-uri periculoase:1. Adware /AdbotMai puţin periculoase, programele Adware au comportamente ce variază de la afişarea unor reclame în ferestre de navigare, la instalarea unor aplicaţii de care utilizatorul nu are nevoie şi care au rolul de încetinire a aplicaţiilor folosite, pot ocupa spaţiu cu rol de reclamă, şi chiar pot lua forma unor aplicaţii de securitate PC. În

61

unele cazuri, programele de tip Adware pot fi structurare împreuna cu programe de tip Spyware sau Malware şi atunci formează un o aplicaţie cu grad ridicat de pericol pentru sistem. Creatorii acestor programe se bazează pe naivitatea utilizatorilor şi le concep să fie cât mai atrăgătoare şi interesante. În majoritatea cazurilor, programele Adware sunt instalate chiar de utilizatori!

2. SpywareDupă instalarea unor aplicaţii aparent inofensive (programe de chat, soft-uri

de securitate – false antispyware sau jocuri), calculatorul poate fi infectat cu spyware. Aceste programe sunt proiectate să se ascundă în sistemul de operare sau în browser şi să extragă informaţii despre calculator sau utilizator fără ca acesta să ştie. Pot fi independente sau controlate de un alt utilizator, cunoscut sub numele de hacker.Unele programe spyware pot abuza de puterea de procesare şi conexiunea la Internet a calculatorului infectat sau pot modifica browserele de navigare prin redirecţionarea la alte site-uri decât cele căutate cu scopul obţinerii unor avantaje financiare.

Un mod cunoscut de păcălire a utilizatorilor o reprezinta combinaţia între adware şi spyware. Navigând pe Internet, poate apare o fereastră ce seamănă cu interfaţa unui program de securitate (antivirus, antispyware etc), anunţă utilizatorul de existenţa mai multor infecţii pe calculatorul personal şi recomandă instalarea unui program care garantează dezinfectarea sistemului. Dacă se instalează acest program calculatorul va fi infectat cu unul sau mai mulţi spyware sau malware...Keylogger-ele sunt programe spyware parazite, ascunse în sistemul de fişiere al calculatoarelor nesecurizate, care memorează toate tastele apăsate pentru a fi trimise ulterior unui alt utilizator sau server. Şirul de taste apăsate poate conţine parole, informaţii bancare, convorbiri sau alte date personale.

3. MalwareProgramele malware sunt cele mai complexe şi mai periculoase soft-uri din aceasta categorie. Ele pot lua diverse forme şi pot avea diferite comportamente, unele asemănatoare cu programale spyware şi adware. Infecţia nu poate fi evitată de fiecare dată nici cu cele mai bune programe de securitate.După producerea infecţiei, programele de acest tip pot fi cu greu scoase din calculator deoarece se autocopiază şi modifică regiştrii procesorului pentru a împiedica eliminarea lor manuală. De asemenea, pot provoca pagube semnificative calculatoarelor infectate, de la imposibilitatea folosirii calculatorului, la ştergerea tuturor datelor de pe calculator. Singura soluţie de protecţie o reprezinta utilizarea unui soft de securitate performant ce actualizează constant definiţiile de malware.

Cele mai cunoscute tipuri de programe malware sunt:* ViruşiiPrincipa caracteristică a visurşilor/virusurilor informatice o reprezinta autoreplicarea, necesară pentru supravieţuirea programelor în cazul unei dezinfectări informatice. Pentru a nu fi detectate, aceste programe se integrează în alte aplicaţii care, în mod normal, nu sunt construite pentru activităţi specifice malware.

* TrojanSofturile de tip Trojan (denumire inspirată din mitologia greacă - calul troian) iau forma unor aplicaţii ce par să îndeplinească funcţii pozitive pentru calculator, dar în schimb pornesc infecţii informatice sau oferă acces neautorizat de la distantă.

* Worm„Viermii” informatici au un comportament asemănător cu cel al viruşilor

62

(autoreplicare şi infectare) dar, spre deosebire de aceştia, atacă şi penetrează reţeaua (consumă din lăţimea de banda) şi nu se ataşează altor programe din sistemul de operare.

* Legături nesigureLegăturile nesigure din Internet se referă la anumite site-uri care conţin soft-uri de tip malware şi care pot constitui un pericol real pentru calculatorul cu care se accesează locaţia respectivă. Majoritatea soft-urilor de protecţie conţin liste cu site-uri periculoase şi împiedică accesul utilizatorului, dar soft-urile de tip malware se pot răspândi într-un timp foarte scurt şi în alte locaţii, înainte ca firmele producatoare de programe de securitate sa le poată identifica.

5.6 Importanta softurilor de protectie

După cum a fost prezentat, Internetul poate fi periculos şi cu toate măsurile de precauţie posibile. Soft-urile de protecţie sunt specializate pe identificarea, blocarea şi neutralizarea infecţiilor virtuale. Acestea sunt:- Firewall (eng. Paravan de protecţie) sunt module incluse în sistemul de operare, pot fi programe de sine stătătoare sau integrate în echipamentele de routare alre reţelelor şi au rolul de a procesa, filtra şi cripta traficul de date între domenii de securitate. Firewall-ul trebuie sa poată bloca atacurile externe şi în acelaşi timp sa poată permite traficul pentru aplicaţiile necesare. Gradul de protecţie poate fi particularizat de către utilizator. Apelaţi butonul de Start din bara inferioară din spaţiul

de lucru. Alegeţi opţiunea Control Panel

Acum alegeţi opţiunea Windows Firewall.

63

În partea centrală a ferestrei sunt prezentate reţelele la care este conectat calculatorul personal în momentul de fată. Pentru oprirea (implicit, Firewallul este pornit) şi apoi, pornirea firewallului efectuaţi click stânga pe opţiunea Turn Windows Firewall on or off. Prin bifarea opţiunilor prezente puteţi opri sau porni Firewallul pe oricare din reţelele conectate.

Figura 7. Interfaţa Windows Firewall

Observaţie: Acestea sunt setările implicite şi recomandate! Orice modificare o faceţi pe riscul dumneavoastră.

64

Figura 8. Opţiuni pentru a opri/porni Firewall-ul

Pentru oprire bifaţi opţiunea Turn off Windows Firewall(not recommended).

Pentru pornire împreună cu atenţionarea blocărilor efectuate de sistemul de operare bifaţi opţiunea Block all incoming connections, including those in the list of allowed programs (Blochează toate conexiunile, incluzându-le şi pe cele de pe lista de programe acceptate).Pentru pornire şi blocarea tuturor conexiunilor bifaţi opţiunea Notify me when Windows Firewall blocks a new program (Anunţă-mă când Windows Firewall trebuie să blocheze un nou program).

După alegerea variantei dorite apăsaţi butonul OK localizat în partea de jos a ferestrei.

Antivirusul este aplicaţia indispensabilă oricărui calculator. Printr-o actualizare constantă a definiţiilor de malware, antivirus-ul poate, prin diverse module de detecţie, blocare şi neutralizare să dezinfecteze sau să prevină dezinfectarea calculatorului personal. Programul antivirus este complementar modului de Firewall şi numai împreună cu acesta poate oferi o protecţie cât mai cuprinzătoare a sistemului. Sursa infecţiilor nu poate veni neapărat de pe Internet – ea se poate afla în sistemul de fişiere al calculatorului (din diverse motive, ca o infecţie precedentă) sau poate fi introdusă prin intermediul unor dispozitive de stocare mobile (CD, DVD, memory stick, hard disk mobil etc).

Un top al antiviruşilor este efemer deoarece, fiecare companie producătoare de soluţii antivirus poate realiza metode noi de dezinfectare şi poate distribui astfel cel mai bun software de protecţie. În ultimii ani s-au evidenţiat prin calitate două produse de securitate: Kaspersky şi BitDefender. Acestea reprezintă elita soft-urilor de protecţie ce pot fi cumpărate. Sunt disponibile pachete de securitate totală (firewall, navigare securizată, protecţie spyware, tastatură virtuală etc) sau securitate de bază. Nu toţi utilizatorii işi pot permite să cumpere programe de securitate contra cost. În acest caz, există alternative gratuite(d.e. – Avast! Antivirus, AVG Antivirus Free Edition, Avira AntiVir Personal Edition sau Microsoft Security Essentials) , mai

65

slabe decât primele prezentate, dar cu capacitate foarte bună de detecţie şi neutralizare. Ţinem să reamintim că nu există securitate perfectă pe Internet.

Observatie: Nu întotdeauna un program de securitate contra-cost este mai performant decât unul gratuit. Programele de securitate gratuite au evoluat mult în ultimii ani şi pot oferi soluţii fiabile de protecţie.

66

Capitolul 6: Întelegerea şi utilizarea corectă a elementelor unei pagini web

6.1 Elementele unei pagini web

Paginile web reprezintă intermediarul între utilizator şi datele stocate pe Internet. Acestea pot avea o infinitate de aspecte, funcţionalităţi şi scopuri - singura limitate fiind dată de imaginaţia dezvoltatorilor.Paginile web pot conţine următoarele elemente:- Informaţii text- Imagini statice şi animate- Conţinut audio- Conţinut video- Trimiteri către alte pagini (hyperlink-uri)- Animaţii şi aplicaţii- Butoane şi elemente de formular

Aceste elemente sunt tratate pe parcursul acestui capitol. Sunt prezentate programele folosite pentru rularea conţinutului unei pagini web, utilizarea şi funcţionarea motoarelor de căutare şi personalizarea căutării, memorarea paginilor favorite şi ştergerea istoricului de navigare în cadrul browserelor Microsoft Internet Explorer, Mozilla Firefox şi Google Chorme precum şi întelegerea elementelor de formular din cadrul paginilor web care conţin această facilitate. Elementele prezentate în acest capitol sunt completate de materialele video de pe compact-disc-ul ataşat materialului.

6.2 Plug-ins

Majoritatea paginilor web au un conţinut bogat de date de diferite tipuri. Tehnologiile de programare web de astăzi oferă site-urilor posibilitatea de a reda diferite conţinuturi video, audio sau text. Conţinutul multimedia poate fi redat numai cu aplicaţii/programe speciale care nu fac parte (in general) din structura de baza a browserului de Internet, dar în care pot fi integrate ulterior. Aceste programe poartă numele de plug-in (din limba engleză - conectare). Cele mai folosite plug-in-uri sunt:

Adobe Reader - Plug-in pentru vizualizarea documentelor. Acest plug-in este folosit pentru redarea conţinutului carţilor şi documentelor virtuale. Aceste tipuri de date pot conţine atât text cât şi imagini color. Formatul .pdf (Portable Document Format) a fost creat de Adobe Systems şi orice sistem dotat cu aplicaţia Adobe Reader va putea reda conţinutul oricărui fişier de tip .pdf, indiferent de software-ul folosit la crearea sa. Aplicaţia Adobe Reader este un produs care poate fi folosit de sine stătător sau inclus în browserul de Internet ca plug-in.

În cazul în care sistemul dumneavoastră nu conţine această aplicaţie, ea poate fi descărcată gratuit de pe site-ul producătorului (http://get.adobe.com/reader/).

67

Figura 1. Exemplu de fişier .pdf în browser

Adobe Flash Player, Adobe Shockwave Player şi Java Virtual Machine - plug-in uri pentru rularea animaţiilor de tip Flash sau Java

Figura 2. Exemplu de animatie flash

Animaţiile ocupă un loc important în categoria conţinutului multimedia online. Acestea nu sunt nici fişiere video sau audio şi nici imagini digitale, ci o combinaţie între acestea. Prezentate sub forma unor aplicaţii mai mult sau mai puţin dinamice, animaţiile au rolul de a îmbunătăţii vizual paginile web sau pot fi chiar componenta centrală a acestora.

Adobe Flash Player şi Shockwave player sunt plug-in-uri complementare necesare pentru rularea animaţiilor de tipul .swf (Shockwave Flash). În cele mai multe cazuri aceste animaţii sunt reclame sau jocuri online de browser.Aplicaţiile Java pot fi redate cu ajutorul plug-in-ului Java Virtual Machine. Acestea sunt mai complexe decât aplicaţiile flash-shockwave şi pot fi legate de orice domeniu.

68

Plug-in-uri pentru rularea fişierelor audio-video: Real Audio Player, Apple Quicktime, Windows Media Player, Winamp

Fără a intra în detalii, fiecare din aceste aplicaţii este folosit pentru rularea unuia sau a mai multor tipuri de fişiere multimedia.

Observatie: De obicei, browserul anunţă utilizatorul în momentul în care este necesară instalarea unui plug-in. Plugin-urile prezentate până acum sunt esenţiale pentru navigarea pe Internet şi oferă suport de redare pentru majoritatea fişierelor întalnite online. Există o categorie de plug-in-uri parazite (de exemplu BlogPress SEO) sau care nu aduc nici un beneficiu utilizatorului, pot încărca browser-ul inutil şi chiar pot conţine malware.Pentru exemplificarea modului de instalare a plug-in-urilor se recomandă vizionarea conţinutului video de pe compact-disk-ul asociat acestui material.

6.3 Ştergerea istoricului şi a cookies-urilor

Browser-ul de Internet păstrează o evidenţa a site-urilor pe care a navigat utilizatorul. În acelaşi timp stochează mai multe fişierele necesare memorării datelor de navigare, parolelor criptate (şi fişiere temporare). Acestea poartă numele de „cookies”. Utilizatorul poate opta pentru ştergerea istoricului şi a fişierelor temporare sau a cookies-urilor.

1. Vizualizarea şi ştergerea istoricului în Microsoft Internet ExplorerOdată intrat în browser, se observă simbolurile situate I I în dreapta ferestrei:

Figura 3. Interfaţa Internet Explorer

69

1.1 Pentru vizualizarea istoricului este necesară apăsarea cu ajutorul mouse-ului a simbolului şi selectarea tab -ului History.

Pentru a vizualiza conţinutul istoricului din perioada dorită efectuaţi click stânga de mouse pe denumirea perioadei istoricului.

Figura 4. Istoric în Internet Explorer

1.2 Pentru ştergerea istoricului în Internet Explorer, prin apăsarea butonului stâng al mouse-ului cu cursorul tinut deasupra simbolului apare un meniu din care selectaţi opţiunea Safety.

Figura 5. Ştergerea istoricului în Internet Explorer

1.3 Pentru a şterge istoricul alegeţi opţiunea Delete browsing history.

70

Figura 6. Opţiuni de ştergere

Din fereastra apărută, puteţi selecta ştergerea:* Fişierelor Temporare* Cookies-urilor* Istoricului de navigare* Istoricului descărcărilor* Elementelor de formular* Parolelor* Datelor private

După selecţie, prin apăsarea butonului Delete datele selectate vor fi eliminate.

2. Vizualizarea şi ştergerea istoricului în Mozilla Firefox

În fereastra Mozilla Firefox se găseşte opţiunea History sub bara de lucru.

2.1 Se apasă această componentă şi va aparea meniul urmator din care alegeţi opţiunea Show All History.

71

Figura 7. Vizualizare istoric în Firefox

2.2 Din fereastra nou apărută puteţi efectua dublu click stânga de mouse pentru vizualiza conţinutul istoricului din perioada dorită sau prin click dreapta şi alegerea opţiunii Delete, puteţi şterge conţinutul istoricului.

72

Figura 8. Ştergerea istoricului în Firefox

Observatie: istoricul şters nu poate fi recuperat!

6.4 Bookmark – Semnele de carte, Pagini favorite, Marcaje

Pe parcursul navigării pe Internet, cu siguranţă veţi întâlni site-uri cu conţinut pe care veţi vrea sa-l revedeţi. În toate browser-ele de Internet există opţiunea de a memora aceste pagini preferate şi de a le re-apela făra să trebuiască sa memorati adresa.

Crearea şi apelarea paginilor favorite în Microsoft Internet ExplorerExemplu: Introduceţi în bara de adresă site-ul www.wikipedia.ro – enciclopedia liberă de pe Internet

Figura 9. Adăugarea Wikipedia la grupul de site-uri favorite

Pentru a memora pagina favorită, trebuie să efectuaţi click dreapta pe acelaşi simbol folosit pentru vizualizarea şi ştergerea Istoricului apoi să alegeţi tab-ul Favorites.Pentru a salva această pagină, apăsaţi pe componenta Add to Favorites şi salvaţi prin Add în fereastra nou apărută. Puteţi opta şi pentru schimbarea numelui paginii memorate.

73

Figura 10. Schimbarea numelui paginii favorite

Pentru a apela oricând acel site trebuie sa alegeţi din Favorites Bar adresa dorită.

Crearea şi aperarea semnelor de carte în Mozilla FirefoxSemnele de carte se pot apela foarte simplu în Firefox prin efectuarea unui click al butonului stâng al mouse-ului pe componenta Bookmarks (Semne de carte).

Figura 11. Optiuni din Bookmarks

Alegeţi opţiunea Bookmark this page şi apoi apăsaţi butonul Done.

74

Figura 12. Optiuni de editare in Bookmarks

Pentru a apela semnele de carte, alegeţi din fereastra apărută prin apelarea componentei Bookmarks, adresa care vă interesează.

6.5 Motoare de cautare (Search Engines)

Informaţia de pe Internet este extrem de vastă şi in lipsa unor modalităţi de indexare şi ordonare a acesteia, căutarea/găsirea informaţiilor ar fi un proces extrem de anevoios sau chiar imposibil. Motoarele de căutare sunt responsabile cu ordonarea şi indexarea actualizată a conţinutului site-urilor. Acestea sunt indispensabile pentru traficul pe Internet, acum când, mai mult ca niciodata, se doreşte găsirea informaţiilor într-un timp cât mai scurt. Motoarele de căutare de top realizează căutări în mai putin de o secundă.Cel mai frecvent folosite motoare de căutare sunt:

Google (aproximativ 70% din totalul căutarilor) Yahoo! (aproximativ 15% din totalul căutărilor) Bing (aproximativ 10% din totalul căutarilor)

Restul de 5% este acoperit de motoare de căutare cum ar fi: Ask.com sau AOL Search, care nu au reuşit să se impună pe piaţă datorită rezultatelor nesatisfăcătoare ale operatiilor de căutare. După cum se observă din procentajele de mai sus, liderul în materie de motoare de căutare este corporaţia Google, care a reuşit, de la lansarea sa în 1998 să se impună ca cel mai fiabil, coerent şi precis motor de căutare. Modul de indexare şi copiere parţială a datelor de pe Internet pe servele proprii folosit de Google este o acţiune considerată abuzivă deoarece memorează istorice de căutare şi anumite date personale ale utilizatorilor, care deşi nu sunt oferite către folosinţă, simpla lor existenţă reprezintă un caz de violare a intimităţii.

Google oferă şi module complementare cu funcţii de traducere în şi din limbi străine (Google Translate), module de prezentare a hărţilor de pe glob cu posibilităţi de particularizare şi stabilire a itinerariilor (Google Maps), conversie valutară, starea vremii, client de mail etc.

În cadrul acestui material va fi prezentat doar motorul de căutare Google:* Deschideţi browserul de Internet ales de dumneavoastră şi navigaţi pe pagina Google prin mutarea cursorului mouse-ului către bara de navigare şi tastaţi adresa www.google.ro (varianta în limba română a celebrului motor de căutare).

În centru paginii, deasupra butonului - se află bara de căutare, unde puteţi introduce

75

orice text pentru a fi procesat/căutat de aplicaţia Google.* De exemplu, introduceţi în această bară de căutare textul Windows 7.

După ce apăsaţi cu cursorul mouse-ului butonul sau apăsaţi tasta Enter de la tastatură, va apare o nouă pagină care conţine o listă cu link-urile (trimiteri către alte pagini) cu un conţinut cât mai apropiat de subiectul căutat.

Figura 13. Exemplu de căutare în Google

Se observă că pagina de căutare generată conţine:

■ Bara de căutare cu textul introdus şi cu o listă de completări aduse de motorul de căutare, bazate pe cele mai cautate subiecte la nivel global, derivate din textul introdus de dumneavoastră

■ Antetul paginii, ce conţine diferite modalităti de căutare pentru a personaliza căutarea. Puteti alege, căutare de imagini, căutare de videoclipuri, hărţi, traduceri, blog-uri etc. cu subiectul inserat în bara de căutare.

Intrând pe unul din acele link-uri se generează o nouă pagina de căutare ce conţine rezultate de tipul ales.

Exemplu: prin alegerea link-ului „Videoclipuri” se va generează o pagină asemănătoare cu cea din figura

76

Figura 14. Exemplu de căutare de videoclipuriPaginile de căutare generate au un aspect intuitiv şi prezintă (în partea stângă a

paginii) informaţii utile cum ar fi: data la care informaţiile au fost introduse pe site-uri, site-urile care găzduiesc informaţiile, numărul de rezultate găsite, rezultate asemănătoare, durata căutării precum şi alte opţiuni de particularizare a căutării (durată, dimensiune, data creării, limba etc.)

Observatie: Aceste trimiteri către alte pagini poartă numele de Hyperlink-uri şi reprezintă calea principală de trecere de la o pagină la alta. Apar de obicei sub forma unui text colorat în albastru subliniat:

Reveniţi la pagina anterioară de căutare şi poziţionaţi cursorul mouse-ului deasupra link-ului/trimiterii (sau altul ales de dumneavoastră).

77

Figura 15. Previzualizarea conţinutului unui site

Prin această acţiune, se generează o imagine cu conţinutul site-ului – pagina este previzualizată în interiorul motorului de căutare. Aceasta este o opţiune de sigurantă a motorului de căutare.Pentru a restrânge căutările la un set de rezultate foarte apropiate de cele dorite de dumneavoastră intraţi pe link-ul „Căutare avansată”.

Căutare avansată

Cu aceasta optiune puteţi realiza căutări particularizate până în cele mai mici detalii:

78

Figura 16. Căutare avansată în Google

6.6. Elemente de formular

Pagina de căutare de mai sus prezintă anumite componente specifice unei pagini tip formular. Aceasta are următoarele facilităţi:* Conţine titluri şi subtitluri pentru (de)limitarea zonelor din pagina-formular şi pentrudenumirea componentelor incluse. * Contine Bare de text în care poti fi completate diferite informaţii. Aceste elemente sunt folosite în toate paginile de înscriere, unde este necesară completarea unor date cu caracter personal (Nume, adresă, telefon, adresă de mail etc.)

Pentru a observa o particularitate a barelor de text apăsaţi butonul Căutare Google de pe această pagină. După ce se efectuează cautarea, reveniţi la pagina precedentă şi introduceţi un alt text în bara principală de căutare. Textul trebuie sa aiba antetul identic cu textul precedent (sau cu un alt text inserat la o altă dată).

79

Figura 17. Completarea automată a căutării

Browserul memorează intrările precedente şi puteţi economisi timp de scriere prin alegerea unei căutări mai vechi, asemănătoare cu cea curentă. Această particularitate funcţionează şi în cazul memorării datelor şi parolelor – utile pentru o apelare mai rapidă a paginilor care necesită aceste date. În cazul memorării seturilor nume_cont + parolă utilizatorul este întrebat dacă doreşte acest lucru.

Observatie: Nu este recomandată introducerea sau memorarea acestor date pe calculatoarele nesigure (aflate in locuri publice, la care au acces mai multe persoane, etc).

Figura 18. Elemente de formular - Căsuţe de bifare

* Butoanele au o importanţa capitală în paginile web. După completarea datelor necesare, butoanele pot trimite către o altă pagină(alt link). Pot avea o funcţionalitate asemănătoare cu cea a hyperlink-urilor. S-a putut observa acest lucru prin apăsarea butonului Căutare Google.

80

Figura 19. Combo-box

* Căsuţe de bifare. Tineţi minte ferestrele de ştergerea a istoricului sau a fişierelor temporare din Internet Explorer sau Mozilla Firefox? Acelea conţin aşa-numitele căsuţe de bifare pe care utilizatorul le poate bifa sau debifa după voie. Elementele acestea sunt întalnite şi în unele pagini tip-formular.* Combo-box-urile sunt elemente semănătoare cu căsuţele de bifare. Prin apăsarea săgeţii laterale utilizatorul poate selecta o variantă dincele stocate în colecţia din Combo-box.

Ca exerciţiu, interacţionaţi cu interfaţa tip-formular din pagina de Căutare avansată a motorului de căutare Google. Realizaţi mai multe căutări personalizate. Exersaţi prin navigarea pe Internet, folosirea şi dezvoltarea tuturor informaţiilor prezentate în acest capitol:a) Folosirea plug-in-urilorb) Ştergerea fişierelor temporare şi a datelor salvate de browser-ul folositc) Salvarea adreselor de Internet preferared) Căutarea informaţiilor cu ajutorul motorului de căutare Google.e) Completarea paginilor tip-formular

81

Capitolul 7: Navigarea în World Wide Web

7.1 Apelarea şi reapelarea paginilor web

După cum a fost prezentat în capitolele anterioare, apelarea unei pagini web se poate realiza prin trei metode:1. Apelarea directă – inserarea adresei în bara de căutare2. Importarea unei adrese din lista de pagini favorite/marcaje/semne de carte3. Folosirea motorului de căutare şi apelarea unui link din lista de căutare.

Trebuie să ştiţi că puteţi schimba oricând, în orice moment, metoda de apelare a paginii web dorite.

7.2 Documentarea paginilor web

Pentru a vedea codul sursă a oricărei pagini web trebuie să efectuaţi click stânga de mouse pe suprafaţa paginii, dar nu direct pe text, link-uri sau resurse şi puteti alege una din urmatoarele opţiuni:

- View Page Source/Vedeţi Sursa Paginii, pentru Mozilla Firefox (Figura 2)

Figura 1. Vizualizare cod sursa al unei pagini web Mozilla

- View Source, pentru Internet Explorer (Figura 3)

Figura 3. Vizualizare cod sursa al unei pagini web (Internet Explorer)

82

O parte din codul sursă comun este următorul:

Figura 3. Continutul codului sursa (vizualizare cu Chrome)

Conţinutul codului sursă nu va fi tratat în acest modul de curs. Totuşi, se pot observa anumite secţiuni din codul sursă care conţin diverse informaţii despre producător, modul în care a fost creată pagina, data realizării paginii, link-urilor etc. Aceste informaţii

7.3 Documentarea rezultatelor căutării

Se observă ca orice pagina web conţine un titlu – afişat atât în fila curentă cât şi în bara de modificare a ferestrei browser-ului.

Figura 4. Continutul codului sursa (vizualizare cu Chrome)

83

Prin selectarea opţiunii View Page Source se poate observa instrucţiunea din codul sursă al paginii în limbajul html:

<title> Pagina de start Mozilla Firefox</title> Figura 5. Continutul codului sursa (vizualizare cu Mozilla)

Pentru a afla mai multe despre limbajul html şi despre crearea paginilor web va recomandăm consultarea site-ului www.w3schools.com .Exerciţiu: vizualizaţi codul sursă pentru 10 pagini din site-uri diferite. Analizând codul încercaţi să corelaţi elementele prezente în text cu informaţiile prezentate în site-ul recomandat.

84

Capitolul 8: Asigurarea siguranţei datelor/documentelor

8.1 Proceduri de configurare a sistemului de securitate pentru browser

Deşi instalarea unei aplicaţii antivirus şi, eventual, a unui firewall este esenţială pentru siguranţa datelor, acest lucru nu este întotdeauna de ajuns. Conceptul de securitate a unui sistem informatic cuprinde mult mai multe aspecte, printre care şi ideea de intimitate a utilizatorului. Aceasta are la bază oferirea unor facilităţi pentru „ascunderea” acţiunilor utilizatorului faţă de posibilile aplicaţii Malware. Un exemplu clasic are în vedere accesarea de pagini web, fără ca alte părţi interesate (hackeri, campanii de marketing etc.) să aibă posibilitatea de a „supraveghea” comportamentul utilizatorului (i.e. invadarea intimităţii).

Pentru modificarea setărilor de securitate pentru browser-ul implicit (Internet Explorer) se va accesa „Control Panel” din Start Menu şi se va alege „Internet Options”:

Figura 1. Opţiunile de securitate a internetului.

În cazul celorlalte browser-e, acestea dispun de opţiuni asemănătoare în panoul de control propriu. Spre exemplu, browser-ul Chrome poate avea modificate setările de securitate prin accesarea meniului de utilitare din partea dreaptă a ferestrei şi afişarea panoului de control:

85

Figura 2. Localizarea opţiunilor în browser-ul Chrome.

Secţiunea aceasta se va axa doar pe setările relevante pentru conceptul de securitate a datelor. În tab-ul General al ferestrei de proprietăţi,există categoria Browsing ce face referire la gestiunea fişierelor temporare, a istoricului de navigare, a fişierelor cookies, parolelor salvate de browser şi a informaţiilor introduse în formularele online:

Figura 3. Ştergerea fişierelor temporare.

Prima setare ce poate fi făcută în această privinţă, constă în posibilitatea ca istoricul de navigare să fie şters în mod automat odată cu închiderea aplicaţiei browser. Pentru acest lucru, se va activa opţiunea Delete browsing history on exit.Prin apăsarea butonului Delete utilizatorul va avea opţiunea de a şterge în momentul respectiv tipul de date selectate:

86

Figura 4. Setările pentru ştergerea datelor private şi temporare

* Preserve Favorites website data: site-urile web care sunt salvate (ca preferate), nu vor fi afectate de ştergerea datelor selectate* Temporary Internet Files: vor fi şterse fişierele temporare (imagini, fişiere media, fişiere html etc.).* Cookies: vor fi şterse cookies.* History: va fi şters istoricul de navigare.* Form data: vor fi şterse datele introduse în formularele online.* Passwords: vor fi şterse parolele salvate de către browser.* InPrivate Filtering data: vor fi şterse datele salvate de modulul InPrivate Filtering

Observaţie: InPrivate Filtering este un modul disponibil în Internet Explorer 8 ce previne crearea nedorită a unui profil al utilizatorului de către website-urile ce îi urmăresc activitatea sa on-line (d.e. Site-urile vizitate şi domeniile de interes).După alegerea datelor ce vor fi şterse, se va apăsa butonul Delete.

Butonul Settings permite utilizatorului să vizualizeze fişierele temporare salvate, să modifice spaţiul alocat acestor fişiere şi să limiteze vechimea datelor salvate în istoricul de navigare

Figura 5. Ştergerea datelor temporare.

87

Dimensiunea spaţiului alocat se va face prin modificarea valorii (in Megabytes) a câmpului Disk space to use. A se observa faptul că există o limită minimă şi o limită maximă a acestei valori. Prin apăsarea butonului Move folder utilizatorul poate modifica locaţia fişierelor temporare, iar View Files şi View objects vor deschide directorul în care respectivele fişiere sunt stocate. Numărul zilelor salvate în istoricul de navigare se va modifica prin intermediul câmpului Days to keep pages in history din categoria History.

Tab-ul Security din fereastra de proprietăţi anterioare (Internet Properties) are rolul de a configura setările privind limitările de acces a website-urilor la resursele sistemului de operare:

Figura 6: Configurarea zonelor de siguranţă.

8.2 Zone de siguranţă

Website-urile sunt împărţite în 4 zone de securitate: Internet: website-urile ce sunt găsite în reţeaua externă (internet). Local intranet: website-urile ce aparţin reţelei locale. Trusted sites: website-urile ce sunt definite de utilizator ca fiind de încredere. Restricted sites: website-urile ce sunt definite de utilizator ca fiind periculoase.

În timp ce impărţirea în primele două categorii se face în mod automat prin analiza adresei website-ului, utilizatorul poate modifica listele de website-uri de încredere respectiv periculoase. Prin selectarea uneia dintre cele două zone şi apăsarea butonului Sites, utilizatorul poate adăuga sau şterge adresele website-urilor dorite. Pentru introducere, se va scrie adresa website-ului în câmpul text şi se va apăsa pe butonul Add. Pentru ştergere, se va selecta din listă adresa dorită şi se va apăsa pe butonul Remove:

88

Figura 7: Adăugarea site-urilor web în zonele de siguranţă.

Pentru fiecare dintre cele 4 zone de securitate, poate fi configurat unul din nivelele de siguranţă predefinite: Low: cel mai mic nivel de securitate. Numărul de mesaje de informare şi de cereri de confirmare este minim, iar majoritatea componentelor active sunt rulate şi instalate fără confirmare. Medium-Low: recomandat pentru website-urile aflate în Intranet. Apar restricţii în privinţa componentelor ActiveX. Medium: numărul de cereri de confirmare şi de mesaje este mărit. Medium-High: recomandat pentru zona de internet, fiind cel mai potrivit pentru majoritatea site-urilor web. High: cel mai ridicat nivel de securitate. Blochează toate componentele ce pot avea efecte dăunătoare. Recomandat pentru website-urile din zona Restricted Sites.

Suplimentar, utilizatorul poate defini un nivel de securitate propriu, accesând opţiunea Custom level..., unde vor putea fi vizualizate toate opţiunile avansate de securitate. Pentru revenirea la nivelul implicit de securitate pentru o anumită zonă, poate fi apăsat butonul Default level, iar pentru revenirea tuturor zonelor la nivelele implicite Reset all zones to default level.

Diferite politici de acceptare sau rejectare a fişierelor cookies pot fi adoptate asemănător în tab-ul Privacy a ferestrei Internet Properties.

Observaţie: Majoritatea setărilor făcute în Internet Properties au efect doar în Internet Explorer. Pentru modificarea proprietăţilor în cazul folosirii altor browsere, este posibil să fie necesar ca modificările respective să fie efectuate prin intermediul meniului browser-ului folosit.Pentru browser-ul Chrome, opţiunile principale de securitate pot fi accesate din tab-ul În culise al panoului de control:

89

Figura 8: Opţiunile de securitate în browser-ul Chrome.

Opţiunile avansate pot fi accesate prin apăsarea butonului Setări privind conţinutul:

Figura 9: Opţiunile avansate de securitate în browser-ul Chrome.

8.3 Certificate de securitate

Este important ca în cadrul unui dialog, cei doi interlocutori să fie siguri de identitatea celuilalt. Cu cât informaţia transmisă este mai sensibilă, cu atât acest aspect este mai important. În cazul website-urilor, verificarea adresei URL accesate poate să nu fie de ajuns. Astfel, a apărut noţiunea de certificat de securitate. Acestea au rolul de a garanta identitatea serverelor web. Datorită faptului că transmiterea securizată a informaţiilor (d.e. folosind protocolul HTTPS – Hypertext Transfer Protocol Secure) între două părţi se face cu ajutorul criptării (codarea informaţiei folosind coduri specifice interlocutorilor numit chei) cu ajutorul a două chei proprii fiecărui interlocutor (una publică – cunoscută de amândouă părţile şi una privată – cunoscută doar de una din părţi), identificarea părţilor se poate face prin atestarea faptului că respectivele chei

90

publice aparţin părţilor în cauză.Aceste atestări se numesc certificate de securitate şi sunt eliberate de organizaţii

ce sunt recunoscute unanim ca fiind de încredere numite Certificate Authority (autorităţi de certificare), însă pot fi semnate şi de fiecare server în parte. Certificatele pot fi interpretate precum o carte de identitate a website-urilor.

În momentul accesării unui website ce posedă un astfel de certificat, browser-ul verifică dacă certificatul este eliberat de una din autorităţile declarate ca fiind de încredere. Dacă acest lucru este adevărat, utilizatorul este informat de faptul ca respectiva conexiune este considerată sigura / securizată. În caz contrar, browser-ul va afişa un mesaj de avertisment, enunţând posibilitatea ca certificatul să fie un fals. Continuarea activităţii on-line depinde strict de dorinţa utilizatorului.

Conexiunile securizate vor fi cel mai frecvent marcate prin afişarea unui lacăt închis în bara de adresă a browser-ului, confirmând astfel identitatea website-ului:

Figura 10: Marcarea unei conexiuni securizate

Figura 11. Accesarea unui site ce prezintă cerificat de securitate în Internet Explorer

Website-urile ce prezintă un certificat de securitate ce nu este semnat de o autoritate de încredere, vor fi marcate corespunzător prin afişarea unui mesaj de eroare şi

91

prezentarea posibilităţii de a renunţa la accesarea site-ului sau de a continua:

Figura 12. Accesarea unui site ce nu prezintă cerificat de securitate în Chrome

92

Capitolul 9 – Pachetul Microsoft OFFICE

Microsoft Office sau MS Office este o suită de programe de birou create de firma Microsoft Corporation, care sunt însoțite și de o aplicație specială suprapusă lor pentru accesarea unitară simplă.

9.1. Microsoft Office Word

Microsoft Word este un procesor de text, parte a suitei Microsoft Office. Numele întreg este Microsoft Office Word deși popular se numește Microsoft Word, MS Word sau doar Word. Prima lui versiune datează din 1983 fiind inițial disponibil sub numele de Multi-Tool Word pentru Xenix systems, doar pentru MS-DOS (ultima versiune MS-DOS fiind 6 în 1993). În 1985, Microsoft Word a fost lansat și pe (atunci noua) platformă Apple Macintosh, iar în 1989 pentru Windows, Microsoft continuând să suporte ambele platforme până astăzi. În 1992-1993, Microsoft a oferit și o versiune de Word pentru sisteme Unix (mai precis distribuția SCO), ofertă care însă a fost de foarte scurtă durată. Formatul nativ a fost .doc, de la versiunea 1 până la Word 2003 devenind de la Word 2007 .docx( extensia ".docx" este folosită în noul standard internațional Office Open XML pentru documentele Office). MS Word este liderul de piață în domeniul procesoarelor de text WYSIWYG (What You See Is What You Get). Concurentul principal al Microsoft Word este Open Office Write. Meniurile MO WORD

Meniul File

New…Deschide un nou document. Se initiazã un dialog care permite selectarea template-ului cel mai adecvat documentului dorit.Open…Deschide un document existent. Se initiazã dialogul standard de deschidere a unui fisier. Permite si cãutarea documentului dorit dupã cuvinte cheie, continut etc.Close Inchide documentul curent.SaveSalveazã documentul curent. Save As…Salveazã documentul curent sub un nou nume.Save as HTML…Salveazã documentul curent sub format HTML (pentru a-l afisa în pagini Web). Initiazã un dialog care permite stabilirea numelui, calea etc.

Versions…Permite memorarea diferitelor versiuni ale documnetului. Initiazã un dialog specific.Page Setup…

93

Se initiazã un dialog foarte complex, organizat pe fise, prin care se pot stabili formatul paginii, marginile, layout-ul.Print PreviewSe afiseazã pe ecran o formã similarã formei finale a documnetului tipãrit. Permite, în special, aranjarea finalã a documentului.Print…Initiazã dialogul care controleazã tipãrirea documentului (alegerea imprimantei, domeniul paginilor de tipãrit, calitatea tipãririi etc.).Send To…Permite selectarea optiunii privind rutarea documentului în retea.PropertiesAfiseazã dialogul cu atributele documentului (datele creerii si modificãrilor, cuvinte cheie, autor etc.). Este de remarcat fisa Summary.ExitComandã pãrãsirea aplicatiei Word. Pentru documentele care nu au fost salvate, utilizatorul este întrebat asupra salvãrii.

Meniul EditUndoAnuleazã ultima actiune efectuatã în document. RepeatRepetã ultima actiune efectuatã în document.CutTaie portiunea selectatã în document. Aceasta poate fi eliminatã sau mutatã în altã parte a documentului.CopyCopie în Clipboard portiunea selectatã din document. Actiunea serveste copierii unui text în unul sau mai multe locuri (din acelasi document sau nu).PasteCopie continutul Clipboard la punctul de insertie. Paste Special…Permite copierea continutului Clipboard sub un format controlat. Este comanda utilã atunci când se efectueazã transferuri de text/graficã între documente create de aplicatii diferite.Paste as Hyperlink

Insereazã o referintã de tip legãturã (hyperlink) cãtre locul si documentul de unde este copiatã informatie în Clipboard (comanda este accesibilã doar pentru anumite tipuri de documente). ClearŞterge portiunea selectatã în document (echivalent cu actionarea tastei Delete).Select AllSelecteazã tot documentul. Este utilã la aplicarea unor formatãri cu caracter general. Este de mentionat cã orice tastare accidentalã (un spatiu, de exemplu) înlocuieste selectia, caz în care se va actiona unealta Redo.Find…Initiazã dialogul de cãutare în document. Cãutarea poate fi efectuatã urmãrind text, formate, text formatat.Replace…Initiazã dialogul de înlocuire, asociat dialogului Find.

94

Go To…Permite o navigare rapidã printre obiectele unui document (pagini, note, anteturi etc.).Meniul View

NormalStabileste pentru document modul de vizualizare Normal (formatare minimã, viziune utilã pentru scrierea primarã a documentului).Online LayoutSelecteazã modul de vizualizare Online Layout. În aceastã viziune se alege, în mod automat, un layout care permite o mai bunã citire a documentului, precum si o navigare mai usoarã (similarã navigãrii pe Internet).Page LayoutEste modul recomandat de vizualizare a documentului, care apare cât mai aproape de forma tipãritã. În aceastã viziune se pot organiza imaginile, graficele etc.OutlineStabileste pentru document modul de vizualizare Outline, care oferã o imagine schematicã (titluri, începuturi de paragrafe etc.)

utilã la stabilirea structurii unui document.Master DocumentPermite, pe lângã trecerea la modul de vizualizare respectiv, lucrul cu documente master. În aceastã viziune, de exemplu, se pot formata uniform sectiuni ale aceluiasi raport continute în documente separate.ToolbarsDeschide un submeniu cu toate barele de unelte disponibile în Word. Permite personalizarea mediului de lucru Word.RulerEste echivalentul unui checkbox care afiseazã sau ascunde riglele laterale (utile pentru aprecierea pozitiei în paginã si a dimensiunilor obiectelor inserate).Document MapEste echivalentul unui checkbox care afiseazã sau ascunde un frame situat în partea stângã a documentului. În acest frame este prezent un arbore de navigare (similar celui din Windows Explorer) care permite accesul direct la sectiuni ale documentului prin alegerea entitãtii dorite.Header and FooterPermite accesul la zonele de antet si subsol de paginã. Se afiseazã bara de unelte dedicatã anteturilor.FootnotesActioneazã ca un comutator între document si fereastra notelor (de subsol, de sfârsit).CommentsAfiseazã fereastra adnotãrilor asociate documentului.Full ScreenMaximizeazã fereastra documentului la întregul ecran, pentru a mãri zona utilã de editare.Zoom…Deschide dialogul pentru stabilirea scalei la care se vede documentul pe ecran.

95

Meniul Insert

Break…Initiazã dialogul pentru introducerea unui punct de salt (break) în document: salt de linie, de paginã, de sectiune.Page Numbers…Stabileste, printr-un dialog dedicat, prezenta, pozitia si formatul numerelor de paginã. Este de retinut cã dacã se deschide doar subdialogul Format atunci este recomandabil sã se dea Cancel din dialogul principal Page Numbers (deoarece OK restabileste valorile implicite) sau sã se revadã optiunile de pozitionare.Date and Time…Insereazã în document, la punctul de insertie, data curentã si/sau ora curentã.AutoTextPermite alegerea unei intrãri personale sau predefinite din lista AutoText: logo, formate de anteturi, linii initiale sau terminale de scrisori etc. Textul/grafica selectatã este inseratã automat la punctul de insertie.Field…Comandã utilã în special la proiectarea formularea deoarece

initiazã dialogul de inserare a câmpurilor ce urmeazã a fi completate, eventual, ulterior. Symbol…Deschide dialogul prin care se pot insera caractere speciale sau caractere existente în tabela de fonturi dar nu sunt disponibile pe tastaturã.CommentInsereazã un comentariu asociat punctului de insertie. Comentariile sunt vizibile într-o fereastrã separatã, afisatã prin View–Comments.Footnote…Asociazã o notã de subsol sau de sfârsit cuvântului precedent punctului de insertie. Se initiazã dialogul de localizare si de formatare a trimiterilor.Caption…Initiazã dialogul prin care se insereazã, definesc, gestioneazã legende. Sunt posibile diverse categorii de legende: figuri, tabele, ecuatii etc. Pentru legendele introduse astfel se poate cere numerotarea automatã, pe categorii.Cross-reference…Deschide un dialog de ajutor pentru introducerea în text a unei trimiteri cãtre un loc din document (de genul: vezi fig.…). Sunt disponibile ca referinte si toate titlurile definite prin stiluri distincte. Index and Tables…Comandã utilã atunci când se intentioneazã crearea automatã a unei table de materii, index de notiuni etc.PicturePermite inserarea în document a unui obiect de desen creat anterior (From File…) sau desenat pe loc.Text BoxIntroduce în text, pe stratul (layerul) de desen, a unui obiect textbox.File…

96

Permite inserarea/reutilizarea unui fisier creat anterior. Adãugarea fisierului selectat are loc la punctul de insertie.Object…Introduce în text, la punctul de insertie sau asociat pozitiei respective, a unui obiect creat în altã aplicatie. Lista tipurilor de obiecte disponibile este afisatã la alegerea comenzii.Bookmark…Defineste un punct de referintã în document, la pozitia punctului de insertie. Punctele definite pot fi referite ulterior si într-o trimitere de tip cross-reference.Hyperlink…Introduce o referintã de tip hiperlegãturã cãtre un bookmark din document sau cãtre adrese Internet uzuale. Sunt adresabile si fisiere din reteaua localã.

Meniul FormatFont…Deschide dialogul prin care se controleazã selectarea fontului si formatul caracterelor selectate.Paragraph…Deschide dialogul prin care se stabileste formatul unui paragraf selectat (alinieri, spatieri etc.).Bullets and Numbering…Permite stabilirea caracteristicilor de marcare a listelor numerotate sau nenumerotate, cu buline.Borders and Shading…Afiseazã dialogul de precizare a chenarelor si umbrelor unui obiect selectat.ColumnsAjutã la definirea exactã a numãrului de coloane, spatierile necesare etc. atunci când textul este organizat pe coloane. Este de amintit cã numãrul de coloane este un atribut la nivel de sectiune.

Tabs…Permite stabilirea pozitiilor de oprire a punctului de insertie la actionarea tastei Tab. Se pot defini caracterele leader (care completeazã spatiile goale precedente).Drop Cap…Defineste primul caracter al paragrafului drept letrinã. Text Direction…Atunci când este activã (selectabilã), de exemplu într-o celulã a unui tabel, comanda permite stabilirea directiei în care se scrie textul: orizontal, vertical, oblic etc.Change Case…Se poate schimba capitalizarea literelor selectate:mari, mici, combinatii.AutoFormat…Permite initierea unui proces de formatare automatã a unui document.Style Gallery…Afiseazã o bibliotecã de stiluri si formate de documente disponibile.Style…Initiazã dialogul complex de definire/modificare/selectare a stilurilor.Background…Permite stabilirea fundalului documentului (culoare, efecte).Object…

97

În cazul când este selectat un obiect, comanda este activã si selectarea ei produce editarea obiectului.Meniul Tools

Spelling and Grammar…Initiazã procesul de verificare a corectitudinii scrierii (Spelling) si a corectitudinii gramaticale.LanguagePermite selectarea limbajului documentului si accesul la tezaurul de cuvinte.Word Count…Furnizeazã o statisticã a documentului (numãr de cuvinte, paragrafi etc.).AutoSummarize…Porneste un proces de rezumare automatã a documentului. Rezumatul obtinut poate fi revãzut/modificat de autorul documentului.AutoCorrect…Initiazã complexul dialog de fixare a parametrilor operatiunii de corectare automatã a textului tastat. Sunt posibile formatãri automate, înlocuiri de cuvinte tastate eronat etc.Look Up Reference…Permite acces la materiale de tip enciclopedii instalate în sistem: Encarta, Microsoft Bookshelf Basics.

Track Changes…Selecteazã între optiuni de urmãrire a schimbãrilor efectuate în document.Merge Documents…Permite fuziunea mai multor documente, selectabile din retea.Protect Document…Initiazã dialogul de stabilire a parolelor necesare protectiei documentului.Mail Merge…Deschide dialogul de formare/generare a documentelor compuse (formulare, scrisori, etichete, cataloage).Envelopes and Labels…Deschide dialogul specializat pentru tipãrirea adreselor de pe plicuri si a etichetelor. Se pot utilizeazã fisierele Address book din Outlook.Letter Wizard…Porneste wizardul de formatare a unei scrisori de afaceri, a adreselor etc.Macro…Permite selectarea optiunilor privind lucrul cu macrouri.Templates and Add-Ins…Afiseazã dialogul privind atasarea sabloanelor, organizarea spatiului de lucru.Customize…Permite personalizarea mediului Word.Options…În fisele disponibile în dialogul afisat se stabilesc, dintr-un singur loc, principalii parametrii de functionare ai mediului Word.

98

Meniul TableDraw TablePermite inserarea unui tabel prin desen liber de linii. Insert RowsInsereazã una sau mai multe linii de tabel în locul liniei (liniilor) selectate.Delete RowsŞterge liniile de tabel selectate. Dacã sunt selectate toate liniile tabelului, atunci este eliminat întreg tabelul.Merge CellsActivatã dupã selectarea unor celule adiacente, produce fuziunea celulelor selectate. Celula formatã este procesatã similar oricãrei alte celule.Split Cells…Divide celulele selectate în mai multe celule (operatiune contrarã comenzii Merge).Select RowSelecteazã întreaga linie în care se aflã punctul de insertie. Permite formatarea unitarã a liniei selectate.Select ColumnSelecteazã întreaga coloanã în care se aflã punctul de insertie. Permite formatarea unitarã a întregii coloane selectate.

Select TableSelecteazã întreg tabelul, în care se aflã punctul de insertie. Permite formatarea unitarã a întregului tabel.Table AutoFormat…Se initiazã un proces de formatare automatã a tabelului, potrivit modelului si optiunilor selectate.Distribute Rows EvenlyFormateazã liniile selectate astfel încât înãltimea lor totalã sã fie distribuitã egal între liniile selectate.Distribute Columns EvenlyFormateazã coloanele selectate astfel încât lãtimea lor totalã sã fie distribuitã egal între coloanele selectate.Cell Height and Width…Afiseazã dialogul de stabilire a dimensiunilor celulelor selectate.HeadingsDefineste antetul unui tabel.Convert Table to Text…Converteste tabelul în text, continuturile celulelor fiind separate potrivit optiunilor selectate în dialog.Sort…Sorteazã liniile tabelului, potrivit optiunilor fixate în dialogul afisat.Formula…Insereazã o formulã de calcul, rezultatul completeazã o celulã. Operanzii pot fi valori scrise în celule ale tabelului.Split Table

99

Tabelul este divizat în douã tabele, permitând inserarea de text explicativ.Hide/Show GridlinesPermite afisarea sau ascunderea liniilor de caroiaj ale tabelului. Este de amintit cã aceste linii nu apar în textul tipãrit. Liniatura tabelului tipãrit este realizatã prin mecanismul de Borders and Shading.

Meniul WindowNew WindowDeschide o nouã fereastrã care afiseazã documentul curent.Arrange AllAranjeazã toate ferestrele deschise astfel încât sã fie toate vizibile.SplitSeparã fereastrã curentã în douã "geamuri", astfel încât se pot

vedea simultan portiuni distincte ale aceluiasi document.

9.2. Microsoft EXCEL

Cu Excel 2003, aplicatia pentru foi de calcul tabelar din suita Microsoft Office, puteti tine evidenta valorilor numerice, le puteti analiza si supune calculelor si puteti crea diagrame care sa descrie datele numerice in mod vizual.

Dupa ce introduceti numerele in grila de celule a unei foi Excel, puteti scrie in celule adiacente formule care sa insumeze, sa scada, sa inmulteasca sau sa imparta numerele respective. De asemenea, puteti introduce functii (formule Excel speciale) care efectueaza zeci de calcule mai complexe, de la o simpla medie aritmetica pana la calcule financiare sofisticate, asa cum este valoarea neta prezenta a unei investitii.

De asemenea aplicatia Excel ofera posibilitatea crearii unor baze de date simple. Puteti stoca inregistrari de informatii, care sunt atat de forma text, cat si numerice, si puteti sorta, cauta si extrage valori dintr-o baza de date.

Elementele din fereastra Excel

1. Cursorul-celula – Cursorul-celula inconjoara celula curent selectata. Pentru a deplasa cursorul-celula, dati click pe alta celula sau apasati tastel cu sageti, Tab, Enter, Shift+ Tab sau Shift+Enter2. Bara de meniuri – Pentru a deschide un meniu, dati click pe orice denumire din bara de meniuri3. Linia de editare – Linia de editare afiseaza continutul celulei selectate. Continutul poate fi editat aici sau in interiorul celulei.4. Bara de instrumente Standard – Bara de instrumente pentru administrarea fisierelor, editarea textului si corectarea ortografica5. Bara de instrumente Formatting – Bara de instrumente pentru formatarea celulelor si continutul acestora6. Butoanele cap de coloana – Acestea sunt etichetele coloanelor. Dati click pe un buton cap de coloana pentru a selecta toata coloana. Trageti mouse-ul peste mai multe butoane cap de coloana pentru a selecta coloanele respective7. Butoanele derulare taburi – Utilizati aceste butoane pentru a derula inainte sau inapoi prin taburile foilor unui registru de lucru sau pentru a sari direct la prima ori la ultima foaie de lucru

100

8. Butoanele cap de rand – Acestea sunt etichetele randurilor. Dati click pe un buton cap de rand pentru a selecta randul. Trageti mouse-ul peste mai multe butoane cap de rand pentru a selecta randurile respective9. Taburile foi de lucru – Dati click pe aceste taburi pentru a comuta de la o foaie de lucru la alta. Dati dublu-click pe un tab pentru a redenumi foaia respectiva.10. Bara de stare – Ofera informatii despre foaia de lucru curenta sau despre operatia curenta.11. Indicatorii de mod – Afiseaza conditiile speciale care sunt in vigoare – de exemplu, apasarea tastei Caps Lock12. Panoul de sarcini – Ofera acces rapid la alte registre de lucru, clipboard, optiuni pentru cautare, inserare de clip art-uri si harti XML13. Asistentul Office – Utilitarul pentru asistena online si offline.

Crearea unui nou registru de lucru

Atunci cand porniti aplicatia Excel, regristrul de lucru Book1 este deschis si asteapta sa introduceti date in celule. Regristrele de lucru sunt numerotate secvential si simultat pot fi deschise mai multe

Pentru a crea un nou registru de lucru, in bara de instrumente Standard, dati click pe butonul New sau apasati Ctrl+N.

Pentru a crea un nou regristru de lucru bazat pe unul existent:

1. In panoul de sarcini New Workbook, dati click pe Form Existing Workbook.2. In caseta de dialog New from Existing Workbook, dati click pe un registru de lucru, navigati spre dosarul corect, daca este necesar, si dati click pe butonul Create New

Pentru a crea un nou registru de lucru bazat pe un sablon existent:

1. In panoul de sarcini New Workbook, dati click pe On My Computer2. In caseta de dialog Templates, dati click in tabul Spreadsheet Solutions, dati click pe un sablon si apoi dati click pe OK

Crearea registrului de lucru pe baza unui sablon

Atunci cand creati registrul de lucru pornind de la un sablon din tabul Spreadsheet Solutions al casetei de dialog Templates, puteti particulariza unul dintre designurile standard de foi de lucru, in conformitate cu nevoile dumneavoastra.

Pentru a crea un registru de lucru pe baza unui sablon:

1. In panoul de sarcini New Workbook, dati click pe On My Computer2. In tabul Spreadsheet Solutions din caseta de dialog Templates, dati click pe un sablon3. Dati click pe OK4. Avand sablonul deschis, il puteti particulariza cu propriile dumneavoastra informatii

Din meniul File alegeti comanda Save As, introduceti un nume de fisier in caseta 101

File Name si dati click pe Save pentru a salva ca registru de lucru fisierul pe care l-ati creat pe baza unui sablon.

Alegeti comanda Save As, apoi in caseta Save as Type alegeti optiunea Template pentru a salva ca sablon un registru de lucru.

Deplasarea in interiorul unei foi de lucru

Pentru a introduce date intr-o celula, trebuie mai intai sa va deplasati la celula.Pentru a va deplasa la celula dati click pe celula . De asemenea puteti sa apasati

pe tastele cu sageti ca sa navigati in registrul de lucru. Celula activa este cea conturata de cursorul-cheie.

Introducerea datelor intr-o celula

In fiecare celula intr-o foaie de lucru puteti introduce text, un numar sau o formula. Scrieti text pentru a crea o eticheta – de exemplu, un cap de coloana. Scrieti un numar pentru a avea datele cu care sa calculati, apoi introduceti o formula pentru a efectua un calcul. Rezultatele aplicarii formulei apar in celula. Pentru a introduce date intr-o celula:

1. Selectati celula2. Introduceti text, un numar sau o formula3. Treceti la urmatoarea celula. Datele sunt introduse in mod automat in celula anterioara.

Dupa ce ati scris continutul unei celule, nu trebuie sa apasati tasta Enter. Puteti pur si simplu sa treceti la alta celula. Daca in celula curenta doriti sa adaugati o linie noua, apasati Alt+Enter .

Daca nu specificati un format diferit, textul din celule va fi aliniat in mod automat la stanga si numerele vor fi aliniate la dreapta.

Daca aveti nevoie de o serie de date sau numere consecutive pentru capetele de randuri, folositi caracteristica AutoFill pentru a le introduce automat.

Editarea celulelor

Modalitatea cea mai simpla de a modifica intrarea dintr-o celula este de a da click pe celula si de a scrie apoi direct peste continutul ei. Daca insa aveti o formula sau daca in celula se gaseste o cantitate mare de text, puteti prefera sa editati continutul existent, pentru a evita sa mai scrieti inca o data intreaga intrare.

Pentru a edita datele intr-o celula:

1. Dati click pe celula si apoi scrieti peste continutul ei sau dati dublu-click pe celula pentru a pozitiona un punct de inserare in interiorul continutului acesteia2. Editati continutul celulei, la fel cum ati edita text in aplicatia Word3. Apasati tasta Enter pentru a valida modificarile in celula.

Atunci cand dati click pe o celula, continutul ei apare si in linia de editare. Puteti da click ep linia de editare si sa editati acolo continutul intregii celule.

Pentru a renunta la orice modificari care le-ati intreprins, apasati tasta Esc pentru 102

a lasa intact continutul original al unei celule, apoi apasati tasta Enter pentru a iesi din celula.

Daca editati o formula, toate celulele afectate de modificare sunt recalculate atunci cand apasati tasta Enter.

Adaugarea unei hiperlegaturi

Hiperlegatura este un text sau o imagine marcata in mod specific,pe care puteti da click pentru a va deschide programul de e-mail ori un fisier, sau pentru a ajunge la o pagina din Web ori din reteaua locala a unei organizatii.

Pentru a adauga o hiperlegatura:1. Selectati textul din celula in care doriti sa introduceti o hiperlegatura sau selectati o celula goala2. Din meniul Insert, alegeti comanda Hyperlink.De asemenea, puteti sa apasati Ctrl+K3. In caseta de dialog Insert Hyperlink, introduceti adresa de destinatie pentru hiperlegatura sau rasfoiti spre fisierul pe care doriti sa-l deschideti4. Daca ati selectat o celula goala, introduceti textul ce va fi afisat ca hiperlegatura. In mod prestabilit este numele fisierului sau URL (adresa Web)5. Dati click pe OK. Acum textul este atat colorat, cat si subliniat

Pentru a edita sau a sterge o hiperlegatura, dati click dreapta pe aceasta si, din meniul restrans, alegeti fie comanda Edit Hyperlink, fie comanda Remove Hyperlink.

In mod prestabilit, aplicatia Excel recunoaste ca hiperlegaturi adresele de e-mail si de Web pe care le introduceti. Dati click pe butonul AutoCorrect Options, care apare adiacent unei hiperlegaturi adaugate de Excel, si alegeti comanda Undo Hyperlink pentru a sterge aceste legaturi.

Completarea unui domeniu de intrari

Pentru a introduce rapid date intr-o zonta dreptunghiulara de celule, creati un domeniu de intrari.

Pentru a crea si completa un domeniu de intrari:

1. Pozitionati cursorul mouse-ului in celula din coltul din stanga sus al zonei.2. Dati click si trageti spre celula din coltul aflat in partea din dreapta jos a zonei. Ati creat un domeniu de intrari si celula activa este cea din coltul aflat in partea din stanga sus a zonei.3. Introduceti date in fiecare celula, apoi apasati tasta Enter. Dupa ce ati scris datele, cursorul-cheie se deplaseaza in jos, spre urmatoarea celula din coloana. Atunci cand ajunge la ultima celula dintr-o coloana, trece automat la prima celula din urmatoarea coloana a domeniului de intrari.

Apasati Ctrl+Enter pentru a completa toate celulele din domeniu cu introducerea efectuata in prima celula. Introduceti date in ultima celula din domeniu, apoi apasati Shift+Enter pentru a completa celulele in ordine inversa, de la ultima spre prima.

103

Autocompletarea unui domeniu

Atunci cand doriti sa completati un domeniu de celule cu numere consecutive, numere ce urmeaza un tipar specific, date consecutive sau date ce urmeaza un tipar specific( de exemplu, ziua de luni a saptamanii), utilizati caracteristica AutoFill ca metoda rapida si convenabila de introducere automata a unei serii.

Pentru a autocompleta un domeniu:

1. In orice celula, introduceti primul numar sau data din serie2. Intr-o celula adiacenta, introduceti urmatorul numar sau data din serie3. Selectati cele doua celule si pozitionati cu atentie cursorul mouse-ului pe reperul de manevrare de completare, care este patratelul foarte mic din coltul din dreapta jos al chenarului ce inconjoara cele doua celule4. Trageti reperul de manevrare de completare pentru a extinde seria5. Eliberati butonul mouse-ului atunci cand seria este completa

Pe masura ce trageti pentru a extinde seria, valoarea curenta apare intr-o eticheta galbena discriptiva, imediat langa cursor. Dati click pe butonul AutoFill Options pentru a alege dintr-o lista cu optiuni de formatare. Dupa ce ati ales primele doua optiuni din meniul Edit puteti alege comanda Fill si apoi comanda Series din submeniul Fill, pentru a personaliza completarea.

Pentru a crea o succesiune personalizata de completare, selectati Tools – Options si apoi dati click in tabul Custom Lists din caseta de dialog Options.

Introducerea calculelor simple

Un calcul poate fi simplu (suma unei coloane de numere) sau complex (financiar, statistic sau stiintific), dar intotdeauna este introdus ca o formula ce incepe cu semnul egal (=). Daca se schimba numere din celule care asigura valorile pentru formula, rezultatul calcului se modifica instantaneu. Aceasta recalculare imediata va permite sa efectuati analize de tipul „ce se intampla daca?” – vedeti rezultatul final modificat, imediat ce schimbati oricare dintre valorile ce contribuie la calcularea sa.

Pentru a insuma doua numere intro celula scrieti „=numar+numar” (de exemplu: „=26+75”)

Pentru a insuma continuturile a doua celule: in formula introduceti adresele celulelor (de exemplu: „=B3+B4”). Celula in care introduceti formula afiseaza rezultatul calculului.

Construirea unei formule simple

In timpul construirii unei formule, puteti introduce valorile sau selecta referintele de celule din orice loc al unui registru de lucru.

Pentru a construi o formula simpla:

1. Dati click pe celula destinata formulei si scrieti semnul egal2. Dati click pe prima celula a carei adresa o doriti in formula3. Scrieti un operator (+, -, *, /)4. Dati click pe urmatoarea celula a carei adresa o doriti in formula.

104

5. Scrieti alte operator si continuati construirea formulei

Insumarea coloanelor si a randurilor

Aplicatia Excel include asistenta speciala pentru insumarea rapida a unei coloane sau a unui rand.

Pentru a insuma o coloana sau un rand:

1. Dati click in celula goala de sub ultima intrare in coloana, ori in dreapta ultimei intrari din rand

2. Dati click pe butonul AutoSum ( ) aflat pe bara de instrumente Standard3. Apasati tasta Enter pentru a valida formula ce apare in celula

Functii in Excel

Pentru a insera o functie intr-o formula:

1. Dati click pe celula destinata formulei2. Scrieti semnul egal pentru a incepe formula, apoi scrieti cuvantul numele functiei si o deschideti o paranteza3. Trageti cu mouse-ul in josul coloanei de numere pentru a insuma4. Apasati tasta Enter pentru a incheia formula

Nu este necesar sa scrieti paranteza de inchidere inainte de a apasa tasta Enter, deoarece Excel o va face automat. Daca formula utilizeaza doar o portiune dintr-un domeniu, dati click pe marcajul de eroare(triunghiul verde), aflat in coltul din stanga sus al celulei pentru a vedea optiunile Trace Errors (urmarirea erorilor) pentru formula.

Functii utile in Excel:

DATE (year, month, day) – Returneaza numarul serial ce reprezinta o anumita data DAYS (start_date, end_date, method) – Calculeaza numarul de zile trecut intre 2 date TODAY() – Returneaza numarul serial al datei curente NOW() – Reternueaza numarul serial al datei si ore curente ROUND (number, num_digits) – Rotunjeste un numar la un numar specificat de cifre SUM (number1, number2, ...) – Aduna toate numerele AVERAGE (number1, number2, ...) – Calculeaza media aritmetica MAX (number1, number2, ...) – Calculeaza cea mai mare valoare MIN (number1, number2, ...) – Calculeaza cea mai mica valoare Value (text) – Face conversia intr-un numar a unui text

Pentru a construi o formula prin inserarea unei functii:

1. Dati click pe celula destinata formulei.

105

2. Din meniul Insert, alegeti comanda Functions.3. In caseta de dialog Insert Functions selectati categoria si apoi functia.4. Dati click pe OK.5. Utilizati caseta de dialog Function Arguments pentru a va asista in completarea formulei6. Dati click pe OK cand ati terminat

Copierea formulelor in celule adiacente

In loc sa reintroduceti o formula in celule adiacente, o puteti copia in mod automat. In timpul copierii, Excel va ajusta formula.

Pentru a copia o formula in celule adiacente:

1. Dati click pe celula care contine formula2. Trageti reperul de manevrare de ce completare din coltul din dreapta jos al celulei peste celulele adiacente in care doriti sa copiati formula

Depistarea erorilor

Atunci cand aplicatia Excel sesizeaza o eroare intr-un calcul, afiseaza un indicator de eroare in coltul din stanga sus al celulei ce contine calculul respectiv. Daca doriti sa puteti depista erorile din toata foaia de calcul in orice moment, utilizati optiunea Trace Error.

Pentru a depista erorile dintr-o foaie:

1. Din meniul Tools alegeti comanda Error Checking. In caseta de dialog Error Checking, vi se ofera optiuni de reparare pentru prima eroare gasita.2. Dati click pe un buton pentru a selecta o actiune.

Largirea coloanelor si a randurilor

Desi aplicatia Excel efectueaza in mod automat ajustari limitate ale inaltimii randurilor, pentru a cuprinde fonturi de dimensiuni mai mari, puteti cu usurinta sa modificati latimea unei coloane sau inaltimea unui rand, ori sa stabiliti ca randul sau coloana sa se modifice automat.

Pentru a modifica latimea unei coloane:

1. Pozitionati cursorul mouse-ului pe latura dreapta a butonului cap de coloana al coloanei pe care doriti s-o largiti2. Atunci cand cursorul se schimba intr-o sageata dubla, dati dublu-click si latimea coloanei se va modifica pentru a corespunde cu cea a continutului

Pentru a modifica inaltimea unui rand:

1. Pozitionati cursorul mouse-ului pe latura inferioara a butonului cap de rand al randului a carui inaltime doriti s-o modificati.2. Atunci cand cursorul se schimba intr-o sageata dubla trageti in sus sau in jos

106

Inserarea randurilor si a coloanelor

Puteti insera oricand randuri si coloane. Aplicatia Excel adapteaza toate formulele pentru a tine seama de noile randuri sau coloane. Daca inserati un rand, aceasta va aparea deasupra celei selectate; daca inserati o coloana, ea va aparea in stanga celulei selectate.

Pentru a insera un rand sau o coloana:

1. Dati click in orice celula a randului sau a coloanei in care doriti sa inserati noul rand sau coloana goala2. Din meniul Insert, alegeti comanda Rows, pentru a insera un rand, sau alegeti comanda Columns, pentru a insera o coloana.3. Dati click pe butonul Insert Options (optiuni de inserare – cel cu pictograma pensula) pentru a alege optiunile de formatare pentru coloana sau rand

Pentru a insera mai multe randuri sau coloane, trageti mouse-ul pentru a evidentia acelasi numar de celule ca si randurile sau coloanele pe care doriti sa le inserati.

Inserarea si stergerea celulelor

Atunci cand inserati sau stergeti o celula dintr-un domeniu de date, aplicatia Excel trebuie sa stie cum sa deplaseze datele din celule adiacente. Va specificati preferintele in caseta de dialog Insert sau Delete.

Pentru a insera o celula:

1. Dati click pe destinatia noii celule goale2. Din meniul Insert, alegeti comanda Cells3. In caseta de dialog Insert, selectati fie optiunea Shift Cells Right, fie optiunea Shift Cells Down. Apare noua celula.

Pentru a sterge o celula:

1. Dati click pe celula pe care doriti s-o stergeti2. Din meniul Edit, alegeti comanda Delete3. In caseta de dialog Delete, selectati fie optiunea Shift Cells Left,fie optiunea Shift Cells Up

Deplasarea si copierea datelor

Tehnica de tragere si plasare din aplicatia Excel simplifica foarte mult deplasarea si copierea datelor. De asemenea, puteti utiliza tehnicile standard de decupare sau copiere ca sa plasati datele in clipboard, unde vor fi disponibile pentru a fi lipite altundeva.

107

Pentru a deplasa sau a copia date:

1. Selectati domeniul de celule ce trebuie deplasat sau copiat2. Pozitionati cursorul mouse-uluik pe bordura domeniului; cursorul devine o sageata3. Trageti bordura domeniului pentru a deplasa domeniul intr-o noua locatie. Apare o eticheta discriptiva galbena, care indica destinatia.4. Eliberati butonul mouse-ului pentru a plasa domeniul in noua locatie

Pentru a deplasa sau a copia plasand date in clipboard:

1. Selectati domeniul de celule care trebuie mutat sau copiat2. Apasati Ctrl+X pentru a decupa sau Ctrl+C pentru a copia domeniul3. Dati click in prima celula destinatie si apasati Ctrl+V pentru a lipi domeniul4. Dati click pe butonul Paste Options(optiuni de lipire) pentru a alege felul in care sa fie lipite datele

Pentru a opri capetele de coloana si de rand sa dispara de pe ecran, in timp ce derulati printr-o foaie de lucru mare, le puteti ingheta:

1. Dati click pe celula din coltul din stanga sus al regiunii ce contine datele2. Din meniul Window, alegeti comanda Freeze Panes.

Alegerea unui autoformat

Modalitatea cea mai rapida si mai simpla de a face prezentabila o foaie de lucru este de a-i aplica un autoformat. Autoformatul asigura aspectul complet al unui domeniu de date, modificand fontul, alinierea textului, formatarea numerelor, bordurile, modelele, culorile, latimea coloanelor si inaltimea randurilor. Aplicatia Excel pune la dispozitie mai multe autoformate cu aspecte diferite.

Pentru a alege un autoformat:

1. Dati click pe orice celula din domeniul ce trebuie formatat sau selectati-le pe toate2. Din meniul Format, alegeti comanda AutoFormat3. In caseta de dialog AutoFormat, selectati un autoformat dintre cele afisate4. Dati click pe OK

Pentru a sterge un autoformat imediat dupa ce l-at aplicat, selectati Edit – Undo AutoFormat din meniul principal. Pentru a sterge un autoformat mai tarziu, selectati domeniul, urmati pasii 2 si 3 de mai sus, apoi, din lista de autoformatare, alegeti optiunea None.

Formatarea textului

Puteti utiliza formatarea pentru a imbunatati aspectul foii de lucru si a usura gasirea datelor in foaie.

108

Pentru a formata textul selectat:

1. Selectati celula sau celulele ce contin text ce trebuie formatat2. Alegeti optiunile pentru formatare, dand click pe butoanele de formatare a textului de pe bara de instrumente Formatting

Centrarea unui cap de tabel deasupra unui domeniu

Puteti centra celula care contine textul titlului unui tabel deasupra mai multor coloane prin imbinarea celulelor.

Pentru a centra un cap de tabel deasupra unui domeniu:

1. Introduceti capul de tabel intr-o celula deasupra domeniului2. Selectati celulele de deasupra domeniului3. Dati click pe butonul Merge and Center (imbinare si centrare)

De asemenea puteti sa:

1. Introduceti capul de tabel intr-o celula deasupra domeniului2. Selectati celulele de deasupra domeniului3. Din meniul Format, alegeti comanda Cells4. In tabul Aligment din caseta de dialog Format Cells, derulati lista Horizontal si alegeti optiunea Center, iar in zona Text Control bifati casuta de validare Merge Cells. Apasati OK

Formatarea numerelor

Aplicatia Excel va pune la dispozitie mai multe optiuni pentru formatare, unele aflate pe bara de instrumente Formatting, iar altele in caseta de dialog Format Cells. Pentru a formata numere:

1. Selectati numerele ce trebuie formatate2. Dati click pe butonul corespunzator pentru formatarea numerelor aflat pe bara de instrumente Formatting

Daca nu ati ales un format special pentru numere, acestora li se va aplica formatul general pentru numere (aliniate la dreapta,cu pana la 11 zecimale). Daca introduceti numere precedate de simbolul pentru dolar ($), aplicatia Excel aplica in mod automat formatarea Currency (stil simbol monetar). Daca introduceti numere urmate de simbolul procentaj (%), Excel aplica in mod automat formatarea Percentaje (stil procentaj). Puteti salva formatarea numerelor sub forma de stil.

Adaugarea de borduri la un domeniu

Bordura este linia de la marginea unei celule sau a unui domeniu de celule. Puteti utiliza bordurile pentru a divide informatiile din foaie in regiuni logice, atat pe ecran, cat si in forma tiparita. Pentru a adauga o bordura la o celula sau la un domeniu de celule:

109

1. Selectati domeniul caruia doriti sa-i aplicati o bordura2. In bara de instrumente Formatting, dati click pe sageata pentru lista autoderulanta de langa butonul Borders (borduri), pentru a vedea optiunile in privinta bordurilor3. Din afisarea tipurilor de borduri, selectat-o pe cea dorita pentru domeniu

Pentru a trasa o bordura, dati click pe sageata pentru lista autoderulanta de langa butonul Borders si alegeti optiunea Draw Borders.

Adaugarea de umbriri la un domeniu

Pentru a adauga umbrire la o celula sau la un domeniu de celule:

1. Selectati domeniul caruia doriti sa-i aplicati umbrirea2. Din meniul Format, alegeti comanda Cells sau dati click dreapta si din meniul restrans alegeti comanda Format Cells3. In tabul Patterns din caseta de dialog Format Cells, alegeti o culoare sau o nuanta de gri4. Pentru alegerea unui model monocrom, derulati lista de modele si alegeti unul dintre modelele din partea superioara a paletei5. Dati click pe OK

Aplicarea formatarii conditionale

Daca o celula sau un domeniu de celule contine datele pe care doriti sa le evidentiati atunci cand sunt indeplinite anumite conditii, puteti utiliza formatarea conditionala. De exemplu, puteti face ca toate numerele mai mari ca 1000 sa apara scrise cu verde sau ca toate zilele scadente (anterioare celei curente) sa apara scrise cu rosu. Pentru a aplica formatare conditionala la o celula sau la un domeniu de celule:

1. Selectati celulele pentru formatare2. Din meniul Format, alegeti comanda Conditional Formatting3. Utilizati listele autoderulante si caseta pentru editare pentru a stabili prima conditie4. Dati click pe butonul Format pentru a alege formatarea ce va fi aplicata daca este indeplinita conditia5. Dati click pe OK dupa ce ati terminat sau dati click pe butonul Add pentru a adauga alta conditie.

Crearea si selectarea unui stil

Stilul este o combinatie predefinita de formatari. Atunci cand nici unul dintre stilurile existente nu detine formatarea pe care o doriti, va puteti crea propriul stil si apoi sa-l aplicati. Pentru a crea un stil:

1. Formatati o celula cu formatul dorit2. Din meniul Format, alegeti comanda Style3. In caseta de text Style Name, introduceti un nume pentru un stil nou

110

4. In caseta de dialog Style, bifati casutele de validare pentru optiunile de formatare pe care doriti sa le aplicati.5. Dati click pe OK.

Pentru a selecta un stil:

1. Selectati celulele pentru formatare.2. Din meniul Format, alegeti comanda Style3. In caseta de dialog Style, alegeti un stil din lista autoderulanta Style Name4. Dati click pe OK

Conceperea machetei

In vederea tiparirii, puteti adauga la foaia de lucru anteturi, note de subsol si intreruperi de pagina.

Pentru a adauga anteturi sau note de subsol:

1. Din meniul File, alegeti comanda Page Setup2. Dati click pe tabul Header/Footer din caseta de dialog Page Setup3. Dati click pe butonul Custom Header sau pe butonul Custom Footer, introduceti textul si dati click pe OK4. Daca doriti sa examinati modificarile facute, dati click pe butonul Print Preview din caseta de dialog Page Setup5. Dati click pe butonul Close pentru a reveni la foaia de lucru in vizualizarea Normal

Pentru a ajusta intreruperile de pagina:

1. Din meniul View, alegeti comanda Page Break Preview2. Utilizati cursorul pentru a ajusta intreruperile de pagina prestabilite3. Alegeti comanda Normal din meniul View pentru a reveni la vizualizarea Normal

De asemenea, in fereastra Print Preview puteti da click pe butonul Page Break Preview pentru a modifica intreruperile de pagina. Pentru a insera intreruperi de pagina, dati click in coloana sau randul inaintea careia doriti sa existe intreruperea si alegeti Page Break din meniul Insert sau dati click dreapta in Page Break Preview si, din meniul restrans, alegeti comanda Insert Page Break.

Adaugarea imaginilor

Pentru a imbunatati foile de lucru, puteti sa le adaugati imagini sau sa trasati diagrame folosind instrumentele de desenare din suita Office. De asemenea, puteti adauga imagini la anteturi si note de subsol, ca si un fundal pentru foile de lucru.

Pentru a adauga o imagine la o nota de subsol:

1. Din meniul File, alegeti comanda Page Setup2. Dati click in tabul Header/Footer din caseta de dialog Page Setup

111

3. Dati click pe butonul Custom Header sau Custom Footer si apoi dati click pe butonul Insert Picture (inserare imagine)4. In caseta de dialog Insert Picture, localizati imaginea ce trebuie adaugata si dti click pe butonul Insert5. Dati click pe OK pentru a inchide caseta de dialog Footer.

Pentru a formata imaginea, dati click pe butonul Format Picture din caseta de dialog Footer. Pentru a adauga o imagine ca fundal al foii de lucru:

1. Din meniul Format, alegeti Sheet – Background2. Localizati imaginea in caseta de dialog Sheet Background si dati click pe butonul Insert . Foaia de lucru prezinta imaginea de fundal

Pentru a sterge fundalul selectati Format - Sheet – Delete Background.

Crearea unei diagrame prestabilite

Puteti crea o diagrama utilizand setarile prestabilite, pentru ca apoi s-o modificati, sau puteti folosi utilitarul de asistenta Chart, care va conduce prin adoptarea decizilor initiale. Pentru a crea o diagrama utilizand setarile prestabilite:

1. Selectati datele pe care le doriti reprezentate in diagrama2. Apasati tasta F11 , pentru a crea o diagrama cu toate setarile prestabilite.

Pentru a ordona datele dupa randuri, nu dupa coloane:

1. Din meniul Chart, alegeti comanda Source Data2. In caseta de dialog Source Data, dati click pe butonul Rows3. Dati click pe OK

Pentru a selecta date neadiacente in diagrama, mentineti apasata tasta Ctrl in timp ce trageti mouse-ul peste grupuri de celule. Puteti modifica tipul prestabilit de diagrama, de la diagrama coloana la oricare alt tip pe care-l utilizati frecvent. Pentru aceasta, dati click pe o diagrama si, din meniul Chart, alegeti comanda Chart Type. Dupa aceea, selectati un tip de diagrama si dati click pe butonul Set as default Chart.

Crearea unei diagrame folosind utilitarul de asistenta Chart

Utilitarul de asistenta Chart va ajuta in luarea unor decizii generale in timpul configurarii unei diagrame – de exemplu, sa alegeti tipul de diagrama, sa-i adaugati un titlu si sa determinati plasarea legendei si a etichetelor. Pentru a crea o diagrama folosind utilitarul de asistenta Chart:

1. Selectati datele din viitoarea diagrama2. Dati click pe butonul Chart Wizard aflat pe bara de instrumente standard3. Urmati cei patru pasi ai utilitarului de asistenta Chart, pentru a selecta un tip de diagrama, a confirma sursa datelor, a adauga

112

4. Specificati daca diagrama este inglobata in foaia de lucru existenta sau este creata intr-o foaie separata5. Dati click pe butonul Finish

Modificarea unei diagrame

Daca deplasati lent cursorul peste o diagrama, veti vedea etichete discriptive care identifica obiectele ce o alcatuiesc. Fiecare obiect poate fi formatat in mod separat. Pentru a modifica o diagrama dati click dreapta pe un obiect al diagramei ca sa afisati caseta de dialog pentru formatare corespunzatoare obiectului respectiv. Pentru a modifica simultan mai multe obiecte din diagrama, alegeti Chart – Chart Options si utilizati diversele taburi din caseta Chart Options.

Modificarea tipului de diagrama

Aplicatia Excel va pune la dispozitie numeroase tipuri de diagrame pentru a va ajuta sa afisati datele intr-un mod care sa le trasmita cat mai bine intelesul. Pentru a modifica tipul de diagrama:

1. Dati click pe diagrama2. Din meniul Chart, alegeti comanda Chart Type3. In caseta de dialog Chart Type selectati un tip de diagrama4. Dati click pe OK

Optiunea Chart Type din meniul Chart ofera mai multe optiuni decat lista Chart Type aflata pe bara de instrumente Chart.

Modificarea suprafetei diagramei

Suprafata diagramei este fundalul pe care este trasata diagrama. Suprafata reprezentarii grafice este fundalul din diagrama insasi, in interiorul axelor. Liniile de grila sunt cele care traverseaza suprafata reprezentarii grafice, aliniindu-se cu valorile majore din lungul axelor. Pentru a modifica suprafata diagramei:

1. Dati dublu-click pe suprafata diagramei2. In caseta de dialog Format Chart Area, dati click pe tabul Patterns si introduceti valori noi pentru a modifica elemente ca bordura ce inconjoara suprafata diagramei, culoarea ei si orice efecte de umplere, cum ar fi utilizarea unui gradient, a unor texturi sau chiar a unei imagini3. Dati click in tabul Font si introduceti valori noi pentru a modifica atributele fonturilor din etichetele axelor, din legende si titlul diagramei.4. Dati click pe OK

Pentru a modifica suprafata reprezentarii grafice:

1. Dati dublu-click pe suprafata reprezentarii grafice2. In caseta de dialog Format Plot Area, modificati bordura ce inconjoara suprafata reprezentarii grafice, culoarea ei si orice efecte de umplere cum ar fi utilizarea unui gradient, a unor texturi sau hiar a unei imagini pentru suprafata reprezentarii grafice.

113

3. Dati click pe OK

Pentru a modifica formatul liniilor de grila:

1. Dati dublu-click pe o linie de grila2. In caseta de dialog Format Gridlines, dati click in tabul Patterns si introduceti valori noi pentru a modifica stilul, culoarea si grosimea liniilor de grila3. Dati click in tabul Scale si introduceti valori noi pentru a modifica scara axelor legate de aceste linii de grila si intersectiile cu celelalte axe.4. Dati click pe OK.

Modificarea titlului, axelor si legendei

Puteti formata in mod separat titlul, axele si legenda unei diagrame. Dati dublu-click pe elementul dorit sau dati click reapta pe el si din meniul restrans alegeti optiunile pentru formatare. Pentru a modifica formatarea titlului diagramei:

1. Dati dublu-click pe titlul diagramei2. In caseta de dialog Format Chart Title, dati click in tabul Patterns si introduceti valori noi pentru a modifica bordura care inconjoara titlul, culoarea sa si orice efect de umplere3. Dati click in tabul Font si introduceti valori noi pentru a modifca atributele fontului4. Dati click in tabul Alignment si modificati alinierea sau orientarea textului titlului5. Dati click pe OK

Pentru a modifica formatarea unei axe:

1. Dati dublu-click pe o axa2. In caseta de dialog Format Axis, utilizati taburile Patterns, Scale , Font Number si Alignment pentru a formata atributele respective ale axelor3. Dati click pe OK

Pentru a modifica formatarea legendei:

1. Dati dublu-click pe legenda2. In caseta de dialog Format Legend, utilizati si taburile Patterns, Scale, Font, Number si Alignment pentru a modifica oricare dintre atributele respective ale legendei3. Dati click pe OK

Tabul Alignment din caseta de dialog Format Legend contine elementele de control pentru plasarea legendei in suprafata diagramei. Pentru a formata doar una dintre intrarile din legenda, dati click pentru a o selecta si utilizati caseta de dialog Select Legend Entry Level. Pentru a sterge elemente, cum ar fi titlul sau legenda, dati click pe bordura elementului si apasati tasta Delete, sau dati click dreapta pe element si din meniul restrans alegeti comanda Clear. De asemenea, puteti utiliza butoanele aflate pe bara de instrumente Chart pentru a adauga sau a sterge o legenda, ori pentru a inclina textul axei in sus sau in jos.

114

Modificarea unei serii de date

Seria de date este un grup de valori asociate, asa cum sunt toate valorile dintr-un rand sau o coloana a foii de date. De cele mai multe ori, seria de date este reprezentata printr-o linie sau o serie de bare. Puteti modifica separat fiecare serie de date. Pentru a modifica o serie de date dati click pe ea si apoi in linia de editare de deasupra diagramei apar referinte la celulele ce contint datele pentru seria respectiva si, de asemenea, o fereastra descriptiva care defineste punctul de date pe care ati dat click. Puteti sa editati referintele in linia de editare. Pentru a modifica formatul unei serii de date dati dublu-click pe ea si in caseta de dialog Format Data Series, utilizati taburile pentru a modifica toate aspectele seriei de date.

Adaugarea de date la o diagrama

Dupa ce o diagrama a fost creata, este posibil sa doriti s-o extindeti pentru a include mai multe date. Pentru a adauga date la o diagrama:

1. Selectati diagrama2. Din meniul Chart, alegeti comanda Source Data3. In caseta de dialog Source Data, adaugati mai multe randuri utilizand tabul Series sau extindeti domeniul de date, pentru a include mai multe coloane, utilizand tabul Data Range4. Dati click pe OK

Adaugarea tabelelor de date si a liniilor de tendinte

Alaturi de orice diagrama, puteti include un tabel de numere ce sunt reprezentate de diagrama si o linie de tendinta care prezinta prognoza ce rezulta din date – de exemplu, o crestere sau o reducere. Pentru a adauga un tabel de date dati click pe butonul Data Table aflat pe bara de instrumente Chart. Pentru a modifica formatul tabelului de date, dati dublu-click pe tabel si, in caseta de dialog Format Data Table, editati stilurile de linie si caracteristicile fontului. Pentru a adauga o linie de tendinta:

1. Dati click pe o serie de date la care doriti sa adaugati o linie de tendinta2. Din meniul Chart, alegeti comanda Add Trendline3. In caseta de dialog Add Trendline, definiti tipul de linie de tendinta pe care-l doriti si stabiliti optiunile4. Dati click pe OK.

Crearea unui raport pivotTable

Rapoartele PivotTable si PivotChart va pot ajuta sa examinati datele in moduri diferite. Dupa crearea rapoartelor, puteti comuta randurile si coloanele pentru a oferi vizualizari diferite asupra numerelor.

115

Pentru a crea un raport PivotTable:

1. Dati click in zona de date selectata2. Din meniul Data, alegeti comanda PivotTable and PivotChart Report pentru a porni utilitarul de asistenta PivotTable and PivotChart3. Selectati raportul PivotTable, specificati sursa de date si indicati tipul de raport pe care-l doriti sa-l creati4. Pozitionati elementele tabelului pentru a crea vizualizarea dorita5. Dati click pe butonul Format Report (formatare raport) aflat pe bara de instrumente PivotTable6. Alegeti un format din caseta de dialog AutoFormat7. Dati click pe OK

Crearea unui raport PivotChart

Atunci cand creati un raport PivotChart, aplicatia Excel creeaza si raportul PivotTable. Acesta prezinta datele in mod grafic si puteti comuta randurile si coloanele fie in tabel , fie in diagrama. Pentru a crea un raport PivotChart:

1. Dati click in zona de date selectata2. Din meniul Data, alegeti comanda PivotTable and PivotChart Report pentru a porni utilitarul de asistenta PivotTable and PivotChart3. Selectati raportul PivotChart, specificati sursa de date si indicati daca doriti ca raportul sa fie plasat intr-o foaie de lucru noua sau intr-una existenta4. Pozitionati elementele diagramei pentru a crea vizualizarea dorita

Modificati formatul oricarui element din PivotChart, la fel cum ati proceda cu alta diagrama.

Configurarea bazei de date

Configurati o baza de date in acelasi fel in care ati crea domenii intr-o foaie de calcul tabelar. Pentru a configura o baza de date:

1. Introduceti numele campurilor in partea de sus a unui grup de coloane adiacente2. Introduceti datele in randurile de sub numele campurilor

Crearea unui formular

Puteti crea un formular, astfel incat dumneavoastra si altii sa completati rubricile goale si sa adaugati inregistrari noi, sa editati si sa stergeti inregistrari existente si sa cautati prin baza de date. Pentru a crea un formular:

1. Dati click in orice celula care contine date2. Din meniul Date, alegeti comanda Form3. In caseta de dialog a formularului foii de lucru, dati click pe butonul New si completati campurile pentru o noua inregistrare

116

4. Dati click pe butonul Close pentru a inchide formularul.

Sortarea bazei de date

Informatiile dintr-o baza de date pot fi sortate alfabetic si numeric, utilizand pana la trei campuri pentru sortare. Pentru a sorta o baza de date:

1. Dati click in orice celula din baza de date2. Din meniul Data, alegeti comanda Sort3. In caseta de dialog Sort, alegeti un nume de camp din lista autoderulanta Sort By4. Pentru a sorta in continuare datele utilizand intrarile din al doilea si al treilea camp, alegeti alte campuri din cele doua liste autoderulante Then By5. Pentru fiecare lista autoderulanta Sort By, dati click pe optiunea Ascending pentru a sorta de la mic la mare, de la vechi la nou sau de la A la Z. Dati click pe optiunea Descending pentru a sorta de la mare la mic, de la nou la vechi, sau de la Z la A6. Dati click pe OK pentru a vedea datele sortate

Extragerea datelor

Puteti utiliza criterii pentru a extrage toate inregistrarile care se potrivesc cu acestea, pentru ca apoi sa folositi datele extrase in alte parti ale foii de lucru sau in rapoarte. Pentru a extrage date dintr-o baza de date:

1. Dati click in orice celula din baza de date2. Din meniul Data, alegeti Filter – AutoFilter3. Dati click pe oricare dintre butoanele cu sageti de langa numerele campurilor pentru a afisa o lista a intrarilor din campul respectiv4. Alegeti o intrare din lista pentru a vizualiza numai acele inregistrari ce se potrivesc cu intrarea5. Continuati sa filtrati utilizand celelalte butoane cu sageti, daca este necesar

Insumarea datelor numerice dintr-o baza de date

Pentru orice lista numerica din baza de date, puteti crea totaluri si subtotaluri. Pentru a insuma datele numerice din baza de date:

1. Selectati orice celula din baza de date2. Din meniul Data, alegeti comanda Subtotals3. In caseta de dialog Subtotal, selectati un camp din lista autoderulanta At Each Change In4. Dati click pe OK.

Comutarea la alta foaie de lucru

Puteti utiliza taburile foilor de lucru, vizibile in partea inferioara a foii curente, pentru a comuta rapid de la o foaie la alta. Pentru a comuta la alta foaie de lucru dati click in tabul foii de lucru pe care doriti s-o afisati. Daca tabul nu este vizibil, utilizati butoanele taburi pentru derulare prin foi.

117

Denumirea foilor de lucru

Puteti inlocui denumirile prestabilite ale foilor de lucru cu denumiri utile, informative. Pentru a denumi o foaie de lucru:

1. Dati dublu-click in tabul foii de lucru pe care doriti s-o redenumiti2. In tabul foii scrieti o denumire noua peste denumirea curenta

Referirea in formule la date din alte foi de lucru

Atunci cand construiti o formula, puteti include date din alte foi de lucru. Pentru a construi o formula utilizand date din alta foaie de lucru:

1. Dati click pe celula destinatie pentru formula2. Incepeti formula, scriind un semn egal, o paranteza la stanga, un nume de celula si apoi un operator3. Referiti-va la celule din alta foaie de lucru, comutand la foaia respectiva si apoi selectand celula sau celulele dorite4. Apasati tasta Enter dupa ce terminati de construit formula

Unificarea datelor intr-o singura foaie de lucru

Atunci cand foi succesive dintr-un registru de lucru contin exact acelasi aranjament de date, puteti insuma domenii ce se extind „in jos” de la o foaie la alta, nu numai in interiorul aceleiasi foi de lucru. Procesul se numeste unificarea datelor utilizand referinte 3D. Pentru a unifica datele utilizand date din alte foi de lucru:

1. In foaia de lucru pe care doriti sa se afle unificarea, dati click in celula destinatie pentru formula si incepeti scrierea acesteia ca de obicei2. Selectati domeniul sau celula in prima foaie de lucru din domeniul de foi3. Apasati si mentineti apasata tasta Shift4. Dati click in tabul ultimei foi de lucru din domeniu5. Apasati tasta Enter pentru a vedea rezultatul formulei

Denumirea domeniilor

Atunci cand atribuiti un nume unui domeniu, puteti utiliza acest nume in formule in locul adresei domeniului. Numele domeniilor usureaza referirile la date si intelegerea formulelor. Pentru a denumi un domeniu:

1. Selectati domeniul pe care doriti sa-l denumiti2. Din meniul Insert, alegeti Name – Define3. Introduceti numele in caseta de dialog Define Name4. Dati click pe OK

Pentru a utiliza numele intr-o formula alegeti comanda Paste din submeniul Name. 118

Auditul unui registru de lucru

Pentru a evita rezultatele false provenite din formule incorecte, aplicatia Excel poate sa identifice celulele care au furnizat datele pentru o formula. In felul acesta puteti vedea cu usurinta daca toate celulele dorite au fost incluse in calcul. Pentru a urmari precedentele unei formule:1. Selectati celula sau celulele ce contin formula2. Din meniul Tools, alegeti Formula Auditing – Trace Precedents3. Alegeti din nou comanda Trace Precedents pentru a vizualiza un nivel suplimentare de precedente, daca acesta exista

Pentru a elimina sagetile, alegeti Formula Auditing – Remove All Arrows din meniul Tools.

Cautarea rezultatelor

Folositi caracteristica Goal Seeking din aplicatia Excel pentru a forta obtinerea unui anumit rezultat dintr-un calcul, prin modificarea uneia dintre componentele acestuia. De exemplu, daca stiti cresterea procentuala pe care o cautati, puteti utiliza Goal Seeking ca sa determinati modificarile care sunt necesare pentru producerea aceslui rezultat. Pentru a cauta un rezultat:

1. Din meniul Tools, alegeti comanda Goal Seek2. In caseta de dialog Goal Seek, specificati celula a carei valoare doriti s-o setati, valoarea pe care doriti s-o aiba celula si celula a carei valoare poate sa varieze pentru ca rezultatul sa fie cel dorit3. Dati click pe OK4. Dati click pe OK, pentru a accepta modificarea, sau dati click pe butonul Cancel, pentru a o respinge

Inserarea comentariilor

Comentariul este o adnotare pe care o atasati la o celula pentru a oferi informatii despre continutul ei. Aceasta caracteristica permite mai multor utilizatori sa examineze aceiasi foaie de lucru si sa-i ataseze propiile lor comentarii. Pentru a insera un comentariu:

1. Selectati celula la care doriti sa atasati un comentariu2. Din meniul Insert, alegeti optiunea Comment3. In caseta galbena de text care apare si va afiseaza numele, introduceti textul pentru comentariu4. Dati click in alta celula pentru a inchide caseta de text

Includerea tagurilor inteligente

Atunci cand introduceti date pe care aplicatia Excel le recunoaste ca fiind simboluri bursiere (actiuni) sau nume, celula primeste un tag inteligent care este indicat printr-un marcaj triunghiular rosu in coltul din dreapta jos. Puteti da click pe butonul Smart Tag

119

Options (optiuni tag inteligent) pentru a efectua actiuni precum cautarea simbolului bursier in Web sau introducerea de informatii de contact pentru numele respectiv in aplicatia Outlook. Pentru a include un tag inteligent:

1. Scrieti un simbol bursier SUA sau alt element recunoscut de aplicatia Excel2. Apasati tasta Enter3. Deplasati cursorul peste celula si dati click pe butonul Smart Tag Options pentru a vedea lista de optiuni

Protejarea unei foi de lucru

Puteti permite altor persoane sa lucreze in portiuni din registrul dumneavoastra de lucru sau in tot registrul. Cu toate acestea, este recomandabil sa stabiliti din timp optiunile de formatare a celulei, astfel incat nimeni sa nu poata aduce modificari in zone sau in intregi foi de lucru care doriti sa ramana neschimbate. Pentru a bloca unele celule impotriva editarilor neautorizate:

1. Selectati celulele care vor fi blocate si, din meniul Format, alegeti comanda Cells sau dati click-dreapta si, din meniul restrans, alegeti comanda Format Cells2. In tabul Protection din caseta de dialog Format Cells bifati casuta de validare Locked3. Dati click pe OK

Pentru a proteja un registru de lucru:

1. Din meniul Tools, alegeti Protection – Protected Sheet2. In caseta de dialog Protected Sheet, puteti atribui o parola astfel incat sa fiti singurul care poate inlatura protectia

120