SUPLIMENT LA „REALITATEA ILUSTRATĂ" Mr. 719

ERO ICA REZ IST EN T A A FURTULUI A DAROÉDeunăzi, acest mic post în a in ta t dela frontiera Sudanulu i, pe care-1 apăra o m ân ă de Ascari, snito com anda unu i tân ă r locotene»i4

ita lian a fost a tacat de un puternic grup de automobile blindate, inam ice. Şase ore a du ra t lupta., în cursul careia, deşi ram t îa u n p ^ r, com andantu l s’a m en ţin u t pe poziţie , ^ m o r a liz â n d p® atacatori. Iu cete d in u rm ă, sosind în tăr ir i, u»a»wcul a fost s*Ut sa seretraga îasaua

Pe teren m orţi şi răn iţi. ____________ __________________________ 11 ” ...........! ----------- ---------- ------- - ■-

U N A D U P A A ï.,TA

S e schimbă multe în ţara noastră. (Jar une.'e j i u se dau bătute tie loc. Racile

vechi se ţin ca scaiul şi nu se vede când le-o sosi şî lor ve- Icalul ca să nu mai auzi de ele.

In săptămânile trecute, am cetit, una după alta, veştile despre trenurile care au dat pe- * ste căruţe şi au omorît oameni - şi dobitoace. Acesta este păcat vechi în treburile Drumului-de- ' Fer. Oamenii puşi de pază la ; bairiere stau cu gura căscată, n u lasă opritorile jos la trece­rea căruţelor şi iute se petrece nenorocirea. ,

Lumea spune: Da de ce cei cu căruţele nu deschid ochii că trece trenul? Da, este şl acea- sta. Dar poate fi noapte, poate (> fi un cot după care trenul nu se vede. Oricum, vina trecătorii- / lui nu scuteşte de vină pe paz­nic. Pentru ce a fost pus el a- colo? Ca să dea de veste şi să oprească trecerea.

Totuşi oamenii aceştia parcă sunt vorbiţi să facă pe dos. Una după alta, ceteşti despre neno- rociriJe de soiul acesta care nu se mai isprăvesc. t

Cetisem despre atâtea din ele şl le însemnasem ca pacoste a t vieţii noasfere. Iată că, la toate acestea, vine să se adaoge alta < nouă: O aflăm dintr’o telegra- f m ă din Constanţa, cu data de ! 19 Octombrie a. c. (Timpul, 21} Octombrie a. c.) S’a petrecut ‘ Pe linia drumului-de-fer Medgi- f dia-Tulcca. Trenul a prins că- F ruţa în care se aflau 2 oameni. J Am ândo i a u fost greu răniţi, J u n ca! «m ont, iar căruţa sfâ- J râm ată .

K o veste ca m ulte altele. J Dar oare n u îngrozesc şi n u în- J grtjesc ele pe n im eni? La C. {V? n u c a « r a c a c i l n i i l i v t A n f i ' t 'F. B . nu se găseşte nim enea care să se turbure de atâtea 1 nenorociri, de nepăsarea paz- f nicilor de bariere şi să fa c ă ; rânduie li pentru trezirea lor? »

E nevoie de o lucrare sufle- J tea.seă pentru treziirea cugete- , lor adorm ite şi a le face astfelsă a ibă a ltă sim ţire către sem enii lor. C F. R . aveau odată* nişte cuvân tători care pu teau v lua asupra lor o asemenea sar- f cină. O fac? P ân ă acum nu se ? vede. f

XI

ZVAELIREA D ISCULU I J M ă n it nedum erit la dările *

de seamă despre feluritele jo ­curi sportive şi dau peste zvâr- < Urea discului. Nu înţeleg însă cărei nevoi răspunde aceasta? , Ce? a i să a i vreodată nevoie să j zvârli cu farfuriile? Trebuie să f te deprinzi cu un asemenea i joc? ţ

Şi, la urma urmei, este ace- i sta joc? Dacă e vorba pe armi- ? care, n u se face aceasta fă ră i n ic iun joc şi n u se desprind •’ astfel toţi copiii să arunce cu p ia tra? Când sare Ia tine un câne, nu se răpede oricare să la o peatră şi să zvârle în el? Pentru aceasta m ai trebuie de­prindere şi privelişte şi galerie şi intrare cu p la tă şi să fii plă- ■. tit, fiindcă ai zvârlit un tal- * ger? ?

P ăi acestea noi le avem fără , p lată, la copiii care aruncă peatra pe m aidane şi o aruncă destul de bine şi de departe. P lătească cine o vrea, dar nu face să plăteşti astfel de copi­lării !

A rh im . S c rib a » •>

Aceste curioase lăcuste au rămas, într’o gravură, la muzeul, de Istorie Naturală din Madrid, în amintirea unei invazii întâmplată în ziua de 24 Iunie 1556.

Invazii de lăcuste s’au văzut pre­tutindeni şi totdeauna. dar acestea

se deosibesc mult de acelea pe cari le cunoaştem cu toţii. Profesorii de istorie naturală cari au văzut stra­nia gravură în cursul secolelor, sus­ţin că nu natura a fost accca care a creat o excepţiune, ci mai de gra­bă un desenator s’a distrat schim­bând întreaga conformaţie a lăcu­stelor.

Străvechea ştiin ţă medicală c h i­neză ara tă că orice organ al cor­pu lu i omenesc are diferite înrud iri şi legături. Spre exemplu, in im a este fiica ficatu lu i, prietena splinei şi duşm ana rin ich ilor; culoarea ei favorită este roşul, iar anotim pul cel m a i prielnic este vara.

preparai chimic întrucât ştiinţa n’a reuşit încă să-l obţină în labo­rator; dar e o substanţă caro se gă­seşte în sucul multor plante, în spe­cial în trestia de zahăr, în sfeclă, în urtar. Industria se mărgineşte să-l extragă, să-l cristalizeze, să-l rafi­neze.

Indienii, chinezii şi popoarele din Oceania l-au cunoscut în epoci de­părtate; cel cristalizat a apărut cu numele de „Sare indiană” la înce­puturile erei creştine. Arabii an dat o mare atenţie răspândirii zahăru­lui, ducându-l în Egipt, Maroc, Pa­lestina şi Siria, Spania, Portugalia şi Sicilia.

In 1747, descoperindu-se proprie­tăţile sfeclei de zahăr, s’a început fabricarea în Silezia, Boemia şi Franta.

Napoleon I înţelese importanţa preţiosului aliment şi încurajă ini­ţiativele particulare deşi trebui să învingă chiar împotrivirea câtorva savanţi printre cari Parmentier, făuritorul zahărului din struguri. Zahărul, se ştie, este cel mai asi­milabil dintre hidraţii de carbon ceeace înseamnă că dă corpului o- menesc, în mod direct, forţa vie de care are nevoie, dar pe de altă par­te prezintă avantajul de-a nu obosi stomacul.

Li&fa de bucate

cest nobil senior obişnuia să prân­zească totdeauna singur; dar, îna­inte de a-şi chema majordomii el consulta în mod regulat un carto­naş. Curios, contele Hugo de Mont- forte îl întrebă într'o zi ce anume era în hârtia aceea.

— Vrei într’adevăr să ştii? — răspunse ducele. — Ei bine, ia-o şi citeşte.

Era lista bucatelor pe cari şeful bucător al casei princiare le pregă­tise pentru stăpânul său.

O bizară formă de monarhie du­blă există şi astăzi în teritoriul în­vecinat ou oraşul Porto Novo, în Dahofey (Africa occidentală fran­cezo). Convinşi că şeful tribului trebue să-şi exercite neîntrerupt funcţiunile sale, indigenii din re­giunea aceea aleg un „rege de zi", care guvernează din zeri nână în amurg si un ..rege de noapte“ care urmează dună el odată cu însera­rea.

M ânuşile

Z a h ă ru l

Zahărul este de actualitate, nu-i a$a? Ei bine, să vorbim despre el din moment ce a-

cest produs c considerat atât de preţios încât poate fi cel dintâi ra­ţionai în caz de necesitate. Aceasta dovedeşte, că zahărul are un rol de căpătenie în alimentarea omului. Dar nu erau de aceeaşi părere şi oamenii din vechime cari îl soco- tiau ca medicament şi ca să-l aibă se duceau la farmacist. Mai târziu, era weţuil ca un fel de condiment şi destinat numai clasei privilegiate Platon alunga din republica sa idea­lă pe fabricanţii da dulciuri şi găsea zahărul un lux; dar în secolul al Xltt-lea bunurile se- schimbară şi z&Mrul începu sä fie apreciat de Frederic ai }f-lm. Zahărul este un hidrai de carbon adică făcut din apă şi din cărbune pur, însă în in­timă combinaţie organică şi nu în virtutea amesteci dui. Nu este un

Cel dintâi exemplar a fost văzul acum cinci sute de ani. la un prânz in salonul de festivităţi

al ducelui Enric de Brunswick. A-

Pentru a evita ca detaliile şi m a i cu seamă aşa zisele „gogs“ (fraze spirituale) ale unu i film să fie fu ­rate cum se în tâm p lă adesea în cursui producţiei, societăţile cine­m atografice d in Hollywood organ i­zează acum lucrul în aşa fel încât foarte pu ţin i funcţionari şi actori să cunoască subiectul şi detaliile unu i film îna in te de programarea lui. De aceea subiectul şi scenariul Un e copiat n ic iodată în întregime de o singură dactilografă, ci se dis­tribue file sau ju m ă tă ţ i de file la câte un grup de secretare.

Sunt cu lotul altceva decât nn

accesoriu modem al îmbră­cămintei. E dejuns să spunem

că existau chiar pe vremurile lui Homer; acesta vorbind despre La- ente spune că oridecâte ori îşi să­pa grădina, regele-păstor îmbrăca mănuşile pentru a-şi apăra pielea mâinilor.

Deasemeni şi Romanii din anti­chitate foloseau mănuşile şi tot ei au fost. acei cari !e-au răspândit ti­zul în lume. In Evul mediu, multi predicatori afuriseau mănuşile ceeace n’a împiedicat lumea să le poarte ba, cu vremea, ele devenise­ră chiar un fel de simbol. Astfel, „dreptul mănuşilor“ spre exemplu, era darul obligatoriu al cumpără­torului unui imobil de raport sau te­ren fată de seniorul care-i ceda proprietatea.

In secolele următoare s'au con­fecţionat mănuşi din catifea, atlas, tafta, mătase, lutru şi din alte piei

preţioase, în secolul al XVI-lea s’au văzut unele împodobite cu nestema­te şi chiar mânuşi din pânză de pă­ianjen !

TEATRE

COMEDIA: „Tâlharii”.REGINA MARIA: „Hoţii",

CINEMATOGRAFE

ARO: „Destry“ cu Marlene Dietrich. CAPITOL: „Iadul îngerilor”. CARLTON: „Dragoste în culise” şi

Moda zilei.ELYSEE: „Trandafirul însângerat”. FEMINA: „Şarja morţii”.

MIORIŢA: „Fetiţele au crescut” şi „Dragostea mea te cheamă”.

NISSA: „Zenobia”.OMN1A: „Beau geste” şi „Hotel

Imperial”.PALAS: „Capcana" şi „Omul care

a înfruntat moartea”.RIALTO: „Cocoşatul delà Notre

Dame” şi „Femei”.ROXY: „Balalaica”.SELECT : „La răscruce de vânturi” . TRIANON: „Cuvânt de onoare”.

Prim ui cablu subm arin care a le ­ga t Europa cu America putea sa transm ită num a i două cuvinte pe m inu t.

19 SEPTEM BRIE 1875. — Pentru, a se face loc podu lu i East-River, la New-York, s’a dărâm at un întreg şir de case: clişeul nostru arată p r im u l burgh iu uriaş de oţel pus în func­ţiune în z iua aceea

Prea p u ţin i dintre paznic ii g ră­d in ilo r zoologice sunt în mâsiură să determ ine sexul crocodililor în a ­in te ca femelele să-şi depună ouăle.

In secolul al XlV-lea, când re­publica Veneţiei ajunsese în culmea gloriei şi a splendoarei,

tuna dintre ceie mai populare serbări ale anului era o sângeroasă „corri­da” care, în virtutea unei străvechi tradiţii, se desfăşura în faimoasa piaţetă situată între Piaţa San Mar­co şi Riva degli Sclùavoni. Locul fi- cesta era caracteristic pentru cele două imense coloane în vârful căro­ra se vedea Leul din San Marco şi staţia Sf. Teodor care zdrobeşte sub călcâiul său un crocodil.

Pe vremea întâmplărilor ce pove­stim mai jos, cele două coloane îm- piSniser:', aproape două sute de ani

de mută stăpânire în mijlocul Pia­ţetei. Palatul Ducal însă nu era ter­minat căci ajunsese abia la o treime faţă de înălţimea pe care o căpătă inai târziu egalând astfel pe aceea a btsericei Sf. Petru.

In anul 1335 eira Doge m-j.hu Fa­llerò şi întc’una din zilele lunei Fe­bruarie, zi fixată de tradiţie pentru lupte de tauri, poporul se îmbulzea în Piaţeta, nu atât pentru a se amu­za la desfăşurarea corridei, ia care­tte altfel — asista în fiecare an, cât pentru a vedea intrarea în palatul ducal a ospeţilor pe cari Dogele îi primea pentiru obişnuitul banchet organizat în asemenea ocazii.

Acest spectacol era vrednic de in­teresul Veneţianilor. astfel că tot ceeace oralul lagunelor avea mai nobil, mai cunoscut şi mai bogac se grăbia să vină la întâlnire. Toţi erau mari seniori veneţiani, cu nume i- stoirice ilustrate în guvernare sau în războiu. iar feme le lor, frumoase şi superbe, îmbrăcate în mătase, în hermină şi în brocart, încântau vă­zul cu strălucirea de basm a po­doabelor de aur şi pietrele lor pre­ţioase.

Poporul admira ea şi m si­nea lui se bucura 6e defi­lare de zeiţe, şi de sera: zei in care vedea personificată îrsâş: Republi- :a, puternică, glorioasă şi bogată, aiândiri de acel prestigiu Venetian temut în omenirea întreagă pe ca- re-i făuriseră ei: magistraţi, răsboi- nici marinari şi traficanţi. Iar în fiecare din acele încântătoare doam­ne, era par’că personificată însăşi Veneţia pe care, la câteva secole mai târziu, pictorii ei trebuiau să ia ca model spre a simboliza, în fres­cele lor luminoase şi triumfale, ne­biruita şi glorioasa republică?

Dar cea mai frumoasă dintre ele, madona Angiola, nu se afla acolo. Era în palat, lângă soţul ei, Dogele Marin Fallerò.

Poporul ştia şi de aceea, din când în când, ridica privirile spre balcoa­nele palatului. Şi când. după câte­va minute, o văzură ivindu-se, în­conjurată de doamnele ei de onoa­re, un strigăt de admiraţie porni din rândurile mulţimei entuziaste; „Ei.

dar e însăşi Madona, atât e de fru­moasă!”

Dogaresa e 'a din nobila familie a Loredanilor şi, respectând ultimele dorinţe ale părintelui ei, îşi unise tinereţea, la douăzeci de ani, cu un bărbat care avea aproape şaizeci. Totuşi, se părea că nici o altă căs­nicie nu fusese mai fericită ca a. lor, într’o vreme când Veneţia era un întreg focar de intrigi, de ca­lomnii şi bârfeli, nici un glas nu cu­tezase să se ridice vreodată spre a pune la îndoială virtutea frumoasei şi tinerei Dogarese.

Minunatele săli ale Palatului Du-

3

Angiola, prea frumoasa şl tânăra soţi© a Iul Marin Fallerò

cai gemeau de lume, In zaua aceea întreaga nobilime şi bogătaşii Ve­neţiei îşi dăduse întâlnire acolo.

Intrarea perechei ducale în marele salon a fost un adevărat triumf: Marin Faliero, deşi ajuns la o vâr­stă înaintată, nu pierduse nimic din prestanţa-i bărbătească, iar Madona Angiola, în somptuoasa-i toaletă de dogaresă veneţiană, strălucea de frumuseţe şi tinereţe.

Marin Faliero ajunsese ia cea mai înaltă treaptă în conducerea Statu­lui, în te’o vreme când, din cauza nemai auzitei prosperităţi ce domnia, în Republică, morala se găsea la uja nivel foarte scăzut. Toate instituţiile vieţii civile, inclusiv căsătoria, erau batjocorite. Serbări publice, baluri mascate, banchete, se succedau fără întrerupere, dând naştere intrigilor viciului şl neorândueiii.

Dar la acest banchet, primul pe care-1 organiza, hotărât să se opună oricărei neplăceri sau oricărei în­călcări a bunei cuviinţe, Marin Fa­liero făuri cu mâinile sale primul 1- nei ai acelui lanţ de evenimente cari trebuiau să se Încheie eu o tragedie la amintirea căreia omenirea se în- fioară şi astăzi.

Banchetul se desfăşura Sn chip mulţumitor afară de un incident care, în primul moment, părea lipsit de importanţă, iar unii nici nu-l luaseră în seamă. Dogele şi Dogaresa se plimbau printre oaspeţi, având pentru toţi atenţiuni şi cuvinte plă­cute şl treceau dela un grup la '’Hui când, deodată, Marin Faliero zări pe

un tânăr senior care făcea presiuni, nu chiar discrete, pe lângă o tână­ră doamnă de onoare a Dogaresei, Superba lui seninătate se întunecă pe regândite. El nu putu suferi un atât de rău exemplu în Palatul du­cal, afând că tânărul acela nu a- pa-rţinea nobilimii, ba că era prea puţin cunoscut şd. chiar lipsit de avere, el porunci să fie isgonit din palat.

Urmă o scenă penibilă. Michele Steno, vinovatul — palid de mânie pentru tratamentul umilitor ce i se aplicase în faţa înt.regei adunări şi, în deosebi, a femeii la favorurile căreia aspirase, se împotrivi. Dar paznicii însărcinaţi cu alungarea lui îl ridicară pe sus, cu forţa, şi-l scoaseră afară. Toate acestea au durat câteva minute. Puţin după a- ceea incidentul era uitat şi serba­rea continuă cu mai multă însufle­ţire. spre satisfacţia generală.

Uşile apartamentului ducal se în­chiseră în urma lui şi. Michele Ste­no, vânăt de ruşine pentru umilirea suferită, nu mai asculta, în c.Hpa a- ceea decât glasul amorului său pro­priu jignit, al resentimentului său de mândrie.

Privi în juru-3. Era singur. La câţiva paşi se afla uşa sălii marelui Consiliu; intră înăuntru. Linişte şi pustiu. Văzu tronul Dogelui, se a- propie hotărît de el şi lăsă acolo ur­mătorul bilet: ,.Marin Faliero. stă­pânul celei mai frumoase femei: tu îi preamăreşti farmecele şi alţii $e bucură de ele!”

Michele Steno e scos afară din Palatul Ducal din ordinul lui

să fie condamnat la moarte, deca­pitat în Piaţetă, între cele două co­loare, loc obişnuit pen tini execuţiile capitale.

Dar care nu fu mirarea, dacă nu chiar încremenirea obştească a- tunci când se află că, în ciuda măr­turisirii lor complete făcute de Ste­no, acesta fusese obiectul unei o- sânde neînchipuit de uşoară: o lună de temniţă şi un an de exil!

Niciodată nu dăduseră „Avoga- dorii" o atât de extraordinară do­vadă de blândeţe. Şi, fireşte, s’au tras concluziuni; dar cât de îndrep­tăţite au fost poate să judece ori­cine: „Prin urmare, dacă pedeapsa a fost atât de uşoară, înseamnă că intr’adevăr Dogele...” şi urmau cu­vintele din scrisoare. După care ve-

şi Croaţia sub sceptrul Veneţiei? Ci­ne a dat Veneţiei minunatele privi­legii în Ţara Sfântă?

Cine a smuls Zara din mâinile Maghiarilor? Zara, cel mai preţios juvaer al Coroanei Veneţiei! Un Faliero, totdeauna un Faliero! Şi câte altele nu făcuse Falierii pentru Veneţia! Cine a aprovizionat cu a- liments flotele în războiu, cine a obţinut dela Roma îndurare pentru păcătoşii veneţiani, cine a înfrânat agresiunile Genovezilor contra Re­publice! Un Faüero şi totdeauna un Faliero!

Un om de talia Dogelui nu putga accepta orbeşte situaţia în care fu­sese pus. Ceva trebuia să facă. O simţda, şi-o spunea lui însuşi. Dar

6e râsbtmaseî Cu paşî <îe lup, el parasi palatul. A doua ai, se ţinea acolo un Consiliu şi Dogele, înainte de a intra in sală, urmat de senatori, trecu pe lângă tronul său unde găsi biletul injurios. Era o crimă, nemai auzită. Chemă senatorii, cerând răz­bunare, şi toţi li recunoscură drep­tatea. Vinovatul trebuia căutat nu­mai decât, ün premiu însemnat se oferi aceluia care avea să-l predea justiţiei.

Bănuiala căzu imediat asupra 3hfl Michele Steno care fu arestat. Intre timp vestea scandalului se Îm­prăştie în întreaga Veneţie. In pieţe, pe străzi, în case, nu se mai vorbea decât despre frumoasa soţie a Do­gelui, de biletul infam şi cât putea fi de adevărată sau falsă declaraţia celui care insultase. Şi fiecare pre­vedea epilogul se andai ului: fără în­doială că ofensatorul Dogelui avea

neţianîi socotiră că au «repWri eft vorbească oricând cu dispreţ despre un Doge care îngăduia propria-1 batjocorire cu atâta uşurinţă.

Dar cel lovit deadreptul In Inimă de sentinţa „Avogadariloir* a fost, cum lesne se înţelege, Mariu Faliero; Ea îl făcu să turbeze de mânie. Oso- cotia o ocară, o a doua şi mult mal sângeroasă Insultă adusă lui Falle­rò un membru al acelei familii că­reia Veneţia 11 datora totul. Imen­sele servicii aduse de strămoşii Iul erau astfel anulate de către justiţia veneţiană. Şi nu ea justiţie prin sine însăşi, ci ca mijloc de-a lovi cât maî dureros în onoarea Dogelui! Numai amintirea faptelor străbunilor lui ar fi trebuit să determine pe „Avoga- dori" ia o cât mal cruntă asprime faţă de vinovat. Oare n ’a foet un Fallerò acel care-1 biruise pe Ro­berto Guiscardo şi adusese Dalmaţia

töhp de douăzeci şa patru de otre n’a fost în stare să cugete. Ca un leu ră­nit se plimba prin apartamentele «ale; tremurând, răcnind de, ciudă

f ete durere pentru nedreptatea ce se făcuse. Din mintea lui se şter­sese aproape cu desăvârşire figura

lui Michele Steno — personaj fără Mici o însemnătate — pentru a face ioc acelora cari îi adusese o nouă ţi mult mal grea insultă.

Ţn cursul primelor douăzeci şi pa­tru de ore, într’altă parte a Veneţiei care nu era Palatul Duc al. şi prin mijlocirea altor oamieni, se făurea în răstimp al doilea inei ai lanţului fa­tal.

La acest punct să dăm cuvântul unui vechiu cronicar care a însem­nat desfăşurarea evenimentelor.

„Ori, s’a întâmplat — scrie el — ca a doua zi după ce se pronunţase sentinţa împotriva lui Michele Ste-

Pn respect pentru persoana noastră are „Consiliul celor patruzeci!” La care Amiralul răspunse: .,Serenisime Doge, dacă vrei să devii prinţ ai Republicei şi să infràngi semeţia a- eestei mobilimi, eu am curajul, când mă vei sprijini, să, încerc o aseme­nea operaţie, ş i atunci, te vei putea răzbuna!”

Aceste câteva cuvinte au fost dea- juns pentru Faliero. Daria răzbuna­rea? Iată că i se oferea mijloace pentru a o împlini, iată că-1 făceau să întrevadă posibilitatea de-a umili pe acei patrician! orgolioşi cari n ’a- veau nici un respect faţă de demni­tatea dogala, faţă de un Faliero!

Cel doi bărbaţi erau înţeleşi. Con­tinuau a vorbi în şoapte, schiţând în linii mari apropiata conspiraţie. Trebuiau găsiţi partizani: întoc­miră o listă de persoanele în cari puteau avea încredere deplină. Ber-

Pâlcuri de spânzuraţi atârnau ca ciorchinii de balcoanele Duca!: se făcuse dreptate

PaSauuM

1

n Faitero în cursul serbării tradiţionale a luptei de tauri

no, un gentilom din casa Barbaro, om violent din fire, să se ducă la Arsenalul Marinei petru a cere anu­mite lucruri unui măiestru.

Era de faţă Amiralul Arsenalului care răspunse cererilor gentilomului atrăgându-i atenţiunea că nu-1 pu­teau satisface. Se iscă astfel o dis­cuţie aprinsă între Amiral şi Senior; acesta din urmă. la un moment dat, lovi pe celălalt cu pumnul in ochiu şi fiindcă purta un inel în deget, i- nelul deschise o rană prin care ţâş­ni sângele. Astfel, sângerând, alergă la Doge spre a i se face dreptate ce­rând o pedeapsă exemplară pentru seniorul din casa Barbaro: „Ce pot să fac pentru tine? întrebă Dogele. — Adu-ţi aminte în ce măsură a fost mdepsit Michele Steno ?» cât de pu-

tuccio Faliero, nepotul Dogelui, băr­bat inimos şi gata la orice a fost primul ales. Şi apoi alţi doi: Filippo Calendaro, cel mai expert marinar al timpurilor şi Bertuccio Isarello, minte ageră maestru în toate intri­gile şi înşelătoriile. Acelei primie convorbiri ii urmară altele, mult mai secrete. Şl, în sfârşit, totul fu pus la punct, in ziua fixată, şapte­sprezece căpetenii se vor împrăştia în diferite puncte strategice ale ora­şului, fiecare 'armat de patruzeci de oameni bine înarmaţi cari însă nu vor şti nimic despre ceeace erau sortiţi să aducă la îndeplinire.

Oâteva gmpuri aveau sarcina să aţâţe poporul la răscoală, aceasta pentru a da prilej Dogelui să sune clopokil dela San Marco, care era

semnalul de alarmă in cazuri ae pe- Bergarnuscu a i'osi pus t& o îarturt ricol public. Dar de astădată dopo- care deveni din ce în ce mai «audă tul trebuia să servească altui scop: până când obţinură mărturisiri coni­acela de-a face pe toţi nobilii şi pe plete lăsându-1 după aceea aproape toate personagiile cu vază să se a- mort pe lespezile închisorii «aüe.. t dune în Piaţa San Marco. Astfel, ar- jju maj era timp de pierdut. Crt matele sosite din toate părţile vor trei lnSi înfăşuraţi în mantale ş1 cm masacra asistenţa proclamând apoi faţa a>scunsă de glugi, urmaţi fiecsre pe Marin Faliero ca stăpân al Ve- <je‘ o mică escortă credincioasa, sf neţiei. instalară în biserica MântuitoroîwSZiua fixată pentru executarea ma- ^ trimiseră oameni de încredere 1»

relui proiect era aceea de 15 Aprilie zece din membrii Marelui -Cossffl® când totul fusese pregătit şi ar fi <jpre a_; aduce acolo. în secret, fiind reuşit pe deplin dacă n’ar fi fost vorba ^e chestiuni cari interesau un anume Beltramo Bergamasco, existenţa Statului, aflat în slujba Seniorului Niccolo Astfel cei fiece se adunară şi e i Itioni, care, auzind de cele ce_ se pu- u încuiate ascultară o scurtă ex- neau la cale, îşi sfătui stăpânul sa ■ seniorului Niccolo asupraramana acasa El înţelegea sa-i sal- £celui caz atât de g^,,. Toti au veze viaţa şi, in schimbul unui ase- d pârere trebue interogat Berga- menea serviciu, il conjura sa pastre- ^ nenorocitlil fu Wze secretul. Dar Lioni se arata nere- . .. . . ___cunoscător şi chemând servitorii, îi mai bine zis trar^>ortat te bise«c& puse să lege pe bietul Beltramo pe mtrucat dm cauza chm nrûo j^au care-1 ţinu prizonier în casa sa. ra j® nu se putea ţine pe p c ■ După acea se duse la locuinţa unui Şi acolo, în sacristie, Bergamasco nobil, prieten al său, Giovanili Eva- văzu în juru-i toate marile amon- ăenigo, care apoi trebuia să ajungă tăţi ale Republicei, pe acei temut:1 Doge, şi-i istorisi totul. Amândoi zece cari guvernau cu atâta straşpâ- pornîră atunc; spre casa lui Marco eie şi cari unul câte uniti îi ptmeaït Carmaro unde tus-trei hotărîră a întrebări. îndemnându-l pente» pre­supune pe Beltramo Bergamasco u- pria lui salvare, să divulge tot «e nei severe si nemiloase cercetări. A- ştia, să confirme, relatayea junşi la paiatul lui Lioni, nefericitul iui Niccolo. Şi neferic itu l

\ \ S ( iI k ;i I Ifa'- --J’

P MÌ Ì SP ^ Ì À

Frederic cel Mare obişnuia să-şi prepare o calea jn.ventată de el, în lo­cuind apa cu şampanie şi adăugâu- du-i puţinte l m uştar „pentru a spori aroma bău tu r ii” .

a# sa**.-wa ae o casa rtanm aia ae u u u cm u i,ct ne o locuinţa clin New-îorK ilin Acesta este portretul pe care vesH- care ttoamna Biakopool, despărţin- tn l pic i0r Dav id l-a făcut neferici- du-se de soţul ei — fiindcă o cura- lei regine M aria Autoan«tta în tim pparaseră îm preună — a ţinu t să-şi ce __ jn că ru ţa condamoiaţilor — ea

Pe aceleaşi trepte, cu câteva mm înainte, Mariu Faiiero primise Co-j |?erpar,ea spîe a ° !luce m 1 car" trecea prin faţa lu i spre a urca trep-

t . T

roana ducaiă tele eşafodului.

via:,co d u p ă ce s ’a r u g a t să i se la se v ia ţa , re c o n firm ă , d iv u lg ă totu l, g ă ­s in d c h ia r a m ă n u n te t ă in u ite sa u .uitate în t im p u l to rtu re i su ferite .

IJ e lib e ră r ile ce u r m a ră a u fo st sc u rte ş i energ ice . S e s ta b ili u n p la n c o m p le t de a c ţ iu n e ş i se im p ă r ţ ir ă (Ordirne.

T o a te case le că p e te n iilo r a u fo st în c e rcu ite in a ce la ş t im p ş i in v a d a te de po liţie . A re s tă r ile se e xe cu ta ră cu o aşa re pez ic iun e ş i v e n iră a tâ t de pe n e a şte p ta te în c â t n im e n i n u opu se re z iste n ţa . A u p o s t p r in ş i î n t a in ă ş i în c h iş i c h ia r m tem n iţe le P a la t u ­lu i D u c a l. A m ir a lu l A r s e n a lu lu i fu p r im u l d in lu n g a se rie ca re se v ă z u le g a t in la n ţu r i, u rm a t n u m a i d ecât d e Filippo Calendaro, de Isarello, de Niccolo Fatino lo şi de Niccolo dalle Bende.

U rm e a z ă ap o i to ţi ce ila lţi. M arin Faiiero h a b a i ' n ’a ve a d e sp re cele în tâ m p la te . In t r e t im p , C o n s i l iu l se în t r u n i p e V .ru o n o u a şed in ţă . D o g e le se a f la î n a p a r ta m e n te le sale d is c u t â n d c i ie s r iu u i de S t a t cu u n g r u p de n o ta b il i c â n d i se a d u se u n unesaj d in p a rte a „ A v o g a d o r i lo r”. E r a o rd in u l a re s tă r i i sale. M arin fa iie ro ci i pe tecu l de h â rt ie . N ic i o t r ă s ă tu ră de im o ţ ie pe c h ip u l lui. N u m a i lu ă se a m a că o rd in u l, deşi re d a c ta t în p e rfe c tă o rd in e , n ’a ve a ì l ic i o s e m n ă tu ră Şi de aceea n u -1 so co t i v a la b 'l . A ş a că ce ru n u m e le a ce lo ra dela ca re e m a n a se şi c â n d a f lă că n u e ra n ic i u n u l d in t re p r ie , [tenii lu i, în ţe le se în t re a g a g r a v i ­ta te a s ituaţie i.

I n z iu a de 10 'p a l i e so a r ta c o n ­sp ira to r i lo r c -a ',eee tlu ită . P op o ru l, care în c u rsu l d im in e ţ i i v e n i să_ se p lim b e p r in P ia ţe tă , v ă z u a t â rn â n d de b a lco a n e le P a la t u lu i D u c a l p â l ­c u r i de sp â n zu ra ţ i. A m i^ T lu l A r s e n a ­lu lu i ş i Calendaro a v e a u câte o s t in ­ghie de le m n tre c u tă p r in t r e d in ţ i spre a n u m a i t-atea v o rb i n ic i o Clipă c â n d se ih 'c ^ a u la m oarte .

I n a ce st t 'm p , .".arin Faiiero se a f la în a p a rta m e n te le sale, s u p r a v e ­ghea t de p a zn ic i. Làng^v el şedea t â ­n ă r a - i soţie, n e s ig u r , în a ce a stă t r a g ic a o ră ea «imţea to a tă p r o ­fu n z im e a şi g r a n d o a re a iu b ir i i sa le ig& n Iru soţ.

S e sp u n e că a r f i în c e rc a t să o b ­ţ in ă c le m e n ţa C o n s i l iu lu i ce lo r Zece. b a r Faiiero n u ce ru g ra ţ ie , a tâ t de m a re e ra o r g o liu l s ă u ş i se crede că în c e rcă r ile soţie i, d a că în t r ’a d e vă r a u a v u t loc aceste în ce rcă r i, s ’a u fă c u t f ă r ă şt ire a lui.

L a a m ia ză , pe trep te le m o n u m e n ­tu lu i s c ă r ii d e n u m it ă a G ig a n ţ i lo r c ă lă u l îş i a şte p ta v ic tim a .

Pe a ce ia ş i sca ră , c u c â te va lu n i în a in te , M arin Faiiero p r im is e Ş i-Ş i pu se se pe ca p c o ro a n a d u c a lă !

U ş ile P a la t u lu i fu se se ră în ch ise . D o g e lu i i se c it i s e n t in ţa de m oarte. I i m a i r ă m â n e a o o ră da v ia ţă . I n - s fâ rş it , so s i c l ip a fa ta lă ş i fem e ile sco a se ră a fa ră pe D o g a re să că re ia n u i se în g ă d u ise să r ă m â n ă lâ n g ă so ţ p â n ă în m o m e n tu l sup rem .

D a r d in lo c u l u n d e se a fla , ea p u ­tea z ă r i u n co lţ a l c u r ţ i i ş i î n ace l co lţ u n g r u p de pe rsoan e . D a r c â n d le v ă z u c ă -ş i a co p e re a u fa ţa cu m â i ­n ile ca p e n t ru a în lă t u r a o v iz iu n e o r ib ilă , s im ţ i că p ă m â n tu l î i fu g e de su b picioare...

4 c u m u ş ile p a la t u lu i se d e sch ise ră p o p o ru l sé n ă p u s t i s ă - ş i v a d ă D o ­gele, d e c la ra t t ră d ă to r de p a tr ie p e n t ru ve şn ic ie , z ă c â n d lâ n g ă bun ic, în p r o p r iu - i sân ge , cu c a p u l d e sp ă r - tif de trup....

%A stă z i t u r iş t ii c a r i v iz ite a ză p a la ­

tu l d u c a l d in V e n e ţ ia , po t vedea, că se r ia p o rtre te lo r D o g i lo r e în t r e ­ruptă în lo cu l u n d e a r t re b u i s ă se a fle a ce la a l lu i Marin Faiiero ş i că a co lo este o in sc r ip ţ ia : „Hic est lo­cus M arin F alieri decapitat pro cr',m in ibus“ . !<•

-<î» r<- 'Cu- 't f c r-mh-'ssy

Ciaerul e un oiaan îragi! dar nu atât de delicat cum se cxeăe în decis* ta. Există in el părţi latiase — a?a zisele „zone mute” — cari nu suntabaoteî esenţiale vieţii 5i se pit

î n în c h iso a re a din. A u b u r n a a- v u i lo c la £2 Iu l ie Î.S83 c sa d in tâ i e xecu ţie c a p ita lă prin eîectrocufa- î p . D sse r-. ii n o s t ru arată sistemul. P îiţrjw l r s •’ -t a fost un asasin, a* n u m e Kemmaler.

Englezul ßaiig litly a inventat o „m aşină cu aburi” sburătoare, care trebuia să-i servească spre a fugi din Anglia. Aceasta s’a în tâm p la t în anul 1841 şi acest Golightly îşi pro­punea, mici m a i m u lt n ici m a i puţiu, decât să sboare în... lună.

Credem, ca şi dv-, că n ’a reuşit.

- t ' f j

18 S E P T E M B R I E 1893. — O U o P e itz câşticţă c u r s a îte d is ta n ţă lu n g ă , cu b ic ic le ta : B e r l in — V ie n a , 580 k i lo m e t r i în 150 o re ş i 40 m i ­nute. D a r ceeace s t â rn i m a i m u ltă v â lv ă a fe st fa p tu l că a tâ t F e î iz cât ş i a l d o ile a so s it e ra u ve ge ta rie n i.

Giovan Battista della Porta, un inedie d in Neapels, susţinea că, în m o d p rä v e n t iv , toţi c o p iii trebuiau t ra t a ü c u tlori de n a rc is . Ş i aaeasta era p ro p a g a n d a lu i. Pe de a ita p a rte s a v a n tu l D e l la P a rta a f irm a în tr ’o ca rte a sa că d in ţ i i ar t re b u i t ra ta ţ i cu t lo r i a se m ă n ă to a re ca ri, în fo rm ă, să sem e ne cu ei. D a r ca re să fie ace­ste flori ?

In ziua de 27 Octombrie 1329 a (his, precum se vede, dar ţi1»«1«» a apăra t această p r im ă trăsură-pat. fost u tiliza t în secolul a l XVII-lea, Era un vehicul toarte sim plu, dos- m erită să fie cunoscut

' ÈW ’

M l ;

SÜHIHlifNÜtllllillHfCELOR

/ V v 'T ;

1 * 2 ® » . .. .. f c ?t P S k % '■■'Ä ;5 ; i ' Æ 1

« j. .s ^«^âtêvX \Wa*WÄtefe!^ *••• ; • *r %ä

l!!ll!i!iiill!!!!(illl!ill!llllil!l!IH!I!!il!IIII!;lül<!nl(!liil!!llü!IS

Maria se apăra în îaţa judecătorilor recunoscând că o o^âse in due! pe acela oare o ofensase.

se observa printre piraţii cari fă ­ceau serviciul de pază. Nu se vorbea des­pre o im inentă ciocnire cu un alt vas, sau cu vreo stâncă, ci pur şi simplu despre un duel. Uscatul se ivise la orizont. Due­lul urma să aiba loc pe ţărmul insulei pustii care se şi contura în zare. Pe va­sul p iraţilor condus de John Rackam o drama de iubire avusese un epilog stra­niu. Ce se întâmplase?

ÎNCEPUTUL u n e i d r a m e

în tr ’o seară, un tânăr pirat stând pe punte singur si abătut, scruta întuneri- cui ca şi cum aştepta mângâietoarea apa- lijie a unei făpturi dragi. Fusese înrolat de curând în insula Providenţei. Ameri­canii şi spaniolii îşi disputau tinuturile ajna«ncane, (era pe la începutul anului l/UU), şi O puzderie de corăbii înarmate pandeau nouile posesiuni descoperite, li­nele pentru folosul lor propriu, iar altele pentru însuşi guvernatorul Woodes Ro­gers Acesta încredinţase căpitanului Rackam conducerea unui vas precum si o scrisoare care-1 autoriza să atace co­răbiile ce nu arborau pavilion amic.

Printre oamenii cari formau echipa­ju l se deosebise peu In i curaju l lu i un tânăr cu trăsături femeeşti, care refuza totdeauna sa ia parte la orgiile ce ur­m au după măceluri, incendii si jafuri. Astfel că şi în seara aceea tânărul, singur şi gânditor, căutase sa fuga de nesuferi­tele vulgarităţi ale camarazilor.

O voce uşoapă ca o mângâiere îl sur­prinse. O recunoscu: era a unui alt tâ­năr pirat, nu mai puţin curagios decât el şi care se lăuda că e protejatul căpi­tanului. Dar vocea care-i vorbea era foarte plăcută.

— Tinere — îi spuse acesta — visezi o pradă bogată sau sărutări?

— Ce vrei dela m ine? — răspunse cel întrebat, m irat şi mânios în acelaş timp.

, Vreau să-ţi desvalui o taină pe care o vei închide în in im a ta ca într’un mor­mânt. Eu sunt o femeie...

Celălalt, turburat, nu găsia cuvinte ca sa se exprime; apoi, recăpătând curai, exclamă:

— Nu cunoşti regulile pirateriei? O fc- mee nu poale vieţui printre pirati. Căpi­tanul...

— Ascultă. Mă numesc Anna Ronney şi sunt născută in Irlanda, dar în Caro­line mi-am părăsit soţul spre a urma pe Rackam , pe care-1 iubiam . Astăzi mi-e silă de acest om. Nimeni pe bord n ’a bă­nu it vreodată că eu aş fi...

— Ştiu povestea d-tale, Anna; te-am cunoscut chiar în copilărie, înainte de-a fugi din casa părinţilor — răspunse cu blândeţe tânăru l — iar m a i târziu ţi-am adm irat curaju l In lupte, neştiind că erai d-ta... Nu te recunoscusem. Dar... secret pentru secret... Ştii cine sunt eu? Sunt Maria Read. Am înfruntat m u lt m a i

multe aventuri decât d-ta. M’am luptat şi am iubit un bărbat cu care câtva timp, am trăit fericită. Insă soarta vitregă l-a smuls de lângă m ine şi de atunci m ’am făcut pirat...

Acesta este începutul dramei...

V RE I SĂ F II SPÂNZURAT

Căpitanul Rackman cunoştea simpa­tia nutrita de temeia sa pentru tânărul pirat şi m ai observase că în tr’un asalt Anna îl acoperise cu trupul ei pentru a-1 cruţa de lovitura unui cuţit; de aceea în- tro seara, ros de gelozie, luă pe tânăr de un braţ şi tărandu-1 în cabină îi spuse:

— Vrei să fii spânzurat sau să te dau ca hrană rechinilor?

Nici una, nici alta, căpitane. N ’am nici o vină. Sunt o femee: Maria Read... Şi nici pentru asta nu-mi poţi face vreun rau chiar invocând legile pirateriei fiind că eu ştiu că pe bord se m ai află încă o femee!...

Rackam tăcu. Ca să n ’o piardă pe Anna, trebuia s’o ierte pe Maria. Şi de fapt el păstra secretul, cruţându-i orice neplăceri; însă Maria nu divulgase to­tul, nici Annei, nici căpitanului: nu spu­sese, de pildă, că în gloata echipajului întâlnise un tânăr pe care-1 îndrăgise, uitând obligaţiile văduviei.

In răstimp, fără să fi fost descoperite, secretul celor femei de pe bord semă- nase adevărată zizanie printre piraţi. Transpirase ceva în privinţa Alinei. Dar căpitanul era temut şi, apoi, el era stăpâ­nul. însăşi Maria începuse a fi bănuită şi, întrucâtva, curtată. Neputând cunoaşte intenţiile căpitanului, ei se răzbunau în- tinzând curse Măriei spre a-i descoperi adevărata identitate.

Într’o zi un pirat m a i impulsiv decât ceilalţi voind a pune capăt presupuneri­lor şi a căpăta o dovadă sigură, pândi pe Maria şi o îmbrăţişă cu sila. Aceasta nu-şi pierdu cumpătul, ci pă lm u i prompt pe ticălos atrăgându-i atenţia că num ai pe uscat se răzbunau ofensele şi că ea îşi rezerva acest drept. Apoi se înfăţişă că­pitanului.

— Căpitane Rackam — îi zise — am fost ofensată, dar num ai d-ta ştii cine sunt şi că nu-mi lipseşte curaju l de-a m ă bate. Ingăduie-mi să m ă răzbun, alunei când vom putea ancora lângă insula care se şi zăreşte de aci. îm i reclam un drept.

Rackam nu putea să i-1 refuze.

7

PE USCAT

In seara aceea, pe când corabia cu pânzele umflate şi împinsă de vânt se apropia de uscat, Maria se gândea la cu­rioasele aventuri ale vieţii sale. In zori* vasul-pirat arunca ancora în apele insu-? Iei şi o barcă ducea la mal pe cei doi ad-, versari împreună cu martorii lor.

Sub un m inunat cer tropical, monoto­nul glas al valurilor acompania zângâni- tul sec a l săbiilor. D in când în când un ţipat sălbatec, un blestem... Piratul în ­tâlnea o rezistentă neaşteptată în tânărul camarad. Chiar dacă o crezuse femee, re­cunoştea acum că era extraordinar de tare. Căzu rănit, Maria, cu privirea aţin­tita asupra adversarului, părea că cere ö explicaţie. Desciiizandu-si bluza ea stri­gă :

_— Da, sunt o femee. Iar Iu. dacă ai ştiut eşti de două ori laş. De acum, nu vei mai jign i niciodată o femee...

Şi-i descărcă revolverul în tâmplă.

REVELAŢIA

In Octombrie 1/20. în iinprt 'juriu iile. insulei Jamaica vasul-pirat fu surprins de un crucişelor înarmat al guvernato­rului, care avea ordin de a prinde pe Rackam. In toiul luptei Anna ßonney şi Maria Read se apărară vitejeşte, dar laşi«, tatea tovarăşilor de bord a fost fatala’ întregului echipaj. In ziua de 28 Noem­brie prizonierii au fost duşi şi judecaţi la San Jago de la Vega. Nici unu! nu divul­gase sexul celor două camarade. D ar ma­rea surpriză pentru judecători a fost a_ ţunci când ambele femei îşi desvălu ira identitatea. Maria se apără spunând că omorîse în duel pe acela care-i ofensase onoarea. Cât privia tap iid că nu era m ă­ritată, susţinu sus şi tare că deoarece ju ­rase credinţă bărbatului ales, pentru ea era ca şi cum se măritase; iar la urm ă declară, că în curând va fi nr>mă.

Execuţia a fost suspendată, cruţând-a astfel de grozăvia spânzurătoarei. Ime­diat după proces Maria se îmbolnăvi şi muri. Anna, fiind de asemenea în pragul naşterii, scăpă dela moarte. I se îngădui chiar să revadă pe Rackam înainte ca a- cesta să urce treptele eşafodului. Teri­b ilă scenă: femeea îl săgeta cu o privire dispreţuitoare, strigându-i că nu se în ­duioşa de soarta lui, totuşi „prefera să-I vadă arătându-se bă"bat până în ultima clipă spre a nu m uri ca un câine”...

Despre ea istoria nu mai spune nim ic,

G. R, ,

CINEMA

Deci fi Dvj. trebue să vă

lîiu jia f i în ta inele cinema»

tog ra fu lu i, să cunoaştefl

«ţaţa de fream ăt ţ i mira|

* «tud iourilo r, precum f l

l ito g ra fiile , pa rticu la rity*

frUa ste le lo r Dvs. favorite«

Toate acestea le a fla fi în

fiecare V ine ri în revista

«ea mai reconfortantă lec»

futa. Ş tir i f i cancanuri d ia

èoafesfudïourüe mondîafo

ORIZONTAL: 1) îşi înalţă ruga cu fumul de tămâie către cer, 9) Cea mai nebunească pornire a omului, unde moartea nemiloasă arată ce poate, lăsând in urma ei numai do­lila şi lacrimi; 15) Făclia credinţei în altare. 17) Anticamera veşniciei. 19) Ii ia după moarte pe cei răi, adu- cându-i în fundul tartanului, unde este numai durere şi întristare. 20) Un cimitir de apă, cu suflete ’necate. 21) E tot ceeace rămâne din fosta fiinţa. 24) Peşte. 25) Interjecţie. 26) Câmp de activitate. 28) Populaţie n&prttă din Fîlipine. 34) Marcă de a- parate de radio. 32) La jocul de ta­ble, 34) Colo în depărtare, doi ochi spre ceruri cată... 35) Alteţa Sa Re­gală. 37) Poezia infinitului. 39) La

telefon. 40) Mama lui August. 42) Cetatea tăcerii. 43) Măsură japone­ză.

VERTICAL: 2) Aton al pronume­lui. 3) Monedă franceză. 4) Oraş în Prusia. 5) Loc unde nu este nici du­rere, nici întristare şi unde visează să ajungă orice muritor. 6) Ceartă (Olt). Sub bolta-i lugubră, odih­neşte în veci un cosciug... 8) Plantă. 10) A nu-i reuşi (fig.). 11 Rostea prin vorbe. 12) Cadă. 13) Hotar, 14) Interjecţie. 16) Pronume. 18) Prin ce treci în veşnicie. 22) îl are’n mâ­nă moartea şi e lanţul morţii veşni­ce. 26) Lipsită de apă. 27) E îmbâcsit de ceară, de smirnă şi tămâie... 28) A se boci. 29) O mână de morminte, cu oameni reci de ghlaţă (fig.), 30) A fî sau a nu fi... 33) Casa de Eco­nomii şi cecuri. 34) Ramură. 36) Un lung colan de cruci în depărtare. 38' Eminenţă. 40) Operez pământul.

ieconstii'yire

ORIZONTAL : 2) Prelat portu- me. 17) Talent (monedă). 17 a) Su- ghez, mort în 1643, care a scos Por- biectul celei mai vechi poeme epice tugalia de sub domimnatie spaniolă, cu care începe literatura spaniolă,

^ 21) Şefii unor monarhii. 22) Con­sonante ce se rostesc atingând din­ţii cu limba. 23) Ceas. 25) Cel mai celebru roman cavaleresc spaniol. 26) Pătură de lână. 27) Coş de pa­pură. 28) Coastă, rână. 29) Curier. 31) Familii de nobili japonezi. 33) Foarte frumoasă (fi-g.) 35) La tele- fo” > Armăsar-

r«btlcatl«H* M rfatflc«. — A|M»r* I« 1» luni

Tăiaţi aceste fragmente de mai sus şi alăturati-le în bucăţi astfel încât să formati un mare careu în care micile careuri de acelaş fel să se atingă.

Ele se pot atinge pe laturi sau unghiuri.

Cum procedati?.

A V E N T U R A *ROMANE ot ACŢIUNE }i PASIUNEj_ jm jnnr i:rwrT . irr.-.-::., .....

CPIMELE CELEBRE

6) Veche colonie romană în Spania. 9) Notă muzicală cu care se afirmă Seniorita. 10) Pronii me. 11) Nimfă, fiica lui Olenos, 13) Fluviu în Ţările de jos. 14) Termen la jocul de ten­nis. 15) Voinţă divină. 18) Semivo- cală sanscrită. 19) Uleiu. 20) Măsu­ră de suprafaţă. 22) Primadonă la operă. 23) Dans spaniol. 24) Altar| biblic. 25) Una din provinciile care' s’a ridicat împotriva stăpânirii dela 5 vertical. 26) Noapte bună, senio-j ritn. 28) Strămoşii spaniolilor. 30) Pron, posesiv. 32) Balaur oltenesc. 33) Provincie în Spania. 34) Cutie mare de lemn. 36) Oraşul oţelului şi al armeloy albe. 37) Istoriograf spaniol (n. 1658. 39) Literă araba. 40) Navigator spaniol (1499—1542).

VERTICAL : 1) Un personaj im­portant în „Corrida“-luptele cu taurii în Spania. 3) Terminaţie la­tinească. 4) Mareşal francez (1802- 1869). 5) Stăpânirea din sec. VII care a însemnat o epocă de înflo­rire a artei şi ştiinţei în Spania7) Conjucţie. 8) Locuitori primitivi ai Spaniei şi ai căror descendenţi par a fi Bascii. 1.2) Autorul tablou­rilor : Maja desbraeată (Muzeul Pre­do) Şi împuşcarea răzvrătiţilor (Madrid), 13) Răsunet. 16) Pronu-

ln ju ru l faşiîsîoîssiuî gesserai Susv-rov al aghi o tan tu lu i sân, pana marelui ro« m atisier A. Dumas a dram atiza t un vă l­măşag de ceie mai putern ice pasiuni t tru fie , dragoste, eroism, erimă, trăda­re, răzbunare, in această splendidă povestire is to rică ee c u t r e m u r ă şi

captivează

<9 t £ II - 1 1 2 P A G I N I

La c h io şe a ir t i l i b r a r i *• »■ « ă «1

Lasciati oom speranza..

In ritm de castagnete

Teste D e s e n u l e r o n a t— Puteţi spune în zece secunde

ce distanţii aproximativă de sbor parcurge un avion in timp de o se­cundă ?

— Puteţi spune în douăzeci se­cunde, daca înălţimea culmei mun­telui Everest este mai îndepărtată dela nivelul mărei, decât punctul cel mai adânc al oceanelor pe care le cunoaşteţi ?

Mianae ascunsSe dau următoarele litere:

A/-VA C D EE L N R VAşezându-le într’o anumită or­

dine. se va afla numele unui mare prozator român (1858-1918).

O p t f ig u r i

?jI!

Vă prezentăm un desen care con­tine numeroase detalii inexacte, greşeli contra logicei şi al bunului simţ. Le puteţi indica?

-T: 'V- ' "O

Cu patru V-uri asemănătoare No. l şi cu alte patru asemănătoa­re No. 2, puteţi executa o cruce perfectă ?

Deslegările jocurilor din Nr. preced.

Pe luciul apei: Cotcodaci, sfa, con, juca, scutnp, ocean, la, apar, harap. Murat, i. ah, nu, in, bara, ir, radan, ti, r, Simon, monitor, Lică, ati, alba. ta, iubea, a, Avram, mo­tor, at, anchetă, barca, facere, tact.

Filozofie: Proche, im, tasa, Hu­me, tn, le, r, 1, butoi, spa, aşa, Rauh, y, king, er, la, e, rada, ep, Platon, ateu, ant.