Sugestia culorii în poezia lui George Bacovia. [Russu Dorin, cl XI “B”]

În creaţiile mult poeţi culoarea are o importanţă sporită. Aceasta ajută la accentuarea unor sentimente, trăiri ş.a. Însă în

universul Bacovian culorile au alte înţelesuri, sugerează cu totul altfel de emoţii şi gînduri ale eului liric.

1.Una din culorile lui Bacovia este culoarea violetă, care o putem regăsi în poezia “Amurg violet”:

Este o culoare dominantă, proiectată asupra peisajului şi mulţimii. Ea semnifică

amurgul, care este văzut ca sfîrşitul lumii, făcîndu-se aluzie şi la Apostoli. Este

vazut oraşul care merge spre un declin, omenirea intrînd într-un amurg,

comparabil cu cel al zeilor din mitologiile germanice. O altă semnificaţie a

culorii este monotonia oraşului, datorită utilizării unei singure nuanţe, violetul.

Lumea la fel este una monotonă, una în declin, în stingere: “Mulţimea toată pare

violet,/Oraşul tot e violet”

2. O altă culoare caracteristică lui Bacovia este culoarea albă. În poezia

“Decembre”, această culoarea este intuită prin veşnica ninsoare, acel peisaj

monoton care îl îndreaptă pe eul liric în adîncul universului său apocaliptic.

Culoarea ninsorii este un semn al deznădejdii, culoarea care acoperă totul,

inclusiv speranţele acestuia, şi le îngheaţă. Acestă culoare îl face să se simtă

captivat în casa iubitei, el nu mai doreşte să plece, caută un refugiu în sînul

iubitei şi îi cere căldura. Cloarea albă mai semnifică pentru eul liric şi

resemnare. El este conştient că nu va fi salvat chiar şi de dragostea sa: “Şi

ningă… zăpada ne-ngroape.” Culoarea albă îi învăluie universul şi îl consumă.

3.Una din culorile cele mai valorificate de “Alchimistul plumbului”, este

culoarea neagra. În poezia “Negru”, prin nenumărate repetări şi accentuari totul

devine negru şi sumbru, florile sunt carbonizate, sicriele sunt “negre, arse”,

spaţiul întreg fiind cuprins de un “noian negru”. Această persistenţă a negrului

pare să învăluie universul, lumea spirituală şi cea materială, să o introducă în

haos şi întuneric. Eul poetic este obsedat de amor, care la rîndul său şi

el(amorul) este acoperit de această culoare: “amorul fumega-“, amorul său era

unul în stingere, unul care nu găseşte scînteia pentru a se reaprinde, el este inchis

şi sufocat de negrul cel înconjoară. Acest negru metalic îl ţine căptuşat ca într-

un sicriu, “Sicrie negre, arse, de metal”.

4.În poezia bacoviană culorile au un caracter plastic monoton, dar destul de

accentuat. Această accentuare, probabil cel mai bine se observă în poezia

“Decor”. Albul şi negrul în plasticul modern sunt considerate nonculori,

sugerînd momentul în care încă nimic nu a luat formă. De aceea dezolarea în

universul eului liric este absolută, lumea fiind într-o continuă pendulare între

aceste culori, între bine şi rău. Albul de la începuturi era considerat culoarea

morţii. Ea predomină în spitale, simbolizînd boala. Totuşi ea relevă şi sfîntul,

binele. Negrul însă este contrariul, o pasivitate totală. În unul din limbajurile

istorice negru însemna “sabie”. Negru este simbol al deznădejdii, întunericului,

al răului. Ambele culori parca ar desparţi lumea în două, cea luminoasă şi sfîntă,

şi cea întunecată şi disperată, aşa cum a creat Dumnezeu lumea, universul şi

spiritul.

Amurg violet

Amurg de toamnă violet ...

Doi plopi, în fund, apar în siluete

-- Apostoli în odăjdii violete --

Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...

Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;

Multimea toată pare violetă,

Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...

Din turn, pe câmp, văd voievozi cu

plete;

Străbunii trec în pâlcuri violete,

Orasul tot e violet.

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Negru

Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru...

Vibrau scantei de vis... noian de negru, Carbonizat, amorul fumega- Parfum de pene arse, si ploua... Negru, numai noian de negru...

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ Decor

Copacii albi, copacii negriStau goi în parcul solitarDecor de doliu funerar ...Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar ...

Cu pene albe, pene negreo pasăre cu glas amarStrăbate parcul secular ...Cu pene albe, pene negre ...

În parc fantomele apar ...

Si frunze albe, frunze negre;Copacii albi, copacii negri;Si pene albe, pene negre,Decor de doliu funerar ...

În parc ninsoarea cade rar ...