Cotigar - Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri; Persoană care are o cotigă sau cară

cu cotiga

Obrăzar - 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața pentru a o feri de înțepăturile albinelor.2. Mască metalică cu care se acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi (lupte, sabie, floretă etc.).

NĂLBÁR1 s. m. Fluture mare cu aripile albe cu nervuri negre, ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, ale verzei etc

NĂLBÁR2, nălbari, s. m. (Reg.) Veterinar. – Din nălban (înv. și reg. „veterinar” < tc.) 

DINȚÁR ~e n. 1) Instrument pentru reglarea dinților unui ferăstrău. 2) Grătar așezat în fața scocului morii care oprește pătrunderea murdăriei ce vine pe apă. /dinte + suf. ~ar 

FLORÁR, (1) florari, s. m., (2) s. m., (3) florare, s. n. 1. S. m. Persoană care cultivă sau vinde

flori. 2. S. m. Numele popular al lunii mai4. 3. S. n.Instrument confecționat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. Fierul plugului care taie brazda. 

PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic

COLȚÁR, (1, 2, 3, 4, 5) colțare, s. n., (6) colțari, s. m. 1. S. n. Poliță așezată în colțul dintre doi pereți

ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. 2. S. n. (Reg.) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere. 3. S. n. Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea

unor îmbinări de colț. 4. S. n. Echer. 5. S. n. Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice. ♦

Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar. 6. S. m. Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni

PĂCURÁR1, păcurari, s. m. (înv. și reg.) Păstor, cioban. – Lat. pecorarius. 

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂCURÁR2, păcurari, s. m. (Reg.) Muncitor care se ocupă cu extragerea păcurii. ♦ Negustor

ambulant care vindea păcură (și petrol lampant) prin sate; găzar. – Păcură + suf. -ar. 

NUCÁR ~i m. 1) reg. Pasăre sedentară de munte, de talie medie, cu cioc puțin încovoiat spre vârf, cu coadă lungă și cu pene negre (care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de conifere etc.); alunar; gaiță-de-munte. 2) Gândac mic a cărui larvă se hrănește cu alune. /nuc + suf. ~ar 

POSTÁV, (2) postavuri, s. n. 1. Stofă groasă de lână, folosită pentru uniforme militare, pături

etc. 2. (La pl.) Diferite sortimente de postav (1) sau de confecții de postav. [Pl. și: postăvari] –

Din sl. postavŭ.