Subiecte propuse la examenul de competenţă profesională pentru atribuirea calităţii de auditor financiar, sesiunea mai 2013

I. AUDIT FINANCIAR

1. Care sunt atribuţiile şi competenţele Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR ), potrivit reglementărilor legale în vigoare? (OUG nr. 75/1999 cu modificări şi completări ulterioare, OUG nr. 90/2008, cu modificările şi completările ulterioare) ?

RASPUNS:

(2) Camera în numele statului, organizează, coordonează şi autorizează desfăşurarea activităţii de audit financiar în România.

(3) Camera are următoarele atribuţii:a) elaborează următoarele documente:

a1) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei în vederea supunerii lui spre aprobare Guvernului. Regulamentul va cuprinde prevederi referitoare la:

- organele de conducere ale Camerei şi modul de desemnare a acestora;- atribuţiile şi răspunderile Camerei;- regulile de atribuire şi retragere a calităţii de auditor financiar;

- cerinţele privind asigurarea pentru riscul profesional în exercitarea activităţii de audit financiar ;- abaterile disciplinare, sancţiunile disciplinare şi procedura de disciplină;

a2) Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar;a3) Standardele de audit;a4) Programa analitică pentru examenul de aptitudini profesionale;a5) Normele privind procedurile de control al calităţii auditului financiar;a6) Regulile privind pregătirea continuă a auditorilor financiari;a7) Normele privind procedurile minimale de audit financiar.

Reglementările prevăzute la litera a2) – a7) se aprobă prin hotărâri ale Consiliului Camerei;b) atribuie calitatea de auditor financiar şi emite autorizaţii pentru exercitarea independentă a acestei

profesii;c) organizează şi urmăreşte programul de pregătire continuă a auditorilor financiari ;d) controlează calitatea activităţii de audit financiar ;e) promovează actualizarea legislaţiei prin instituţiile abilitate, precum şi a normelor de audit

financiar, în concordanţă cu reglementările instituţiilor profesionale europene şi internaţionale;f) elaborează normele interne privind activitatea Camerei ;g) retrage temporar sau definitiv dreptul de exercitare independentă a profesiei de auditor financiar

în condiţiile prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a Camerei;h) asigură reprezentarea internaţională a profesiei de auditor financiar din România;i) emite reguli şi proceduri în limitele şi competenţele stabilite în Regulamentul de organizare şi

funcţionare, prin care să se asigure respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

2. Cum sunt autorizate si cum se atribuie calitatea de auditor financiar şi de membru al CAFR persoanelor fizice şi respectiv în ce condiţii se poate pierde această calitate, potrivit reglementărilor legale în vigoare? (OUG nr. 75/1999 cu modificări şi completări ulterioare, OUG nr. 90/2008, cu modificările şi completările ulterioare, HG nr. 433/2011)?

RASPUNS:

A .Conditiile de autorizare a auditorului financiar persoana fizica sunt urmatoarele:    a) sa fie licentiata a unei facultati cu profil economic sau a unei alte facultati, caz in care trebuie sa fi urmat

un program de pregatire suplimentara cu profil economic. Diploma obtinuta la absolvirea facultatii, respectiv la finalizarea programului de pregatire suplimentara trebuie sa fie recunoscuta de autoritatea administratiei publice centrale cu atributii in domeniul educatiei;

    b) sa fi efectuat un stagiu de pregatire practica, conform normelor pentru desfasurarea programului de pregatire a stagiarilor in activitatea de audit financiar, emise de catre Camera;

    c) sa fi promovat examenul de competenta profesionala organizat de catre Camera;

166

    d) sa aiba o buna reputatie, respectiv un comportament profesional adecvat, cu respectarea cerintelor Codului etic emis de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC) si adoptat de Camera.

B. Atribuirea calitatii de membru al Camerei persoanelor admise la examenul de competenta profesionala se face la cererea acestora, pe baza declaratiei pe propria raspundere privind exercitarea profesiei, a cazierului judiciar si a documentelor care atesta achitarea obligatiilor legale catre Camera.

    (2) Cererile depuse de candidatii admisi sunt analizate de Consiliul Camerei conform conditiilor prevazute de lege si de prezentul regulament si se aproba sau se resping.

    (3) Prin aprobarea cererii, persoana respectiva devine membra a Camerei si este inscrisa in Registrul public.C. Calitatea de membru al Camerei inceteaza in oricare dintre urmatoarele situatii:    a) condamnarea penala definitiva pentru fapte savarsite in exercitiul profesiei de auditor financiar care il fac

nedemn sa exercite aceasta calitate;    b) excluderea din profesie dispusa ca sanctiune disciplinara, in conditiile prezentului regulament;    c) decesul persoanei fizice, respectiv incetarea personalitatii juridice a persoanei juridice;    d) persoana juridica nu mai indeplineste conditiile prevazute la art. 37 din prezentul regulament.    (3) Incetarea calitatii de membru al Camerei se constata prin hotarare motivata a Consiliului Camerei si are

drept consecinta radierea din Registrul public si din evidentele Camerei.

3. Prezentaţi regulile şi cerinţele legislaţiei în vigoare privind autorizarea si înregistrarea firmelor de audit de către CAFR pentru persoanele juridice şi respectiv pentru persoanele fizice care au obţinut o calificare (autorizare) în alt stat. (OUG nr. 75/1999 cu modificări şi completări ulterioare, OUG nr. 90/2008, cu modificările şi completările ulterioare, HG nr. 433/2011).

RASPUNS:

A. Conditiile de autorizare a persoanei juridice sunt urmatoarele:a) persoanele fizice care efectueaza auditul financiar in numele persoanei juridice trebuie sa:- sa fie licentiata a unei facultati cu profil economic sau a unei alte facultati, caz in care trebuie sa fi urmat

un program de pregatire suplimentara cu profil economic. Diploma obtinuta la absolvirea facultatii, respectiv la finalizarea programului de pregatire suplimentara trebuie sa fie recunoscuta de autoritatea administratiei publice centrale cu atributii in domeniul educatiei;

- sa fi efectuat un stagiu de pregatire practica, conform normelor pentru desfasurarea programului de pregatire a stagiarilor in activitatea de audit financiar, emise de catre Camera;

- sa fi promovat examenul de competenta profesionala organizat de catre Camera;- sa aiba o buna reputatie, respectiv un comportament profesional adecvat, cu respectarea cerintelor Codului

etic emis de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC) si adoptat de Camera.    b) o majoritate a drepturilor de vot in adunarea generala a actionarilor/asociatilor persoanei juridice trebuie

sa fie detinuta de persoane fizice care indeplinesc conditiile de la punctul a) si sunt membri activi ai Camerei ori de persoane juridice autorizate de Camera;

    c) o majoritate a membrilor organelor de administrare sau de conducere ale persoanei juridice, dar nu mai mult de 75%, trebuie sa fie reprezentata de persoane fizice care indeplinesc conditiile prevazute la pct. a) si sunt membri activi ai Camerei ori de persoane juridice autorizate de Camera; in cazul in care aceste structuri nu au mai mult de 2 membri, unul dintre acestia trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la pct. a);

    d) persoana juridica trebuie sa aiba o buna reputatie, respectiv un comportament profesional adecvat, cu respectarea cerintelor Codului etic emis de IFAC si adoptat de Camera.

      B. Autorizarea persoanelor juridice se face la cererea acestora, de catre Consiliul Camerei, pe baza unei documentatii care atesta indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) si achitarea obligatiilor legale catre Camera.

    (3) In cazul aprobarii cererii, persoana juridica respectiva devine membra a Camerei, este inscrisa in Registrul public si i se elibereaza autorizatia de functionare in calitate de membru al Camerei.

Aprobarea auditorilor statutari din alte state membreCetatenii unui alt stat membru al Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European sau

Confederatiei Elvetiei si cetatenii romani care au obtinut calificarea profesionala necesara intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European sau Confederatiei Elvetiei pot dobandi calitatea de auditor financiar in Romania, potrivit prevederilor normelor emise de Camera in acest sens, cu respectarea conditiilor prevazute in actele legislative ale Uniunii Europene aplicabile in materie.

Cetatenii unui alt stat membru al Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European ori Confederatiei Elvetiei si cetatenii romani care au dobandit calitatea de auditor financiar intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau apartinand Spatiului Economic European ori Confederatiei Elvetiei, calitate certificata de organismele profesionale recunoscute in acele state, pot solicita recunoasterea calificarii obtinute in vederea

167

exercitarii profesiei in Romania, dupa sustinerea testului de aptitudini organizat de Camera in conformitate cu normele emise de Camera in acest sens.

(1) Camera stabileşte proceduri pentru aprobarea auditorilor statutari care au fost autorizaţi în alt stat membru al Uniunii Europene.

(2) Aceste proceduri nu depăşesc cerinţa de a promova un test de aptitudini în conformitate cu art. 4 din Directiva 89/48/CEE a Consiliului privind sistemul general de recunoaştere a diplomelor de învăţământ superior acordate pentru formare profesională cu durata minimă de 3 ani, transpusă în legislaţia naţională.

(3) Testul de aptitudini se susţine în limba română şi include cunoştinţe din legislaţia românească, în măsura în care sunt relevante pentru auditul statutar.

(4) Responsabilitatea finală pentru aprobarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit din alte state membre revine organismului de supraveghere publică.

4. Prezentaţi drepturile şi obligaţiile membrilor CAFR - persoane fizice, potrivit reglementărilor legale în vigoare (HG nr. 433/2011).

RASPUNS:

    (1) Membrii Camerei, persoane fizice, au urmatoarele drepturi:    a) sa exercite profesia de auditor financiar, in conformitate cu prevederile legale;    b) sa foloseasca in exercitarea profesiei titlul de auditor financiar, prescurtat “AF”;    c) sa participe, ca urmare a desemnarii in baza normelor de reprezentare, la conferintele ordinare si

extraordinare ale Camerei;    d) sa isi exprime prin vot punctul de vedere asupra tuturor problemelor de interes care se dezbat in cadrul

conferintelor;    e) sa aleaga si sa fie alesi in organele de conducere si control ale Camerei, conform prevederilor legale;    f) sa fie informati si consultati asupra activitatilor desfasurate de Camera.

Obligaţiile membrilor CAFR - persoane fizice (1) Membrii Camerei, persoane fizice in exercitarea independenta a profesiei, aplica si respecta:    a) standardele de audit;    b) Codul etic;    c) normele privind pregatirea profesionala continua a auditorilor financiari, procedurile de control al

calitatii activitatii de audit financiar, obligatiile financiare privitoare la cotizatii si tarife, asigurarea pentru riscul profesional si celelalte norme emise de Camera;

    d) standardele de audit intern;    e) alte reglementari aplicabile profesiei.    (2) Membrii Camerei, persoane fizice sunt obligati sa se asigure pentru riscul profesional rezultat din

exercitarea profesiei de auditor financiar.    (1) Membrii Camerei, persoane fizice, sunt obligati sa transmita, in termen de 10 zile lucratoare de la data

la care are loc modificarea, notificari in legatura cu urmatoarele situatii:    a) schimbarea numelui, situatie in care persoana in cauza va solicita in scris Camerei eliberarea unui nou

certificat, carnet de auditor financiar membru al Camerei si parafa;    b) schimbarea adresei ori a adresei de corespondenta;    c) orice modificare privind statutul de angajat, asociat/actionar sau administrator al unei persoane juridice

ori de persoana fizica autorizata sa exercite in mod independent activitatea de audit financiar;    d) orice alte date comunicate Camerei, care se refera la calitatea de membru al acesteia.    (2) Odata cu notificarea inaintata Camerei vor fi depuse si documentele, in copie legalizata, care probeaza

temeiul notificarii, dupa caz.    Membrii Camerei, persoane fizice, sunt obligati sa notifice Camerei, in termen de 10 zile lucratoare de la

data la care au loc, producerea unor evenimente semnificative in activitatea acestora, mentionand toate informatiile si atasand toate documentele corespunzatoare, dupa cum urmeaza:

    a) aplicarea unor sanctiuni disciplinare de catre o autoritate legala sau un alt organism profesional al carui membru este persoana in cauza;

    b) orice condamnare penala definitiva pronuntata de instantele competente din tara sau din strainatate impotriva persoanei respective pentru infractiuni savarsite in exercitiul profesiei de auditor financiar;

    c) punerea in miscare a actiunii penale sau trimiterea in judecata pentru fapte savarsite in exercitiul profesiei de auditor financiar;

    d) orice alte informatii solicitate de Camera pentru evaluarea reputatiei profesionale si etice a auditorului financiar.

168

5. Prezentaţi drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice membri ai CAFR şi condiţiile în care se retrage calitatea de membru al CAFR pentru persoanele fizice şi juridice (HG nr. 433/2011, OUG nr. 90/2008, cu modificările şi completările ulterioare)

RASPUNS:

    (1) Membrii Camerei, persoane juridice, au urmatoarele drepturi:    a) sa exercite profesia de auditor financiar, in conformitate cu prevederile legale;    b) sa foloseasca in exercitarea profesiei titlul de auditor financiar, prescurtat “AF”;    c) sa participe, ca urmare a desemnarii in baza normelor de reprezentare, la conferintele ordinare si

extraordinare ale Camerei;    d) sa isi exprime prin vot punctul de vedere asupra tuturor problemelor de interes care se dezbat in cadrul

conferintelor;   e) sa fie informati si consultati asupra activitatilor desfasurate de Camera.Obligaţiile membrilor CAFR - persoane juridice (1) Membrii Camerei, persoane juridice in exercitarea independenta a profesiei, aplica si respecta:    a) standardele de audit;    b) Codul etic;    c) normele privind pregatirea profesionala continua a auditorilor financiari, procedurile de control al

calitatii activitatii de audit financiar, obligatiile financiare privitoare la cotizatii si tarife, asigurarea pentru riscul profesional si celelalte norme emise de Camera;

    d) standardele de audit intern;    e) alte reglementari aplicabile profesiei.    (2) Membrii Camerei, persoane juridice sunt obligati sa se asigure pentru riscul profesional rezultat din

exercitarea profesiei de auditor financiar.(1) Membrii Camerei, persoane juridice, sunt obligati sa notifice Camerei, in termen de 10 zile lucratoare de

la data la care are loc modificarea, urmatoarele situatii:    a) schimbarea denumirii sub care este inregistrata persoana juridica, situatie in care se va solicita Camerei

eliberarea unei noi autorizatii;    b) schimbarea sediului social ori a adresei de corespondenta;    c) deschiderea sau inchiderea unei filiale sau a unei subunitati;    d) orice modificare in ceea ce priveste statutul angajatilor, asociatilor/actionarilor sau al administratorilor

persoanei juridice;    e) orice condamnare penala definitiva pronuntata de instantele competente din tara sau din strainatate

impotriva persoanei juridice;    f) orice alte date comunicate Camerei, care se refera la calitatea de membru al acesteia.    (2) Odata cu notificarea inaintata Camerei vor fi depuse si documentele, in copie, care probeaza temeiul

notificarii, dupa caz.    Membrii Camerei, persoane juridice, sunt obligati sa transmita, in termen de 10 zile lucratoare de la data la

care s-au produs, notificari in legatura cu producerea unor evenimente semnificative in activitatea acestora, mentionand toate informatiile si atasand toate documentele corespunzatoare, dupa cum urmeaza:

    a) demisia sau revocarea unui administrator ori retragerea, excluderea sau decesul unui asociat/actionar al persoanei juridice;

    b) aplicarea unor sanctiuni disciplinare persoanei juridice ori luarea de masuri impotriva acesteia de catre o autoritate sau un alt organism profesional al carui membru este persoana juridica in cauza;

    c) orice condamnare penala definitiva pronuntata de instantele competente din tara sau din strainatate impotriva unui asociat/actionar sau administrator al persoanei juridice, pentru infractiuni savarsite in exercitiul profesiei de auditor financiar;

    d) punerea in miscare a actiunii penale sau trimiterea in judecata a unui asociat/actionar ori administrator al persoanei juridice, pentru fapte savarsite in exercitiul profesiei de auditor financiar;

    e) numirea unui lichidator de catre autoritatea competenta    (1) Calitatea de membru al Camerei se retrage prin hotarare a Consiliului Camerei, fara indeplinirea

procedurii disciplinare, in oricare dintre urmatoarele situatii:    a) neachitarea cotizatiilor si tarifelor datorate, precum si neindeplinirea altor obligatii fata de Camera, la

termenele stabilite prin hotarari ale Consiliului Camerei, desi auditorul a fost notificat despre aceste situatii si i s-a acordat un termen pentru conformare;

    b) in urma condamnarii definitive a unui auditor financiar pentru infractiuni economice;    c) la cererea auditorului financiar sau a persoanei juridice, daca are indeplinite la zi obligatiile fata de

Camera.

169

    (2) Hotararea se comunica in scris persoanei in cauza, iar Camera face mentiunile corespunzatoare in Registrul public.

    (3) Hotararea privind retragerea calitatii de membru al Camerei poate fi contestata in conditiile legii, la instanta competenta.

6. Care sunt cerinţele privind documentarea dosarelor, confidenţialitatea si secretul profesional, respectiv onorariile de audit pe care trebuie să le respecte auditorul financiar (statutar), potrivit legislaţiei romaneşti în materie (OUG nr. 90/2008, cu modificările şi completările ulterioare)?

RASPUNS:

Documentarea în dosarele de audit Auditorul statutar sau firma de audit include în dosarele de audit o documentaţie cu privire la toate

ameninţările semnificative la adresa independenţei sale, precum şi măsurile de protecţie aplicate pentru a reduce acele ameninţări.

Încălcarea prevederilor referitoare la independenţă şi obiectivitate, poate conduce la aplicarea de sancţiuni, inclusiv retragerea autorizării auditorului statutar sau firmei de audit, conform regulamentului emis de Cameră şi aprobat de organismul de supraveghere publică.

Confidenţialitatea şi secretul profesional (1) Toate informaţiile şi documentele la care are acces auditorul statutar sau firma de audit atunci când

efectuează un audit statutar trebuie să fie protejate potrivit regulilor adecvate privind confidenţialitatea şi secretul profesional, cuprinse în regulamentele emise de Cameră.

(2) Regulile privind confidenţialitatea şi secretul profesional aplicabile auditorilor statutari sau firmelor de audit nu împiedică aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) În cazul în care un auditor statutar sau o firmă de audit este înlocuit(ă) de un alt auditor statutar sau de o altă firmă de audit, fostul auditor statutar sau fosta firmă de audit va asigura accesul la toate informaţiile relevante cu privire la entitatea auditată noului auditor statutar sau noii firme de audit.

(4) Un auditor statutar sau o firmă de audit care a încetat să mai fie angajat(ă) într-o anumită misiune de audit face în continuare obiectul dispoziţiilor alin. (1) şi (2), cu privire la acea misiune de audit.

(5) Auditorul statutar şi firma de audit, precum şi angajaţii firmelor de audit trebuie să trateze ca fiind confidenţiale orice informaţii despre care iau cunoştinţă în cursul activităţii lor, în afara cazului în care legile sau reglementările prevăd altfel şi în afara cazului în care persoana la care se referă informaţiile şi-a dat consimţământul asupra renunţării la obligaţia privind confidenţialitatea.

(6) Auditorii statutari nu pot folosi informaţiile confidenţiale dobândite ca rezultat al relaţiilor profesionale sau de afaceri în interes propriu sau al unor terţe părţi, cu excepţia informaţiilor care fac obiectul altor relaţii contractuale cu entitatea auditată sau a informaţiilor obţinute în condiţiile prevederilor alin. (5).

Onorariile de audit Onorariile pentru auditurile statutare: a) nu sunt influenţate sau determinate de oferirea de servicii suplimentare entităţii auditate; b) nu se pot baza pe niciun fel de condiţionări, aşa cum prevede Codul etic; şic) sunt adecvate pentru activitatea care urmează să fie efectuată

7. Care sunt cerinţele privind independenţa şi obiectivitatea auditorului financiar (statutar ),potrivit legislaţiei româneşti în materie (OUG nr. 75/1999 cu modificări şi completări ulterioare, OUG nr. 90/2008, cu modificările şi completările ulterioare) ?

RASPUNS: Independenţa şi obiectivitatea

(1) Atunci când efectuează un audit statutar, auditorul statutar şi/sau firma de audit este independent(ă) de entitatea auditată şi nu este implicat(ă) în procesul decizional al entităţii auditate, în înţelesul Codului etic.

(2) Persoanele cărora li s-a atribuit calitatea de membru al Camerei nu pot angaja sau desfăşura activităţi care le prejudiciază ori care le pot prejudicia integritatea, obiectivitatea, independenţa sau reputaţia profesională, astfel cum acestea sunt definite în Codul etic.

(3) Un auditor statutar sau o firmă de audit nu trebuie să efectueze un audit statutar în cazul în care există orice relaţie financiară directă sau indirectă, de afaceri, de încadrare în muncă ori un alt tip de relaţie - inclusiv prestarea de servicii suplimentare, altele decât cele de audit - între auditorul statutar, firma de audit sau reţeaua de care aparţine firma de audit, pe de o parte, şi entitatea auditată, pe de altă parte, în astfel de circumstanţe în care o terţă parte obiectivă, rezonabilă şi informată ar putea trage concluzia că independenţa auditorului statutar

170

sau a firmei de audit poate fi compromisă. (4) În cazul în care auditorul statutar sau firma de audit este afectat(ă) de existenţa anumitor situaţii ce pot

conduce la ameninţări la adresa independenţei sale, cum ar fi cea de verificare a propriei activităţi, interes propriu, relaţii de reprezentare sau de familie, aşa cum aceste ameninţări sunt definite în Codul etic, auditorul statutar sau firma de audit trebuie să aplice măsuri de protecţie pentru a reduce aceste ameninţări. În cazul în care importanţa acestor ameninţări în comparaţie cu măsurile de protecţie aplicate este de o asemenea natură încât independenţa este compromisă, auditorul statutar sau firma de audit nu trebuie să efectueze auditul statutar. Raportul întocmit în astfel de circumstanţe este lovit de nulitate absolută.

(5) În cazul în care un auditor statutar sau un asociat apropiat al acestuia se află într-o anumită relaţie cu entitatea auditată sau se află în relaţie cu angajaţii-cheie ori cu conducerea acestei entităţi, iar astfel de relaţii ar putea conduce la situaţii de afectare a independenţei sau obiectivităţii auditorului statutar, atunci respectivul auditor statutar nu poate audita situaţiile financiare ale entitaţii respective.

Acţionarii sau asociaţii unei firme de audit, precum şi membrii organelor de administraţie, de conducere ori de supraveghere ale unei astfel de firme sau ale unei firme afiliate nu intervin în efectuarea unui audit statutar în niciun mod care să pericliteze independenţa şi obiectivitatea auditorului statutar care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit.

Auditorii statutari sau firmele de audit care efectuează audituri statutare ale entităţilor de interes public au, printre altele, următoarele atribuţii:

a) confirmă anual în scris comitetului de audit independenţa lor faţă de entitatea de interes public auditată; b) comunică anual comitetului de audit serviciile suplimentare prestate entităţii auditate; şi c) discută cu comitetul de audit despre ameninţările la adresa independenţei lor şi măsurile de protecţie

luate pentru reducerea acestor ameninţări, aşa cum sunt acestea documentate în temeiul art. 23. (2) Partenerul (partenerii)-cheie responsabil(i) pentru efectuarea auditului statutar se roteşte (rotesc)

obligatoriu, în cadrul misiunii lui (lor) de audit, în termen de cel mult 7 ani de la data numirii şi i (li) se permite să participe din nou la auditarea entităţii după o perioadă de cel puţin 2 ani.

(3) Auditorului statutar sau partenerului-cheie care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit nu i se permite să ocupe un post-cheie de conducere în cadrul entităţii auditate înainte de scurgerea unei perioade de cel puţin 2 ani de la data demisiei ca auditor statutar sau ca partener cheie din misiunea de audit.

(4) Organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II întocmeşte şi publică un raport anual asupra aspectelor de independenţă care îi sunt transmise de auditorii statutari individuali, firmele de audit şi preşedintele Camerei, pe care îl înaintează organismelor cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii.

(5) În cazul auditului statutar al entităţilor de interes public, dacă se consideră că se impun măsuri de protecţie a independenţei auditorului statutar sau a firmei de audit, auditorul statutar sau firma de audit nu poate efectua un audit statutar atunci când este un caz de verificare a propriei activităţi sau de interes propriu.

8. Cum se exercită profesia de auditor financiar, potrivit cerinţelor Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a CAFR (HG nr. 433/2011)?

RASPUNS:  Exercitarea profesiei de auditor financiar

    (1) Profesia de auditor financiar poate fi exercitata numai de persoanele care indeplinesc conditiile de independenta si integritate prevazute de legislatia in vigoare.

    (2) Auditorul financiar poate sa isi exercite independent profesia numai daca indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

    a) este membru activ al Camerei;    b) indeplineste conditiile prevazute de lege si de prezentul regulament.    Profesia de auditor financiar se exercita avand la baza:    a) viza anuala, respectiv autorizatia pentru exercitarea profesiei;    b) contractul de audit incheiat cu clientul;    c) documentatia privind respectarea cerintelor prevazute in standardele profesionale in domeniu.(3) Auditorii financiari activi, membri ai Camerei, nu pot desfasura activitati de audit financiar, audit intern,

alte misiuni de asigurare si servicii conexe in situatii care prejudiciaza sau care le pot prejudicia integritatea, obiectivitatea, independenta ori reputatia profesionala, astfel cum acestea sunt definite in Codul etic.

    (1) Auditorii financiari activi trebuie sa dea dovada de integritate in toate relatiile profesionale, de afaceri si personale. Integritatea implica onestitate, justete si corectitudine si nu trebuie sa fie afectata de interese de natura familiala sau personala.

    (2) Auditorii financiari activi sunt obligati sa dea dovada de obiectivitate in exercitarea profesiei, la evaluarea acestei cerinte urmand a fi avute in vedere toate considerentele relevante pentru incheierea fiecarui angajament profesional.

171

    (3) Auditorii financiari activi trebuie sa dea dovada de independenta in exercitarea profesiei. Prin independenta se intelege exercitarea profesiei de catre auditorii financiari activi care nu au raporturi juridice de munca sau civile ori comerciale cu clientii si nu au niciun fel de alte interese materiale directe sau indirecte in raport cu acestia, cu exceptia onorariilor cuvenite pentru munca prestata in calitate de auditor financiar. Independenta nu trebuie sa fie afectata in niciun caz de interese de natura familiala sau personala.

    (4) Auditorii financiari activi trebuie sa accepte si sa desfasoare doar activitatile pentru care sunt competenti. In cazurile in care este necesar, auditorii financiari pot colabora cu specialisti si din alte domenii.

    (5) Auditorii financiari activi trebuie sa isi desfasoare activitatea profesionala cu respectarea confidentialitatii asupra informatiilor cu care opereaza; confidentialitatea nu opereaza pentru solicitarile exprese de informatii, formulate de catre organele competente, in temeiul unei dispozitii legale exprese care le confera acest drept. In conditiile pastrarii confidentialitatii informatiilor asupra clientilor, Camera are acces la acestea ca urmare a atributiei sale privind controlul calitatii auditului financiar.

    Pentru asigurarea respectarii principiilor etice fundamentale de desfasurare a activitatii de audit financiar, auditorii financiari activi trebuie sa se conformeze urmatoarelor reguli generale:

    a) sa nu incheie contractul daca in ultimii 2 ani anteriori acceptarii acestuia au fost administratori sau angajati ai clientului ori ai unei entitati economice din cadrul aceluiasi grup;

    b) sa nu incheie contractul daca in conducerea sau in actionariatul semnificativ al clientului ori al unei entitati economice din cadrul aceluiasi grup se regasesc rude sau afini pana la gradul al IV-lea inclusiv ai auditorului financiar;

    c) sa nu se implice direct sau indirect in desfasurarea activitatii financiare a clientului, neavand dreptul sa detina actiuni ori parti sociale, sa incheie contracte de imprumut sau de garantare a unor imprumuturi, sa incheie acte ori fapte de comert ori sa fi beneficiat sau sa beneficieze de alte avantaje din partea clientului, cu exceptia onorariilor prevazute in contract;

    d) sa nu presteze pentru acelasi client servicii de audit financiar sau alte servicii de asigurare, in sensul dat acestor notiuni de standardele internationale de audit si asigurare, daca desfasoara activitati de contabilitate, consultanta, fiscalitate sau alte activitati profesionale similare;

    e) sa cuprinda in contractul de audit financiar incheiat cu clientul clauza de confidentialitate si eventualele conditii speciale, adaptate de la caz la caz;

    f) sa respecte recomandarile Camerei referitoare la eventualele limitari in timp ale numarului contractelor care pot fi incheiate cu acelasi client;

    g) sa isi organizeze propriile proceduri si politici de control conform standardelor internationale de audit, pentru a asigura acceptarea sau continuarea in mod corespunzator a misiunilor de audit.

9. Cum se realizează sistemele de asigurare a calităţii activităţii auditorilor financiari (statutari), potrivit cerinţelor legale aplicabile (OUG nr. 90/2008, HG nr.433/2011, cu modificările şi completările ulterioare )?

RASPUNS: Asigurarea calităţii

Sistemele de asigurare a calităţii (2) Criteriile ce trebuie îndeplinite de sistemul de asigurare a calităţii sunt următoarele: a) să fie organizat astfel încât să fie independent de auditorii statutari şi firmele de audit verificate şi să

facă obiectul supravegherii publice, astfel cum se prevede la titlul II; b) finanţarea sistemului de asigurare a calităţii să fie realizată fără niciun fel de influenţe din partea

auditorilor statutari sau a firmelor de audit; c) sistemul de asigurare a calităţii trebuie să dispună de resurse corespunzătoare; d) persoanele care efectuează verificările de asigurare a calităţii trebuie să aibă pregătire profesională

adecvată şi experienţă relevantă în auditul statutar şi în raportarea financiară, combinate cu pregătire specifică în ceea ce priveşte verificarea asigurării calităţii;

e) selectarea persoanelor care fac verificările pentru misiuni de verificare a asigurării calităţii specifice se realizează în baza unor proceduri obiective, concepute astfel încât să se asigure că nu sunt conflicte de interese între cei care fac verificările şi auditorul statutar sau firma de audit verificat(ă);

f) aria de aplicabilitate a verificării de asigurare a calităţii, susţinută de testarea adecvată a dosarelor de audit selectate, include o evaluare a conformităţii cu standardele de audit aplicabile şi cu cerinţele de independenţă, a cantităţii şi calităţii resurselor cheltuite, a onorariilor de audit percepute şi a sistemelor interne de control al calităţii ale firmei de audit;

g) verificarea asigurării calităţii trebuie să aibă ca rezultat un raport care conţine principalele concluzii ale acestei verificări;

h) verificările cu privire la asigurarea calităţii se efectuează la un interval stabilit în funcţie de

172

calificativele obţinute la verificările anterioare, dar nu mai mult de 6 ani, respectiv 3 ani, în cazul auditorilor entităţilor de interes public, în condiţiile stabilite prin regulament emis de organismul de supraveghere;

i) rezultatele generale ale activităţii realizate de sistemul de asigurare a calităţii se publică anual; j) recomandările formulate la încheierea verificărilor pentru asigurarea calităţii trebuie să fie puse în

practică de auditorul statutar sau de firma de audit în termenul stabilit de persoanele care efectuează verificările de asigurare a calităţii. De asemenea, Camera stabileşte prin norme proprii, cu avizul organismului de supraveghere publică, termene pentru remedierea unor deficienţe privind asigurarea calităţii.

(3) În cazul în care recomandările la care se face referire la alin. (2) lit. j) nu sunt puse în practică, auditorul statutar sau firma de audit, dacă este cazul, va face obiectul sistemului de investigaţii şi sancţiuni, aşa cum este prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de alte reglementări în domeniu.

10. Potrivit reglementarilor legale în vigoare din România (OUG nr. 75/1999 cu modificări şi completări ulterioare, HG nr. 433/2011), privitor la activitatea de audit intern, precizaţi următoarele

a. Cine o organizează ?b. Ce reprezintă ?c. Care-i sunt obiectivele ?d. Cine o exercita şi în ce condiţii ?

RASPUNS:

Entitatile economice ale caror situatii financiare anuale sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau optiunii actionarilor/asociatilor, cu exceptia celor prevazute la alin. (5), organizeaza activitatea de audit intern potrivit normelor de audit intern elaborate si aprobate de Camera in conformitate cu standardele internationale de audit intern.

Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor entităţii economice în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de conducere a acestuia.Auditul intern are drept obiective:

a) verificarea conformităţii activităţilor din entitatea economică auditată cu politicile, programele şi managementul acestuia, în conformitate cu prevederile legale;

b) evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare dispuse şi efectuate de către conducerea unităţii în scopul creşterii eficienţei activităţii entităţii economice;

c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea realităţii din entitatea economică;

d) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea metodelor de prevenire a fraudelor şi pierderilor de orice fel.Responsabilii pentru organizarea activităţii de audit intern, coordonarea lucrărilor/angajamentelor şi

semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă calitatea de auditor financiar.Activitatea de audit intern se exercita in cadrul entitatii economice de catre persoane din interiorul sau

exteriorul acesteia, cu respectarea prevederilor legale. Practicile de audit intern se diferentiaza in functie de scopul, marimea, structura si domeniul de activitate ale entitatii economice.

Responsabilii pentru organizarea activitatii de audit intern, coordonarea lucrarilor/angajamentelor si semnarea rapoartelor de audit intern trebuie sa aiba calitatea de auditor financiar.

11. Potrivit reglementărilor legale în vigoare din România (OUG nr. 75/1999 cu modificări şicompletări ulterioare, OUG nr. 90/2008, cu modificările şi completările ulterioare, HG nr.433/2011), precizaţi următoarele

a. Care este scopul normelor de audit intern elaborate de Camera Auditorilor Financiaridin România?

b. Care este rolul şi conţinutul registrului public al auditorilor financiari (statutari)?

RASPUNS:

Scopul normelor de audit intern elaborate de Camera Auditorilor Financiari este:    a) definirea principiilor de baza privind modul in care trebuie sa se exercite auditul intern;    b) asigurarea cadrului de lucru pentru exercitarea si promovarea activitatilor de audit intern;    c) stabilirea criteriilor de baza pentru evaluarea calitatii serviciilor de audit intern;    d) evaluarea proceselor si structurilor organizatorice din entitatea economica.

173

    (2) Normele elaborate de Camera cuprind reguli de organizare, exercitare si implementare in domeniul auditului intern, precum si Codul de etica pentru profesia de auditor intern.

    (3) Regulile de exercitare se refera la natura activitatilor de audit intern si stabilesc criterii de calitate pe baza carora exercitarea acestor servicii poate fi evaluata. Registrul public

(1) Auditorii statutari şi firmele de audit sunt înregistraţi (înregistrate) într-un registru public. (2) Fiecare auditor statutar şi fiecare firmă de audit sunt identificaţi (identificate) în Registrul public printr-

un număr individual. Informaţiile referitoare la auditorii statutari şi firmele de audit se păstrează şi într-un registru în format electronic, care este accesibil publicului pe site-ul Camerei.

(3) Registrul public conţine, de asemenea, adresa şi datele de contact ale Camerei, care este responsabilă atât pentru autorizarea, respectiv aprobarea auditorilor statutari şi a firmelor de audit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru asigurarea calităţii, cât şi pentru investigaţii şi sancţiuni aplicate auditorilor statutari şi firmelor de audit, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi datele de contact şi detalii cu privire la organismul de supraveghere.

(4) Camera este autoritatea competentă responsabilă cu întocmirea, actualizarea şi publicarea Registrului public, sub monitorizarea organismului de supraveghere publică.

(5) Registrul public se publică anual în Monitorul Oficial al României, Partea I. (6) Modificările intervenite în Registrul public se publică trimestrial în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

12. Care sunt abaterile disciplinare ale auditorilor financiari, sancţiunile aplicabile şi procedurile de constatare (sistemele de investigare) a acestora potrivit reglementarilor legale aplicabile (OUG nr. 90/200, cu modificările şi completările ulterioare 8, HG nr. 433/2011 )?

RASPUNS:Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte:    a) nerespectarea prevederilor Codului etic;    b) desfasurarea activitatii de auditor financiar in conditii care au avut ca efect prejudicierea grava a

reputatiei profesionale;    c) incalcarea dispozitiilor prezentului regulament, ale hotararilor si reglementarilor emise de Camera,

aplicabile activitatii desfasurate de catre auditorii financiari, persoanele juridice sau orice angajat, asociat/actionar, administrator ori partener din cadrul unei persoane juridice;

    d) nerespectarea cerintelor privind pregatirea profesionala continua, prevazute in normele emise de Camera;

    e) necomunicarea la termen a documentelor care implica modificari ale informatiilor cuprinse in Registrul public;

    f) incalcarea prevederilor legale referitoare la independenta si obiectivitate.    (1) Membrii Camerei pot fi sanctionati pentru abateri disciplinare cu:    a) mustrare;    b) avertisment scris;    c) suspendarea dreptului de exercitare a activitatii de audit financiar pe o perioada cuprinsa intre 3 luni si 1

an. In perioada suspendarii, persoana in cauza nu are dreptul sa exercite sub nicio forma activitate de audit financiar, sa faca uz de calitatea de auditor financiar si nu are dreptul sa participe la activitatile Camerei;

    d) retragerea calitatii de membru al Camerei.    (2) In situatia prevazuta la alin. (1) lit. d), odata cu aplicarea sanctiunii disciplinare se retrage si

autorizarea de membru al Camerei.    Actiunea disciplinara poate fi exercitata de catre Consiliul Camerei in cel mult 3 ani de la data luarii la

cunostinta de catre Camera despre fapta savarsita.

13. Care sunt dispoziţiile speciale pentru auditul statutar al entităţilor de interes public în legătură cu raportul privind transparenţa şi comitetul de audit potrivit reglementărilor legale aplicabile(OUG nr. 90/2008, cu modificările şi completările ulterioare)?

RASPUNS: Raportul privind transparenţa

(1) Auditorii statutari şi firmele de audit care efectuează auditul statutar al entităţilor de interes public publică pe website-ul propriu, în termen de 3 luni de la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, un raport anual privind transparenţa, care include cel puţin următoarele:

174

a) o descriere a formei legale şi a acţionariatului firmei de audit; b) o descriere a reţelei şi a acordurilor legale şi structurale din reţea, în cazul în care firma de audit

aparţine unei reţele; c) o descriere a structurii conducerii firmei de audit; d) o descriere a sistemelor interne de control al calităţii existente în firma de audit şi o declaraţie a

organului administrativ sau de conducere cu privire la eficacitatea funcţionării acestora; e) o indicare a datei la care a avut loc ultima verificare independentă pentru asigurarea calităţii prevăzută

la art. 31; f) o listă cu entităţile de interes public pentru care au fost efectuate audituri statutare de către firma de

audit în exerciţiul financiar precedent; g) o declaraţie în legătură cu politicile firmei de audit privind independenţa, care confirmă, de asemenea,

că a avut loc o verificare internă a modului în care a fost respectată independenţa; h) o declaraţie privind politica pe care o urmează firma de audit cu privire la formarea profesională

continuă a auditorilor statutari prevăzută la art. 11; i) informaţii financiare care arată importanţa firmei de audit, cum ar fi cifra totală de afaceri divizată pe

onorarii din auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, precum şi onorarii percepute pentru alte servicii profesionale necesare îmbunătăţirii calităţii informaţiilor, servicii de consultanţă fiscală şi alte servicii care nu sunt de audit;

j) informaţii privind baza pentru remunerarea partenerilor. Raportul privind transparenţa este semnat de auditorul statutar sau de reprezentantul legal al firmei de

audit, după caz. Semnarea se poate realiza şi prin intermediul semnăturii electronice, potrivit prevederilor legale în vigoare. Comitetul de audit

(1) Fiecare entitate de interes public trebuie să aibă un comitet de audit. Autorităţile de reglementare ale entităţilor de interes public stabilesc dacă acest comitet de audit trebuie să fie compus din membri neexecutivi ai organului de administraţie şi/sau membri ai organului de supraveghere a entităţii auditate şi/sau din membri care sunt numiţi de adunarea generală a acţionarilor entităţii auditate, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Cel puţin un membru al comitetului de audit este independent şi are competenţă în contabilitate şi/sau audit.

(2) Fără a aduce atingere responsabilităţii membrilor organelor de administraţie, de conducere sau de supraveghere ori a altor membri care sunt numiţi de adunarea generală a acţionarilor din cadrul entităţii auditate, comitetul de audit are, printre altele, următoarele atribuţii:

a) monitorizează procesul de raportare financiară; b) monitorizează eficacitatea sistemelor de control intern, de audit intern, după caz, şi de management al

riscurilor din cadrul societăţii comerciale; c) monitorizează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale

consolidate; d) verifică şi monitorizează independenţa auditorului statutar sau a firmei de audit şi, în special, prestarea

de servicii suplimentare entităţii auditate. (3) În cazul entităţilor de interes public, propunerea venită din partea organului de administraţie sau de

supraveghere privind numirea unui auditor statutar sau a unei firme de audit se bazează pe o recomandare a comitetului de audit.

(4) Auditorul statutar sau firma de audit raportează comitetului de audit cu privire la aspectele esenţiale care rezultă din auditul statutar şi, în special, cu privire la deficienţele semnificative ale controlului intern în ceea ce priveşte procesul de raportare financiară.

14. Care sunt atribuţiile Consiliului Superior al Consiliului pentru Supravegherea Publica a activităţii de Audit Statutar potrivit reglementărilor legale aplicabile (OUG nr. 90/2008, cu modificările şi completările ulterioare)?

RASPUNS:Consiliul Superior este organul de conducere a Consiliului pentru Supravegherea Publica a activităţii de

Audit Statutar si stabileste:- regulamentul intern de organizare şi funcţionare al Consiliului pentru Supravegherea Publica a activităţii

de Audit Statutar, - Regulile de funcţionare a Comisiei de disciplină

175

15. Prezentaţi conţinutul principiilor fundamentale de integritate, obiectivitate şi competenţă profesională aşa cum le defineşte Codul etic al profesioniştilor contabili (Codul Etic) (Secţiunile 110,120 şi 130).

RASPUNS:Principiul integrităţii impune tuturor profesioniştilor contabili obligaţia de a fi sinceri şi oneşti în toate

relaţiile profesionale şi de afaceri. Integritatea implică, de asemenea, tranzacţii corecte şi juste.Principiul obiectivităţii impune tuturor profesioniştilor contabili obligaţia de a nu îşi compromite

raţionamentul profesional sau de afaceri din cauza subiectivismului, conflictelor de interese sau influenţei nejustificate a altor persoane.

Principiul competenţei profesionale şi al atenţiei cuvenite impune tuturor profesioniştilor contabili următoarele obligaţii:

(a) Menţinerea cunoştinţelor şi a aptitudinilor profesionale la nivelul necesar care să asigure clienţii sau angajatorii de primirea unor servicii profesionale competente; şi

(b) Să acţioneze cu conştiinciozitate în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale aplicabile, atunci când oferă servicii profesionale.

16. Prezentaţi conţinutul principiilor fundamentale de confidenţialitate şi comportament profesional, conform Codului Etic (Secţiunile 140 şi 150).

RASPUNS:Principiul confidenţialităţii impune tuturor profesioniştilor contabili obligaţia de a se abţine de la: (a) Dezvăluirea de informaţii confidenţiale în afara firmei sau organizaţiei angajatoare ca urmare a unei

relaţii profesionale sau de afaceri, în lipsa unei autorităţi adecvate şi specifice sau cu excepţia cazului în care există o obligaţie sau o sarcină legală sau profesională de a face publice acele informaţii; şi

(b) Folosirea, în avantajul lor personal sau în avantajul unor terţe părţi, a informaţiilor confidenţiale dobândite în urma relaţiilor profesionale sau de afaceri.

Principiul comportamentului profesional impune tuturor profesionişti-lor contabili obligaţia de a se conforma legilor şi reglementărilor relevante şi de a evita orice acţiuni, de care profesionistul contabil are, sau ar trebui să aibă, cunoştință, care pot discredita profesia. Acestea includ acţiuni pe baza cărora o terţă parte rezonabilă şi informată, evaluând faptele specifice şi circumstanțele disponibile profesionistului contabil la data respectivă, ar putea concluziona că este afectată în mod negativ buna reputaţie a profesiei.

17. Care sunt ameninţările şi măsurile de protecţie privind activitatea auditorului financiar si aplicarea de către acesta a principiilor fundamentale (cadrului conceptual) al Codului Etic

(Secţiunea 200)?

RASPUNS:Ameninţări şi măsuri de protecţie

Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi amenințată printr-o gamă largă de situaţii şi relatii. Natura şi importanţa amenințărilor pot varia în funcție de măsura în care ele sunt generate în legătură cu prestarea serviciilor unui client de audit şi dacă clientul de audit constituie o entitate de interes public, unui client de asigurare care nu este client de audit sau unui client de non - asigurare.

Ameninţările se încadrează în una sau mai multe din următoarele categorii: (a) De interes propriu; (b) De auto-revizuire; (c) De reprezentare; (d) De familiaritate; şi (e) De intimidare.

Măsurile de protecţie care pot elimina sau reduce ameninţările la un nivel acceptabil, se împart în două mari categorii:

(a) Măsuri de protecţie generate de profesie, legislaţie sau reglementări; Măsurile de protecţie create de profesie, legislaţie sau reglementări includ, dar nu sunt limitate la: Cerinţe educaţionale, de formare şi experienţă pentru accesul la profesie. Cerinţe de dezvoltare profesională continuă. Reglementări referitoare la guvernanţa corporativă. Standarde profesionale.

176

Proceduri profesionale sau de monitorizare conforme cadrului de reglementare. Revizuirea externă a rapoartelor, rezultatelor, comunicatelor sau informaţiilor prezentate de

unprofesionist contabil, de către o terţă parte împuternicită prin lege.(b) Măsuri de protecţie aferente mediului de activitate. Măsurile de protecţie aferente mediului de lucru cuprind măsuri de protecţie la nivelul firmei şi măsuri de

protecţie specifice misiunii.

18. În ce condiţii vor accepta auditorii financiari noii clienţi (misiuni), conform Codului Etic(Secţiunea 210)?

RASPUNS:

Acceptarea unui clientUn profesionist contabil în practica publică accepta noii clienţi (misiuni), doar daca acceptarea nu ar crea

ameninţări privind conformitatea cu principiile fundamentale de etica.

19. Care sunt prevederile Codului Etic privind conflictele de interese şi exprimarea unei o a doua opinii (Secţiunile 220 şi 230)?

RASPUNS:conflictele de intereseUn profesionist contabil în practica publică trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a identifica circumstanţele

care ar putea genera un conflict de interese. Asemenea circumstanţe ar putea crea ameninţări privind conformitatea cu principiile fundamentale.

Atunci când un conflict de interese reprezintă o ameninţare la adresa unuia sau mai multor principii fundamentale, inclusiv obiectivitatea, confidenţialitatea sau comportamentul profesional, ameninţare care nu poate fi elimi-nată sau redusă la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecţie, profesionistul contabil în practica publică trebuie să refuze respectiva misiune sau să se retragă din una sau mai multe misiuni conflictuale.

Exprimarea unei o a doua opiniiÎn situaţiile în care unui profesionist contabil în practica publică i se solicită să ofere o a doua opinie

suplimentară cu privire la aplicarea standardelor sau principiilor de contabilitate, audit, de raportare sau a altor standarde sau principii în anumite circumstanţe sau anumitor tranzacţii de către sau în numele unei companii sau entităti care nu este un client curent, pot fi generate ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale.

Atunci când i se solicită o astfel de opinie, un profesionist contabil în practica publică trebuie să evalueze importanţa ameninţărilor şi, dacă acestea sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, trebuie avute în vedere şi aplicate măsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pen-tru a le reduce la un nivel acceptabil.

20. Care sunt prevederile Codului Etic privind conduita auditorului financiar in legătură cu onorariile şi alte tipuri de remuneraţii, marketingul serviciilor profesionale şi respectiv cadourile/ospitalitatea (Secţiunile 240, 250 şi 260).

RASPUNS:onorariile şi alte tipuri de remuneraţiiAtunci când se încep negocierile privind serviciile profesionale, un profesionist contabil în practica publică

poate menţiona orice onorariu pe care îl consideră adecvat. Faptul că un profesionist contabil în practica publică poate percepe un onorariu mai mic decât un altul nu este, în sine, lipsit de etică. Cu toate acestea, pot exista ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale care sunt generate de nivelurile diferite ale onorariilor percepute.

Onorariile contingente sunt adesea utilizate pentru anumite tipuri de misi-uni de non-asigurare1. Totuşi, ele pot genera, în anumite circumstanţe, ameninţări la adresa respectării principiilor fundamentale.

marketingul serviciilor profesionaleUn profesionist contabil în practica publică nu trebuie să compromită profesia atunci când promovează

serviciile profesionale. Profesionistul contabil în practica publică trebuie să fie onest şi loial şi:

177

(a) Nu trebuie să emită pretenţii exagerate pentru serviciile oferite, calificările deţinute sau experienţa câştigată;

(b) Nu trebuie să facă referiri compromiţătoare sau comparaţii nefundamentate referitoare la activitatea altora.

cadourile/ospitalitateaEste posibil ca unui profesionist contabil în practica publică sau unui afin sau unei rude a acestuia să i se

ofere cadouri sau ospitalitate din partea unui client. O astfel de ofertă poate genera ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale.

Atunci când sunt oferite unui profesionist contabil în practica publică cadouri şi ospitalitate pe care o terţă parte rezonabilă le-ar considera în mod evident nesemnificative, acesta poate concluziona că oferta este făcută în cursul normal al activităţii, fără intenţia specifică de a influenţa luarea deciziilor sau de a obţine informaţii. În astfel de cazuri, profesionistul contabil în practica publică poate concluziona, în general, că orice eventuală amenințare la adresa conformităţii cu principiile fundamentale este la un nivel acceptabil.

Un profesionist contabil în practica publică trebuie să evalueze importanţa oricăror amenințări şi să aplice măsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Atunci când ameninţările nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecţie, un profesionist contabil în practica publică nu trebuie să accepte o astfel de ofertă.

21. Care sunt cerinţele Codului Etic privind custodia activelor unui client şi obiectivitatea auditorului financiar în toate tipurile de servicii profesionale (Secţiunile 270 şi 280)?

RASPUNS:Custodia activelor clientului Un profesionist contabil în practica publică nu trebuie să îşi asume custodia lichidităţilor sau a altor active

ale unui client decât dacă acest lucru este permis prin lege, şi în acest caz, în conformitate cu orice obligaţii legale suplimentare impuse unui profesionist contabil în practica publică care deţine astfel de active.

Deţinerea activelor unui client creează ameninţări în ceea ce priveşte conformitatea cu principiile fundamentale

Ca parte a procedurilor de acceptare a clientului şi a misiunii pentru astfel de servicii ce pot implica custodia activelor clientului, un profesionist contabil în practica publică trebuie să efectueze investigaţii adecvate privind provenienţa unor astfel de active şi trebuie să aibă în vedere obligaţiile lor legale.

Obiectivitate – toate serviciile Un profesionist contabil în practica publică trebuie să determine, atunci când oferă orice servicii

profesionale, dacă există ameninţări la adresa conformităţii cu principiul fundamental al obiectivităţii care rezultă din interesele avute în relaţiile cu un client sau cu directori, funcţionari sau angajaţi.

Un profesionist contabil în practica publică care oferă un serviciu de asigurare trebuie să fie independent faţă de clientul de asigurare. Independenţa la nivel mental şi independenţa de fapt este necesară pentru a permite profesionistului contabil în practica publică să exprime o opinie care să fie percepută ca neafectată de subiectivism, conflict de interese sau influenţe necorespunzătoare ale altor părţi.

Existenţa ameninţărilor la adresa obiectivităţii în oferirea oricărui serviciu profesional va depinde de circumstanţele particulare ale misiunii şi de natura activităţii pe care o desfăşoară profesionistul contabil în practica publică.

Un profesionist contabil în practica publică trebuie să evalueze importanţa oricăror ameninţări şi să aplice măsurile de protecţie necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil.

Dacă măsurile de protecție nu pot elimina sau reduce amenințările la un nivel acceptabil, profesionistul contabil trebuie să refuze sau să întrerupă misiunea respectivă.

22. Care sunt prevederile Codului Etic privind independenţa auditorului financiar in misiunile de asigurare bazate pe declaraţii, utilizarea restricţionată a rapoartelor şi părţile responsabile

multiple (Secţiunea 290 )?

RASPUNS:

Într-o misiune de asigurare bazată pe declaraţii , membrii echipei de asigurare şi firma trebuie să îşi păstreze independenţa față de clientul de asigurare (partea responsabilă de informațiile specifice şi care poate fi responsabilă şi de aspectul specific). Astfel de cerințe de independență interzic anumite tipuri de relații între membrii echipei de asigurare şi (a) directorii sau alte persoane din conducere, şi (b) persoane din cadrul firmei client, care se află într-o poziție care le oferă posibilitatea de a exercita o influență semnificativă asupra

178

informațiilor specifice. De asemenea, trebuie determinat dacă sunt generate amenințări la adresa independenței prin existența unor relații cu persoane din cadrul firmei client, care se află într-o poziție care le oferă posibilitatea de a exercita o influență semnificativă asupra aspectului specific al misiunii. Trebuie efectuată o evaluare a importanţei amenințărilor despre care firma are motive să creadă că pot fi generate prin existența relațiilor sau interese-lor unei firme din cadrul unei rețele.

Cerințele cu privire la independență din Secțiunea 290 se aplică tuturor misiunilor de audit. Totuşi, în anumite circumstanțe care implică misiuni de audit al căror raport prevede restricții cu privire la utilizare şi distribuire şi dacă utilizatorii vizați ai raportului (a) au cunoştință de scopul şi limitările referitoare raportului, şi (b) sunt de acord, în mod explicit, cu aplicarea cerințelor modificate cu privire la independență, cerințele cu privire la independență din această secțiune pot fi modificate

Firma trebuie să comunice cu utilizatorii vizați cu privire la cerințele de independență care urmează să fie aplicate în conformitate cu prevederile misiunii de audit.

Aceste puncte sunt aplicabile numai unei misiuni de audit al situaţiilor financiare cu scop special, misiune care (a) are scopul de a furniza o concluzie pozitivă sau negativă potrivit căreia situațiile financiare sunt întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil, inclusiv, în cazul unui cadru general de prezentare fidelă, că situațiile financiare oferă o imagine corectă şi fidelă sau sunt prezentate fidel, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil, şi (b) atunci când raportul de audit include o restricție cu privire la utilizare şi distribuţie.

În anumite misiuni de asigurare, fie că sunt bazate pe afirmaţii sau raportare directă, ar putea exista mai multe părţi responsabile. Firma ar putea ține cont de faptul că un interes sau o relaţie între firmă, un membru al echipei de asigurare şi o parte responsabilă ar putea genera o ameninţare la adresa independenţei care este altfel decât în mod evident nesemnificativă în contextul informaţiilor specifice. Aceasta va lua în considerare factori precum:

- Pragul de semnificaţie al informaţiei specifice (sau aspectului spe-cific) de care răspunde partea responsabilă respectivă; şi

- Gradul de interes public asociat misiunii. Dacă firma determină că ameninţarea la adresa independenţei generată de o astfel de relaţie cu o anumită

parte responsabilă ar fi în mod cert nesemnificativă, poate să nu fie necesară aplicarea tuturor prevederilor acestei secţiuni acelei părţi responsabile.

23. Care sunt regulile aplicabile de către auditorul financiar privind posibilele interese financiare la (în) clienţii săi de audit al situaţiilor financiare şi la cei de non-audit, conform prevederilor Codului Etic (Secţiunea 290 )?

RASPUNS:Deţinerea unui interes financiar într-un client de audit poate genera o ameninţare de interes propriu.

Existența şi importanţa oricărei amenințări generate depinde de: (a) Rolul persoanei care deţine interesul financiar, (b) Măsura în care interesul financiar este direct sau indirect, şi (c) Pragul de semnificație al interesului financiar. Importanţa oricărei amenințări trebuie să fie evaluată şi trebuie să se aplice măsurile de protecție necesare

pentru eliminarea sau reducerea amenințării la un nivel acceptabil. Exemplele de astfel de măsuri de protecție includ:

(a) Îndepărtarea din echipa de audit a membrului echipei de audit care are relații personale; (b) Excluderea membrului echipei de audit din orice proces decizional semnificativ cu privire la misiunea de

audit; (c) Implicarea unui profesionist contabil care să revizuiască munca efectuată de către membrul echipei de

audit.

24. Cum trebuie tratate de către auditorul financiar relaţiile de împrumuturi (garanţii) şi relaţiile apropiate de afaceri cu clienţii săi de audit, conform Codului Etic (Secţiunea 290)?

RASPUNS:Un împrumut sau o garanţie pentru un împrumut luat(ă) de un membru al echipei de audit, sau de către o

rudă apropiată a acestuia, sau de către firmă de la un client de audit care este o bancă sau o instituţie similară ar putea genera o ameninţare la adresa independenţei. Dacă împrumutul sau garanţia nu este făcut(ă) pe baza unor

179

proceduri, condiţii şi cerinţe normale de împrumut, se poate genera o amenințare de interes propriu care ar fi atât de semnificativă încât nici o măsură de protecție nu ar pu-tea reduce amenințarea la un nivel acceptabil.

Dacă firma sau un membru al echipei de audit, sau o rudă apropiată a acestuia acceptă un împrumut de la, sau i se acordă o garanție de împrumut de către un client de audit care nu este bancă sau o instituție similară, amenințarea de interes propriu generată este atât de semnificativă, încât nici o măsură de protecție nu ar putea reduce amenințarea la un nivel acceptabil,

O relaţie apropiată de afaceri între o firmă, sau un membru al echipei de audit, sau o rudă apropiată a acestuia şi clientul de audit sau conducerea acestuia este generată în urma unei relații comerciale sau a unui interes financiar comun şi poate crea amenințări de interes propriu sau intimi-dare.

In astfel de situatii, importanţa oricărei amenințări trebuie evaluată şi trebuie aplicate măsurile de protecție necesare, pentru a elimina amenințarea sau pentru a o reduce la un nivel acceptabil. Astfel de masuri de protectie sunt:

- implicarea unui profesionist contabil care să revizuiască activitatea, profesionist contabil care să facă parte dintr-o firmă din cadrul unei rețele, care să nu fie implicată nici în audit, nici în primirea împrumutului;

- Eliminarea sau reducerea dimensiunii tranzacţiei; sau - Îndepărtarea persoanei respective din echipa de audit.

25. Cum trebuie tratate relaţiile familiale şi personale ale auditorului financiar (membrilor echipei) cu personalul angajat al clientului, conform Codului Etic (Secţiunea 290)?

RASPUNS:Relaţiile familiale şi personale între un membru al echipei de audit şi un director, o altă persoană din

conducere sau anumiţi angajaţi (în funcţie de rolul acestora) ai clientului de audit, pot genera ameninţări de interes propriu, familiaritate sau intimidare. Existența şi importanţa oricărei amenințări va depinde de un număr de factori, inclusiv de responsabilităţile individului în echipa de audit, rolul rudei apropiate sau al altei persoane din cadrul clientului, cât şi de gradul de apropiere al relației.

Importanţa ameninţării trebuie evaluată şi trebuie aplicate măsurile de protecţie necesare pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil sau pentru a o elimina. Exemplele de astfel de măsuri de protecţie includ:

- Înlăturarea persoanei din echipa de audit; sau - Structurarea responsabilităţilor echipei de audit astfel încât profesionistul să nu se ocupe de aspecte care

intră în responsabilitatea rudei sale apropiate. - Implicarea unui profesionist contabil care să revizuiască activitatea de audit relevantă prestată.

26. Cum poate fi ameninţată independenţa auditorului financiar şi care sunt cerinţele Codului Etic în acest sens, în situaţia angajării sale la şi/sau prestării unor servicii recente către clienţii de audit (Secţiunea 290)?

RASPUNS:Amenințări asociate familiarităţii şi intimidării pot fi generate dacă directorul sau altă persoană din

conducerea clientului de audit, sau un angajat aflat în poziția de a exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra întocmirii înregistrărilor contabile sau ale situațiilor financiare asupra cărora firma va exprima o opinie, a fost membru al echipei de audit sau partener al firmei.

O ameninţare generată de interesul propriu apare atunci când un membru al echipei de audit participă la misiunea de audit ştiind că se va alătura sau s-ar putea să se alăture clientului de audit, în viitor.

Importanţa oricăror amenințări generate trebuie evaluată şi trebuie aplicate măsurile de protecție necesare pentru a elimina sau reduce amenințările la un nivel acceptabil. Exemplele de astfel de măsuri de protecție includ:

- Modificarea planului de audit; - Desemnarea unor persoane în cadrul echipei de audit care să aibă suficientă experiență în comparaţie cu

persoana care s-a alăturat în firmei client; sau - Implicarea unui profesionist contabil care să revizuiască activitatea prestată de fostul membru al echipei

de audit. - Înlăturarea persoanei din echipa de audit; sau - Revizuirea oricăror raționamente semnificative făcute de acea persoană când se afla încă în cadrul

echipei.

180

27. Care sunt cerinţele Codului Etic privind deţinerea de către auditorul financiar a unei funcţii de conducere (director) la şi/sau asocierea (colaborarea) îndelungata a personalului de conducere cu clienţii de audit (Secţiunea 290)?

RASPUNS:Dacă un partener sau un angajat al firmei a fost angajat în funcţia de director sau pe altă funcţie de conducere

în cadrul unui client de audit, ameninţările de auto-revizuire şi de interes propriu sunt generate ar pu-tea fi atât de semnificative încât nicio măsură de protecție nu le-ar putea reduce la un nivel acceptabil.

Amenințări de interes propriu şi familiaritate sunt generate prin utilizarea aceluiaşi personal superior cu experienţă într-o misiune de audit pe o perioadă lungă de timp.

Importanţa ameninţării trebuie evaluată şi trebuie aplicate măsurile de protecţie necesare pentru a elimina sau reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Exemplele de astfel de măsuri de protecţie includ:

- Nici un partener sau angajat nu trebuie să fie numit în funcţia de director sau să ocupe o altă funcţie de conducere în cadrul clientului de audit

- Rotaţia personalului superior din echipa de audit; - Implicarea unui profesionist contabil care nu a fost un membru al echipei de audit care să revizuiască

munca personalul superior; sau - Revizuiri independente şi periodice, interne şi externe, ale calităţii misiunii de audit.

28. Care sunt prevederile generale ale Codului Etic referitoare la prestarea de alte servicii decât cele de audit (non-asigurare) pentru clienţii de audit (Secţiunea 290)?

RASPUNS:Furnizarea de servicii de non - asigurare poate genera amenințări la adresa independenței firmei sau

membrilor echipei de audit. Cel mai adesea, amenințările generate sunt de tipul auto - revizuirii, interesului propriu şi reprezentării.

Înainte ca firma să accepte o misiune de furnizarea a unui serviciu de non - asigurare unui client de audit, trebuie determinat dacă furnizarea unui astfel de serviciu ar genera o amenințare la adresa independenței. În evaluarea importanţei oricărei amenințări generate de un anumit serviciu de non - asigurare, trebuie să se ia în considerare orice amenințare despre care echipa de audit are motive să considere că va fi generată prin furnizarea altor servicii non - asigurare. Dacă este generată o amenințare care nu poate fi redusă la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecție, serviciul respectiv de non - asigurare nu trebuie furnizat.

29. În ce condiţii auditorul financiar poate lua parte la întocmirea registrelor contabile si a situaţiilor financiare,inclusiv în situaţiile de urgenţă ,ale unui client de audit având in vedere ameninţările de autorevizuire, potrivit Codului Etic (Secţiunea 290)?

RASPUNS:Furnizarea de servicii de contabilitate şi de întocmire a registrelor contabile clientului de audit, precum

întocmirea de situații financiare şi înregistrări contabile, generează o amenințare de auto-revizuire, în cazul în care firma efectuează ulterior auditul situațiilor financiare.

Firma poate furniza servicii care au legătură cu întocmirea înregistrări-lor contabile şi a situațiilor financiare unui client de audit care nu este entitate de interes public, atunci când serviciile sunt de rutină sau de natură mecanică, atât timp cât orice amenințare de auto-revizuire generată este redusă la un nivel acceptabil. Exemplele de astfel de servicii includ:

- Furnizarea de servicii referitoare la ştatele de plată, pe baza datelor iniţiale ale clientului; - Înregistrarea tranzacțiilor pentru care clientul a determinat sau a aprobat clasificarea contabilă adecvată; - Înscrierea tranzacțiilor codate de către client în registrul jurnal; - Înscrierea intrărilor aprobate de client în balanța de verificare; şi - Întocmirea de situații financiare pe baza informațiilor din balanța de verificare. Serviciile de contabilitate şi de menținere a registrelor, care altminteri nu ar fi permise prin această secțiune,

pot fi furnizate clienților de audit în caz de urgență sau în alte situații excepţionale, în care îi este imposibil clientului de audit să facă alte aranjamente. Acesta pot fi cazul când

- (a) numai firma are resursele şi cunoştințele necesare cu privire la procedurile şi sistemele pentru a asista clientul în întocmirea la timp a înregistrărilor contabile şi a situațiilor financiare, şi

181

- (b) o restricție asupra capacității firmei de a furniza serviciile ar avea ca rezultat dificultăți semnificative pentru client (de exemplu, ar putea avea ca rezultat eşecul de a îndeplini cerințele de raportare prevăzute de reglementări).

În astfel de situații, trebuie să se îndeplinească următoarele condiții: - (a) Cei care furnizează serviciile să nu fie membri ai echipei de audit; - (b) Serviciile să fie furnizate numai pentru o scurtă perioadă de timp şi nu există perspectiva ca ele să fie

recurente; şi - (c) Situația este discutată cu persoanele însărcinate cu guvernanța.

30. Care sunt prevederile Codului Etic privind ameninţările asupra independentei generate de prestarea unor servicii de audit intern şi pentru sisteme IT unui client de audit financiar (Secţiunea 290)?

RASPUNS:Furnizarea de servicii de audit intern unui client de audit generează o amenințare de auto-revizuire la adresa

in-dependenței dacă firma utilizează activitatea de audit intern în cursul unui audit extern ulterior. Efectuarea unei părți semnificative din activitățile de audit intern ale clientului măreşte posibilitatea ca personalul firmei furnizând servicii de audit intern, să se implice în asumarea responsabilității conducerii. Dacă personalul firmei îşi asumă una dintre responsabilitățile conducerii când efectuează serviciile de audit intern unui client de audit, amenințarea generată ar fi atât de mare încât nicio măsură de protecție nu ar putea reduce amenințarea la un nivel acceptabil. În consecință, personalul unei firme nu trebuie să îşi asume responsabilitatea conducerii atunci când furnizează servicii de audit intern unui client de audit.

Pentru a evita asumarea unei responsabilități a conducerii, firma va furniza doar servicii de audit intern unui client de audit, dacă sunt îndeplinite condițiile:

(a) Clientul desemnează o sursă competentă şi adecvată, de preferat din cadrul conducerii cu experiență, care să fie responsabilă permanent de activitățile de audit intern şi pentru a-şi asuma responsabilitatea pentru elaborarea, implementarea şi menținerea controlului intern;

(b) Conducerea clientului sau persoanele însărcinate cu revizuirea guvernanței, evaluează şi aprobă aria de acoperire, riscul şi frecvența serviciilor de audit intern;

(c) Conducerea clientului evaluează gradul de adecvare al serviciilor de audit intern şi identificările care decurg din furnizarea acestora;

(d) Conducerea clientului evaluează şi determină care dintre recomandările ce rezultă din serviciile de audit intern trebuie implementate şi gestionează procesul de implementare; şi

(e) Conducerea clientului raportează către persoanele însărcinate cu guvernanța, identificările semnificative şi recomandările rezultate din serviciile de audit intern.

Când o firmă acceptă o misiune pentru furniza-rea de servicii de audit intern unui client de audit, iar rezultatele acelor servicii vor fi utilizate pentru efectuarea auditului extern, este generată o amenin țare de tipul auto-revizuirii din cauza existenței posibilității ca echipa de audit să utilizeze rezultatele serviciului de audit intern fără a efectua o evaluare adecvată a acelor rezultate sau utilizând acelaşi nivel de scepticism profesional care ar fi utilizat în cazul în care activitatea de audit intern ar fi fost efectuată de persoane care nu sunt membri ai firmei.

Importanţa amenințării trebuie evaluată şi trebuie aplicate măsurile de protecţie necesare pentru a elimina sau reduce amenințarea la un nivel acceptabil. Un exemplu de o astfel de măsură de protecție este utilizarea profesioniştilor care nu sunt membri ai echipei de audit pentru efectua-rea serviciului de audit intern.

Furnizarea de servicii unui client de audit care nu este o entitate de interes public, care implică elaborarea sau implementarea sistemelor IT care (a) formează o parte importantă a controlului intern asupra raportărilor financiare sau (b) generează informații care sunt semnificative pentru înregistrările contabile sau situațiile financiare ale clientului pe baza cărora firma va exprima o opinie, generează o amenințare de auto-revizuire.

În funcţie de gradul de încredere care va fi acordat unor anumite sisteme IT, ca parte a auditului, se va determina măsura în care se vor furniza astfel de servicii de non - asigurare utilizând numai personal care nu face parte din rândul membrilor echipei de audit şi care deține diferite direcții de raportare în cadrul firmei. Importanţa oricărei amenințări rămase trebuie evaluată şi trebuie aplicate măsurile de protecție necesare pentru a elimina sau reduce amenințarea la un nivel acceptabil. Un exemplu de astfel de măsură de protecție este implicarea unui profesionist contabil care să revizuiască activitatea de audit sau de non - asigurare.

182

31. Care sunt prevederile Codului Etic privind ameninţările asupra independentei generate de furnizarea de servicii de consultanta in legătura cu litigiile si de furnizare a unor servicii juridice clienţilor de audit (Secţiunea 290)?

RASPUNS:Serviciile de consultanță în legătură cu litigiile pot include activităţi precum depunerea mărturiei ca expert,

calculul pagubelor estimate sau al altor sume care ar putea deveni sume de încasat sau sume de plătit, în funcţie de rezultatul litigiului sau al altei dispute legale, şi asistenţă privind administrarea documentelor şi recuperare. Aceste servicii pot genera amenințări de auto-revizuire sau reprezentare.

Dacă firma furnizează servicii de consultanță în legătură cu litigiile unui client de audit, iar aceste servicii implică estimarea pagubelor sau a altor sume care afectează situațiile financiare pe baza cărora firma va exprima o opinie trebuie evaluată importanţa oricărei amenințări generate şi trebuie aplicate măsurile de protecție necesare pentru a elimina sau reduce amenințarea la un nivel acceptabil. Exemplele de astfel de măsuri de protecție includ:

- Implicarea unui profesionist care nu a fost implicat în furnizarea serviciului de evaluare, care să revizuiască auditul sau activitatea de evaluare efectuată; sau

- Efectuarea unor aranjamente astfel încât personalul care a furnizat astfel de servicii să nu participe la misiunea de audit.

32. Care sunt prevederile Codului Etic privind ameninţările asupra independentei generate de onorariile si tarifele percepute de auditorul financiar,inclusiv în ce priveşte cadourile şi ospitalitatea (Secţiunea 290)?

RASPUNS:Atunci când onorariile totale generate de un client de audit reprezintă o proporţie semnificativă din onorariile

totale ale firmei, dependenţa de acel client şi preocuparea privind posibilitatea pierderii clientului pot constitui o ameninţare generată de interesul propriu sau de intimidare.

O ameninţare de interes propriu sau de intimidare este generată atunci când onorariile generate de un client de audit reprezintă o proporţie mare din veniturile unui partener individual al clientului sau o proporție mare din veniturile unui birou individual al firmei.

O ameninţare de interes propriu poate apărea dacă onorariile datorate de un client de audit rămân restante pentru o perioadă lungă de timp, în special dacă o parte importantă nu este plătită înainte de emiterea raportului de audit pentru anul următor.

Un onorariu contingent încasat direct sau indirect, de exemplu printr-un intermediar de către o firmă pentru o misiune de audit poate genera o ameninţare de interes propriu care este atât de semnificativă încât nu poate fi redusă la un nivel acceptabil prin nicio măsură de protecţie.

Importanţa oricăror ameninţări trebuie evaluată şi trebuie aplicate măsurile de protecţie necesare pentru a elimina sau reduce ameninţările la un nivel acceptabil. Exemplele de astfel de măsuri de protecţie includ:

- Implicarea unui profesionist contabil care să revizuiască activitatea de audit relevantă sau să ofere alt tip de consultanță, după caz; sau

- Utilizarea profesioniştilor care nu sunt membri ai echipei de audit pentru a efectua serviciul de non - asigurare.

- Diminuarea dependenţei faţă de client; - Revizuirea externă a controlului de calitate; sau - Consultarea unei terțe părți, precum un organism profesional de reglementare sau un profesionist

contabil, cu privire la raționamentele principale de audit. - Implicarea unui profesionist contabil care să revizuiască activitatea sau să ofere un alt tip de consultanță,

după cum este necesar; sau - Revizuiri periodice independente externe şi interne ale calității misiunilor Acceptarea de cadouri sau ospitalitate din partea unui client de audit poate duce la ameninţări generate de

interesul propriu şi de familiaritate. Dacă o firmă sau un membru al echipei de audit acceptă cadouri sau ospitalitate, cu excepţia cazului în care valoarea acestora este în mod evident nesemnificativă, ameninţările generate ar fi atât de semnificative încât nu ar putea fi reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea nici unei măsuri de protecţie. În consecinţă, o firmă sau un membru al echipei de audit nu trebuie să accepte astfel de cadouri sau ospitalitate.

183

33. Ce prevede Codul Etic referitor la conflictele potenţiale privind activitatea profesioniştilor contabili (auditori) angajaţi in afaceri (Secţiunea 310)?

RASPUNS:Un profesionist contabil angajat are obligaţia profesională de a se conforma principiilor fundamentale. Pot

exista, totuşi, situaţii în care responsabilităţile acestora faţă de o organizaţie angajatoare şi obligaţiile profesionale de a se conforma principiilor fundamentale să intre în conflict. De obicei, un profesionist contabil angajat trebuie să susţină obiectivele legitime şi de etică enunţate de angajator şi regulile şi procedurile stabilite în sprijinul acestor obiective. Cu toate acestea, atunci când relaţiile şi circumstanţele generează o ameninţare la adresa conformităţii cu principiile fundamentale, un profesionist contabil angajat trebuie să stabilească dacă sunt disponibile măsuri de protecție adecvate şi dacă acestea pot fi aplicate pentru a elimina sau reduce amenințările la un nivel acceptabil

Exemplele de astfel de măsuri de protecţie includ: - Obţinerea de consiliere, după caz, de la organizaţia angajatoare, un consilier profesionist independent sau

un organism profesional relevant. - Utilizarea unui proces formal de rezolvare a disputelor, în cadrul organizaţiei angajatoare. - Solicitarea de consiliere juridică.

34. Ce prevede Codul Etic privind întocmirea si raportarea informaţiilor de către profesioniştii contabili (auditori) angajaţi in afaceri (Secţiunea 320)?

RASPUNS:Profesioniştii contabili angajaţi sunt adesea implicaţi în întocmirea şi raportarea informaţiilor care, fie pot fi

făcute publice, fie pot fi utilizate de către alte persoane din interiorul sau exteriorul organizaţiei angajatoare . Astfel de informaţii pot include informaţii financiare sau administrative, de exemplu, prognoze şi bugete, situaţii financiare, discuţii administrative şi analize şi scrisoarea de declaraţie a conducerii furnizată profesioniştilor contabili ca parte a unui audit al situaţiilor financiare. Un profesionist contabil angajat trebuie să întocmească sau să prezinte astfel de informaţii în mod corect, just şi în conformitate cu standardele profesionale relevante astfel încât informaţiile să fie înţelese în contextul lor.

Un profesionist contabil angajat care are responsabilitatea de a întocmi sau aproba situaţii financiare cu scop general pentru o organizaţie angajatoare trebuie să se asigure că acele situaţii financiare sunt prezentate în conformitate cu standardele de raportare financiară aplicabile.

Ameninţările la adresa conformităţii cu principiile fundamentale, de exemplu cele generate de interesul propriu, obiectivitate sau competenţă profesională şi atenţie cuvenită, pot apărea atunci când un profesionist contabil angajat poate fi presat (fie din exterior, fie prin posibilitatea unui câştig personal) să se asocieze unor informaţii eronate sau unor in-formaţii eronate generate de acţiunile altor persoane.

Importanţa ameninţărilor trebuie să fie evaluată şi, dacă sunt altfel decât în mod evident nesemnificative, trebuie luate în considerare şi aplicate mă-surile de protecţie necesare pentru a elimina sau reduce aceste ameninţări la un nivel acceptabil. Acest tip de măsuri de protecţie pot include consultarea superiorilor din cadrul organizaţiei angajatoare, de exemplu, comitetul de audit sau altă structură responsabilă cu guvernanţa organizaţiei, sau un organism profesional relevant.

35. Care sunt responsabilităţile conducerii (liderilor) privind calitatea la nivelul firmei de audit şi respectiv care sunt cerinţele de etică în acest sens conform Standardului Internaţional pentru Controlul Calităţii 1 (ISQC 1)?

RASPUNS:Firma trebuie să stabilească politici şi proceduri concepute pentru promovarea unei culturi interne bazate pe

recunoaşterea ideii conform căreia calitatea este esenţială pentru realizarea misiunilor. Astfel de politici şi proceduri trebuie să dispună ca directorul executiv al firmei (sau echivalentul acestuia), sau, după caz, consiliul director al partenerilor (sau echivalentul acestuia), să îşi asume responsabilitatea finală pentru sistemul de control al calităţii din cadrul firmei.

Liderii firmei şi exemplele pe care le oferă aceştia, influenţează cultura internă a firmei. Promovarea unei culturi interne orientată spre calitate depinde de acţiunile şi mesajele frecvente, clare şi consecvente venite de la toate nivelurile de conducere din cadrul firmei, prin care să se pună accentul pe politicile şi procedurile de control al calităţii şi prin care să se solicite:

(a) Realizarea activităţilor în conformitate cu standardele profesionale şi cu cerinţele legale şi de reglementare aplicabile; şi

184

(b)Emiterea de rapoarte adecvate în circumstanţele date.Astfel de acţiuni şi mesaje încurajează o cultură care recunoaşte şi apreciază munca de înaltă calitate. Acestea

pot fi comunicate, fără a se limita la acestea, în cadrul unor seminarii de pregătire, întâlniri, prin dialog oficial sau neoficial, prin declaraţii de misiune, scrisori de înştiinţare sau memorandumuri. Acestea sunt incluse în documentele interne şi materialele de pregătire profesională, precum şi în procedurile de evaluare a partenerilor şi a angajaţilor astfel încât aceste mesaje şi acţiuni să susţină şi să întărească viziunea firmei asupra importanţei calităţii şi modului în care aceasta se poate obţine practic.

Firma trebuie să elaboreze politici şi proceduri astfel încât orice persoană sau persoane investite cu responsabilitatea operaţională pentru sistemul de control al calităţii firmei de către directorul executiv sau consiliul director al partenerilor, trebuie să aibă aptitudini şi experienţă adecvată şi suficientă, precum şi autoritatea necesară pentru asumarea acestei responsabilităţi.

De o importanţă deosebită în promovarea culturii interne bazată pe calitate, este şi nevoia conducerii de a recunoaşte că strategia de afaceri a firmei este supusă cerinţei de verificare a calităţii pentru ca firma să respecte calitatea în toate misiunile pe care le efectuează . Promovarea unei astfel de culturi interne include:

(a) Stabilirea politicilor şi procedurilor firmei, care privesc evaluarea performanţelor, compensarea şi promovarea personalului (inclusiv sistemele de stimulare) în măsură să demonstreze implicarea firmei în verificarea calităţii misiunii;

(b)Firma îşi desemnează responsabilităţile de conducere astfel încât considerentele comerciale să nu afecteze calitatea muncii prestate; si

(c) Firma alocă resurse suficiente pentru dezvoltarea, documentarea şi sprijinirea politicilor şi procedurilor de control al calităţii

Cerinţele relevante de etică Firma trebuie să elaboreze politici şi proceduri concepute pentru a îi oferi o asigurare rezonabilă că firma şi

personalul acesteia respectă cerinţele relevante de eticăFirma trebuie să elaboreze politici şi proceduri menite să îi ofere o asigurare rezonabilă că firma, personalul

acesteia şi, acolo unde este cazul, alte persoane aflate sub incidenţa cerinţelor privind independenţa (inclusiv personalul unei firme din reţea) îşi menţin independenţa în cazurile prevăzute de cerinţele relevante de etică. Astfel de politici şi proceduri trebuie să permită firmei:

- Să comunice cerinţele de independenţă personalului său şi, acolo unde este cazul, altor persoane care intră sub incidenţa acestora ; şi

- Să identifice şi să evalueze circumstanţele şi relaţiile care creează ameninţări la adresa independenţei şi să adopte măsurile necesare pentru eliminarea acestor ameninţări sau reducerea lor la un nivel acceptabil prin aplicarea unor măsuri de siguranţă sau, dacă este adecvată, retragerea din misiune, acolo unde retragerea este permisă de lege sau de reglementări.

Firma trebuie să elaboreze politici şi proceduri menite să îi ofere o asigurare rezonabilă că va fi înştiinţată de încălcările cerinţelor de independenţă şi care să îi permită să adopte măsurile adecvate pentru rezolvarea unor astfel de situaţii.

Cel puţin o dată pe an, firma trebuie să obţină o confirmare scrisă a conformităţii cu politicile şi procedurile legate de independenţă din partea tuturor membrilor personalului firmei cărora li se solicită să fie independenţi de către cerinţele relevante de etică.

36.Care sunt cerinţele ISQC 1 privind resursele umane şi desemnarea echipelor misiunii?

RASPUNS:Firma trebuie să elaboreze politici şi proceduri concepute astfel încât să îi ofere o asigurare rezonabilă că

deţine suficient personal, cu capacitatea, competenţele şi angajamentul de a respecta principiile etice necesare pentru:

- desfăşurarea misiunii în conformitate cu standardele profesionale şi cerinţele legale şi de reglementare aplicabile;

- a permite firmei sau partenerilor de misiune să emită rapoarte adecvate în circumstanţele date.Firma trebuie să desemneze responsabilitatea pentru fiecare misiune unui partener de misiune şi trebuie să

elaboreze politici şi proceduri care să solicite ca:(a) Identitatea şi rolul partenerului de misiune să fie comunicată membrilor cheie din conducerea clientului şi

persoanelor însărcinate cu guvernanţa;(b)Partenerul de misiune să deţină capacitatea, competenţele, şi autoritatea corespunzătoare pentru

îndeplinirea rolului său; şi(c) Responsabilităţile partenerului de misiune să fie definite clar şi să îi fie comunicate acestuia. De asemenea, firma trebuie să elaboreze politici şi proceduri pentru desemnarea personalului adecvat cu

competenţă şi capacităţile necesare pentru a:

185

- a îndeplini misiunile în conformitate cu standardele profesionale şi cu cerinţele legale şi de reglementare aplicabile;

- pentru a permite firmei sau partenerilor de misiune să emită rapoarte adecvate în circumstanţele date.

37. Care sunt cerintele ISQC1 privind monitorizarea politicilor si procedurilor de control a calitatii din cadrul firmei de audit?

RASPUNS:Firma trebuie să instituie un proces de monitorizare conceput pentru a-i oferi o asigurare rezonabilă că

politicile şi procedurile legate de sistemul de control al calităţii sunt relevante, adecvate şi funcţionează eficient. Acest proces trebuie:

- Să includă o considerare şi o evaluare permanentă a sistemului de control al calităţii firmei, incluzând cel puţin o inspecţie periodică a unei misiuni finalizate pentru fiecare partener al misiunii;

- Să dispună ca responsabilitatea pentru procesul de monitorizare să fie desemnată unui partener sau partenerilor sau altor persoane cu experienţă şi autoritate corespunzătoare din firmă în vederea asumării unei astfel de responsabilităţi; şi

- Să dispună ca persoanele care efectuează misiunea sau care efectuează revizuirea controlului calităţii misiunii să nu fie implicate în inspectarea misiunilor.

38. Care sunt obiectivele generale, şi respectiv cum trebuie înţeles scepticismul profesional şi rationamentul profesional, conform ISA 200 - Obiective generale ale auditorului independent si desfasurarea unui audit in conformitate cu Standardelele Internationale de Audit (ISA 200).

RASPUNS:Obiectivele generale ale auditorului

În efectuarea unui audit al situaţiilor financiare, obiectivele generale ale auditorului sunt: - Să obţină asigurări rezonabile cu privire la măsura în care situaţiile financiare ca întreg nu conţin

denaturări semnificative, fie ele ca urmare a fraudei sau erorii, permiţând astfel auditorului să exprime o opinie cu privire la măsura în care situaţiile financiare sunt prezentate, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil;şi

- Să raporteze cu privire la situaţiile financiare şi să comunice aşa cum cer ISA-urile, în conformitate cu identificările auditorului.

În toate situaţiile, atunci când asigurarea rezonabilă nu poate fi obţinută, iar o opinie modificată în raportul auditorului nu este suficientă în circumstanţele date în scopul raportării către utilizatorii vizaţi ai situaţiilor financiare, ISA-urile cer ca auditorul să anunţe imposibilitatea exprimării unei opinii sau să se retragă din misiune, acolo unde retragerea este permisă de legea sau reglementările aplicabile.

Raţionamentul profesional – Aplicarea pregătirii relevante, a cunoştinţelor şi a experienţei în contextul dat de audit, a contabilităţii şi a standardelor etice, pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză în legătură cu procedura adecvată în contextul circumstanţelor misiunii de audit.

Scepticismul profesional – O atitudine care include o gândire rezervată, fiind atent la condiţii care ar putea indica o posibilă denaturare datorată fraudei sau erorii şi o evaluare critică a probelor de audit.

39. Prezentati principalele cerinte ale ISA 200 privind respectarea ISA-urilor relevante pentru un audit (natura si continutul ISA).

RASPUNS:Auditorul trebuie să se conformeze tuturor ISA-urilor relevante pentru audit. Un ISA este relevant pentru

audit când acesta este în vigoare, iar circumstanţele la care ISA se adresează există.Auditorul trebuie să dispună de o înţelegere a întregului text al unui ISA, inclusiv a modului de aplicare a

acestuia şi altor materiale explicative necesare pentru a îi înţelege obiectivele şi a îi aplica cerinţele în mod adecvat.

Auditorul nu trebuie să reprezinte conformitatea cu ISA-urile în raportul auditorului său în situaţia în care a respectat cerinţele prezentului ISA şi a tuturor celorlalte ISA-uri relevante pentru audit.

186

40. Prezentaţi principalele cerinţele ale ISA 210 - Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit (ISA 210) privind conditiile preliminare ale unui audit şi auditurile recurente.

RASPUNS:Condiţii preliminare pentru un audit

Pentru a stabili dacă sunt prezente condiţiile preliminare pentru un audit, auditorul va: 1. Determina dacă, cadrul de raportare financiară ce urmează a fi aplicat în pregătirea situaţiilor financiare este

acceptabil; 2. Obţine acordul conducerii cu privire la faptul că acceptă şi înţelege responsabilitatea sa:

- Pentru pregătirea situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil, inclusiv acolo unde este cazul prezentarea fidelă a acestora;

- Pentru un control intern de o asemenea natură, pe care conducerea îl consideră necesar pentru a permite pregătirea situaţiilor financiare care nu sunt denaturate semnificativ, fie ca urmare a fraudei sau erorii;

- Cu privire la a-i oferi auditorului:a. Acces la toate informaţiile despre care conducerea are cunoştinţă că sunt relevante

pentru pregătirea situaţiilor financiare, ca de exemplu sisteme de înregistrări, documentaţie şi alte aspecte; b. Informaţii adiacente pe care auditorul le-ar putea solicita conducerii în scopul

efectuării auditului; c. Acces nerestricţionat la persoanele din cadrul entităţii de la care auditorul ar putea

considera că este util să obţină probe de audit.Limitarea domeniului de aplicare anterioară acceptării misiunii de auditÎn cazul în care conducerea sau cei însărcinaţi cu guvernanţa impun o limitare a domeniului de aplicare a

activităţii auditorului în ceea ce priveşte termenii unei misiuni de audit propuse,urmare căreia auditorul consideră că limitarea va avea ca rezultat imposibilitatea exprimării unei opinii cu privire la situaţiile financiare, auditorul nu va accepta o asemenea misiune limitată ca o misiune de audit, exceptând situaţia în care îi este impus prin lege sau reglementări să facă acest lucru.

Alţi factori care afectează acceptarea unei misiuni de audit În cazul în care condiţiile preliminare ale unui audit nu sunt prezente, auditorul va discuta acest aspect cu

conducerea. Exceptând situaţia în care este obligat de lege sau reglementări, auditorul nu va accepta misiunea de audit propusă:

(a) Dacă auditorul a determinat faptul că, cadrul de raportare financiară care urmează a fi aplicat în întocmirea situaţiilor financiare nu poate fi acceptat

(b) Dacă acordul la care se face referire la punctul 2 nu a fost obţinut. În cazul misiunilor de audit recurente auditorul va evalua dacă circumstanţele cer o revizuire a termenilor

angajamentului şi dacă există necesitatea de a aminti entităţii de termenii existenţi ai misiunii de audit.

41. Prezentaţi principalele cerinte ale ISA 210 privind convenirea asupra termenilor misiunii de audit (scrisoarea de angajament), având în vedere si exemplul dat în Anexa la ISA 210.

RASPUNS:Auditorul va conveni asupra termenilor misiunii de audit împreună cu conducerea sau persoanele însărcinate cu

guvernanţa, după caz. Termenii conveniţi cu privire la misiunea de audit vor fi documentaţi într-o scrisoare de misiune sau altă

modalitate adecvată de acord scris şi va include:(a) Obiectivul şi domeniul de aplicare al auditului situaţiilor financiare; (b)Responsabilităţile auditorului;(c) Responsabilităţile conducerii;(d) Identificarea cadrului de raportare financiară aplicabil pentru pregătirea situaţiilor financiare; (e) Referiri cu privire la forma şi conţinutul aşteptat în ceea ce priveşte orice fel de raport care urmează a fi

emis de către auditor şi o declaraţie conform căreia ar putea exista situaţii în care un raport ar putea să difere de forma şi conţinutul aşteptate

42. Prezentati referinţele privind sistemul de control al calităţii, rolul echipelor misiunii, responsabilităţile conducătorilor de misiune (liderilor) si cerintele etice relevante privind calitatea auditurilor conform ISA 220. - Controlul calităţii pentru un audit al situaţiilor financiare (ISA 220).

RASPUNS:Sistemele, politicile şi procedurile de control al calităţii sunt responsabili tatea firmei de audit. Potrivit

187

ISQC 1, firma are o obligaţie de a înfiinţa şi menţine un sistem de control al calităţii menit să îi ofere o asigurare rezonabilă a faptului că:

(a) Firma şi personalul se conformează standardelor profesionale şi cerinţelor legale şi de reglementare aplicabile;

(b) Rapoartele emise de firmă sau de partenerii de misiune sunt adecvate în circumstanţele respectiveÎn contextul sistemului firmei de control al calităţii, echipele misiunii au responsabilitatea de a implementa

proceduri de control al calităţii care sunt aplicabile misiunii de audit şi care furnizează firmei informaţii relevante care să permită funcţionarea acelei părţi a sistemului firmei de control al calităţii referitor la independenţă.

Echipele misiunii au dreptul să se bazeze pe sistemul firmei de control al calităţii, cu excepţia cazului în care informaţiile furnizate de către firmă sau de către alte părţi sugerează contrariul.

Partenerul de misiune trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru calitatea generală a fiecărei misiuni de audit pentru care este desemnat acel partener.

În asumarea responsabilităţii pentru calitatea generală a fiecărei misiuni de audit, acţiunile partenerului de misiune şi mesajele adecvate către alţi membri ai echipei misiunii, subliniază:

(a) Importanţa pentru calitatea auditului a:(i) Efectuării unei activităţi care este în conformitate cu standardele profesionale şi cu cerinţele legale şi de

reglementare aplicabile; (ii)Conformităţii cu politicile şi procedurile firmei de control al calităţii, după caz; (iii) Emiterii de rapoarte ale auditorului care sunt adecvate circumstanţelor; şi(iv) Abilităţii echipei misiunii de a indica elementele de îngrijorare fără teama de represalii; şi(b)Faptul că în desfăşurarea misiunilor de audit calitatea este esenţială. Cerinţele etice relevantePe parcursul misiunii de audit, partenerul de misiune trebuie să rămână alert, efectuând observări sau

interogări, după caz, ale probelor de neconformitate ale membrilor şi echipei misiunii cu cerinţele etice relevante.

Dacă partenerului de misiune i se aduc la cunoştinţă, prin sistemul firmei de control al calităţii sau prin alt mijloc, aspecte care indică neconformitatea membrilor echipei de misiune cu cerinţele etice relevante, partenerul misiunii trebuie să determine măsurile corespunzătoare, în cadrul consultării cu alte persoane din cadrul firmei. Partenerul de misiune trebuie să îşi formuleze o concluzie referitoare la conformitatea cu cerinţele de independenţă care se aplică misiunii de audit. În acest scop, partenerul de misiune trebuie:

(a) Să obţină informaţii relevante din partea firmei şi, acolo unde este cazul, din partea firmelor din cadrul unei reţele, pentru a identifica şi evalua circumstanţele şi relaţiile care creează ameninţări la adresa independenţei;

(b) Să evalueze informaţiile referitoare, dacă există, la nerespectarea politicilor şi procedurilor de independenţă ale firmei, pentru a determina dacă acestea creează o ameninţare la adresa independenţei misiunii de audit; şi

(c) Să ia măsurile adecvate pentru a elimina astfel de ameninţări sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecţie, sau, dacă se consideră adecvat, să se retragă din cadrul misiunii de audit, atunci când retragerea este permisă de legea sau reglementarea aplicabilă. Partenerul de misiune trebuie să raporteze cu promptitudine firmei orice eşec de soluţionare a problemei, pentru a se lua măsurile adecvate.

43. Prezentaţi principalele cerinţe ale ISA 220 privind desfăşurarea misiunii (coordonarea, revizuirea,consultarea, diferenţe de opinie, revizuirea controlului calităţii).

RASPUNS:Coordonarea, supervizarea şi desfăşurarea Partenerul de misiune trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru:(a) Coordonarea, supervizarea şi desfăşurarea misiunii de audit în conformitate cu standardele profesionale şi

cu cerinţele legale şi de reglementare aplicabile; (b)Raportul auditorului care să fie întocmit adecvat circumstanţelor date.RevizuiriPartenerul de misiune trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru revizuirile efectuate în conformitate cu

politicile şi procedurile de revizuire ale firmei. La sau înainte de data raportului auditorului, partenerul de misiune trebuie, printr-o revizuire a documentaţiei de audit şi o discuţie cu echipa misiunii, să fie convins că au fost obţinute suficiente probe de audit adecvate şi pentru a sprijini concluziile obţinute şi pentru ca raportul auditorului să fie emis.

ConsultarePartenerul de misiune trebuie:(a) Să îşi asume responsabilitatea pentru efectuarea de către echipa misiunii a consultărilor adecvate în legătură

cu aspectele dificile sau contencioase;

188

(b)Să fie convins că membrii echipei misiunii au întreprins consultări adecvate pe parcursul misiunii, atât în cadrul echipei misiunii, cât şi între echipa misiunii şi alte părţi la un nivel adecvat din cadrul firmei sau din afara acesteia;

(c) Să fie convins că natura şi domeniul de aplicare al acestor consultări şi concluziilor rezultate de pe urma acestora, sunt convenite cu partea consultată; şi

(d)Să determine că au fost implementate concluziile rezultate de pe urma acestor consultări. Revizuirea controlului calităţii misiunii Pentru auditurile situaţiilor financiare ale entităţilor cotate şi ale altor misiuni de audit, dacă există, pentru

care firma a determinat că este necesară o revizuire a controlului calităţii misiunii, partenerul de misiune trebuie:(a) Să determine dacă a fost numit un inspector al controlului calităţii misiunii;(b) Să discute aspectele semnificative generate pe parcursul misiunii de audit, inclusiv cele identificate

pe parcursul revizuirii controlului calităţii misiunii, cu inspectorul controlului calităţii misiunii; (c) Să nu dateze raportul auditorului până la finalizarea revizuirii controlului calităţii misiunii.

Inspectorul controlului calităţii misiunii trebuie să efectueze o evaluare obiectivă a raţionamentelor semnificative efectuate de echipa misiunii şi a concluziilor la care s-a ajuns în formularea raportului auditorului. Această evaluare trebuie să implice:

(a) Discutarea aspectelor semnificative cu partenerul de misiune;(b) Revizuirea situaţiilor financiare şi a proiectului de raport al auditorului; şi, (c) Evaluarea concluziilor obţinute în formularea raportului auditorului şi luarea în considerare a

măsurii în care proiectul de raport al auditorului este adecvat. Pentru auditurile situaţiilor financiare ale entităţilor cotate, inspectorul controlului calităţii misiunii, trebuie

să ia în considerare următoarele, la efectuarea unei revizuiri a controlului calităţii misiunii: (a) Evaluarea de către echipa misiunii a independenţei firmei în raport cu misiunea de audit;(b) Măsura în care a avut loc o consultare adecvată în legătură cu aspectele care implică divergenţe de opinie sau

alte opinii sau alte aspecte dificile sau contencioase, şi concluziile care decurg de pe urma acestor consultări; (c) Măsura în care documentaţia de audit selectată pentru revizuire reflectă activitatea desfăşurată în raport

cu raţionamentele semnificative şi sprijină concluziile obţinute. Diferenţe de opinieDacă apar diferenţe de opinie în cadrul echipei misiunii, în discuţiile cu persoanele consultate sau, dacă este

cazul, între partenerul de misiune şi inspectorul controlului calităţii misiunii, echipa misiunii trebuie să urmeze politicile şi procedurile firmei de abordare şi depăşire a divergenţelor de opinie.

44. Prezentaţi forma, conţinutul si intinderea (amploarea) documentaţiei de audit conform ISA 230 -Documentaţia de audit (ISA 230).

RASPUNS:Forma, conţinutul şi amploarea documentaţiei de audit

Auditorul va întocmi o documentaţie de audit suficientă pentru ca un auditor cu experienţă, fără nicio legătură anterioară cu auditul, să înţeleagă:

(a) Natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor de audit îndeplinite în vederea conformităţii cu ISA-urile şi cu dispoziţiile legale şi de reglementare aplicabile

(b) Rezultatele procedurilor de audit efectuate şi probele de audit obţinute; şi(c) Aspectele semnificative ce au apărut în timpul auditului, concluziile la care s-a ajuns pe marginea

acestora şi raţionamentele profesionale semnificative aplicate pentru a ajunge la acele concluzii În documentarea naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor de audit efectuate, auditorul va înregistra:(a) Caracteristicile de identificare a elementelor sau problemelor specifice testate; (b)Persoana care a efectuat activitatea de audit şi data la care acea activitate a fost finalizată; şi(c) Persoana care a revizuit activitatea de audit efectuată, precum şi data şi amploarea revizuirii.

Auditorul va documenta discuţiile asupra aspectelor semnificative purtate cu conducerea, cu persoanele însărcinate cu guvernanţa şi cu alţii, incluzând natura aspectelor semnificative discutate, precum şi momentul şi persoana cu care au fost purtate discuţiile.

Dacă auditorul a identificat informaţii discordante faţă de concluziile finale ale auditorului cu privire la un aspect semnificativ, auditorul trebuie să documenteze modul în care a tratat această discordanţă.

45. Prezentaţi cerinţele ISA 230 privind abaterea de la o cerinţă relevantă, aspectele ce apar ulterior raportului auditorului şi alcătuirea dosarului final.

RASPUNS:

189

Abaterea de la o cerinţă relevantăDacă, în condiţii excepţionale, auditorul consideră că este necesar să se abată de la o cerinţă relevantă a unui

ISA, auditorul va documenta modul în care procedurile alternative de audit efectuate conduc la atingerea scopului acelei cerinţe, precum şi motivele pentru abatere.

Aspecte ce apar ulterior datei raportului auditoruluiDacă, în condiţii excepţionale, auditorul îndeplineşte proceduri de audit noi sau adiţionale, sau formulează

concluzii noi ulterior datei raportului auditorului, auditorul documentează: (a) Circumstanţele întâlnite;(b)Procedurile noi sau adiţionale îndeplinite, probele de audit obţinute şi concluziile la care a ajuns, precum

şi efectul acestora asupra raportului auditorului; şi(c) În ce moment şi de către cine au fost efectuate şi revizuite modificările la documentaţia de audit.Alcătuirea dosarului final de audit Auditorul întocmeşte documentaţia de audit într-un dosar de audit şi finalizează procesul administrativ de

alcătuire a dosarului final de audit la timp, ulterior datei raportului auditorului. După finalizarea alcătuirii dosarului final de audit, auditorul nu va elimina şi nu va îndepărta documentaţia

de audit de orice natură, înainte de sfârşitul perioadei de păstrare.În alte condiţii în care auditorul consideră necesar să modifice documentaţia de audit existentă sau să adauge

documentaţie de audit ulterior alcătuirii dosarului final de audit, auditorul, indiferent de natura modificărilor sau adăugirilor, va trebui să documenteze:

(a) Motivele specifice pentru care au fost efectuate; şi(b)Data şi persoana care le-a efectuat şi revizuit.

46. Prezentaţi principalele caracteristici ale fraudei, conform ISA 240-"Responsabilităţile auditorului privind frauda într-un audit al situaţiilor financiare (ISA 240).

RASPUNS:Caracteristici ale fraudeiDenaturări ale situaţiilor financiare pot apărea fie ca rezultat al unei fraude, fie al unei erori. Factorul care

face distincţia între fraudă şi eroare este măsura în care acţiunea ce a stat la baza denaturării situaţiilor financiare este intenţionată sau neintenţionată.

Deşi frauda este un concept juridic larg, în contextul ISA, auditorul este interesat de frauda ce produce denaturări semnificative ale situaţiilor financiare. Există două tipuri de denaturări intenţionate ce sunt relevante pentru auditor:

– denaturări ce rezultă din raportarea financiară frauduloasă;- denaturări ce rezultă din deturnarea de active. Deşi auditorul poate suspecta sau, mai rar, identifica producerea fraudei, auditorul nu face determinări

juridice asupra faptului dacă frauda a avut într-adevăr loc.Frauda, fie sub forma raportării financiare frauduloase, fie a deturnării de active, presupune existenţa unei

stimulări sau a unei presiuni de a comite frauda, o oportunitate sesizată de proceda în acest fel şi o anumită conştientizare a acţiunii.

47. Care sunt limitele şi cui revin responsabilităţile privind prevenirea şi detectarea fraudei şi respectiv cum se manifesta scepticismul profesional in acest sens, conform ISA 240?

RASPUNS:Responsabilitatea primară pentru prevenirea şi detectarea fraudei revine atât persoanelor însărcinate cu

guvernanţa entităţii, cât şi conducerii.În conformitate cu ISA 200, auditorul va menţine scepticismul profesional pe întreg parcursul auditului,

recunoscând posibilitatea ca o denaturare semnificativă ca urmare a fraudei să existe, fără a ţine seama de experienţa auditorului cu privire la onestitatea şi integritatea conducerii şi a persoanelor însărcinate cu guvernanţa entităţii

Atunci când răspunsurile conducerii sau ale persoanelor însărcinate cu guvernanţa în cadrul intervievărilor sunt inconsecvente, auditorul va investiga inconsecvenţele.

Datorită limitărilor inerente ale unui audit, există un risc ce nu ar putea fi evitat ca unele denaturări semnificative ale situaţiilor financiare să nu fie detectate, chiar în condiţiile în care auditul este planificat şi efectuat în mod corespunzător, în conformitate cu ISA

190

48. Ce conţinut şi rol au discuţiile în cadrul echipei misiunii privind posibilele denaturari semnificative ale situatiilor financiare ca urmare a fraudei, conform ISA 240?

RASPUNS: În cadrul discuţiei se va pune accentul în mod special asupra modului şi momentului în care situaţiile

financiare ale entităţii ar putea fi susceptibile de a fi denaturate în mod semnificativ ca urmare a fraudei, inclusiv modul în care frauda poate avea loc. Discuţia se va purta ignorând orice convingeri ale membrilor echipei misiunii potrivit cărora conducerea şi persoanele însărcinate cu guvernanţa sunt oneste şi au integritate.

Discutarea susceptibilităţii ca situaţiile financiare ale entităţii să fie denaturate în mod semnificativ ca urmare a fraudei cu echipa misiunii:

Oferă ocazia ca membrii mai experimentaţi ai echipei misiunii să comunice punctul lor de vedere detaliat asupra modului şi a momentului în care situaţiile financiare ar putea fi susceptibile la denaturări semnificative ca urmare a fraudei.

Permite considerarea de către auditor a unei reacţii adecvate la o astfel de susceptibilitate şi de a determina persoanele din cadrul echipei misiunii ce vor efectua anumite proceduri de audit.

Permite determinarea de către auditor a modului în care rezultatul procedurilor de audit vor fi dezvăluite în cadrul echipei misiunii şi modul în care va fi tratată orice acuzaţie de fraudă ce va veni în atenţia auditorului.

Discuţia poate include aspecte precum: Un schimb de idei între membrii echipei misiunii despre modul şi locul în care consideră că situaţiile

financiare ale entităţii ar putea fi susceptibile de a fi denaturate în mod semnificativ ca urmare a fraudei, modul în care conducerea ar putea comite şi ascunde raportarea financiară frauduloasă şi modul în care activele entităţii ar putea fi deturnate.

analiză a circumstanţelor care ar putea indica manipularea veniturilor şi a practicilor care ar putea fi aplicate de către conducere pentru a manipula veniturile şi care ar putea conduce la raportare financiară frauduloasă.

analiză a factorilor externi şi interni cunoscuţi ce afectează entitatea şi care ar putea exercita o stimulare sau o presiune asupra conducerii sau a altora de a comite o fraudă, care oferă oportunitatea de a săvârşi o fraudă şi care indică o cultură sau un mediu care permite conducerii sau altora să conştientizeze comiterea unei fraude.

analiză a implicării conducerii în supravegherea angajaţilor ce au acces la lichidităţi sau alte active susceptibile de a fi deturnate.

analiză a oricăror modificări neobişnuite sau neexplicate în comportamentul sau modul de viaţă al conducerii sau angajaţilor care au fost aduse în atenţia echipei misiunii.

evidenţiere a importanţei păstrării unei atitudini adecvate pe întreg parcursul auditului cu privire la posibilitatea existenţei unor denaturări semnificative ca urmare a fraudei.

analiză a tipurilor de condiţii care, dacă sunt întâlnite, ar putea indica posibilitatea fraudei. analiză a modului în care va fi încorporat un element de imprevizibilitate în natura, momentul şi aria de

cuprindere a procedurilor de audit ce vor fi aplicate. analiză a procedurilor de audit care ar putea fi selectate ca reacţie la posibilitatea ca situaţiile financiare

ale entităţii să fie denaturate în mod semnificativ ca urmare a fraudei şi a faptului dacă anumite tipuri de proceduri de audit sunt mai eficace decât altele.

analiză a oricăror acuzaţii de fraudă care au fost aduse în atenţia auditorului. analiză a riscului de evitare a controalelor de către conducere.

49. Care sunt principalele cerinte ale ISA 240 privind procedurile de evaluare a riscului de fraudă si activităţile conexe aferente, impuse de aplicarea acestora (intervievarile si intelegerea mecanismelor de supraveghere, identificarea, prezentarea şi evaluarea factorilor de risc).

RASPUNS:Auditorul va efectua intervievări cu conducerea cu privire la:(a) Evaluarea de către conducere a riscului ca situaţiile financiare să fie denaturate în mod semnificativ ca

urmare a fraudei, inclusiv natura, aria de cuprindere şi frecvenţa acestor evaluări; (b) Procesul conducerii pentru identificarea şi răspunsul la riscurile de fraudă din cadrul entităţii,

inclusiv orice riscuri specifice de fraudă pe care le-a identificat conducerea sau care au fost aduse în atenţia sa, sau clase de tranzacţii, solduri ale conturilor sau prezentări pentru care este foarte probabil să existe un risc de fraudă;

(c) Comunicarea conducerii, dacă există, cu persoanele însărcinate cu guvernanţa, privind procesele sale de identificare şi răspuns la riscurile de fraudă din cadrul entităţii; şi

(d) Comunicarea conducerii, dacă există, cu angajaţii privind viziunea sa cu privire la practicile de afaceri şi comportamentul etic.

191

Auditorul va efectua intervievări cu conducerea şi alte persoane din cadrul entităţii, după caz, pentru a determina dacă au cunoştinţă de fraude existente sau suspectate ce afectează entitatea.

Pentru acele entităţi care au o funcţie de audit intern, auditorul efectuează intervievări cu auditul intern pentru a determina dacă acesta are cunoştinţă de fraude existente sau suspectate ce afectează entitatea, şi pentru a obţine punctul său de vedere asupra riscurilor de fraudă.

Auditorul obţine o înţelegere asupra modului în care persoanele însărcinate cu guvernanţa exercită supravegherea proceselor conducerii de identificare şi reacţie la riscurile de fraudă în cadrul entităţii şi controlul intern stabilit de conducere pentru a diminua aceste riscuri.

Auditorul efectuează intervievări cu persoanele însărcinate cu guvernanţa pentru a determina dacă au cunoştinţă cu privire la orice fraudă reală, suspectată sau bănuită ce afectează entitatea. Aceste intervievări se derulează şi pentru a corobora răspunsurile cu intervievările conducerii.

Auditorul evaluează dacă anumite relaţii neobişnuite sau neaşteptate care au fost identificate în timpul procedurilor analitice, inclusiv cele legate de conturile de venituri, pot indica riscuri de denaturare semnificativă ca urmare a fraudei.

Auditorul va evalua dacă informaţiile obţinute prin alte proceduri de evaluare a riscurilor şi activităţi conexe indică faptul că există unul sau mai multe riscuri de fraudă. În timp ce este posibil ca factorii de risc de fraudă să nu indice neapărat existenţa fraudei, aceştia au fost deseori prezenţi în circumstanţe în care au fost comise fraude şi, astfel, pot indica riscuri de denaturare semnificativă ca urmare a fraudei.

50. Cum se face evaluarea probelor de audit si care trebuie să fie conţinutul declaraţiilor scrise ale conducerii, privind frauda, potrivit ISA 240?

RASPUNS:Auditorul va evalua dacă procedurile analitice aplicate spre sfărşitul auditului pentru formarea unei concluzii

generale asupra măsurii în care situaţiile financiare ca întreg sunt consecvente cu înţelegerea auditorului asupra entităţii, indică un risc nerecunoscut anterior de denaturare semnificativă ca urmare a fraudei.

Auditorul evaluează implicaţiile denaturării în relaţie cu alte aspecte ale auditului, în special cu credibilitatea declaraţiilor conducerii, recunoscând faptul că este puţin probabil ca un caz de fraudă să constituie o întâmplare izolată.

Auditorul, pe baza procedurilor de audit efectuate şi a probelor de audit obţinute, trebuie să evalueze dacă evaluările riscurilor de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor rămân adecvate. Această evaluare este în primul rând de natură calitativă, bazată pe raţionamentul auditorului.

Auditorul obţine declaraţii scrise din partea conducerii şi acolo unde este cazul de la cei însărcinaţi cu guvernanţa, prin care:

(a) Ei recunosc responsabilitatea lor privind proiectarea, implementarea şi menţinerea controlului intern pentru prevenirea şi detectarea fraudei;

(b)Ei au prezentat auditorului rezultatele evaluării conducerii asupra riscului ca situaţiile financiare să fie denaturate în mod semnificativ ca urmare a fraudei;

(c) Ei au prezentat auditorului cunoştinţele lor cu privire la fraudă sau suspiciunea de fraudă care afectează entitatea şi care implică:

(i)Conducerea(ii)Angajaţii cu rol important în controlul intern; sau

(iii)Alte persoane, în cazul în care frauda ar putea avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare; şi

(d)Ei au prezentat auditorului cunoştinţele lor cu privire la orice acuzaţii de fraudă, sau suspiciune de fraudă, ce afectează situaţiile financiare ale entităţii comunicate de angajaţi, foşti angajaţi, analişti, autorităţi de reglementare sau alţii.

51. Ce şi cum anume trebuie să comunice auditorul conducerii şi persoanelor responsabile cu guvernanţa, inclusiv autoritatilor de reglementare, privind denaturările situaţiilor financiare generate de fraudă, conform ISA 240?

RASPUNS:Comunicare cu conducerea şi persoanele însărcinate cu guvernanţa

Dacă auditorul a identificat o fraudă sau a obţinut informaţii care indică faptul că ar putea exista o fraudă, auditorul va comunica aceste aspecte în timp util către nivelul adecvat de conducere, pentru a-i informat pe principalii responsabili pentru prevenirea şi detectarea fraudelor asupra aspectelor relevante pentru

192

responsabilităţile lor. Cu excepţia cazului în care toate persoanele însărcinate cu guvernanţa sunt implicate în conducerea entităţii,

dacă auditorul a identificat sau suspectează producerea unei fraude ce implică:(a) conducerea;(b) angajaţii cu roluri importante în controlul intern: sau(c) alte persoane, atunci când frauda are ca rezultat o denaturare semnificativă a situaţiilor

financiare,auditorul va comunica aceste aspecte persoanelor însărcinate cu guvernanţa în timp util. Dacă auditorul suspectează că în fraudă este implicată conducerea, auditorul va comunica aceste suspiciuni persoanelor însărcinate cu guvernanţa şi va discuta cu aceştia natura, momentul şi aria de cuprindere a procedurilor de audit necesare pentru finalizarea auditului.

Auditorul va comunica persoanelor însărcinate cu guvernanţa orice alte aspecte privind frauda care sunt, în opinia auditorului, relevante pentru responsabilităţile pe care aceştia le deţin

Comunicarea cu autorităţile de reglementare şi de aplicareDacă auditorul a identificat sau suspectează o fraudă, auditorul va determina dacă are responsabilitatea de a

raporta întâmplarea sau suspiciunea unei părţi din afara entităţii. Deşi datoria profesională a auditorului de a menţine confidenţialitatea cu privire la informaţiile clientului ar putea să nu permită o astfel de raportare, responsabilităţile legale ale auditorului ar putea prevala, în unele circumstanţe, faţă de datoria de păstrarea a confidenţialităţii.

31. Care sunt principalii factori de apariţie a riscului de fraudă, asociaţi denaturărilor rezultate din raportarea financiară frauduloasă, generaţi de stimulente/presiuni, oportunităţi (ocazii), atitudini/rationalizari, exemplificaţi de ISA 240 (Anexa 1) ?

RASPUNS:Factori de risc aferenţi denaturărilor din raportarea financiară frauduloasă Stimulări/presiuniStabilitatea financiară sau profitabilitatea sunt ameninţate de condiţii economice specifice sectorului de

activitate sau operaţiunilor entităţii, precum (sau indicate de): O concurenţă crescută sau o saturaţie a pieţei, însoţite de marje de profit în scădere. Vulnerabilitate mare la schimbări rapide, precum schimbările tehnologice, ieşirea din uz a produselor sau

ratele de dobândă. Scăderea semnificativă a cererii din partea consumatorilor şi creşterea ratei falimentelor, fie în sectorul de

activitate respectiv, fie în întreaga economie. Pierderile din exploatare care fac iminentă ameninţarea cu falimentul, prescrierea ipotecară sau preluarea

ostilă. Fluxuri de numerar din exploatare negative în mod recurent sau incapacitatea de a genera fluxuri de

numerar din exploatare, şi, în paralel, raportarea obţinerii de venituri şi creşteri de venituri. Creşterea rapidă sau profitabilitatea neobişnuită în special în comparaţie cu cea a altor companii din

acelaşi domeniu de activitate. Noi cerinţe statutare, de contabilitate sau de reglementare.Se exercită o presiune excesivă asupra conducerii de a îndeplini cerinţele şi aşteptările unor terţe părţi,

datorită următoarelor: Aşteptări privind profitabilitatea sau nivelul tendinţelor ale analiştilor de investiţii, instituţiilor de

investiţii, creditorilor importanţi sau ale altor părţi externe (în special aşteptări care sunt agresive sau nerealiste în mod eronat), inclusiv aşteptările create de conducere prin, de exemplu, comunicate de presă sau mesaje privind raportul anual exagerat de optimiste.

Nevoia de a obţine credite sau capital suplimentar pentru a rămâne competitivi – inclusiv finanţarea unor cheltuieli majore de capital sau de cercetare şi dezvoltare.

Capacitatea marginală de îndeplini cerinţele pentru cotarea la bursă, sau pentru rambursarea datoriilor sau cerinţele pentru alte datorii contractate.

Efecte negative percepute sau reale ale raportării unor rezultate financiare slabe cu privire la tranzacţii importante în curs de desfăşurare, precum combinări de afaceri sau atribuiri de contracte.

Informaţiile disponibile indică faptul că situaţia financiară personală a conducerii sau a persoanelor însărcinate cu guvernanţa este ameninţată de performanţa financiară a entităţii ca urmare a:

Intereselor financiare semnificative în entitate.

193

Faptului că porţiuni semnificative din indemnizaţiile lor (de exemplu, prime, opţiuni pentru acţiuni, tranzacţii de tip „earn-out”) depind de atingerea unor obiective agresive privind preţul acţiunilor, rezultatele din exploatare, poziţia financiară sau fluxul de numerar

Garantarea personală a datoriilor entităţii.Se exercită o presiune excesivă asupra conducerii sau personalului operaţional de a atinge obiectivele

financiare stabilite de persoanele însărcinate cu guvernanţa, inclusiv ţintele de vânzări şi profitabilitate.OportunităţiNatura sectorului de activitate sau a operaţiunilor entităţii oferă oportunităţi pentru a comite raportare

financiară frauduloasă, care pot apărea din următoarele: Tranzacţii semnificative cu părţi afiliate în afara cursului normal al afacerilor sau cu entităţi afiliate

neauditate sau auditate de o altă firmă. O prezenţă financiară puternică sau capacitatea de a domina un anumit sector de activitate care permite

entităţii să dicteze termenii sau condiţiile către furnizori sau clienţi, ceea ce ar putea avea ca efect încheierea tranzacţiilor în condiţii neobiective sau inadecvate.

Active, datorii, venituri sau cheltuieli pe baza estimărilor semnificative care implică raţionamente subiective sau incertitudini dificil de coroborat.

Tranzacţii semnificative, neobişnuite sau deosebit de complexe, în special cele apropiate de sfârşitul perioadei care pun o problemă dificilă de „formă sau fond”.

Operaţiuni semnificative localizate sau desfăşurate peste graniţele internaţionale în jurisdicţii în care există medii de afaceri şi culturi diferite.

Utilizarea unor intermediari de afaceri pentru care nu pare a exista o justificare clară de afaceri. Conturi bancare semnificative sau operaţiuni cu filiale sau sucursale din paradisuri fiscale pentru care nu

pare a exista o justificare clară de afaceri.Monitorizarea conducerii este ineficace ca urmare a: Dominării conducerii de către o singură persoană sau un grup restrâns (într-o companie care nu este

condusă de proprietar) fără controale compensatorii. Supravegherea de către persoanele însărcinate cu guvernanţa a procesului de raportare financiară şi a

controlului intern este ineficace.Există o structură organizatorică complexă şi instabilă, evidenţiată de următoarele: Dificultăţi în determinarea organizaţiei sau a indivizilor care au interese de control în entitate. Structura organizaţională excesiv de complexă ce implică, de obicei, entităţi juridice sau direcţii de

autoritate a conducerii neobişnuite. Rată mare de fluctuaţie a personalului în cadrul conducerii superioare, a serviciului de consiliere juridică

sau a persoanelor însărcinate cu guvernanţa.Componentele de control intern sunt deficiente ca urmare a: Monitorizării neadecvate a controalelor, inclusiv a controalelor automatizate şi a controalelor asupra

raportării financiare interimare (în cazul în care este obligatorie raportarea externă). Ratelor mari de fluctuaţie a personalului sau procesului ineficace de angajare a personalului în

contabilitate, audit intern sau tehnologia informaţiei. Sistemelor de contabilitate şi informaţionale ineficace, inclusiv situaţii care implică deficienţe

semnificative în controlul intern.Atitudini/raţionalizări Comunicarea, implementarea, sprijinirea sau aplicarea ineficace a valorilor entităţii şi a standardelor de

etică de către conducere, sau comunicarea unor valori şi standarde de etică necorespunzătoare. Participarea sau preocuparea excesivă a conducerii non-financiare faţă de selectarea politicilor contabile

sau de determinarea estimărilor semnificative. Un istoric cunoscut de încălcări ale legislaţiei privind titlurile de valoare sau alte legi şi reglementări, sau

reclamaţii împotriva entităţii, a conducerii superioare sau a persoanelor însărcinate cu guvernanţa privind fraude sau încălcări ale legilor şi reglementărilor.

Un interes excesiv din partea conducerii pentru menţinerea sau creşterea preţului acţiunilor entităţii sau a tendinţei veniturilor.

Obiceiul conducerii de face promisiuni către analişti, creditori şi alte terţe părţi în privinţa îndeplinirii unor previziuni agresive sau nerealiste.

Eşecul conducerii de a remedia în timp util deficienţe semnificative cunoscute în controlul intern. Un interes al conducerii pentru utilizarea unor mijloace nepotrivite de minimizare a veniturilor raportate

din motive legate de fiscalitate. O stare de spirit negativă în rândul conducerii superioare. Proprietarul-manager nu face distincţia între tranzacţiile personale şi cele de afaceri. Dispute între acţionari într-o entitate închisă (cu structură închisă a acţionariatului).

194

Încercări repetate din partea conducerii de justifica utilizarea contabilităţii marginale sau neadecvate pe baza pragului de semnificaţie.

Relaţia dintre conducere şi auditorul curent sau predecesor este încordată, fapt ilustrat de următoarele:o Dispute frecvente între auditorul curent sau predecesor cu privire la aspecte ce ţin de

contabilitate, audit sau raportare.o Solicitări nerezonabile adresate auditorului, precum termene nerealiste pentru finalizarea

auditului sau pentru emiterea raportului auditorului.o Restricţii impuse auditorului care limitează în mod necorespunzător accesul acestuia la

informaţii sau persoane, sau posibilitatea de a comunica în mod eficace cu persoanele însărcinate cu guvernanţa.o Comportament dominator al conducerii în relaţie cu auditorul, în special în ceea ce priveşte

încercările de a influenţa aria de aplicabilitate a activităţii auditorului sau cu privire la selecţia sau menţinerea personalului desemnat sau consultat pentru misiunea de audit.

32. Care sunt principalii factori de apariţie a riscului de fraudă, asociaţi denaturărilor rezultate din deturnarea (delapidarea) activelor, generaţi de stimulente/presiuni, oportunităţi (ocazii), atitudini/rationalizari exemplificaţi de ISA 240 (Anexa 1)?

RASPUNS:Factori de risc ce apar ca urmare a denaturărilor apărute ca urmare a deturnării de activeFactorii de risc asociaţi cu denaturările apărute ca urmare a deturnării de active sunt clasificaţi, de asemenea,

pe baza a trei condiţii prezente, în general, atunci când are loc o fraudă: stimulări/presiuni, ocazii şi atitudini/raţionalizări. O parte dintre factorii de risc ce apar ca urmare a raportării financiare frauduloase pot fi prezenţi şi atunci când au loc denaturări ce apar ca urmare a deturnării de active. De exemplu, monitorizarea ineficace de către conducere şi alte deficienţe în controlul intern, pot fi prezente atunci când au loc denaturări datorate fie raportării financiare frauduloase, fie deturnării de active. În cele ce urmează sunt prezentate exemple de factori de risc asociaţi cu denaturări ce apar ca urmare a deturnării de active.

Stimulări/presiuniObligaţiile financiare personale pot crea presiuni asupra conducerii sau angajaţilor ce au acces la numerar sau

alte active susceptibile de a fi furate de a deturna acele active. Relaţiile ostile între entitate şi angajaţii cu acces la numerar sau la alte active susceptibile de fi furate îi poate

motiva pe acei angajaţi să deturneze acele active.De exemplu, relaţiile ostile pot fi generate de următoarele situaţii: Viitoare concedieri cunoscute sau anticipate. Modificări recente sau anticipate ale planurilor de pensii sau de beneficii ale angajaţilor. Promovări, compensaţii sau alte recompense care nu sunt conforme cu aşteptările.OcaziiAnumite caracteristici sau circumstanţe pot creşte susceptibilitatea ca activele să fie deturnate. De exemplu,

ocaziile de a deturna active cresc atunci când se întâmplă următoarele: Sume mari de disponibil în casă sau procesate. Elemente ale stocurilor de dimensiuni reduse, de valoare mare sau cu cerere mare. Active uşor convertibile, precum obligaţiuni la purtător, diamante sau chip-uri de calculator. Imobilizări de dimensiuni mici, care pot fi vândute pe piaţă sau care nu au un însemn observabil de

identificare a proprietarului.Controlul intern inadecvat asupra activelor poate creşte susceptibilitatea de deturnare a acelor active. De

exemplu, deturnarea de active poate avea loc din următoarele cauze: O segregare a funcţiilor sau verificări independente neadecvate. Supravegherea neadecvată a cheltuielilor conducerii superioare, precum călătorii şi alte decontări. Supravegherea neadecvată de către conducere a angajaţilor responsabili de active, de exemplu,

supravegherea sau monitorizarea neadecvată a locaţiilor aflate la distanţă. Selecţia neadecvată a aplicanţilor pentru posturile ce presupun acces la active. Evidenţa neadecvată a activelor. Sistem neadecvat de autorizare şi aprobare a tranzacţiilor (de exemplu, în cazul achiziţiilor). Sisteme fizice de protecţie neadecvate asupra numerarului, investiţiilor, stocurilor sau imobilizărilor. Lipsa reconcilierilor complete şi la timp a activelor. Lipsa documentării corespunzătoare şi la timp a tranzacţiilor, de exemplu, a creditelor pentru retururi de

mărfuri. Lipsa vacanţelor periodice obligatorii pentru angajaţii care deţin funcţii cheie de control. Înţelegerea neadecvată de către conducere a tehnologiei informaţiei, ceea ce le permite angajaţilor

195

responsabili cu tehnologia informaţiei să comită deturnări. Controale ale accesului neadecvate în cazul înregistrărilor automatizate, inclusiv controalele şi

revizuirile jurnalelor de evenimente ale sistemelor informatice.Atitudini/raţionalizări Desconsiderarea necesităţii de a monitoriza sau reduce riscurile asociate cu deturnările de active. Desconsiderarea controlului intern asupra deturnărilor de active prin evitarea controalelor existente sau

prin neluarea de măsuri de corectare a deficienţelor cunoscute ale controlului intern. Un comportament ce indică nemulţumirea sau insatisfacţia faţă de entitate sau modul acesteia de a-şi trata

angajaţii. Modificări de comportament sau de stil de viaţă care ar putea indica faptul că au fost deturnate active. Toleranţă faţă de furturile de mică valoare.

33. Care sunt procedurile de audit utilizate(observare,interogari,.. ) in vederea respectarii planului de audit ca raspuns la tratarea riscurilor de denaturare semnificativa ca urmare a fraudei,exemplificate in ISA 240(Anexa2).

RASPUNS:Reacţiile specifice la evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă ca urmare a fraudei efectuată de către

auditori variază în funcţie de tipurile sau combinaţiile de factori de risc de fraudă sau de condiţii identificate, şi clasele de tranzacţii, soldurile conturilor, prezentările şi afirmaţiile pe care le-ar putea afecta.

În cele ce urmează, sunt prezentate exemple de răspunsuri: Vizitarea locaţiilor sau efectuarea anumitor teste prin surprindere sau inopinat. De exemplu, observarea

efectuării inventarului în locaţiile în care participarea auditorului nu a fost anunţată înainte sau numărarea banilor lichizi la o anumită dată în mod surprinzător.

Solicitarea ca inventarierea stocurilor să fie efectuată la sfârşitul perioadei de raportare sau la o dată mai apropiată de sfârşitul perioadei pentru a minimiza riscul de manipulare a bilanţurilor în perioada dintre data finalizării inventarului şi sfârşitul perioadei de raportare.

Modificarea modului de abordare a auditului în anul în curs. De exemplu, contactarea verbală a clienţilor şi furnizorilor importanţi, în plus faţă de transmiterea confirmărilor scrise, transmiterea cererilor de confirmare către o anumită parte din cadrul unei organizaţii, sau căutarea mai multor informaţii sau a unor informaţii diferite.

Efectuarea unei revizuiri detaliate asupra ajustărilor de la închiderea trimestrului sau închiderea exerciţiului financiar şi investigarea acelora care par a fi neobişnuite în privinţa naturii sau valorii.

Pentru tranzacţiile semnificative sau neobişnuite, în special cele care au loc la, sau aproape de, închiderea exerciţiului financiar, investigarea posibilităţii ca terţe părţi şi sursele resurselor financiare să justifice tranzacţiile.

Efectuarea unor proceduri analitice de fond utilizând date dezagregate. De exemplu, prin compararea vânzărilor şi a costurilor vânzărilor după locaţie, domeniu de afaceri sau lună faţă de aşteptările auditorului.

Efectuarea unor interviuri cu personalul implicat în domenii în care a fost identificat un risc de denaturare semnificativă ca urmare a fraudei, pentru a obţine viziunea lor detaliată asupra riscului şi a măsurii în care, sau modului în care, controalele tratează acest risc.

În cazul în care alţi auditori independenţi auditează situaţiile financiare ale uneia sau ale mai multor filiale, divizii sau sucursale, discutarea cu aceştia a ariei de cuprindere a activităţilor necesare pentru tratarea riscurilor de denaturare semnificativă ca urmare a fraudei ce rezultă din tranzacţiile şi activităţile ce au loc între aceste componente.

Dacă activitatea unui expert devine deosebit de semnificativă cu privire la un element al situaţiei financiare pentru care riscul evaluat de denaturare semnificativă ca urmare a fraudei este mare, efectuarea unor proceduri suplimentare cu privire la unele dintre, sau la toate, prezumţiile, metodele sau constatările experţilor, şi a unor metode sau constatări care să determine caracterul nerezonabil al constatărilor, sau angajarea unui alt expert în acest scop.

Efectuarea unor proceduri de audit de analiză a soldurilor iniţiale ale conturilor bilanţiere sau situaţiilor financiare auditate anterior pentru a evalua modul în care anumite aspecte ce implică estimări contabile şi raţionamente, de exemplu, un provizion pentru retururi de marfă, au fost rezolvate pe baza înţelegerii ulterioare.

Efectuarea unor proceduri asupra conturilor sau a altor reconcilieri întocmite de entitate, inclusiv luarea în considerare a reconcilierilor efectuate la perioade intermediare.

Efectuarea unor proceduri de audit asistate de calculator, precum „data mining”, pentru a testa anomaliile dintr-o populaţie.

Testarea integrităţii înregistrărilor sau tranzacţiilor produse de calculator.196

Căutarea de probe de audit suplimentare din surse exterioare entităţii auditate.

34. Care sunt circumstanţele care indica posibilitatea unei fraude, exemplificate de ISA 240 (Anexa3)?

RASPUNS:Discrepanţe în înregistrările contabile, inclusiv: Tranzacţii care nu sunt înregistrate în mod complet şi la timp sau sunt înregistrate necorespunzător din punct

de vedere al valorii, perioadei contabile, clasificării sau politicii entităţii. Solduri sau tranzacţii nejustificate sau neautorizate. Ajustări efectuate în ultimul moment ce afectează rezultatele financiare. Dovezi privind accesul angajaţilor în sisteme şi înregistrări incompatibile cu necesităţile lor legate de

îndeplinirea obligaţiilor pentru care sunt autorizaţi. Informaţii sau reclamaţii comunicate auditorului asupra unor presupuse fraude.Probe contradictorii sau lipsă, inclusiv: Documente lipsă. Documente care par a fi fost modificate. Indisponibilitatea altor documente decât cele fotocopiate sau transmise electronic, atunci când se presupune

existenţa documentelor în format original. Elemente importante neexplicate în reconcilieri. Modificări neobişnuite în bilanţ, sau modificări ale tendinţelor sau indicatorilor, sau ale unor relaţii şi

corelaţii importante din situaţiile financiare – de exemplu, creanţele care cresc mai repede decât veniturile. Răspunsuri inconsecvente, vagi sau neplauzibile din partea conducerii sau angajaţilor obţinute în urma

intervievărilor sau a procedurilor analitice. Discrepanţe neobişnuite între înregistrările entităţii şi răspunsurile de confirmare. Un număr mare de înregistrări pe credit sau alte ajustări în conturile de creanţe. Diferenţe neexplicate sau explicate necorespunzător între sub-registrul conturilor de creanţe şi contul de

control, sau între declaraţiile clienţilor şi sub-registrul conturilor de creanţe. Cecuri anulate care lipsesc sau nu există, în condiţiile în care cecurile anulate sunt de obicei returnate

entităţii cu un extras de cont. Lipsa unor stocuri sau active corporale de dimensiuni semnificative. Probe electronice indisponibile sau lipsă, inconsecvente cu politicile sau practicile entităţii de ţinere a

evidenţei. Mai puţine răspunsuri la confirmări decât se anticipa sau un număr mai mare de răspunsuri decât se anticipa. Incapacitatea de produce dovezi cu privire la unele activităţi de testare şi implementare a dezvoltării

sistemelor şi modificărilor de programe pentru modificările şi desfăşurările de sisteme din anul curent.Relaţii problematice sau neobişnuite între auditor şi conducere, inclusiv: Interzicerea accesului la înregistrări, echipamente, anumiţi angajaţi, clienţi, vânzători sau alţii de la ar putea

fi obţinute probe de audit. Presiuni inutile legate de timp impuse de către conducere pentru rezolvarea unor aspecte complexe sau

discutabile. Reclamaţii din partea conducerii cu privire la modul de desfăşurare a auditului sau intimidarea de către

conducere a membrilor echipei misiunii, în special în legătură cu analiza critică a auditorului asupra probelor de audit sau cu rezolvarea unor eventuale neînţelegeri cu conducerea.

Întârzieri neobişnuite din partea entităţii în furnizarea informaţiilor cerute. Indisponibilitatea de a acorda acces auditorului la fişiere electronice cheie pentru a fi testate prin utilizarea

tehnicilor de audit asistate de calculator. Interzicerea accesului la angajaţii sau echipamentele de operaţiuni IT, inclusiv angajaţii implicaţi în

securitate, operaţiuni şi dezvoltarea sistemelor. Indisponibilitatea de a adăuga sau revizui prezentări în situaţiile financiare pentru a le face mai complete şi

mai inteligibile. Indisponibilitatea de a trata la timp deficienţele identificate în controlul intern.Altele Indisponibilitatea conducerii de a permite auditorului să se întâlnească în particular cu persoanele

însărcinate cu guvernanţa. Politici contabile care par a diferi de normele specifice sectorului de activitate. Modificări frecvente ale estimărilor contabile care nu par a rezulta din modificarea condiţiilor date.

197

Toleranţă faţă de încălcări ale codului de conduită al entităţii.

56.Care sunt obiectivele si ce considerente trebuie sa aibă in vedere auditorul pentru a documentaadecvat conformitatea cu legislatia si reglementarile in vigoare conform ISA 250-Luarea inconsiderare a legii si a reglementarilor intr-un audit al situatiilor financiare.

RASPUNS:ObiectiveObiectivele auditorului sunt:(a) Obţinerea de suficiente probe adecvate de audit cu privire la conformitatea cu prevederile acelor legi şi

reglementări recunoscute, în general, ca având un efect direct asupra determinării valorilor şi prezentărilor semnificative din situaţiile financiare;

(b)Efectuarea de proceduri specifice de audit pentru a ajuta la identificarea acelor cazuri de neconformitate cu alte legi şi reglementări care pot avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare;

(c) Furnizarea de răspunsuri adecvate cazurilor de neconformitate sau neconformitate suspectată cu legile şi reglementările identificate pe parcursul unui audit.

Auditorul trebuie să obţină o înţelegere generală a:(a) Cadrului legal şi de reglementare aplicabil entităţii şi domeniului sau sectorului de activitate în care

operează entitatea; şi(b) Modului în care entitatea se conformează acelui cadru. Auditorul trebuie să obţină suficiente probe de audit adecvate cu privire la conformitatea cu prevederile

acelor legi şi reglementări recunoscute, în general, ca având un efect direct asupra determinării valorilor şi prezentărilor semnificative din situaţiile financiare.

Auditorul trebuie să efectueze următoarele proceduri de audit pentru a ajuta la identificarea cazurilor de neconformitate cu alte legi şi reglementări care pot avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare:

(a) Interogarea conducerii şi, acolo unde este aplicabil, a persoanelor însărcinate cu guvernanţa cu privire la măsura în care entitatea este în conformitate cu astfel de legi şi reglementări; şi

(b) Inspectarea corespondenţei, dacă există, cu autorităţile relevante de licenţiere sau reglementare.Pe parcursul auditului, auditorul trebuie să rămână alert la posibilitatea ca alte proceduri de audit aplicate să

aducă în atenţia auditorului cazuri de neconformitate sau neconformitate suspectată cu legile şi reglementările.Auditorul trebuie să solicite conducerii şi, acolo unde este aplicabil, persoanelor însărcinate cu guvernanţa să

furnizeze declaraţii scrise cu privire la faptul că toate cazurile de neconformitate sau neconformitate suspectată cu legile şi reglementările al căror efect ar trebui luat în considerare la întocmirea situaţiilor financiare au fost prezentate auditorului.

57.Care sunt procedurile specifice ce trebuie aplicate atunci când auditorul financiar a identificat neconformitate cu legislaţia si reglementările in vigoare şi cum se raportează aceste cazuri de neconformitate, conform ISA 250?

RASPUNS:Dacă auditorul ia cunoştinţă de informaţii privind un posibil caz de neconformitate sau neconformitate

suspectată cu legile şi reglementările, auditorul trebuie să obţină: (a) înţelegere a naturii actului şi circumstanţelor în care acesta a avut loc; şi (b) Alte informaţii viitoare pentru a evalua posibilul efect asupra situaţiilor financiare. Dacă auditorul suspectează posibilitatea neconformităţii, auditorul trebuie să discute situaţia cu conducerea

şi, acolo unde este adecvat, cu persoanele însărcinate cu guvernanţa. Dacă conducerea sau, după caz, persoanele însărcinate cu guvernanţa nu furnizează suficiente informaţii care să sprijine conformitatea entităţii cu legile şi reglementările şi, potrivit raţionamentului auditorului, efectul neconformităţii suspectate poate fi semnificativ pentru situaţiile financiare, auditorul trebuie să ia în considerare necesitatea obţinerii unei consilieri juridice.

Dacă nu se pot obţine suficiente informaţii despre neconformitatea suspectată, auditorul trebuie să evalueze efectul lipsei de suficiente probe de audit adecvate asupra opiniei auditorului.

Auditorul trebuie să evalueze implicaţiile neconformităţii în raport cu alte aspecte ale auditului, inclusiv evaluarea riscului de către auditor şi credibilitatea declaraţiilor scrise ale conducerii şi să ia măsurile corespunzătoare.

Raportarea neconformităţii identificate sau suspectateRaportarea neconformităţii către persoanele însărcinate cu guvernanţaCu excepţia cazului în care persoanele însărcinate cu guvernanţa sunt implicate în conducerea entităţii, şi

sunt deci la curent cu aspectele care implică o neconformitate identificată sau suspectată deja comunicată de

198

către auditor, auditorul trebuie să le comunice persoanelor însărcinate cu guvernanţa aspectele care implică neconformitatea cu legile şi reglementările de care ia cunoştinţă auditorul pe parcursul auditului, altele decât acele aspecte care sunt, în mod evident, inconsecvente.

Dacă, potrivit raţionamentului auditorului, neconformitatea la care se face referire la punctul 22 este considerată a fi intenţionată şi semnificativă, auditorul trebuie să comunice acest aspect persoanelor însărcinate cu guvernanţa cât de curând posibil.

Dacă auditorul suspectează că membrii conducerii sau persoanele însărcinate cu guvernanţa sunt implicaţi în situaţia de neconformitate, auditorul trebuie să comunice acest aspect nivelului imediat superior de autoritate din cadrul entităţii, dacă există, precum un comitet de audit sau un consiliu de supraveghere. Atunci când nu există o autoritate superioară, sau dacă auditorul consideră că nu se vor lua măsuri în urma comunicării, sau persoana căreia i se raportează nu prezintă credibilitate, auditorul trebuie să ia în considerare necesitatea obţinerii de consultanţă juridică.

Raportarea neconformităţii în raportul auditorului asupra situaţiilor financiareDacă auditorul concluzionează că neconformitatea are un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare şi că

nu a fost reflectată în mod corespunzător în situaţiile financiare, auditorul trebuie să exprime o opinie modificată sau o opinie contrară asupra situaţiilor financiare.

Dacă auditorul este împiedicat de conducere sau de către persoanele însărcinate cu guvernanţa să obţină suficiente probe adecvate de audit pentru a evalua măsura în care neconformitatea care poate fi semnificativă pentru situaţiile financiare a avut loc sau este posibil să fi avut loc, auditorul trebuie să exprime o opinie modificată sau să declare imposibilitatea exprimării unei opinii asupra situaţiilor financiare pe baza unei limitări a domeniului de aplicare a auditului

Dacă auditorul nu poate determina măsura în care neconformitatea a avut loc mai degrabă din cauza limitărilor impuse de circumstanţe decât a celor impuse de conducere sau de către persoanele însărcinate cu guvernanţa, auditorul trebuie să evalueze efectul asupra opiniei auditorului

Raportarea neconformităţii către autorităţile de reglementare şi de aplicareDacă auditorul a identificat sau suspectează o neconformitate cu legile şi reglementările, auditorul trebuie să

determine măsura în care auditorul are o responsabilitate de a raporta neconformitatea identificată sau suspectată către părţi din afara entităţii.

58.Prezentaţi cerinţele ISA 260 - Comunicarea cu persoanele însărcinate cu guvernanţa, privind aspectele ce trebuie comunicate de către auditor celor responsabili cu guvernanţa în entitatea auditată.

RASPUNS:Auditorul va stabilit persoana(ele) adecvate din cadrul structurii de guvernanţă a entităţii cu care va

comunica.Aspecte ce trebuie comunicateResponsabilităţile auditorului în legătură cu auditul situaţiei financiareAuditorul trebuie să comunice persoanelor însărcinate cu guvernanţa responsabilităţile auditorului în legătură cu

auditul situaţiei financiare, inclusiv faptul că:(a) Auditorul este responsabil cu formarea şi exprimarea unei opinii asupra situaţiilor financiare care au fost

întocmite de conducere, sub supravegherea persoanelor însărcinate cu guvernanţa; şi(b)Auditul situaţiilor financiare nu absolvă conducerea sau persoanele însărcinate cu guvernanţa de

responsabilităţile pe care le deţin. Planificarea domeniului de aplicare şi a plasării în timp a audituluiAuditorul va comunica persoanelor însărcinate cu guvernanţa un rezumat al planificării domeniului de

aplicare şi a plasării în timp a auditului. Constatări semnificative rezultate în urma efectuării audituluiAuditorul trebuie să comunice persoanelor însărcinate cu guvernanţa: Punctul de vedere al auditorului cu privire la aspectele calitative semnificative ale practicilor contabile ale

entităţii, inclusiv politicile contabile, estimările contabile şi prezentările de informaţii ale situaţiilor financiare. Acolo unde este cazul, auditorul trebuie să explice persoanelor însărcinate cu guvernanţa de ce auditorul consideră că o practică semnificativă de contabilitate, care este acceptabilă conform cadrului aplicabil de raportare financiară, nu este cea mai potrivită în circumstanţele specifice ale entităţii;

(a) Dificultăţile semnificative, dacă există, întâlnite pe parcursul auditului; (b) Cu excepţia cazului în care toate persoanele însărcinate cu guvernanţa sunt implicate în conducerea

entităţii:(i) Aspectele semnificative, dacă există, apărute în urma efectuării auditului, care au fost discutate, sau au

făcut obiectul unei corespondenţe, cu conducerea; şi (ii) Declaraţiile scrise solicitate de către auditor; şi

199

(c) Alte aspecte, dacă există, apărute în urma efectuării auditului care, conform raţionamentului profesional al auditorului, sunt semnificative pentru supravegherea procesului de raportare financiară.

Independenţa auditoruluiÎn cazul entităţilor cotate, auditorul trebuie să comunice persoanelor însărcinate cu guvernanţa:

(a) declaraţie potrivit căreia echipa misiunii şi alte persoane din cadrul firmei, acolo unde este cazul, firma şi, după caz, firmele din reţea, au respectat cerinţele de etică relevante privind independenţa; şi

(b) (i) Toate relaţiile şi alte aspecte între firmă, firmele din reţea şi entitate, care, conform raţionamentului profesional al auditorului ar putea, în mod rezonabil, avea un impact asupra independenţei. Acestea trebuie să includă onorariile totale pretinse pe parcursul perioadei acoperite de situaţiile financiare pentru serviciile de audit şi non-audit prestate de firmă şi de firmele din reţea pentru entitate şi pentru componentele controlate de entitate. Aceste onorarii se vor aloca pe categorii adecvate pentru a oferi asistenţă persoanelor însărcinate cu guvernanţa în evaluarea efectului serviciilor asupra independenţei auditorului; şi(ii) Măsurile de protecţie ce au fost aplicate pentru a elimina ameninţările identificate la adresa independenţei sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil.

59.Prezentaţi activităţile preliminare şi cele de planificare a misiunii de audit ,inclusiv cele de modificare a deciziilor de planificare pe parcursul misiunii, conform ISA 300 - Planificarea unui audit al situaţiilor financiare.

RASPUNS:Activităţi preliminare misiuniiAuditorul trebuie să efectueze următoarele activităţi la începutul misiunii curente de audit:(a) Să aplice procedurile prevăzute de ISA 220 privind continuitatea relaţiei cu clientul şi misiunea specifică

de audit; (b)Să evalueze respectarea cerinţelor etice relevante, inclusiv independenţa, în conformitate cu ISA 220; şi(c) Să stabilească un mod de înţelegere a termenelor misiunii, conform prevederilor ISA 210. Activităţi de planificareAuditorul trebuie să stabilească o strategie generală de audit care defineşte domeniul de aplicare, plasarea în

timp şi direcţia auditului, şi care furnizează îndrumări privind elaborarea planului de audit.În stabilirea strategiei generale de audit, auditorul trebuie să:(a) Identifice caracteristicile misiunii ce îi definesc domeniul de aplicare;(b) Identifice obiectivele de raportare ale misiunii pentru planificarea plasării în timp a auditului şi a

naturii comunicărilor prevăzute;(c) Să ia în considerare factorii care, potrivit raţionamentului profesional al auditorului, sunt

semnificativi pentru direcţionarea eforturilor echipei misiunii;(d) Să ia în considerare rezultatele activităţilor preliminare misiunii şi, acolo unde este aplicabil, măsura

în care sunt relevante cunoştinţele dobândite în alte misiuni efectuate de partenerul de misiune pentru entitate; şi(e) Să prevadă natura, plasarea în timp şi amploarea resurselor necesare desfăşurării misiunii. Auditorul trebuie să elaboreze un plan de audit care trebuie să includă o descriere a:(a) Naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor planificate de evaluare a riscurilor, aşa cum au fost

ele determinate în ISA 315.(b) Naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor de audit suplimentare planificate la nivelul afirmaţiilor,

aşa cum au fost determinate în ISA 330.(c) Alte proceduri planificate de audit care trebuie aplicate astfel încât misiunea să fie conformă cu

ISA-urile. Auditorul trebuie să actualizeze şi să modifice strategia generală de audit şi planul de audit, după caz, pe

parcursul auditului. Auditorul trebuie să planifice natura, plasarea în timp şi amploarea coordonării şi supervizării membrilor

echipei misiunii şi a revizuirii activităţii lor. Modificări ale deciziilor de planificare în timpul auditului

Ca rezultat al unor evenimente neaşteptate, modificări ale condiţiilor date, sau probe de audit obţinute în urma rezultatelor procedurilor de audit, auditorul poate fi nevoit să modifice strategia generală de audit şi planul de audit, şi prin urmare, natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor planificate suplimentare, pe baza analizei revizuite a riscurilor evaluate. Acesta poate fi cazul atunci când sunt aduse în atenţia auditorului informaţii care diferă, în mod semnificativ, de informaţiile disponibile la momentul la care auditorul a planificat procedurile de audit. De exemplu, probele de audit obţinute prin aplicarea procedurilor de fond pot contrazice probele de audit obţinute prin teste ale controalelor.

200

60.Prezentaţi cerinţele ISA 300 privind documentaţia planului de audit şi alte considerente suplimentare privind misiunile de audit iniţiale.

RASPUNS:Auditorul trebuie să includă în documentaţia de audit:(a) Strategia generală de audit;(b)Planul de audit; şi(c) Orice modificări semnificative efectuate în timpul misiunii de audit asupra strategiei generale de audit sau

a planului de audit, precum şi motivele acestor modificări. Considerente suplimentare privind misiunile de audit iniţialeAuditorul trebuie să întreprindă următoarele activităţi înainte de începerea unui audit iniţial:(a) Efectuarea procedurilor prevăzute de ISA 220 privind acceptarea relaţiei cu clientul şi a misiunii specifice

de audit; şi(b)Comunicarea cu auditorul precedent, în cazul în care a avut loc o schimbare a auditorilor, în conformitate

cu cerinţe etice relevanteDocumentaţie Documentarea strategiei generale de audit reprezintă o înregistrare a deciziilor principale considerate

necesare pentru a planifica în mod adecvat auditul şi pentru a comunica aspectele semnificative echipei misiunii. De exemplu, auditorul poate rezuma strategia generală de audit sub forma unui memorandum care conţine deciziile principale privind domeniul general de aplicare, plasarea în timp şi modul de desfăşurare a auditului.

Documentaţia planului de audit reprezintă o înregistrare a naturii, plasării în timp şi amplorii planificate a procedurilor de evaluare a riscului şi a procedurilor de audit suplimentare la nivelul afirmaţiilor, ca răspuns la riscurile evaluate. Ea serveşte, de asemenea, ca înregistrare a planificării adecvate a procedurilor de audit care pot fi revizuite şi aprobate înainte de efectuarea lor. Auditorul poate utiliza programe standard de audit sau liste de verificare pentru finalizarea auditului, adaptate după necesităţi pentru a reflecta circumstanţele specifice ale misiunii.

O înregistrare a modificărilor semnificative ale strategiei generale de audit şi a planului de audit, precum şi a modificărilor rezultate efectuate asupra naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor de audit, explică motivele pentru care au fost efectuate modificări semnificative, precum şi strategia generală de audit şi planul de audit adoptate în final pentru audit. De asemenea, reflectă răspunsul adecvat la modificările semnificative care au loc în timpul auditului.

Considerente suplimentare privind misiunile de audit iniţiale Scopul şi obiectivul planificării unui audit sunt aceleaşi, indiferent dacă auditul este o misiune iniţială sau

recurentă. Totuşi, pentru un audit iniţial, auditorul poate avea nevoie să îşi extindă activităţile de planificare, deoarece auditorul, în mod obişnuit, nu deţine experienţa anterioară cu privire la entitate, care este luată în considerare în cazul planificării misiunilor recurente. Pentru o misiune de audit iniţială, aspectele suplimentare pe care auditorul le poate lua în considerare la stabilirea strategiei generale de audit şi a planului de audit includ următoarele:

Cu excepţia cazului în care i se interzice prin lege sau reglementări, stabilirea unor acorduri cu auditorul precedent, de exemplu, pentru a revizui foile de lucru ale auditorului precedent.

Orice aspecte majore (inclusiv aplicarea principiilor de contabilitate sau a standardelor de audit şi raportare) discutate cu conducerea în legătură cu selecţia iniţială ca auditor, comunicarea acestor aspecte cu persoanele însărcinate cu guvernanţa şi modul în care aceste aspecte afectează strategia generală de audit şi planul de audit.

Procedurile de audit necesare pentru a obţine suficiente probe adecvate de audit privind soldurile iniţiale. Alte proceduri prevăzute de sistemul firmei de control al calităţii pentru misiunile de audit iniţiale (de

exemplu, sistemul firmei de control al calităţii poate prevedea implicarea unui alt partener sau a unei alte persoane cu experienţă care să revizuiască strategia generală de audit înainte de începerea procedurilor semnificative de audit sau care să revizuiască rapoartele înainte de emiterea lor).

61.Care sunt aspectele pe care auditorul le poate lua in considerare la stabilirea unei strategii generale de audit exemplificate de ISA 300 (Anexa).

RASPUNS:Planificarea nu este o fază separata a auditului, ci mai degrabă un proces continuu şi iterativ care începe

deseori la scurt timp după (sau în paralel cu) finalizarea auditului anterior şi continuă până la finalizarea misiunii curente de audit. Totuşi, planificarea include considerente privind momentul anumitor activităţi şi proceduri de audit care trebuie finalizate anterior efectuării de proceduri de audit suplimentare. De exemplu,

201

planificarea include necesitatea de a lua în considerare, anterior identificării şi evaluării riscurilor de denaturare semnificativă, a unor aspecte precum:

Procedurile analitice care trebuie aplicate drept proceduri de evaluare a riscurilor. Obţinerea unei înţelegeri generale a cadrului legislativ şi de reglementare aplicabil entităţii şi a modului

în care entitatea se conformează respectivului cadru. Determinarea pragului de semnificaţie. Implicarea experţilor. Efectuarea altor proceduri de evaluare a riscurilor.Considerente privind stabilirea strategiei generale de auditPrezenta anexă prezintă exemple de aspecte pe care auditorul le poate lua în considerare în stabilirea strategiei

generale de audit. Multe dintre aceste aspecte vor influenţa, de asemenea, planul detaliat de audit al auditorului. Exemplele prezentate acoperă o gamă largă de aspecte aplicabile unei multitudini de misiuni. Deşi unele dintre aspectele la care se face referire mai jos pot fi prevăzute de alte ISA-uri, nu toate aspectele sunt relevante pentru fiecare misiune de audit, iar lista nu este, în mod necesar, completă.

Caracteristicile misiunii Cadrul general de raportare financiară pe baza căruia au fost întocmite informaţiile financiare ce urmează

a fi auditate, inclusiv orice nevoie de reconcilieri cu un alt cadru general de raportare financiară. Cerinţe de raportare specifice sectorului de activitate, precum rapoartele solicitate de autorităţile de

reglementare a sectorului de activitate. Acoperirea preconizată a auditului, inclusiv numărul şi locaţiile componentelor care vor fi incluse. Natura relaţiei de control între o companie mamă şi componentele sale care determină modul în care

grupul urmează a fi consolidat. Măsura în care componentele sunt auditate de alţi auditori. Natura segmentelor de afaceri care vor fi auditate, inclusiv nevoia de cunoştinţe specializate. Moneda de raportare care va fi folosită, inclusiv necesitatea conversiei valutare pentru informaţiile

financiare auditate. Necesitatea unui audit statutar pentru situaţiile financiare individuale, în plus faţă de un audit în scopuri

de consolidare. Disponibilitatea activităţii auditorilor interni şi măsura în care auditorul se poate baza pe această

activitate. Utilizarea de către entitate a unor organizaţii prestatoare de servicii şi modul în care auditorul poate

obţine probe cu privire la conceperea sau desfăşurarea controalelor efectuate de acestea. Utilizarea estimată a probelor de audit obţinute în urma unor audituri anterioare, de exemplu, probe de

audit privind procedurile de evaluare a riscului şi a testelor asupra controalelor. Efectul tehnologiei informaţiei asupra procedurilor de audit, inclusiv disponibilitatea datelor şi a utilizării

estimate a tehnicilor de audit asistate de calculator. Coordonarea gradului de acoperire estimat şi a plasării în timp a activităţii de audit cu orice revizuiri ale

informaţiilor financiare interimare şi efectul informaţiilor obţinute în timpul unor astfel de revizuiri asupra auditului.

Disponibilitatea personalului şi a datelor clientului.Obiectivele de raportare, plasare în timp a auditului şi natura comunicărilor Calendarul de raportare al entităţii, precum stadiile interimare şi finale. Organizarea de întâlniri cu conducerea şi cu persoanele însărcinate cu guvernanţa pentru a discuta natura,

plasarea în timp şi amploarea activităţii de audit. Discuţia cu conducerea şi cu persoanele însărcinate cu guvernanţa cu privire la aşteptările legate de tipul

şi plasarea în timp a rapoartelor care vor fi emise şi la alte comunicări, atât scrise cât şi orale, inclusiv raportul auditorului, scrisorile conducerii şi comunicările cu persoanele însărcinate cu guvernanţa.

Discuţia cu conducerea cu privire la aşteptările legate de comunicările asupra stadiilor activităţii de audit pe parcursul misiunii.

Comunicarea cu auditorii componentelor cu privire la aşteptările legate de tipurile şi plasarea în timp a rapoartelor care vor fi emise şi la alte comunicări în legătură cu auditul componentelor.

Natura şi plasarea în timp estimată a comunicărilor dintre membrii echipei misiunii, inclusiv natura şi plasarea în timp a întâlnirilor echipei şi plasarea în timp a revizuirii activităţii efectuate.

Dacă există orice ale aşteptări legate de comunicările cu terţe părţi, inclusiv orice responsabilităţi statutare sau contractuale de raportare generate de audit.

Factori semnificativi, activităţi preliminare misiunii şi cunoştinţe dobândite în urma altor misiuni Determinarea pragului de semnificaţie în conformitate cu ISA 320 şi, acolo unde este aplicabil:o Determinarea pragului de semnificaţie pentru componente şi comunicarea acestuia auditorilor

componentelor, în conformitate cu ISA 600.

202

o Identificarea preliminară a componentelor semnificative şi a claselor semnificative de tranzacţii, a soldurilor conturilor şi prezentărilor.

Identificarea preliminară a zonelor în care riscul de denaturare semnificativă poate fi mai ridicat. Impactul riscului evaluat de denaturare semnificativă la nivelul general al situaţiilor financiare asupra

coordonării, supervizării şi revizuirii. Modalitatea prin care auditorul subliniază, pentru membrii echipei misiunii, nevoia de a avea un spirit

interogativ şi de a exercita scepticismul profesional în colectarea şi evaluarea probelor de audit. Rezultatele unor audituri precedente care au implicat evaluarea eficacităţii operaţionale a controlului

intern, inclusiv natura deficienţelor identificate şi a acţiunilor întreprinse ca reacţie la acestea. Discuţia aspectelor care pot afecta auditul cu personalul firmei responsabil pentru prestarea altor servicii

către entitate. Dovada angajamentului conducerii în conceperea, implementarea şi menţinerea unui control intern solid,

inclusiv dovada documentării adecvate a unui astfel de control intern. Volumul tranzacţiilor, care ar putea determina dacă este mai eficient pentru auditor să se bazeze pe

controlul intern. Importanţa acordată controlului intern la nivelul entităţii în scopul derulării cu succes a activităţii. Tendinţele semnificative de afaceri care afectează entitatea, inclusiv modificări ale tehnologiei

informaţiei şi proceselor de activitate, modificări în conducerea cheie, şi achiziţii, fuziuni şi retrageri ale investiţiilor.

Tendinţe semnificative în sectorul de activitate, precum modificări ale reglementărilor aferente şi noi cerinţe de raportare.

Modificări semnificative ale cadrului general de raportare financiară, precum modificări ale standardelor contabile.

Alte tendinţe semnificative relevante, precum modificări ale mediului legislativ care afectează entitatea.Natura, plasarea în timp şi amploarea resurselor Selectarea echipei misiunii (inclusiv, dacă este necesar, a inspectorului controlului calităţii misiunii) şi

distribuirea activităţii de audit între membrii echipei, inclusiv desemnarea membrilor cu experienţă adecvată din cadrul echipei către zonele în care pot exista riscuri de denaturare semnificativă mai ridicate.

Stabilirea bugetului misiunii, inclusiv luarea în considerare a necesităţii de a păstra o perioadă adecvată de timp pentru acele zone în care pot exista riscuri de denaturare semnificativă mai ridicate.

62. Prezentati procedurile de evaluarea riscului in procesul de intelegerea activitatii entitatii auditate,conform ISA 315-Identificarea si evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa prin intelegerea entitatrii si a mediului sau.

RASPUNS:Procedurile de evaluare a riscului trebuie să includă următoarele:(a) Interogări ale conducerii, şi ale altor categorii de personal din cadrul entităţii, care potrivit

raţionamentului auditorului pot deţine informaţii care pot asista la identificarea riscurilor de denaturare semnificativă datorate fraudei sau erorii.

Majoritatea informaţiilor obţinute în urma interogărilor auditorului sunt obţinute de la conducere şi de la persoanele responsabile cu raportarea financiară.

(b)Proceduri analitice. Procedurile analitice efectuate drept proceduri de evaluare a riscului pot identifica aspecte ale entităţii cu care

auditorul nu era la curent şi pot asista la evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă pentru a furniza o bază pentru conceperea şi implementarea de răspunsuri la riscurile evaluate.

(c) Observare şi inspecţie. Observarea şi inspecţia pot susţine interogările conducerii şi ale altor părţi şi pot furniza, de asemenea,

informaţii despre entitate şi mediul său.

63. Care sunt principalele cerinţe ale ISA 315 privind intelegerea entităţii auditate şi a mediului său.

RASPUNS:Entitatea şi mediul său

203

Auditorul trebuie să obţină înţelegerea următoarelor aspecte:(a) Sectorul de activitate, de reglementare si alţi factori externi relevanţi inclusiv cadrul general de raportare

financiară aplicabil. (b)Natura entităţii, inclusiv:

(i)operaţiunile sale;(ii)structurile sale de proprietate si guvernanţă;

(iii)tipurile de investiţii pe care entitatea le face şi pe care plănuieşte să le facă, inclusiv investiţiile în entităţi cu scop special; şi(iv)modul în care entitatea este structurată şi finanţată (v)pentru a îi permite auditorului să înţeleagă clasele de tranzacţii, solduri ale conturilor şi prezentări aşteptate în situaţiile financiare.

(c) Selectarea şi aplicarea politicilor contabile de către entitate, inclusiv motivele modificării acestora. Auditorul trebuie să evalueze măsura în care politicile contabile ale entităţii sunt adecvate activităţii sale şi consecvente cadrului general de raportare financiară aplicabil şi politicilor contabile utilizate în sectorul de activitate respectiv.

(d)Obiectivele şi strategiile entităţii, şi acele riscurilor aferente ale afacerii care pot avea drept rezultat riscuri de denaturare semnificativă.

(e) Evaluarea si revizuirea performanţei financiare a entităţii.

64.Care sunt principalele cerinţe ale ISA 315 privind intelegerea si evaluarea controlului intern al entităţii auditate (natură, caracteristici, relevanţă).

RASPUNS:Natura şi amploarea înţelegerii controalelor relevante Atunci când se obţine o înţelegere a controalelor care sunt relevante pentru audit, auditorul trebuie să evalueze

conceperea acestor controale şi să determine măsura în care acestea au fost implementate, prin efectuarea de proceduri suplimentare interogării personalului entităţii.

Evaluarea conceperii unui control implică luarea în considerare a măsurii în care controlul, individual sau în combinaţie cu alte controale, este capabil să prevină în mod eficient, sau să detecteze şi corecteze, denaturările semnificative. Implementarea unui control presupune că acel control există şi că entitatea îl utilizează

65. Care sunt principalele cerinţe ale ISA 315 privind componentele controlului intern şi monitorizarea controalelor.

RASPUNS:Auditorul trebuie să obţină o înţelegere a mediului de control. Ca parte a obţinerii acestei înţelegeri,

auditorul trebuie să evalueze măsura în care:(a) Conducerea, cu supravegherea persoanelor însărcinate cu guvernanţa, a creat şi menţinut o cultură bazată

pe onestitate şi conduită etică; şi(b)Punctele forte ale elementelor mediului de control asigură o bază adecvată pentru celelalte componente

ale controlului intern, şi măsura în care aceste alte componente nu sunt subminate de deficienţele mediului de control.

Procesul de evaluare a riscului entităţiiAuditorul trebuie să obţină înţelegerea măsurii în care entitatea dispune de un proces pentru:(a) Identificarea riscurilor afacerii relevante pentru obiectivele de raportare financiară;(b) Estimarea semnificaţiei riscurilor;(c) Evaluarea probabilităţii apariţiei acestora; şi(d) Decizia cu privire la acţiunile de abordare a acestor riscuri.Sistemul informaţional, inclusiv procesele de activitate aferente, relevante pentru raportarea

financiară şi comunicareAuditorul trebuie să obţină o înţelegere a sistemului informaţional, inclusiv a proceselor de activitate

aferente, relevante pentru raportarea financiară, inclusiv a următoarele aspecte:(a) Claselor de tranzacţii din operaţiunile entităţii care sunt semnificative pentru situaţiile financiare;(b)Procedurilor, atât din cadrul sistemelor de tehnologie a informaţiei (IT), cât şi a sistemelor manuale, prin

care aceste tranzacţii sunt iniţiate, înregistrate, procesate, corectate după caz, transpuse în registrul general şi raportate în situaţiile financiare;

(c) Înregistrărilor contabile aferente, informaţiilor justificative şi conturilor specifice din situaţiile financiare care sunt utilizate pentru a iniţia, înregistra, procesa şi raporta tranzacţiile; aceasta include corectarea

204

informaţiilor incorecte şi modul în care informaţiile sunt transferate în registrul general. Înregistrările pot fi, fie manuale, fie în format electronic;

(d)Modului în care sistemul informaţional captează evenimentele şi condiţiile, altele decât tranzacţiile, care sunt semnificative pentru situaţiile financiare;

(e) Procesului de raportare financiară utilizat pentru întocmirea situaţiilor financiare ale entităţii, inclusiv a estimărilor contabile şi prezentărilor semnificative; şi

(f) Controalelor aferente intrărilor din registru, inclusiv intrărilor non-standard, folosite la înregistrarea tranzacţiilor şi ajustărilor nerecurente, neobişnuite.

Activităţile de control relevante pentru auditAuditorul trebuie să obţină înţelegerea activităţilor de control relevante pentru audit, acestea fiind cele pe

care auditorul le judecă necesar a fi înţelese în vederea evaluării riscurilor de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor şi conceperii unor proceduri de audit viitoare ca răspuns la riscurile evaluate.

Monitorizarea controalelorAuditorul trebuie să obţină înţelegerea activităţilor principale pe care entitatea le utilizează pentru a

monitoriza controlul intern asupra raportării financiare, inclusiv pe cele aferente acelor activităţi de control relevante pentru audit, şi modul în care entitatea iniţiază acţiuni de remediere a deficienţelor din cadrul controalelor sale.

Auditorul trebuie să obţină înţelegerea surselor de informaţii utilizate în activităţile de monitorizare ale entităţii, şi a bazei în funcţie de care conducerea consideră informaţiile suficient de credibile în acest scop.

66. Prezentati principalele cerinte ale ISA 315 privind identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa.

RASPUNS:Auditorul trebuie să identifice şi să evalueze riscurile de denaturare semnificativă:(a) la nivelul situaţiilor financiare; şi(b) la nivelul afirmaţiilor pentru clasele de tranzacţii, solduri ale conturilor şi prezentări

pentru a asigura o bază pentru conceperea şi desfăşurarea procedurilor de audit viitoare.În acest scop, auditorul trebuie:(a) Să identifice riscurile prin procesul de obţinere a înţelegerii entităţii şi a mediului său, inclusiv a

controalelor relevante care se referă la riscuri, şi prin luarea în considerare a claselor de tranzacţii, solduri ale conturilor, şi prezentărilor din situaţiile financiare

(b)Să evalueze riscurile identificate şi măsura în care acestea se referă, în linii mai generale, la situaţiile financiare ca întreg şi pot afecta numeroase afirmaţii;

(c) Să coreleze riscurile identificate cu ceea ce ar putea funcţiona greşit la nivelul afirmaţiilor, ţinând cont de controalele relevante pe care auditorul intenţionează să le testeze; şi

(d)Să ia în considerare probabilitatea denaturării, inclusiv posibilitatea unor multiple denaturări, şi măsura în care dimensiunea eventualei denaturări ar putea avea drept rezultat o denaturare semnificativă.

Riscuri care impun o atenţie specială pentru auditCa parte a evaluării riscului după cum este descris la punctul 25, auditorul trebuie să determine măsura în

care oricare dintre riscurile identificate, reprezintă, potrivit raţionamentului auditorului, riscuri semnificative. În exercitarea acestui raţionament, auditorul trebuie să excludă efectele controalelor identificate aferente riscului.

În exercitarea raţionamentului prin care unele riscuri sunt considerate riscuri semnificative, auditorul trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele:

(a) Măsura în care riscul este un risc de fraudă;(b) Măsura în care riscul este legat de aspecte recente semnificative economice, contabile sau de altă

natură şi, deci, necesită o atenţie specială;(c) Complexitatea tranzacţiilor;(d) Măsura în care riscul implică tranzacţii semnificative cu părţile afiliate;(e) Gradul de subiectivitate în evaluarea informaţiilor financiare aferente riscului, în special acele

evaluări care implică o gamă largă de incertitudini de evaluare; şi(f) Măsura în care riscul implică tranzacţii semnificative care sunt în afara activităţii normale a entităţii,

sau care par a fi neobişnuite, din alte privinţe.Dacă auditorul a determinat că există un risc semnificativ, auditorul trebuie să obţină o înţelegere a

controalelor entităţii, inclusiv a activităţilor de control, relevante pentru acel risc.

Riscuri pentru care procedurile de fond singure nu asigură suficiente probe de audit adecvate Cu privire la anumite riscuri, auditorul poate considera că nu este posibilă sau realizabilă obţinerea de

suficiente probe de audit adecvate numai în urma procedurilor de fond. Astfel de riscuri pot fi aferente

205

înregistrării inexacte sau incomplete a claselor obişnuite şi semnificative de tranzacţii sau solduri ale conturilor, ale căror caracteristici permit adesea procesarea foarte automatizată cu o redusă sau nicio intervenţie manuală. In astfel de cazuri, controalele entităţii asupra acestor riscuri sunt relevante pentru audit şi auditorul trebuie să obţină înţelegerea acestora.

Verificarea evaluării risculuiEvaluarea riscurilor de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor de către auditor se poate modifica pe

parcursul auditului, pe măsură ce se obţin probe suplimentare de audit. În cazurile în care auditorul obţine probe de audit prin derularea unor proceduri de audit viitoare, sau dacă se obţin informaţii noi, oricare dintre acestea ar fi în contradicţie cu probele de audit pe care auditorul îşi bazează iniţial evaluarea, auditorul trebuie să verifice evaluarea şi să modifice, în consecinţă, procedurile de audit planificate ulterior.

67. Intelegerea mediului de control si procesul de evaluare a riscurilor al entitatii auditate de catre auditorii financiari,in scopul de a identifica si evalua riscurile de denaturare semnificativa a situatiilor financiare intocmite de client.

RASPUNS:Auditorul trebuie să efectueze proceduri de evaluare a riscului pentru a furniza o bază de identificare şi

evaluare a riscurilor de denaturare semnificativă la nivelul situaţiilor financiare şi al afirmaţiilor. Procedurile de evaluare a riscului, prin ele însele, nu oferă, totuşi, suficiente probe de audit adecvate pe care să se bazeze opinia de audit.

Mediul de controlAuditorul trebuie să obţină o înţelegere a mediului de control. Ca parte a obţinerii acestei înţelegeri, auditorul

trebuie să evalueze măsura în care:(a) Conducerea, cu supravegherea persoanelor însărcinate cu guvernanţa, a creat şi menţinut o cultură bazată

pe onestitate şi conduită etică; şi(b)Punctele forte ale elementelor mediului de control asigură o bază adecvată pentru celelalte componente

ale controlului intern, şi măsura în care aceste alte componente nu sunt subminate de deficienţele mediului de control.

Procesul de evaluare a riscului entităţiiAuditorul trebuie să obţină înţelegerea măsurii în care entitatea dispune de un proces pentru:(e) Identificarea riscurilor afacerii relevante pentru obiectivele de raportare financiară;(f) Estimarea semnificaţiei riscurilor;(g) Evaluarea probabilităţii apariţiei acestora; şi(h) Decizia cu privire la acţiunile de abordare a acestor riscuri.Dacă entitatea a stabilit un astfel de proces (denumit în continuare „procesul de evaluare a riscului entităţii”,

auditorul trebuie să obţină o înţelegere a acestuia şi a rezultatelor aferente. Dacă auditorul identifică riscuri de denaturare semnificativă pe care conducerea nu a reuşit să le identifice, auditorul trebuie să evalueze măsura în care acesta a fost un risc adiacent care estimează că ar fi fost identificat prin procesul de evaluare a riscului entităţii. Dacă există un astfel de risc, auditorul trebuie să obţină o înţelegere a motivului pentru care procesul respectiv nu a dus la identificarea riscului si trebuie să evalueze măsura în care procesul este adecvat circumstanţelor sale sau să determine dacă există o deficienţă semnificativă a controlului intern în ceea ce priveşte procesul de evaluare a riscului entităţii.

Dacă entitatea nu a stabilit un astfel de proces sau dispune de un proces ad-hoc, auditorul trebuie să discute cu conducerea măsura în care riscurile afacerii relevante pentru obiectivele de raportare financiară au fost identificate şi modul în care au fost abordate. Auditorul trebuie să evalueze măsura în care absenţa unui proces de evaluare a riscului documentat este adecvat circumstanţelor, sau să determine măsura în care aceasta reprezintă o deficienţă semnificativă a controlului intern.

68. Cunosterea sistemului informational(procesele de activitati/afaceri)activitatile de control specifice ale acestora si monitorizarea controalelor entitatii de catre auditori,in scopul de a identifica conformitatea cu procedurile interne ISA 315(Anexa1).

RASPUNS:Sistemul informaţional relevant pentru obiectivele de raportare financiară, care include sistemul de raportare

financiară, înglobează metode şi înregistrări care: Identifică şi înregistrează toate tranzacţiile valabile. Descriu la timp tranzacţiile cu detalii suficiente pentru a permite clasificarea corespunzătoare a

tranzacţiilor pentru raportarea financiară.

206

Măsoară valoarea tranzacţiilor într-o manieră care permite înregistrarea valorii lor monetare adecvate în situaţiile financiare.

Determină perioada de timp în care au avut loc tranzacţiile pentru a permite înregistrarea tranzacţiilor în perioada contabilă adecvată.

Prezintă în mod adecvat tranzacţiile şi informaţiile aferente din situaţiile financiare.Calitatea informaţiilor generate de sistem afectează capacitatea conducerii de a lua deciziile adecvate privind

gestionarea şi controlul activităţilor entităţii şi de a întocmi rapoarte financiare credibile.Comunicarea, care implică furnizarea unei înţelegeri a rolurilor şi responsabilităţilor individuale aferente

controlului intern cu privire la raportarea financiară, poate lua forma unor manuale de politici, manuale de contabilitate şi raportare financiară şi memorandumuri. Comunicarea se poate face, de asemenea, electronic, verbal şi prin intermediul acţiunilor conducerii.

Activităţi de controlÎn general, activităţile de control care pot fi relevante pentru un audit pot fi clasificate ca politici şi proceduri

ce aparţin următoarelor domenii: Analize ale performanţei. Aceste activităţi de control includ revizuiri şi analize ale performanţelor

efective raportate la bugete, previziuni şi performanţe din perioada anterioară; corelează diferite seturi de date - operaţionale sau financiare – unele cu celelalte, împreună cu analize ale relaţiilor şi acţiuni investigative şi corective; compararea datelor interne cu surse externe de informaţii; şi revizuirea performanţei funcţionale sau aferente activităţii.

Procesarea informaţiilor. Cele două mari grupe ale activităţilor de control ale sistemelor informaţionale sunt controale ale aplicaţiilor, care se aplică la procesarea aplicaţiilor individuale, şi controale generale ale sistemelor informatice, care sunt politici şi proceduri corelate cu numeroase aplicaţii şi care susţin funcţionarea eficientă a controalelor aplicaţiilor ajutând la asigurarea unei funcţionări permanente corespunzătoare a sistemelor informaţionale. Exemplele de controale ale aplicaţiilor includ verificarea exactităţii matematice a înregistrărilor, menţinerea şi revizuirea conturilor şi soldurilor de verificare, controale automate precum validările editărilor privind datele de intrare şi verificări ale secvenţelor numerice, şi urmărirea manuală a rapoartelor de excepţie. Exemplele de controale generale ale sistemelor informatice sunt controale ale modificării programelor, controale care restricţionează accesul la programe sau date, controale ale implementării noilor versiuni ale aplicaţiilor software, şi controale ale software-ului de sistem care restricţionează accesul la sau monitorizează utilizarea utilităţilor sistemului care ar putea modifica datele financiare sau înregistrările fără a lăsa o pistă de audit.

Controale fizice. Controalele care încorporează:o Securitatea fizică a bunurilor, inclusiv măsurile de protecţie adecvate precum facilităţile

securizate aferente accesului la bunuri şi înregistrări.o Autorizarea accesului la programele informatice şi la fişierele de date.o Contorizarea periodică şi compararea cu valorile indicate în înregistrările de control (de

exemplu, compararea rezultatelor contorizării cu privire la numerar, valori mobiliare şi stocuri cu înregistrările contabile ).

Măsura în care controalele fizice care vizează prevenirea furtului de active sunt relevante pentru credibilitatea întocmirii situaţiilor financiare, şi aşadar pentru audit, depinde de circumstanţele în care aceste active sunt deosebit de susceptibile de a fi sustrase.

Segregarea sarcinilor. Atribuirea către diferite persoane a responsabilităţilor privind autorizarea tranzacţiilor, înregistrarea tranzacţiilor şi menţinerea custodiei activelor. Segregarea sarcinilor vizează reducerea oportunităţilor care permit oricărei persoane să fie în poziţia, atât de a comite, cât şi de a tăinui o eroare sau fraudă survenită în timpul exercitării normale a atribuţiilor persoanei.

Anumite activităţi de control pot depinde de existenţa unor politici la un nivel superior adecvate, stabilite de către conducere sau de către persoanele însărcinate cu guvernanţa. De exemplu, controalele de autorizare pot fi delegate conform unor îndrumări stabilite, precum criteriile de investiţii instaurate de către persoanele însărcinate cu guvernanţa; în mod alternativ, tranzacţiile care ies din rutină precum achiziţiile majore sau dezinvestiţiile pot necesita aprobarea specifică de la un nivel superior, inclusiv în anumite cazuri, aprobarea acţionarilor.

Monitorizarea controalelorO responsabilitate importantă a conducerii este de a stabili şi menţine controlul intern permanent.

Monitorizarea controalelor de către conducere include luarea în considerare a măsurii în care acestea operează în modul vizat şi sunt modificate, după caz, dacă apar schimbări ale condiţiilor. Monitorizarea controalelor poate include activităţi precum revizuirea de către conducere a măsurii în care sunt întocmite permanent reconcilieri bancare, evaluarea de către auditorii interni a conformităţii personalului din vânzări cu politicile entităţii potrivit termenilor contractelor de vânzări, şi supravegherea de către departamentul juridic a politicilor etice sau de conduită comercială ale entităţii. Monitorizarea este, de asemenea, efectuată pentru a asigura

207

continuitatea controalelor de a opera eficient în timp. De exemplu, dacă nu este monitorizată oportunitatea şi exactitatea reconcilierilor bancare, personalul poate înceta să le mai efectueze.

Auditorii interni sau personalul care îndeplinesc funcţii similare pot contribui la monitorizarea controalelor unei entităţi prin evaluări separate. De obicei, aceştia oferă, în mod periodic, informaţii despre funcţionarea controlului intern, alocând o atenţie considerabilă evaluării eficienţei controlului intern şi comunică informaţii despre punctele forte şi deficienţele controlului intern şi recomandări pentru optimizarea controlului intern.

Activităţile de monitorizare pot include utilizarea informaţiilor din comunicările către părţi terţe care pot indica probleme sau pot evidenţia domenii care necesită îmbunătăţiri. Clienţii coroborează implicit datele de facturare prin plătirea facturilor lor sau prin înaintarea de plângeri privind tarifele. În plus, organele de reglementare pot comunica entităţii aspectele care afectează derularea controlului intern, de exemplu, comunicări cu privire la examinările efectuate de agenţiile de reglementare din domeniul bancar. De asemenea, conducerea poate lua în considerare comunicările privind controlul intern primite de la auditorii externi în derularea activităţilor de monitorizare.

69. Exemple de evenimente care pot indica riscuri de denaturare semnificativa ,conform Anexa2-ISA315.

RASPUNS:Condiţii şi evenimente care pot indica riscuri de denaturare semnificativă Următoarele sunt exemple de condiţii şi evenimente care pot indica existenţa unor riscuri de denaturare

semnificativă. Exemplele furnizate acoperă o gamă largă de condiţii şi evenimente; totuşi, nu toate condiţiile şi evenimentele sunt relevante pentru fiecare misiune de audit şi lista exemplelor nu este neapărat completă.

Operaţiuni în regiuni care sunt instabile din punct de vedere economic, de exemplu, ţări în care există o devalorizare semnificativă a monedei sau economii puternic hiperinflaţioniste.

Operaţiuni expuse pieţelor volatile, de exemplu, tranzacţionarea contractelor futures. Operaţiuni care sunt supuse unui grad ridicat de reglementare complexă. Aspecte legate de continuitatea activităţii şi lichiditate inclusiv pierderea clienţilor importanţi. Constrângeri cu privire la disponibilitatea de capital şi credit. Modificări ale sectorului în care activează entitatea. Modificări ale lanţului de furnizare. Dezvoltarea sau oferirea de noi produse sau servicii, sau trecerea la noi sectoare de activitate. Extinderea în noi locaţii. Modificări ale entităţii, precum mari achiziţii sau reorganizări sau alte evenimente neobişnuite. Entităţi sau segmente de activitate care pot fi vândute. Existenţa alianţelor complexe şi asocierilor în participaţie. Utilizarea datelor financiare extrabilanţiere, a entităţilor cu scop special, şi alte acorduri financiare

complexe. Tranzacţii semnificative cu părţile afiliate. Lipsa personalului cu abilităţi de contabilitate şi raportare financiară adecvate. Modificări cu privire la personalul principal inclusiv plecări ale cadrelor principale din conducere. Deficienţe în controlul intern, în special cele neabordate de către conducere. Inconsecvenţele dintre strategia informatică şi strategiile sale de afaceri. Modificări ale mediului informatic. Instalarea de noi sisteme informatice semnificative aferente raportării financiare. Interogări cu privire la operaţiunile sau rezultatele financiare ale entităţii efectuate de către organismele de

reglementare sau guvernamentale. Denaturări anterioare, istoricul erorilor sau un volum semnificativ de ajustări la sfârşitul perioadei. Volum semnificativ de tranzacţii care ies din rutină sau nesistematice inclusiv tranzacţii în cadrul unui grup

şi tranzacţii mari privind veniturile la sfârşitul perioadei. Tranzacţii care sunt înregistrate pe baza intenţiei conducerii, de exemplu, refinanţarea datoriilor, activele

care urmează a fi vândute şi clasificarea titlurilor de valori deţinute în vederea tranzacţionării. Aplicarea noilor prevederi contabile. Evaluări contabile care implică procese complexe. Evenimente sau tranzacţii care implică o incertitudine de evaluare semnificativă, inclusiv estimările

contabile. Litigii pe rol şi datorii contingente, de exemplu, garanţii comerciale, garanţii financiare şi măsuri de

remediere a mediului.

208

70. Prezentaţi continutul si principalele cerinţe ale ISA 320 - Pragul de semnificaţie în planificarea şi desfăşurarea unui audit.

RASPUNS:ISA 320 - Tratează responsabilitatea auditorului în aplicarea conceptului de prag de semnificaţie în planificarea şi

desfăşurarea unui audit al situaţiilor financiare. ISA 450 explică modul în care pragul de semnificaţie se aplică în evaluarea efectului denaturărilor identificate asupra auditului şi a denaturărilor necorectate, dacă ele există, asupra situaţiilor financiare.

Obiectivul auditorului este acela de a aplica conceptul de prag de semnificaţie în planificarea şi efectuarea auditului.

CerinţeDeterminarea pragului de semnificaţie şi a pragului de semnificaţie funcţional în momentul

planificării auditului Atunci când se stabileşte strategia generală de audit, auditorul va determina pragul de semnificaţie pentru

situaţiile financiare ca întreg.Revizuire pe măsură ce auditul progresează Auditorul va revizui pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg (şi, dacă este cazul, nivelul

sau nivelurile pragurilor de semnificaţie pentru anumite clase de tranzacţii, solduri de conturi sau prezentări) în situaţia în care pe parcursul auditului descoperă informaţii care l-ar fi determinat pe acesta ca iniţial să stabilească o valoare (mai multe valori) diferită(e).

DocumentaţiaAuditorul va include în documentaţia de audit următoarele valori şi factorii luaţi în considerare în

determinarea lor: (a) Pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg;(b)Dacă este cazul, nivelul sau nivelurile pragurilor de semnificaţie pentru anumite clase de tranzacţii,

solduri de conturi sau prezentări;(c) Pragul de semnificaţie funcţional; şi (d)Orice revizuire a valorilor menţionate la literele (a)-(c) pe măsură ce auditul progresează

71. Testarea controalelor in misiunile de audit,pentru a obtine probe adecvate cu privire la eficacitatea operationala a controalelor, cerinta conform ISA330-Raspunsul auditorului la riscurile evaluate.

RASPUNS:Teste ale controalelorAuditorul va proiecta şi efectua teste ale controalelor pentru a obţine suficiente probe de audit adecvate cu

privire la eficacitatea operaţională a controalelor relevante dacă:(a) Evaluarea auditorului cu privire la riscurile unor denaturări semnificative la nivelul afirmaţiilor se

bazează pe faptul că aceste controale funcţionează în mod eficace (mai exact, auditorul intenţionează să se bazeze pe eficacitatea operaţională a controalelor în determinarea naturii, momentului şi ariei de cuprindere a procedurilor de fond); sau

(b) Doar procedurile de fond nu pot asigura suficiente probe de audit adecvate la nivelul afirmaţiilor.În proiectarea şi efectuarea testelor controalelor, auditorul va obţine mai multe probe de audit convingătoare

cu cât auditorul se bazează în mai mare măsură pe eficacitatea unui control.Natura şi aria de cuprindere a testelor controalelorÎn proiectarea şi efectuarea testelor controalelor, auditorul va:(a) Efectua alte proceduri de audit în combinaţie cu intervievarea pentru a obţine probe de audit cu privire la

eficacitatea operaţională a controalelor, inclusiv:(i)Modul în care au fost aplicate controalele la momente relevante în timpul perioadei auditate.

(ii)Consecvenţa cu care au fost aplicate.(iii)De către cine şi prin ce mijloace au fost aplicate.

(b) Determina dacă acele controale ce vor fi testate depind de alte controale (controale indirecte) şi, în acest caz, dacă este necesar să obţină probe de audit pentru a justifica funcţionarea eficace a acelor controale indirecte.

Momentul efectuării testelor controalelorAuditorul va testa controalele pentru momentul, sau întreaga perioadă, pentru care auditorul intenţionează să se

bazeze pe acele controale pentru a asigura o bază adecvată pentru încrederea pe care auditorului intenţionează să o acorde acestora.

209

72. Ce are în vedere auditorul financiar la utilizarea probelor de audit obţinute în perioadele interimare/anterioare, conform ISA 330?

RASPUNS:Utilizarea probelor de audit obţinute în timpul unei perioade interimareDacă auditorul obţine probe de audit cu privire la eficacitatea operaţională a controalelor în timpul unei

perioade interimare, auditorul va:(a) Obţine probe de audit cu privire la modificările semnificative efectuate asupra controalelor ulterior

perioadei interimare; şi(b)Determina probele de audit suplimentare ce trebuie obţinute pentru perioada rămasă.Utilizarea probelor de audit obţinute în auditurile anterioareÎn determinarea faptului dacă este adecvată utilizarea probelor de audit obţinute în auditurile anterioare cu

privire la eficacitatea operaţională a controalelor şi, în acest caz, perioada de timp care poate să treacă înainte de a retesta un control, auditorul va lua în considerare următoarele:

(a) Eficacitatea altor elemente ale controlului intern, inclusiv mediul de control, monitorizarea controalelor de către entitate şi procesul entităţii de evaluare a riscului;

(b)Riscurile provocate de caracteristicile controlului, inclusiv dacă acesta este manual sau automatizat;(c) Eficacitatea controalelor generale ale sistemelor informatice;(d)Eficacitatea controlului şi a aplicării sale de către entitate, inclusiv natura şi gradul de deviere în aplicarea

controlului menţionat în auditurile precedente, precum şi dacă au fost efectuate modificări de personal care afectează în mod semnificativ aplicarea controlului;

(e) Dacă absenţa unei schimbări într-un anumit control provoacă un risc ca urmare a modificării circumstanţelor; şi

(f) Riscurile unor denaturări semnificative şi gradul de încredere acordat controlului.Dacă auditorul intenţionează să folosească probe de audit dintr-un audit precedent cu privire la eficacitatea

operaţională a unor controale specifice, auditorul va stabili continuitatea relevanţei acelor probe prin obţinerea unor probe de audit cu privire la faptul dacă au avut loc modificări semnificative în acele controale ulterior auditului precedent. Auditorul va obţine aceste probe prin efectuarea unor intervievări combinate cu observare sau inspecţie, pentru a confirma înţelegerea acelor controale specifice, şi:

(a) Dacă au avut loc schimbări care afectează continuitatea relevanţei probelor de audit dintr-un audit anterior, auditorul va testa controalele în cadrul auditului curent.

(b)Dacă nu au avut loc astfel de schimbări, auditorul va testa controalele cel puţin o dată la fiecare al treilea audit, şi va testa o parte dintre controale la fiecare audit, pentru a evita posibilitatea ca auditorul să testeze toate controalele pe care auditorul intenţionează să se bazeze într-o singură perioadă auditată fără a mai efectua nicio testare a controalelor în următoarele două perioade auditate.

73. Cum trebuie tratate de către auditorul financiar controalele asupra riscurilor semnificative şi evaluarea eficacităţii acestora, precum si problemele documentaţiei specifice, conform ISA 330?

RASPUNS:Controale asupra riscurilor semnificativeDacă auditorul intenţionează să se bazeze pe anumite controale asupra unui risc pe care auditorul l-a

determinat a fi un risc semnificativ, auditorul va testa acele controale în perioada curentă.Evaluarea eficacităţii operaţionale a controalelorÎn evaluarea eficacităţii operaţionale a controalelor relevante, auditorul va evalua dacă denaturările care au

fost detectate prin procedurile de fond indică faptul că aceste controale nu funcţionează în mod eficace. Dacă sunt detectate devieri de la controalele pe care auditorul intenţionează să se bazeze, auditorul va efectua

intervievări specifice pentru a înţelege aceste aspecte şi consecinţele lor potenţiale, şi va determina dacă:(a) Testele controalelor care au fost efectuate asigură o bază adecvată pentru a avea încredere în acele

controale;(b) Este necesară efectuarea unor teste ale controalelor suplimentare; şi(c) Este necesar ca riscurile potenţiale de denaturare să fie tratate utilizând proceduri de fond.

74. Natura,momentul aplicarii si aria de cuprindere a probelor de fond comparativ cu testele de detaliu in abordarea auditului,conform cerintelor ISA 330.

RASPUNS:Proceduri de fond

210

Indiferent de riscurile evaluate de denaturare semnificativă auditorul va proiecta şi efectua proceduri de fond pentru fiecare clasă de tranzacţii, sold de cont şi prezentare semnificativă.

Auditorul va lua în considerare dacă procedurile de confirmare externe vor fi efectuate ca proceduri de audit de fond

Proceduri de fond corespunzătoare procesului de închidere a situaţiilor financiareProcedurile de fond ale auditorului vor include următoarele proceduri de audit corespunzătoare procesului de

închidere a situaţiei financiare:(a) Convenirea sau reconcilierea situaţiilor financiare cu înregistrările contabile ce stau la baza acestora; (b)Examinarea înregistrărilor contabile şi a altor ajustări efectuate în timpul procesului de întocmire a

situaţiilor financiare.Proceduri de fond ca răspuns la riscurile semnificativeDacă auditorul a determinat faptul că un risc evaluat al unor denaturări semnificative la nivelul afirmaţiilor

este un risc semnificativ, auditorul va efectua proceduri de fond ca răspuns specifică la acel risc. Atunci când modul de abordare al unui risc semnificativ consistă numai în proceduri de fond, acele proceduri vor include şi teste de detaliu.

Momentul efectuării procedurilor de fondDacă procedurile de fond se efectuează la date interimare, auditorul va acoperi perioada rămasă prin

efectuarea:(a) unor proceduri de fond, combinate cu teste ale controalelor pentru perioada intervenită; sau(b)dacă auditorul consideră că acest lucru este suficient, doar a procedurilor de fond următoarecare asigură o bază rezonabilă pentru extinderea concluziilor de audit de la data interimară la sfârşitul

perioadei. Dacă anumite denaturări la care auditorul nu se aştepta în evaluarea riscurilor unor denaturări semnificative

sunt detectate la o dată interimară, auditorul va evalua dacă este necesară modificarea evaluării aferente a riscului şi a planificării naturii, momentului şi ariei de cuprindere a procedurilor de fond ce acoperă perioada rămasă.

75. Caracterul adecvat al prezentării/descrierii şi respectiv evaluarea suficienţei şi a gradului de adecvare a probelor de audit obţinute, conform ISA 330?

RASPUNS:Auditorul va efectua proceduri de audit pentru a evalua dacă prezentarea generală a situaţiilor financiare,

inclusiv descrierile aferente, sunt în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil.Evaluarea prezentării generale a situaţiilor financiare, inclusiv a descrierilor aferente, are legătură cu

problema dacă situaţiile financiare individuale sunt prezentate într-o manieră care reflectă clasificarea şi descrierea adecvată a informaţiei financiare, precum şi forma, alcătuirea şi conţinutul situaţiilor financiare şi a notelor anexate. Aceasta include, de exemplu, terminologia utilizată, detaliile oferite, clasificarea elementelor în situaţii şi baza valorilor stabilite pentru acestea

76. Ce consideraţii are în vedere auditorul privind obţinerea unei înţelegeri cu privire la serviciile prestate de către o entitate prestatoare de servicii, inclusiv în ceea ce priveşte controlul intern, potrivit ISA 402 - Consideraţii de audit aferente unei entităţi care utilizează o organizaţie prestatoare de servicii.

RASPUNS:Atunci când obţine o înţelegere cu privire la entitatea beneficiară, auditorul beneficiar trebuie să obţină o

înţelegere cu privire la felul în care o entitate beneficiară utilizează serviciile unei organizaţii prestatoare de servicii în operaţiunile entităţii beneficiare, inclusiv:

(a) Natura serviciilor prestate de organizaţia prestatoare de servicii şi semnificaţia acelor servicii pentru entitatea beneficiară, inclusiv a efectului acestora asupra controlului intern a entităţii beneficiare;

(b)Natura şi semnificaţia tranzacţiilor procesate sau conturile sau procesele de raportare financiară ale organizaţiei prestatoare de servicii;

(c) Gradul de interacţiune dintre activităţile organizaţiei prestatoare de servicii şi activităţile entităţii beneficiare; şi

(a) Natura relaţiei dintre entitatea beneficiară şi organizaţia prestatoare de servicii, inclusiv termenii contractuali relevanţi pentru activităţile întreprinse de organizaţia prestatoare de servicii.

Atunci când obţine o înţelegere cu privire la controlul intern relevant pentru audit, auditorul beneficiar trebuie să evalueze conceptul şi implementarea controalelor relevante la entitatea beneficiară care au legătură cu

211

serviciile prestate de organizaţia prestatoare de servicii, inclusiv cele care se aplică tranzacţiilor procesate de organizaţia prestatoare de servicii.

Auditorul beneficiar trebuie să stabilească dacă s-a obţinut o înţelegere suficientă cu privire la natura şi semnificaţia serviciilor prestate de organizaţia prestatoare de servicii şi efectul acestora asupra controlului intern al entităţii relevante pentru audit, astfel încât să furnizeze o bază pentru identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă.

Dacă auditorul beneficiar nu este capabil să obţină o înţelegere suficientă de la entitatea beneficiară, auditorul beneficiar trebuie să obţină înţelegerea respectivă prin una sau mai multe din procedurile următoare:

(a) Obţinerea unui raport de tip 1 sau 2, dacă este posibil;(b)Contactarea organizaţiei prestatoare de servicii, prin intermediul entităţii beneficiare, pentru a obţine

informaţii specifice;(c) Vizitarea organizaţiei prestatoare de servicii şi efectuarea procedurilor care vor furniza informaţia

necesară cu privire la controalele relevante la organizaţia prestatoare de servicii; sau(d)Utilizarea unui alt auditor în vederea efectuării procedurilor care vor furniza informaţiile necesare cu

privire la controalele relevante la organizaţia prestatoare de servicii.

77. Care sunt principalele cerinţe ale ISA 450 - Evaluarea denaturărilor identificate pe parcursul auditului.

RASPUNS:Cumularea denaturărilor identificate Auditorul va cumula denaturări identificate în timpul auditului, altele decât cele care sunt evident trivialeLuarea în considerare a denaturărilor identificate pe măsură de auditul progresează Auditorul va determina dacă strategia generală de audit şi planul de audit trebuie să fie revizuite dacă: (a) Natura denaturărilor identificate şi circumstanţele în care acestea au avut loc indică faptul că ar putea să

existe alte denaturări, care dacă ar fi considerate în mod agregat împreună cu denaturările cumulate în timpul auditului, ar putea fi semnificative; sau

(b)Totalitatea denaturărilor cumulate pe parcursul auditului se apropie de valoarea pragului de semnificaţie determinat în conformitate cu ISA 320.

Comunicarea şi corectarea denaturărilorAuditorul va comunica nivelului adecvat de conducere, la timp, toate denaturările cumulate pe parcursul

auditului, cu excepţia situaţiei în care acest lucru îi este interzis prin lege sau regulamentEvaluarea efectului denaturărilor necorectate Înainte de evaluarea efectului denaturărilor necorectate, auditorul va reevalua pragul de semnificaţie

determinat în conformitate cu ISA 320 pentru a confirma dacă rămâne valabil în contextul rezultatelor financiare efective ale entităţii.

Declaraţii scriseAuditorul va solicita declaraţii scrise din partea conducerii şi acolo unde este cazul din partea celor

însărcinaţi cu guvernanţa, cu privire la faptul dacă aceştia consideră că efectele denaturărilor sunt nesemnificative la nivelul situaţiilor financiare ca întreg, fie în mod individual fie în mod agregat.

DocumentaţieAuditorul va include în documentaţia de audit: (a) Valoarea sub care denaturările ar fi privite ca fiind în mod clar triviale ;(b)Toate denaturările cumulate pe parcursul auditului şi faptul dacă acestea au fost corectate.; şi(c) Concluzia auditorului cu privire la faptul dacă denaturările necorectate sunt semnificative, în mod

individual sau în mod agregat, şi baza pentru acea concluzie

78. Cum sunt definite probele de audit şi cum se asigură auditorul financiar că acestea sunt suficiente şi adecvate (surse, proceduri), potrivit cerinţelor ISA 500 - Probe de audit.

RASPUNS:Probe de audit – Informaţiile utilizate de auditor pentru emiterea de concluzii pe care se bazează opinia

auditorului. Probele de audit includ atât informaţiile cuprinse în înregistrările contabile pe care se bazează situaţiilor financiare, cât şi alte informaţii.

212

Auditorul trebuie să stabilească şi să desfăşoare proceduri de audit care să fie adecvate circumstanţelor în scopul obţinerii de probe de audit suficiente si adecvate

Suficienţa şi gradul de adecvare al probelor de audit sunt interconectate. Suficienţa este măsura cantităţii probelor de audit. Cantitatea probelor de audit necesare este afectată de evaluarea de către auditor a riscurilor de denaturare (cu cât sunt mai ridicate riscurile evaluate, cu atât vor fi solicitate mai multe probe de audit) şi de asemenea, de calitatea acestor probe de audit (cu cât calitatea este mai ridicată, cu atât vor fi solicitate mai puţine probe de audit).

De obicei se obţine o mai mare asigurare prin probele de audit consecvente obţinute din diferite surse sau de natură diferită decât din elementele probelor de audit luate în considerare individual.

Proceduri de audit pentru obţinerea de probe de audit A10. Aşa cum prevede, şi cum se explică ulterior în, ISA 315 şi ISA 330, probele de audit în vederea

formulării de concluzii rezonabile pe care să se bazeze opinia auditorului sunt obţinute prin desfăşurarea de:(a) Proceduri de evaluare a riscului; şi(b)Proceduri de audit ulterioare, care cuprind:

(i) Teste ale controalelor, atunci când acestea sunt prevăzute de ISA-uri sau când auditorul a ales să le efectueze; şi(ii) Proceduri de fond, inclusiv teste de detaliu şi proceduri de fond analitice.

79.Care sunt informaţiile utilizate ca probe de audit conform ISA 500 ?

RASPUNS:În conceperea şi desfăşurarea de proceduri de audit, auditorul trebuie să ia în considerare relevanţa şi

credibilitatea informaţiilor de utilizat drept probe de audit. Dacă informaţiile de utilizat drept probe de audit au fost întocmite utilizând activitatea unui expert din partea

conducerii, auditorul trebuie, în măsura necesităţii, ţinând cont de importanţa activităţii acelui expert în scopuri de audit:

(a) Să evalueze competenţa, abilităţile şi obiectivitatea acelui expert; (b) Să obţină înţelegerea activităţii acelui expert; şi(c) Să evalueze gradul de adecvare al activităţii acelui expert drept probă de audit pentru afirmaţia relevantă.Atunci când utilizează informaţii generate de către entitate, auditorul trebuie să evalueze măsura în care

informaţiile sunt suficient de credibile pentru scopurile auditorului, inclusiv, măsura în care sunt necesare în următoarele circumstanţe:

(a) Obţinerea de probe de audit cu privire la corectitudinea şi exhaustivitatea informaţiilor; şi (b)Evaluarea măsurii în care informaţiile sunt suficient de precise şi detaliate pentru scopurile auditorului.RelevanţaRelevanţa tratează legătura logică cu, sau generează, scopul procedurii de audit şi, după caz, afirmaţia luată

în considerare. Relevanţa informaţiilor de utilizat drept probe de audit poate fi afectată de intenţia testării.CredibilitateaCredibilitatea informaţiilor de utilizat drept probe de audit, şi deci a probelor de audit înseşi, este influenţată

de sursa şi natura lor, şi de circumstanţele în care sunt obţinute, inclusiv de controalele aferente întocmirii şi păstrării lor, dacă acestea sunt relevante

Credibilitatea probelor de audit este întărită atunci când acestea sunt obţinute din surse independente din afara entităţii.

Credibilitatea probelor de audit care sunt generate intern este întărită atunci când controalele aferente, inclusiv cele cu privire la întocmirea şi păstrarea lor, impuse de entitate sunt eficiente.

Probele de audit obţinute direct de auditor (de exemplu, observarea aplicării unui control) sunt mai credibile decât probele de audit obţinute indirect sau prin deducţie (de exemplu, interogarea cu privire la aplicarea unui control).

Probele de audit în format documentat, fie în format hârtie, electronic, sau pe alt suport, sunt mai credibile decât probele obţinute verbal (de exemplu, o înregistrare scrisă concomitentă a unei întâlniri este mai credibilă decât o reprezentare verbală ulterioară a aspectelor discutate).

Probele de audit furnizate de documentele originale sunt mai credibile decât probele de audit furnizate prin intermediul fotocopiilor sau facsimilelor, sau a documentelor care au fost filmate, transpuse pe suport digital sau transferate pe alt suport în format electronic, a căror credibilitate poate depinde de controalele asupra întocmirii şi păstrării lor.

80.Care sunt regulile impuse de ISA 500 privind selectarea elementelor de tratat şi respectiv tratarea inconsecvenţelor (îndoielilor), privind credibilitatea probelor de audit ?

213

RASPUNS:Selectarea elementelor de testat pentru obţinerea de probe de audit În conceperea testelor controalelor şi testelor de detaliu, auditorul trebuie să determine mijloacele de

selectare a elementelor de testare care sunt eficace pentru a îndeplini scopurile procedurii de audit.Un test eficient furnizează probe de audit adecvate în măsura în care, luate în considerare cu alte probe de

audit obţinute sau care urmează a fi obţinute, vor fi suficiente în scopurile auditorului.Mijloacele disponibile auditorului pentru testare sunt: (a) Selectarea tuturor elementelor (examinare 100%); (b)Selectarea elementelor specifice; şi(c) Eşantionarea în audit.Inconsecvenţa, sau îndoieli cu privire la credibilitatea, probelor de auditDacă: (a) probele de audit obţinute dintr-o sursă sunt inconsecvente cu cele obţinute din altă sursă; sau (b) auditorul are îndoieli cu privire la credibilitatea informaţiilor de utilizat drept probe de audit,

auditorul trebuie să determine ce modificări sau adăugiri sunt necesare a fi aduse procedurilor de audit pentru a rezolva acest aspect şi trebuie să ia în considerare efectul acelui aspect, dacă există, asupra altor aspecte ale auditului.

Obţinerea de probe de audit din diferite surse de natură diferită poate indica faptul că un element individual al unei probe de audit nu este credibil, precum cazurile în care o probă de audit obţinută dintr-o sursă este inconsecventă cu cea obţinută din altă sursă. Acesta poate fi cazul atunci când, de exemplu, răspunsurile la interogările conducerii, auditul intern, şi altele sunt inconsecvente, sau atunci când răspunsurile la interogările persoanelor însărcinate cu guvernanţa efectuate pentru a fi coroborate răspunsurilor la interogările conducerii sunt inconsecvente cu răspunsul conducerii.

81.Prezentaţi cerinţele ISA 501 Probe de audit - Consideraţii specifice pentru elementele selectate, privind stocurile.

RASPUNS:CerinţeStocuriDacă stocurile sunt semnificative pentru situaţiile financiare, auditorul trebuie să obţină suficiente probe de

audit adecvate cu privire la existenţa şi condiţia stocurilor, prin: (a)Participarea la inventarierea fizică a stocurilor, cu excepţia cazului în care acest lucru este impracticabil,

pentru:(i)A evalua instrucţiunile şi procedurile conducerii de listare şi control al rezultatelor inventarierii fizice

a stocurilor entităţii;(ii)A observa funcţionarea procedurilor de inventariere ale conducerii;

(iii)A inspecta stocurile; şi(iv)A efectua teste asupra inventarierii; şi

(b)Desfăşurarea de proceduri de audit aferente evidenţelor finale de inventariere ale entităţii pentru a determina măsura în care acestea reflectă corect rezultatele inventarierii reale a stocurilor.

Litigii şi revendicăriAuditorul trebuie să instituie şi să desfăşoare proceduri de audit în vederea identificării litigiilor şi

revendicărilor care implică entitatea şi care pot genera un risc de denaturare semnificativă, inclusiv:(a) Interogarea conducerii, şi, după caz, a altor persoane din cadrul entităţii, inclusiv a consilierului juridic

intern; (b) Revizuirea proceselor verbale ale persoanelor însărcinate cu guvernanţa şi a corespondenţei dintre entitate şi

consilierul său juridic extern; şi(c) Revizuirea conturilor de cheltuieli judiciare.Informaţii pe segmenteAuditorul trebuie să obţină suficiente probe de audit adecvate cu privire la descrierea şi prezentarea

informaţiilor pe segmente în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil prin:(a) Obţinerea unei înţelegeri a metodelor utilizate de către conducere în determinarea informaţiilor pe

segmente, şi:(i) Evaluarea măsurii în care este probabil ca astfel de metode să aibă drept rezultat prezentarea în

conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil; şi(ii) După caz, testarea aplicării acestor metode; şi

(b) Efectuarea de proceduri analitice sau de alte proceduri de audit adecvate circumstanţelor.

214

82.Prezentaţi cerinţele ISA 501 în legătură cu procedurile privind litigiile si revendicările, respectiv informaţiile pe segmente.

RASPUNS:Auditorul trebuie să instituie şi să desfăşoare proceduri de audit în vederea identificării litigiilor şi

revendicărilor care implică entitatea şi care pot genera un risc de denaturare semnificativă, inclusiv: Interogarea conducerii, şi, după caz, a altor persoane din cadrul entităţii, inclusiv a consilierului juridic intern;

(a) Revizuirea proceselor verbale ale persoanelor însărcinate cu guvernanţa şi a corespondenţei dintre entitate şi consilierul său juridic extern; şi

(b) Revizuirea conturilor de cheltuieli judiciare. (a se vedea punctul A20)Dacă auditorul evaluează un risc de denaturare semnificativă cu privire la litigii şi revendicări ca fiind identificat,

sau atunci când procedurile de audit efectuate indică posibilitatea existenţei unui alt litigiu sau unei alte revendicări semnificativ(e), auditorul trebuie, pe lângă procedurile prevăzute de alte ISA-uri, să stabilească o comunicare directă cu consilierul juridic extern al entităţii. Auditorul trebuie să realizeze acest lucru prin intermediul unei scrisori de interogare, întocmită de către conducere şi trimisă de către auditor, prin care i se solicită consilierului juridic extern al entităţii să comunice direct cu auditorul.

Dacă: (a) conducerea refuză să îi acorde auditorului permisiunea de a comunica sau de a se întâlni cu consilierul

juridic extern al entităţii, sau dacă consilierul juridic extern al entităţii refuză să răspundă adecvat scrisorii de interogare, sau i se interzice să răspundă; şi

(b) auditorul nu poate obţine suficiente probe de audit adecvate prin desfăşurarea de proceduri de audit alternative,

auditorul trebuie să modifice opinia din raportul auditorului, în conformitate cu ISA. Declaraţii scrise Auditorul trebuie să solicite conducerii şi, după caz, persoanelor însărcinate cu guvernanţa să furnizeze

declaraţii scrise potrivit cărora toate litigiile şi revendicările cunoscute actuale sau posibile ale căror efecte ar fi trebuit să fie luate în considerare în întocmirea situaţiilor financiare i-au fost prezentate auditorului şi au fost contabilizate şi prezentate în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil.

83.Care sunt cerinţele privind procedurile de confirmare externă şi respectiv de tratare a refuzului conducerii de a permite auditorului financiar să expedieze solicitări în acest sens conform ISA 505 -Confirmări externe?

RASPUNS:Proceduri de confirmare externă Atunci când se utilizează proceduri de confirmare externă, auditorul trebuie să menţină controlul asupra

solicitărilor de confirmare externă, inclusiv asupra: (a) Stabilirii informaţiilor care vor fi confirmate sau solicitate (b) Selectării părţii corespunzătoare care va confirma;(c) Conceperii solicitărilor de confirmare, inclusiv stabilirea dacă solicitările sunt adresate în mod

corespunzător şi conţin informaţii ce vor fi returnate în răspunsurile ce vor fi expediate direct auditorului;(d) Expedierii solicitărilor, inclusiv a solicitărilor ulterioare acolo unde este cazul, către partea care

confirmă.

Refuzul conducerii de a permite auditorului să expedieze o solicitare de confirmareAtunci când conducerea refuză să permită auditorului să expedieze o solicitare de confirmare, auditorul

trebuie:(a) Să intervieveze conducerea cu privire la motivele refuzului şi să cerceteze validitatea şi rezonalibilitatea

probelor de audit; (b)Evaluarea implicaţiilor refuzului conducerii asupra evaluării auditorului cu privire la riscurile relevante de

denaturare semnificativă, inclusiv cu privire la riscul de fraudă, şi cu privire la natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor de audit

(c) Să efectueze proceduri de audit alternative concepute în vederea obţinerii de probe de audit relevante şi credibile.

Dacă auditorul concluzionează că refuzul conducerii de a permite auditorului să expedieze solicitarea de confirmare nu este rezonabil, sau dacă auditorul este incapabil să obţină probe de audit relevante şi credibile din proceduri de audit alternative, auditorul trebuie să comunice cu persoanele însărcinate cu guvernanţa în

215

conformitate cu ISA 260. De asemenea, auditorul trebuie să stabilească implicaţiile asupra auditului şi asupra opiniei auditorului în conformitate cu ISA 705.

84.Cum sunt utilizate rezultatele procedurilor de confirmare externa si cum se evaluează probele obţinute în acest sens, conform ISA 505 ?

RASPUNS:Rezultatele procedurilor de confirmare externă Credibilitatea răspunsurilor la solicitările de confirmare Dacă auditorul identifică factori care pot favoriza apariţia îndoielilor cu privire la credibilitatea răspunsurilor

la o solicitare de confirmare, auditorul trebuie să obţină probe de audit ulterioare pentru a elimina aceste îndoieli.

Dacă auditorul stabileşte că un răspuns la o solicitare de confirmare nu este credibil, auditorul trebuie să evalueze implicaţiile asupra evaluării riscurilor relevante de denaturare semnificativă, inclusiv asupra riscului de fraudă, şi cu privire la natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor de audit.

Non-RăspunsuriÎn cazul fiecărui non-răspuns, auditorul trebuie să efectueze proceduri de audit alternative pentru a obţine

probe de audit relevante şi credibile.Cazul în care este necesar un răspuns la o solicitare de confirmare pozitivă pentru obţinerea de

suficiente probe de audit adecvate Dacă auditorul a stabilit că un răspuns la o solicitare de confirmare pozitivă este necesar pentru a obţine

suficiente probe de audit adecvate, procedurile de audit alternative nu vor furniza probele de audit pe care auditorul le solicită. Dacă auditorul nu obţine o asemenea confirmare, auditorul trebuie să stabilească implicaţiile asupra auditului şi asupra opiniei auditorului în conformitate cu ISA 705.

Confirmări negative Confirmările negative furnizează probe de audit mai puţin convingătoare decât confirmările pozitive. În acest

sens, auditorul nu trebuie să utilizeze solicitările de confirmare negativă drept unică procedură de audit de fond de bază pentru a trata un risc evaluat de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiei, decât în cazul în care toate aspectele următoare sunt prezente:

(a) Auditorul a evaluat riscul de denaturare semnificativă ca fiind unul scăzut şi a obţinut suficiente probe de audit adecvate cu privire la eficacitatea operaţională a controalelor relevante pentru afirmaţie;

(b) Populaţia care face obiectul procedurilor de confirmare negativă cuprinde un număr mare de solduri ale contului, tranzacţii sau condiţii reduse şi omogene;

(c) Se aşteaptă obţinerea unei rate a excepţiei foarte scăzută; şi (d) Auditorul nu este la curent cu circumstanţe sau condiţii care ar determina destinatarii solicitărilor de

confirmare negativă să nu dea curs unor astfel de solicitări.Evaluarea probelor obţinuteAuditorul trebuie să evalueze dacă rezultatele procedurilor de confirmare externă furnizează probe de audit

relevante şi credibile, sau dacă sunt necesare şi alte probe de audit.

85.Care sunt cerinţele privind procedurile (probele) adecvate şi implicaţiile în raportul (opinia) deaudit, privind soldurile de deschidere, potrivit ISA 510 Misiuni de audit iniţiale - Solduri iniţiale?

RASPUNS:Proceduri de auditSolduri iniţiale Auditorul trebuie să citească cele mai recente situaţii financiare, dacă există, şi raportul auditorului precedent cu

privire la acestea, dacă există, pentru a obţine informaţii relevante pentru soldurile iniţiale, inclusiv pentru prezentări.

Auditorul trebuie să obţină suficiente probe de audit adecvate despre măsura în care soldurile iniţiale conţin denaturări care afectează în mod semnificativ situaţiile financiare ale perioadei curente prin:

(a) Determinarea măsurii în care soldurile iniţiale ale perioadei precedente au fost corect evidenţiate în perioada curentă sau, acolo unde este cazul, au fost retratate;

(b)Determinarea măsurii în care soldurile iniţiale reflectă aplicarea politicilor contabile adecvate; (c) Derularea uneia sau mai multor dintre următoarele acţiuni:

(i) Atunci când situaţiile financiare ale exerciţiului precedent au fost auditate, revizuirea foilor de lucru ale auditorului precedent în vederea obţinerii de probe cu privire la soldurile iniţiale; (ii) Evaluarea măsurii în care procedurile de audit efectuate în perioada curentă furnizează probe relevante

216

pentru soldurile iniţiale; sau(iii) Efectuarea de proceduri specifice de audit în vederea obţinerii de probe referitoare la soldurile iniţiale.

Dacă auditorul obţine probe de audit potrivit cărora soldurile iniţiale conţin denaturări care ar putea afecta în mod semnificativ situaţiile financiare ale perioadei curente, auditorul trebuie să efectueze acele proceduri de audit suplimentare care sunt adecvate circumstanţelor pentru a determina efectul asupra situaţiilor financiare ale perioadei curente. Dacă auditorul ajunge la concluzia că există astfel de denaturări în situaţiile financiare ale perioadei curente, auditorul trebuie să comunice denaturările nivelului adecvat al conducerii şi persoanelor însărcinate cu guvernanţa în conformitate cu ISA 450

Concluziile şi raportarea auditului Soldurile iniţiale Dacă auditorul nu poate obţine suficiente probe de audit adecvate referitoare la soldurile iniţiale, auditorul

trebuie să exprime o opinie modificată sau să îşi exercite imposibilitatea exprimării unei opinii cu privire la situaţiile financiare, după caz, în conformitate cu ISA 705.

Dacă auditorul ajunge la concluzia că soldurile iniţiale conţin o denaturare care afectează în mod semnificativ situaţiile financiare ale perioadei curente, şi efectul denaturării nu este contabilizat adecvat sau nu este descris sau prezentat corect, auditorul trebuie să exprime o opinie modificată sau o opinie contrară, după caz, în conformitate cu ISA 705.

86.Prezentaţi continutul si principalele cerinţe ale ISA 520 - Proceduri analitice.

RASPUNS:Prezentul Standard Internaţional de Audit (ISA) tratează folosirea de către auditor a procedurilor analitice ca

proceduri de fond („proceduri analitice de fond”). Acesta tratează, de asemenea, responsabilitatea auditorului privind efectuarea de proceduri analitice spre sfârşitul auditului şi care îl asistă pe auditor în formularea unei concluzii generale cu privire la situaţiile financiare.

CerinţeProceduri analitice de fondAtunci când proiectează şi efectuează proceduri analitice de fond, fie în mod individual, fie în combinaţie cu

testele de detaliu, drept proceduri de fond în conformitate cu ISA 330 auditorul trebuie: (a) Să determine caracterul corespunzător al unor proceduri analitice pentru afirmaţiile date, luând în

considerare riscurile de denaturare semnificativă evaluate şi testele de detaliu, dacă există, pentru aceste afirmaţii;

(b) Să evalueze gradul de credibilitate a informaţiilor pe baza căruia sunt elaborate aşteptările auditorului cu privire la sumele sau ratele înregistrate, luând în considerare sursa, gradul de comparabilitate şi natura şi relevanţa informaţiilor disponibile, şi a controalelor aferente întocmirii acestora;

(c) Să elaboreze o aşteptare cu privire la sumele sau ratele înregistrate şi să evalueze dacă aşteptarea este suficient de precisă pentru a identifica o denaturare care, în mod individual sau atunci când este considerată împreună cu alte denaturări, ar putea face ca situaţiile financiare să fie semnificativ denaturate; şi

(d) Să determine valoarea oricărei diferenţe între sumele înregistrate şi valorile aşteptate care este acceptabilă, fără investigaţii suplimentare

Proceduri analitice care asistă la formularea unei concluzii generale Auditorul trebuie să proiecteze şi să efectueze proceduri analitice spre sfârşitul auditului care să îl asiste pe

auditor în formularea unei concluzii generale cu privire la măsura în care situaţiile financiare sunt consecvente cu înţelegerea entităţii de către auditor.

Investigarea rezultatelor procedurilor analitice Dacă procedurile analitice efectuate în conformitate cu prezentul ISA identifică fluctuaţii sau relaţii care nu

sunt consecvente cu alte informaţii relevante sau care diferă cu o sumă semnificativă faţă de valorile aşteptate, auditorul trebuie să investigheze asemenea diferenţe prin:

(a) Interogarea conducerii şi obţinerea de probe de audit adecvate relevante pentru răspunsurile conducerii; şi

(b) Efectuarea altor proceduri de audit după cum sunt sau nu necesare în circumstanţele date.

87.Cum sunt definiţi următorii termeni: „Eşantionarea în audit", „Anomalia", „Eşantionareastatistică", „Eroarea tolerabilă", „Populaţia", „Riscul de eşantionare", „Rata tolerabilă a deviaţiei",„Unitatea de eşantionare" şi „Stratificarea", conform ISA 530 - Esantionarea in audit?

RASPUNS:

217

Eşantionarea în audit (eşantionare) – Aplicarea procedurilor de audit pentru mai puţin de 100% din elementele din cadrul unei populaţii cu relevanţă pentru audit, astfel încât toate unităţile de eşantionare să aibă posibilitatea de a fi selectate, cu scopul de a furniza auditorului o bază rezonabilă în funcţie de care să formuleze concluzii cu privire la întreaga populaţie.

Populaţie – Întregul set de date din care este selectat un eşantion şi pe marginea căruia auditorul doreşte să îşi formuleze concluziile.

Anomalie – O denaturare sau deviaţie care se poate demonstra că nu este reprezentativă pentru denaturările sau deviaţiile aferente unei populaţii.

Eşantionarea statistică – O abordare a eşantionării care are următoarele caracteristici:(i) Selectarea aleatorie a elementelor eşantionului; şi(ii)Utilizarea teoriei probabilităţii pentru a evalua rezultatele eşantionului, inclusiv evaluarea riscului de

eşantionare.Eroare tolerabilă – O valoare monetară stabilită de către auditor cu privire la care auditorul încearcă să

obţină un nivel adecvat al asigurării că valoarea monetară stabilită de către auditor nu este depăşită de denaturarea reală din cadrul populaţiei.

Riscul de eşantionare – Riscul ca în baza unui eşantion concluzia auditorului, să fie diferită de concluzia la care s-ar fi ajuns dacă întreaga populaţie ar fi fost supusă aceleiaşi proceduri de audit. Riscul de eşantionare poate duce la două tipuri de concluzii generatoare de erori:

(i) În cazul unui test al controalelor, concluzia potrivit căreia controalele sunt mai eficiente decât sunt ele în realitate, sau în cazul testelor de detaliu, concluzia că nu există o denaturare semnificativă, când există de fapt. Auditorul este îngrijorat în primul rând de acest tip de concluzie generatoare de erori, deoarece aceasta afectează eficacitatea auditului şi există o probabilitate mai mare de a conduce la o opinie de audit neadecvată.

(ii)În cazul unei test al controalelor, concluzia potrivit căreia, controalele sunt mai puţin eficiente decât sunt ele în realitate, sau în cazul unui test de detaliu, concluzia că există o denaturare semnificativă, când nu există de fapt. Acest tip de concluzie generatoare de erori afectează eficienţa auditului, căci de obicei conduce la o muncă suplimentară pentru a se stabili dacă concluziile iniţiale sunt incorecte.

Rata tolerabilă a deviaţiei – O rată a deviaţiei de la procedurile de control intern prescrise, stabilită de către auditor cu privire la care auditorul încearcă să obţină un nivel adecvat al asigurării că rata deviaţiei stabilită de către auditor nu este depăşită de rata reală a deviaţiei din cadrul populaţiei.

Unitate de eşantionare – Elementele individuale care constituie o populaţie.Stratificarea – Procesul de divizare a populaţiei în subpopulaţii, fiecare dintre acestea fiind un grup de

unităţi de eşantionare care prezintă caracteristici similare

88..Considerente referitoare la proiectarea eşantionului, dimensiunea şi selectarea elementelor detestat în obtinerea probelor de audit ,conform ISA 530.

RASPUNS:Proiectarea eşantionului, dimensiunea şi selectarea elementelor de testat În proiectarea unui eşantion de audit, auditorul trebuie să ia în considerare scopul procedurii de audit şi

caracteristicile populaţiei din care va fi extras eşantionul. Eşantionarea în audit îi permite auditorului să obţină şi să evalueze probele de audit referitoare la anumite

caracteristici ale elementelor selectate pentru a formula sau a sprijini formularea unei concluzii cu privire la populaţia din care a fost extras eşantionul. Eşantionarea în audit poate fi aplicată utilizând fie abordările eşantionării nestatistice, fie abordările eşantionării statistice.

În proiectarea eşantionului de audit, auditorul ia în considerare scopul specific care trebuie atins şi combinaţia de proceduri de audit cu probabilitatea cea mai mare de a atinge acest scop. Luarea în considerare a naturii probelor de audit căutate şi a condiţiilor deviaţiei sau denaturării posibile sau alte caracteristici referitoare la acele probe de audit îl vor asista pe auditor să definească ceea ce constituie o deviaţie sau o denaturare şi ce populaţie să utilizeze pentru eşantionare

Auditorul trebuie să determine o dimensiune a eşantionului suficientă pentru a reduce riscul de eşantionare la un nivel acceptabil de scăzut.

Nivelul de risc de eşantionare pe care auditorul este dispus să îl accepte afectează dimensiunea prevăzută a eşantionului. Cu cât este mai scăzut riscul pe care auditorul este dispus să îl accepte, cu atât mai mare va trebui să fie dimensiunea eşantionului.

Dimensiunea eşantionului poate fi determinată prin aplicarea unei formule pe bază statistică sau prin exercitarea raţionamentului profesional

Auditorul trebuie să selecteze elementele eşantionului astfel încât fiecare unitate de eşantionare din cadrul populaţiei să poată fi selectată.

În cazul eşantionării statistice, elementele eşantionului sunt selectate astfel încât fiecare unitate de eşantionare să

218

prezinte o probabilitate cunoscută de a fi selectată. În cazul eşantionării nestatistice, este utilizat raţionamentul în selectarea elementelor eşantionului. Deoarece scopul eşantionării este furnizarea unei baze rezonabile de formulare a concluziilor de către auditor cu privire la populaţia din care este selectat eşantionul, este important ca auditorul să selecteze un eşantion reprezentativ, astfel încât să fie evitate influenţele, prin alegerea elementelor eşantionului care să prezinte caracteristici tipice ale populaţiei.

Metodele principale de selectare a eşantioanelor sunt utilizarea selectării aleatorii, selectării sistematice şi selectării întâmplătoare.

89.Procedurile de audit aplicabile, natura şi cauza deviaţiilor şi denaturărilor, inclusiv planificarea acestora şi evaluarea rezultatelor, conform ISA 530.

RASPUNS:Efectuarea de proceduri de auditAuditorul trebuie să efectueze proceduri de audit, adecvate scopului propus, cu privire la fiecare element

selectat. Dacă procedura de audit nu este aplicabilă elementului selectat, auditorul trebuie să efectueze procedura asupra

unui element înlocuit.Dacă auditorul nu poate aplica procedurile de audit proiectate, sau proceduri corespunzătoare alternative cu

privire la un element selectat, auditorul trebuie să trateze acel element drept o deviaţie de la controlul prescris, în cazul testelor controalelor, sau drept o denaturare, în cazul testelor de detaliu.

Natura şi cauza deviaţiilor şi denaturărilor Auditorul trebuie să investigheze natura şi cauza oricăror deviaţii sau denaturări identificate, şi să evalueze

efectul lor posibil asupra scopului procedurii de audit şi a altor domenii ale auditului.În circumstanţele extrem de rare în care auditorul consideră o denaturare sau o deviaţie descoperită în cadrul

unui eşantion drept o anomalie, auditorul trebuie să atingă un grad ridicat de certitudine că acea denaturare sau deviaţie nu este reprezentativă pentru populaţie. Auditorul trebuie să atingă acest grad ridicat de certitudine prin efectuarea de proceduri de audit suplimentare pentru a obţine suficiente probe de audit adecvate că acea denaturare sau deviaţie nu afectează restul populaţiei.

Planificarea denaturărilor În cazul testelor de detaliu, auditorul trebuie să proiecteze denaturările identificate în eşantionul din cadrul

populaţiei. Auditorul trebuie să proiecteze denaturările aferente populaţiei pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra nivelului denaturării, dar se poate ca denaturarea să nu fie suficientă pentru a determina valoarea care urmează a fi înregistrată.

Evaluarea rezultatelor eşantionării în auditAuditorul trebuie să evalueze:(a) Rezultatele aferente eşantionului; şi(b)Măsura în care utilizarea eşantionării în audit a furnizat o bază rezonabilă pentru concluziile referitoare la

populaţia care a fost testată.

90..Factori care influenţează dimensiunea eşantionului pentru teste asupra controalelor, exemplificati de ISA 530 (Anexa 2).

RASPUNS:

219

FACTOREFECT ASUPRA

DIMENSIUNII EŞANTIONULUI

1.O creştere a amplorii cu care evaluarea riscului de către auditor ţine cont de controalele relevante

Creştere

Cu cât auditorul intenţionează să obţină mai multă asigurare prin intermediul eficacităţii funcţionale a controalelor, cu atât va fi mai scăzută evaluarea de către auditor a riscului de denaturare semnificativă, şi cu atât va trebui să fie mai mare dimensiunea eşantionului. Atunci când evaluarea de către auditor a riscului de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor include o estimare cu privire la eficacitatea funcţională a controalelor, auditorului i se impune efectuarea de teste ale controalelor. Celelalte date fiind egale, cu cât auditorul acordă mai multă credibilitate eficacităţii funcţionale a controalelor în cadrul evaluării riscului, cu atât este mai mare amploarea testelor controalelor auditorului (şi prin urmare, creşte dimensiunea eşantionului).

2.O creştere a ratei tolerabile a deviaţiei

Descreştere Cu cât este mai scăzută rata tolerabilă a deviaţiei, cu atât trebuie să fie mai mare dimensiunea eşantionului.

3.O creştere a ratei deviaţiei estimate a populaţiei de testat

Creştere

Cu cât este mai ridicată rata de deviaţie, cu atât trebuie să fie mai mare dimensiunea eşantionului astfel încât auditorul să fie în situaţia de a face o estimare rezonabilă a ratei reale a deviaţiei. Factorii relevanţi pentru luarea în considerare de către auditor a ratei estimate a deviaţiei include înţelegerea activităţii de către auditor (mai precis, procedurile de evaluare a riscului desfăşurate în vederea obţinerii unei înţelegeri a controlului intern), modificări ale personalului sau ale controlului intern, rezultatele procedurilor de audit aplicate în perioadele anterioare şi rezultatele altor proceduri de audit. Ratele ridicate estimate ale deviaţiei controlului, de obicei garantează în mică măsură, dacă există, reduceri ale riscului de denaturare semnificativă evaluat.

4.O creştere a nivelului de asigurare dorit de auditor că rata tolerabilă a deviaţiei nu este depăşită de rata reală a deviaţiei din cadrul populaţiei

Creştere

Cu cât este mai mare nivelul de asigurare dorit de auditor că rezultatele eşantionului sunt, de fapt, indicatori ai incidenţei reale a deviaţiei din cadrul populaţiei, cu atât trebuie să fie mai mare dimensiunea eşantionului.

5.O creştere a numărului de unităţi de eşantionare din cadrul populaţiei

Efect neglijabil

În cazul populaţiilor mari, dimensiunea reală a populaţiei are un efect scăzut, dacă există, asupra dimensiunii eşantionului. Cu toate acestea, în cazul populaţiilor mici, eşantionarea în audit poate să nu fie atât de eficientă ca metodă alternativă de obţinere a suficiente probe de audit adecvate.

91.Factori care influenţează dimensiunea eşantionului în cazul testelor de detaliu, exemplificati deISA 530 (Anexa 2).

RASPUNS:

220

FACTOR

EFECTUL ASUPRA

DIMENSIUNII EŞANTIONULUI

1. O creştere a evaluării de către auditor a riscului de denaturare semnificativă

Creştere Cu cât este mai ridicată evaluarea de către auditor a riscului de denaturare semnificativă, cu atât trebuie să fie mai mare dimensiunea eşantionului. Evaluarea de către auditor a riscului de denaturare semnificativă este afectată de riscul inerent şi de riscul de control. De exemplu, dacă auditorul nu efectuează teste ale controalelor, evaluarea riscului de către auditor nu poate fi redusă pentru funcţionarea eficientă a controalelor interne cu privire la o afirmaţie. Prin urmare, pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut, auditorul are nevoie de un risc de detectare scăzut şi va acorda o mai mare credibilitate procedurilor de fond. Cu cât sunt obţinute mai multe probe de audit din testele de detaliu (adică, cu cât va fi mai scăzut riscul de detectare), cu atât va trebui să fie mai mare dimensiunea eşantionului

2. O creştere a utilizării altor proceduri de fond direcţionate asupra aceleiaşi afirmaţii

Descreştere Cu cât auditorul acordă credibilitate altor proceduri de fond (teste de detaliu sau proceduri analitice de fond) pentru a reduce la un nivel acceptabil riscul de detectare aferent unei populaţii specifice, cu atât auditorul va solicita o asigurare mai redusă prin eşantionare, şi, prin urmare, cu atât va trebui să fie mai mică dimensiunea eşantionului

3. O creştere a nivelului de asigurare dorit de auditor că rata tolerabilă a denaturării nu este depăşită de denaturarea reală din cadrul populaţiei

Creştere Cu cât nivelul de asigurare pe care auditorul îl solicită că rezultatele eşantionului sunt de fapt, indicatori ai valorii reale de denaturare din cadrul populaţiei, cu atât mai mare trebuie să fie dimensiunea eşantionului.

4. O creştere a denaturării tolerabile

Descreştere Cu cât este mai scăzută denaturarea tolerabilă, cu atât trebuie să fie mai mare dimensiunea eşantionului

5. O creştere a valorii denaturării pe care auditorul estimează că o va identifica în cadrul populaţiei

Creştere Cu cât este mai mare valoarea denaturării pe care auditorul estimează că o va identifica în cadrul populaţiei, cu atât trebuie să fie mai mare dimensiunea eşantionului pentru a putea face o estimare rezonabilă a valorii reale a denaturării din cadrul populaţiei. Factorii relevanţi pentru luarea în considerare de către auditor a valorii de denaturare estimate include amploarea cu care valorile elementului sunt determinate subiectiv, rezultatele procedurilor de evaluare a riscului, rezultatele testelor controalelor, rezultatele procedurilor de audit aplicate în perioadele anterioare şi rezultatele altor proceduri de fond.

6. Stratificarea populaţiei atunci când este adecvată

Descreştere Atunci când există o mare varietate (variabilitate) a dimensiunii monetare a elementelor din cadrul populaţiei, poate fi utilă stratificarea populaţiei. Când o populaţie poate fi stratificată adecvat, suma dimensiunilor eşantioanelor ce provin din categorii va fi, în general, mai mică decât dimensiunea eşantionului care

221

FACTOR

EFECTUL ASUPRA

DIMENSIUNII EŞANTIONULUI

ar fi fost necesară pentru a se obţine un nivel dat al riscului de eşantionare, dacă un eşantion ar fi fost extras din întreaga populaţie.

7. Numărul de unităţi de eşantionare din cadrul populaţiei

Efect neglijabil În cazul populaţiilor mari, dimensiunea reală a populaţiei are un efect redus, dacă există, asupra dimensiunii eşantionului. Astfel, în cazul populaţiilor mici, eşantionarea în audit nu este, de obicei, la fel de eficientă ca metodă alternativă de obţinere a suficiente probe de audit adecvate. (Cu toate acestea, atunci când se utilizează eşantionarea unităţilor monetare, o creştere a valorii monetare a populaţiei implică o creştere a dimensiunii eşantionului, cu excepţia cazului în care aceasta este compensată de o creştere proporţională a pragului de semnificaţie a situaţiilor financiare ca întreg (şi, dacă este aplicabil, a nivelului sau nivelurilor de semnificaţie pentru clasele specifice de tranzacţii, solduri ale conturilor sau prezentări.)

92.Prezentaţi principalele referinţe ale ISA 540 - Auditul estimărilor contabile inclusiv a estimărilor contabile la valoare justă şi a prezentărilor aferente, privind natura estimărilor contabile.

RASPUNS:Unele elemente ale situaţiilor financiare nu pot fi evaluate cu exactitate, ci pot fi doar estimate. În contextul

prezentului ISA, astfel de elemente ale unei situaţii financiare sunt denumite estimări contabile. Natura şi credibilitatea informaţiilor aflate la dispoziţia conducerii pentru efectuarea unei estimări contabile variază semnificativ, ceea ce afectează în consecinţă gradul de incertitudine al estimării asociat cu estimările contabile. Gradul de incertitudine a estimării afectează, la rândul său, riscurile de denaturare semnificativă ale estimărilor contabile, inclusiv susceptibilitatea lor la influenţa intenţionată sau neintenţionată a conducerii

Scopul evaluării estimărilor contabile poate varia în funcţie de cadrul de raportare financiară aplicabil şi de elementul financiar care se raportează. Scopul evaluării pentru unele estimări contabile este de a previziona rezultatul uneia sau mai multor tranzacţii, evenimente sau condiţii care face necesara estimarea contabilă. Pentru alte estimări contabile, inclusiv multe estimări contabile la valoarea justă, scopul evaluării este diferit şi este exprimat în funcţie de valoarea unei tranzacţii curente sau a unui element al unei situaţii financiare pe baza unor condiţii predominante la data evaluării, precum preţul de piaţă estimat pentru un anumit tip de activ sau datorie.

O diferenţă ce apare între rezultatul unei estimări contabile şi suma recunoscută iniţial sau prezentată în situaţiile financiare nu reprezintă în mod necesar o denaturare a situaţiilor financiare. Acesta este cazul în special pentru estimările contabile la valoarea justă, având în vedere că orice rezultat observat este afectat în mod invariabil de evenimente sau condiţii ulterioare datei la care este estimată evaluarea în scopul prezentării în situaţiile financiare.

93.Prezentaţi principalele cerinţe ale ISA 540 privind procedurile de evaluare a riscului şi activităţile conexe acestora ,în legătură cu cadrul de raportare financiar-contabilă şi estimările contabile.

RASPUNS:În aplicarea procedurilor de evaluare a riscului şi activităţile conexe în vederea înţelegerii entităţii şi a

mediul său, inclusiv a controlului intern al entităţii, auditorul trebuie să înţeleagă următoarele, pentru a asigura o bază pentru identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă pentru estimările contabile:

(a) Cerinţele cadrului de raportare financiară aplicabil relevant pentru estimările contabile, inclusiv prezentările aferente.

(b) Modul în care conducerea identifică acele tranzacţii, evenimente sau condiţii care ar putea conduce la apariţia necesităţii ca estimările contabile să fie recunoscute sau prezentate în situaţiile financiare. În obţinerea acestei înţelegeri, auditorul trebuie să intervieveze conducerea cu privire la modificarea condiţiilor care ar putea conduce la apariţia unor noi estimări contabile, sau la necesitatea de a le revizui pe cele existente.

222

(c) Modul în care conducerea efectuează estimări contabile, precum şi o înţelegere cu privire la informaţiile pe care se bazează, inclusiv:(i) Metoda, inclusiv, acolo unde este cazul, modelul utilizat în efectuarea estimărilor contabile;

(ii) Controalele relevante;(iii) Dacă a fost utilizat un expert de către conducere;(iv) Prezumţiile ce stau la baza estimărilor contabile;(v) Dacă au fost sau ar fi trebuit să fie modificate metodele de realizare a estimărilor contabile faţă de perioada anterioară, şi dacă da, de ce; şi(vi) Dacă, şi dacă da, cum a evaluat conducerea efectul incertitudinii estimării.

Auditorul trebuie să revizuiască rezultatul estimărilor contabile incluse în situaţiile financiare din perioada anterioară, sau, acolo unde este cazul, re-estimarea lor ulterioară în contextul perioadei curente. Natura şi amploarea revizuirii auditorului ţin cont de natura estimărilor contabile, precum şi de măsura în care informaţia obţinută ca urmare a revizuirii ar fi relevantă pentru identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă ale estimărilor contabile efectuate în situaţiile financiare aferente perioadei curente. Totuşi, revizuirea nu are scopul de a pune la îndoială raţionamentele aplicate în perioadele anterioare care se bazau pe informaţiile disponibile la acel moment.

94.Care sunt cerinţele ISA 540 privind identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă ,în legătură cu estimările contabile ?

RASPUNS:În identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă auditorul trebuie să evalueze gradul de

incertitudine a estimării asociat cu o estimare contabilăGradul de incertitudine al estimării asociată cu o estimare contabilă poate fi influenţat de factori precum:

Măsura în care estimarea contabilă depinde de aplicarea raţionamentului. Senzitivitatea estimării contabile la schimbarea prezumţiilor. Existenţa unor tehnici recunoscute de evaluare care ar putea diminua incertitudinea estimării (deşi

subiectivitatea prezumţiilor utilizate drept intrări ar putea cu toate acestea să ducă la apariţia incertitudinii estimării).

Durata perioadei de previziune şi relevanţa informaţiilor extrase din evenimente trecute pentru a previziona evenimente viitoare.

Disponibilitatea unor informaţii credibile din surse externe. Măsura în care estimarea contabilă se bazează pe intrări observabile sau ne-observabile.Gradul de incertitudine a estimării asociat cu o estimare contabilă poate influenţa probabilitatea ca estimarea

să fie distorsionatăAuditorul trebuie să determine dacă, în conformitate cu raţionamentul auditorului, există estimări contabile,

dintre cele identificate ca având o incertitudine ridicată a estimării, ce duc la apariţia unor riscuri semnificative. Dacă auditorul determină faptul că o estimare contabilă duce la apariţia unui risc semnificativ, auditorul

trebuie să obţină o înţelegere asupra controalelor entităţii, inclusiv a activităţilor de control.

95.Care sunt procedurile de fond suplimentare ca răspuns la riscurile semnificative privind estimările contabile, potrivit ISA 540?

RASPUNS:Proceduri de fond suplimentare ca răspuns la riscuri semnificativeIncertitudinea estimăriiPentru estimările contabile care conduc la apariţia unor riscuri semnificative, în plus faţă de alte proceduri de

fond efectuate pentru îndeplinirea cerinţelor ISA 330, auditorul trebuie să evalueze următoarele:(a) Modul în care conducerea a luat în considerare prezumţiile sau rezultatele alternative şi motivul pentru

care le-a respins, sau modul în care conducerea a tratat în alt mod incertitudinea estimării pentru realizarea estimărilor contabile.

(b)Dacă prezumţiile semnificative utilizate de conducere sunt rezonabile.(c) Acolo unde este relevant faţă de caracterul rezonabil al prezumţiilor semnificative utilizate de conducere

sau de aplicarea adecvată a cadrului de raportare financiară aplicabil, intenţia conducerii de a întreprinde anumite acţiuni specifice şi capacitatea sa de a realiza acest lucru.

Dacă, în conformitate cu raţionamentul auditorului, conducerea nu a tratat în mod adecvat efectele incertitudinii estimării asupra estimărilor contabile ce conduc la apariţia unor riscuri semnificative, auditorul trebuie să dezvolte, în cazul în care consideră necesar, un interval de estimare cu care va evalua caracterul

223

rezonabil al estimării contabile.Criterii de recunoaştere şi evaluarePentru estimările contabile care duc la apariţia unor riscuri semnificative, auditorul trebuie să obţină

suficiente probe adecvate de audit cu privire la măsura în care:(a) decizia conducerii de a recunoaşte, sau de a nu recunoaşte, estimările contabile în situaţiile financiare; (b)baza de evaluare selectată pentru estimările contabile sunt în conformitate cu cerinţele cadrului de

raportare financiară aplicabil

96. Evaluarea si prezentarea informatiilor din situatiile financiare la valoartea justa conduce la estimari. Cum documentati in cadrul muncii de audit daca estimarea este corecta, enumerati citeva proceduri ce se pot utiliza?

RASPUNS:Auditorul va adopta una sau o combinaţie din următoarele modalităţi de abordare în auditarea estimărilor

contabile:o Revizuirea şi testarea procesului utilizat de conducere pentru elaborarea estimării;o Folosirea unei estimări independente pentru comparaţie cu cea întocmită de conducere; sauo Revizuirea evenimentelor ulterioare care oferă probe de audit pentru susţinerea faptului că

estimarea elaborată este rezonabilă.Auditorul trebuie să efectueze proceduri de audit pentru datele utilizate pentru efectuarea evaluărilor şi

prezentărilor de informaţii privind valoarea justă şi să verifice dacă evaluările au fost determinate corespunzător pe baza acelor date şi a ipotezelor conducerii.

Auditorul verifică dacă datele pe care se bazează evaluările la valoarea justă, inclusiv datele utilizate de expert, sunt exacte, complete şi relevante, şi dacă evaluările la valoarea justă au fost corespunzător determinate cu ajutorul acelor date şi al ipotezelor conducerii.

Procedurile auditorului pot include: verificarea sursei datelor, reefectuarea calculelor matematice şi analizarea informaţiilor din punct de vedere al consecvenţei interne, inclusiv dacă astfel de informaţii sunt în concordanţă cu intenţia conducerii de a duce la îndeplinire anumite acţiuni.

97.Cum sunt definite părţile afiliate şi cum trebuie tratată înţelegerea relaţiilor şi a tranzacţiilor entităţii auditate cu acestea, potrivit ISA 550 - Părţi afiliate?

RASPUNS:Parte afiliată – O parte care este fie:

(i) parte afiliată aşa cum este definită în cadrul general de raportare financiară aplicabil; sau (ii) Acolo unde cadrul general de raportare financiară aplicabil nu instituie cerinţe privind părţile afiliate, sau instituie cerinţe minimale:

1. persoană sau o altă entitate care deţine controlul sau o influenţă semnificativă asupra entităţii care raportează, în mod direct sau indirect prin intermediul unuia sau a mai multor intermediari;

2. altă entitate asupra căreia entitatea care raportează deţine controlul sau o influenţă semnificativă, în mod direct sau indirect prin intermediul unuia sau a mai multor intermediari;

3. altă entitate care se află sub control comun cu entitatea care raportează prin intermediul:(a) Proprietari comuni care controlează;(b)Proprietari cu grade de rudenie apropiate; sau(c) Conducerea cheie comună.Înţelegerea relaţiilor şi tranzacţiilor entităţii cu partea afiliatăDiscuţia echipei misiunii trebuie să includă considerarea specifică a susceptibilităţii situaţiilor financiare de a

conţine denaturări semnificative din cauza fraudei sau erorii care ar putea rezulta din relaţiile şi tranzacţiile cu partea afiliată

Aspectele care pot fi tratate în discuţia echipei misiunii includ: Natura şi amploarea relaţiilor şi tranzacţiilor entităţii cu părţile afiliate Evidenţiere a importanţei menţinerii scepticismului profesional pe parcursul auditului cu privire la o

potenţială denaturare semnificativă asociată relaţiilor şi tranzacţiilor cu partea afiliată. Circumstanţele sau condiţiile entităţii care pot indica existenţa unor relaţii şi tranzacţii cu partea afiliată

pe care conducerea nu le-a identificat sau nu le-a prezentat auditorului. Evidenţele sau documentele care pot indica existenţa unor relaţii sau tranzacţii cu partea afiliată. Importanţa pe care conducerea sau persoanele însărcinate cu guvernanţa o acordă identificării, justificării

şi prezentării tranzacţiilor şi relaţiilor cu părţile afiliate, şi riscul aferent ca, conducerea să neglijeze controalele

224

relevante.Auditorul trebuie să intervieveze conducerea cu privire la:(a) Identitatea părţilor afiliate entităţii, inclusiv schimbările din perioada precedentă; (b)Natura relaţiilor dintre entitate şi aceste părţi afiliate; şi(c) Posibilitatea ca entitatea să fi intrat în orice fel de tranzacţii cu aceste părţi afiliate pe parcursul perioadei şi,

dacă da, tipul şi scopul acestor tranzacţii.Auditorul trebuie să intervieveze conducerea şi alte persoane din entitate, şi să efectueze alte proceduri de

evaluare a riscului considerate a fi adecvate, pentru a obţine o înţelegere a controalelor, acolo unde este cazul, pe care conducerea le-a instituit pentru:

(a) A identifica, a explica şi a prezenta relaţiile şi tranzacţiile cu partea afiliată în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil;

(b)A autoriza şi a aproba tranzacţiile şi acordurile semnificative cu părţile afiliate;(c) A autoriza şi a aproba tranzacţiile şi acordurile semnificative care se află în afara cadrului legal de

activitate.

98. Care trebuie să fie răspunsurile auditorului la riscurile de denaturare semnificativă asociate relaţiilor şi tranzacţiilor cu părţile afiliate, potrivit ISA 550?

RASPUNS:Răspunsul la riscurile de denaturare semnificativă asociate relaţiilor şi tranzacţiilor cu partea afiliatăCa parte din cerinţa ISA 330 ca auditorul să răspundă la riscurile evaluate, auditorul concepe şi efectuează

proceduri ulterioare de audit pentru a obţine probe de audit suficiente şi adecvate cu privire la riscurile evaluate de denaturare semnificativă asociate cu relaţiile şi tranzacţiile cu partea afiliată.

Identificarea părţilor afiliate sau a tranzacţiilor semnificative cu partea afiliată care nu au fost identificate sau prezentate în prealabil.

Dacă auditorul identifică acorduri sau informaţii care sugerează existenţa relaţiilor sau tranzacţiilor cu partea afiliată pe care conducerea nu le-a identificat sau nu le-a prezentat auditorului în prealabil, auditorul trebuie să stabilească dacă circumstanţele în cauză confirmă existenţa unor astfel de tranzacţii sau relaţii.

Dacă auditorul identifică părţi afiliate sau tranzacţii semnificative cu partea afiliată pe care conducerea nu le-a identificat sau prezentat în prealabil auditorului, auditorul trebuie:

(a) Să comunice imediat informaţiile relevante celorlalţi membri ai echipei misiunii;(b)Acolo unde cadrul general de raportare financiară aplicabil instituie cerinţe privind părţile afiliate: Să solicite conducerii să identifice toate tranzacţiile cu părţile afiliate nou identificate pentru evaluarea

ulterioară a auditorului; şi Să intervieveze cu privire la motivul pentru care controalele entităţii asupra tranzacţiilor şi relaţiilor cu

partea afiliată au eşuat în permiterea identificării sau prezentării relaţiilor şi tranzacţiilor cu partea afiliată;(c) Să efectueze proceduri de audit de fond adecvate cu privire la astfel de părţi afiliate sau tranzacţii

semnificative cu partea afiliată nou identificate; (d)Să aibă în vedere riscul ca alte părţi afiliate sau tranzacţii semnificative cu partea afiliată să existe, pe care

conducerea nu le-a identificat sau prezentat în prealabil auditorului, şi să efectueze proceduri de audit suplimentare acolo unde este necesar; şi

(e) Dacă neprezentarea din partea conducerii pare să fie intenţionată (şi prin urmare indică un risc de denaturare semnificativă cauzat de fraudă), să evalueze implicaţiile pentru audit.

Tranzacţii semnificative cu partea afiliată identificate în afara cadrului legal de activitatePentru tranzacţiile semnificative cu partea afiliată identificate în afara cadrului legal de activitate, auditorul

trebuie:(a) Să inspecteze contractele sau acordurile care stau la baza acestora, şi, acolo unde este cazul, să evalueze

dacă: Raţiunea fundamentală de activitate (sau lipsa acesteia) a tranzacţiilor sugerează faptul că aceştia au intrat

în afacere pentru a angrena o raportare financiară frauduloasă sau pentru a complota o apropriere a activelor; Termenii tranzacţiilor sunt consecvenţi cu explicaţiile conducerii; şi Tranzacţiile au fost justificate şi prezentate adecvat în conformitate cu cadrul general de raportare

financiară aplicabil; şi (b)Să obţină probe de audit că tranzacţiile au fost autorizate şi aprobate adecvat.Afirmaţii că tranzacţiile cu partea afiliată au fost efectuate în baza unor termeni echivalenţi celor care

determină tranzacţiile efectuate pe principiul lungimii de braţ.Dacă conducerea a realizat o afirmaţie în situaţiile financiare că o tranzacţie cu partea afiliată a fost efectuată

în baza unor termeni echivalenţi celor care determină o tranzacţie efectuată pe principiul lungimii de braţ, auditorul trebuie să obţină probe de audit suficiente şi adecvate cu privire la afirmaţia respectivă.

225

99. Cum sunt definite "Data situaţiilor financiare", "Data aprobării situaţiilor financiare", "Data raportului auditorului", "Data la care sunt publicate situaţiile financiare" şi „Evenimentele ulterioare" respectiv, ce proceduri aplică auditorul financiar privind evenimentele ce au loc între data situaţiilor financiare şi data emiterii raportului său, potrivit ISA 560 - Evenimente ulterioare?

RASPUNS:Data situaţiilor financiare – Data încheierii celei mai recente perioade acoperite de situaţiile financiare.Data aprobării situaţiilor financiare – Data la care toate situaţiile care conţin situaţii financiare, inclusiv

notele aferente, au fost întocmite şi cei care au autoritatea necesară au declarat că îşi asumă responsabilitatea pentru acele situaţii financiare.

Data raportului auditorului - Data la care auditorul datează raportul cu privire la situaţiile financiare, în conformitate cu ISA 700.

Data la care sunt publicate situaţiile financiare – Data la care raportul auditorului şi situaţiile financiare auditate sunt puse la dispoziţia părţilor terţe.

Evenimentele ulterioare – Evenimente care au loc între data situaţiilor financiare şi data raportului auditorului, şi faptele de care auditorul ia cunoştinţă după data raportului auditorului.

Evenimente care au loc între data situaţiilor financiare şi data raportului auditoruluiAuditorul trebuie să efectueze proceduri de audit concepute pentru a obţine suficiente probe adecvate de

audit, potrivit cărora evenimentele care au loc între data situaţiilor financiare şi data raportului auditorului care prevăd ajustarea, sau prezentarea în situaţiile financiare au fost identificate.

Auditorul trebuie să efectueze procedurile astfel încât acestea să acopere perioada dintre data situaţiilor financiare şi data raportului auditorului sau, pe cât posibil, cât mai aproape de aceste date. Auditorul trebuie să ia în considerare evaluarea riscului de către auditor în determinarea naturii şi amplorii unor astfel de proceduri de audit, care trebuie să includă următoarele:

(a) Obţinerea unei înţelegeri a oricăror proceduri pe care conducerea le-a stabilit pentru a se asigura că evenimentele ulterioare sunt identificate.

(b) Interogarea conducerii, şi acolo unde este cazul, a persoanelor însărcinate cu guvernanţa, cu privire la producerea oricărui eveniment ulterior care ar putea afecta situaţiile financiare.

(c) Citirea minutelor, dacă există, ale întâlnirilor proprietarilor entităţii, conducerii şi persoanelor însărcinate cu guvernanţa, care au avut loc după data situaţiilor financiare şi interogarea cu privire la aspectele discutate la astfel de întâlniri pentru care nu există încă minute disponibile.

(d)Citirea celor mai recente situaţii financiare interimare ale entităţii, dacă există.Dacă, drept rezultat al procedurilor efectuate auditorul identifică evenimente care prevăd ajustarea sau

prezentarea în situaţiile financiare, auditorul trebuie să determine măsura în care un astfel de eveniment este reflectat, în mod corespunzător, în acele situaţiile financiare, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil.

Declaraţii scriseAuditorul trebuie să solicite conducerii şi, după caz, persoanelor însărcinate cu guvernanţa, să furnizeze o

declaraţie scrisă în conformitate cu ISA 580 conform căreia toate evenimentele care au loc ulterior datei situaţiilor financiare şi pentru care cadrul general de raportare financiară aplicabil prevede ajustarea sau prezentarea, au fost ajustate sau prezentate.

100.Ce proceduri aplică auditorul financiar privind faptele descoperite după data emiterii raportului său, respectiv înainte de sau după data emiterii situaţiilor financiare, conform ISA 560?

RASPUNS:Dacă după data raportului auditorului dar înainte de data la care sunt publicate situaţiile financiare, un fapt este

adus la cunoştinţa auditorului, care, dacă ar fi fost cunoscut de către auditor la data raportului auditorului, l-ar fi făcut pe acesta să modifice raportul auditorului, auditorul trebuie:

(a) Să discute aspectul cu conducerea şi, după caz, cu persoanele însărcinate cu guvernanţa,(b)Să determine măsura în care situaţiile financiare necesită modificare, şi, în caz afirmativ,(c) Să interogheze modul în care conducerea intenţionează să abordeze aspectul în situaţiile financiare.Dacă conducerea modifică situaţiile financiare, auditorul trebuie:(a) Să desfăşoare procedurile de audit necesare în circumstanţele modificării.(b)Să extindă procedurile de audit la care se face referire la punctele 6 şi 7 până la data noului raport al

auditorului; şi

226

(c) Să furnizeze un nou raport al auditorului cu privire la situaţiile financiare modificate. Noul raport al auditorului nu trebuie să fie datat mai devreme de data aprobării situaţiilor financiare modificate

Dacă conducerea nu modifică situaţiile financiare în circumstanţele în care auditorul crede că ele trebuie modificate, atunci::

(a)Dacă raportul auditorului nu a fost încă furnizat entităţii, auditorul trebuie să modifice opinia, aşa cum prevede ISA 705 şi apoi să furnizeze raportul auditorului; sau

(b)Dacă raportul auditorului a fost deja furnizat entităţii, auditorul trebuie să notifice conducerea şi, cu excepţia cazului în care persoanele însărcinate cu guvernanţa sunt implicate în conducerea entităţii, pe cei însărcinaţi cu guvernanţa, să nu publice situaţiile financiare către terţe părţi înainte ca modificările necesare să fie efectuate. Dacă situaţiile financiare sunt totuşi publicate ulterior fără să se fi efectuat modificările necesare, auditorul trebuie să ia măsurile adecvate, să încerce să prevină acordarea de credibilitate raportului auditorului

dacă după ce situaţiile financiare au fost publicate, un fapt este adus la cunoştinţa auditorului, fapt care dacă ar fi fost cunoscut auditorului la data raportului auditorului, l-ar fi putut face pe auditor să modifice raportul auditorului, auditorul trebuie:

(a) Să discute aspectul cu conducerea şi, după caz, cu persoanele însărcinate cu guvernanţa.(b)Să determine măsura în care situaţiile financiare necesită modificare, şi în caz afirmativ,(c) Să interogheze modul în care conducerea intenţionează să abordeze aspectul în situaţiile financiare.15.Dacă conducerea modifică situaţiile financiare, auditorul trebuie: (a se vedea punctul A17)(a) Să efectueze procedurile de audit necesare în circumstanţele modificării.(b)Să revizuiască etapele parcurse de conducere pentru a se asigura, că oricine a intrat în posesia situaţiilor

financiare anterior publicate şi a raportului auditorului cu privire la acestea, este informat despre situaţie.(c) Să extindă procedurile de audit până la data noului raport al auditorului şi să dateze noul raport al

auditorului nu mai devreme de data aprobării situaţiilor financiare modificate; şi(d)Să furnizeze un nou raport al auditorului cu privire la situaţiile financiare modificate.Auditorul trebuie să includă în raportul nou sau modificat al auditorului un Paragraful de Observaţii sau un

alt(alte) Paragraf(e) Explicativ(e), cu referire la o notă la situaţiile financiare care tratează mai pe larg motivul modificării situaţiile financiare anterior publicate şi raportul furnizat anterior de auditor.

101.Prezentaţi principalele obiective ale ISA 570 -Principiul continuităţii activităţii, privind prezumţia de continuitate a activităţii şi responsabilitatea pentru evaluarea capacităţii entităţii de a-şi continua activitatea (proceduri de evaluare a riscurilor, aprecierea evaluării conducerii).

RASPUNS:Conform prezumţiei de continuitate a activităţii , o entitate este văzută ca aptă să îşi continue activitatea în

viitorul previzibil. Situaţiile financiare cu scop general sunt întocmite în baza principiului continuităţii activităţii, exceptând situaţia în care conducerea intenţionează să lichideze entitatea sau să oprească operaţiunile, sau nu are nicio alternativă realistă decât aceea de a face acest lucru.

Atunci când efectuează procedurile de evaluare a riscurilor dispuse de ISA 315, auditorul trebuie să în considerare măsura în care există evenimente sau condiţii care ar putea să pună în mod semnificativ la îndoială capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea. În acest scop, auditorul va determina dacă conducerea a efectuat deja o evaluare preliminară a capacităţii entităţii de a-şi continua activitatea , şi:

(a) Dacă o asemenea evaluare a fost efectuată, auditorul va discuta evaluarea cu conducerea şi va determina dacă conducerea a identificat evenimente sau condiţii care, în mod individual sau colectiv, ar putea să pună în mod semnificativ la îndoială capacitatea entităţii de a-ţi continua activitatea şi dacă acest lucru se întâmplă, planurile conducerii privind modul în care doreşte să le adreseze; sau

(b)Dacă o asemenea evaluare nu a fost încă efectuată, auditorul trebuie să discute cu conducerea baza pentru aplicarea principiului continuităţii activităţii, şi trebuie să intervieveze conducerea dacă există evenimente sau condiţii care în mod individual sau agregat ar putea să pună în mod semnificativ la îndoială capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea.

Evaluarea conducerii cu privire la capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea implică un raţionament , la un anumit moment în timp, cu privire la rezultatele viitoare ale evenimentelor sau condiţiilor. Următorii factori sunt relevanţi pentru raţionamentul respectiv :

Gradul de incertitudine asociat cu rezultatul unui eveniment sau condiţii creşte semnificativ cu cât evenimentul, condiţia sau rezultatul se produce mai târziu în viitor. Din acel motiv, majoritatea cadrelor generale de raportare financiară care dispun în mod explicit efectuarea unei evaluări de către conducere specifică perioada pentru care conducerea trebuie să ia în considerare toate informaţiile disponibile.

Mărimea şi complexitatea entităţii, natura şi starea afacerii sale şi gradul în care raţionamentul privind rezultatul evenimentelor sau condiţiilor este afectată de factorii externi.

Orice raţionament privind viitorul se bazează pe informaţii disponibile la momentul la care judecata se 227

face. Evenimente ulterioare ar putea să rezulte în concluzii care nu sunt în concordanţă cu raţionamente care au fost rezonabile la momentul la care au fost făcute.

Auditorul trebuie să aprecieze evaluarea conducerii cu privire la capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea.

În aprecierea evaluării conducerii cu privire la capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea, auditorul trebuie să acopere aceeaşi perioadă ca aceea folosită de conducere pentru a face evaluarea dispusă de cadrul general de raportare financiară aplicabil, sau de lege sau reglementări dacă acestea specifică o perioadă mai lungă. Dacă evaluarea conducerii cu privire la capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea acoperă mai puţin de doisprezece luni de la data situaţiilor financiare aşa cum sunt definite în ISA 560, auditorul trebuie să solicite conducerii să îşi extindă perioada de evaluare la cel puţin doisprezece luni de la acea dată.

În aprecierea evaluării conducerii , auditorul va lua în considerare măsura în care evaluarea conducerii include toate informaţiile relevante de care auditorul are cunoştinţă ca rezultat al auditului.

102.Care sunt procedurile de audit suplimentare de evaluare a riscurilor de necontinuitate a activităţii, şi cum va concluziona auditorul financiar, dacă există incertitudini semnificative în acest sens, conform ISA 570 .

RASPUNS:Dacă s-au identificat evenimente sau condiţii care ar putea pună în mod semnificativ la îndoială capacitatea

entităţii de a-şi continua activitatea, auditorul trebuie să obţină probe de audit suficiente şi adecvate pentru a determina dacă există sau nu o incertitudine semnificativă, prin efectuarea de proceduri de audit suplimentare, inclusiv luarea în considerare a factorilor de atenuare. Aceste proceduri vor include:

(a) Acolo unde conducerea nu a efectuat încă o evaluare a capacităţii entităţii de a-şi continua activitatea, cerinţa ca, conducerea să facă această evaluare.

(b)Evaluarea planurilor de viitor ale conducerii privind acţiuni viitoare în legătură cu evaluarea capacităţii entităţii de a-şi continua activitatea, a faptului dacă rezultatul acestor planuri este în măsură să îmbunătăţească situaţia şi dacă planurile conducerii sunt realizabile în circumstanţele date.

(c) Acolo unde entitatea a pregătit o proiecţie a fluxului de numerar, şi analiza proiecţiei este un factor semnificativ în luarea în considerare a rezultatelor evenimentelor sau condiţiilor în viitor pentru evaluarea planurilor conducerii privind acţiuni viitoare:

(i) Evaluarea gradului de încredere a informaţiilor generate şi care stau la baza proiecţiei; şi (ii)Determinarea faptului dacă există o bază adecvată pentru prezumţia care stă la baza proiecţiei. (d)Luarea în considerare a faptului dacă fapte sau informaţii adiacente au devenit disponibile de la data la

care conducerea şi-a făcut evaluarea. (e) Cererea de declaraţii scrise din partea conducerii şi acolo unde este cazul de la persoanele însărcinate cu

guvernanţa, privind planurile lor de acţiune pe viitor şi fezabilitatea acestor planuri. Concluziile auditului şi raportarea În baza probelor de audit obţinute, auditorul trebuie să concluzioneze dacă, conform raţionamentului său

există o incertitudine semnificativă legată de evenimente sau condiţii care, în mod individual sau colectiv, ar putea să pună în mod semnificativ la îndoială capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea. O incertitudine semnificativă există atunci când magnitudinea potenţialului impact şi probabilitatea ca acesta să aibă loc este de o asemenea natură încât, în judecata auditorului, prezentarea adecvată a naturii şi implicaţiilor incertitudinii este necesară pentru:

(a) Prezentarea fidelă a situaţiilor financiare, în cazul unui cadru general de raportare financiară fidelă, sauCa situaţiile financiare să nu inducă în eroare, în cazul unui cadru general de conformitate.

103.Care sunt aspectele de care va ţine seama auditorul financiar când prezumţia de continuitate a activităţii este adecvată dar există o incertitudine semnificativă sau atunci când prezumţia de continuitate a activităţii este inadecvată, potrivit ISA 570?

RASPUNS:. Dacă auditorul concluzionează că folosirea prezumţiei de continuitate a activităţii este adecvată în

condiţiile date, dar că există o incertitudine semnificativă, auditorul trebuie să determine dacă situaţiile financiare :

(a) Descriu în mod adecvat evenimentele principale sau condiţiile care a putea să pună în mod semnificativ la îndoială capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea şi dacă conducerea plănuieşte să se ocupe de aceste evenimente sau condiţii; şi

(b)Prezintă clar faptul că există o incertitudine semnificativă legată de evenimente sau condiţii care ar putea

228

pună în mod semnificativ la îndoială capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea şi ca urmare, faptul că ar putea să nu poată să-şi valorifice activele şi să se elibereze de datorii în cursul normal al afacerii. (a se vedea punctul A20)

Dacă situaţiile financiare au fost întocmite având la bază principiul continuităţii activităţii, dar conform raţionamentului auditorului folosirea de către conducere a prezumţiei de continuitate a activităţii în situaţiile financiare nu este adecvată, auditorul trebuie să exprime o opinie contrară.

104.Care sunt principalele cerinţe ale ISA 580 - Declaraţii scrise privind declaraţiile scrise ale conducerii şi responsabilităţile acesteia privind întocmirea situaţiilor financiare, informaţiile furnizate şi integralitatea (exhaustivitatea) tranzacţiilor?

RASPUNS:Auditorul trebuie să solicite declaraţii scrise de la conducerea cu responsabilităţile adecvate privind situaţiile

financiare şi care deţine cunoştinţe cu privire la aspectele implicate. Declaraţii scrise cu privire la responsabilităţile conducerii Întocmirea situaţiilor financiare Auditorul trebuie să solicite conducerii să furnizeze o declaraţie scrisă că şi-a îndeplinit responsabilitatea

privind întocmirea situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil, inclusiv prezentarea fidelă a acestora, acolo unde este relevant, aşa cum este prevăzut în termenii misiunii de audit

Informaţiile furnizate şi integritatea tranzacţiilorAuditorul trebuie să solicite conducerii să furnizeze o declaraţie scrisă conform căreia: (a) Aceasta a furnizat auditorului toate informaţiile şi accesul necesare, aşa cum s-a convenit în termenii

misiunii de audit, şi (b)Toate tranzacţiile au fost înregistrate şi sunt reflectate în situaţiile financiare.

105.Potrivit ISA 600 - Considerente speciale - Auditul situaţiilor financiare ale grupului (inclusiv activitatea auditorilor componentelor),care sunt obiectivele auditorului situaţiilor financiare ale grupului şi cum sunt definiţi următorii termeni specifici: "Componenta", "Auditorul componentei", "Grupul", "Partenerul misiunii la nivelul grupului", "Situaţiile financiare ale grupului" şi "Componenta semnificativă".

RASPUNS:Obiectivele auditorului sunt:(a) Să stabilească dacă să acţioneze ca auditor al situaţiilor financiare ale grupului; şi(b) În calitatea sa de auditor al situaţiilor financiare ale grupului:(i) Să comunice clar cu auditorii componentelor despre aria de aplicabilitate şi programarea activităţii

lor asupra informaţiilor financiare corespunzătoare componentelor şi constatările lor; şi(ii) Să obţină suficiente probe de audit adecvate privind informaţiile financiare ale componentelor si

procesul de consolidare pentru a exprima o opinie asupra măsurii în care situaţiile financiare ale grupului sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil.

Componenta – O entitate sau activitate de afaceri pentru care conducerea grupului sau a componentei întocmeşte informaţii financiare care trebuie incluse în situaţiile financiare ale grupului.

Auditorul componentei – Un auditor care, la cererea echipei misiunii la nivelul grupului, efectuează activităţi cu privire la informaţiile financiare corespunzătoare componentei pentru auditul grupului.

Grupul – Toate componentele ale căror informaţii financiare sunt incluse în situaţiile financiare ale grupului. Un grup are întotdeauna mai mult de o singură componentă.

Partenerul misiunii la nivelul grupului - Partenerul sau altă persoană din cadrul firmei, responsabilă pentru misiunea de audit la nivelul grupului şi efectuarea acesteia, precum şi de raportul auditorului asupra situaţiilor financiare ale grupului emis în numele firmei.

Situaţiile financiare ale grupului - Situaţii financiare care cuprind informaţii financiare pentru mai mult de o componentă. Termenul „situaţii financiare ale grupului” se referă de asemenea la situaţiile financiare combinate ce se regăsesc în situaţiile financiare întocmite de componentele care nu au o entitate mamă dar se află sub un control comun.

Componenta semnificativă– O componentă identificată de către echipa misiunii la nivelul grupului (i) care are o semnificaţie financiară individuală pentru grup, sau (ii) care, datorită naturii sale sau a circumstanţelor

229

specifice, este probabil să includă riscuri semnificative ale unor denaturări semnificative ale situaţiilor financiare ale grupului.

106.Care trebuie să fie răspunsul şi principalele acţiuni ale auditorului financiar în legătură cu riscurile evaluate, conform ISA 600 ?

RASPUNS:Auditorul trebuie sa proiecteze şi să implementeze reacţiile adecvate pentru tratarea riscurilor evaluate ale

unor denaturări semnificative ale situaţiilor financiareDeterminarea tipului de activitate ce urmează a fi efectuată asupra informaţiilor financiare ale componenteiComponente semnificativePentru o componentă care este semnificativă datorită importanţei financiare proprii pentru grup, echipa

misiunii la nivelul grupului, sau auditorul componentei în numele acesteia, va desfăşura un audit al informaţiilor financiare ale componentei folosind pragul de semnificaţie al componentei.

Pentru o componentă care este semnificativă datorită faptului că este probabil să cuprindă riscuri semnificative ale unor denaturări semnificative în situaţiile financiare ale grupului din cauza naturii lor specifice sau a circumstanţelor, echipa misiunii la nivelul grupului, sau auditorul componentei în numele acesteia, va desfăşura una sau mai multe acţiuni după cum urmează:

(a) Un audit al informaţiilor financiare ale componentei folosind pragul de semnificaţie al componentei.(b)Un audit asupra unuia sau mai multor solduri ale contului, clase de tranzacţii sau prezentări de informaţii

în legătură cu riscurile semnificative probabile ale unor denaturări semnificative ale situaţiilor financiare ale grupului. (a se vedea punctul A48)

Proceduri de audit specificate legate de riscurile semnificative ale unor denaturări semnificative ale situaţiilor financiare ale grupului.

Componente care nu sunt componente semnificativePentru componentele care nu sunt componente semnificative, echipa misiunii la nivelul grupului va derula

procedurile analitice la nivelul grupuluiImplicarea în activitatea desfăşurată de auditorii componenteiComponente semnificative – evaluarea risculuiDacă auditorul componentei derulează un audit al informaţiilor financiare ale componentei semnificative,

echipa misiunii la nivelul grupului va fi implicată în evaluarea riscului efectuată de către auditorul componentei pentru a identifica riscurile semnificative ale unor denaturări semnificative în situaţiile financiare ale grupului. Natura, momentul şi amploarea acestei implicări sunt afectate de înţelegerea echipei misiunii la nivelul grupului a auditorului componentei, dar un minimum va cuprinde:

(a) Discutarea cu auditorul componentei sau conducerea componentei a acelor activităţi ale componentei care sunt semnificative pentru grup;

(b)Discutarea cu auditorul componentei asupra susceptibilităţii ca respectiva componentă să conţină denaturări semnificative ale informaţiilor financiare ca urmare a fraudei sau erorii; si

(c) Revizuirea documentaţiei auditorului componentei cu privire la riscurile semnificative identificate de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare ale grupului. Această documentaţie poate fi sub forma unui memorandum care reflectă concluzia auditorului componentei cu privire la riscurile semnificative identificate.

Dacă au fost identificate riscuri semnificative de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare ale grupului pentru o componentă asupra căreia un auditor al componentei îşi desfăşoară activitatea, echipa misiunii la nivelul grupului va evalua oportunitatea aplicării unor proceduri de audit ca reacţie la riscurile semnificative identificate de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare ale grupului. În baza înţelegerii auditorului componentei, echipa misiunii la nivelul grupului va stabili dacă este necesar să fie implicată în procedurile de audit suplimentare.

107. Prezentaţi obiectivele si cerinţele ISA 610 -Utilizarea activităţii auditorilor interni si relevanta acestora in munca auditorilor financiari.

RASPUNS:ObiectiveAtunci când entitatea are o funcţie de audit intern pe care auditorul extern o consideră relevantă pentru audit,

obiectivele auditorului extern sunt:(a) Să stabilească dacă şi în ce măsură va utiliza activitatea specifică a auditorilor interni; şi(b) În cazul în care va utiliza activitatea specifică a auditorilor interni, să stabilească dacă activitatea este

adecvată pentru scopurile auditului.

230

CerinţeStabilirea dacă şi în ce măsură se va utiliza activitatea auditorilor interniAuditorul extern trebuie să stabilească:(a) Dacă activitatea auditorilor interni poate fi adecvată scopului auditului; şi(b)Dacă da, efectul planificat al activităţii auditorilor interni cu privire la natura, plasarea în timp sau

amploarea procedurilor auditorului extern.În procesul de stabilire a adecvării activităţii auditorilor interni pentru scopurilor auditului, auditorul extern

trebuie să evalueze:(a) Obiectivitatea funcţiei de audit intern;(b)Competenţa tehnică a auditorilor interni;(c) Dacă activitatea auditorilor interni a fost desfăşurată cu atenţie cuvenita; şi(d)Dacă comunicarea dintre auditorii interni şi auditorul extern va fi eficace.Utilizarea activităţii specifice a auditorilor interniPentru ca auditorul extern să utilizeze activitatea specifică a auditorilor interni, auditorul extern trebuie să

evalueze şi să îndeplinească proceduri de audit cu privire la acea activitate pentru a stabili gradul de adecvare al acesteia pentru scopurile auditorului extern.

În vederea determinării gradului de adecvare a activităţii specifice desfăşurate de auditorii interni pentru scopurile auditului extern, auditorul extern trebuie să evalueze dacă:

(a) Activitatea a fost întreprinsă de auditori interni competenţi, instruiţi în prealabil în mod adecvat din punct de vedere tehnic;

(b) Activitatea a fost supravegheată, revizuită şi documentată corespunzător;(c) Au fost obţinute probe de audit adecvate astfel încât auditorii interni să poată formula concluzii

rezonabile;(d)Concluziile formulate corespund circumstanţelor şi dacă rapoartele întocmite de auditorii interni sunt

concordante cu rezultatele activităţii desfăşurate; şi(e) Excepţiile sau aspectele neobişnuit descrise de către auditorii interni au fost rezolvate în mod

corespunzător.

108.Prezentaţi obiectivele si cerinţele principale ale ISA 620 -Utilizarea activităţii unui expert din partea auditorului.

RASPUNS:ObiectiveAtunci când entitatea are o funcţie de audit intern pe care auditorul extern o consideră relevantă pentru audit,

obiectivele auditorului extern sunt:(c) Să stabilească dacă şi în ce măsură va utiliza activitatea specifică a auditorilor interni; şi(d) În cazul în care va utiliza activitatea specifică a auditorilor interni, să stabilească dacă activitatea este

adecvată pentru scopurile auditului. CerinţeStabilirea dacă şi în ce măsură se va utiliza activitatea auditorilor interniAuditorul extern trebuie să stabilească:(c) Dacă activitatea auditorilor interni poate fi adecvată scopului auditului; şi(d)Dacă da, efectul planificat al activităţii auditorilor interni cu privire la natura, plasarea în timp sau

amploarea procedurilor auditorului extern.În procesul de stabilire a adecvării activităţii auditorilor interni pentru scopurilor auditului, auditorul extern

trebuie să evalueze:(e) Obiectivitatea funcţiei de audit intern;(f) Competenţa tehnică a auditorilor interni;(g) Dacă activitatea auditorilor interni a fost desfăşurată cu atenţie cuvenita; şi(h)Dacă comunicarea dintre auditorii interni şi auditorul extern va fi eficace.Atunci când se determină efectul planificat al activităţii auditorilor interni cu privire la natura, plasarea în

timp sau amploarea procedurilor auditorului extern, auditorul extern trebuie să aibă în vedere: (a) Natura şi domeniul de aplicare al activităţii specifice desfăşurate, sau care urmează să fie desfăşurată de

către auditorii interni;(b)Riscurile evaluate de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor pentru categoriile particulare de

tranzacţii, soldurile contului şi prezentarea informaţiilor; şi(c) Gradul de subiectivitate al evaluării probei de audit obţinută de către auditorii interni în susţinerea

afirmaţiilor relevante.

231

Utilizarea activităţii specifice a auditorilor interniPentru ca auditorul extern să utilizeze activitatea specifică a auditorilor interni, auditorul extern trebuie să

evalueze şi să îndeplinească proceduri de audit cu privire la acea activitate pentru a stabili gradul de adecvare al acesteia pentru scopurile auditorului extern.

În vederea determinării gradului de adecvare a activităţii specifice desfăşurate de auditorii interni pentru scopurile auditului extern, auditorul extern trebuie să evalueze dacă:

(f) Activitatea a fost întreprinsă de auditori interni competenţi, instruiţi în prealabil în mod adecvat din punct de vedere tehnic;

(g) Activitatea a fost supravegheată, revizuită şi documentată corespunzător;(h)Au fost obţinute probe de audit adecvate astfel încât auditorii interni să poată formula concluzii

rezonabile;(i) Concluziile formulate corespund circumstanţelor şi dacă rapoartele întocmite de auditorii interni sunt

concordante cu rezultatele activităţii desfăşurate; şi(j) Excepţiile sau aspectele neobişnuit descrise de către auditorii interni au fost rezolvate în mod

corespunzător.DocumentaţieDacă auditorul extern utilizează activitatea specifică a auditorilor interni, auditorul extern trebuie să includă

în documentaţia de audit concluziile formulate cu privire la evaluarea gradului de adecvare a activităţii auditorilor interni, şi procedurile de audit utilizate de auditorul extern cu privire la acea activitate,.

109.Care sunt aspectele (consideratiile) pe care le are-n vedere auditorul financiar la stabilirea acordului sau cu expertul extern, potrivit referintelor ilustrative din Anexa la ISA 620?

RASPUNS:Consideraţii privind acordul dintre auditor şi expertul extern din partea auditoruluiPrezenta anexă prezintă aspectele pe care auditorul le poate lua în considerare în vederea includerii în

acordul cu un expert din partea auditorului. Următoarea listă este una de natură ilustrativă şi nu este exhaustivă; aceasta este menită să constituie un ghid care ar putea fi utilizat în paralel cu consideraţiile evidenţiate în prezentul ISA. Posibilitatea ca anumite aspecte să fie incluse în acord depinde de circumstanţele misiunii. De asemenea, lista poate fi utilă în considerarea aspectelor ce urmează a fi incluse într-un acord cu un expert intern din partea auditorului.

Natura, domeniul de aplicare şi obiectivele activităţii expertului extern din partea auditorului Natura şi domeniul de aplicare a procedurilor efectuate de expertul extern din partea auditorului. Obiectivele expertului extern din partea auditorului în contextul pragului de semnificaţie şi a

consideraţiilor privind riscul cu privire la aspectul la care face referire expertul extern din partea auditorului, şi, acolo unde este relevant, cadrul general de raportare financiară aplicabil.

Standardele tehnice de funcţionare relevante sau alte cerinţe profesionale sau din sectorul de activitate pe care expertul extern din partea auditorului le va respecta.

Prezumţiile şi metodele, inclusiv modelele acolo unde este aplicabil, precum şi autoritatea acestora, pe care le va utiliza expertul extern din partea auditorului.

Data intrării în vigoare sau, acolo unde este aplicabil, perioada de testare a aspectului care face obiectul activităţii expertului extern din partea auditorului, precum şi cerinţele privind evenimentele ulterioare.

Rolurile şi responsabilităţile auditorului şi ale expertului extern din partea auditorului Standardele de audit şi contabilitate relevante şi cerinţele legale şi de reglementare. Consimţământul expertului extern din partea auditorului cu privire la intenţia auditorului de a utiliza

raportul expertului respectiv, inclusiv cu privire la orice referire la raport sau la orice prezentare a raportului către alte persoane, de exemplu, orice referire la raport în baza pentru o opinie modificată din raportul auditorului, în cazul în care este necesar, sau prezentarea raportului către conducere sau către un comitet de audit.

Natura şi amploarea revizuirii de către auditor a activităţii expertului extern din partea auditorului. Dacă auditorul sau expertul extern din partea auditorului vor testa date sursă. Accesul expertului extern din partea auditorului la registrele, dosarele, personalul entităţii, precum şi la

experţii angajaţi de către entitate. Procedurile de comunicare dintre expertul extern din partea auditorului şi entitate. Accesul reciproc al auditorului şi al expertului extern din partea auditorului la foile de lucru ale celuilalt. Drepturile de proprietate şi control asupra foilor de lucru pe parcursul misiunii şi ulterior acesteia,

inclusiv cerinţele privind păstrarea documentelor. Responsabilitatea expertului extern din partea auditorului de a-şi efectua activitatea cu grijă şi atenţie

profesională.

232

Competenţa expertului extern din partea auditorului şi capacitatea de a efectua activitatea. Aşteptarea ca expertul extern din partea auditorului să utilizeze toate cunoştinţele pe care expertul

respectiv le deţine şi care sunt relevante pentru audit, în caz contrar, să informeze auditorul. Orice restricţie cu privire la asocierea expertului extern din partea auditorului cu raportul auditorului. Orice acord de a informa expertul extern din partea auditorului cu privire la concluziile auditorului asupra

activităţii expertului.Comunicare şi raportare Metode şi frecvenţa comunicării, inclusiv: o Maniera în care observaţiile sau concluziile expertului extern din partea auditorului vor fi raportate

(raport scris, raport verbal, aport continuu în echipa misiunii etc.).o Identificarea acelor persoane din cadrul echipei misiunii care vor realiza legătura cu expertul extern din

partea auditorului. Momentul în care expertul extern din partea auditorului va finaliza activitatea şi va raporta observaţiile

sau concluziile auditorului. Responsabilitatea expertului extern din partea auditorului de a comunica rapid orice posibilă întârziere în

ceea ce priveşte finalizarea activităţii, şi orice posibilă reţinere sau limitare cu privire la observaţiile şi concluziile expertului respectiv.

Responsabilitatea expertului extern din partea auditorului de a comunica rapid situaţiile în care entitatea restricţionează accesul expertului respectiv la registrele, documentele, personalul sau experţii angajaţi de entitate.

Responsabilitatea expertului extern din partea auditorului de a comunica auditorului toate informaţiile pe care expertul le consideră a fi relevante pentru audit, inclusiv orice schimbare a circumstanţelor comunicate anterior.

Responsabilitatea expertului extern din partea auditorului de a comunica circumstanţele care ar putea da naştere unor ameninţări la adresa obiectivităţii expertului respectiv, şi orice măsuri de siguranţă relevante care ar putea elimina sau reduce astfel de ameninţări la un nivel acceptabil.

Confidenţialitate Necesitatea ca expertul din partea auditorului să observe cerinţele de confidenţialitate, inclusiv:o Prevederile de confidenţialitate privind cerinţele relevante de etică care se aplică auditorului. o Cerinţele suplimentare care ar putea fi impuse prin lege sau reglementări, acolo unde este cazul.o Prevederi specifice privind confidenţialitatea, solicitate de entitate, acolo unde este cazul.

110.Cum sunt definite "Situaţiile financiare cu scop general", "Cadrul cu scop general (de prezentare fidela, de conformitate)" si "Opinia nemodificata", respectiv care sunt principalele cerinte privind formularea opiniei de catre auditorul financiar, conform ISA 700 - Formularea unei opinii si raportarea cu privire la situatiile financiare?

RASPUNS:Situaţiile financiare cu scop general - Situaţiile financiare întocmite în conformitate cu un cadru cu scop

general.Cadrul cu scop general - Un cadru general de raportare financiară elaborat pentru a satisface nevoile comune

de informaţii financiare ale unei game largi de utilizatori.Cadru general de prezentare fidelă - un cadru general de raportare financiară care prevede conformitatea

cu cerinţele cadrului general şi:(i) Confirmă în mod explicit sau implicit faptul că, pentru a se realiza prezentarea fidelă a situaţiilor

financiare, poate fi necesar pentru conducere să furnizeze prezentări mai ample decât cele solicitate, de regulă, de către cadrul general; sau

(ii)Confirmă în mod explicit că poate fi necesar pentru conducere să se abată de la o cerinţă din cadrul general pentru a realiza prezentarea fidelă a situaţiilor financiare. Se estimează că astfel de abateri vor fi necesare doar în circumstanţe extrem de rare.

Cadru general de conformitate - face referire la un cadru general de raportare financiară care prevede conformitatea cu cerinţele cadrului general, dar care nu conţine confirmările de la Cadru general de prezentare fidelă

Opinia nemodificata - Opinia exprimată de auditor atunci când acesta ajunge la concluzia că situaţiile financiare sunt întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil.

Cerinte privind formularea opiniei de catre auditorul financiar

233

Auditorul trebuie să formuleze o opinie cu privire la măsura în care situaţiile financiare sunt întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil

Auditorul trebuie să exprime o opinie nemodificată atunci când acesta ajunge la concluzia că situaţiile financiare sunt întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil.

Dacă auditorul:(a) ajunge la concluzia că, pe baza probelor de audit obţinute, situaţiile financiare luate în ansamblu nu sunt lipsite

de denaturări semnificative; sau(b)nu poate obţine suficiente probe de audit adecvate pentru a ajunge la concluzia că situaţiile financiare

luate în ansamblu, sunt lipsite de denaturări semnificative,auditorul trebuie să modifice opinia din raportul auditorului, în conformitate cu ISA 705.

111.Care sunt principalele cerinte referitoare la conţinutul elementelor (paragrafelor) raportului auditorului financiar potrivit ISA 700, privind titlul, destinatarul, paragraful introductiv şi responsabilitatea conducerii ?

RASPUNS:Raportul auditoruluiRaportul auditorului trebuie să fie scris.

Raportul auditorului cu privire la auditurile efectuate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit

TitlulRaportul auditorului trebuie să aibă un titlu care să indice clar că este un raport al unui auditor independent. DestinatarulRaportul auditorului trebuie să fie adresat aşa cum prevăd circumstanţele misiunii.Paragraful introductivParagraful introductiv din raportul auditorului trebuie să:(a) Identifice entitatea ale cărei situaţii financiare au fost auditate;(b)Precizeze faptul că situaţiile financiare au fost auditate;(c) Identifice titlul fiecărei situaţii care compun situaţiile financiare; (d)Facă referire la sumarul politicilor contabile semnificative şi la alte informaţii explicative; şi(e) Specifice data sau perioada acoperită de fiecare situaţie financiară care compun situaţiile financiare. Responsabilitatea conducerii pentru situaţiile financiareRaportul auditorului trebuie să includă o secţiune cu titlul “Responsabilitatea conducerii [sau alt termen

adecvat] pentru situaţiile financiare.”Raportul auditorului trebuie să descrie responsabilitatea conducerii pentru întocmirea situaţiilor financiare.

Descrierea trebuie să includă o explicaţie a faptului că conducerea este responsabilă de întocmirea situaţiilor financiare, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil, şi pentru acel control intern pe care îl determină necesar pentru a permite întocmirea de situaţii financiare lipsite de denaturare semnificativă, cauzată fie de fraudă, fie de eroare.

Atunci când situaţiile financiare sunt întocmite în conformitate cu un cadru general de prezentare fidelă, explicaţia responsabilităţii conducerii pentru situaţiile financiare din raportul auditorului trebuie să facă referire la “întocmirea şi prezentarea fidelă a acestor situaţii financiare” sau la “întocmirea de situaţii financiare care furnizează o imagine corectă şi fidelă,” aşa cum este cazul în circumstanţele respective.

112.Care sunt principalele cerinte referitoare la conţinutul elementelor (paragrafelor) raportului auditorului financiar, potrivit ISA 700 , privind responsabilitatea şi opinia auditorului, alte aspecte şi responsabilitaţi de raportare, respectiv semnătura, adresa şi data raportului?

RASPUNS:Responsabilitatea auditoruluiRaportul auditorului trebuie să includă o secţiune cu titlul “Responsabilitatea auditorului.”Raportul auditorului trebuie să precizeze că responsabilitatea auditorului este de a exprima o opinie asupra

situaţiilor financiare în urma auditului.Raportul auditorului trebuie să precizeze că auditul a fost desfăşurat în conformitate cu Standardele

Internaţionale de Audit. Raportul auditorului trebuie să explice, de asemenea, că acele standarde prevăd ca auditorul să se conformeze cerinţelor etice şi că auditorul planifică şi efectuează auditul în aşa fel încât să obţină o

234

asigurare rezonabilă a măsurii în care situaţiile financiare sunt lipsite de denaturare semnificativă.Raportului auditorului trebuie să descrie un audit prin precizarea următoarelor:(a) Un audit implică efectuarea de proceduri pentru obţinerea probelor de audit referitoare la valorile şi

prezentările din situaţiile financiare; (b) Procedurile selectate depind de raţionamentul auditorului, inclusiv de evaluarea riscului ca situaţiile

financiare să prezinte denaturări semnificative cauzate fie de fraudă, fie de eroare. În evaluarea acelor evaluări ale riscului, auditorul ia în considerare controlul intern relevant pentru întocmirea şi prezentarea fidelă a situaţiilor financiare ale entităţii, în vederea elaborării de proceduri de audit adecvate circumstanţelor, dar fără a avea scopul de a exprima o opinie asupra eficacităţii controlului intern. În circumstanţele în care auditorul are, de asemenea, responsabilitatea de a exprima o opinie asupra eficacităţii controlului intern în paralel cu auditul situaţiilor financiare, auditorul trebuie să omită formularea în care se menţionează că analiza controlului intern nu are ca scop exprimarea opiniei cu privire la eficacitatea controlului intern; şi

(c) Un audit trebuie să includă, de asemenea, evaluarea gradului de adecvare al politicilor contabile utilizate şi caracterul rezonabil al estimărilor contabile realizate de către conducere, precum şi prezentarea generală a situaţiilor financiare.

Atunci când situaţiile financiare sunt întocmite în conformitate cu un cadru general de prezentare fidelă, descrierea auditului din raportul auditorului trebuie să facă referire la “întocmirea şi prezentarea fidelă a situaţiilor financiare ale entităţii” sau “întocmirea de către entitate a situaţiilor financiare care oferă o imagine corectă şi fidelă,” după cum este adecvat în circumstanţele respective.

Raportul auditorului trebuie să precizeze că auditorul crede că probele de audit pe care le-a obţinut sunt suficiente şi adecvate pentru a furniza o bază pentru opinia auditorului.

Opinia auditoruluiRaportul auditorului trebuie să includă o secţiune cu titlul “Opinia.”Atunci când se exprimă o opinie nemodificată cu privire la situaţiile financiare întocmite în conformitate cu

un cadru general de prezentare fidelă, opinia auditorului trebuie, cu excepţia cazului în care legislaţia sau reglementările prevăd altfel, să utilizeze una dintre următoarele expresii, care sunt considerate a fi echivalente:

(a) Situaţiile financiare prezintă fidel, din toate punctele de vedere semnificative , … în conformitate cu [cadrul general de raportare financiară aplicabil]; sau

(b)Situaţiile financiare oferă o imagine corectă şi fidelă a … … în conformitate cu [cadrul general de raportare financiară aplicabil].

Atunci când se exprimă o opinie nemodificată cu privire la situaţiile financiare întocmite în conformitate cu un cadru general de conformitate, opinia auditorului trebuie să fie că situaţiile financiare sunt întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu [cadrul general de raportare financiară aplicabil].

Alte responsabilităţi de raportareÎn cazul în care auditorul abordează alte responsabilităţi de raportare în raportul auditorului cu privire la

situaţiile financiare care sunt suplimentare responsabilităţii auditorului conform ISA-urilor, de a raporta cu privire la situaţiile financiare, aceste alte responsabilităţi de raportare trebuie să fie abordate într-o secţiune distinctă din raportul auditorului al cărei subtitlu va fi “Raport cu privire la alte dispoziţii legale şi de reglementare,” sau un alt subtitlu adecvat conţinutului secţiunii.

Dacă raportul auditorului conţine o secţiune distinctă cu privire la alte responsabilităţi de raportare, titluri, situaţii şi explicaţii, aceasta trebuie să se regăsească sub subtitlul “Raport cu privire la Situaţiile financiare. “Raportul cu privire la alte dispoziţii legale şi de reglementare” va succeda “Raportul cu privire la Situaţiile financiare.”

Semnătura auditoruluiRaportul auditorului trebuie să fie semnat. Semnătura auditorului este efectuată fie în numele firmei de audit,

fie în numele personal al auditorului, fie ambele nume pot fi trecute, potrivit cerinţei din jurisdicţia respectivă.Data raportului auditoruluiRaportul auditorului trebuie să fie datat nu mai devreme de data la care auditorul a obţinut suficiente probe

de audit adecvate pe care să îşi bazeze opinia auditorului cu privire la situaţiile financiare, inclusiv probe potrivit cărora:

(a) Au fost întocmite toate situaţiile incluse în situaţiile financiare, inclusive notele aferente; şi(b)Persoanele cu autoritatea recunoscută au declarat că şi-au asumat responsabilitatea pentru acele situaţii

financiare.Adresa auditoruluiRaportul auditorului trebuie să specifice locaţia din jurisdicţia în care auditorul îşi desfăşoară activitatea.

235

113.Care sunt principalele cerinţe ale ISA 700 ,privind auditurile (rapoartele) realizate in conformitate cu reglementarile legale dintr-o jurisdictie specifica si/sau atât în conformitate cu ISA cât şi cu standardele de audit ale unei ţări sau jurisdicţii specifice, respectiv în ceea ce priveşte informaţiile suplimentare neauditate prezentate alături de situaţiile financiare auditate?

RASPUNS:Raportul auditorului prevăzut de lege sau reglementări Dacă auditorului i se impune prin legea sau reglementările dintr-o jurisdicţie specifică să utilizeze un format

sau o formulare specifică în raportul auditorului, raportul auditorului trebuie să facă referire la Standardele Internaţionale de Audit numai dacă raportul auditorului include, cel puţin, fiecare dintre următoarele elemente:

(a) Un titlu;(b)Un destinatar, aşa cum prevăd circumstanţele misiunii;(c) Un paragraf introductiv care să identifice situaţiile financiare auditate;(d)Descriere a responsabilităţii conducerii (sau un alt termen adecvat) pentru întocmirea situaţiilor

financiare;(e) Descriere a responsabilităţii auditorului de a exprima o opinie asupra situaţiilor financiare şi a domeniului

de aplicare al auditului, care să includă: O referire la Standardele Internaţionale de Audit şi la lege sau reglementări; şi O descriere a unui audit în conformitate cu aceste standarde;

(f) Un paragraf de opinie care să conţină o exprimare a opiniei cu privire la situaţiile financiare şi o referire la cadrul general de raportare financiară aplicabil utilizat pentru întocmirea situaţiilor financiare;

(g)Semnătura auditorului; (h)Data raportului auditorului; şi(i) Adresa auditorului. Raportul auditorului pentru auditurile desfăşurate în conformitate atât cu standardele de audit dintr-o

jurisdicţie specifică, cât şi cu Standardele Internaţionale de Audit Unui auditor i se poate impune să desfăşoare un audit în conformitate cu standardele de audit dintr-o

jurisdicţie specifică (“standardele naţionale de audit”), dar să se fi conformat, în mod suplimentar, şi cu ISA-urile în desfăşurarea auditului. Într-un astfel de caz, raportul auditorului poate face referire la Standardele Internaţionale de Audit în plus faţă de standardele naţionale de audit, dar auditorul trebuie să facă acest lucru numai dacă:

(a) Nu există niciun conflict între cerinţele din standardele naţionale de audit şi cele din ISA-uri care l-ar putea determina pe auditor

(i) să îşi formuleze o opinie diferită, sau (ii) să nu includă un Paragraf de observaţii care, în circumstanţele specifice, este prevăzut de ISA-uri;

(b) Raportul auditorului include, cel puţin, fiecare dintre elementele prevăzute la punctele a)-i) atunci când auditorul utilizează formatul sau formularea specificat(ă) de standardele naţionale de audit. Referinţa la lege sau reglementări ar trebui interpretată ca referinţă la standardele naţionale de audit. Raportul auditorului trebuie, prin aceasta, să identifice aceste standarde naţionale de audit.

Atunci când raportul auditorului face referire atât la standardele naţionale de audit cât şi la Standardele Internaţionale de Audit, raportul auditorului trebuie să identifice jurisdicţia de origine a standardelor naţionale de audit.

Informaţii suplimentare prezentate o dată cu situaţiile financiareDacă informaţiile suplimentare care nu sunt prevăzute de către cadrul general de raportare financiară

aplicabil sunt prezentate o dată cu situaţiile financiare auditate, auditorul trebuie să evalueze măsura în care aceste informaţii suplimentare sunt clar diferenţiate de situaţiile financiare auditate. Dacă aceste informaţii suplimentare nu sunt clar diferenţiate de situaţiile financiare auditate, auditorul trebuie să îi ceară conducerii să modifice modul în care sunt prezentate informaţiile suplimentare neauditate. Dacă conducerea refuză acest lucru, auditorul trebuie să explice în raportul auditorului că aceste informaţii suplimentare nu au fost auditate.

Informaţiile suplimentare care nu sunt prevăzute de către cadrul general de raportare financiară aplicabil dar care fac, totuşi, parte integrantă din situaţiile financiare deoarece nu pot fi diferenţiate clar de situaţiile financiare auditate din cauza naturii lor şi a modului în care sunt prezentate, trebuie să fie acoperite de opinia auditorului.

236

114.Care sunt principalele cerinţe ale ISA 705 -Modificări ale opiniei (raportului) auditorului independent, privitor la circumstantele (natura denaturarilor si/sau a incapacitatii de a obtine probe) care duc la modificari ,inclusiv privind tipurile de modificari ale opiniei auditorului financiar?

RASPUNS:CerinţeCircumstanţe în care o modificare a opiniei auditorului este solicitată6. Auditorul trebuie să modifice opinia din raportul auditorului atunci când:(a) Auditorul concluzionează că, pe baza probelor de audit obţinute, situaţiile financiare luate per ansamblu

nu sunt lipsite de denaturări semnificative; sau(b)Auditorul nu este capabil să obţină probe de audit suficiente şi adecvate pentru a concluziona că situaţiile

financiare luate per ansamblu nu sunt lipsite de denaturări semnificative.Stabilirea tipului modificării opiniei auditoruluiOpinie cu rezerve7. Auditorul trebuie să exprime o opinie cu rezerve atunci când:(a) În urma obţinerii de probe de audit suficiente şi adecvate, auditorul concluzionează să denaturările,

individuale sau cumulate, sunt semnificative, dar nu permanente, pentru situaţiile financiare; sau(b)Auditorul nu este capabil să obţină probe de audit suficiente şi adecvate pe care să îşi fundamenteze

opinia, dar auditorul concluzionează că efectele posibile asupra situaţiilor financiare ale denaturărilor nedetectate, în cazul în care există, ar putea fi semnificative dar nu permanente.

Opinie contrară8. Auditorul trebuie să exprime o opinie contrară atunci când auditorul, după ce a obţinut probe de audit

suficiente şi adecvate, concluzionează că denaturările, individuale sau cumulate, sunt atât semnificative cât şi permanente pentru situaţiile financiare.

Imposibilitatea exprimării unei opiniiAuditorul este in imposibilitatea exprimării unei opinii atunci când, în situaţii extrem de rare care implică

incertitudini multiple, auditorul concluzionează că deşi a obţinut probe de audit suficiente şi adecvate cu privire la fiecare din incertitudinile individuale, nu este posibil să îşi formeze o opinie asupra situaţiilor financiare din cauza eventualităţii interacţiunii incertitudinilor şi al posibilului lor efect cumulat asupra situaţiilor financiare.

Consecinţa unei incapacităţi de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate din cauza unei limitări impuse de conducere după ce auditorul a acceptat misiunea

Dacă, după acceptarea misiunii, auditorul realizează că conducerea a impus o limitare asupra domeniului de aplicare al auditului despre care auditorul consideră că va rezulta foarte probabil în necesitatea de a exprima o opinie cu rezerve sau de a se afla în imposibilitatea de a exprima o opinie asupra situaţiilor financiare, auditorul trebuie să solicite conducerii să elimine limitarea.

Alte consideraţii cu privire la o opinie contrară sau la imposibilitatea exprimării unei opinii Atunci când auditorul consideră necesară exprimarea unei opinii contrare sau se află în imposibilitatea

exprimării unei opinii cu privire la situaţiile financiare luate per ansamblu, raportul auditorului nu trebuie să includă şi o opinie nemodificată cu privire la acelaşi cadru general de raportare financiară asupra unei situaţii financiare individuale sau asupra unuia sau a mai multor elemente specifice, conturi sau aspecte ale unei situaţii financiare.

115.Care sunt principalele referinte privind forma si continutul raportului auditorului financiar, atunci cand opinia este modificata si ce se comunica celor insarcinati cu guvernanta intr-o atare situatie ,conform ISA 705?

RASPUNS:Forma şi conţinutul raportului auditorului atunci când opinia este modificatăBaza pentru paragraful de modificareAtunci când auditorul modifică opinia, auditorul trebuie, în completare la elementele specifice prevăzute de

ISA 700, să includă un paragraf în raportul auditorului care oferă o descriere a aspectului care determină modificarea. Auditorul trebuie să poziţioneze acest paragraf chiar înainte de paragraful aferent opiniei din raportul auditorului şi să utilizeze antetul „Bază pentru opinia cu rezerve”, „Bază pentru opinia contrară” sau „Bază pentru imposibilitatea exprimării unei opinii”, aşa cum este corespunzător.

Atunci când auditorul modifică opinia de audit, auditorul trebuie să utilizeze pentru paragraful opiniei antetul „Opinie cu rezerve”, „Opinie contrară” sau „Imposibilitatea exprimării unei opinii”, aşa cum este corespunzător.

Atunci când auditorul exprimă o opinie cu rezerve datorită unei denaturări semnificative în situaţiile

237

financiare, auditorul trebuie să declare în paragraful opiniei că, în opinia auditorului, cu excepţia efectelor aspectului(elor) descrise în paragraful Bazei pentru opinia cu rezerve:

(a) Situaţiile financiare prezintă corect, din toate punctele de vedere semnificative (sau oferă o imagine corectă şi fidelă) în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil atunci când se raportează în conformitate cu un cadrul general de prezentare corectă; sau

(b)Situaţiile financiare au fost întocmire, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil atunci când se raportează în conformitate cu un cadru general de conformitate.

Atunci când modificarea apare în urma incapacităţii de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate, auditorul trebuie să utilizeze fraza corespunzătoare „cu excepţia efectelor posibile ale aspectului(elor)...” pentru opinia modificată.

Atunci când auditorul exprimă o opinie contrară auditorul trebuie să declare în paragraful opiniei că, în opinia auditorului, datorită semnificaţiei aspectului(elor) descrise în paragraful Bazei pentru opinia contrară:

(a) Situaţiile financiare nu prezintă corect (sau nu oferă o imagine corectă şi fidelă) în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil atunci când se raportează în conformitate cu un cadru general de prezentare fidelă; sau

(b)Situaţiile financiare nu au fost întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil atunci când se raportează în conformitate cu un cadru general de conformitate.

Atunci când auditorul se află în imposibilitatea exprimării unei opinii datorită incapacităţii de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate, auditorul trebuie să declare în paragraful opiniei că:

(a) din cauza semnificaţiei aspectului(elor) descrise în paragraful Bazei pentru imposibilitatea exprimării unei opinii, auditorul nu a fost capabil să obţină probe de audit suficiente şi adecvate pentru a oferi o bază pentru opinia de audit; şi, în conformitate,

(b) auditorul nu exprimă o opinie cu privire la situaţiile financiare.Descrierea responsabilităţii auditorului atunci când auditorul exprimă o opinie cu rezerve sau

contrarăAtunci când auditorul exprimă o opinie contrară sau cu rezerve, auditorul trebuie să îmbunătăţească

descrierea responsabilităţii auditorului astfel încât să declare că auditorul consideră că probele de audit obţinute de auditor sunt suficiente şi adecvate pentru a oferi o bază pentru opinia de audit modificată a auditorului.

Descrierea responsabilităţii auditorului atunci când auditorul se află în imposibilitatea exprimării unei opinii

Atunci când auditorul se află în imposibilitatea exprimării unei opinii datorită incapacităţii de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate, auditorul trebuie să îmbunătăţească paragraful introductiv din raportul auditorului astfel încât să declare că auditorului a fost angajat pentru a audita situaţiile financiare. De asemenea auditorul trebuie să îmbunătăţească descrierea responsabilităţii auditorului şi descrierea domeniului de aplicare a auditului pentru a declara doar următoarele: „Responsabilitatea noastră este de a exprima o opinie asupra situaţiilor financiare bazată pe desfăşurarea auditului în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit. Cu toate acestea, din cauza aspectului(elor) descrise în paragraful Bazei pentru imposibilitatea exprimării unei opinii, nu am fost capabili să obţinem probe de audit suficiente şi adecvate pentru a oferi o bază pentru opinia de audit

Comunicarea cu persoanele însărcinate cu guvernanţaAtunci când auditorul se aşteaptă să modifice opinia din raportul auditorului, auditorul trebuie să comunice

cu persoanele însărcinate cu guvernanţa circumstanţele care au condus la modificarea aşteptată şi formularea propusă pentru modificare.

Comunicarea cu persoanele însărcinate cu guvernanţa cu privire la circumstanţele care conduc la o modificare aşteptată a opiniei auditorului şi formularea propusă a modificării permite:

(a) Auditorului să notifice persoanele însărcinate cu guvernanţa cu privire la modificarea(ările) intenţionată(e) şi la motivele (sau circumstanţele) modificării(ărilor);

(b)Auditorului să solicite acordul persoanelor însărcinate cu guvernanţa cu privire la faptele aferente aspectului(lor) care dau naştere la modificarea(ările) aşteaptată(e), sau să confirmă aspectele care fac obiectul dezacordului cu conducerea; sau

(c) Persoanelor însărcinate cu guvernanţa să aibă oportunitatea, acolo unde este adecvat, de a oferi auditorului mai multe informaţii şi explicaţii cu privire la aspectul(ele) care dau naştere modificării(ilor) aşteptate.

238

116.Prezentaţi conţinutul şi principalele cerinte ale ISA 706 - Paragrafele de observatii si paragrafele explicative din raportul auditorului independent, exclusiv Anexele 1-3 .

RASPUNS:Continutul1. Prezentul Standard Internaţional de Audit (ISA) tratează comunicările adiţionale din raportul auditorului

atunci când auditorul consideră că este necesar:(a) Să atragă atenţia utilizatorilor asupra unui aspect sau aspecte prezentate sau descrise în situaţiile

financiare care sunt atât de importante, încât sunt fundamentale pentru înţelegerea de către utilizatori a situaţiilor financiare; sau

(b)Să atragă atenţia asupra oricărui aspect sau aspecte, altele decât cele prezentate sau descrise în situaţiile financiare care sunt relevante pentru înţelegerea de către utilizatori a auditului, a responsabilităţilor auditorului sau a raportului auditorului.

CerinţeParagrafele de Observaţii din raportul auditoruluiDacă auditorul consideră necesar să atragă atenţia utilizatorilor asupra unui aspect prezentat sau descris în

situaţiile financiare care, potrivit raţionamentului auditorului, este atât de important încât este fundamental pentru înţelegerea de către utilizatori a situaţiilor financiare, auditorul trebuie să includă un Paragraf de Observaţii în raportul auditorului, cu condiţia ca auditorul să fi obţinut suficiente probe adecvate de audit din care să reiasă că aspectul nu este denaturat, în mod semnificativ, în situaţiile financiare. Un astfel de paragraf trebuie să facă referire exclusiv la informaţiile prezentate sau descrise în situaţiile financiare

Paragrafele Explicative din raportul auditoruluiDacă auditorul consideră necesar să comunice un aspect, altul decât cele care sunt prezentate sau descrise în

situaţiile financiare care, potrivit raţionamentului auditorului, este relevant pentru înţelegerea de către utilizatori a auditului, a responsabilităţilor auditorului sau a raportului auditorului şi care nu este interzis prin lege sau reglementări, auditorul trebuie să facă acest lucru într-un paragraf din raportul auditorului, cu titlul „Alte Aspecte”, sau cu un alt titlu adecvat.

Comunicarea cu persoanele însărcinate cu guvernanţaDacă auditorul estimează că va include un Paragraf de Observaţii sau un Paragraf Explicativ în raportul

auditorului, auditorul trebuie să comunice persoanelor însărcinate cu guvernanţa această posibilitate şi propunerea de formulare a acestui paragraf.

117.Prezentaţi conţinutul şi principalele cerinte ale ISA 710 - Informatii comparative - Cifre corespondente si situatii financiare comparative, exclusiv exemplele ilustrative din Anexa .

RASPUNS:Prezentul standard de audit (ISA) tratează responsabilitatea auditorului în legătură cu informaţiile

comparative în auditul unor situaţii financiare.Natura informaţiilor comparative care sunt prezentate în situaţiile financiare ale unei entităţi depinde de

cerinţele cadrului de raportare financiară aplicabil. Există două abordări vaste diferite privitor la responsabilităţile de raportare ale auditorului în legătură cu asemenea informaţii comparative: cifre corespondente şi situaţii financiare comparative.

CerinţeProceduri de audit Auditorul va determina dacă situaţiile financiare includ informaţii comparative solicitate de cadrul de raportare

financiară aplicabil şi dacă aceste informaţii au fost clasate în mod corespunzător. În acest scop, auditorul va evalua dacă:

(a) Informaţiile comparative sunt în concordanţă cu sumele şi celelalte prezentări din perioada precedentă, sau acolo unde a fost cazul, acestea au fost prezentate din nou; şi

(b)Politicile contabile reflectate în informaţiile comparative sunt în concordanţă cu cele aplicate în perioada curentă, sau dacă au existat modificări în politicile contabile, dacă acele modificări au fost justificate în mod corect şi prezentate în mod adecvat.

Dacă auditorul descoperă o posibilă denaturare semnificativă în informaţiile comparative în timpul efectuării auditului perioadei curente, auditorul va efectua toate procedurile de audit adiţionale necesare în circumstanţele date pentru a obţine suficiente probe de audit adecvate pentru a determina dacă există o denaturare semnificativă.

Raportul de audit Cifre corespondente

239

Atunci când se prezintă cifre corespondente, opinia auditorului nu va face referire la acestea Opinia auditorului nu face referire la cifrele corespondente deoarece opinia auditorului se referă la situaţiile financiare în totalitatea lor, inclusiv cifrele corespondente.

Situaţii financiare comparative Atunci când se prezintă situaţii financiare comparative, opinia auditorului se va referi la fiecare perioadă

pentru care se prezintă situaţiile financiare şi asupra cărora se exprimă o opinie de audit

118.Prezentati continutul şi principalele cerinţe ale ISA 720 - Responsabilitatile auditorului cu privire la alte informaţii din documentele care contin situatii financiare auditate.

RASPUNS:Prezentul Standard Internaţional de Audit (ISA) tratează responsabilităţile auditorului cu privire la alte

informaţii din documentele care conţin situaţii financiare auditate şi raportul auditorului cu privire la acestea. În absenţa oricărei cerinţe distincte, în cazul circumstanţelor particulare ale misiunii, opinia auditorului nu acoperă alte informaţii, iar auditorul nu are nicio responsabilitate specifică de a determina dacă alte informaţii sunt sau nu declarate în mod corespunzător.

CerinţeCitirea altor informaţiiAuditorul trebuie să citească alte informaţii pentru a identifica inconsecvenţele semnificative, dacă există, cu

situaţiile financiare auditate. Auditorul trebuie să ajungă la acordurile corespunzătoare cu conducerea sau cu persoanele însărcinate cu

guvernanţa pentru a obţine alte informaţii anterior datei raportului auditorului.Inconsecvenţe semnificative Dacă, la citirea altor informaţii, auditorul identifică o inconsecvenţă semnificativă, auditorul trebuie să

determine dacă situaţiile financiare auditate sau alte informaţii trebuie revizuite.Inconsecvenţe semnificative identificate în alte informaţii obţinute anterior datei raportului auditorului Dacă este necesară revizuirea situaţiilor financiare auditate, iar conducerea refuză să realizeze revizuirea,

auditorul trebuie să modifice opinia din raportul auditorului, în conformitate cu ISA 705.Dacă este necesară revizuirea altor informaţii, iar conducerea refuză să realizeze revizuirea, auditorul trebuie

să comunice acest aspect persoanelor însărcinate cu guvernanţa, cu excepţia cazului în care persoanele responsabile cu guvernanţa sunt implicate în conducerea entităţii; şi trebuie

(a) Să includă în raportul auditorului un alt paragraf explicativ care descrie inconsecvenţa semnificativă în conformitate cu ISA 706; sau

(b) Să suspende raportului auditorului; sau(c) Să se retragă din misiuni, atunci când retragerea este posibilă prin legea sau reglementarea aplicabilă. Inconsecvenţe semnificative identificate în alte informaţii obţinute ulterior datei raportului auditoruluiDacă este necesară revizuirea situaţiilor financiare auditate, auditorul trebuie să urmeze cerinţele relevante

din ISA 560.Dacă este necesară revizuirea altor informaţii iar conducerea acceptă să realizeze revizuirea, auditorul trebuie

să desfăşoare procedurile necesare în situaţiile date.Dacă este necesară revizuirea altor informaţii, însă conducerea refuză să realizeze revizuirea, auditorul trebuie să

notifice persoanele însărcinate cu guvernanţa, cu excepţia cazului în care persoanele însărcinate cu guvernanţa sunt implicate în conducerea entităţii, cu privire la îngrijorarea auditorului referitoare la alte informaţii şi trebuie să ia orice măsuri adecvate ulterioare.

Denaturările semnificative ale faptelorDacă, la citirea altor informaţii în scopul identificării inconsecvenţelor semnificative, auditorul devine conştient de

o aparentă denaturare semnificativă a faptelor, auditorul trebuie să discute aspectul cu conducerea.Dacă, în urma acestor discuţii, auditorul consideră în continuare că există o aparentă denaturare semnificativă a

faptelor, auditorul va solicita conducerii consultarea cu o terţă parte calificată, precum serviciul de consiliere juridică al entităţii, şi auditorul trebuie să ia în considerare recomandarea primită.

Dacă auditorul ajunge la concluzia că există o denaturare semnificativă a faptelor în cadrul altor informaţii pe care conducerea refuză să o corecteze, auditorul trebuie să notifice persoanele însărcinate cu guvernanţa, cu excepţia cazului în care persoanele însărcinate cu guvernanţa sunt implicate în conducerea entităţii, cu privire la îngrijorarea auditorului referitoare la alte informaţii şi trebuie să ia orice măsuri adecvate ulterioare.

240

119.Prezentaţi principalele cerinte (acceptare, planificare, efectuare misiune, opinie) ale ISA 800 -Considerente speciale - Auditul situatiilor financiare intocmite in conformitate cu cadrele generale cu scop special, exclusiv exemplele din Anexa?

RASPUNS:CerinţeConsiderente la acceptarea misiuniiAcceptabilitatea cadrului de raportare financiarăÎntr-un audit al unor situaţii financiare cu scop special, auditorul va obţine o înţelegere legată de:(a) Scopul pentru care sunt pregătite situaţiile financiare;(b)Utilizatorii vizaţi; şi (c) Paşii făcuţi de conducere pentru a determina dacă acel cadru de raportare financiară este acceptabil în

circumstanţele date. Considerente la planificarea şi efectuarea auditului În planificarea şi efectuarea unui audit al unor situaţii financiare cu scop special, auditorul va determina dacă

aplicarea ISA-urilor necesită considerente speciale în circumstanţele misiunii.În cazul unor situaţii financiare pregătite în conformitate cu prevederile unui contract, auditorul va obţine o

înţelegere cu privire la orice interpretări semnificative ale unui contract pe care conducerea l-a făcut în pregătirea acelor situaţii financiare. O interpretare este semnificativă atunci când adoptarea unei alte interpretări rezonabile ar fi produs o diferenţă semnificativă în informaţiile prezentate în situaţiile financiare.

Formarea unei opinii şi considerente legate de raportare Atunci când se formează o opinie şi când se raportează cu privire la situaţii financiare cu scop special,

auditorul va aplica cerinţele din ISA 700. Descrierea cadrului de raportare financiară aplicabil În cazul situaţiilor financiare pregătite în concordanţă cu prevederile unui contract, auditorul va evalua dacă

situaţiile financiare descriu în mod adecvat orice interpretări semnificative ale contractului pe care se bazează situaţiile financiare.

În cazul unui raport al auditorului cu privire la situaţii financiare cu scop special: (a) Raportul auditorului va descrie de asemenea scopul pentru care situaţiile financiare sunt pregătite şi, dacă

este necesar, utilizatorii vizaţi, sau va face referire la o notă din situaţiile financiare cu scop special care conţine acea informaţie; şi

(b)Dacă conducerea are de ales între cadre de raportare financiară în pregătirea unor asemenea situaţii financiare, explicaţia privind responsabilitatea conducerii pentru situaţiile financiare va face referire şi la responsabilitatea pentru determinarea faptului că acel cadru de raportare este acceptabil în circumstanţele date.

Atenţionarea cititorilor cu privire la faptul că situaţiile financiare sunt pregătite în conformitate cu un cadru special

Raportul auditorului cu privire la situaţiile financiare cu scop special va include un paragraf explicativ care atenţionează utilizatorii raportului auditorului asupra faptului că situaţiile financiare sunt pregătite în conformitate cu un cadru cu scop special şi că, drept urmare, situaţiile financiare ar putea să nu fie adecvate pentru un alt scop. Auditorul va include acest paragraf sub un titlu adecvat.

120.Prezentati principalele cerinte (acceptare, planificare, efectuare misiune, opinie) ale ISA 805 -Considerente speciale - Audituri ale componentelor individuale ale situatiilor financiare aleelementelor specifice, conturi sau alte aspecte ale situatiilor financiare, exclusiv Anexele.

RASPUNS:DispoziţiiConsiderente aferente acceptării misiunii Aplicarea ISA-urilor În cazul unui audit al unei componente individuale a situaţiilor financiare sau al unui element specific dintr-

o situaţie financiară, această cerinţă se aplică indiferent de măsura în care auditorul este, de asemenea, angajat să auditeze setul complet de situaţii financiare ale entităţii. Dacă auditorul nu este angajat să auditeze şi setul complet de situaţii financiare ale entităţii, auditorul trebuie să determine măsura în care auditul componentei individuale a situaţiilor financiare sau a elementului specific al acelor situaţii financiare în conformitate cu ISA-urile este aplicabil.

Acceptabilitatea cadrului de raportare financiară În cazul unui audit al unei componente individuale a situaţiilor financiare sau al unui element specific al

situaţiilor financiare, acesta trebuie să includă măsura în care aplicarea cadrului de raportare financiară va avea

241

drept rezultat o prezentare care furnizează dezvăluiri adecvate de informaţii, care permit utilizatorilor ţintă să înţeleagă informaţiile transmise de situaţiile financiare sau de element, precum şi efectul tranzacţiilor şi evenimentelor semnificative asupra informaţiilor transmise de situaţiile financiare sau de element.

Formularea opinieiÎn cazul unui audit al unei componente individuale a situaţiilor financiare sau a unui element specific al

situaţiilor financiare, auditorul trebuie să ia în considerare măsura în care forma aşteptată a opiniei este adecvată circumnstanţelor.

Considerente aferente planificării şi efectuării audituluiÎn planificarea şi efectuarea unui audit al situaţiilor financiare individuale sau al unui element specific al

unei componente individuale a situaţiilor financiare, auditorul trebuie să adapteze toate ISA-urile relevante auditului, după cum este necesar în circumstanţele misiunii.

Formularea unei opinii şi considerente aferente raportării Atunci când formulează o opinie şi raportează cu privire la o componentă individuală a situaţiilor financiare

sau la un element specific al situaţiilor financiare, auditorul trebuie să aplice dispoziţiile din ISA 700, adaptate după cum este necesar, în circumstanţele misiunii.

Reportarea cu privire la setul complet de situaţii financiare ale entităţii şi la o situaţie financiară individuală sau la un element specific al acestor situaţii financiare

Dacă auditorul se angajează într-o misiune de a raporta asupra unei componente individuale a situaţiilor financiare sau a unui element specific al situaţiilor financiare, alături de o misiune de auditare a unui set complet de situaţii financiare, auditorul trebuie să exprime o opinie separată pentru fiecare misiune.

Opinia modificată, paragraful de observaţii, paragraful explicativ din raportul auditorului cu privire la un set complet de situaţii financiare ale entităţii

Dacă opinia din raportul auditorului cu privire la un set complet de situaţii financiare ale entităţii este modificată, sau dacă acel raport include un paragraf de observaţii sau un paragraf explicativ, auditorul trebuie să determine efectul pe care acestea îl pot avea asupra raportului auditorului unei componente individuale a situaţiilor financiare sau asupra unui element specific al acelor situaţii financiare.

Dacă auditorul concluzionează că este necesar să exprime o opinie contrară sau se află în imposibilitatea exprimării unei opinii asupra setului complet de situaţii financiare ale entităţii ca întreg, ISA 705 nu îi permite auditorului să includă în acelaşi raport al auditorului o opinie nemodificată cu privire la componenta individuală a situaţiilor financiare individuale care face parte din acele situaţii financiare sau cu privire la un element specific care face parte din acele situaţii financiare.

121.Care sunt principalele cerinte ale ISA 810 - Misiuni de raportare cu privire la situatii financiaresimplificate, privind acceptarea misiunii, natura procedurilor si forma opiniei?

RASPUNS:CerinţeAcceptarea misiunii Auditorul va accepta o misiune de raportare cu privire la situaţiile financiare în conformitate cu prezentul

ISA doar atunci când auditorul a fost angajat să efectueze un audit al situaţiilor financiare din care derivă situaţiile financiare simplificate în conformitate cu ISA-uri.

Înainte de a accepta o misiune de raportare cu privire la situaţii financiare simplificate, auditorul va: (a) Determina dacă criteriile aplicate sunt acceptabile;(b) Obţine acceptul conducerii cu privire la faptul că acceptă şi înţelege responsabilitatea sa:(i) Pentru pregătirea situaţiilor financiare simplificate în conformitate cu criteriile aplicate; (ii)Pentru a face situaţiile financiare auditate disponibile utilizatorilor vizaţi fără dificultate (sau, dacă legea

sau regulamentul cere că situaţiile financiare nu trebuie să fie făcute disponibile utilizatorilor vizaţi ai situaţiilor financiare simplificate şi stabilesc criteriile pentru pregătirea situaţiilor financiare simplificate, să descrie acea lege sau regulament în sumarul situaţiilor financiare); şi

(iii) Să includă raportul auditorului în sumarul situaţiilor financiare simplificate în orice document care conţine sumarul situaţiilor financiare şi care indică faptul că auditorul a raportat cu privire la ele.

(c) Stabileşte cu conducerea forma opiniei ce urmează a fi exprimată în situaţiile financiare simplificate.Dacă auditorul concluzionează faptul că, criteriile aplicate sunt inacceptabile sau nu este în măsură să obţină

acceptul conducerii), auditorul nu va accepta misiunea de a raporta cu privire la situaţiile financiare simplificate, cu excepţia situaţiei în care i se cere acest lucru prin lege sau regulament. O misiune efectuată în conformitate cu o asemenea lege sau regulament nu este în conformitate cu prezentul ISA. În consecinţă, raportul auditorului cu privire la situaţiile financiare simplificate nu va indica faptul că misiunea a fost efectuată în conformitate cu prezentul ISA. Auditorul va include referinţe adecvate la acest fapt în termenii misiunii. Auditorul va determina de asemenea efectul pe care acest lucru ar putea să îl aibă asupra angajamentului de a audita situaţiile financiare din care derivă situaţiile

242

financiare simplificate. Natura procedurilor Auditorul va efectua următoarele proceduri, şi orice altă procedură pe care acesta ar putea să o considere

necesară, ca o bază pentru opinia auditorului asupra situaţiilor financiare:(a) Va evalua dacă situaţiile financiare simplificate prezintă în mod adecvat sumarul naturii şi identitatea

situaţiilor financiare auditate. (b)Atunci când situaţiile financiare simplificate nu sunt însoţite de situaţiile financiare auditate, va evalua

dacă acestea descriu în mod clar: (i) De la cine sau unde sunt disponibile situaţiile financiare auditate; sau (ii)Legea sau regulamentul care specifică faptul că situaţiile financiare auditate nu trebuie să fie puse la

dispoziţia utilizatorilor vizaţi ai situaţiilor financiare simplificate şi stabilesc criteriile pentru pregătirea situaţiilor financiare simplificate.

(c) Va evalua dacă situaţiile financiare simplificate prezintă în mod adecvat criteriile aplicate.(d)Va compara situaţiile financiare simplificate cu informaţiile legate de acestea din situaţiile financiare

auditate pentru a determina dacă situaţiile financiare simplificate sunt în concordanţă cu sau pot fi recalculate pornind de la informaţiile legate de acestea din situaţiile financiare auditate.

(e) Va evalua dacă situaţiile financiare simplificate sunt pregătite în concordanţă cu criteriile aplicate. (f) Va evalua dacă, având în vedere scopul situaţiilor financiare simplificate, situaţiile financiare simplificate

conţin informaţiile necesare şi dacă sunt la un nivel de agregare adecvat pentru a nu fi considerate ca putând induce în eroare în circumstanţele date.

(g)Va evalua dacă situaţiile financiare auditate sunt disponibile pentru utilizatorii vizaţi ai situaţiilor financiare simplificate fără dificultate, exceptând situaţia în care legea sau regulamentul stabileşte faptul că acestea nu trebuie să fie puse la dispoziţie şi stabileşte criteriile pentru pregătirea situaţiilor financiare simplificate.

Forma opiniei Atunci când auditorul a concluzionat faptul că o opinie nemodificată cu privire la situaţiile financiare

simplificate este adecvată, opinia auditorului va folosi una din următoarele fraze, exceptând situaţia în care i se cere altceva de lege sau regulament:

(a) Situaţiile financiare simplificate sunt, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu [criteriile aplicabile]; sau

(b) Situaţiile financiare simplificate sunt un sumar just al situaţiilor financiare auditate, în conformitate cu [criteriile aplicabile].

Dacă legea sau regulamentul stabilesc exprimarea opiniei cu privire la situaţiile financiare simplificate în termeni care sunt diferiţi de aceia descrişi mai sus, auditorul va:

(a) Aplica procedurile descrise şi alte proceduri suplimentare necesare pentru a permite auditorului să exprime opinia aşteptată; şi

(b) Să evalueze dacă utilizatorii situaţiilor financiare simplificate ar putea să înţeleagă greşit opinia auditorului cu privire la situaţiile financiare şi, dacă este aşa, dacă este posibil ca explicaţii suplimentare în raportul auditorului cu privire la situaţiile financiare ar putea să atenueze o posibilă neînţelegere.

122.Care sunt principalele cerinte ale ISA 810 privind momentul/evenimente ulterioare, continutulraportului/opiniei si restrictiile de utilizare?

RASPUNS:Momentul activităţii şi evenimente ulterioare datei raportului auditorului cu privire la situaţiile

financiare simplificate Raportul auditorului cu privire la situaţiile financiare simplificate ar putea fi datat mai târziu decât data

raportului auditorului cu privire la situaţiile financiare auditate. In asemenea cazuri, raportul auditorului cu privire la situaţiile financiare simplificate va menţiona faptul că situaţiile financiare simplificate si situaţiile financiare auditate nu reflectă efectele sau evenimentele care s-au petrecut ulterior datei raportului auditorului cu privire la situaţiile financiare auditate care ar putea să necesite ajustare, sau prezentare în cadrul situaţiilor financiare auditate.

Raportul auditorului cu privire la situaţiile financiare simplificate Elemente ale raportului auditorului Raportul auditorului cu privire la situaţiile financiare simplificate va include următoarele elemente(a) Un titlu care să indice în mod clar faptul că este un raport al unui auditor independent.(b)Un destinatar.(c) Un paragraf introductiv(d)descriere a responsabilităţii conducerii cu privire la situaţiile financiare simplificate, explicând faptul că,

243

conducerea este responsabilă pentru pregătirea situaţiilor financiare simplificate în conformitate cu criteriile aplicabile.

(e) declaraţie că auditorul este responsabil pentru exprimarea unei opinii cu privire la situaţiile financiare simplificate pe baza procedurilor impuse de prezentul ISA.

(f) Un paragraf care să exprime în mod clar o opinie.(g)Semnătura auditorului.(h)Data raportului auditorului.(i) Adresa auditorului.Dacă destinatarul situaţiilor financiare simplificate nu este acelaşi cu destinatarul raportului auditorului cu

privire la situaţiile financiare auditate, auditorul va evalua gradul de adecvare al folosirii unui destinatar distinct.Auditorul va data raportul său cu privire la situaţiile financiare simplificate nu mai târziu de:(a) Data la care auditorul a obţinut probe de audit adecvate suficiente pe baza cărora să îşi fundamenteze

opinia, inclusiv probe cum că situaţiile financiare simplificate au fost pregătite şi că cei ce deţin autoritatea recunoscută au afirmat că şi-au asumat răspunderea pentru acestea;

(b)Data raportului auditorului cu privire la situaţiile financiare auditateOpinie modificată cu privire la situaţiile financiare simplificate Dacă situaţiile financiare simplificate nu sunt consecvente, sub toate aspectele semnificative, sau nu

reprezintă un sumar just al situaţiilor financiare auditate, în conformitate cu criteriile aplicabile, iar conducerea nu acceptă să facă schimbările necesare, auditorul va exprima o opinie contrară cu privire la situaţiile financiare simplificate.

Restricţii cu privire la distribuirea sau folosirea circularelor de atenţionare cu privire la baza de contabilizare

Atunci când distribuirea sau folosirea raportului auditorului cu privire la situaţiile financiare auditate este restricţionată, sau când raportul auditorului cu privire la situaţiile financiare auditate atrage atenţia cititorilor asupra faptului că situaţiile financiare auditate sunt pregătite în conformitate cu un cadru cu scop special, auditorul va include o restricţie similară sau o atenţionare în raportul de audit cu privire la situaţiile financiare simplificate.

123.Care sunt principalele cerinte de confirmare interbancara prezentate de ISA clarificate?

RASPUNS:Auditorul trebuie să decidă de la care bancă sau bănci să solicite confirmări, avînd în vedere anumite aspecte,

cum ar fi valoarea soldurilor, volumul de activitate, gradul de credibilitate a controlului intern şi pragul de semnificaţie în contextul situaţiilor financiare.

Auditorul trebuie să determine care din următoarele abordări este mai adecvată în vederea confirmării soldurilor sau a altor informaţii de la alte bănci:

A. Listarea soldurilor şi a altor informaţii, şi cererea confirmării corectitudinii şi exhaustivităţii acestora, B. Solicitarea de detalii asupra soldurilor şi a altor informaţii, care pot fi apoi comparate cu оnregistrările

băncii ce le-a solicitat Auditorul trebuie să determine locul adecvat în care să fie transmisă cererea de confirmare.Cererile de confirmare trebuie să fie destinate să răspundă scopurilor precise pentru care sunt solicitate.Auditorul trebuie să determine locul adecvat în care să fie transmisă cererea de confirmareOri de cîte ori este posibil, cererea de confirmare trebuie întocmită în limba băncii care trimite confirmarea

sau în limba utilizată în mod normal în scopuri de afaceri.Răspunsurile trebuie să fie transmise direct auditoruluiCererea de confirmare trebuie să fie întocmită într-o manieră clară şi concisă, pentru a se asigura înţelegerea

rapidă de către banca ce trimite confirmarea.Cererile trebuie să furnizeze următoarele informaţii privind contul: descrierea acestuia, numărul şi tipul

valutei.Altă categorie de informaţii pentru care se cer deseori confirmări independente la o anumită dată, alta decît

cea la care a fost încheiată tranzacţia, priveşte contractele la termen în valută, lingourile, titlurile de valoare şi alte contracte neajunse la scadenţă.

244

124. Ce elemente cuprind obiectivele revizuirii la cald stabilite de partenerului misiunii conformreferintei A 4/1 din Ghidul pentru un audit de calitate.

RASPUNS:1. Evaluarea calităţii auditului.2. Confirmarea obiectivitătii partenerului de misiune a auditului şi a personalului cheie de audit şi independenţa firmei.3. Evaluarea procesului de planificare (secţiunea B), inclusiv identificarea componentelor cheie a riscurilor de audit identificate de către echipa de audit şi caracterul adecvat al reacţiilor planificate la acele riscuri.4. Desfăşurarea unei evaluări independente a activităţii de audit şi a caracterului adecvat al raţionamentelor cheie efectuate, mai ales în domeniile cu risc ridicat.5. Luarea în considerare a semnificaţiei şi a caracterului adecvat al declaraţiilor scrise, inclusiv al declaraţiilor cu privire la orice modificări posibile ale situaţiilor financiare, cu care firma este la curent, dar pe care conducerea entităţii auditate a refuzat să le efectueze.6. Confirmarea că toate aspectele care pot fi, în mod rezonabil, considerate de către auditori drept importante şi relevante pentru conducere şi pentru cei însărcinaţi cu guvernanta, identificate pe parcursul auditului, au fost luate în considerare pentru a fi raportate comitetului de directori şi/sau comitetului de audit (sau structurilor echivalente acestora).7. Confirmarea caracterului adecvat al proiectului de raport al auditorului..

125. In cadrul Finalizarii auditului ce obiective urmareste partenerul misiunii prin referentialul A5/1 din Ghidul pentru un audit de calitate?

RASPUNS:Partenerul misiunii trebuie sa se asigure ca:

- opinia de audit exprimată este, în mod corespunzător, susţinută de activitatea efectuată, de probele de audit, de munca documentată şi de concluziile formulate;

- foile de lucru oferă o evidenţă adecvată a activităţii efectuate şi a concluziilor care au fost formulate;

- activitatea de audit este conformă cu ISA-urile şi este efectuată la standardele prevăzute de către firmă;

- dacă este cazul, că activitatea derulată de fiecare membru al personalului de audit este revizuită de persoane cu mai multă experienţă în cadrul firmei;

- s-a atras atentia partenerului, cu privire la toate punctele discutabile cu privire la audit şi la situatiile financiare;

- s-au inregistrat toate discuţiile importante, si exista copii ale corespondenţelor, etc. - dintre firmă şi client care sunt relevante pentru situaţiile financiare şi pentru audit;

- exista:- scrisoarea de misiune curenta;- scrisoarea de reprezentare;- Un raport către conducere, redactat în scris.

126.In ce consta revizuirea situatiilor financiare si a listelor de verificare a informatiilor, obiective prezentate in referentialul A10/1 din Ghidul pentru un audit de calitate.

RASPUNS:

1. Confirmarea caracterului rezonabil al oricăror estimări contabile cuprinse în situaţiile financiare.2. Confirmarea conformităţii situaţiilor financiare auditate cu cunoştinţele despre client ale auditorului şi cu

rezultatele altor proceduri de audit.3. Confirmarea faptului că metoda de prezentare este justă şi în conformitate cu legislaţia şi standardele

contabile în vigoare.4. Confirmarea faptului că datele comparative sunt conforme, din toate punctele de vedere semnificative, cu

cadrul general de raportare financiară aplicabil situaţiilor financiare auditate.5. Confirmarea, în raportul auditorului, a măsurii în care, în opinia auditorului, informaţiile furnizate în

raportul directorilor sunt consecvente cu situaţiile financiare.

245

127.Care sunt obiectivele urmarite de partener cu ocazia verificarii evenimentelor ulterioare ale bilantului, referentialul (A 12/1) si continuitatea activitatii (A 13/1) din Ghidul pentru un audit de calitate.

RASPUNS:1. Să se asigure că toate evenimentele semnificative ulterioare datei bilanţului, care implică sau nu ajustări, sunt identificate şi tratate corect în situaţiile financiare sau raportate membrilor.2. Să confirme efectuarea tuturor prezentărilor de informaţii necesare, referitoare la evenimentele ulterioare.3. Să obţina probe de audit suficiente şi adecvate referitoare la caracterul adecvat al utilizării, de către conducere, a principiului de continuitate a activităţii, în întocmirea situaţiilor financiare.4. Să concluzioneze, pe baza probelor de audit obţinute, asupra măsurii în care există o incertitudine referitoare la evenimentele sau condiţiile care pot genera dubii privind abilitatea entităţii de a-şi continua activitatea.5. Să determine implicaţiile asupra raportului auditorului.

128. Prezentati si comentati obiectivele auditului din sectiunea de planificare, referinta B 1/1 din Ghidul pentru un audit de calitate.

RASPUNS:1. Stabilirea îndeplinirii condiţiilor preliminare ale unui audit2. Stabilirea mijloacelor prin care se intenţionează îndeplinirea obiectivelor auditului.3. Stabilirea unei strategii generale de audit, care prevede aria de aplicabilitate, perioada şi direcţia

auditului şi care oferă îndrumări privind desfăşurarea planului de audit.4. Asigurarea că munca este atribuită personalului de audit care deţine pregătirea, experienţa şi

competenţa necesară.5. Asigurarea că personalul de audit de la toate nivelurile înţelege clar responsabilităţile care îi revin şi

obiectivele procedurilor pe care se aşteaptă să le îndeplinească.6. Asigurarea că am consemnat evaluarea noastră referitoare la riscul de audit.7. Asigurarea că atenţia noastră este îndreptată asupra aspectelor critice ale auditului.8. Asigurarea că auditul este finalizat în mod eficient.

129.Prezentati gruparea informatiilor permanente cerute prin referentialul B 10/1 din Ghidul pentru un audit de calitate.

RASPUNS:Informatiile permanente sunt grupate in:- Informaţii referitoare la organizaţie- Sisteme contabile;- Alte informaţii referitoare la planificare;- Documente constitutive;- Informaţii statutare;- Copii ale acordurilor;- Sumar al situaţiilor financiare şi informaţii privind revizuirea analitică

130.Prezentati obiectivele auditului imobilizarilor necorporale (referentialul D 1/1) din Ghidul pentru un audit de calitate.

RASPUNS:Auditorul trebuie sa se asigure :

1. că imobilizările necorporale sunt prezentate fidel în situaţiile financiare, în conformitate cu legislaţia corespunzătoare şi cu standardele contabile aplicabile.

2. că imobilizările necorporale înregistrate în situaţiile financiare există în realitate şi că respectivul client are un titlu de proprietate valid.

3. că evaluarea imobilizărilor necorporale ale companiei este conformă cu politicile contabile ale acesteia şi că aceste politici sunt aplicate consecvent

4. cu privire la caracterul valid al intrărilor de imobilizări necorporale şi că cedările au fost consemnate corect.

246

5. că imobilizările necorporale au fost corect amortizate, iar această amortizare este efectuată pe o bază care să fie:

(a) fidelă şi adecvată; şi(b) consecventă cu cea din anul precedent.6. a fost constituit un provizion adecvat pentru deprecierea acestora.

131. Prezentati obiectivele auditului imobilizarilor corporale (referentialul E 1/1) din Ghidul pentru un audit de calitate.

RASPUNS:Auditorul trebuie sa se asigure:

1. că imobilizările corporale sunt prezentate fidel în situaţiile financiare, în conformitate cu legislaţia corespunzătoare şi cu standardele contabile aplicabile.

2. că imobilizările corporale înregistrate în contabilitate există în realitate3. că, pentru imobilizările înregistrate în contabilitate, clientul are un titlu valid de proprietate.4. că evaluarea imobilizărilor corporale ale companiei este conformă cu politicile contabile ale companiei

şi că aceste politici sunt aplicate consecvent.5. că elementele au fost corect clasificate în capital şi venituri, incluzând posibilitatea ca elementele de

capital să fi fost eronat clasificate drept venituri.6. cu privire la caracterul valid al creşterilor de imobilizări corporale şi că cedările şi dezafectările au fost

înregistrate corect.7. că imobilizările corporale au fost corect amortizate, iar această amortizare este efectuată pe o bază care

să fie:(a) fidelă şi adecvată; şi(b) consecventă cu cea din anul precedent.

8. că a fost constituit un provizion adecvat pentru depreciere.9. că imobilizările corporale care au fost acordate drept garanţii au fost identificate.

132. Prezentati obiectivele auditului pentru investitii asa cum sunt cerute prin referentialul F1/1 din Ghidul pentru un audit de calitate.

RASPUNS:Auditorul trebuie sa se asigure:

1. că investiţiile, filialele, entităţile asociate şi asocierile în participaţie sunt prezentate fidel în situaţiile financiare, în conformitate cu legislaţia adecvată şi cu standardele contabile aplicabile

2. că investiţiile sunt corect clasificate în investiţii deţinute ca imobilizări pe termen lung (imobilizări financiare) şi investiţii curente

3. că investiţiile înregistrate în situaţiile financiare există în realitate şi ca toate investiţiile sunt înregistrate în contabilitate.

4. la client există titluri valide de proprietate şi că acesta are autoritatea adecvata pentru a efectua investiţia.

5. investiţiile sunt evaluate în conformitate cu politicile contabile ale clientului si ca acestea sunt aplicate consecvent.

6. valoarea de piaţă prezentată pentru investiţiile cotate este rezonabilă7. s-au primit şi s-au contabilizat corect toate veniturile, drepturile, bonusurile acordate, etc. din

investiţiile la care există un drept şi că nu s-au primit şi nu s-au contabilizat venituri la care nu există un drept.

8. că profiturile şi pierderile din vânzări au fost corect calculate şi reflectate în situatiile financiare.9. ca a fost constituit un provizion adecvat pentru depreciere.10. ca intrările şi cedările de investiţii au fost autorizate.11. ca au fost identificate investiţiile care au fost acordate drept garanţii.

247

133.Prezentati obiectivele auditului asupra Debitorilor si creditorilor asa cum sunt prezentate in referentialul H 1/1, respectiv J 1/1 din Ghidul pentru un audit de calitate.

RASPUNS:DEBITORIAuditorul trebuie sa se asigure:

1. că debitorii sunt prezentaţi fidel în situaţiile financiare, în conformitate cu legislatia adecvată şi cu standardele contabile aplicabile.

2. debitorii cu termen de încasare până la un an şi mai mare de un an sunt identificaţi şi prezentaţi în situaţiile financiare.

3. debitorii prezentaţi în situaţiile financiare reflectă sumele datorate de către terti companiei, la finele exerciţiului.

4. sumele datorate de terţi companiei la finele exerciţiului sunt incluse în conturile debitorilor.5. sumele reprezentând creanţe ale companiei, la finele exerciţiului, sunt contabilizate.6. s-a efectuat o separare corectă între vânzări, evidenţele livrărilor şi stocurile perioadei curente, faţă

de cele ale anului viitor.7. a fost constituit un provizion corespunzător pentru datoriile a căror valoare contabilă se poate să nu

fie realizată.8. plăţile în avans sunt corect prezentate.9. s-a făcut o distincţie corectă între terţii debitori şi sumele datorate de compania mamă, filiale şi

entităţile asociate.10. societatea a respectat toate cerinţele, restricţiile şi alte condiţii impuse de legislaţia aplicabilă, în

ceea ce priveşte împrumuturile acordate directorilor şi membrilor conducerii.

CREDITORIAuditorul trebuie sa se asigure:1. că creditorii sunt prezentaţi fidel în situaţiile financiare, în conformitate cu legislatia adecvată şi cu

standardele contabile aplicabile.2. că acei creditori cu termen de încasare până la un an şi mai mare de un an sunt corect identificaţi şi

prezentaţi în situaţiile financiare.3. datoriile şi angajamentele sunt corect identificate şi prezentate în situaţiile financiare.4. toate contractele de leasing şi obligaţiile de cumpărare cu plata în- rate au fost corect contabilizate şi

prezentate în situaţiile financiare, în conformitate cu standardele contabile.5. toţi creditorii, aşa cum sunt prezentaţi în situaţiile financiare, reflectă toate sumele datorate terţilor de

către companie, la finele exerciţiului.6. sumele incluse în categoria creditelor, la finele exerciţiului, reprezintă datorii certe ale companiei.7. a fost efectuată o separare corectă între achiziţii şi stocurile aferente perioadei curente şi cele aferente

exerciţiului viitor.8. angajamentele au fost corect înregistrate (ex. venituri în avans).

134.Care sunt principalele recomandari IAPN 1000 considerate speciale privind auditul instrumentelor speciale?

RASPUNS:1. Scepticism profesional

2. Considerații specifice planificarii Înțelegerea contabilizarii și prezentarii informațiilor Înțelegerea Instrumentelor financiare Folosirea personalului cu competențe in domeniu Înțelegerea functiei de control intern Înțelegerea naturii, rolul și activitățile funcției de audit intern

3. Evaluarea și răspuns la riscurile de denaturare semnificativă4. Evaluarea instrumentelor financiare

248

135.Care sunt cerintele ISA 210 cu privire la acceptarea unei schimbări in termenii misiunii de audit?

RASPUNS:Auditorul nu va accepta o schimbare în termenii misiunii de audit în situaţia în care nu există o justificare

rezonabilă pentru a face acest lucru.Dacă, înaintea definitivării misiunii de audit, auditorului i se solicită să schimbe misiunea de audit într-o

misiune care presupune un nivel de asigurare mai scăzut, auditorul va determina dacă există o justificare rezonabilă pentru a face acest lucru.

Dacă termenii misiunii de audit s-au schimbat, auditorul şi conducerea vor cădea de acord asupra noilor termeni ai angajamentului pe care îi vor documenta într-o scrisoare de misiune sau într-o altă formă agreată de acord scris.

Dacă auditorul nu poate acceptă o schimbare în termenii misiunii de audit şi nu i se permite de către conducere să continue misiunea de audit iniţială, auditorul:

(a) Se va retrage din misiunea de audit acolo unde acest lucru este posibil în baza legii sau reglementărilor aplicabile; şi

(b)Va determina dacă există o obligaţie contractuală sau de altă natură, de a raporta aceste circumstanţe altor părţi, cum ar fi cei însărcinaţi cu guvernanţa, proprietari sau regulatori.

136.Care este domeniul de aplicare, sistemul de control al calitatii si rolul echipei misiunii de auditprezentat de ISA 220?

RASPUNS:Domeniul de aplicare al prezentului ISA1. ISA 220 tratează responsabilităţile specifice ale auditorului în ceea ce priveşte procedurile de controlul

calităţii pentru un audit al situaţiilor financiare. El tratează, de asemenea, dacă este aplicabil, responsabilităţile inspectorului de control al calităţii misiunii.

Sistemul de control al calităţii şi rolul echipelor misiunii 2. Sistemele, politicile şi procedurile de control al calităţii sunt responsabili tatea firmei de audit. Potrivit

ISQC 1, firma are o obligaţie de a înfiinţa şi menţine un sistem de control al calităţii menit să îi ofere o asigurare rezonabilă a faptului că:

(a) Firma şi personalul se conformează standardelor profesionale şi cerinţelor legale şi de reglementare aplicabile; şi

(b) Rapoartele emise de firmă sau de partenerii de misiune sunt adecvate în circumstanţele respective.Prezentul ISA are la bază premisa că firma aplică ISQC 1 sau cerinţe naţionale care sunt cel puţin la fel de

riguroase.3. În contextul sistemului firmei de control al calităţii, echipele misiunii au responsabilitatea de a

implementa proceduri de control al calităţii care sunt aplicabile misiunii de audit şi care furnizează firmei informaţii relevante care să permită funcţionarea acelei părţi a sistemului firmei de control al calităţii referitor la independenţă.

4. Echipele misiunii au dreptul să se bazeze pe sistemul firmei de control al calităţii, cu excepţia cazului în care informaţiile furnizate de către firmă sau de către alte părţi sugerează contrariul.

137.Prezentati documentarea procedurilor de audit efectuate si a probelor de audit obtinute conform ISA 230.

RASPUNS:Documentarea procedurilor de audit efectuate şi a probelor de audit obţinuteForma, conţinutul şi amploarea documentaţiei de auditAuditorul va întocmi o documentaţie de audit suficientă pentru ca un auditor cu experienţă, fără nicio

legătură anterioară cu auditul, să înţeleagă:(a) Natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor de audit îndeplinite în vederea conformităţii cu

ISA-urile şi cu dispoziţiile legale şi de reglementare aplicabile; (b) Rezultatele procedurilor de audit efectuate şi probele de audit obţinute; şi(c) Aspectele semnificative ce au apărut în timpul auditului, concluziile la care s-a ajuns pe marginea

acestora şi raţionamentele profesionale semnificative aplicate pentru a ajunge la acele concluziiÎn documentarea naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor de audit efectuate, auditorul va înregistra:(a) Caracteristicile de identificare a elementelor sau problemelor specifice testate;(b)Persoana care a efectuat activitatea de audit şi data la care acea activitate a fost finalizată; şi

249

(c) Persoana care a revizuit activitatea de audit efectuată, precum şi data şi amploarea revizuirii.Auditorul va documenta discuţiile asupra aspectelor semnificative purtate cu conducerea, cu persoanele

însărcinate cu guvernanţa şi cu alţii, incluzând natura aspectelor semnificative discutate, precum şi momentul şi persoana cu care au fost purtate discuţiile.

Dacă auditorul a identificat informaţii discordante faţă de concluziile finale ale auditorului cu privire la un aspect semnificativ, auditorul trebuie să documenteze modul în care a tratat această discordanţă.

Abaterea de la o cerinţă relevantăDacă, în condiţii excepţionale, auditorul consideră că este necesar să se abată de la o cerinţă relevantă a unui

ISA, auditorul va documenta modul în care procedurile alternative de audit efectuate conduc la atingerea scopului acelei cerinţe, precum şi motivele pentru abatere.

Aspecte ce apar ulterior datei raportului auditoruluiDacă, în condiţii excepţionale, auditorul îndeplineşte proceduri de audit noi sau adiţionale, sau formulează

concluzii noi ulterior datei raportului auditorului, auditorul documentează:(a) Circumstanţele întâlnite;(b)Procedurile noi sau adiţionale îndeplinite, probele de audit obţinute şi concluziile la care a ajuns, precum

şi efectul acestora asupra raportului auditorului; şi(c) În ce moment şi de către cine au fost efectuate şi revizuite modificările la documentaţia de audit.

138.In ce consta responsabilitatea pentru conformitatea cu legile si reglementarile in vigoare si care sunt obiectivele auditului cerute de ISA 230?

RASPUNS:Dacă auditorul a identificat sau suspectează o neconformitate cu legile şi reglementările, auditorul trebuie să

determine măsura în care auditorul are o responsabilitate de a raporta neconformitatea identificată sau suspectată către părţi din afara entităţii.

Obiectivul auditorului este de a întocmi documentaţie care furnizează:(a) Evidenţă suficientă şi adecvată a modului în care este fundamentat raportul auditorului; şi(b)Dovada faptului că auditul a fost planificat şi efectuat în conformitate cu ISA-urile şi cerinţele legale şi de

reglementare aplicabile.

139.Care este rolul comunicarii si prezentati obiectivele auditorului cerute de ISA 260, Comunicarea cu persoanele insarcinate cu Guvernanta?

RASPUNS:Rolul comunicăriiISA 260 se concentrează în primul rând asupra comunicărilor din partea auditorului către persoanele

însărcinate cu guvernanţa. Totuşi, comunicarea eficace reciprocă este importantă pentru a sprijini:(a) Auditorul şi persoanele însărcinate cu guvernanţa atât în înţelegerea aspectelor legate de audit în

contextul dat, cât şi în dezvoltarea unei relaţii de lucru constructive. Această relaţie se dezvoltă păstrând independenţa şi obiectivitatea auditorului;

(b)Auditorul în obţinerea informaţiilor relevante pentru audit din partea persoanelor însărcinate cu guvernanţa. De exemplu, persoanele însărcinate cu guvernanţa îl pot sprijini pe auditor în înţelegerea entităţii şi a mediului său, în identificarea unor surse adecvate pentru obţinerea probelor de audit şi în furnizarea unor informaţii despre tranzacţii sau evenimente specifice; şi

(c) Persoanele însărcinate cu guvernanţa în îndeplinirea responsabilităţilor lor de supraveghere a procesului de raportare financiară, reducând astfel riscurile unor denaturări semnificative ale situaţiilor financiare.

Obiective Obiectivele auditorului sunt:(a) Să comunice în mod clar persoanelor însărcinate cu guvernanţa responsabilităţile auditorului în relaţie cu

auditul situaţiilor financiare, precum şi un rezumat al planificării domeniului de aplicare şi a plasării în timp a auditului;

(b)Să obţină informaţii relevante pentru audit de la persoanele însărcinate cu guvernanţa;(c) Să furnizeze la timp persoanelor însărcinate cu guvernanţa observaţii ce apar ulterior auditului şi care sunt

semnificative şi relevante pentru responsabilitatea lor de supraveghere a procesului de raportare financiară; şi(d)Să promoveze o comunicare reciprocă eficace între auditor şi persoanele însărcinate cu guvernanţa.

250

140.Care sunt cerintele ISA 265 (comunicarea deficientelor in controlul intern catre persoanele insarcinate cu guvernanta si catre conducere) cu privire la comunicarea deficientelor in controlul intern?

RASPUNS:CerinţeAuditorul trebuie să determine măsura în care, pe baza activităţii de audit desfăşurate, auditorul a identificat

una sau mai multe deficienţe în controlul intern. Dacă auditorul a identificat una sau mai multe deficienţe în controlul intern, auditorul trebuie să determine,

pe baza activităţii de audit desfăşurate, măsura în care acestea constituite deficienţe semnificative, individual sau în combinaţie.

Auditorul trebuie să comunice în scris, la momentul oportun, către persoanele însărcinate cu guvernanţa deficienţele semnificative din controlul intern identificate pe parcursul auditului.

Auditorul trebuie, de asemenea, să comunice la momentul oportun conducerii cu un nivel de responsabilitate adecvat:

(a) În scris, deficienţele semnificative din controlul intern pe care auditorul le-a comunicat sau intenţionează să le comunice persoanelor însărcinate cu guvernanţa, cu excepţia cazului în care comunicarea directă către conducere nu ar fi adecvată în acele circumstanţe; şi

(b)Alte deficienţe din controlul intern identificate pe parcursul auditului care nu au fost comunicate conducerii de alte părţi şi care, potrivit raţionamentului profesional al auditorului, sunt suficient de importante pentru a atrage atenţia conducerii.

Auditorul trebuie să includă în comunicarea scrisă a deficienţelor semnificative din controlul intern:(a) O descriere a deficienţelor şi o explicaţie a efectelor potenţiale ale acestora; şi(b)Suficiente informaţii care să le permită persoanelor însărcinate cu guvernanţa şi conducerii să înţeleagă

contextual comunicării. Mai precis, auditorul trebuie să explice că:(i) Scopul auditului a fost exprimarea de către auditor a unei opinii asupra situaţiilor financiare; (ii)Auditul a inclus luarea în considerare a controlului intern relevant pentru întocmirea situaţiilor financiare în

vederea proiectării de proceduri de audit adecvate circumstanţelor, dar nu în scopul exprimării unei opinii asupra eficacităţii controlului intern; şi

(iii) Aspectele raportate sunt limitate la acele deficienţe pe care auditorul le-a identificat pe parcursul auditului şi asupra cărora auditorul a ajuns la concluzia că sunt suficient de importante pentru a fi raportate persoanelor însărcinate cu guvernanţa.

141.Evaluati functia de audit intern in vederea stabilirii relevantei acesteia conform cerintelor ISA315.

RASPUNS:Funcţia de audit intern a entităţii poate fi relevantă pentru audit dacă natura responsabilităţilor şi activităţilor

funcţiei de audit intern este legată de raportarea financiară a entităţiiAuditorul trebuie să obţină înţelegerea activităţilor principale pe care entitatea le utilizează pentru a

monitoriza controlul intern asupra raportării financiare, inclusiv pe cele aferente acelor activităţi de control relevante pentru audit, şi modul în care entitatea iniţiază acţiuni de remediere a deficienţelor din cadrul controalelor sale.

Auditorul trebuie să obţină o înţelegere a următoarelor, pentru a determina măsura în care funcţia de audit intern poate fi relevantă pentru audit:

(a) Natura responsabilităţilor funcţiei de audit intern şi a modului în care funcţia de audit intern este corespunzătoare structurii organizaţionale a entităţii; şi

(b) Activităţile desfăşurate, sau care urmează a fi desfăşurate, de către funcţia de audit intern.Relevanta auditului intern trebuie evaluata in functie de:

- independenta faţă de conducere şi capacitatea acesteia de a evalua acţiunile conducerii;- Măsura în care înţeleg tranzacţiile de afaceri ale entităţii;- Amploarea cu care evaluează măsura în care situaţiile financiare sunt întocmite în conformitate cu

cadrul general de raportare financiară aplicabil;- Responsabilităţile referitoare la monitorizarea controlului intern, gestiunea riscului şi revizuirea

conformităţii cu legile şi reglementările

142.Prezentati importanta pragului de semnificatie in contextul unui audit cerut de ISA 320.

251

RASPUNS:Pragul de semnificaţie sprijina auditorul în evaluarea efectului denaturărilor identificate asupra auditului şi a

denaturărilor necorectate, dacă ele există, asupra situaţiilor financiare şi în formarea opiniei din raportul auditorului.Pragul de semnificaţie ajută la stabilirea procesului de colectare a probelor şi a luării deciziei dacă situaţiile

financiare vor fi acceptate ca fiind corect prezentate. Intre pragul de semnificaţie şi nivelul riscului de audit există o relaţie inversă şi anume, cu cât este mai înalt

nivelul pragului de semnificaţie, cu atât este mai scăzut riscul de audit şi invers.Pragul de semnificaţie pentru întreaga misiune stabilit în etapa de planificare, are scopul de:

- a determina întinderea şi natura procedurilor de evaluare a riscului, - pentru a identifica şi evalua riscurile denaturărilor semnificative şi - pentru a determina natura, planificarea şi extinderea procedurilor de audit suplimentare.

143.Prezentati la alegere un exemplu de calcul al pragului de semnificatie intr-un audit.

RASPUNS:

Proiectul situaţiilor financiare ale SC DIVERS SA, societate de explorare marină, întocmite pentru exerciţiul încheiat la 31 decembrie 2012, conform OMFP 3055/2009 prezintă următoarele date:

- Cifra de afaceri -11.773.642 RON;- Total active - 5.392.221 RON;- Profit înaintea impozitării - 1.123.745 RON.

Determinarea pragului de semnificaţie

Final Planificat EfectivAnul

curentAnul

curentAnul

precedentlei lei lei

Profit înaintea impozitării, după ajustarea pentru elementele excepţionale şi primele directorilor:

1.123.745   1.031.864

10% din acesta 112.375   103.186

5% din acesta 56.187   51.593

  112.375

Cifra de afaceri 11.773.642   10.395.296

2% din acesta 235.473   207.906

1% din acesta 117.736   103.953

  235.473

Active brute: 5.392.221   4.109.035

2% din acesta 107.844   82.181

1% din acesta 53.922   41.090

  107.844

Pragul de semnificatie al auditului stabilit la: 235.473

La stabilirea pragului de semnificaţie necesar pentru determinarea mărimii eşantioanelor, in faza de planificare a misiunii se consideră adecvat procentul de de 2% din cifra de afaceri pe anul auditat , mai mare decât celelalte doua elemente evaluate , rezultând un prag de semnificaţie de 235.473 lei

252

144.In ce conditii se utilizeaza rapoarte de tip 1 si tip 2, prezentati rolul acestora si asemanari si deosebiri conform ISA 402

RASPUNS:Un raport de tip 1 sau tip 2 se foloseste pentru a asista auditorul beneficiar în în înţelegerea organizaţiei

prestatoare de servicii prin obţinerea unei înţelegeri cu privire la:(a) Aspectele controalelor la organizaţia prestatoare de servicii care pot afecta procesarea tranzacţiilor

entităţii beneficiare, inclusiv utilizarea organizaţiilor prestatoare de subservicii;(b)Fluxul de tranzacţii semnificative prin intermediul organizaţiei prestatoare de servicii în vederea stabilirii

punctelor în care ar putea apărea denaturări semnificative în situaţiile financiare ale entităţii beneficiare, aferente fluxul de tranzacţii;

(c) Obiectivele controlului la organizaţia prestatoare de servicii, relevante pentru afirmaţiile din situaţiile financiare ale entităţii beneficiare; şi

(d)Dacă controalele de la organizaţia prestatoare de servicii sunt concepute şi implementate corespunzător în vederea prevenirii sau detectării erorilor de procesare care ar putea rezulta în denaturări semnificative ale situaţiilor financiare ale entităţii beneficiare.

Un raport de tip 1 sau tip 2 poate asista auditorul beneficiar în obţinerea unei înţelegeri suficiente pentru identificarea şi evaluarea riscurile de denaturare semnificativă.

Un raport de tip 1, contine:(i) O descriere, întocmită de conducerea organizaţiei prestatoare de servicii, a sistemului organizaţiei

prestatoare de servicii, a obiectivelor controlului şi a controalelor aferente care au fost concepute şi implementate la o anume dată; şi(ii) Un raport al auditorului prestator de servicii care are drept obiectiv exprimarea unei asigurări rezonabile care include opinia auditorului prestator de servicii cu privire la descrierea sistemului organizaţiei prestatoare de servicii, obiectivelor controlului şi controalelor aferente şi a relevanţei modului în care sunt concepute controalele în vederea atingerii obiectivelor controlului specificat.

b. Un raport de tip 2, pe langa datele specifice raportului de tip 1,contine si opinia auditorului prestator de servicii cu privire la eficacitatea operaţionala a controlului precum si o descriere a testelor auditorului prestator de servicii cu privire la controale şi la rezultatele acestora

145.Prezentati procedurile de audit utilizate pentru obtinerea probelor de audit ISA 500.

RASPUNS:Procedurile de audit utilizate pentru obtinerea probelor de audit sunt:(a) Proceduri de evaluare a riscului; şi(b)Proceduri de audit ulterioare, care cuprind:

(i)Teste ale controalelor, atunci când acestea sunt prevăzute de ISA-uri sau când auditorul a ales să le efectueze; şi(ii)Proceduri de fond, inclusiv teste de detaliu şi proceduri de fond analitice.

In cadrul procedurilor de mai sus sunt incluse:Inspecţia - Inspecţia implică examinarea înregistrărilor sau a documentelor interne sau externe, în formă tipărită,

electronică sau sub altă formă, sau o examinare fizică a unui activ.Observarea - Observarea constă în urmărirea unui proces sau a unei proceduri care este efectuată de alte părţiConfirmarea externă - O confirmare externă reprezintă proba de audit obţinută de auditor drept răspuns

scris primit direct de la o terţă parte (partea care efectuează confirmarea), în format hârtie, sau electronic sau prin alt mijloc.

Recalcularea - Recalcularea constă în verificarea corectitudinii matematice a documentelor sau înregistrărilor.

Reefectuarea - Reefectuarea implică executarea de către auditor, în mod independent, a procedurilor sau controalelor care au fost efectuate iniţial ca parte a controlului intern al entităţii.

Proceduri analitice - Procedurile analitice reprezintă evaluări ale informaţiilor financiare efectuate prin intermediul unui studiu al relaţiilor plauzibile dintre datele financiare şi nefinanciare.

Interogarea - Interogarea constă în căutarea de informaţii, atât financiare, cât şi nefinanciare, din partea persoanelor cu experienţă, fie din interiorul, fie din afara entităţii.

253

146.Prezentati aspectele cu privite la procedurile de confirmare externa pentru obtinerea probelor de audit dezbatute de ISA 505 Confirmari externe.

RASPUNS:Procedurile de confirmare externă sunt efectuate pentru a confirma sau a solicita informaţii cu privire la

soldurile contului sau a elementelor acestuia. De asemenea, acestea pot fi utilizate şi pentru confirmarea termenilor acordurilor, contractelor sau tranzacţiilor dintre entitate şi alte părţi, sau pentru a confirma absenţa anumitor condiţii, cum ar fi un „acord secundar”

Răspunsurile la solicitările de confirmare furnizează probe de audit mai relevante şi mai credibile atunci când solicitările de confirmare sunt trimise unei părţi care confirmă pe care auditorul o consideră a fi bine informată cu privire la informaţiile ce urmează a fi confirmate

Conceperea solicitării de confirmare poate afecta în mod direct rata răspunsului de confirmare, şi credibilitatea şi natura probelor de audit obţinute din răspunsuri.

O solicitare de confirmare externă pozitivă solicită părţii care confirmă să răspundă auditorul în toate cazurile, fie prin indicarea acordului părţii care confirmă asupra informaţiilor oferite, fie prin solicitarea părţii care confirmă să furnizeze informaţii.

Un refuz al conducerii de a permite auditorului să expedieze o solicitare de confirmare reprezintă o limitare a probelor de audit pe care auditorul doreşte să le obţină

Atunci când se utilizează proceduri de confirmare externă, auditorul trebuie să menţină controlul asupra solicitărilor de confirmare externă, inclusiv asupra:

(a) Stabilirii informaţiilor care vor fi confirmate sau solicitate; (b) Selectării părţii corespunzătoare care va confirma;(c) Conceperii solicitărilor de confirmare, inclusiv stabilirea dacă solicitările sunt adresate în mod

corespunzător şi conţin informaţii ce vor fi returnate în răspunsurile ce vor fi expediate direct auditorului; (d)Expedierii solicitărilor, inclusiv a solicitărilor ulterioare acolo unde este cazul, către partea care confirmă.

147.Prezentati cerintele cuprinse la declaratii scrise si comunicarea cu persoanele insarcinate cu guvernanta conform ISA 550 parti afiliate.

RASPUNS:Declaraţii scriseAcolo unde cadrul general de raportare financiară aplicabil instituie cerinţe privind părţile afiliate, auditorul

trebuie să obţină declaraţii scrise de la conducere şi, acolo unde este cazul, de la persoanele însărcinate cu guvernanţa, că:

(a) Aceştia au prezentat auditorului identitatea părţilor afiliate entităţii şi toate relaţiile şi tranzacţiile cu partea afiliată de care aceştia au cunoştinţă; şi

(b)Aceştia au justificat şi prezentat adecvat aceste relaţii şi tranzacţii în conformitate cu cerinţele cadrului general.

Circumstanţele în care obţinerea de declaraţii scrise de la persoanele însărcinate cu guvernanţa poate fi adecvată includ:

Când acestea au aprobat tranzacţii specifice cu părţile afiliate care (a) afectează semnificativ situaţiile financiare, sau (b) implică conducerea.

Când acestea au făcut declaraţii verbale specifice auditorului cu privire la detalii privind anumite tranzacţii cu partea afiliată.

Când acestea au interese financiare sau de altă natură privind părţile afiliate sau privind tranzacţiile cu partea afiliată.

Comunicarea cu persoanele însărcinate cu guvernanţaCu excepţia cazului în care toate persoanele însărcinate cu guvernanţa sunt implicate în conducerea entităţii,

auditorul trebuie să comunice cu persoanele însărcinate cu guvernanţa aspectele semnificative care apar pe parcursul auditului în legătură cu părţile afiliate entităţii.

Comunicarea aspectelor semnificative care apar pe parcursul auditului în conexiune cu părţile afiliate entităţii ajută auditorul să stabilească o înţelegere comună cu persoanele însărcinate cu guvernanţa cu privire la natura şi la rezolvarea acestor aspecte. Exemplele de aspecte semnificative privind părţile afiliate includ:

Neprezentarea (intenţionată sau nu) de către conducere auditorului a tranzacţiilor cu partea afiliată, care ar putea alerta persoanele însărcinate cu guvernanţa cu privire la existenţa relaţiilor şi tranzacţiilor semnificative cu partea afiliată cu care nu erau la curent în prealabil.

Identificarea tranzacţiilor semnificative cu părţile afiliate care nu au fost autorizate şi aprobate adecvat, care ar putea da naştere unei suspiciuni de fraudă.

Dezacordul cu conducerea cu privire la justificarea şi prezentarea tranzacţiilor semnificative cu partea 254

afiliată în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil. Neconformitatea cu legea şi reglementările aplicabile care interzic sau restricţionează tipuri specifice de

tranzacţii cu partea afiliată. Dificultăţi în identificarea părţii care controlează entitatea în ultimă instanţă.

148.Prezentati cateva indoieli cu privire la credibilitatea declaratiilor scrisa si declaratii scrise solicitate si nefurnizate ISA 580 Declaratii scrise.

RASPUNS:1. declaraţiile scrise nu sunt consecvente cu alte probe de audit2. conducerea nu furnizează una sau mai multe din declaraţiile scrise solicitate3. îndoieli cu privire la integritatea conducerii astfel încât declaraţiile scrise referitoare la Întocmirea

situaţiilor financiare, Informaţiile furnizate şi integritatea tranzacţiilor si Descrierea responsabilităţilor conducerii să nu fie credibile

4. Conducerea nu furnizează declaraţiile scrise referitoare la Întocmirea situaţiilor financiare, Informaţiile furnizate şi integritatea tranzacţiilor si Descrierea responsabilităţilor conducerii.

149.Prezentati continutul ilustrativ de declaratie ( anexa 2) ISA 580 Declaratii scrise.

RASPUNS:(Antetul entităţii)

(Către auditor) (Data)

Prezenta scrisoare de declaraţie este furnizată în relaţie cu auditul situaţiilor financiare ale Companiei ABC efectuat de dumneavoastră, pentru anul încheiat la 31 decembrie 20XX în scopul exprimării unei opinii dacă situaţiile financiare sunt prezentate fidel, în toate aspectele semnificative (sau oferă o imagine fidelă şi reală) în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară.Confirmăm că, (în deplinătatea cunoştinţelor şi credinţelor, şi în urma intervievării aşa cum am considerat necesar în scopul informării noastre adecvate):Situaţiile financiare Ne-am îndeplinit responsabilităţile, aşa cum este evidenţiat în termenii misiunii de audit cu data

[introduceţi data], privind întocmirea situaţiilor financiare în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară; în particular situaţiile financiare sunt prezentate fidel (sau oferă o imagine fidelă şi reală) fiind astfel în conformitate cu acestea.

Presupunerile semnificative utilizate de noi în realizarea estimărilor contabile, inclusiv cele evaluate la valoarea justă, sunt rezonabile

Relaţiile şi tranzacţiile cu partea afiliată au fost justificate şi prezentate adecvat în conformitate cu cerinţele Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară

Toate evenimentele ulterioare datei situaţiilor financiare şi pentru care Standardele Internaţionale de Raportare Financiară dispun ajustare sau prezentare au fost ajustate sau prezentate

Efectele denaturărilor necorectate, atât cele individuale cât şi cele colective, sunt nesemnificative pentru situaţiile financiare per ansamblu. O listă a denaturărilor necorectate este anexată prezentei scrisori de declaraţie.

[Orice alt aspect pe care auditorul îl poate considera adecvat.]Informaţiile furnizate V-am furnizat:

o Accesul la toate informaţiile de care avem cunoştinţă că sunt relevante pentru întocmirea situaţiilor financiare, cum ar fi evidenţele, documentaţia şi alte aspecte;

o Informaţiile suplimentare pe care le-aţi solicitat de la noi în scopul auditului; şio Accesul nerestricţionat la persoanele din cadrul entităţii de la care dumneavoastră aţi considerat

că este necesar să obţineţi probe de audit. Toate tranzacţiile au fost înregistrate în evidenţele contabile şi sunt reflectate în situaţiile financiare. V-am prezentat rezultatele evaluării noastre cu privire la riscul ca situaţiile financiare să fie denaturate

semnificativ din cauza unei fraude. V-am prezentat toate informaţiile cu privire la fraudă sau la o eventuală fraudă de care avem cunoştinţă,

care afectează entitatea şi implică:

255

o Conducerea;o Angajaţii care deţin roluri semnificative în controlul intern; sauo Alte persoane în cazul în care frauda ar putea avea un efect semnificativ asupra situaţiilor

financiare V-am prezentat toate informaţiile cu privire la alegaţii, la fraudă, sau la o fraudă suspectată care

afectează situaţiile financiare ale entităţii, şi care au fost comunicate de angajaţi, foşti angajaţi, analişti, organe de reglementare sau de alte persoane.

V-am prezentat toate cazurile de neconformitate sau de neconformitate suspectată cu legea şi reglementările ale căror efecte ar trebui avute în vedere la întocmirea situaţiilor financiare.

V-am prezentat identitatea părţilor afiliate entităţii şi toate relaţiile şi tranzacţiile cu partea afiliată de care avem cunoştinţă.

[Orice alt aspect pe care auditorul îl poate considera necesar.]

Conducere Conducere

150.Prezentati cerintele de „Responsabilitate", „Acceptare si continuare", „Strategia generala de audit si planul de audit" si „Intelegerea activitatii auditorului componentei" in lumina ISA 600-Considerente speciale- auditul situatiilor financiare ale grupului (inclusiv activitatea auditorilor componentei).

RASPUNS:Responsabilitate11.Partenerul misiunii la nivelul grupului este responsabil pentru conducerea, supervizarea şi modul de

efectuare a misiunii de audit la nivelul grupului în conformitate cu standardele profesionale şi cerinţele legale şi de reglementare aplicabile, precum şi dacă raportul auditorului care se emite este corespunzător în circumstanţele date.

Acceptare şi continuarepartenerul de misiune la nivelul grupului va stabili dacă se pot obţine în mod rezonabil suficiente probe de

audit adecvate în legătură cu procesul de consolidare şi informaţiile financiare ale componentelor care fundamentează opinia de audit la nivelul grupului. În acest scop, echipa misiunii la nivelul grupului va obţine o înţelegere asupra grupului, a componentelor sale şi a mediilor in care acestea activează, suficientă pentru a identifica componentele ce pot fi componente semnificative

Dacă partenerul misiunii la nivelul grupului stabileşte că:(a) nu va fi posibil ca echipa misiunii la nivelul grupului să obţină suficiente probe de audit adecvate din

cauza restricţiilor impuse de conducerea grupului; şi(b) efectul posibil al acestei incapacităţi va fi imposibilitatea exprimării unei opinii asupra situaţiilor

financiare ale grupului, partenerul misiunii la nivelul grupului va acţiona astfel:

în cazul unei noi misiuni, nu va accepta misiunea, sau, în cazul unei misiuni recurente, se va retrage din misiune, acolo unde legea sau regulamentul aplicabil permite retragerea; sau

în cazul în care legea sau reglementările interzic auditorului să refuze o misiune sau retragerea dintr-o misiune nu este posibilă, efectuând auditul situaţiilor financiare ale grupului în măsura în care a fost posibil, să declare imposibilitatea exprimării unei opinii asupra situaţiilor financiare ale grupului.

Strategia generală de audit şi planul de auditEchipa misiunii la nivelul grupului va stabili o strategie generală de audit la nivelul grupului şi va elabora un

plan de audit la nivelul grupului în conformitate cu ISA 300.Partenerul de misiune la nivelul grupului va revizui strategia generală de audit la nivelul grupului şi planul de

audit la nivelul grupului.Înţelegerea auditorului componenteiDacă echipa misiunii la nivelul grupului intenţionează să solicite unui auditor al componentei să deruleze

activitatea asupra informaţiilor financiare ale unei componente, echipa misiunii la nivelul grupului va obţine o înţelegere asupra următoarelor:

(a) Dacă auditorul componentei înţelege şi va respecta cerinţele de etică relevante pentru auditul grupului şi, în special, dacă este independent.

256

(b) Competenţa profesională a auditorului componentei.(c) Dacă echipa misiunii la nivelul grupului va putea să se implice în activitatea auditorului componentei

în măsura necesară pentru obţinerea de suficiente probe de audit adecvate.(d) Dacă auditorul componentei acţionează într-un mediu de reglementare care supraveghează în mod

activ auditorii.

151.Prezentati procesul de consolidare si comunicare cu auditorul componentei ISA 600. Considerente speciale -auditul situatiilor financiare ale grupului (inclusiv activitatea auditorilor componentelor).

RASPUNS:Procesul de consolidareechipa misiunii la nivelul grupului obţine o înţelegere asupra controalelor la nivelul grupului şi a procesului

de consolidare, inclusiv instrucţiunile emise de conducerea grupului către componente.Echipa misiunii la nivelul grupului va:- elabora şi desfăşura proceduri de audit suplimentare asupra procesului de consolidare ca reacţie la riscurile

evaluate ale unor denaturări semnificative în situaţiile financiare ale grupului ce reies din procesul de consolidare;

- evalua gradul de adecvare, exhaustivitatea şi corectitudinea ajustărilor şi reclasificărilor de consolidare şi va evalua dacă există posibili factori sau indicatori de risc de fraudă din partea conducerii.

- daca informaţiile financiare ale componentei au fost ajustate în mod corespunzător în scopul întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare ale grupului

- stabili daca informaţiile financiare identificate in comunicatul auditorului componentei reprezintă informaţiile financiare încorporate în situaţiile financiare ale grupului.

- evalua dacă ajustările corespunzătoare au fost făcute acelor situaţii financiare, în conformitate cu cadrul financiar de raportare aplicabil.

Comunicare cu auditorul componentei40.Echipa misiunii la nivelul grupului va comunica cerinţele sale către auditorul componentei în timp util.

Această comunicare va stabili activitatea ce se va desfăşura, utilizarea rezultatului respectivei activităţi, precum şi forma şi conţinutul comunicării auditorului componentei cu echipa misiunii la nivelul grupului.si va cuprinde următoarele:

(a) solicitare ca auditorul componentei, cunoscând contextul în care echipa misiunii la nivelul grupului va folosi rezultatele activităţii auditorului componentei, confirmă faptul că auditorul componentei va coopera cu echipa misiunii la nivelul grupului

(b)Cerinţele de etică relevante pentru auditul grupului şi, în special, cerinţele de independenţă. (c) cazul în care un audit sau o revizuire a informaţiilor financiare ale componentei, pragul de semnificaţie al

componentei şi nivelul peste care denaturările nu pot fi considerate în mod clar neimportante pentru situaţiile financiare ale grupului.

(d)orice alte riscuri semnificative de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare ale grupului, ca urmare a fraudei sau erorii, în cadrul componentei, şi reacţiile auditorului componentei la aceste riscuri.

(e) părţile afiliate neidentificate anterior de către conducerea grupului sau echipa misiunii la nivelul grupului. Echipa misiunii la nivelul grupului va stabili dacă este necesară prezentarea acestor părţi afiliate suplimentare altor auditori ai componentelor.

41.Echipa misiunii la nivelul grupului va solicita auditorului componentei să comunice aspectele relevante pentru concluzia echipei misiunii la nivelul grupului cu privire la auditul grupului. Această comunicare va cuprinde:

(a) Dacă auditorul componentei a respectat cerinţele de etică relevante pentru auditul grupului, inclusiv independenţa şi experienţa profesională;

(b) Dacă auditorul componentei a respectat cerinţele echipei misiunii la nivelul grupului;(c) Identificarea informaţiilor financiare ale componentei asupra căreia raportează auditorul

componentei;(d) Informaţii asupra cazurilor de nerespectare a legilor sau reglementărilor care pot provoca

denaturarea semnificativă a situaţiilor financiare ale grupului;(e) O listă de denaturări necorectate ale informaţiilor financiare ale componentei (lista necesară nu

cuprinde denaturările aflate sub pragul de denaturări în mod clar nesemnificative comunicat de către echipa misiunii la nivelul grupului ;

(f) Indicatorii privind posibile influenţe ale conducerii;(g) Descrierea oricărei deficienţe semnificative identificate în controlul intern la nivelul componentei;(h) Alte probleme importante pe care auditorul componentei le comunică sau se aşteaptă să le comunice cu

persoanele însărcinate cu guvernanţa componentei, inclusiv frauda sau suspiciunea de fraudă ce implică angajaţii cu

257

roluri importante in controlul intern la nivelul componentei, conducerea componentei sau alte persoane în cazul în care frauda a generat o denaturare semnificativă a informaţiilor financiare ale componentei;

(i) Orice fel de alte aspecte care pot fi relevante pentru auditul grupului sau asupra cărora auditorul componentei doreşte să atragă atenţia echipei misiunii la nivelul grupului, inclusiv excepţiile notate în declaraţiile scrise pe care auditorul componentei le solicitase din partea conducerii componentei;

(j) Constatările generale, concluziile sau opiniile auditorului componentei.

152.Prezentati principalele aspecte cu privire la care echipa misiunii la nivelul grupului obtine o intelegere- Anexa 2 ISA 600.

RASPUNS:Principalele aspecte cu privire la care echipa misiunii la nivelul grupului obtine o intelegereControalele la nivelul grupului1. Controalele la nivelul grupului pot include o combinaţie între următoarele: Întâlniri regulate între conducerea grupului şi a componentei pentru a discuta evoluţiile afacerii şi a

revizui performanţa. Monitorizarea operaţiunilor componentelor şi a rezultatelor financiare, inclusiv a proceselor de rutină de

raportare, care permit conducerii grupului să monitorizeze performanţa componentelor raportate la bugete, şi întreprinderea acţiunilor adecvate.

Procesul conducerii grupului de evaluare a riscului, mai exact, procesul de identificare, analiză şi gestionare a riscurilor afacerii, inclusiv riscul de fraudă, care ar putea genera denaturarea semnificativă a situaţiilor financiare ale grupului.

Monitorizarea, controlarea, reconcilierea şi eliminarea tranzacţiilor şi profiturilor nerealizate intra-grup, şi a soldurilor conturilor intra-grup la nivelul grupului.

Un proces de monitorizare a oportunităţii şi a corectitudinii şi exhaustivităţii informaţiilor financiare primite de la componente.

Un sistem IT central controlat de aceleaşi controale generale ale sistemelor informatice pentru tot grupul sau o parte a acestuia.

Activităţi de control, din cadrul sistemului IT, comune pentru toate componentele, sau o parte dintre acestea.

Monitorizarea controalelor, inclusiv a activităţilor de audit intern şi a programelor de auto-evaluare. Politici şi proceduri consecvente, inclusiv un manual de proceduri privind raportarea financiară la nivelul

grupului. Programe la nivelul grupului, precum coduri de conduită sau programe de prevenire a fraudelor. Prevederi pentru desemnarea autorităţii şi responsabilităţii către conducerea componentelor.Procesul de consolidare1. Înţelegerea de către echipa misiunii la nivelul grupului a procesului de consolidare poate include aspecte

precum următoarele:Aspecte legate de cadrul de raportare financiară aplicabil: Măsura în care conducerea componentei înţelege cadrul de raportare financiară aplicabil. Procesul de identificare şi contabilizare a componentelor în conformitate cu cadrul de raportare financiară

aplicabil. Procesul de identificare a segmentelor raportabile pentru raportarea pe segmente în conformitate cu

cadrul de raportare financiară aplicabil. Procesul de identificare a relaţiilor dintre părţile afiliate şi a tranzacţiilor cu părţi afiliate pentru raportarea

în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil. Politicile contabile aplicate situaţiilor financiare ale grupului, schimbările faţă de cele din anul financiar

anterior, şi schimbările generate de standarde noi sau revizuite în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil.

Procedurile pentru tratarea componentelor ce au închideri ale exerciţiului financiar diferite faţă de închiderea exerciţiului financiar al grupului.

Aspecte legate de procesul de consolidare: Procesul conducerii grupului de obţinere a unei înţelegeri cu privire la politicile contabile utilizate de

componente şi, dacă este cazul, asigurarea faptului că se utilizează politici contabile uniforme pentru întocmirea informaţiilor financiare ale componentelor şi a faptului că diferenţele între politicile contabile sunt identificate, şi ajustate acolo unde este necesar, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil. Politicile contabile uniforme sunt principiile, fundamentele, convenţiile, regulile şi practicile specifice adoptate de un grup, pe baza cadrului de raportare financiară aplicabil, pe care le folosesc componentele pentru a raporta tranzacţiile similare în mod consecvent. Aceste politici sunt descrise de regulă în manualul de proceduri privind raportarea financiară şi

258

pachetul de raportare emis de conducerea grupului. Procesul conducerii grupului de a asigura o raportare financiară completă, corectă şi oportună din partea

componentelor pentru consolidare. Procesul de transpunere a informaţiilor financiare ale componentelor străine în moneda situaţiilor

financiare ale grupului. Modul de organizare a sistemului IT pentru consolidare, inclusiv manualul şi etapele automatizate ale

procesului, şi controalele manuale şi programate stabilite în diferite etape ale procesului de consolidare. Procesul conducerii grupului pentru obţinerea informaţiilor cu privire la evenimentele ulterioare. Aspecte privind ajustările de consolidare: Procesul de înregistrare a ajustărilor de consolidare, inclusiv a întocmirii, autorizării şi procesării

înregistrărilor aferente în contabilitate şi experienţa personalului responsabil pentru consolidare. Ajustările de consolidare cerute de cadrul de raportare financiară aplicabil. Motivarea din punct de vedere al afacerilor pentru evenimentele şi tranzacţiile care au condus la apariţia

ajutărilor de consolidare. Frecvenţa, natura şi dimensiunea tranzacţiilor dintre componente. Procedurile de monitorizare, controlare, reconciliere şi eliminare a tranzacţiilor şi profiturilor nerealizate

intra-grup, şi soldurilor conturilor intra-grup. Măsurile luate pentru a ajunge la valoarea justă a activelor şi datoriilor achiziţionate, procedurile pentru

amortizarea fondului comercial (dacă este cazul) şi testarea fondului comercial pentru depreciere, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil.

Aranjamentele cu un proprietar majoritar sau participaţiile minoritare cu privire la pierderile înregistrate de o componentă (de exemplu, o obligaţie a participaţiilor minoritare de a regla astfel de pierderi).

153. Prezentati obiectivele auditului, aspectele legate de statut, capital propriu si rezerve, referentialul M1/1 din Ghidul pentru un audit de calitate.

RASPUNS:Auditorul trebuie sa se asigure ca:

- rezervele, capitalul şi rulajele acestora sunt prezentate fidel în situaţiile finan¬ciare, în conformitate cu legislaţia adecvată, standardele contabile aplicabile şi actul constitutiv;

- entitatea s-a conformat tuturor cerinţelor, restricţiilor şi altor condiţii impuse de actul constitutiv al acesteia, în ceea ce priveşte rezervele, împrumuturile şi dividendele

- dividendele plătite şi repartizate au fost corect contabilizate şi sunt acoperite din profiturile disponibile în vederea distribuirii.

- entitatea se conformează sarcinilor statutare impuse de legislaţia adecvată.- toate aspectele importante legate de entitate surit autorizate prin procesele verbale, iar deciziile

importante din aceste procese verbale sunt corect reflectate în conturile contabile şi, după caz, sunt referenţiate în foile de lucru relevante pentru audit.

154.Prezentati intelegerea dumneavoastra cu privire la revizuirea la cald si revizuirea la rece a misiunii de audit (definitii).

RASPUNS:Revizuirea la cald a misiunii - Obiectivul unei revizuiri la cald a unei misiuni este acela de a asigura faptul

că raportul de audit ce urmează a fi emis este adecvat în circumstanţele date. O revizuire la cald a misiunii include:•O evaluare independentă a opiniei de audit exprimate de auditor cu privire la clienţii cu risc mare.•Revizuirea misiunii de către auditor.• Implicarea auditorului prin exprimarea opiniilor sale cu privire la problemele ridicate.•Un raport care să recomande aspectele cheie pe care să le adreseze înainte ca raportul de audit să fie emis.Revizuirea la rece a misiunii - O evaluare a unei misiuni de audit după ce raportul de audit a fost emis.

Obiectivul acestei revizuiri este acela de a identifica orice aspecte privind neregularităţi care ar putea, de asemenea, să fie reflectate în alte misiuni de audit. O revizuire la rece a unei misiuni include:•Revizuirea unui dosar selectat de auditor pentru a identifica metode de îmbunătăţire pentru misiunile de

audit încheiate.•Revizuirea situaţiilor financiare pentru a asigura respectarea IFRS/cadrului financiar - contabil.• Implicarea auditorului prin exprimarea opiniilor sale cu privire la aspectele ridicate.•O prezentare a identificărilor la sfârşitul revizuirii.

259

•Un raport care să recomande paşii stabiliţi pentru îmbunătăţire

155.Care sunt cerinţele ISRE 2400 - Misiuni de revizuire a situaţiilor financiare, privind obiectivul, principiile generale, aria de aplicabilitate, tipul de asigurare, termenii misiunii, planificarea, activitatea altor experţi şi documentaţia unei misiuni (angajament) de revizuire?

RASPUNS:Obiectivul unei misiuni de revizuire Obiectivul unei revizuiri a situaţiilor financiare este de a permite unui practician să stabilească dacă, pe baza

procedurilor care nu oferă toate probele cerute într-un audit, a sesizat vreun aspect care îl determină să creadă că situaţiile financiare nu sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil (asigurare negativă).

Principii generale ale unei misiuni de revizuire Practicianul trebuie să respecte Codul etic al profesioniştilor contabili emis de Federaţia Internaţională a

Contabililor. Practicianul trebuie să planifice şi să efectueze revizuirea cu o atitudine de scepticism profesional,

recunoscând că pot exista circumstanţe care să aibă drept rezultat situaţii financiare denaturate în mod semni -ficativ.

În scopul exprimării unei asigurări negative în raportul de revizuire, practicianul trebuie să obţină suficiente probe de audit adecvate în primul rând prin intervievări şi proceduri analitice, pentru a putea formula concluzii.

Aria de aplicabilitate a unei revizuiri Expresia ,,aria de aplicabilitate a unei revizuiri” se referă la procedurile de revizuire ce sunt necesare în

circumstanţele date, în scopul atingerii obiectivului revizuirii. Procedurile necesare pentru a efectua o revizuire a situaţiilor financiare trebuie să fie determinate de practician, ţinând cont de cerinţele acestui ISRE, ale organismelor profesionale relevante, ale legislaţiei şi reglementărilor şi, acolo unde e cazul, de termenii misiunii de revizuire şi de cerinţele de raportare.

Tipul de asigurareO misiune de revizuire furnizează un nivel moderat de asigurare conform căreia informaţiile care fac

obiectul revizuirii nu conţin denaturări semnificative, această situaţie fiind exprimată sub forma unei asigurări negative.

Termenii misiunii Practicianul şi clientul trebuie să fie de acord asupra termenilor misiunii. Termenii conveniţi vor fi

incluşi într-o scrisoare de misiune sau în altă formă adecvată, cum ar fi un contract. Aspectele care vor fi cuprinse în scrisoarea de misiune includ: Obiectivul serviciului care este prestat. Responsabilitatea conducerii pentru situaţiile financiare. Aria de aplicabilitate a revizuirii, incluzând trimiterile la acest Standard Internaţional privind Misiunile de

Revizuire 2400 (ori la standarde sau practici naţionale relevante). Acces fără restricţii la oricare dintre registre, documentaţii şi alte informaţii cerute în legătură cu revizuirea. O mostră din raportul care se preconizează a fi predat. Faptul că nu este sigur că misiunea va prezenta acte ilegale sau alte neregularităţi, de exemplu, fraude sau

delapidări care ar putea exista. O declaraţie conform căreia nu se desfăşoară un audit şi nu va fi exprimată o opinie de audit PlanificarePracticianul trebuie să planifice activitatea astfel încât să fie efectuată o misiune eficientă. În planificarea unei revizuiri a situaţiilor financiare, practicianul trebuie să obţină sau să actualizeze

cunoştinţele referitoare la client, incluzând considerente cu privire la organizarea entităţii, sistemele de contabilitate ale entităţii, caracteristicile operaţionale ale acesteia şi natura activelor, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor sale.

Practicianul trebuie să aibă o înţelegere a acestor aspecte şi a altor aspecte relevante pentru situaţiile financiare, de exemplu, cunoaşterea metodelor de producţie şi distribuţie ale entităţii, a liniei de produse, a amplasării facilităţilor de operare şi a părţilor afiliate. Practicianul are nevoie de această înţelegere pentru a putea face intervievări relevante şi pentru a proiecta proceduri adecvate şi, de asemenea, pentru a evalua răspunsurile şi informaţiile obţinute.

Activitatea desfăşurată de alţii Atunci când sunt utilizate rezultatele din activitatea altui practician sau a unui expert, practicianul trebuie să

fie mulţumit că o astfel de activitate este adecvată scopurilor revizuirii.Documentaţie Practicianul trebuie să documenteze aspectele care sunt importante în oferirea de probe ce susţin raportul de

260

revizuire şi probele conform cărora revizuirea a fost efectuată în concordanţă cu acest standard.

156.Care sunt procedurile si probele cerute de ISRE 2400, exclusiv cele ilustrative detaliate prezentate în Anexa 2 la acest standard?

RASPUNS:Proceduri şi probe Practicianul trebuie să aplice raţionamentul profesional în determinarea naturii, momentului şi ariei de cuprindere specifice a procedurilor de revizuire. Practicianul va fi îndrumat de aspecte, cum ar fi:

1. Orice cunoştinţe însuşite prin efectuarea de audituri sau de revizuire a situaţiilor financiare în perioadele anterioare.

2. Cunoaşterea clientului de către practician, inclusiv cunoaşterea principiilor de contabilitate şi a practicilor din sectorul în care entitatea operează.

3. Sistemele contabile ale entităţii. 4. Măsura în care un element particular este afectat de raţionamentul conducerii. 5. Pragul de semnificaţie al tranzacţiilor şi soldurilor conturilor.

Practicianul trebuie să aplice aceleaşi considerente legate de pragul de semnificaţie ca cele aplicate atunci când se exprimă o opinie de audit asupra situaţiilor financiare. Cu toate că există un risc mai mare decât într-un audit ca denaturările să nu fie depistate în urma unei revizuiri, raţionamentul asupra ceea ce este semnificativ este făcut prin referire la informaţiile asupra cărora practicianul raportează şi ale nevoilor acelora ce se bazează pe acele informaţii, şi nu la nivelul de asigurare oferit. Procedurile pentru revizuirea situaţiilor financiare vor include, în mod normal:

1. Obţinerea unei înţelegeri a activităţilor entităţii şi a sectorului în care aceasta operează. 2. Intervievări privind principiile de contabilitate şi practicile entităţii. 3. Intervievări privind procedurile entităţii în legătură cu înregistrarea, clasificarea, sintetizarea tranzacţiilor,

acumularea de informaţii pentru prezentarea lor în situaţiile financiare şi întocmirea acestora. 4. Intervievări privind toate afirmaţiile semnificative din situaţiile financiare. 5. Procedurile analitice proiectate pentru a identifica relaţiile şi elementele individuale care par neobişnuite.

Astfel de proceduri includ: a. Compararea situaţiilor financiare cu situaţiile din perioadele anterioare. b. Compararea situaţiilor financiare cu rezultatele anticipate şi poziţia financiară. c. Studiul relaţiilor dintre elementele situaţiilor financiare care se aşteaptă să fie în conformitate cu un

model previzionat bazat pe experienţa entităţii sau pe normele din sectorul de activitate. 6. Intervievări privind acţiuni ce au avut loc la întâlnirile acţionarilor, ale Consiliului de Administraţie ,

comitetelor Consiliului de Administraţie şi la alte întâlniri care pot afecta situaţiile financiare. 7. Citirea situaţiilor financiare pentru a stabili dacă, pe baza informaţiilor ce vin în atenţia practicianului,

situaţiile financiare par să fie în conformitate cu baza de contabilitate indicată. 8. Obţinerea de rapoarte de la alţi auditori, dacă există vreunul şi dacă se consideră a fi necesar, care au fost

angajaţi pentru a audita sau revizui situaţiile financiare ale componentelor entităţii. 9. Intervievarea persoanelor ce au responsabilitatea aspectelor financiare şi de contabilitate privind, de

exemplu: Dacă toate tranzacţiile au fost înregistrate a. Dacă situaţiile financiare au fost întocmite în concordanţă cu baza de contabilitate indicată. b. Modificări ale activităţilor entităţii şi ale principiilor şi practicilor contabile. c. Aspecte în legătură cu care au apărut întrebări pe parcursul aplicării procedurilor anterioare. d. Obţinerea de declaraţii scrise din partea conducerii când acest lucru se consideră adecvat.

Practicianul trebuie să cerceteze evenimentele ulterioare datei situaţiilor financiare care pot implica ajustarea sau prezentarea lor în situaţiile financiare.

Practicianul nu are nici o responsabilitate în efectuarea de proceduri pentru a identifica evenimente apărute după data raportului de revizuire.

Dacă practicianul are motive să creadă că informaţiile ce fac obiectul revizuirii pot fi denaturate în mod semnificativ, acesta trebuie să efectueze proceduri suplimentare sau mult mai extinse după cum este necesar, pentru a putea exprima o asigurare negativă sau să confirme că este necesar un raport modificat.

157.Care sunt cerinţele privind conţinutul şi care sunt elementele de bază ale raportului (concluziilor) de revizuire a situaţiilor financiare conform ISRE 2400?

RASPUNS:

261

Concluzii şi raportare Raportul de revizuire trebuie să conţină o formă clară scrisă a asigurării negative. Practicianul trebuie să

revizuiască şi să evalueze concluziile ce reies din probele obţinute ca bază a exprimării asigurării negative. Raportul asupra unei revizuiri a situaţiilor financiare descrie aria de aplicabilitate a misiunii pentru a permite

cititorului să înţeleagă natura activităţii desfăşurate şi să clarifice faptul că nu a fost efectuat un audit şi, prin urmare, că nu este exprimată o opinie de audit.

Raportul asupra unei revizuiri a situaţiilor financiare trebuie să conţină următoarele elemente de bază, în mod normal în următoarea ordine:

(a) Titlul; (b) Destinatar; (c) Paragraf de deschidere sau introductiv incluzând:

(i) Identificarea situaţiilor financiare asupra cărora s-a făcut revizuirea; şi (ii) O declaraţie privind responsabilitatea conducerii entităţii şi responsabilitatea practicianului;

(d) Paragraful ce cuprinde aria de aplicabilitate, descriind natura revizuirii, incluzând:(i) O referire la acest Standard Internaţional privind Misiunile de Revizuire 2400 aplicabil misiunilor

de revizuire sau la standarde sau practici naţionale relevante.;(ii) O declaraţie că revizuirea este limitată, în primul rând, la investigaţii şi proceduri analitice;

(iii) O declaraţie că nu a fost efectuat un audit, că procedurile întreprinse oferă o asigurare mai redusă decât în cazul unui audit şi că nu este exprimată o opinie de audit;

(e) Declaraţia de asigurare negativă; (f) Data raportului; (g) Adresa practicianului; şi (h) Semnătura practicianului.

Raportul de revizuire trebuie: (a) Să menţioneze că în timpul revizuirii nimic nu a venit în atenţia practicianului pentru a-l determina pe

practician să creadă că situaţiile financiare nu oferă o imagine fidelă (sau „nu sunt prezentate fidel, sub toate aspectele semnificative”) în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil (asigurare negativă); sau

(b) Dacă anumite aspecte vin în atenţia practicianului, să descrie respectivele aspecte care deteriorează imaginea fidelă (sau „prezentare fidelă, sub toate aspectele semnificative”) în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil, incluzând, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil, o cuantificare a efectului(telor) posibil(e) asupra situaţiilor financiare, şi fie:

(i) Exprimă o rezervă în privinţa asigurării negative oferite; (ii) În cazul în care efectul aspectului este atât de semnificativ şi profund pentru situaţiile financiare

încât practicianul concluzionează că o opinie cu rezerve nu este adecvată pentru a prezenta natura eronată sau incompletă a situaţiilor financiare, emite o declaraţie contrară din care să rezulte că situaţiile financiare nu oferă o imagine fidelă (sau „nu sunt prezentate cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative”) în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil;

(c) Dacă a existat o limitare semnificativă a ariei de aplicabilitate, să descrie limitarea şi fie: (i) Se exprimă o rezervă asupra asigurării negative privind posibila ajustare a situaţiilor financiare care

ar fi putut fi determinată ca fiind necesară dacă limitarea nu ar fi existat;(ii) Nu se oferă nici o asigurare, atunci când posibilul efect al limitării este atât de semnificativ şi

profund încât practicianul conchide că nu poate fi oferit nici un nivel de asigurare.Practicianul trebuie să dateze raportul de revizuire cu data la care revizia este terminată, ceea ce include şi

efectuarea de proceduri referitoare la evenimentele ce au loc până la data raportului. Cu toate acestea, pentru că responsabilitatea practicianului este de a raporta asupra situaţiilor financiare aşa cum sunt întocmite şi prezentate de conducere, practicianul nu trebuie să dateze raportul de revizuire mai devreme de data la care situaţiile financiare au fost aprobate de conducere.

158.Prezentaţi principalele proceduri ilustrative detaliate, menţionate în Anexa 2 la ISRE 2400, ce pot fi efectuate într-o astfel de misiune (angajament), privitoare la aspecte generale, numerar, creanţe şi stocuri.

RASPUNS:

262

Generalităţi1. Discutarea termenilor şi a ariei de aplicabilitate a misiunii cu clientul şi echipa misiunii 2. Pregătirea unei scrisori de misiune stabilind termenii şi aria de aplicabilitate a misiunii 3. Obţinerea unei înţelegeri a activităţilor entităţii şi a sistemului de înregistrare a informaţiilor financiare

şi de întocmire a situaţiilor financiare 4. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă toate informaţiile financiare sunt înregistrate:

(a) Complet; (b) Prompt; şi (c) După primirea autorizărilor necesare

5. Obţinerea balanţei de verificare şi determinarea conformităţii acesteia cu registrul-jurnal şi situaţiile financiare

6. Analizarea rezultatelor obţinute în misiunile de audit şi de revizuire anterioare, inclusiv a ajustărilor contabile cerute

7. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă au avut loc modificări semnificative în entitate faţă de anul trecut (de exemplu, modificări ale acţionariatului sau modificări în structura capitalului)

8. Se efectuează intervievări cu privire la politicile contabile şi se consideră dacă: (a) Acestea sunt în conformitate cu standardele naţionale sau internaţionale; (b) Au fost aplicate corect; şi(c) Au fost aplicate în mod consecvent şi, dacă nu, se ia în considerare dacă au fost prezentate orice

modificări ale politicilor contabile 9. Se citesc procesele-verbale de la întâlnirile acţionarilor, Consiliului de Administraţie şi ale altor

comitete abilitate pentru a identifica aspectele ce pot fi importante la revizuire 10. Se efectuează intervievări cu privire la măsura în care acţiunile întreprinse la întâlnirile acţionarilor,

Consiliului de Administraţie sau la alte întâlniri comparabile care afectează situaţiile financiare au fost în mod adecvat reflectate în acestea

11. Se efectuează intervievări cu privire la existenţa tranzacţiilor cu părţile afiliate, cum au fost contabilizate astfel de tranzacţii şi dacă acestea au fost în mod corect prezentate

12. Se efectuează intervievări cu privire la contingenţe şi angajamente 13. Se efectuează intervievări cu privire la planurile de cedare a activelor sau a segmentelor majore de

afaceri 14. Se obţin situaţiile financiare şi se discută cu conducerea 15. Se analizează caracterul adecvat al prezentării de informaţii în situaţiile financiare şi compatibilitatea lor

cu clasificarea 16. Se compară rezultatele prezentate în situaţiile financiare ale perioadei curente cu cele prezentate în

situaţiile financiare pentru perioade anterioare comparabile şi, dacă este posibil, cu prognoze şi previziuni

17. Se obţin explicaţii din partea conducerii pentru orice fluctuaţii sau inconsecvenţe neobişnuite din situaţiile financiare

18. Se analizează efectul oricăror erori necorectate – individual sau cumulat Se aduc în atenţia conducerii aceste erori şi se determină modul în care erorile necorectate vor influenţa raportul asupra revizuirii

19. Se ia în considerare obţinerea unei declaraţii din partea conducerii Numerar

20. Se obţin reconcilierile bancare Se efectuează intervievări cu privire la orice elemente de reconciliere mai vechi sau neobişnuite cu personalul clientului

21. Se efectuează intervievări cu privire la transferurile de numerar pentru perioada anterioară şi ulterioară datei revizuirii

22. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă există vreo restricţie asupra soldurilor de numerar Creanţe

1. Se cercetează politicile contabile privind înregistrarea iniţială a creanţelor comerciale şi se determină dacă s-au acordat reduceri la aceste tranzacţii

2. Se obţine un tabel al creanţelor şi se determină dacă totalul este în concordanţă cu balanţa de verificare 3. Se obţin şi se analizează explicaţiile referitoare la variaţiile semnificative din soldurile conturilor faţă de

perioadele anterioare sau faţă de valorile anticipate 4. Se obţine o analiză privind maturitatea creanţelor comerciale Se investighează motivul existenţei unor

solduri sau rulaje neobişnuit de mari, soldurilor creditoare ale conturilor sau orice alte solduri neobişnuite, cercetând gradul de încasare al acestora

5. Se discută cu conducerea clasificarea creanţelor, incluzând soldurile din perioada precedentă , soldurile creditoare nete şi sumele datorate de acţionari, directori şi alte părţi afiliate, din situaţiile financiare

263

6. Se efectuează intervievări cu privire la metoda de identificare a conturilor „cu plată lentă” şi de stabilire a reducerilor pentru conturile îndoielnice, având în vedere gradul de rezonabilitate a metodei

7. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă creanţele au fost depuse drept garanţie, dacă au fost recuperate prin contracte de factoring sau dacă au fost actualizate

8. Se efectuează intervievări cu privire la procedurile aplicate pentru a asigura că s-a obţinut separarea adecvată a tranzacţiilor de vânzare de încasările din vânzări

9. Se efectuează intervievări cu privire la măsura în care conturile reprezintă bunuri în consignaţie şi, în acest caz, dacă au fost făcute ajustări pentru a transforma aceste tranzacţii şi pentru a include aceste bunuri în stocuri

10. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă după data bilanţului au fost acordate credite mari în comparaţie cu venitul înregistrat şi dacă au fost constituite provizioane pentru aceste valoriStocuri

1. Se obţine lista stocurilor şi se determină dacă:(a) Totalul corespunde cu soldul din balanţa de verificare; şi (b) Lista se bazează pe inventarierea stocului

2. Se cercetează metoda de inventariere a unităţilor din stoc 3. Acolo unde nu a fost efectuată o inventariere la data bilanţului, se cercetează dacă:

(a) Este folosit un sistem de inventariere continuu şi dacă sunt făcute comparări periodice cu cantităţile din stoc; şi dacă

(b) Este folosit un sistem de cost integrat şi dacă acesta a produs informaţii credibile în trecut 4. Se discută ajustările făcute ce rezultă din ultima inventariere a stocului 5. Se efectuează intervievări cu privire la procedurile aplicate pentru a controla separarea exerciţiilor şi

orice alte fluctuaţii ale stocului 6. Se cercetează baza utilizată la evaluarea fiecărei categorii de stoc şi în special referitor la eliminarea

profiturilor inter-filiale Se cercetează dacă stocul este evaluat la minimul dintre cost şi valoarea realizabilă netă

7. Se analizează consecvenţa cu care au fost aplicate metodele de evaluare a stocurilor, incluzând factori cum sunt cheltuielile cu materialele, cu forţa de muncă şi cheltuielile de regie

8. Se compară valorile categoriilor majore de stoc cu acelea din perioadele anterioare şi cu cele anticipate pentru perioada curentă Se cercetează fluctuaţiile şi diferenţele majore

9. Se compară stocul cu cel din perioadele anterioare 10. Se efectuează intervievări cu privire la metoda folosită pentru a identifica stocurile lente şi pe cele

depreciate şi dacă astfel de stocuri au fost contabilizate la valoarea realizabilă netă 11. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă vreunul dintre stocuri este în consignaţie şi, în acest

caz, dacă au fost efectuate ajustări pentru a exclude astfel de bunuri din stoc 12. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă există vreo parte a stocului depusă drept garanţie,

stocată în alte locuri sau în consignaţie la alţii şi să se ia în considerare dacă astfel de tranzacţii au fost contabilizate ca atare

159.Prezentaţi principalele proceduri illustrative detaliate, menţionate în Anexa 2 la ISRE 2400, ce pot fi efectuate într-o astfel de misiune (angajament), privitoare la plasamente, mijloace fixe şi amortizare, împrumuturi, datorii comerciale, obligaţii şi datorii contingente, venituri şi alte taxe, evenimente ulterioare, litigii şi capitaluri proprii.

RASPUNS:Plasamente 1. Se obţine un tabel al plasamentelor existente la data bilanţului şi se determină dacă acesta este în

concordanţă cu balanţa de verificare. 2. Se efectuează intervievări cu privire la politica contabilă aplicată plasamentelor. 3. Se cer informaţii de la conducere despre valoarea contabilă a plasamentelor. Se consideră dacă există

orice fel de probleme de realizare. 4. Se apreciază dacă câştigurile, pierderile şi veniturile din investiţii au fost contabilizate corect. 5. Se cercetează clasificarea plasamentelor pe termen lung şi pe termen scurt. Mijloacele fixe şi amortizarea 1. Se obţine un tabel al mijloacelor fixe indicând costul şi amortizarea cumulată şi se determină dacă

respectivele sume sunt în concordanţă cu sumele din balanţa de verificare. 2. Se efectuează intervievări cu privire la politica de contabilitate aplicată privind provizioanele pentru

amortizări şi se face distincţie între elementele

264

3. de capital şi de menţinere a acestuia. Se determină dacă mijloacele fixe au suferit o depreciere semnificativă, permanentă a valorii.

4. Se discută cu conducerea adăugările şi eliminările din conturile mijloacelor fixe şi modul de contabilizare a câştigurilor şi pierderilor din vânzări sau casări. Se cercetează dacă toate aceste tranzacţii au fost contabilizate.

5. Se efectuează intervievări cu privire la consecvenţa cu care metodele şi ratele de amortizare au fost aplicate şi se compară provizioanele pentru amortizare cu cele din anii anteriori.

6. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă există sechestru pe mijloacele fixe. 7. Se discută dacă operaţiunile de leasing au fost corect reflectate în situaţiile financiare în conformitate cu

reglementările contabile în vigoare. Împrumuturi de plătit 1. Se obţine de la conducere un tabel al împrumuturilor de plătit şi se determină dacă totalul este în

concordanţă cu balanţa de verificare. 2. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă există vreun împrumut pentru care conducerea nu a

satisfăcut prevederile din contract şi, dacă există, se cercetează ce acţiuni a întreprins conducerea în acest sens şi dacă au fost făcute ajustări adecvate în situaţiile financiare.

3. Se analizează caracterul rezonabil al dobânzilor în relaţie cu soldurile împrumuturilor. 4. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă împrumuturile obţinute sunt garantate. 5. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă împrumuturile obţinute au fost clasificate ca

împrumuturi curente şi pe termen lung. Datorii comerciale 1. Se efectuează intervievări cu privire la politicile contabile aplicate pentru 2. înregistrarea iniţială a datoriilor comerciale şi dacă entitatea are dreptul să facă orice fel de reduceri

pentru astfel de tranzacţii. 3. Se obţin şi se analizează explicaţiile variaţiilor semnificative din soldurile conturilor faţă de perioadele

anterioare sau faţă de valorile anticipate. 4. Se obţine un tabel al datoriilor comerciale şi se determină dacă totalul concordă cu balanţa de verificare. 5. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă soldurile sunt reconciliate cu situaţiile creditorilor şi să

se compară cu soldurile din perioadele anterioare. Se compară cifra de afaceri cu cea din perioadele anterioare. 6. Se analizează posibilitatea existenţei unor datorii semnificative neînregistrate. 7. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă datoriile către acţionari, directori şi alte părţi afiliate

sunt prezentate separat. Obligaţii angajate şi datorii contingente 1. Se obţine un tabel al obligaţiilor angajate şi se determină dacă totalul concordă cu balanţa de verificare. 2. Se compară soldurile de cheltuieli majore cu cele similare din perioadele anterioare. 3. Se efectuează intervievări cu privire la aprobările pentru astfel de obligaţii, termenele de plată,

respectarea clauzelor, garanţiile şi clasificările. 4. Se efectuează intervievări cu privire la metoda de determinare a obligaţiilor angajate. 5. Se efectuează intervievări cu privire la natura sumelor incluse în datoriile contingente şi în angajamente. 6. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă există vreo datorie contingentă sau efectivă care nu a

fost înregistrată în conturi. Dacă există, se discută cu conducerea dacă trebuie constituite provizioane sau dacă trebuie făcută o prezentare de informaţii în notele la situaţiile financiare.

venituri şi alte taxe 1. Se efectuează intervievări cu conducerea în legătură cu existenţa unor evenimente, inclusiv dispute cu

autorităţile fiscale, care ar putea avea un efect important asupra datoriilor fiscale ale entităţii. 2. Se analizează cheltuielile fiscale în relaţie cu venitul entităţii pentru acea perioadă. 3. Se efectuează intervievări cu privire la conducerea în legătură cu gradul de adecvare a înregistrării

obligaţiilor fiscale amânate sau curente, inclusiv a provizioanelor în ceea ce priveşte perioadele anterioare. Evenimente ulterioare 1. Se obţin de la conducere ultimele situaţii financiare interimare şi se compară cu situaţiile financiare

revizuite sau cu cele din perioadele comparabile ale anului precedent. 2. Se efectuează intervievări cu privire la evenimentele ce au un efect major asupra situaţiilor financiare

aflate sub revizuire petrecute după data bilanţului, în special dacă: (a) Ulterior datei bilanţului au apărut angajamente sau incertitudini substanţiale; (b)Până la data intervievării au apărut schimbări semnificative în capitalul social, datoriile pe termen lung

sau în capitalul circulant; şi (c) Au fost făcute ajustări neobişnuite în timpul perioadei dintre data bilanţului şi data intervievării. 3. Se analizează necesitatea realizării de ajustări sau prezentări de informaţii în situaţiile financiare. 4. Se obţin şi se citesc procesele-verbale ale întâlnirilor acţionarilor, directorilor şi comitetelor abilitate

ulterioare datei bilanţului.

265

Litigii1. Se efectuează intervievări cu conducerea privind faptul dacă entitatea este subiectul unei ameninţări de

acţionare în justiţie, o acţiune în derulare sau pe cale de a se produce. Se consideră efectul acestora asupra situaţiilor financiare. Capitalul propriu

1. Se obţine şi se analizează un tabel al tranzacţiilor de capital propriu, incluzând noi emiteri, retrageri şi dividende.

2. Se efectuează intervievări cu privire la faptul dacă există vreo restricţie asupra câştigurilor reţinute sau asupra altor conturi de capital propriu.

160.Care sunt principiile generale, obiectivele şi termenii misiunii (angajamentului), potrivit ISRE 2410 - Revizuirea situaţiilor financiare interimare efectuată de un auditor independent al entităţii?

RASPUNS:Principii generale Auditorul trebuie respecte cerinţele de etică referitoare la auditul situaţiilor financiare anuale ale

entităţii. Aceste cerinţe privind etica direcţionează responsabilităţile profesionale ale auditorului în următoarele

privinţe: independenţă, integritate, obiectivitate, competenţă şi diligenţă profesională, confidenţialitate, conduită profesională şi standarde tehnice.

Auditorul trebuie să implementeze proceduri de control al calităţii aplicabile în cadrul misiunii individuale.

Elementele ce ţin de controlul calităţii în cadrul unei misiuni individuale includ responsabilităţi de conducere privind calitatea misiunii, cerinţe de etică, acceptarea şi continuarea relaţiei cu clientul precum şi misiuni specifice, respectarea termenilor contractuali, desemnare echipelor misiunii, efectuarea misiunii şi monitorizare.

Auditorul trebuie să planifice şi să execute revizuirea cu o atitudine de scepticism profesional, admiţând faptul că pot exista anumite circumstanţe în care informaţiile financiare interimare să aibă nevoie de unele ajustări pentru a putea fi tratate, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil. Atitudinea de scepticism profesional se referă la o evaluare critică din partea auditorului asupra validităţii dovezilor obţinute, acesta analizând situaţia din mai multe perspective, fiind atent la informaţiile care contrazic sau pun sub semnul îndoielii credibilitatea documentelor sau a declaraţiilor conducerii entităţii.

Obiectivele unei misiuni de revizuire a situaţiilor financiare interimare Obiectivul unei misiuni de revizuire a unor situaţii financiare interimare este de a permite auditorului să

exprime o concluzie în care să se precizeze dacă, pe baza revizuirii, auditorul a sesizat ceva care îl face pe auditor să considere că informaţiile financiare interimare nu sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil.

Obiectivul unei misiuni de revizuire a informaţiilor financiare interimare diferă semnificativ de cel al unui audit executat în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit (ISA).

Convenirea termenilor misiuniiAuditorul şi clientul trebuie să cadă de acord asupra termenilor misiunii.Termenii acceptaţi ai misiunii sunt de obicei consemnaţi într-o scrisoare de misiune. O astfel de comunicare

serveşte la evitarea neînţelegerilor privind natura misiunii şi, în mod deosebit, privind obiectivul şi aria de aplicabilitate a revizuirii, responsabilităţile conducerii, responsabilităţile auditorului, asigurarea obţinută, natura şi forma raportului. De obicei, comunicarea se referă la următoarele aspecte:

Obiectivul revizuirii informaţiilor financiare interimare. Aria de aplicabilitate a revizuirii. Responsabilitatea conducerii cu privire la informaţiile financiare interimare. Responsabilitatea conducerii cu privire la stabilirea şi menţinerea controlului intern relevant pentru

întocmirea informaţiilor financiare interimare Responsabilitatea conducerii cu privire la furnizarea la cererea auditorului a tuturor situaţiilor financiare

şi a informaţiilor colaterale. Acceptul conducerii de a furniza auditorului declaraţii în scris care să susţină declaraţiile date verbal pe

parcursul revizuirii, precum şi declaraţiile ce există în mod implicit în înregistrările entităţii. Forma şi conţinutul preliminar al raportului ce urmează a fi întocmit, inclusiv identitatea destinatarului

raportului. Acceptul conducerii ca atunci când un document conţinând situaţii financiare interimare indică faptul că

informaţiile financiare interimare au fost revizuite de auditorul entităţii, raportul de revizuire să fie inclus în document.

266

161.Care sunt principalele cerinţe ale ISRE 2410 in legătura cu procedurile privind revizuirea situaţiilor financiare interimare ce trebuie aplicate de auditorul financiar referitor la înţelegerea entităţii şi mediului acesteia, la investigaţii, proceduri analitice şi alte proceduri de revizuire utilizabile în acest sens?

RASPUNS:Proceduri privind revizuirea situaţiilor financiare interimare Înţelegerea entităţii şi a mediului său, inclusiv a controlului intern Auditorul trebuie să posede cunoştinţe despre entitate şi mediul aceste ia, inclusiv despre controlul ei intern, în măsura în care au legătură cu întocmirea atât a situaţiilor financiare anuale, cât şi a celor interimare, suficiente pentru a planifica şi duce la bun sfârşit misiunea şi să fie ca pabil să: (a) Identifice tipurile de denaturări semnificative potenţiale şi să ana lizeze posibilitatea ca ele sa apară; (b) Să selecteze întrebările, procedurile analitice şi alte proceduri de revizuire care vor furniza auditorului o bază

pentru raportarea cu privire la elemente ce au venit în atenţia auditorului şi care îl fac pe auditor să considere că situaţiile financiare interimare nu sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu ca - drul de raportare financiară aplicabil.

Procedurile efectuate de către un auditor pentru a aduce la zi înţelegerea entităţii şi a mediului săi, inclusiv controlul său intern, de obicei includ următoarele: În măsura în care este necesar, citirea documentaţiei referitoare la auditul anului precedent şi la revizuirile interimare anterioare din cursul anului curent şi al anilor precedenţi, care să-i permită auditorului să identifice aspectele ce pot afecta situaţiile financiare interimare curente. Luarea în considerare a riscurilor semnificative, inclusiv riscul de eludare a controalelor de către conducere, care au fost identificate în auditul situaţiilor financiare din anul precedent. Studierea situaţiilor financiare anuale cele mai recente şi a acelora interimare anterioare comparabile.Analizarea pragului de semnificaţie referitor la cadrul de raportare financiară aplicabil, în măsura în care afectează informaţiile financiare interimare, pentru a putea determina natura şi aria de cuprindere a procedurilor ce trebuie realizate şi pentru a evalua efectele denaturărilor.Analizarea naturii denaturărilor semnificative corectate şi a oricăror denaturări nesemnificative care nu au fost corectate din situaţiile financiare ale anilor anteriori.Analizarea aspectelor semnificative de raportare şi contabile care pot fi semnificative în continuare, precum, de exemplu, punctele slabe semnificative din sistemul de control intern.Analizarea rezultatelor procedurilor de audit aplicate pentru situaţiile financiare ale anului curent.Analizarea rezultatelor auditurilor interne efectuate şi a acţiunilor ulterioare întreprinse de către conducere.Intervievarea conducerii cu privire la rezultatele evaluării de către conducere a riscului ca situaţiile financiare interimare să fie denaturate semnificativ ca urmare a fraudei.Intervievarea conducerii cu privire la efectul schimbărilor intervenite în activitatea entităţii.Intervievarea conducerii cu privire la schimbările semnificative în controlul intern şi efectul posibil al acestor schimbări asupra întocmirii situaţiilor financiare interimare.Intervievarea conducerii cu privire la procesul de întocmire a situaţiilor financiare interimare şi despre consecvenţa principalelor sisteme de înregistrare contabilă cuprinse în situaţiile financiare interimare.Intervievări, proceduri analitice şi alte proceduri de revizuire Auditorul trebuie să realizeze intervievări în mod special în ceea ce priveşte persoanele responsabile de aspectele financiare sau contabile, şi să aplice proceduri analitice şi alte proceduri de revizuire care să îi permită auditorului să concluzioneze dacă, în baza procedurilor folosi te, a sesizat vreun aspect care l-ar face să creadă că informaţiile finan ciare interimare nu sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil.În mod obişnuit, auditorul aplică următoarele proceduri: Citeşte minutele şedinţelor acţionarilor, ale persoanelor însărcinate cu guvernanţa, şi a altor comisii adecvate pentru a identifica acele aspecte ce pot afecta informaţiile financiare interimare, şi efectuează intervievări cu privire la aspectele dezbătute în cadrul şedinţelor ale căror minute nu sunt disponibile, dar care pot afecta informaţiile financiare interimare.Analizează efectul, dacă este cazul, acelor aspecte care pot aduce modificări raportului de audit sau de revizuire, sau al acelor ajustări contabile sau denaturări necorectate, în cadrul auditului precedent sau al revizui rilor precedente.Comunică, acolo unde este cazul, cu alţi auditori care efectuează revizuiri ale informaţiilor financiare interimare în privinţa raportării componentelor semnificative ale entităţii.

267

Intervievează membri ai conducerii responsabili cu situaţia financiară şi contabilă, şi cu alţii, după cum este adecvat, despre următoarele:Dacă informaţiile financiare interimare au fost întocmite şi prezentate în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil.Dacă au existat modificări cu privire la principiile de contabilitate sau cu privire la metodele de aplicare a acestora.Dacă oricare din tranzacţiile noi a necesitat aplicarea unor metode de contabilitate noi.Dacă informaţiile financiare interimare conţin denaturări necorectate. Situaţii complexe sau neobişnuite care e posibil să fi afectat informaţiile financiare interimare, precum combinaţii de afaceri sau înlăturarea unui segment al afacerii. Presupuneri semnificative care sunt relevante pentru măsurarea valorii juste sau pentru prezentările de informaţii, precum şi intenţia şi abilitatea conducerii de a duce la bun sfârşit diferite activităţi în numele entităţii. Dacă tranzacţiile cu părţi afiliate au fost contabilizate în mod corespunzător şi menţionate în informaţiile financiare interimare. Schimbări semnificative în cadrul angajamentelor şi obligaţiilor contractuale. Schimbări semnificative ale datoriilor contingente, inclusiv litigii sau cereri.Conformare cu obligaţiile referitoare la datorii.Aspecte asupra cărora au fost ridicate semne de întrebare în cursul aplicării procedurilor de revizuire. Tranzacţii semnificative care au avut loc în decursul ultimelor zile ale perioadei interimare sau în decursul primelor câteva zile din următoarea perioadă interimară. Informaţii referitoare la o fraudă sau suspiciune de fraudă care afectează entitatea, aceasta implicând: - Conducerea;- Angajaţii care au un rol important în controlul intern; sau - Alte situaţii în care frauda ar putea avea un efect semnificativ asupra informaţiilor financiare interimare. Cunoştinţe referitoare la suspiciuni de fraudă care afectează informaţiile financiare interimare ale entităţii, comunicate de angajaţi, foşti angajaţi, analişti, organisme de reglementare sau alţii.Informaţii despre orice nerespectare, actuală sau posibilă, a legii sau a reglementărilor, care ar putea avea un efect semnificativ asupra informaţiilor financiare interimare.Auditorul trebuie să obţină probe conform cărora situaţiile financia re interimare corespund sau se reconciliază cu înregistrările contabile aferente . Auditorul poate obţine probe care să indice dacă situaţiile financiare interimare corespund sau se reconciliază cu înregistrările contabile aferente prin urmărirea situaţiilor financiare interimare comparativ cu:(a) Înregistrările contabile, precum registrul-jurnal sau un program de consolidare care corespunde sau se

reconciliază cu înregistrările contabile; şi(b) Alte date justificative din registrele entităţii, după cum este necesar. Auditorul trebuie să efectueze intervievări cu privire la măsura în care conducerea a identificat toate evenimentele de până la data raportului de revizuire care pot necesita ajustări în cadrul situaţiilor financiare interimare sau dacă trebuie prezentate în aceste situaţii.

162.Care sunt cerinţele ISRE 2410 privind evaluarea denaturărilor, declaraţiile conducerii şi responsabilităţile auditorului?

RASPUNS:Evaluarea denaturărilorAuditorul trebuie să evalueze, atât individual cât şi în ansamblu, dacă denaturările necorectate pe care le-a

sesizat sunt semnificative pentru situaţiile financiare interimare.Auditorul va face uz de raţionamentul său profesional în evaluarea pragului de semnificaţie al oricărei

denaturări pe care entitatea nu a corectat-o. Auditorul poate desemna nivelul sub care nu este nevoie ca denaturarea să fie agregată, întrucât auditorul

consideră că agregarea acestora în mod clar nu va avea un efect semnificativ asupra informaţiilor financiare interimare.

Declaraţii ale conducerii Auditorul trebuie să obţină declaraţii în scris ale conducerii care să susţină următoarele:(a) Conducerea îşi recunoaşte responsabilitatea de a concepe şi implementa un control intern menit să

prevină şi să detecteze frauda şi eroarea;(b) Informaţiile financiare interimare sunt întocmite şi prezentate în conformitate cu cadrul de raportare

financiară aplicabil;(c) Conducerea consideră că efectul acelor denaturări agregate de auditor în timpul revizuirii, indiferent dacă

acestea sunt luate individual sau în ansamblu, nu este semnificativ pentru informaţiile financiare interimare. Un sumar al acestor elemente este inclus sau ataşat declaraţiilor scrise;

268

(d) Conducerea i-a prezentat auditorului toate faptele semnificative ce au legătură cu fraude sau suspiciuni de fraudă cunoscute conducerii şi care este posibil să fi afectat entitatea;

(e) Conducerea i-a prezentat auditorului rezultatele evaluării riscurilor de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare interimare ca urmare a fraudei;2

(f) Conducerea i-a prezentat auditorului toate cazurile de nerespectare cunoscute, actuale sau posibile, cu legislaţia sau alte reglementări ale căror efecte trebuie analizate la întocmirea situaţiilor financiare interimare; şi

(g) Conducerea i-a prezentat auditorului toate evenimentele semnificative care au avut loc după data de încheiere a bilanţului şi până la data raportului de revizuire care pot determina necesitatea unor ajustări ale situaţiilor financiare interimare sau trebuie prezentate în cadrul acestor situaţii.

Responsabilitatea auditorului pentru informaţiile anexate Auditorul trebuie să parcurgă şi celelalte informaţii ce sunt anexate la situaţiile financiare interimare pentru a

analiza dacă astfel de in formaţii prezintă inconsecvenţe semnificative faţă de situaţiile finan ciare interimare. Dacă auditorul identifică o inconsecvenţă semnificativă, va analiza dacă situaţiile financiare interimare sau

alte informaţii trebuie modificate. Dacă o astfel de modificare este necesară în cadrul situaţiilor financiare interimare şi conducerea refuză să facă astfel de modificări, auditorul analizează implicaţiile pe care le are acest fapt asupra raportului de revizuire.

Dacă auditorul sesizează un aspect care îl face să considere că alte in formaţii par să conţină denaturări semnificative ale informaţiilor, au ditorul trebuie să discute aspectul în cauză cu conducerea entităţii.

163.Care sunt cerinţele ISRE 2410 privind comunicarea şi raportarea naturii, întinderii şi rezultatelor revizuirii situaţiilor financiare interimare?

RASPUNS:Comunicarea În cazul în care, ca rezultat al revizuirii unor situaţii financiare inte rimare, auditorul sesizează un aspect care

îl face să considere că este necesar să se facă o modificare substanţială a situaţiilor financiare inte rimare pentru ca acestea să poată fi întocmite, sub toate aspectele sem nificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil, auditorul trebuie să comunice această situaţie cât de curând posibil către nivelul de conducere adecvat.

În cazul în care, conform părerii auditorului, conducerea nu răspunde adecvat, în decursul unei perioade de timp rezonabile, auditorul trebu ie să informeze persoanele însărcinate cu guvernanţa.

Dacă informaţia este comunicată oral, auditorul întocmeşte şi documentele aferente. În cazul în care, conform părerii auditorului, persoanele însărcinate cu guvernanţa nu răspund corespunzător

în decursul unei perioade de timp rezonabile, auditorul trebuie să analizeze următoarele: (a) Modificarea raportului; sau (b) Posibilitatea de a se retrage din misiune; şi (c) Posibilitatea de a demisiona din misiunea de audit a situaţiilor fi nanciare anuale. Atunci când, ca rezultat al efectuării revizuirii informaţiilor financi are interimare, auditorul sesizează un

aspect ce îl face să suspecteze existenţa unei fraude sau nerespectarea de către entitate a unor legi sau reglementări, auditorul trebuie să comunice aspectul în cauză cât de repede posibil către nivelul de conducere adecvat.

Auditorul trebuie să comunice aspectele de interes pentru guvernan ţă ce reies din revizuirea situaţiilor financiare interimare persoanelor însărcinate cu guvernanţa.

Raportarea naturii, ariei de cuprindere şi a rezultatelor revizuirii situaţiilor financiare interimareAuditorul trebuie să întocmească un raport scris care să conţină următoarele: (a) Un titlu adecvat. (b) Un destinatar, după cum este necesar în circumstanţele misiunii. (c) Identificarea situaţiilor financiare interimare revizuite, care să includă identificarea titlului fiecărei situaţii

cuprinse în setul complet sau condensat de situaţii financiare, precum şi data şi perioada cuprinsă de situaţiile financiare interimare.

(d) Dacă informaţiile financiare interimare cuprinde un set complet de situaţii financiare cu scop general, întocmit în conformitate cu un cadru de raportare financiară conceput pentru a oferi o imagine fidelă, o declaraţie conform căreia conducerea este responsabilă pentru întocmirea şi prezentarea adecvată a situaţiilor financiare interimare în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil.

(e) În alte circumstanţe, o declaraţie conform căreia conducerea este responsabilă pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare interimare în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil.

(f) O declaraţie prin care auditorul este responsabil pentru exprimarea unei concluzii asupra situaţiilor financiare interimare bazată pe revizuirea efectuată.

269

(g) O declaraţie conform căreia revizuirea informaţiilor financiare interimare a fost efectuată în conformitate cu Standardul Internaţional privind misiunile de revizuire (ISRE) 2410, „Revizuirea situaţiilor financiare interimare efectuată de un auditor independent al entităţii,” şi o declaraţie conform căreia o astfel de revizuire constă în efectuarea de intervievări, în special asupra acelor persoane responsabile de situaţiile financiar-contabile, precum şi în aplicarea de proceduri analitice şi alte proceduri de revizuire.

(h) O declaraţie conform căreia o revizuire are o arie de aplicabilitate semnificativ mai redusă decât cea a unui audit efectuat în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit şi, de aceea, nu îi permite auditorului să obţină asigurarea că auditorul va sesiza toate aspectele semnificative ce ar putea fi identificate în cadrul unui audit şi, în consecinţă, el nu va putea exprima o opinie de audit.

(i) Dacă informaţiile financiare interimare cuprind un set complet de situaţii financiare cu scop general, întocmit în conformitate cu un cadru de raportare financiară conceput pentru a oferi o imagine fidelă, o concluzie privitoare la faptul dacă auditorul a sesizat aspecte care îl fac să afirme că situaţiile financiare interimare nu oferă o imagine fidelă, sau nu prezintă fidel, sub toate aspectele semnifi cative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil (inclusiv o referire la jurisdicţia sau ţara de origine a cadrului de raportare financiară când cadrul de raportare financiară folosit nu este Standardele Internaţionale de Raportare Financiară); sau

(j) În alte circumstanţe, o concluzie privitoare la faptul dacă auditorul a sesizat aspecte care îl fac să afirme că informaţiile financiare interimare nu sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil (incluzând o referire la jurisdicţia sau ţara de origine a cadrului de raportare financiară când cadrul de raportare financiară folosit nu este Standardele Internaţionale de Raportare Financiară).

(k) Data raportului.(l) Locaţia în ţara sau jurisdicţia unde auditorul îşi desfăşoară activitatea.(m) Semnătura auditorului.

164.Care sunt principalele aspecte ce trebuiesc menţionate în scrisoarea de angajament şi ce proceduri analitice poate utiliza auditorul financiar într-o misiune de revizuire a situaţiilor financiare interimare, potrivit ISRE 2410 (Anexele 1 şi 2)?

RASPUNS:Exemplu de scrisoare de misiune pentru revizuirea unor situaţii financiare interimare

Către Consiliul de Administraţie (sau reprezentanţii conducerii superioare)Vă trimitem această scrisoare pentru a vă confirma înţelegerea noastră cu privire la termenii şi obiectivele

misiunii de a revizui bilanţul financiar interimar al entităţii la data de 30 iunie 20X1, contul de profit şi pierdere şi situaţia fluxurilor de numerar pentru perioada de 6 luni care s-a încheiat.

Revizuirea noastră va fi efectuată în conformitate cu Standardul internaţional pentru misiuni de revizuire 2410, „Revizuirea situaţiilor financiare interimare realizată de un auditor independent al entităţii” emis de Comitetul Internaţional al Standardelor de Audit şi Asigurare, având drept obiectiv furnizarea unei baze de raportare în situaţia în care am sesizat un aspect care ne face să credem că situaţiile financiare interimare nu au fost întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu [indicaţi cadrul de raportare financiară aplicabil, inclusiv o referinţă la jurisdicţia sau ţara de origine a raportării financiare atunci când cadrul de raportare financiară folosit nu este Standardele Internaţionale de Raportare Financiară]. O asemenea revizuire constă în realizarea de intervievări, în special cu persoanele responsabile cu aspectele financiar-contabile, şi aplicarea procedurilor analitice şi a altor proceduri de revizuire şi nu necesită, în mod obişnuit, o coroborare a informaţiilor obţinute. Aria de aplicabilitate a revizuirii unei situaţii financiare interimare este în mod substanţial mai redusă faţă de aria de aplicabilitate a unui audit efectuat în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit, al cărui obiectiv este exprimarea unei opinii cu privire la situaţiile financiare şi, din acest motiv, noi nu ne vom exprima o astfel de opinie.

Ne propunem să raportăm asupra informaţiile financiare interimare după cum urmează:[Se include o mostră de raport]Responsabilitatea pentru informaţiile financiare interimare, inclusiv pentru prezentările adecvate de

informaţii, revine conducerii entităţii. Aceasta include conceperea, implementarea şi menţinerea unui sistem de controlului intern relevant pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare interimare care nu conţin denaturări semnificative datorate fie fraudei, fie erorii; selectarea şi aplicarea politicilor contabile adecvate şi realizarea unor estimări contabile rezonabile în circumstanţele date. Ca parte a revizuirii noastre, vom cere declaraţii în scris din partea conducerii cu privire la afirmaţiile făcute în legătură cu revizuirea. Vom cere de

270

asemenea ca acolo unde există un document ce conţine o situaţie financiară interimară şi care indică faptul că informaţiile financiare interimare au fost revizuite, raportul să fie de asemenea inclus în document.

O revizuire a situaţiilor financiare interimare nu oferă asigurări că vom sesiza toate aspectele semnificative care ar putea fi identificate în cadrul unui audit. Mai mult decât atât, nu este sigur că misiunea noastră poate detecta existenţa unor fraude, a unor erori sau a unor acte ilegale. Oricum, vă vom informa cu privire la orice aspect semnificativ sesizat de noi.

Suntem nerăbdători să colaborăm pe deplin cu personalul dumneavoastră şi ne exprimăm încrederea că ne vor pune la dispoziţie orice situaţie, document sau orice altă informaţie necesară revizuirii noastre.

[Se adaugă aici informaţiile adiţionale cu privire la plată şi modalităţi de plată.]

Această scrisoare rămâne valabilă şi în anii următori exceptând situaţiile când este încheiată, amendată sau înlocuită (dacă este cazul).

Rugăm semnaţi prezentul exemplar şi trimiteţi-ne copia ataşată a acestei scrisori pentru a ne indica faptul că este în conformitate cu modul în care aţi înţeles dumneavoastră aranjamentele făcute pentru revizuirea de către noi a situaţiilor financiare.

Am luat la cunoştinţă în numele entităţii ABC(semnătura)Numele şi FuncţiaData Procedurile analitice pe care auditorul le poate folosi când efectuează o revizuire a situaţiilor

financiare interimareProceduri analitice pe care auditorul le poate lua în considerare când efectuează o revizuire a informaţiilor

financiare interimare:1. Compararea situaţiilor financiare interimare cu informaţiile financiare interimare a perioadei imediat precedente, cu informaţiile financiare interimare a aceleiaşi perioade interimare a anului fiscal precedent, cu informaţiile financiare interimare pe care conducerea o preconizează pentru perioada curentă, şi cu cele mai recent auditate situaţii financiare anuale.2. Compararea informaţiilor financiare interimare curente cu rezultatele anticipate, precum bugetele actuale şi bugetele previzionate (de exemplu, compararea bilanţurilor taxelor şi relaţia dintre provizioanele pentru taxele pe venit şi venitul neimpozat în informaţiile financiare interimare curentă cu informaţia corespunzătoare în: (a) bugete, folosind ratele previzionate, şi (b) informaţia financiară pentru perioadele anterioare).3. Compararea informaţiilor financiare interimare curente cu informaţiile nonfinanciare relevante.4. Compararea sumelor înregistrate, sau a indicilor ce au rezultat pe baza sumelor înregistrate, cu aşteptările emise de auditor.5. Compararea indicilor şi a indicatorilor perioadei interimare curente cu acelea ale entităţilor din acelaşi sector de activitate.6. Compararea relaţiilor dintre elementele informaţiilor financiare interimare curente cu relaţiile dintre elementele corespunzătoare din situaţiile financiare interimare întocmite pentru perioadele anterioare, de exem-plu, cheltuielile pe categorii, ca procent din vânzări, active pe categorii, ca procentaj din activele totale şi procente ale schimbului în vânzări şi ale schimbului în creanţe.7. Compararea datelor dezagregate. În continuare sunt prezentate câteva exemple ale modurilor cum pot fi dezagregate datele: 1. Pe perioade, de exemplu, veniturile sau cheltuielile pot fi dezagregate în sume semestriale, lunare sau săptămânale. 2. Pe baza liniei de produs sau a sursei de venit. 3. Pe baza locaţiei, de exemplu, per componentă 4. Pe baza atributelor tranzacţiei, de exemplu, venitul generat de designeri, arhitecţi sau meşteşugari. 5. Pe baza mai multor atribute ale tranzacţiei, de exemplu, vânzările clasificate după produs şi după luna în care au avut loc.

165.Ce trebuie să aibă în vedere auditorul financiar la planificarea şi efectuarea misiunii (gradul de adecvare al problematicii / criteriilor, pragul de semnificaţie, riscuri), potrivit ISAE 3000 - Misiunile de asigurare, altele decât auditul sau revizuirile informaţiilor financiare istorice (ISAE 3000)?

RASPUNS:Planificarea şi efectuarea misiunii

271

Practicianul trebuie să planifice misiunea astfel încât aceasta să fie efectuată în mod eficace. Planificarea implică elaborarea unei strategii generale pentru aria de aplicabilitate, accentul, momentul şi administrarea misiunii şi a planului misiunii, care constă dintr-o abordare detaliată a naturii, momentului şi ariei de cuprindere procedurilor care urmează să fie efectuate în vederea obţinerii probelor, precum şi motivele pentru selectarea acestora.

Principalele aspecte care urmează să fie analizate: Termenii misiunii. Caracteristicile problematicii şi criteriile identificate. Procesul misiunii şi posibilele surse de probe. Înţelegerea de către practician a entităţii şi a mediului său, inclusiv riscurile ca anumite informaţii să fie

denaturate în mod semnificativ. Identificarea utilizatorilor vizaţi şi nevoilor lor şi analizarea pragului de semnificaţie şi a riscului misiunilor

de asigurare. Cerinţele de personal şi de experienţă, inclusiv natura şi gradul de implicare a experţilor. Practicianul trebuie să planifice şi să efectueze o misiune cu o atitudine de scepticism profesional,

recunoscând că pot exista împrejurări care pot face ca o informaţie despre problematică să fie denaturată în mod semnificativ.

O atitudine de scepticism profesional înseamnă că practicianul face o evaluare critică, ridicând diverse probleme referitor la valabilitatea probelor obţinute şi este atent la probele care contrazic sau care pun sub semnul întrebării credibilitatea documentelor sau a reprezentărilor date de către partea responsabilă.

Practicianul trebuie să obţină o înţelegere suficientă a problematicii şi împrejurărilor misiunii, atât pentru a identifica şi evalua riscul ca informaţiile referitoare la problematică să fie denaturate în mod semnificativ, cât şi pentru a proiecta şi efectua alte proceduri de adunare a probelor.

Obţinerea unei înţelegeri a problematicii şi a altor împrejurări reprezintă o parte esenţială a planificării şi efectuării unei misiuni de asigurare. Acea înţelegere îi oferă practicianului un cadru de referinţă pentru exercitarea raţionamentului profesional pe toată durata misiunii, spre exemplu atunci când:

Analizează caracteristicile problematicii; Evaluează adecvarea criteriilor; Identifică unde pot fi necesare analize speciale, spre exemplu factori care indică o fraudă, nevoia unor

aptitudini specializate, sau munca unui expert;Stabileşte şi evaluează gradul de adecvare continuă a nivelelor cantitative ale pragului de semnificaţie (unde

este cazul) şi analizează factorii calitativi ai pragului de semnificaţie;Elaborează aşteptările care sunt utilizate la efectuarea procedurilor analitice; Proiectează şi efectuează alte proceduri de adunare a probelor pentru a reduce riscul misiunii de asigurare la

un nivel adecvat; şi Evaluează probele, inclusiv credibilitatea declaraţiilor verbale şi scrise ale părţii responsabile. Evaluarea gradului de adecvare al problematicii Practicianul trebuie să evalueze gradul de adecvare al problematicii. Evaluarea gradului de adecvare a criteriilor Practicianul trebuie să evalueze gradul de adecvare a criteriilor pentru a evalua sau a aprecia o

problematică.Un practician nu acceptă o misiune decât dacă cunoştinţele preliminare ale împrejurărilor misiunii arată că

acele criterii care urmează să fie folosite sunt adecvate. Totuşi, dacă după acceptarea misiunii practicianul ajunge la concluzia că acele criterii nu sunt adecvate, acesta exprimă o concluzie cu rezerve sau contrară sau declară imposibilitatea exprimării unei concluzii. În unele cazuri, practicianul ia în considerare retragerea din misiune.

Pragul de semnificaţie şi riscul misiunilor de asigurare Practicianul trebuie să analizeze pragul de semnificaţie şi riscul misiunii de asigurare atunci când

planifică şi efectuează o misiune de asigurare. Practicianul analizează pragul de semnificaţie la determinarea naturii, momentului şi ariei de cuprindere a

procedurilor de strângere a probelor şi când evaluează dacă informaţia referitoare la problematică nu este denaturată.

Practicianul trebuie să reducă riscul misiunii de asigurare la un nivel acceptabil de scăzut în împrejurările misiunii.

Într-o misiune de asigurare rezonabilă, practicianul reduce riscul misiunii de asigurare la un nivel acceptabil de scăzut în împrejurările misiunii pentru a obţine o asigurare rezonabilă ca bază pentru exprimarea unei concluzii pozitive. Nivelul riscului misiunii de asigurare este mai mare într-o misiune de asigurare limitată decât într-o misiune cu asigurare rezonabilă din cauza naturii, momentului şi ariei de cuprindere diferite a procedurilor de culegere a probelor. Totuşi, într-o misiune de asigurare limitată, combinarea naturii, momentului

272

şi ariei de cuprindere a procedurilor de culegere a probelor este cel puţin suficientă pentru ca practicianul să obţină un nivel de asigurare acceptabil ca bază pentru o formă negativă a exprimării. Pentru a fi acceptabil, nivelul de asigurare obţinut este de dorit să sporească încrederea utilizatorilor vizaţi în legătură cu o informaţie până la un nivel care este evident mai mult decât neînsemnat.

166.Care sunt cerinţele ISAE 3000 privitor la obţinerea probelor, analiza evenimentelor ulterioare şi documentarea misiunii?

RASPUNS:Obţinerea probelor Practicianul trebuie să obţină suficiente probe adecvate care să stea la baza concluziei. Suficienţa este o

măsură a cantităţii probelor. Gradul de adecvare este o măsură a calităţii probelor, prin aceasta înţelegându-se relevanţa şi credibilitatea acestora. Practicianul analizează relaţiile dintre costul obţinerii probelor şi utilitatea informaţiilor obţinute. Practicianul foloseşte raţionamentul profesional şi exercită scepticismul profesional în evaluarea cantităţii şi calităţii probelor, adică a suficienţei şi gradului lor de adecvare, pentru a susţine raportul de asigurare.

Obţinerea de probe suficiente şi adecvate într-o misiune de asigurare reprezintă proces repetitiv, sistematic în cadrul misiunii, şi care implică:

(a) Obţinerea unei înţelegeri a problematicii şi a altor împrejurări ale misiunii care, în funcţie de natura problematicii, includ o înţelegere a controlului intern;

(b) Pe baza acestei înţelegeri, evaluarea riscului ca informaţia să fie denaturată în mod semnificativ; (c) Ca reacţie la riscurile evaluate, elaborarea răspunsurilor generale şi determinarea naturii, momentului şi

întinderii procedurilor ulterioare; (d) Efectuarea procedurilor ulterioare legate în mod clar de riscurile identificate, folosirea unei combinaţii

între inspecţie, confirmare, observare, recalculare, reefectuare, proceduri analitice şi intervievări. Astfel de proceduri ulterioare implică proceduri de fond, inclusiv obţinerea de informaţii coroborate din surse independente de entitate şi, în funcţie de natura problematicii, testarea eficienţei operaţionale a controalelor;

(e) Evaluarea suficienţei şi gradului de adecvare a probelor.

Analizarea evenimentelor ulterioare Practicianul trebuie să analizeze efectul evenimentelor ulterioare atât asupra problematicii avute în

vedere, cât şi asupra raportului, până la data raportului de asigurare. Măsura în care practicianul analizează evenimentele ulterioare depinde de probabilitatea ca astfel de

evenimente să afecteze problematica şi gradul de adecvare a concluziilor practicianului. Documentaţie Practicianul trebuie să documenteze aspectele care sunt importante pentru furnizarea probelor în

vederea susţinerii concluziei exprimate în raportul practicianului şi pentru furnizarea probelor privind executarea misiunii de asigurare în conformitate cu standardele aplicabile.

Documentaţia include înregistrarea tuturor raţionamentelor făcute de practician asupra tuturor aspectelor semnificative care solicită exercitarea raţionamentului profesional, împreună cu concluzia practicianului asupra acestora. În situaţiile care implică chestiuni dificile de principiu sau raţionament, documentaţia include faptele relevante care erau cunoscute de practician la momentul la care s-a tras concluzia.

167.Care este conţinutul raportului de asigurare si ce concluzii poate formula (exprima) un auditor financiar in acest sens, conform ISAE 3000?

RASPUNS:Conţinutul raportului de asigurare Raportul de asigurare trebuie să includă următoarele elemente de bază: (a) Un titlu care arată clar că raportul este un raport de asigurare independent4: un titlu adecvat ajută la

identificarea naturii raportului de asigurare şi distingerea lui de rapoartele emise de alţii, cum ar fi a celor nu trebuie să respecte aceleaşi cerinţe de etică pe care le respectă un practician.

(b) Un destinatar: un destinatar identifică partea sau părţile cărora li se adresează raportul de asigurare. Ori de câte ori este posibil, raportul de asigurare este adresat tuturor posibililor utilizatori, dar în unele cazuri pot fi şi alţi utilizatori cărora le este adresat.

(c) O identificare şi o descriere a informaţiilor analizate şi, atunci când este cazul, problematica: aceasta include, spre exemplu:

- Momentul în timp sau perioada de timp la care se referă evaluarea sau cuantificarea problematicii;

273

- Dacă este cazul, numele entităţii sau al componentei entităţii la care se referă problematica; - explicare a acelor caracteristici ale problematicii sau informaţiilor pe care posibilii utilizatori trebuie să le

cunoască, precum şi modul în care aceste caracteristici pot influenţa precizia evaluării sau măsurării pro-blematicii în comparaţie cu criteriile identificate sau caracterul persuasiv al probelor obţinute.

- Modificările intervenite în problematică sau în alte împrejurări ale misiunii care afectează comparabilitatea informaţiilor de la o perioadă la alta.

(d) Identificarea criteriilor: raportul de asigurare identifică criteriile pe baza cărora a fost evaluată sau cuantificată problematica astfel încât posibilii utilizatori să înţeleagă baza pe care şi-a format concluzia prac-ticianul. Practicienii analizează dacă este relevant pentru împrejurările date, să prezinte:

- Sursa criteriilor şi dacă criteriile sunt cuprinse sau nu în legi sau reglementări sau sunt publicate de organisme autorizate sau recunoscute ale experţilor care respectă un proces bine stabilit, transparent, adică dacă sunt criterii prestabilite în contextul problematicii (şi dacă nu sunt, o descriere a faptului pentru care sunt considerate adecvate);

- Metodele de cuantificare folosite atunci când criteriile permit alegerea între o serie de metode; - Orice interpretări semnificative făcute în aplicarea criteriilor în împrejurările misiunii; şi - Dacă au fost modificări ale metodelor de cuantificare folosite. (e) Acolo unde este adecvat, o descriere a oricăror limitări semnificative, inerente asociate cu evaluarea sau

cuantificarea problematicii pe baza criteriilor: (f) Atunci când criteriile folosite pentru a evalua sau cuantifica problematica sunt disponibile doar pentru o

serie de utilizatori desemnaţi sau sunt relevante numai pentru un scop special, o declaraţie care restricţionează folosirea raportului de asigurare doar de către cei desemnaţi sau pentru scopul respectiv

(g) O declaraţie pentru a identifica partea responsabilă şi pentru a descrie responsabilităţile părţii responsabile şi responsabilităţile practicianului

(h) O declaraţie că misiunea a fost efectuată în conformitate cu ISAE (i) Un rezumat al activităţii desfăşurate: (j) Concluzia practicianului: Acolo unde este adecvat, concluzia trebuie să informeze utilizatorii desemnaţi de contextul în care trebuie

citită concluzia practicianului: Într-o misiune de asigurare rezonabilă, concluzia trebuie exprimată în formă pozitivăÎntr-o misiune de asigurare limitată, concluzia trebuie să fie exprimată în formă negativă: Atunci când un practician exprimă o concluzie care este alta decât o concluzie fără rezerve, raportul de

asigurare trebuie să conţină o descriere clară a tuturor motivelor (k) Data raportului de asigurare: (l) Numele firmei sau al practicianului şi o locaţie specifică, ce în mod obişnuit este oraşul în care

practicianul îşi are biroul care are responsabilitatea pentru misiune: Concluzii cu rezerve, concluzii contrare şi declararea imposibilităţii exprimării unei concluzii Practicianul nu trebuie să exprime o concluzie fără rezerve atunci când există următoarele împrejurări şi, în

raţionamentul practicianului, efectul asupra aspectului avut în vedere este sau poate fi semnificativ: (a) există o limitare a ariei de aplicabilitate a activităţii practicianului, adică există anumite circumstanţe care

îl împiedică pe practician, sau partea responsabilă sau partea angajatoare impune o anumită restricţie care împiedică practicianul să obţină probele cerute pentru a reduce riscul misiunii de asigurare la un nivel adecvat. Practicianul trebuie să exprime o concluzie cu rezerve sau să declare imposibilitatea exprimării unei opinii;

(b) În cazurile în care: (i) Concluzia practicianului este formulată în termenii afirmaţiilor părţii responsabile şi afirmaţia nu

este corect declarată sub toate aspectele semnificative; sau (ii) concluzia practicianului este formulată direct în termenii problematicii şi criteriilor şi informaţiile

referitoare la problematic conţin denaturări semnificative8, practicianul trebuie să exprime o concluzie cu rezerve sau contrară; sau

(c) Când practicianul descoperă, după ce misiunea a fost acceptată, că nu sunt adecvate criteriile sau problematica nu este adecvată pentru o misiune de asigurare. Practicianul trebuie să exprime:

(i) O concluzie cu rezerve sau o concluzie contrară atunci când alegerea unor criterii inadecvate sau o problematică inadecvată ar putea induce în eroare utilizatorii desemnaţi; sau

(ii) O concluzie cu rezerve sau declararea imposibilităţii exprimării unei concluzii în alte cazuri. Practicianul trebuie să exprime o concluzie cu rezerve atunci când efectul unui aspect nu este atât de

semnificativ sau înşelător încât să necesite o concluzie contrară sau declararea imposibilităţii de exprimare a unei concluzii. O concluzie cu rezerve este exprimată de maniera „cu excepţia...” efectelor aspectelor la care se referă rezervele.

274

168.Cum sunt definite "Informaţiile financiare prognozate", "Previziunile" si "Proiecţiile", respectiv care este asigurarea pe care o poate da, în ce condiţii acceptă misiunea si de ce cunoştinţe privind clientul are nevoie auditorul financiar, conform ISAE 3400 - Examinarea informaţiilor financiare prognozate (ISAE 3400)?

RASPUNS:„Informaţii financiare prognozate” înseamnă informaţii financiare bazate pe prezumţii privind

evenimentele ce pot avea loc în viitor şi potenţialele măsuri ale entităţii. Natura lor este foarte subiectivă şi întocmirea lor cere din plin exercitarea raţionamentului profesional.

Previziunile înseamnă informaţii financiare întocmite pe baza prezumţiilor privind evenimentele viitoare pe care conducerea le aşteaptă să aibă loc, precum şi pe baza măsurilor pe care conducerea intenţionează să le ia la data la care informaţiile sunt întocmite

O „proiecţie” este reprezentată de informaţiile financiare prognozate întocmite pe baza:

(a) Prezumţiilor teoretice privind evenimentele viitoare şi a măsurilor luate de conducere, dar care nu se aşteaptă în mod necesar, să aibă loc, ca în cazul în care unele entităţi sunt în faza de demarare activităţii sau în faza unei schimbări radicale în ceea ce priveşte natura activităţii; sau

(b) A unei combinaţii între prezumţiile privind cea mai bună estimare şi prezumţii teoretice. Asigurarea auditorului referitoare la informaţiile financiare prognozate Informaţiile financiare prognozate se referă la evenimente şi acţiuni care nu au avut încă loc şi s-ar putea să

nu aibă loc. Deşi pot exista probe care să susţină prezumţiile pe care se bazează informaţiile financiare prognozate, acestea sunt în general orientate spre viitor şi, prin urmare, au o natură speculativă, spre deosebire de probele disponibile în mod normal în auditul informaţiilor financiare istorice. Auditorul nu este, prin urmare, în poziţia de a-şi exprima opinia în ceea ce priveşte posibilitatea realizării rezultatelor prezentate în informaţiile financiare prognozate.

În plus, date fiind tipurile de probe disponibile în evaluarea prezumţiilor pe care se bazează informaţiile financiare prognozate, poate fi dificil pentru auditor să obţină un nivel suficient de încredere pentru exprimarea unei opinii pozitive că prezumţiile nu prezintă denaturări semnificative. Auditorul oferă doar o asigurare ce are un nivel moderat. Totuşi, atunci când, conform raţionamentului auditorului, s-a obţinut un nivel adecvat de încredere, acesta nu este împiedicat să exprime o asigurare pozitivă în ceea ce priveşte prezumţiile.

Acceptarea misiunii Înainte de a accepta o misiune de examinare a informaţiilor financiare prognozate, auditorul va lua în

considerare, printre altele: 1. Modul în care se intenţionează a se folosi informaţiile. 2. Dacă informaţiile vor avea o distribuire limitată sau generală. 3. Natura prezumţiilor, adică, dacă sunt prezumţii pentru cea mai bună estimare sau prezumţii teoretice. 4. Elementele care trebuie incluse în informaţiile respective; şi. 5. Perioada acoperită de informaţiile respective. Auditorul nu trebuie să accepte sau, dacă a fost angajat, trebuie să se retragă dintr-o misiune atunci când

prezumţiile sunt în mod clar nere aliste, sau când auditorul consideră că informaţiile financiare progno zate nu sunt adecvate în raport cu utilizarea vizată a acestora.

Auditorul şi clientul trebuie să cadă de acord asupra termenilor misiu nii. . Cunoaşterea clientului Auditorul trebuie să obţină un nivel suficient de cunoştinţe despre compania-client pentru a fi în

măsură să evalueze dacă au fost identificate toate prezumţiile semnificative cerute pentru întocmirea informaţiilor financiare prognozate.

Auditorul se va familiariza, de asemenea, cu procesul de întocmire a informaţiilor financiare prognozate de către entitate, analizând următoarele:

1. Controalele interne aplicate asupra sistemului folosit la întocmirea informaţiilor financiare prognozate, precum şi competenţa şi experienţa persoanelor care întocmesc informaţiile financiare prognozate.

2. Natura documentaţiei întocmită de entitate, ce susţine prezumţiile conducerii. 3. Măsura în care sunt folosite tehnici statistice, matematice şi asistate de calculator. 4. Metodele folosite la elaborarea şi aplicarea prezumţiilor. 5. Exactitatea informaţiilor financiare prognozate întocmite în perioadele anterioare şi motivele abaterilor

semnificative. Auditorul trebuie să analizeze măsura în care este justificată încrederea acordată informaţiilor

financiare istorice ale entităţii.

275

169.Ce trebuie să aibă în vedere auditorul financiar privitor la procedurile de examinare şi la întocmirea (prezentarea) informaţiilor financiare previzionate, potrivit ISAE 3400?

RASPUNS:Proceduri de examinare Atunci când se determină natura, momentul şi durata procedurilor de examinare, consideraţiile auditorului

trebuie să includă: (a) Probabilitatea existenţei unor denaturări semnificative; (b) Cunoştinţele obţinute în timpul misiunilor anterioare; (c) Competenţa conducerii în ceea ce priveşte întocmirea informaţiilor financiare prognozate; (d) Măsura în care informaţiile financiare prognozate sunt afectate de raţionamentul conducerii; şi (e) Măsura în care datele care stau la baza întocmirii lor sunt adecvate şi credibile. Auditorul trebuie să obţină declaraţii scrise din partea conducerii în ceea ce priveşte intenţia de

utilizare a informaţiilor financiare prognozate, exhaustivitatea prezumţiilor semnificative ale conducerii şi asumarea de către aceasta a responsabilităţii privind informaţiile financiare prognozate.

Prezentarea şi descrierea informaţiilor Atunci când evaluează prezentarea informaţiilor financiare prognozate, în plus faţă de cerinţele specifice ale

oricăror acte normative, reglementări sau standarde profesionale relevante, auditorul trebuie să analizeze dacă: (a) Prezentarea informaţiilor financiare prognozate are caracter informativ şi nu induce în eroare; (b) Politicile contabile sunt clar prezentate în notele la informaţiile financiare prognozate; (c) Prezumţiile sunt prezentate în mod adecvat în notele la informaţiile financiare prognozate. (d) Este prezentată data la care informaţiile financiare prognozate au fost întocmite. Conducerea trebuie să

confirme că prezumţiile sunt adecvate la acea dată, chiar dacă informaţiile care stau la baza lor ar fi putut fi acumulate de-a lungul unei perioade de timp;

(e) Baza de stabilire a punctelor într-un interval este în mod clar indicată, iar intervalul nu este selectat în mod subiectiv sau într-o manieră care să inducă în eroare, atunci când rezultatele prezentate în informaţiile financiare prognozate sunt exprimate sub forma unui interval; şi

(f) Este prezentată orice schimbare în politica contabilă de la data celor mai recente situaţii financiare istorice, împreună cu motivul realizării schimbării şi efectul acesteia asupra informaţiilor financiare prognozate.

170.Care este conţinutul raportului,inclusiv exemplificările date în acest sens de standard şi care sunt tipurile de opinie potrivit ISAE 3400?

RASPUNS:Raport asupra examinării informaţiilor financiare prognozate Raportul unui auditor asupra examinării informaţiilor financiare prognozate trebuie să conţină următoarele: (a) Titlu; (b) Destinatar; (c) Identificarea informaţiilor financiare prognozate; (d) O referire la ISAE sau standardele sau practicile naţionale relevante aplicabile examinării informaţiilor

financiare prognozate; (e) O declaraţie a conducerii privind responsabilitatea acesteia în legătură cu informaţiile financiare

prognozate, incluzând şi prezumţiile pe care acestea se bazează; (f) Când este cazul, o referire la scopul şi/sau la distribuirea limitată a informaţiilor financiare prognozate; (g) O declaraţie de asigurare negativă din care să rezulte dacă prezumţiile asigură o bază rezonabilă pentru

informaţiile financiare prognozate; (h) O opinie care să exprime dacă informaţiile financiare prognozate sunt întocmite corect pe baza

prezumţiilor şi sunt prezentate în conformitate cu cadrul relevant de raportare financiară; (i) Avertismente adecvate privind posibilitatea de îndeplinire a rezultatelor indicate de informaţiile financiare

prognozate; (j) Data raportului, care trebuie să fie data la care procedurile au fost finalizate; (k) Adresa auditorului; şi (l) Semnătura. Un astfel de raport trebuie să: Afirme dacă, pe baza examinării probelor ce susţin prezumţiile, auditorul a luat cunoştinţă de vreo informaţie

care îl determină să creadă că prezumţiile nu oferă o bază rezonabilă pentru informaţiile financiare prognozate. Exprime o opinie din care să reiasă dacă informaţiile financiare prognozate sunt corect întocmite pe baza

prezumţiilor şi sunt prezentate în conformitate cu cadrul de raportare financiară relevant;

276

Afirme că: Este probabil ca rezultatele obţinute să fie diferite de informaţiile financiare prognozate, pentru că în mod frecvent evenimentele anticipate nu au loc conform aşteptărilor, iar abaterea poate să fie semnificativă.

În cazul unei proiecţii, informaţiile financiare prognozate au fost întocmite (trebuie menţionat scopul), utilizând un set de prezumţii care includ prezumţii teoretice despre evenimente viitoare şi măsuri ale conducerii care nu trebuie neapărat să aibă loc. În consecinţă, cititorii sunt avertizaţi că informaţiile financiare prognozate nu sunt utilizate pentru alte scopuri decât cele descrise.

Atunci când auditorul consideră că întocmirea şi prezentarea informaţiilor financiare prognozate nu este adecvată, auditorul trebuie să exprime o opinie cu rezerve sau o opinie contrară în raportul asupra informaţiilor financiare prognozate, sau să se retragă din misiune, după caz.

Atunci când auditorul consideră că una sau mai multe prezumţii semnificative nu asigură o bază rezonabilă pentru informaţiile financiare prognozate întocmite pe baza prezumţiilor pentru cea mai bună estimare, sau că una sau mai multe prezumţii semnificative nu asigură o bază rezonabilă pentru informaţiile financiare prognozate date fiind prezumţiile teoretice, auditorul trebuie fie să exprime o opinie contrară în raportul asupra situaţiilor financiare, fie să se retragă din misiune.

171.Care sunt cerinţele ISRS 4400 - Misiuni pe baza efectuării procedurilor convenite privind informaţiile financiare (ISRS 4400), în ceea ce priveşte obiectivul, principiile generale, termenii misiunii (angajamentului), planificarea şi documentaţia?

RASPUNS:Obiectivul unei misiuni pe baza procedurilor convenite Obiectivul unei misiuni pe baza procedurile convenite îl constituie efec tuarea de către auditor a procedurilor

ce ţin de natura unui audit la care auditorul, entitatea şi oricare terţe părţi îndreptăţite au convenit, precum şi raportarea de către auditor asupra constatărilor efective.

Datorită faptului că auditorul furnizează un raport asupra constatărilor efective ale procedurilor convenite, nu este exprimată nici o asigurare. În locul acesteia, utilizatorii raportului evaluează pentru ei înşişi procedurile şi constatările raportate de către auditor şi conturează propriile lor concluzii care decurg din audit.

Raportul este adresat în mod strict acelor părţi care au convenit asupra procedurilor ce trebuie efectuate, având în vedere că alte părţi pot interpreta greşit rezultatele, deoarece nu cunosc motivele pentru efectuarea procedurilor.

Principiile generale ale unei misiuni pe baza procedurilor convenite Auditorul trebuie să respecte Codul etic al profesioniştilor contabili emis de către Federaţia Internaţională a

Contabililor (IFAC). Independenţa nu este o cerinţă în cazul misiunilor pe baza privind procedurilor convenite; totuşi, termenii

sau obiectivele unei misiuni sau standardele naţionale pot cere ca auditorul să respecte cerinţele de independenţă din Codul etic al profesioniştilor contabili emis de IFAC.

Auditorul trebuie să desfăşoare o misiune pe baza procedurilor conve nite în conformitate cu acest ISRS şi cu termenii misiunii.

Definirea termenilor unei misiuni Auditorul trebuie să se asigure împreună cu reprezentanţii entităţii şi, de obicei, cu alte părţi

specificate care vor primi copii ale raportului de constatări efective, că există o înţelegere clară privind procedurile convenite şi condiţiile misiunii.

Problemele asupra cărora trebuie să se convină includ următoarele: 1. Natura misiunii, inclusiv faptul că procedurile efectuate nu vor constitui un audit sau o revizuire şi, prin

urmare, nu va fi exprimată nici o asigurare. 2. Scopul declarat al misiunii. 3. Identificarea informaţiilor financiare pentru care vor fi aplicate procedurile agreate. 4. Natura, coordonarea şi întinderea procedurilor specifice care trebuie aplicate. 5. Forma anticipată a raportului constatărilor efective. 6. Limitările în distribuirea raportului constatărilor efective. Dacă o asemenea limitare există şi este în

contradicţie cu cerinţele legale, auditorul nu trebuie să accepte misiunea. Este atât în interesul clientului cât şi al auditorului ca acesta din urmă să trimită o scrisoare de misiune în

care să documenteze termenii principali ai numirii. O scrisoare de misiune confirmă acceptarea de către auditor a numirii lui şi ajută la prevenirea apariţiei neînţelegerilor privind unele probleme, cum ar fi obiectivele şi aria de aplicabilitate a misiunii, aria de cuprindere a responsabilităţilor auditorului şi forma raportului care trebuie emis.

Elementele care trebuie incluse în scrisoarea de misiune cuprind: 1. enumerare a procedurilor care trebuie efectuate ca proceduri convenite între părţi.

277

2. declaraţie a faptului că distribuirea raportului de constatări efective va fi restrânsă la părţile specificate care au convenit asupra procedurilor ce vor fi efectuate.

Planificare Auditorul trebuie să planifice activitatea astfel încât să se efectueze o misiune eficace.Documentaţia Auditorul trebuie să documenteze aspectele care sunt importante în furnizarea probelor care susţin raportul

de constatări efective, precum şi probele conform cărora misiune a fost efectuată în conformitate cu acest ISRS şi cu termenii misiunii.

172.Care sunt cerinţele ISRS 4400, privind procedurile, probele, raportarea şi conţinutul raportului, într-o misiune (angajament) pe bază de proceduri convenite?

RASPUNS:Proceduri şi probe Auditorul trebuie să efectueze procedurile asupra cărora s-a convenit şi să folosească probele obţinute ca

bază pentru raportul de constatări efective. Procedurile aplicate în efectuarea unei misiuni pe baza procedurilor convenite pot include: 1. Intervievare şi analiză. 2. Recalculări, comparări şi alte verificări ale corectitudinii calculelor. 3. Observare. 4. Inspecţie. 5. Confirmare. Raportare Raportul asupra unei misiunii pe baza procedurilor convenite trebuie să descrie cu suficiente detalii scopul şi

procedurile convenite ale misiunii, pentru a da posibilitatea cititorului să înţeleagă natura şi aria de cuprindere a activităţii efectuate.

Raportul de constatări efective trebuie să conţină:(a) Titlul; (b) Destinatar (de obicei, clientul care angajează auditorul să efectueze procedurile agreate); (c) Identificarea informaţiilor financiare sau nefinanciare specifice asupra cărora au fost aplicate procedurile

convenite; (d) O declaraţie a faptului că procedurile efectuate au fost acelea asupra cărora s-a convenit cu clientul; (e) O declaraţie a faptului că misiunea a fost efectuată în conformitate cu Standardul Internaţional de Servicii

Conexe aplicabil misiunilor pe baza procedurilor convenite sau cu standardele şi practicile naţionale relevante; (f) Atunci când este relevant, o declaraţie a faptului că auditorul nu este independent faţă de entitate; (g) Identificarea scopului pentru care s-au efectuat procedurile agreate; (h) O enumerare a procedurilor specifice efectuate; (i) O descriere a constatărilor efective ale auditorului, incluzând suficiente detalii cu privire la erori şi

excepţiile găsite; (j) O declaraţie a faptului că procedurile efectuate nu constituie nici audit, nici revizuire şi de aceea nu este

exprimată nici o asigurare; (k) O declaraţie a faptului că, dacă auditorul ar fi efectuat proceduri suplimentare, un audit sau o revizuire, ar

fi putut apărea alte probleme care ar fi fost raportate; (l) O declaraţie a faptului că raportul este adresat în mod strict acelor părţi care au convenit asupra

procedurilor ce trebuie efectuate; (m) O declaraţie (dacă este cazul) a faptului că raportul se referă numai la elementele, conturile, posturile sau

informaţiile financiare şi nefinanciare specificate şi că acesta nu se extinde asupra situaţiilor financiare ale entităţii considerate în ansamblul lor;

(n) Data raportului; (o) Adresa auditorului; şi (p) Semnătura auditorului.

173.Care este conţinutul scrisorii de misiune (angajament), exemplificat în Anexa 1 la ISRS 4400?

RASPUNS:Exemplu de scrisoare de misiune pentru o misiune pe baza procedurilor convenite

Către Consiliul de Administraţie sau alt reprezentant adecvat al clientului care angajează auditorul.

278

Această scrisoare reprezintă o confirmare a înţelegerii noastre privind termenii şi obiectivele misiunii noastre, precum şi a naturii şi limitărilor serviciilor pe care noi le vom furniza. Misiunea noastră va fi condusă în conformitate cu Standardul Internaţional pentru Servicii Conexe (sau se va face trimitere la standarde şi practici naţionale relevante) aplicabil misiunilor pe baza procedurilor convenite şi vom indica acest lucru în raportul nostru. Suntem de acord să efectuăm următoarele proceduri şi să vă raportăm constatările efective care rezultă din activitatea noastră: (Se descrie natura, durata şi întinderea procedurilor care trebuie efectuate, incluzând referiri specifice, acolo unde este cazul, cu privire la identitatea documentelor şi înregistrărilor care trebuie citite, la persoanele care vor fi contactate şi la părţile de la care vor fi obţinute confirmări). Procedurile pe care noi le vom efectua sunt exclusiv pentru a vă sprijini pe dvs. să (se specifică scopul). Raportul nostru nu va fi folosit în nici un alt scop şi este exclusiv pentru informarea dvs. Procedurile pe care noi le vom efectua nu vor constitui un audit sau o revizuire realizate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit sau cu Standardele Internaţionale privind Misiunile de Revizuire (sau se va face trimitere la standarde şi practici naţionale relevante) şi, în consecinţă, nu va fi exprimată nici o asigurare. Aşteptăm în continuare o colaborare deplină cu echipa dvs. şi credem că aceasta ne va pune la dispoziţie orice înregistrări, documente şi alte informaţii cerute în legătură cu misiunea noastră. Onorariul nostru, care va fi plătit pe măsură ce activitatea progresează, se bazează pe timpul necesar persoanelor desemnate pentru a îndeplini misiunea, la care se vor adăuga cheltuieli de deplasare. Ratele orare individuale variază în funcţie de gradul de responsabilitate implicat şi de experienţa şi aptitudinile cerute.

Vă rugăm să semnaţi şi să returnaţi copia ataşată acestei scrisori pentru a indica faptul că este în conformitate cu înţelegerea dvs. a termenilor misiunii, incluzând procedurile specifice asupra cărora am fost de acord să fie efectuate.

XYZ & Co.S-a luat la cunoştinţă în numele societăţii ABC de către (semnătura) ………………..Numele şi funcţiaData

174.Care sunt cerinţele ISRS 4410 - Misiuni de compilare a informaţiilor financiare (ISRS 4410), privind obiectivele, principiile generale, termenii misiunii (angajamentului), planificarea şi documentaţia?

RASPUNS:Obiectivele misiunii de compilare Obiectivul misiunii de compilare se referă la utilizarea de către conta bil a calificării sale contabile, vizavi de

calificarea sa ca auditor, pentru a colecta, clasifica şi sintetiza informaţiile financiare. O misiune de compilare va include, în mod obişnuit, întocmirea situaţiilor financiare (poate fi vorba sau nu

de un set complet de situaţii financiare) dar, de asemenea, poate include colectarea, clasificarea şi sintetizarea altor informaţii financiare.

Principii generale ale misiunii de compilare Contabilul trebuie să se alinieze „Codului etic al profesioniştilor con tabili ” elaborat de Federaţia

Internaţională a Contabililor. Independenţa nu este o cerinţă a misiunii de compilare. Totuşi, în cazul în care contabilul nu este

independent, acest lucru se va prezenta în raportul contabilului.În toate circumstanţele în care numele unui contabil este asociat cu informaţiile financiare elaborate de

acesta, respectivul contabil trebuie să emită un raport . Definirea termenilor misiunii Contabilul trebuie să se asigure că există o înţelegere clară între client şi contabil în ceea ce priveşte termenii

misiunii. Aspectele ce trebuie analizate includ următoarele: 1. Natura misiunii, inclusiv faptul că nu va fi efectuat nici un audit şi nici o revizuire şi că, în consecinţă, nu

va fi exprimată nici o asigurare. 2. Faptul că misiunea nu are neapărat scopul de a prezenta erorile, faptele ilegale sau alte neregularităţi cum

ar fi, de exemplu, fraude sau delapidări ce pot exista. 3. Natura informaţiilor ce trebuie furnizate de client. 4. Faptul că membrii conducerii sunt responsabili pentru corectitudinea şi exhaustivitatea informaţiilor

furnizate contabilului în scopul asigurării de către acesta a exhaustivităţii şi acurateţei informaţiilor financiare elaborate.

279

5. Baza de contabilitate pe care vor fi elaborate informaţiile financiare şi faptul că această bază, împreună cu orice abatere cunoscută de la acesta, va fi prezentată.

6. Destinaţia avută în vedere şi distribuirea informaţiilor, odată ce acestea sunt compilate. 7. Forma raportului transmis în legătură cu informaţiile financiare compilate, atunci când numele

contabilului va fi asociat cu acesta. Va fi necesară o scrisoare de misiune pentru planificarea activităţii de compilare. Este atât în interesul

contabilului, cât şi al entităţii ca acesta să trimită o scrisoare de misiune în care să documenteze termenii-cheie ai misiunii. O scrisoare de misiune confirmă acceptul contabilului privind numirea şi facilitează evitarea neînţelegerii în legătură cu unele aspecte, cum ar fi obiectivele şi aria de aplicabilitate a misiunii, responsabilităţile contabilului şi forma rapoartelor ce trebuie emise.

Planificare Contabilul trebuie să-şi planifice activitatea în aşa fel încât să fie misi unea să poată fi realizată efectiv. Documentaţie Contabilul trebuie să documenteze aspectele importante pentru a do vedi că misiunea a fost efectuată în

conformitate cu acest ISRS şi cu termenii misiunii.

175.Care sunt cerinţele ISRS 4410, privind procedurile aplicabile, responsabilitatea conducerii şi raportarea (conţinutul raportului), într-o misiune de compilare?

RASPUNS:Proceduri Contabilul trebuie să obţină o cunoaştere generală a activităţii şi a ope raţiunilor entităţii şi trebuie să se

familiarizeze cu principiile contabile şi practicile din sectorul de activitate în care operează entitatea, pre cum şi cu forma şi conţinutul informaţiilor financiare care sunt adec vate circumstanţelor.

Pentru a compila informaţiile financiare, contabilul are nevoie de o înţelegere generală a naturii tranzacţiilor entităţii, a formei înregistrărilor contabile, precum şi a bazei de contabilitate folosită în prezentarea situaţiilor fi-nanciare. În mod obişnuit, contabilul obţine cunoştinţe în legătură cu aceste aspecte din experienţa pe care o are cu entitatea sau din întrebări adresate personalului entităţii.

De obicei contabilului nu i se cere: (a) Să adreseze întrebări conducerii pentru a evalua credibilitatea şi exhaustivitatea informaţiilor oferite;(b) Să evalueze controalele interne; (c) Să verifice orice aspecte; sau (d) Să verifice orice explicaţii. În situaţia în care contabilul sesizează că informaţiile oferite de con ducere sunt incorecte, incomplete sau

nesatisfăcătoare din alte puncte de vedere, el trebuie să ia în considerare efectuarea procedurilor de mai sus şi să solicite conducerii să furnizeze informaţii suplimentare. În situaţia în care conducerea refuză să furnizeze informaţii suplimen tare, contabilul trebuie să se retragă din misiune, informând entitatea despre motivele retragerii.

Contabilul trebuie să citească informaţiile compilate şi să aprecieze dacă ele sunt adecvate ca formă şi nu conţin denaturări semnificative evidente. În acest sens, denaturările includ:

1. Erori în aplicarea cadrului aplicabil de raportare financiară. 2. Neprezentarea cadrului de raportare financiară şi a oricăror abateri cunoscute de la acesta.3. Neprezentarea oricăror alte aspecte semnificative care au atenţia contabilului. În situaţia în care contabilul sesizează denaturări semnificative, acesta trebuie să încerce să se pună de acord

cu entitatea în legătură cu amen damentele adecvate. Dacă astfel de amendamente nu sunt făcute şi se consideră că informaţiile financiare induc în eroare, contabilul trebuie să se retragă din misiune.

Responsabilitatea conducerii Contabilul trebuie să obţină din partea conducerii o recunoaştere a responsabilităţilor sale privind prezentarea

adecvată a informaţiilor financiare şi a aprobării lor de către aceasta. Raport asupra misiunii de compilare Raportul privind misiunea de compilare trebuie să conţină 2 următoa rele : (a) Titlul; (b) Destinatarul; (c) O declaraţie că misiunea s-a efectuat în concordanţă cu Standardul Internaţional privind Serviciile

Conexe aplicabil misiunilor de compilare, sau cu standardele şi practicile naţionale relevante; (d) Atunci când acest lucru este relevant, o declaraţie conform căreia contabilul nu este independent faţă de

entitate; (e) Identificarea informaţiilor financiare cu atenţionarea că acestea se bazează pe informaţiile furnizate de

conducere;

280

(f) O declaraţie conform căreia conducerea este responsabilă pentru informaţiile financiare compilate de contabil;

(g) O declaraţie din care să reiasă că nu a fost efectuată o misiune de audit sau una de revizuire şi că, în consecinţă, nu este exprimată vreo asigurare în legătură cu informaţiile financiare;

(h) Atunci când este necesar, un paragraf care să atragă atenţia asupra prezentării abaterilor semnificative de la cadrul aplicabil de raportare financiară;

(i) Data raportului; (j) Adresa contabilului; şi (k) Semnătura contabilului.

176.Care este conţinutul unei scrisori de misiune (angajament) pentru un angajament de compilare, exemplificat în Anexa 1 la ISRS 4410?

RASPUNS:Exemplu de scrisoare de misiune pentru o misiune de compilare

Către Consiliul de Administraţie sau reprezentanţii adecvaţi ai conducerii superioare:

Această scrisoare are scopul de a confirma faptul că înţelegem termenii misiunii şi natura şi limitele serviciilor pe care le vom oferi.

Dvs. aţi solicitat ca noi să efectuăm următoarele servicii: Pe baza informaţiilor furnizate de dumneavoastră vom elabora, în conformitate cu Standardul Internaţional privind Serviciile Conexe (sau se va face trimitere la standardele sau practicile naţionale relevante) aplicabil misiunilor de compilare, bilanţul Societăţii ABC la 31 decembrie 19XX, contul de rezultate şi situaţia fluxurilor de trezorerie pentru anul încheiat la data respectivă, pe baza contabilităţii de numerar. Nu vom efectua proceduri de audit sau revizuire legate de aceste situaţii financiare. În consecinţă, nu va fi exprimată nici o asigurare asupra situaţiilor financiare. Ne aşteptăm ca raportul nostru asupra situaţiilor financiare ale Societăţii ABC să fie interpretat după cum urmează:

Conducerea este responsabilă atât pentru acurateţea, cât şi pentru exhaustivitatea informaţiilor furnizate şi este responsabilă în faţa utilizatorilor pentru informaţiile financiare elaborate de noi. Aceasta include întreţinerea unui sistem adecvat pentru realizarea înregistrărilor contabile şi a controalelor interne, precum şi selecţia şi aplicarea politicilor contabile adecvate. Misiunea noastră nu presupune prezentarea eventualelor fraude sau erori, sau acte ilegale existente. Totuşi, vă vom informa dacă un astfel de aspect ne atrage atenţia.

Informaţiile vor fi întocmite în conformitate cu [cadrul aplicabil de raportare financiară]. Orice abateri cunoscute de la acest cadru vor fi prezentate în situaţiile financiare şi, atunci când se consideră necesar, se vor face referiri la acestea în raportul nostru de compilare.

Am înţeles că destinaţia avută în vedere şi distribuirea informaţiilor compilate de noi este (se va specifica) şi că ne veţi informa dacă va interveni vreo schimbare semnificativă a acestei situaţii.

Ne aşteptăm să cooperăm pe deplin cu personalul dumneavoastră şi suntem încredinţaţi că aceştia vor pune la dispoziţia noastră orice înregistrare, documente şi alte informaţii solicitate în legătură cu compilarea efectuată de noi.

Onorariile noastre, care vor fi facturate pe măsură ce se prestează serviciul, se bazează pe timpul afectat persoanelor numite pentru misiune, la care se adaugă alte cheltuieli de deplasare ce vor fi decontate ulterior . Tarifele orare individuale variază în funcţie de gradul de responsabilitate implicat, precum şi de experienţa şi cunoştinţele care le sunt cerute.

Această scrisoare va fi valabilă pentru următorii ani, cu excepţia cazului în care expiră termenul, este modificată sau înlocuită. Vă rugăm să semnaţi şi să ne înapoiaţi copia ataşată acestei scrisori pentru a indica dacă este în concordanţă cu înţelegerea de către dumneavoastră a contractului pentru compilarea de către noi a situaţiilor dvs. financiare.

XYZ & CoLuat la cunoştinţă în numele Societăţii ABC de (semnătura)..........................................Numele şi funcţia

281

Data

177.Definiţi pragul de semnificaţie la nivelul situaţiilor financiare şi pragul de semnificaţie specific.

RASPUNS:Pragul de semnificaţie funcţional reprezintă suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai scăzut decât

pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg, pentru a reduce la un nivel adecvat de scăzut probabilitatea ca denaturările necorectate sau nedetectate agregate să depăşească pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg.

Pragul de semnificaţie la nivelul situaţiilor financiare reprezinta mărimea admisa de auditor a unei omisiuni sau a unei declaraţii eronate a informaţiei contabile, care în anumite circumstanţe, face ca judecata raţională a unei persoane rezonabile să fie schimbată sau influenţată.Pragul de semnificaţie va fi cea mai mică valoare a intervalului în următoarele situaţii:

1. societatea este în primul an de auditare2. există indicii privind lipsuri semnificative în controlul intern3. cifră de afaceri semnificativă la nivelul conducerii4. presiuni ridicate neobişnuite din partea pieţei5. risc de fraudă mai ridicat decât cel normal.

178.Semnificaţia şi corelaţia dintre pragul de semnificaţie şi riscul de audit.

RASPUNS:Riscul de audit: riscul ca auditorul sa exprime o opinie inadecvată atunci când situaţiile financiare sunt

denaturate semnificativ. Auditorul obţine o asigurare rezonabilă prin colectarea de probe suficiente pentru a reduce riscul de audit la

un nivel acceptabil de scăzut.Exista o relaţie invers proporţională între pragul de semnificaţie şi nivelul riscului de audit (cu cât este mai

inalt nivelul pragului de semnificaţie , cu atât este mai scăzut riscul de audit şi invers).

179.Care sunt categoriile de riscuri prevăzute în Standardele Internaţionale de audit. Detaliaţi şi arătaţi corelaţia dintre ele.

RASPUNS:Riscul de audit, poate fi impartit pe trei componente: riscul inerent, de control si de nedetectare.Ra= Ri x RC x RNNE x RNE, si RNE= Ra/ Ri x RC x RNNE unde: Ri= riscul inerent; Rc= riscul de control; RNNE= riscul de nedetectare; RNE= banda de riscRiscul inerent (RI), adica susceptibilitatea unui sold de cont sau a unei clase de tranzactii de a contine erori

semnificative, fie individual, fie cumulate cu erorile altor solduri sau clase, presupunand ca nu exista controale interne.

Riscul de control (RC), adica riscul aparitiei unor erori semnificative in soldul unui cont sau intr-o clasa de tranzactii, fie individuale, fie cumulate cu erori din alte solduri sau clase, si al neprevenirii sau nedetectarii la timp de catre sistemele contabile si de control intern.

Riscul de nedetectare, adica riscul ca procedurile de fond ale auditorilor (testele soldurilor si tranzactiilor sau procedurile analitice) sa nu detecteze o eroare semnificativa care exista in soldul unui cont sau intr-o clasa de tranzactii, fie individuala, fie cumulata cu erori ale altor solduri sau clase.

180.Diseminaţi estimarea factorilor potrivit raţionamentului profesional al auditorului în scopul evaluării riscului inerent, atât la nivelul situaţiilor financiare, la nivelul soldurilor de conturi şi al categoriei de tranzacţii.

RASPUNS:În scopul evaluării riscului inerent, auditorul utilizează raţionamentul profesional pentru a estima numeroşi

factori, printre care se regăsesc: La nivelul situaţiilor financiare:1. Integritatea conducerii2. Experienţa şi cunoştinţele conducerii, precum şi schimbările survenite la nivelul conducerii pe parcursul

perioadei, de exemplu,lipsa de experienţă a managerilor poate afecta întocmirea situaţiilor financiare ale entităţii.

282

3. Presiuni neobişnuite exercitate asupra conducerii, de exemplu, circumstanţe ce ar putea predispune conducerea la denaturarea situaţiilor financiare, cum ar fi experienţa eşecului a numeroase entităţi ce-şi desfăşoară activitatea în sectorul de activitate respectiv sau o entitate ce nu deţine suficient capital pentru continuarea activităţii.

4. Natura activităţii entităţii, de exemplu, potenţialul uzurii tehnologice a produselor şi serviciilor sale, complexitatea structurii capitalului său, importanţa părţilor afiliate, localizarea şi răspândirea geografică a facilităţilor de producţie ale entităţii.

5. Factori care afectează sectorul de activitate în care operează entitatea, de exemplu, condiţiile economice şi concurenţa, aşa cum au fost identificate de tendinţele şi indicatorii financiari, precum şi de schimbările tehnologice, cererea de consum şi practici contabile comune sectorului de activitate respectiv.

La nivelul soldurilor de conturi şi al categoriei de tranzacţii1. Conturi ale situaţiilor financiare care este probabil a fi susceptibile de denaturare, de exemplu, conturi

care necesită ajustări în perioadele anterioare sau care implică un grad ridicat de estimare2. Complexitatea tranzacţiilor principale sau a altor evenimente care ar putea necesita utilizarea serviciilor

unui expert.3. Gradul raţionamentului profesional implicat în determinarea soldului contului.4. Susceptibilitatea activelor la pierdere sau delapidare, de exemplu, active considerate foarte necesare sau

ca având un grad ridicat de circulaţie, cum ar fi numerarul. 5. Finalizarea unei tranzacţii neobişnuite sau complexe, în special la sfârşitul exerciţiului sau aproape de

acest moment.6. Tranzacţii care nu se derulează în mod obişnuit

181.Relaţia dintre evaluarea riscului inerent şi a celui de control.

RASPUNS:Riscurile de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor constau în două componente: riscul inerent şi

riscul de control; ele există independent de auditul situaţiilor financiare.ISA-urile nu se referă în mod obişnuit la riscul de control şi la riscul inerent în mod separat, ci mai degrabă

la o evaluare combinată a „riscului de denaturare semnificativă”. Totuşi, auditorul va putea să separe sau să combine evaluările riscului inerent şi a celui de control în funcţie de tehnicile sau metodologiile de auditare preferate şi de consideraţii practice.

Auditorul trebuie să ia în considerare nivelurile evaluate ale riscului de control şi ale celui inerent pentru a determina natura, durata şi întinderea procedurilor de fond cerute pentru reducerea riscului de audit până la un nivel acceptabil de scăzut.

RELAŢIA DINTRE EVALUAREA RISCULUI INERENT ŞI A CELUI DE CONTROLDeseori conducerea reacţionează la situaţii de risc inerent prin elaborarea de sisteme de contabilitate şi de

control intern care să prevină sau să detecteze şi să corecteze denaturările şi de aceea, în multe cazuri, riscul inerent şi riscul de control sunt interrelaţionate într-un grad ridicat. În astfel de situaţii, dacă auditorul încearcă să evalueze separat riscul inerent şi riscul de control, există posibilitatea unei evaluări neadecvate a riscului. Ca rezultat, în astfel de situaţii riscul de audit poate fi determinat mai adecvat prin efectuarea unei evaluări combinate.

Nivelul riscului de nedetectare este legat direct de procedurile de fond ale auditorului. Evaluarea de către auditor a riscului de control al auditorului, împreună cu evaluarea riscului inerent, influenţează natura, durata şi întinderea procedurilor de fond ce trebuie efectuate pentru reducerea riscului de nedetectare, şi, prin urmare, a riscului de audit până la un nivel acceptabil de scăzut. Unele riscuri de nedetectare vor fi întotdeauna prezente chiar dacă un auditor a examinat 100% din soldurile contabile sau categoriile de tranzacţii.

Auditorul trebuie să ia în considerare nivelurile evaluate ale riscului de control şi ale celui inerent pentru a determina natura, durata şi întinderea procedurilor de fond cerute pentru reducerea riscului de audit până la un nivel acceptabil de scăzut. În această privinţă auditorul va aprecia:

1. natura procedurilor de fond, de exemplu, utilizarea de teste îndreptate mai degrabă spre părţi independente din afara entităţii, decât teste direcţionate către părţi sau documentaţii din cadrul entităţii, sau utilizarea de teste ale detaliilor, în scopul unui obiectiv particular al auditului, în completarea procedurilor analitice;

2. momentul de timp la care se efectuează procedurile de fond, de exemplu, efectuarea lor mai degrabă la sfârşitul perioadei (exerciţiului), decât la o dată anterioară cesteia;

3. întinderea procedurilor de fond, de exemplu, utilizarea unui eşantion mai mare.Nivelurile evaluate ale riscului inerent şi de control nu pot fi suficient de scăzute încât să se elimine

necesitatea ca auditorul să efectueze o procedură de fond. Neglijând nivelurile evaluate ale riscului inerent şi de control, auditorul va trebui să efectueze unele proceduri de fond pentru soldurile conturilor şi pentru categoriile

283

de tranzacţii semnificative.Evaluarea componentelor riscului inerent şi ale celui de control, efectuată de auditor, se poate modifica în

cursul unui angajament de audit, de exemplu, în timpul efectuării procedurilor de fond auditorul poate primi informaţii ce diferă semnificativ de informaţiile pe baza cărora a evaluat iniţial riscul de control şi pe cel inerent. În astfel de cazuri, auditorul va modifica procedurile de fond planificate, bazându-se pe revizuirea nivelurilor evaluate ale riscului de control şi ale celui inerent.

Cu cât evaluarea riscului inerent şi de control este mai ridicată, cu atât mai multe probe de audit trebuie să obţină auditorul din utilizarea performantă a procedurilor de fond. Atunci când atât riscul inerent, cât şi cel de control sunt evaluate ca fiind ridicate, auditorul trebuie să considere dacă procedurile de fond pot furniza suficiente probe de audit adecvate pentru a reduce riscul de nedetectare, şi prin urmare, riscul de audit, la un nivel acceptabil de scăzut.

182.Care sunt etapele calculului pragului de semnificaţie la nivelul situaţiilor financiare?

RASPUNS:Etapele calcului pragului de semnificatie global:1. Se identifica indicatorii financiari reprezentativi ai companiei, pe cel putin doua exercitii financiare (de

cele mai multe ori, se iau in calcul Activele totale, Cifra de Afaceri, Profitul brut sau Capitalurile Proprii)2. Se aplica procentajele proportionale3. Se calculeaza variatia (trendul) in modul pentru fiecare procentaj in parte4. In functie de evaluarea preliminara a riscului de audit, se aplica urmatoarea regula:

RA (mare) => Prag de semnificatie (mic), unde Trendul (mic)RA (mic) => Prag de semnificatie (mare), unde Trendul (mare)

5. Se urmareste, pornind fie de la Trendul cel mai mic sau cel mai mare, in functie de riscul de audit evaluat anterior, pe linie, valoarea cea mai mare, respectiv cea mai mica, dupa cum dicteaza regula, valoare ce va reprezenta

183.Care sunt etapele calculului pragului de semnificaţie specific?

RASPUNS:Etapele calcului pragului de semnificatie specific:1. Fixarea valorii preliminare a ps ; (suma maxima a prezentarilor eronate pe care le-ar contine situatiile

financiare)2.Repartizarea valorii preliminare a ps; Pentru primii doi pasi se planifica profunzimea testelor;3. Estimarea valorii totale a prezentarilor eronate pe segment4. Estimarea valorii combinate a prezentarilor eronate 5. Compararea estimarii valorii combinate cu valoarea preliminara sau revizuita a pragului de semnificatie.

184.Probele de audit, natura, gradul de suficienţă şi adecvare.

RASPUNS:Probele de audit sunt necesare pentru a susţine opinia auditorului şi raportul. Acestea sunt cumulative ca

natură şi sunt obţinute în principal ca urmare a procedurilor de audit efectuate pe parcursul auditului.Probele de audit cuprind atât informaţii care susţin şi completează afirmaţiile conducerii , cât şi orice

informaţie care contrazice asemenea afirmaţii.Probele de audit, care sunt cumulate ca natură, includ probe de audit obţinute din procedurile de audit

efectuate pe parcursul auditului şi pot include probe de audit obţinute din alte surse, cum ar fi angajamentele de audit anterioare şi procedurile unei firme de control al calităţii pentru acceptarea clienţilor şi continuarea contractelor cu clienţii deja existenţi.

Suficienţa şi gradul de adecvare a probelor de audit sunt interdependente. Suficienţa este măsura cantităţii de probe de audit. Cantitatea necesară de probe de audit este afectată de evaluarea auditorului cu privire la riscurile de denaturare (cu cât sunt mai mari riscurile evaluate, cu atât mai multe probe de audit este posibil să fie necesare) şi de asemenea de calitatea unor asemenea probe de audit (cu cât sunt de o calitate mai bună, cu atât mai puţine vor fi necesare).

Gradul de adecvare este măsura calităţii probelor de audit; adică, relevanţa şi credibilitatea în oferirea suportului pentru concluziile pe care se bazează opinia de audit. Credibilitatea probelor este influenţat de sursele şi natura acestora, şi depinde de circumstanţele individuale în care au fost obţinute.

284

185.Care sunt categoriile de aserţiuni utilizate de auditor pentru categoriile de tranzacţii, solduri aleconturilor, prezentări şi descrieri de informaţii detaliate, cu scopul de a crea baza pentru evaluareariscurilor de apariţie a denaturărilor semnificative?

RASPUNS:Auditorul trebuie să utilizeze aserţiuni pentru categorii de tranzacţii, solduri ale conturilor şi prezentări şi

descrieri de informaţii suficient de detaliate cu scopul de a crea baza pentru evaluarea riscurilor de apariţie a denaturărilor semnificative şi pentru proiectarea şi efectuarea procedurilor de audit suplimentare.

Auditorul utilizează aserţiuni pentru evaluarea riscurilor, luând în considerare diferitele tipuri de denaturări potenţiale care pot să apară şi proiectând ulterior procedurile de audit care să răspundă riscurilor evaluate.

Aserţiunile utilizate de auditor se înscriu în următoarele categorii:I. Aserţiuni cu privire la categoriile de tranzacţii şi evenimente asociate perioadei supusă auditului:Apariţie – tranzacţii şi evenimente care au fost înregistrate au avut loc şi sunt legate de entitatea respectivă.Exhaustivitate – toate tranzacţiile şi evenimentele care ar fi trebuit înregistrate au fost evidenţiate.Acurateţe – sumele şi alte date aferente tranzacţiilor şi evenimentelor au fost înregistrate în mod

corespunzător.Separarea exerciţiilor financiare – tranzacţiile şi evenimentele au fost înregistrate în perioadele contabile

corecte.Clasificare – tranzacţiile şi evenimentele au fost înregistrate în conturile corespunzătoare.II. Aserţiuni cu privire la soldurile conturilor la sfârşitul perioadei:Existenţă – activele, datoriile şi capitalurile proprii există. Drepturi şi obligaţii – entitatea deţine sau controlează drepturile asupra activelor, iar datoriile constituie

obligaţii ale entităţii.Exhaustivitate – toate activele, datoriile şi capitalurile proprii care ar fi trebuit înregistrate sunt evidenţiate.Evaluare şi alocare – activele, datoriile şi capitalurile proprii sunt incluse în situaţiilefinanciare la valorile corespunzătoare şi orice ajustări rezultante cu privire la evaluare sau alocare sunt

adecvat înregistrate.III. Aserţiuni cu privire la prezentări şi descrieri de informaţii:Apariţie şi drepturi şi obligaţii – evenimentele, tranzacţiile şi alte aspecte prezentate s-au produs şi sunt

legate de entitatea respectivă.Exhaustivitate – toate prezentările de informaţii care ar fi trebuit cuprinse în situaţiile financiare au fost

incluse.Clasificare şi inteligibilitate – informaţiile financiare sunt prezentate şi descrise în mod corespunzător, iar

prezentările de informaţii sunt clar exprimate.Acurateţe şi evaluare – informaţiile financiare şi de altă natură sunt prezentate cu fidelitate şi la valorile

corespunzătoare.

186.Planificarea in audit : scop, definiţie, caracteristici, referenţial, etape.

RASPUNS:Planificarea auditului financiar constituie activitatea care oferă fundamentul realizării misiunii de audit

financiar, asigurând auditorului reperele esenţiale ale demersului întreprins în realizarea responsabilităţilor asumate.

Această documentare efectuată în scopul luării deciziei de acceptarea misiunii de audit financiar: - permite auditorului financiar să obţină suficiente probe pentru situaţia dată, probe care asigură diminuarea

răspunderii juridice, păstrarea bunului renume în comunitatea de afaceri; - asigură menţinerea costurilor la un nivel rezonabil pentru ca auditorul financiar şi firma de audit să fie

competitivă, să-şi păstreze şi extindă numărul de clienţi, să-i crească reputaţia în realizarea serviciilor de calitate;

- contribuie la evitarea neînţelegerilor cu clienţii, asigurând relaţii bune cu aceştia, precum şi uşurarea prestării serviciilor de calitate, la costuri rezonabile;

- ajută auditorul financiar în evaluarea: riscului de audit acceptabil; riscului inerent. Activităţile necesare planificării unui audit financiar se constituie în mai multe etape ale procesului de

planificării. Potrivit succesiunii prezentată de secţiunile din Ghidul privind Auditul Calităţii acestea sunt:

285

Etapa activităţilor preliminare (de preplanificare) planificării auditului financiar care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele activităţi:

Stabilirea termenii misiunii de audit şi a responsabilităţilor; Identificarea cerinţelor de reglementare generate de decizia de a acceptare a misiunii de audit, a

motivelor pentru care se doreşte realizarea misiunii; Documentarea a oricăror considerente etice, inclusiv evaluările independenţei şi obiectivităţii (şi orice

măsuri de protecţie în vigoare); Evaluarea riscului de numire ca şi auditor la respectiva entitate. Etapa activităţilor de planificare desemnată de activităţi diverse care asigură: Cunoaşterea domeniului de activitate, a naturii, obiectivelor, strategiilor, riscurilor specifice afacerii; Evaluarea riscurilor; Stabilirea pragului de semnificaţie; Efectuarea procedurilor analitice preliminare; Evaluarea soldurilor iniţiale; Întocmirea strategiei de audit şi a planului de audit; Alte aspecte ale planificării în auditul financiarStandardul de referinţă la planificarea misiunii de audit este ISA 300”Planificarea unui audit al situaţiilor

financiare” care redă cerinţe pentru planificare şi explicaţii pentru înţelegerea acestor cerinţe. Planificarea misiunii de audit financiar nu poate fi realizată fără a lua în considerare şi alte standarde, la

unele dintre acestea existând trimiteri exprese în ISA 300. În acest sens, auditorul financiar pentru planificarea unei misiuni de audit trebuie să ia în considerare şi cerinţe din:

ISA 200 „Obiective generale ale auditorului independent şi desfăşurarea unui audit în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit”; ISA 210 „Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit”; ISA 220 „Controlul calităţii pentru un audit al situaţiilor financiare”; ISA 230 “Documentaţia de audit”; ISA 240 „Responsabilitatea auditorului privind frauda şi eroarea”; ISA 315 „Identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin înţelegerea entităţii şi a mediului său”; ISA 320 “Pragul de semnificaţie în planificarea şi desfăşurarea unui audit”; ISA 330 „Răspunsul auditorului la riscurile evaluate”; ISA 510 „Misiuni de audit iniţiale – solduri iniţiale”; ISA 520 „ Proceduri analitice”; ISA 550 „Părţi afiliate”; ISA 570 „ Principiul continuităţii activităţii”; ISA 600 “Considerente speciale – auditurile situaţiilor financiare ale grupului (inclusiv activitatea auditorilor componentelor)”; ISA 610 „Utilizarea activităţii auditorilor externi”, etc.Planificarea activităţii de audit are ca scop constituirea de către auditor a unei strategii generale detaliate

cu privire la natura, durata şi gradul de cuprindere a auditului.Planificarea unui audit implică stabilirea strategiei generale de audit a misiunii şi elaborarea unui plan de audit.

Planificarea adecvată aduce o serie de beneficii auditului situaţiilor financiare, printre care: Îl ajută pe auditor să acorde atenţie cuvenită domeniilor importante ale auditului. Îl ajută pe auditor să identifice şi să rezolve problemele posibile, la momentul oportun. Îl ajută pe auditor să organizeze şi să gestioneze, în mod corect, misiunea de audit pentru ca aceasta să se

desfăşoare într-un mod eficient şi eficace. Furnizează asistenţă în selectarea membrilor echipei misiunii, care dispun de nivelurile adecvate de

capacităţi şi competenţe pentru a răspunde riscurilor anticipate, şi în delegarea de sarcini adecvate acestora. Facilitează coordonarea şi supervizarea membrilor echipei misiunii şi revizuirea activităţii acestora. Furnizează asistenţă, după caz, în îndrumarea activităţii desfăşurate de auditorii componentelor şi experţi.

187.Dati exemplu de o scrisoare de angajament, continand toate elementele sale specifice.

RASPUNS:

286

Către reprezentantul adecvat al conducerii sau celor însărcinaţi cu guvernanţa companiei ABC

[Obiectivul şi domeniul de aplicare a auditului]Voi ne-aţi solicitat auditarea situaţiilor financiare ale companiei ABC, care conţin bilanţul la 31 Decembrie

20X1, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi situaţia fluxurilor de numerar pentru anul încheiat, şi un sumar al politicilor contabile semnificative şi alte informaţii explicative. Avem plăcerea să vă confirmăm acceptul nostru şi înţelegerea cu privire la misiunea de audit prin intermediul acestei scrisori. Auditul nostru va fi efectuat în scopul îndeplinirii obiectivului de a ne exprima o opinie cu privire la situaţiile financiare.

[Responsabilităţile auditorului] Noi ne vom efectua auditul în conformitate cu Standardele internaţionale de audit (ISA-uri). Acele standarde

cer să respectăm cerinţele etice şi să planificăm şi să efectuăm auditul pentru a obţine asigurări rezonabile cu privire la faptul dacă situaţiile financiare conţin denaturări semnificative. Un audit presupune efectuarea de proceduri pentru a obţine probe de audit cu privire la faptul că sumele şi prezentările din situaţiile financiare. Procedurile selectate depind de judecata auditorului, inclusiv evaluarea riscului de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare, fie ca urmare a fraudei sau a erorii. Un audit include de asemenea evaluarea gradului de adecvare a politicilor contabile folosite şi gradul de rezonabilitate a estimărilor contabile făcute de conducere, ca şi evaluarea prezentării generale a situaţiilor financiare.

Datorită limitărilor inerente ale auditului, împreună cu limitările inerente ale controlului intern, există un risc de neevitat ca anumite denaturări semnificative să nu fie detectate, chiar dacă auditul este planificat în mod corect şi efectuat în conformitate cu ISA-uri.

În efectuarea evaluării riscurilor, am considerat controlul intern a fi relevant pentru pregătirea de către entitate a situaţiilor financiare şi pentru a proiecta proceduri de audit care sunt adecvate în circumstanţele date, dar nu în scopul exprimării unei opinii cu privire la eficacitatea controlului intern al entităţii. Totuşi, vă vom comunica în scris orice deficienţe semnificative în controlul intern relevante pentru auditul situaţiilor financiare pe care le-am identificat pe parcursul auditului.

[Responsabilităţile conducerii şi identificarea cadrului de raportare financiară Auditul nostru va fi efectuat pe baza faptului că [conducerea, şi acolo unde este cazul, cei însărcinaţi cu

guvernanţa] iau la cunoştinţă şi înţeleg faptul că au responsabilitatea:(a) Pentru pregătirea şi prezentarea fidelă a situaţiilor financiare în conformitate cu standardele internaţionale

de raportare financiară;

(b)Pentru un asemenea control intern pe care [conducerea] îl consideră a fi necesar pentru a face posibilă pregătirea de situaţii financiare care să nu conţină denaturări semnificative, fie ele ca urmare a fraudei sau erorii; şi

(c) Să ne ofere:(i) Acces la toate informaţiile despre care [conducerea] ştie că sunt relevante pentru pregătirea situaţiilor

financiare ca de exemplu, înregistrări, documentaţie şi alte aspecte; (ii) Informaţii adiacente pe care le-am putea solicita din partea [conducerii] în scopul auditului; şi (iii) Acces nerestricţionat la persoanele din entitate de la care noi determinăm că este necesar să obţinem

probe de audit. Ca parte a procesului nostru de audit, vom solicita din partea [conducerii şi, acolo unde este cazul a celor

însărcinaţi cu guvernanţa], confirmări scrise legate de declaraţii făcute nouă în legătură cu auditul. Aşteptăm cooperarea tuturor angajaţilor dumneavoastră pe parcursul auditului.

[Alte informaţii relevante ]

[Introduceţi alte informaţii, ca de exemplu aranjamente legate de onorariu, facturare şi alţi termeni specifici, după caz.]

[Raportarea]

[Introduceţi referirea adecvată la forma aşteptată şi conţinutul raportului auditorului.] Forma şi conţinutul raportului nostru ar putea necesita modificări în funcţie de constatările din timpul

misiunii de audit..Vă rugăm semnaţi şi restituiţi copia ataşată a acestei scrisori pentru a indica faptul că aţi luat la cunoştinţă, şi

sunteţi de acord cu, aranjamentele pentru auditul efectuat de noi cu privire la situaţiile financiare inclusiv responsabilităţile noastre legate de aceasta.

287

XYZ & Co.

Luat la cunoştinţă şi acceptat în numele companiei ABC de către

(semnat)......................Nume şi titlu

Data

188.Cunoasterea clientului : scop, motivatie, structura informatiilor legate de client si etapelecunoasterii clientului de audit.

RASPUNS:Cunoasterea clientului - Permite auditorului sã identifice sau sã înţeleagã evenimentele, tranzacţiile şi

practicile care, potrivit raţionamentului auditorului, pot avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare sau asupra examinãrii sau a raportului de audit. De asemenea, auditorii financiari vor putea evalua corect atât riscurile inerente directe cât şi cele indirecte care afectează entitatea auditată.

Structura informatiilor legate de client:Domeniului de activitate, a cadrului de reglementare şi a alţi factori externi care afectează afacerea

auditată, cu prioritate: Cadrul de Raportare Financiară aplicabil; Condiţiile domeniului de activitate; Mediul de reglementare (inclusiv detalii ale legilor şi reglementărilor esenţiale referitoare la derularea

activităţii comerciale a clientului); Factori economici generali

Natura entităţii: Activităţi de afaceri; Investiţii; Finanţare; Cerinţe de raportare financiară; Părţi afiliate; Obiective, strategii şi riscuri aferente afacerii: Existenţa obiectivelor (de ex. modul în care entitatea abordează domeniul de activitate, reglementarea şi

alţi factori externi); Efectele implementării unei strategii (în special orice efecte care vor genera noi cerinţe contabile (un risc

potenţial aferent afacerii ar putea fi, de exemplu, implementarea incompletă sau incorectă);Evaluarea şi revizuirea performanţei financiare a entităţii; Mediul de control şi monitorizarea controalelor; Procesul de cunoastere a clientului este unul continuu si cumulat

189.Riscul de audit acceptabil : definitie, formula, elemente componente si definirea lor.

RASPUNS:

Riscul de audit acceptabil reprezintă o măsură a gradului în care auditorul este dispus să accepte faptul că situaţiile financiare ar putea fi semnificativ eronate după încheierea misiunii şi emiterea unei opinii fără rezerve.

RISC AUDIT = RISC INERENT X RISC CONTROL X RISC NEDETECTARERiscul de audit trebuie să fie întotdeauna mai mic de 5%

Riscul inerent (RI) – Susceptibilitatea unei afirmaţii cu privire la o clasă de tranzacţii, sold de cont sau prezentare de a fi denaturată semnificativ, fie individual sau în mod agregat împreună cu alte denaturări, înainte de a lua în considerare orice controale legate de acestea

Riscul de control (RC) – Riscul ca o denaturare care ar putea să apară la nivelul unei afirmaţii cu privire la o clasă de tranzacţii, sold de cont sau prezentare care ar putea fi semnificativă, fie individual sau în mod agregat împreună cu alte denaturări, să nu poată fi prevenită, sau detectată şi corectată la timp de către controlul intern al entităţii.

Riscul de nedetectare (RNN) reprezintă riscul ca procedurile de fond ale unui auditor să nu detecteze o denaturare ce există în soldul unui cont sau categorie de tranzacţii şi care ar putea fi semnificativă în mod individual, sau atunci când este cumulată cu denaturări din alte solduri sau categorii de tranzacţii

190.Obiectivele de audit vizand tranzactiile financiar-contabile : enumerare si definire.

RASPUNS:

288

1. Existenta – tranzactiile inregistrate in registrele clientului exista in realitate;2. Exhaustivitatea – tranzactiile care au avut loc s-au si inregistrat corespunzator in contabilitatea

clientului;3. Exactitatea – tranzactiile inregistrate in contabilitatea clientului sunt exprimate in sume corecte;4. Clasificarea - tranzactiile inregistrate in contabilitatea clientului sunt correct clasificate din punct de

vedere al referentialului contabil;5. Cronologie – tranzactiile sunt inregistrate la momentul calendaristic correct si in ordinea cronologica;6. Sistematizare si sintetizare – tranzactiile inregistrate sunt correct inregistrate si sistematizate in

registrele si fisierele corespunzatoare;

191.Obiectivele de audit vizand soldurile conturilor

RASPUNS:1. Existenta – sumele incluse in soldurile conturilor exista in realitate;2. Exhaustivitatea – sumele implicate in activitatea financiar-contabila a clientului sunt incluse in soldul

conturilor;3. Exactitatea – sumele incluse in soldul conturilor sunt corecte;4. Clasificarea – sumele incluse in registrele clientului sunt clasificate corect;5. Cenzura – evenimentele care au loc in apropierea datelor de inchidere a exercitiului financiar sunt

inregistrate in momentul producerii lor, in exercitiul financiar corespunzator;6. Concordanta detaliilor – sumele inregistrate in soldul conturilor corespund celor inregistrate in

registrele si fisierele sistematice corespunzatoare, totalurilor din jurnalele de sinteza si din balanta;7. Valoarea realizabila – activele sunt prezentate in contabilitate la valoarea lor justa;8. Drepturi si obligatii – clientul evidentiaza in sistemul contabil datoriile si activele care ii apartin de

drept;9. Prezentare si dezvaluire – soldul conturilor si informatiile suplimentare obligatorii aferente lor sunt

correct prezentate in situatiile financiare;

192.Documentatia de audit : scopul si continutul documentatiei de audit

RASPUNS:Documentatia de audit furnizeaza : Dovada bazei pentru concluzie a auditorului cu privire la atingerea obiectivelor generale ale auditului Dovada faptului ca auditul a fost planificat si efectuat in conformitate cu ISAs si dispozitiile legale si de

reglementare aplicabileocumentatia de audit serveste si unor scopuri aditionale : Sprijina echipa misiunii in planificarea si efectuarea auditului Sprijina membrii echipei responsabili cu supervizarea, in indrumarea si supervizarea activitatii si in

indeplinirea responsabilitatilor de revizuire (ISA 220) Permite responsabilizarea echipei Mentine o evidenta a problemelor cu semnificatie continua pentru auditurile viitoare Permite efectuarea inspectiilor si revizuirilor controlului calitatii Permite efectuarea inspectiilor externeDocumentaţia de audit poate fi înregistrată pe hârtie sau pe un mediu electronic sau de altă natură. Astfel de

exemple de documentaţie de audit includ: Programe de audit. Analize. Descrierea problematicii. Rezumate ale aspectelor semnificative. Scrisori de confirmare şi reprezentare. Liste de verificare. Corespondenţă (inclusiv corespondenţa electronică) privind aspectele semnificative.

Auditorul poate include rezumate sau copii ale înregistrărilor entităţii (de exemplu, contracte şi acorduri semnificative specifice) ca parte a documentaţiei de audit. Totuşi, documentaţia de audit nu este un substitut pentru înregistrările contabile ale entităţii.

Documentaţia nu se limitează la înregistrările întocmite de auditor, ci poate include şi alte înregistrări adecvate, precum minute ale şedinţelor, întocmite de personalul entităţii şi asupra cărora a convenit auditorul.

289

193.Responsabilitatea auditorului de a lua în considerare frauda - caracteristicile fraudei, responsabilitatea conducerii, a auditorului, scepticism profesional

RASPUNS:Responsabilităţile auditoruluiUn auditor ce efectuează un audit în conformitate cu ISA este responsabil pentru obţinerea unei asigurări

rezonabile cu privire la faptul că situaţiile financiare considerate în totalitatea lor nu conţin denaturări semnificative, fie ca rezultat al fraudei, fie al erorii.

Riscul de a nu detecta o denaturare semnificativă produsă ca urmare a fraudei este mai mare decât riscul de a nu detecta una ce rezultă ca urmare a erorii. Acest lucru se datorează faptului că frauda poate implica planuri sofisticate şi atent organizate menite să le ascundă, precum falsul, omiterea deliberată de a înregistra tranzacţii, sau declaraţii false intenţionate către auditor.

În obţinerea unei asigurări rezonabile, auditorul este responsabil pentru menţinerea unei atitudini de scepticism profesional pe întreg parcursul auditului, să aibă în vedere potenţialul de evitare a controalelor de către conducere şi să recunoască faptul că procedurile de audit care sunt eficace pentru detectarea erorilor ar putea să nu fie eficace pentru detectarea fraudei.

Denaturări ale situaţiilor financiare pot apărea fie ca rezultat al unei fraude, fie al unei erori. Factorul care face distincţia între fraudă şi eroare este măsura în care acţiunea ce a stat la baza denaturării situaţiilor financiare este intenţionată sau neintenţionată.

Există două tipuri de denaturări intenţionate ce sunt relevante pentru auditor – denaturări ce rezultă din raportarea financiară frauduloasă şi denaturări ce rezultă din deturnarea de active. Deşi auditorul poate suspecta sau, mai rar, identifica producerea fraudei, auditorul nu face determinări juridice asupra faptului dacă frauda a avut într-adevăr loc.

Responsabilitatea primară pentru prevenirea şi detectarea fraudei revine atât persoanelor însărcinate cu guvernanţa entităţii, cât şi conducerii. Este important ca conducerea, sub supravegherea persoanelor însărcinate cu guvernanţa, să pună accentul atât pe prevenirea fraudei, care ar putea conduce la reducerea oportunităţilor de producere a fraudei, cât şi pe combaterea fraudei, care ar putea convinge indivizii să nu comită fraude, datorită probabilităţii de a fi descoperiţi şi pedepsiţi. Acest lucru presupune un angajament pentru crearea unei culturi caracterizate de onestitate şi comportament etic, care poate fi consolidată de o supraveghere activă din partea persoanelor însărcinate cu guvernanţa. Supravegherea de către, persoanele însărcinate cu guvernanţa include analizarea posibilităţilor de evitare a controalelor sau de influenţare necorespunzătoare a procesului de raportare financiară, precum eforturi din partea conducerii de a manipula veniturile pentru a influenţa percepţia analiştilor asupra performanţei şi profitabilităţii entităţii.

Frauda, fie sub forma raportării financiare frauduloase, fie a deturnării de active, presupune existenţa unei stimulări sau a unei presiuni de a comite frauda, o oportunitate sesizată de proceda în acest fel şi o anumită conştientizare a acţiunii.

Raportarea financiară frauduloasă presupune denaturări intenţionate, inclusiv omiterea unor valori sau prezentări în situaţiile financiare pentru a înşela utilizatorii situaţiilor financiare.

Scepticismul profesionalAuditorul va menţine scepticismul profesional pe întreg parcursul auditului, recunoscând posibilitatea ca o

denaturare semnificativă ca urmare a fraudei să existe, fără a ţine seama de experienţa auditorului cu privire la onestitatea şi integritatea conducerii şi a persoanelor însărcinate cu guvernanţa entităţii.

Cu excepţia cazului în care auditorul are motive să creadă contrariul, auditorul poate accepta documentele şi înregistrările ca fiind autentice. În cazul în care în urma condiţiilor identificate în timpul auditului, auditorul este determinat să creadă că un document ar putea să nu fie autentic sau că termenii unui document au fost modificaţi fără ca acest lucru să fie dezvăluit auditorului, auditorul va investiga în continuare.

Atunci când răspunsurile conducerii sau ale persoanelor însărcinate cu guvernanţa în cadrul intervievărilor sunt inconsecvente, auditorul va investiga inconsecvenţele.

194.Care sunt factorii ce influenţează cantitatea probelor de audit?

RASPUNS:Suficienţa şi gradul de adecvare al probelor de audit sunt interconectate. Suficienţa este măsura cantităţii

probelor de audit. Cantitatea probelor de audit necesare este afectată de evaluarea de către auditor a riscurilor de denaturare (cu cât sunt mai ridicate riscurile evaluate, cu atât vor fi solicitate mai multe probe de audit) şi de asemenea, de calitatea acestor probe de audit (cu cât calitatea este mai ridicată, cu atât vor fi solicitate mai puţine

290

probe de audit). În consecinţă, gradul de suficienţă şi gradul de adecvare al probelor de audit sunt interrelaţionate. Totuşi, simpla obţinere a unei cantităţi mai mari de probe de audit nu poate compensa calitatea slabă a acestora.

Cantitatea probelor de audit este influenţată de o serie de factori : – Materialitatea – se referă la importanţa (relevanţa/ pragul de semnificaţie) claselor de

tranzacţii şi a conturilor pentru utilizatorul informaţiilor, astfel încât, cu cât tranzacţiile / poziţiile / elementele din situaţiile financiare sunt mai importante, cu atât este nevoie de o cantitate mai mare de probe;

– Riscul de denaturare – se referă la riscul inerent de a exista unele erori în aplicarea regulilor contabile şi la riscul de nedetectare a acestor erori prin sistemul de control intern, astfel încât, cu cât acest risc va fi mai mare, cu atât vor fi cerute mai multe probe de audit;

– Mărimea populaţiei – în cadrul unei misiuni de audit, de multe ori este necesar să se lucreze cu eşantioane din cadrul unor populaţii statistice, nefiind posibilă analizarea tuturor elementelor (tranzacţiilor, operaţiunilor) dintr-o astfel de „populaţie”. Stabilirea eşantioanelor în audit depind de mărimea şi caracteristicile populaţiei analizate, astfel încât, cantitatea de probe necesare este cu atât mai mare, cu cât populaţia (numărul tranzacţiilor/operaţiunilor) este mai mare;

– Omogenitatea populaţiei – dacă populaţia statistică este omogenă respectiv elementele care o formează au caracteristici asemănătoare, aceasta poate fi analizată (testată) cu ajutorul unui eşantion de dimensiuni mai mici;

– Calitatea probelor de audit culese – cu cât calitatea probelor de audit este mai ridicată, cu atât numărul acestora va putea fi mai mic.

195.Enumeraţi şi definiţi procedurile de colectare a probelor de audit.

RASPUNS:A. Verificarea înregistrărilor / documentelor - constă în examinarea evidenţelor contabile (contabilitatea financiară, contabilitatea managerială) privind

tranzacţiile şi operaţiunile efectuate precum şi a documentelor ce le susţin (pe suport de hârtie, format electronic), având ca finalitate colectarea unor probe de audit cu grade variate de credibilitate.

B. Inspecţia imobilizărilor corporale şi a altor active • Inspecţia imobilizărilor corporale şi a altor active constă în examinarea (verificarea) fizică a acestora,

furnizând probe de audit credibile mai ales în ceea ce priveşte existenţa lor. C. Observarea • Observarea constă în urmărirea unui proces / proceduri ce se efectuează de către alţii, cum ar fi (de

exemplu) observarea inventarierii stocurilor de către personalul entităţii.D. Interogarea • Interogarea constă în culegerea de informaţii (financiare, nefinanciare) de la persoane competente, fie

din interiorul, fie din afara entităţii, putând varia de la investigaţii scrise (oficiale), până la chestionări orale (neoficiale).

E. Confirmarea • Confirmarea este un tip specific de investigare şi reprezintă procesul de obţinere a unei declaraţii directe

de la o terţă parte, cu privire la o informaţie sau la o situaţie (condiţie) existentă.F. Reefectuarea Reefectuarea reprezintă executarea de către auditor, în mod independent, a procedurilor sau controalelor pe

care entitatea le-a efectuat iniţial prin sistemul sau de control intern, fie manual, fie utilizând Tehnici de Audit Asistate de Calculator

G. Recalcularea • Recalcularea constă în verificarea acurateţei (matematice) a informaţiile din documente sau din

înregistrările contabile, putând fi efectuată şi prin utilizarea tehnologiei informaticeH. Revizuirea • Revizuirea reprezintă procesul prin care se analizează şi verifică datele din contabilitate pentru a

identifica situaţii (sume / rulaje / solduri / operaţiuni) importante sau neobişnuite.

196.Scopul documentaţiei de audit.

RASPUNS:Documentaţia de audit, furnizează:(a) Dovada bazei pentru concluzie a auditorului cu privire la atingerea obiectivelor generale ale auditorului;

şi 291

(b)Dovada faptului că auditul a fost planificat şi efectuat în conformitate cu ISA-urile şi dispoziţiile legale şi de reglementare aplicabile.

Documentaţia de audit serveşte unor scopuri adiţionale, inclusiv următoarele: Sprijinirea echipei misiunii în planificarea şi efectuarea auditului. Sprijinirea membrilor echipei misiunii responsabili cu supervizarea, în îndrumarea şi supervizarea

activităţii de audit, şi în îndeplinirea responsabilităţilor de revizuire, Permite ca echipa misiunii să fie responsabilă pentru activitatea sa. Menţinerea unei evidenţe a problemelor cu semnificaţie continuă pentru auditurile viitoare. Permiterea efectuării inspecţiilor şi revizuirilor controlului calităţii în conformitate cu ISQC 1, sau

cu cerinţele naţionale care prevăd cel puţin acelaşi lucru. Permiterea efectuării inspecţiilor externe în conformitate cu dispoziţiile legale, de reglementare sau

de altă natură, aplicabile.

197.Definiţi procedurile de audit, tipologia şi caracteristicile fiecăreia dintre ele.

RASPUNS:Procedurile de audit reprezinta modalitatile prin care se obtin probele de audit pe parcursul misiunii

intreprinse. Proceduri efectuate pentru obtinerea de probe de audit:a). Proceduri de evaluare a riscului - Pentru fiecare misiune in parte, auditorul adopta o abordare bazata pe

risc a angajamentului, concentrandu-se indeosebi pe soldurile si clasele de tranzactii cu riscul cel mai ridicat din cadrul situatiilor financiare auditate.

1. Risc inerent este de două tipuri:Risc inerent general -. Pentru evaluarea riscului inerent general se intocmesc liste cu intrebari. Intrebările

trebuie foarte bine formulate, astfel incât un raspuns afirmativ sa reprezinte un factor de risc.Risc inerent specific - Riscul inerent specific este riscul care apare la nivelul soldurilor de cont, al

tranzacţiilor si reprezinta posibilitatea producerii unei erori semnificative într-un domeniu particular, ca urmare a unei probleme specifice aparute în domeniul respectiv.

2. Risc de control - Riscul de control reprezinta riscul ca o eroare semnificativa al carui efect individual sau in conjunctie cu efectul altor erori de acest tip sa aiba loc si care sa nu poata fi prevenit sau detectat si corectat de catre controlul intern implementat de catre societate.

b). Raspunsul auditorului la riscurile evaluate1. Teste ale controalelor - Auditorul va trebui sa obtina informatii referitoare la eficienta controalelor

referitoare la tranzactii, solduri, prezentari si afirmatii ale conducerii, in zonele in care a fost evaluat un risc semnificativ.

Astfel de proceduri presupun testarea controalelor prin executarea de catre auditor, in mod independent, a procedurilor sau controalelor care au fost implementate de catre client in cadrul mediului de control al entitatii.

2. Proceduri de fond - In general, procedurile de fond se impart in doua categorii:a.Teste de detaliu;b.Proceduri analiticea). Teste de detaliu – implica utilizarea de catre auditor a urmatoarelor proceduri, in functie de contextul in

care sunt folosite, in vederea obtinerii probelor de audit:1.Inspectia - Inspectia poate implica examinarea inregistrarilor sau a documentelor interne sau externe ale

societatii, sau spre exemplu examinarea fizica a unui element de activ inregistrat in cadrul patrimoniului societatii auditate.

2.Observarea - Observarea consta in urmarirea de catre auditor a unui proces sau a unei proceduri efectuata de alte parti (in general de catre reprezentantii societatii).

3.Confirmarea externa - O confirmare externa reprezinta proba de audit obtinuta de auditor, drept raspuns scris primit direct de la o terta parte (partea care efectueaza confirmarea), in format pe hartie, electronic sauprin alt mijloc.

Confirmarea informatiilor obtinute, dintr-o sursa independenta de entitate poate intari asigurarea pe care auditorul o obtine din probele de audit care sunt generate intern, precum probele existente in cadrul inregistrarilor contabile, minutelor intalnirilor sau declaratiile conducerii.

4.Recalcularea - Recalcularea consta in verificarea corectitudinii matematice a documentelor sau inregistrarilor. Aceasta poate fi efectuata manual sau electronic.

5.Reefectuarea - Reefectuarea implica executarea de catre auditor, in mod independent, a procedurilor sau controalelor care au fost efectuate initial ca parte a controlului intern al entitatii.

6.Interogarea - Interogarea consta in cautarea de informatii, atat financiare, cat si nefinanciare, din partea persoanelor cu experienta, fie din interiorul, fie din afara entitatii. Interogarea poate furniza probe de audit

292

importante si poate genera chiar probe ale unei denaturari.Interogarea este utilizata in general extensiv in cadrul misiunii de audit, in compoaratie cu celelalte proceduri de audit menite sa obtina probe de audit.

Interogarile pot fi fie interogari oficiale sub forma scrisa, pentru care auditorul asteapta un raspuns concret cu privire la aspectele vizate, fie sub forma neoficiala, verbala.

b). Proceduri analitice - Reprezinta evaluari ale informatiilor financiare efectuate prin intermediul unui studiu al relatiilor dintre datele financiare si nefinanciare.

Procedurile analitice cuprind, de asemenea, investigarea fluctuatiilor si a relatiilor identificate care nu sunt consecvente cu alte informatii relevante sau care se abat in mod semnificativ de la valorile previzionate.

198.Testele de control, definiţie, scop şi utilitate

RASPUNS:Test al controalelor – O procedură de audit proiectată pentru a evalua eficacitatea operaţională a

controalelor de a preveni, detecta şi corecta denaturări semnificative la nivelul afirmaţiilor.Auditorul va trebui sa obtina informatii referitoare la eficienta controalelor referitoare la tranzactii, solduri,

prezentari si afirmatii ale conducerii, in zonele in care a fost evaluat un risc semnificativ.Auditorul va proiecta şi efectua teste ale controalelor pentru a obţine suficiente probe de audit adecvate cu

privire la eficacitatea operaţională a controalelor relevante dacă:(a) Evaluarea auditorului cu privire la riscurile unor denaturări semnificative la nivelul afirmaţiilor se

bazează pe faptul că aceste controale funcţionează în mod eficace (mai exact, auditorul intenţionează să se bazeze pe eficacitatea operaţională a controalelor în determinarea naturii, momentului şi ariei de cuprindere a procedurilor de fond); sau

(b)Doar procedurile de fond nu pot asigura suficiente probe de audit adecvate la nivelul afirmaţiilor. În proiectarea şi efectuarea testelor controalelor, auditorul va obţine mai multe probe de audit convingătoare

cu cât auditorul se bazează în mai mare măsură pe eficacitatea unui control. Auditorul va trebui sa obtina informatii referitoare la eficienta controalelor referitoare la tranzactii, solduri,

prezentari si afirmatii ale conducerii, in zonele in care a fost evaluat un risc semnificativ.Astfel de proceduri presupun testarea controalelor prin executarea de catre auditor, in mod independent, a

procedurilor sau controalelor care au fost implementate de catre client in cadrul mediului de control al entitatii.

199.Testele de fond, definiţie, tipologie, scopul şi utilitatea lor.

RASPUNS:Testele de fond (de fundamentare) constituie teste proiectate pentru a detecta denaturări semnificative la nivelul

afirmaţiilor. Procedurile de fond cuprind:(i) Teste de detaliu (teste substantiale ale operatiunilor, tranzactiilor;teste substantiale ale soldurilor

conturilor); şi(ii) Proceduri analitice de fond.

Scop: - Obţinerea de probe de audit mai convingătoare cu cât riscul evaluat de către auditor este mai mare.Procedurile de fond cuprind:- testele substantiale ce se aplică până la închiderea exercitiului financiar;- testele substantiale privind soldurile conturilor aplicabile de celemai multe ori după închiderea exercitiului

financiar.În practică, de regulă, se aplică testele substantiale privind soldurile conturilor şi înainte de închiderea

exercitiului financiar, procedându-se la:- asistarea la inventarierea activelor - inspectia imobilizărilor - obtinerea confirmărilor de la tertiDe asemenea, se efectuează verificări în ceea ce priveşte riscul aparitiei unor erori semnificative, care

constau în:- eficacitatea sistemului de control intern- eficienta sistemului contabil-  posibilitatea ca managementul să emită rapoarte eronate

200.Procedurile analitice, definiţie, tipologie, exemple.

RASPUNS:

293

Procedurile analitice - evaluări ale informaţiilor financiare prin analiza relaţiilor plauzibile dintre datele financiare şi nefinanciare. Procedurile analitice cuprind, de asemenea, acele investigaţii pe măsura necesităţii cu privire la fluctuaţiile sau relaţiile care sunt discordante în comparaţie cu alte informaţii relevante sau care diferă cu o sumă semnificativă faţă de valorile aşteptate.

Procedurile analitice includ luarea în considerare a comparaţiilor între informaţiile financiare ale entităţii şi, de exemplu:

Informaţiile comparative pentru perioade precedente. Rezultatele anticipate ale entităţii, ca de exemplu bugete sau previziuni, sau aşteptări ale auditorului, ca

de exemplu estimarea amortizării. Informaţiile din domenii de activitate similare, ca de exemplu comparaţii între rata dintre vânzări şi

creanţe ale entităţii cu mediile domeniului de activitate, sau ale altor entităţi de o mărime comparabilă din acelaşi domeniu de activitate.

Procedurile analitice includ, de asemenea, luarea în considerare, de exemplu, a relaţiilor: Dintre elementele din informaţiile financiare care se aşteaptă să se conformeze unui model previzibil

bazat pe experienţa entităţii, ca de exemplu procentele marjei brute. Dintre informaţiile financiare şi informaţiile relevante nefinanciare, ca de exemplu costul salariilor faţă de

numărul de angajaţi.

201.Sursele probelor de audit. Caracteristicile de calitate ale probelor de audit.

RASPUNS:Unele probe de audit sunt obţinute prin efectuarea de proceduri de audit pentru testarea înregistrărilor

contabile, de exemplu, prin intermediul analizei şi revizuirii, reefectuarea procedurilor derulate în procesul de raportare financiară, şi reconcilierea tipurilor şi aplicaţiilor aferente ale aceleiaşi informaţii. Prin efectuarea de astfel de proceduri de audit, auditorul poate determina că înregistrările contabile sunt consecvente pe plan intern şi se reconciliază cu situaţiile financiare.

De obicei se obţine o mai mare asigurare prin probele de audit consecvente obţinute din diferite surse sau de natură diferită decât din elementele probelor de audit luate în considerare individual. De exemplu, confirmarea informaţiilor obţinute dintr-o sursă independentă de entitate poate întări asigurarea pe care auditorul o obţine din probele de audit care sunt generate intern, precum probele existente în cadrul înregistrărilor contabile, minutelor întâlnirilor sau declaraţiilor conducerii.

Informaţiile din surse independente de entitate pe care auditorul le poate utiliza drept probe de audit pot include confirmări de la părţi terţe, rapoarte ale analiştilor, şi date comparabile cu privire la concurenţă (date de etalonare).

Caracteristicile de calitate ale probelor de audit.- Relevanţa- tratează legătura logică cu, sau generează, scopul procedurii de audit şi, după caz, afirmaţia luată în

considerare. Relevanţa informaţiilor de utilizat drept probe de audit poate fi afectată de intenţia testării.- este dată de măsura în care acestea sunt în concordanţă cu afirmaţiile (regulile contabile) utilizate de

conducere la întocmirea situaţiilor financiare.- Credibilitatea - – se referă la faptul dacă auditorul se poate baza pe un anumit tip de probe pentru a evalua corect modul

de aplicare a unei afirmaţii sau a alteia, fiind influenţată de sursa şi natura acestora şi depinde de circumstanţele în care aceste probe sunt obţinute în mod individual

- Credibilitatea informaţiilor de utilizat drept probe de audit, şi deci a probelor de audit înseşi, este influenţată de sursa şi natura lor, şi de circumstanţele în care sunt obţinute, inclusiv de controalele aferente întocmirii şi păstrării lor, dacă acestea sunt relevante.

202.Enumeraţi şi descrieţi factorii care influenţează calitatea probelor de audit.

RASPUNS:Calitatea probelor de audit este influenţată de sursa şi natura acestora şi depinde de circumstanţele individuale în care sunt obţinute probele. De regulă: Probele de audit sunt mai credibile atunci când sunt obţinute din surse independente din afara entităţii.

294

Probele de audit care sunt obţinute din interiorul entităţii sunt mai credibile atunci când controalele aferente impuse de entitate sunt eficiente. Probele de audit obţinute în mod direct de către auditor (de exemplu, observarea aplicării unui control) sunt mai credibile decât probele de audit obţinute indirect sau prin deducţie (de exemplu, investigări cu privire la aplicarea unui control). Probele de audit sunt mai credibile atunci când ele există sub formă de document, fie pe hârtie, electronic sau de altă natură (de exemplu, o înregistrare scrisă folosind metode contemporane a unei întâlniri este mai credibilă decât declararea ulterioară în formă orală a problematicilor discutate). Probele de audit furnizate de documente originale sunt mai credibile decât probele de audit furnizate de fotocopii sau facsimile.

203.Enumeraţi şi descrieţi factorii care influenţează cantitatea (suficienţa) probelor de audit.

RASPUNS:Cantitatea probelor de audit este influenţată de o serie de factori : – Materialitatea – se referă la importanţa (relevanţa/ pragul de semnificaţie) claselor de

tranzacţii şi a conturilor pentru utilizatorul informaţiilor, astfel încât, cu cât tranzacţiile / poziţiile / elementele din situaţiile financiare sunt mai importante, cu atât este nevoie de o cantitate mai mare de probe;

– Riscul de denaturare – se referă la riscul inerent de a exista unele erori în aplicarea regulilor contabile şi la riscul de nedetectare a acestor erori prin sistemul de control intern, astfel încât, cu cât acest risc va fi mai mare, cu atât vor fi cerute mai multe probe de audit;

– Mărimea populaţiei – în cadrul unei misiuni de audit, de multe ori este necesar să se lucreze cu eşantioane din cadrul unor populaţii statistice, nefiind posibilă analizarea tuturor elementelor (tranzacţiilor, operaţiunilor) dintr-o astfel de „populaţie”. Stabilirea eşantioanelor în audit depind de mărimea şi caracteristicile populaţiei analizate, astfel încât, cantitatea de probe necesare este cu atât mai mare, cu cât populaţia (numărul tranzacţiilor/operaţiunilor) este mai mare;

– Omogenitatea populaţiei – dacă populaţia statistică este omogenă respectiv elementele care o formează au caracteristici asemănătoare, aceasta poate fi analizată (testată) cu ajutorul unui eşantion de dimensiuni mai mici;

– Calitatea probelor de audit culese – cu cât calitatea probelor de audit este mai ridicată, cu atât numărul acestora va putea fi mai mic.

204.Care sunt procedurile de audit efectuate in scopul identificarii litigiilor si revendicărilor, cu risc de denaturare semnificativa:

RASPUNS:Auditorul trebuie să instituie şi să desfăşoare proceduri de audit în vederea identificării litigiilor şi

revendicărilor care implică entitatea şi care pot genera un risc de denaturare semnificativă, inclusiv:(a) Interogarea conducerii, şi, după caz, a altor persoane din cadrul entităţii, inclusiv a consilierului juridic

intern; (b)Revizuirea proceselor verbale ale persoanelor însărcinate cu guvernanţa şi a corespondenţei dintre entitate şi

consilierul său juridic extern; şi(c) Revizuirea conturilor de cheltuieli judiciare.Alte proceduri relevante de audit includ, de exemplu, utilizarea informaţiilor obţinute prin intermediul

procedurilor de evaluare a riscurilor desfăşurate ca parte a obţinerii unei înţelegeri a entităţii şi a mediului său pentru a asista auditorul să devină conştient de litigiile şi revendicările care implică entitatea.

Auditorul trebuie să solicite conducerii şi, după caz, persoanelor însărcinate cu guvernanţa să furnizeze declaraţii scrise potrivit cărora toate litigiile şi revendicările cunoscute actuale sau posibile ale căror efecte ar fi trebuit să fie luate în considerare în întocmirea situaţiilor financiare i-au fost prezentate auditorului şi au fost contabilizate şi prezentate în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil.

Comunicarea directă cu consilierul juridic extern al entităţii îl asistă pe auditor în obţinerea de suficiente probe de audit adecvate cu privire la măsura în care sunt cunoscute posibile litigii şi revendicări şi sunt rezonabile estimările conducerii aferente implicaţiilor financiare, inclusiv costurile.

În funcţie de circumstanţe, auditorul poate considera adecvată examinarea documentelor iniţiale, precum facturile pentru cheltuielile juridice, ca parte a revizuirii de către auditor a conturilor de cheltuieli juridice.

205.Factorii care influenţează dimensiunea eşantionului în cazul testelor controalelor.

295

RASPUNS:1. Cresterea amplorii cu care evaluarea riscului de către auditor ţine cont de controalele relevante EFECT ASUPRA DIMENSIUNII EŞANTIONULUI = CreştereCu cât auditorul intenţionează să obţină mai multă asigurare prin intermediul eficacităţii funcţionale a

controalelor, cu atât va fi mai scăzută evaluarea de către auditor a riscului de denaturare semnificativă, şi cu atât va trebui să fie mai mare dimensiunea eşantionului. Atunci când evaluarea de către auditor a riscului de denaturare semnificativă la nivelul afirmaţiilor include o estimare cu privire la eficacitatea funcţională a controalelor, auditorului i se impune efectuarea de teste ale controalelor. Celelalte date fiind egale, cu cât auditorul acordă mai multă credibilitate eficacităţii funcţionale a controalelor în cadrul evaluării riscului, cu atât este mai mare amploarea testelor controalelor auditorului (şi prin urmare, creşte dimensiunea eşantionului).

2. O creştere a ratei tolerabile a deviaţieiEFECT ASUPRA DIMENSIUNII EŞANTIONULUI = DescreştereCu cât este mai scăzută rata tolerabilă a deviaţiei, cu atât trebuie să fie mai mare dimensiunea eşantionului.3. O creştere a ratei deviaţiei estimate a populaţiei de testatEFECT ASUPRA DIMENSIUNII EŞANTIONULUI = CreştereCu cât este mai ridicată rata de deviaţie, cu atât trebuie să fie mai mare dimensiunea eşantionului astfel încât

auditorul să fie în situaţia de a face o estimare rezonabilă a ratei reale a deviaţiei. Factorii relevanţi pentru luarea în considerare de către auditor a ratei estimate a deviaţiei include înţelegerea activităţii de către auditor (mai precis, procedurile de evaluare a riscului desfăşurate în vederea obţinerii unei înţelegeri a controlului intern), modificări ale personalului sau ale controlului intern, rezultatele procedurilor de audit aplicate în perioadele anterioare şi rezultatele altor proceduri de audit. Ratele ridicate estimate ale deviaţiei controlului, de obicei garantează în mică măsură, dacă există, reduceri ale riscului de denaturare semnificativă evaluat.

4. O creştere a nivelului de asigurare dorit de auditor că rata tolerabilă a deviaţiei nu este depăşită de rata reală a deviaţiei din cadrul populaţiei

EFECT ASUPRA DIMENSIUNII EŞANTIONULUI = CreştereCu cât este mai mare nivelul de asigurare dorit de auditor că rezultatele eşantionului sunt, de fapt, indicatori ai

incidenţei reale a deviaţiei din cadrul populaţiei, cu atât trebuie să fie mai mare dimensiunea eşantionului.5. O creştere a numărului de unităţi de eşantionare din cadrul populaţieiEFECT ASUPRA DIMENSIUNII EŞANTIONULUI = Efect neglijabilÎn cazul populaţiilor mari, dimensiunea reală a populaţiei are un efect scăzut, dacă există, asupra dimensiunii

eşantionului. Cu toate acestea, în cazul populaţiilor mici, eşantionarea în audit poate să nu fie atât de eficientă ca metodă alternativă de obţinere a suficiente probe de audit adecvate.

206.Metode de selectare a eşantionului.

RASPUNS:Metode de selectare a eşantionuluiPrincipalele metode sunt:(a)Selectarea întâmplătoare (aplicată prin intermediul unor generatoare de numere întâmplătoare, de

exemplu, tabele de numere întâmplătoare).(b)Selectarea sistematică , în care numărul unităţilor de eşantionare din cadrul populaţiei este împărţit la

dimensiunea eşantionului pentru a se obţine un interval de eşantionare. Când se utilizează selectarea sistematică, auditorul ar trebui să determine că unităţile de eşantionare din cadrul populaţiei nu sunt structurate în asa fel încât intervalul de eşantionare corespunde unui tip specific din cadrul populaţiei.

(c)Eşantionarea unităţii monetare este un tip de selectare în funcţie de valoare în care dimensiunea eşantionului, selectarea şi evaluarea au drept rezultat o concluzie exprimată în valori monetare.

(d)Selectarea aleatorie , în care auditorul selectează eşantionul fără a respecta o tehnică structurată. Selectarea aleatorie nu este adecvată atunci când se utilizează eşantionarea statistică.

(e)Selectarea în bloc implică selectarea unui (unor) bloc(uri) de elemente apropiate din cadrul populaţiei. Selectarea în bloc nu poate fi utilizată, în mod normal, în eşantionarea de audit deoarece majoritatea populaţiilor sunt structurate în aşa fel încât este probabil ca elementele unui şir să aibă caracteristici similare unul faţă de altul, dar caracteristici diferite faţă de elementele din altă parte a populaţiei. Deşi în unele circumstanţe examinarea blocurilor de elemente poate fi o procedură de audit adecvată, aceasta va fi rareori o tehnică de selectare corespunzătoare a eşantionului, atunci când auditorul intenţionează să realizeze deducţii valide despre întreaga populaţie pe baza eşantionului.

207.Proiectarea eşantionului, dimensiunea şi selectarea elementelor de testat.

296

RASPUNS:În proiectarea unui eşantion de audit, auditorul trebuie să ia în considerare scopul procedurii de audit şi

caracteristicile populaţiei din care va fi extras eşantionul.În proiectarea eşantionului de audit, auditorul ia în considerare scopul specific care trebuie atins şi combinaţia

de proceduri de audit cu probabilitatea cea mai mare de a atinge acest scop. Luarea în considerare a naturii probelor de audit căutate şi a condiţiilor deviaţiei sau denaturării posibile sau alte caracteristici referitoare la acele probe de audit îl vor asista pe auditor să definească ceea ce constituie o deviaţie sau o denaturare şi ce populaţie să utilizeze pentru eşantionare.

Auditorul trebuie să determine o dimensiune a eşantionului suficientă pentru a reduce riscul de eşantionare la un nivel acceptabil de scăzut.

Nivelul de risc de eşantionare pe care auditorul este dispus să îl accepte afectează dimensiunea prevăzută a eşantionului. Cu cât este mai scăzut riscul pe care auditorul este dispus să îl accepte, cu atât mai mare va trebui să fie dimensiunea eşantionului.

Dimensiunea eşantionului poate fi determinată prin aplicarea unei formule pe bază statistică sau prin exercitarea raţionamentului profesional.

Auditorul trebuie să selecteze elementele eşantionului astfel încât fiecare unitate de eşantionare din cadrul populaţiei să poată fi selectată.

În cazul eşantionării statistice, elementele eşantionului sunt selectate astfel încât fiecare unitate de eşantionare să prezinte o probabilitate cunoscută de a fi selectată. În cazul eşantionării nestatistice, este utilizat raţionamentul în selectarea elementelor eşantionului. Deoarece scopul eşantionării este furnizarea unei baze rezonabile de formulare a concluziilor de către auditor cu privire la populaţia din care este selectat eşantionul, este important ca auditorul să selecteze un eşantion reprezentativ, astfel încât să fie evitate influenţele, prin alegerea elementelor eşantionului care să prezinte caracteristici tipice ale populaţiei.

Metodele principale de selectare a eşantioanelor sunt utilizarea selectării aleatorii, selectării sistematice şi selectării întâm plătoare

208.Utilizarea tehnicilor de stratificare şi selectare în funcţie de valoare, a eşantionului.

RASPUNS:Stratificarea – Procesul de divizare a populaţiei în subpopulaţii, fiecare dintre acestea fiind un grup de

unităţi de eşantionare care prezintă caracteristici similare (deseori valoarea monetară).În luarea în considerare a caracteristicilor populaţiei din care va fi extras eşantionul, auditorul poate

determina că este adecvată stratificarea sau selectarea în funcţie de valoare. StratificareaEficienţa auditului poate fi îmbunătăţită dacă auditorul stratifică o populaţie prin divizarea în sub-populaţii

separate care prezintă o caracteristică de identificare. Obiectivul stratificării este de a reduce variabilitatea elementelor din cadrul fiecărei categorii şi permite, deci, dimensiunii eşantionului să fie redusă fără a creşte riscul de eşantionare.

Atunci când se efectuează teste de detaliu, populaţia este deseori stratificată în funcţie de valoarea monetară. Acest lucru permite ca un efort de audit mai mare să fie direcţionat către elementele cu o valoare superioară, deoarece aceste elemente pot conţine cel mai mare potenţial de denaturare în ceea ce priveşte supraevaluarea. În mod similar, o populaţie poate fi stratificată în conformitate cu o caracteristică specifică ce indică un risc mai mare de denaturare, de exemplu, în cazul testării provizionului pentru conturile îndoielnice în evaluarea conturilor de creanţe soldurile pot fi stratificate în funcţie de vechime.

Rezultatele procedurilor de audit aplicate unui eşantion de elemente din cadrul unei categorii pot fi proiectate doar elementelor care alcătuiesc acea categorie. Pentru a formula o concluzie privind întreaga populaţie, auditorul va trebuie să ia în considerare riscul de denaturare semnificativă în raport cu orice alte categorii care alcătuiesc întreaga populaţie.

Dacă o clasă de tranzacţii sau un sold al unui cont a fost împărţit în categorii, denaturarea este proiectată separat pentru fiecare categorie. Denaturările proiectate pentru fiecare categorie sunt apoi combinate, atunci când se va lua în considerare efectul posibil al denaturărilor asupra clasei totale de tranzacţii sau asupra soldului contului.

Selectarea în funcţie de valoare Atunci când se efectuează teste de detaliu, poate fi eficientă identificarea unităţii de eşantionare ca fiind

reprezentată de unităţile monetare individuale care alcătuiesc populaţia. După ce selectează unităţile monetare specifice din cadrul populaţiei, de exemplu, soldul conturilor de creanţe, auditorul poate examina elementele specifice, de exemplu, soldurile individuale, care conţin acele unităţi monetare. Un beneficiu al acestei abordări de definire al unităţii de eşantionare este că efortul auditorului este direcţionat către elementele cu valoare mai mare, deoarece ele prezintă o probabilitate mai mare de a fi selectate, şi pot avea drept rezultat dimensiuni mai

297

reduse ale eşantioanelor. Această abordare poate fi utilizată în paralel cu metoda sistematică de selectare a eşantionului şi este cea mai eficientă atunci când sunt selectate elemente prin utilizarea selectării aleatorii.

209.Factorii care influenţează dimensiunea eşantionului în cazul testelor de detaliu.

RASPUNS:Următorii sunt factori pe care auditorul îi poate lua în considerare atunci când determină dimensiunea

eşantionului în cazul testelor de detaliu. Aceşti factori, care trebuie luaţi în considerare împreună, presupun ca auditorul să nu modifice abordarea testelor controalelor sau să nu modifice, în alt mod, natura sau plasarea în timp a procedurilor de fond ca răspuns la riscurile evaluate.

1. O creştere a evaluării de către auditor a riscului de denaturare semnificativăEFECT ASUPRA DIMENSIUNII EŞANTIONULUI = CreştereCu cât este mai ridicată evaluarea de către auditor a riscului de denaturare semnificativă, cu atât trebuie să fie

mai mare dimensiunea eşantionului. Evaluarea de către auditor a riscului de denaturare semnificativă este afectată de riscul inerent şi de riscul de control. De exemplu, dacă auditorul nu efectuează teste ale controalelor, evaluarea riscului de către auditor nu poate fi redusă pentru funcţionarea eficientă a controalelor interne cu privire la o afirmaţie. Prin urmare, pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut, auditorul are nevoie de un risc de detectare scăzut şi va acorda o mai mare credibilitate procedurilor de fond. Cu cât sunt obţinute mai multe probe de audit din testele de detaliu (adică, cu cât va fi mai scăzut riscul de detectare), cu atât va trebui să fie mai mare dimensiunea eşantionului

2. O creştere a utilizării altor proceduri de fond direcţionate asupra aceleiaşi afirmaţiiEFECT ASUPRA DIMENSIUNII EŞANTIONULUI = DescreştereCu cât auditorul acordă credibilitate altor proceduri de fond (teste de detaliu sau proceduri analitice de fond)

pentru a reduce la un nivel acceptabil riscul de detectare aferent unei populaţii specifice, cu atât auditorul va solicita o asigurare mai redusă prin eşantionare, şi, prin urmare, cu atât va trebui să fie mai mică dimensiunea eşantionului

3. O creştere a nivelului de asigurare dorit de auditor că rata tolerabilă a denaturării nu este depăşită de denaturarea reală din cadrul populaţiei

EFECT ASUPRA DIMENSIUNII EŞANTIONULUI = CreştereCu cât nivelul de asigurare pe care auditorul îl solicită că rezultatele eşantionului sunt de fapt, indicatori ai valorii

reale de denaturare din cadrul populaţiei, cu atât mai mare trebuie să fie dimensiunea eşantionului.4. O creştere a denaturării tolerabileEFECT ASUPRA DIMENSIUNII EŞANTIONULUI = DescreştereCu cât este mai scăzută denaturarea tolerabilă, cu atât trebuie să fie mai mare dimensiunea eşantionului5. O creştere a valorii denaturării pe care auditorul estimează că o va identifica în cadrul populaţieiEFECT ASUPRA DIMENSIUNII EŞANTIONULUI = CreştereCu cât este mai mare valoarea denaturării pe care auditorul estimează că o va identifica în cadrul populaţiei, cu

atât trebuie să fie mai mare dimensiunea eşantionului pentru a putea face o estimare rezonabilă a valorii reale a denaturării din cadrul populaţiei. Factorii relevanţi pentru luarea în considerare de către auditor a valorii de denaturare estimate include amploarea cu care valorile elementului sunt determinate subiectiv, rezultatele procedurilor de evaluare a riscului, rezultatele testelor controalelor, rezultatele procedurilor de audit aplicate în perioadele anterioare şi rezultatele altor proceduri de fond.

6. Stratificarea populaţiei atunci când este adecvatăEFECT ASUPRA DIMENSIUNII EŞANTIONULUI = DescreştereAtunci când există o mare varietate (variabilitate) a dimensiunii monetare a elementelor din cadrul

populaţiei, poate fi utilă stratificarea populaţiei. Când o populaţie poate fi stratificată adecvat, suma dimensiunilor eşantioanelor ce provin din categorii va fi, în general, mai mică decât dimensiunea eşantionului care ar fi fost necesară pentru a se obţine un nivel dat al riscului de eşantionare, dacă un eşantion ar fi fost extras din întreaga populaţie.

7. Numărul de unităţi de eşantionare din cadrul populaţieiEFECT ASUPRA DIMENSIUNII EŞANTIONULUI = Efect neglijabil În cazul populaţiilor mari, dimensiunea reală a populaţiei are un efect redus, dacă există, asupra dimensiunii

eşantionului. Astfel, în cazul populaţiilor mici, eşantionarea în audit nu este, de obicei, la fel de eficientă ca metodă alternativă de obţinere a suficiente probe de audit adecvate. (Cu toate acestea, atunci când se utilizează eşantionarea unităţilor monetare, o creştere a valorii monetare a populaţiei implică o creştere a dimensiunii eşantionului, cu excepţia cazului în care aceasta este compensată de o creştere proporţională a pragului de semnificaţie a situaţiilor financiare ca întreg (şi, dacă este aplicabil, a nivelului sau nivelurilor de semnificaţie pentru clasele specifice de tranzacţii, solduri ale conturilor sau prezentări.)

298

210.Natura estimărilor contabile conform ISA 540 „Auditarea estimărilor contabile, inclusiv aestimărilor contabile la valoarea justă, şi a prezentărilor aferente"

RASPUNS:Unele elemente ale situaţiilor financiare nu pot fi evaluate cu exactitate, ci pot fi doar estimate. În contextul

prezentului ISA, astfel de elemente ale unei situaţii financiare sunt denumite estimări contabile. Natura şi credibilitatea informaţiilor aflate la dispoziţia conducerii pentru efectuarea unei estimări contabile variază semnificativ, ceea ce afectează în consecinţă gradul de incertitudine al estimării asociat cu estimările contabile. Gradul de incertitudine a estimării afectează, la rândul său, riscurile de denaturare semnificativă ale estimărilor contabile, inclusiv susceptibilitatea lor la influenţa intenţionată sau neintenţionată a conducerii

Caracteristicile specifice ale unui activ, unei datorii sau unei componente a capitalurilor proprii , ori baza sau metoda de evaluare prevăzută de cadrul de raportare financiară, pot conduce la apariţia necesităţii de a estima un element al situaţiei financiare

Scopul evaluării estimărilor contabile poate varia în funcţie de cadrul de raportare financiară aplicabil şi de elementul financiar care se raportează. Scopul evaluării pentru unele estimări contabile este de a previziona rezultatul uneia sau mai multor tranzacţii, evenimente sau condiţii care face necesara estimarea contabilă. Pentru alte estimări contabile, inclusiv multe estimări contabile la valoarea justă, scopul evaluării este diferit şi este exprimat în funcţie de valoarea unei tranzacţii curente sau a unui element al unei situaţii financiare pe baza unor condiţii predominante la data evaluării, precum preţul de piaţă estimat pentru un anumit tip de activ sau datorie.

Unele estimări contabile implică o incertitudine relativ scăzută a estimării şi pot conduce la apariţia unor riscuri de denaturare semnificativă mai mici, de exemplu:

Estimările contabile ce apar în entităţi implicate în activităţi de afaceri care nu sunt complexe. Estimările contabile care sunt realizate şi actualizate în mod frecvent pentru că sunt legate de tranzacţii de

rutină. Estimările contabile derivate din informaţii care pot fi consultate cu uşurinţă, precum informaţii publicate

legate de rata dobânzii sau preţuri ale titlurilor de valoare tranzacţionate. Astfel de informaţii pot fi denumite „observabile” în contextul unei estimări contabile la valoarea justă.

Estimările contabile la valoarea justă pentru care metoda de evaluare prevăzută de cadrul de raportare financiară aplicabil este simplă şi uşor de aplicat pentru activul sau datoria ce trebuie evaluată la valoarea justă.

Estimările contabile la valoarea justă pentru care modelul utilizat pentru a evalua estimarea contabilă este binecunoscut sau general acceptat, cu condiţia ca prezumţiile sau intrările modelului să fie observabile.

Totuşi, pentru unele estimări contabile ar putea exista o incertitudine a estimării relativ ridicată, în special atunci când se bazează pe prezumţii semnificative, de exemplu:

Estimările contabile legate de rezultatul unui litigiu. Estimările contabile la valoarea justă pentru instrumente financiare derivate care nu se tranzacţionează în

mod public. Estimările contabile la valoarea justă pentru care este utilizat un model cu un grad înalt de specializare

dezvoltat de entitate sau pentru care există prezumţii sau intrările care nu pot fi observate pe piaţă.O diferenţă ce apare între rezultatul unei estimări contabile şi suma recunoscută iniţial sau prezentată în

situaţiile financiare nu reprezintă în mod necesar o denaturare a situaţiilor financiare. Acesta este cazul în special pentru estimările contabile la valoarea justă, având în vedere că orice rezultat observat este afectat în mod invariabil de evenimente sau condiţii ulterioare datei la care este estimată evaluarea în scopul prezentării în situaţiile financiare.

Estimarea presupune raţionamente bazate pe informaţiile disponibile la momentul la care se întocmesc situaţiile financiare. Pentru multe estimări contabile, acestea includ efectuarea unor prezumţii cu privire la aspecte nesigure la momentul estimării.

Situaţii în care estimări contabile, altele decât estimările contabile la valoarea justă, ar putea fi necesare, includ:

Provizioane pentru creanţe îndoielnice. Uzura morală a stocurilor. Obligaţii privind garanţia. Metoda de amortizare sau durata de viaţă utilă a activului. Provizioane pentru valoarea contabilă a unei investiţii în cazul în care există incertitudine cu privire la

faptul că se poate recupera. Rezultatul contractelor pe termen lung. Costuri rezultate în urma soluţionării unor litigii şi procese.Exemple suplimentare de situaţii în care estimările contabile la valoarea justă ar putea fi obligatorii includ: Instrumente financiare complexe, care nu sunt tranzacţionate pe o piaţă activă şi deschisă.

299

Plăţi pe bază de acţiuni. Imobilizări corporale deţinute în vederea cedării. Anumite active sau datorii achiziţionate într-o combinare de întreprinderi, inclusiv fondul comercial şi

imobilizările necorporale. Tranzacţii ce implică schimbul de active sau datorii între părţi independente fără contraprestaţie

monetară, de exemplu, un schimb non-monetar de facilităţi industriale în segmente diferite de afaceri.

211.Forma şi conţinutul raportului auditorului atunci când opinia este modificată, conform ISA 705 „Modificări ale opiniei raportului auditorului independent"

RASPUNS:Atunci când auditorul modifică opinia, auditorul trebuie, în completare la elementele specifice prevăzute de

ISA 700, să includă un paragraf în raportul auditorului care oferă o descriere a aspectului care determină modificarea. Auditorul trebuie să poziţioneze acest paragraf chiar înainte de paragraful aferent opiniei din raportul auditorului şi să utilizeze antetul „Bază pentru opinia cu rezerve”, „Bază pentru opinia contrară” sau „Bază pentru imposibilitatea exprimării unei opinii”, aşa cum este corespunzător.

În cazul în care există o denaturare semnificativă în situaţiile financiare care are legătură cu anumite sume din situaţiile financiare (inclusiv prezentările cantitative), auditorul trebuie să includă în baza pentru paragraful de modificare o descriere şi o cuantificare a efectelor financiare ale denaturării, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este fezabil. În cazul în care cuantificarea efectelor financiare nu este fezabilă, auditorul trebuie să declare acest lucru în paragraful bazei pentru modificare.

În cazul în care există o denaturare semnificativă a situaţiilor financiare care are legătură cu prezentările narative, auditorul trebuie să includă în paragraful bazei pentru modificare o explicaţie pentru felul în care prezentările sunt denaturate.

În cazul în care există o denaturare semnificativă a situaţiilor financiare care are legătură cu neprezentarea informaţiilor pentru care se prevede prezentarea, auditorul trebuie:

(a) Să descrie în baza pentru paragraful de modificare natura informaţiilor omise; şi (b) Să includă prezentările omise, acolo unde acest lucru se poate realiza şi auditorul a obţinut probe de audit

suficiente şi adecvate cu privire la informaţiile omise, cu excepţia cazului în care acest lucru este interzis prin lege sau reglementări.

În cazul în care modificarea rezultă din incapacitatea de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate, auditorul trebuie să includă în baza pentru paragraful de modificare motivele respectivei inabilităţi.

Chiar şi în cazul în care auditorul a exprimat o opinie contrară sau se află în imposibilitatea exprimării unei opinii cu privire la situaţiile financiare, auditorul trebuie să descrie în baza pentru paragraful de modificare motivele pentru orice alte aspecte despre care auditorul consideră că ar fi necesitat o modificare a opiniei, precum şi a efectelor acestora.

Paragraful opiniei Atunci când auditorul modifică opinia de audit, auditorul trebuie să utilizeze pentru paragraful opiniei antetul

„Opinie cu rezerve”, „Opinie contrară” sau „Imposibilitatea exprimării unei opinii”, aşa cum este corespunzător.Atunci când auditorul exprimă o opinie cu rezerve datorită unei denaturări semnificative în situaţiile

financiare, auditorul trebuie să declare în paragraful opiniei că, în opinia auditorului, cu excepţia efectelor aspectului(elor) descrise în paragraful Bazei pentru opinia cu rezerve:

(a) Situaţiile financiare prezintă corect, din toate punctele de vedere semnificative (sau oferă o imagine corectă şi fidelă) în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil atunci când se raportează în conformitate cu un cadrul general de prezentare corectă; sau

(b)Situaţiile financiare au fost întocmire, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil atunci când se raportează în conformitate cu un cadru general de conformitate.

Atunci când modificarea apare în urma incapacităţii de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate, auditorul trebuie să utilizeze fraza corespunzătoare „cu excepţia efectelor posibile ale aspectului(elor)...” pentru opinia modificată.

Atunci când auditorul exprimă o opinie contrară auditorul trebuie să declare în paragraful opiniei că, în opinia auditorului, datorită semnificaţiei aspectului(elor) descrise în paragraful Bazei pentru opinia contrară:

(a) Situaţiile financiare nu prezintă corect (sau nu oferă o imagine corectă şi fidelă) în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil atunci când se raportează în conformitate cu un cadru general de prezentare fidelă; sau

(b)Situaţiile financiare nu au fost întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil atunci când se raportează în conformitate cu un cadru general de conformitate.

300

Atunci când auditorul se află în imposibilitatea exprimării unei opinii datorită incapacităţii de a obţine probe de audit suficiente şi adecvate, auditorul trebuie să declare în paragraful opiniei că:

(a) din cauza semnificaţiei aspectului(elor) descrise în paragraful Bazei pentru imposibilitatea exprimării unei opinii, auditorul nu a fost capabil să obţină probe de audit suficiente şi adecvate pentru a oferi o bază pentru opinia de audit; şi, în conformitate,

(b) auditorul nu exprimă o opinie cu privire la situaţiile financiare.Descrierea responsabilităţii auditorului atunci când auditorul exprimă o opinie cu rezerve sau contrarăAtunci când auditorul exprimă o opinie contrară sau cu rezerve, auditorul trebuie să îmbunătăţească

descrierea responsabilităţii auditorului astfel încât să declare că auditorul consideră că probele de audit obţinute de auditor sunt suficiente şi adecvate pentru a oferi o bază pentru opinia de audit modificată a auditorului.

Descrierea responsabilităţii auditorului atunci când auditorul se află în imposibilitatea exprimării unei opiniiAtunci când auditorul se află în imposibilitatea exprimării unei opinii datorită incapacităţii de a obţine probe

de audit suficiente şi adecvate, auditorul trebuie să îmbunătăţească paragraful introductiv din raportul auditorului astfel încât să declare că auditorului a fost angajat pentru a audita situaţiile financiare. De asemenea auditorul trebuie să îmbunătăţească descrierea responsabilităţii auditorului şi descrierea domeniului de aplicare a auditului pentru a declara doar următoarele: „Responsabilitatea noastră este de a exprima o opinie asupra situaţiilor financiare bazată pe desfăşurarea auditului în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit. Cu toate acestea, din cauza aspectului(elor) descrise în paragraful Bazei pentru imposibilitatea exprimării unei opinii, nu am fost capabili să obţinem probe de audit suficiente şi adecvate pentru a oferi o bază pentru opinia de audit ”

212.Paragrafele de observaţii şi paragrafele explicative: definiţie, cerinţe, circumstanţe în care paragrafele pot fi necesare.

RASPUNS:Paragraf de Observaţii – Un paragraf inclus în raportul auditorului care face referire la un aspect prezentat

sau descris, în mod adecvat, în situaţiile financiare care, potrivit raţionamentului auditorului, este atât de important încât este fundamental pentru înţelegerea situaţiilor financiare de către utilizatori

Dacă auditorul consideră necesar să atragă atenţia utilizatorilor asupra unui aspect prezentat sau descris în situaţiile financiare care, potrivit raţionamentului auditorului, este atât de important încât este fundamental pentru înţelegerea de către utilizatori a situaţiilor financiare, auditorul trebuie să includă un Paragraf de Observaţii în raportul auditorului, cu condiţia ca auditorul să fi obţinut suficiente probe adecvate de audit din care să reiasă că aspectul nu este denaturat, în mod semnificativ, în situaţiile financiare. Un astfel de paragraf trebuie să facă referire exclusiv la informaţiile prezentate sau descrise în situaţiile financiare

Atunci când auditorul include un Paragraf de Observaţii în raportul auditorului, auditorul trebuie:(a) Să îl includă imediat după Paragraful în care este exprimată Opinia din raportul auditorului;(b)Să utilizeze titlul „Observaţii”, sau alt titlu adecvat; (c) Să includă în paragraf o referire clară la aspectul care este subliniat şi să precizeze unde se pot găsi, în

situaţiile financiare, descrieri relevante care descriu aspectul din toate punctele de vedere; şi(d)Va indica faptul că opinia auditorului nu este modificată din perspectiva aspectului subliniat.Circumstanţele în care un Paragraf de Observaţii poate fi necesar Circumstanţe în care auditorul poate considera necesar să includă un Paragraf de Observaţii sunt

următoarele: nesiguranţă cu privire la deznodământul viitor al unui litigiu sau a unei acţiuni de reglementare

excepţional(e). Aplicarea anticipată (când acest fapt este permis) a unui nou standard contabil (de exemplu, un nou

Standard Internaţional de Raportare Financiară) care are un efect major asupra situaţiilor financiare înainte de data intrării sale în vigoare.

catastrofă majoră care a avut şi continuă să aibă un efect semnificativ asupra poziţiei financiare a entităţii. Folosirea prezumţiei de continuitate a activităţii este adecvată dar există o incertitudine semnificativă; Fapte de care auditorul ia cunoştinţă după data raportului auditorului dar înainte de data la care sunt

publicate situaţiile financiare Fapte de care auditorul ia cunoştinţă auditorului după ce situaţiile financiare au fost publicate Cadrul de raportare financiară prescris de lege sau reglementări Includerea unui Paragraf de Observaţii în raportul auditorului Includerea unui Paragraf de Observaţii în raportul auditorului nu afectează opinia auditorului. Un Paragraf de

Observaţii nu reprezintă un substitut pentru niciuna din următoarele:(a) Exprimarea de către auditor a unei opinii modificate sau a unei opinii contrare, sau imposibilitatea

exprimării unei opinii, atunci când aceasta este prevăzută de circumstanţele unei misiuni specifice de audit; sau

301

(b)Prezentările din situaţiile financiare, pe care conducerea trebuie să le facă, potrivit cadrului general de raportare financiară aplicabil.

Raportul ilustrativ din Anexa 3 include un Paragraf de Observaţii dintr-un raport al auditorului care conţine o opinie calificată.

Paragraf Explicativ - Un paragraf inclus în raportul auditorului care face referire la un aspect, altul decât cele prezentate sau descrise în situaţiile financiare, care, potrivit raţionamentului auditorului, este relevant pentru înţelegerea de către utilizatori a auditului, a responsabilităţilor auditorului sau a raportului auditorului.

Dacă auditorul consideră necesar să comunice un aspect, altul decât cele care sunt prezentate sau descrise în situaţiile financiare care, potrivit raţionamentului auditorului, este relevant pentru înţelegerea de către utilizatori a auditului, a responsabilităţilor auditorului sau a raportului auditorului şi care nu este interzis prin lege sau reglementări, auditorul trebuie să facă acest lucru într-un paragraf din raportul auditorului, cu titlul „Alte Aspecte”, sau cu un alt titlu adecvat. Auditorul trebuie să includă acest paragraf imediat după Paragraful în care este exprimată Opinia şi după orice Paragraf de Observaţii, sau în altă parte din raportul auditorului, dacă conţinutul Paragrafului Explicativ este relevant pentru secţiunea Alte Responsabilităţi de Raportare.

Circumstanţele în care un Paragraf Explicativ poate fi necesar Relevant pentru înţelegerea de către utilizatori a auditului Relevant pentru înţelegerea de către utilizatori a responsabilităţilor auditorului sau a raportului

auditorului Raportarea asupra a mai mult de un set de situaţii financiare Restricţia aferentă distribuţiei sau utilizării raportului auditorului Fapte de care auditorul ia cunoştinţă după data raportului auditorului dar înainte de data la care sunt

publicate situaţiile financiare Dacă situaţiile financiare ale perioadei precedente au fost auditate de un auditor precedent, iar

auditorului nu i se interzice prin lege sau un alt regulament să facă referire la raportul auditorului precedent în ceea ce priveşte cifrele corespondente şi decide să facă acest lucru

Dacă situaţiile financiare ale perioadei precedente nu au fost auditate, auditorul va menţiona într-un alt paragraf explicativ din raportul său faptul că cifrele nu au fost auditate.

Dacă opinia auditorului cu privire la situaţiile financiare precedente diferă de opinia exprimată de auditor în trecut

Dacă situaţiile financiare ale perioadei precedente nu au fost auditate, auditorul va menţiona într-un alt paragraf explicativ faptul că situaţiile financiare comparative nu sunt auditate

Plasarea unui Paragraf Explicativ depinde de natura informaţiei care va fi comunicată. Atunci când un Paragraf Explicativ este inclus pentru a atrage atenţia utilizatorilor asupra unui aspect relevant pentru a înţelege auditul situaţiilor financiare, paragraful este inserat imediat după Paragraful în care este exprimată Opinia şi după orice Paragraf de Observaţii. Atunci când un Paragraf Explicativ este inclus pentru a atrage atenţia utilizatorilor asupra unui aspect referitor la Alte responsabilităţi de raportare abordate de auditor în raport, paragraful poate fi inclus în secţiunea cu subtitlul „Raport cu privire la alte cerinţe legale şi de reglementare”. În mod alternativ, atunci când este relevant pentru toate responsabilităţile auditorului sau pentru înţelegerea de către utilizatori a raportului auditorului, un Paragraf Explicativ poate fi inserat ca o secţiune separată, care succede Raportul cu privire la situaţiile financiare şi Raportul cu privire la alte cerinţe legale şi de reglementare.

213.Informaţii comparative, cifre corespondente şi situaţii financiare comparative: definiţie şi elemente distincte în raportul de audit pentru situaţii financiare comparative conform ISA 710 „Informaţii comparative-cifre corespondente şi situaţii financiare comparative"

RASPUNS:(a) Informaţii comparative – Sumele şi prezentările incluse în situaţiile financiare în legătură cu una sau

mai multe perioade precedente, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil. (b)Cifre corespondente – Informaţii comparative în cadrul cărora sumele şi celelalte prezentări pentru

perioada precedentă sunt incluse ca o parte integrantă a situaţiilor financiare pentru perioada curentă şi se intenţionează a fi citite doar în legătură cu sumele şi celelalte prezentări legate de perioada curentă (numite „cifrele perioadei curente”). Gradul de detaliu prezentat în sumele şi prezentările corespondente este dictat în principal de relevanţa lor faţă de cifrele perioadei curente.

(c) Situaţii financiare comparative – Informaţii comparative în care sumele si celelalte prezentări pentru perioada precedentă sunt incluse pentru a fi comparate cu situaţiile financiare ale perioadei curente dar, dacă sunt auditate, sunt menţionate în opinia auditorului. Gradul de detaliu al informaţiei incluse în acele situaţii financiare comparative este comparabil cu cel al situaţiilor financiare pentru perioada curentă.

Dacă raportul auditorului pentru perioada precedentă, aşa cum a fost emis la acea dată, a inclus o opinie modificată, imposibilitatea exprimării unei opinii sau o opinie contrară şi motivul care a dat naştere la modificare este

302

nerezolvat, auditorul îşi va modifica opinia cu privire la situaţiile financiare ale perioadei curente. În paragraful Baza pentru modificare din raportul auditorului, auditorul:

(a) Va face referire atât la cifrele perioadei curente cât şi la cifrele corespondente în descrierea problemei care a dat naştere la modificări atunci când efectele sau posibilele efecte asupra cifrelor perioadei curente sunt semnificative; sau

În alte cazuri, va explica faptul că opinia de audit a fost modificată datorită efectelor sau posibilelor efecte ale aspectelor nerezolvate privind comparabilitatea între cifrele perioadei curente şi cifrele corespondente.

Situaţii financiare ale perioadelor precedente auditate de un auditor precedent Dacă situaţiile financiare ale perioadei precedente au fost auditate de un auditor precedent, iar auditorului nu

i se interzice prin lege sau un alt regulament să facă referire la raportul auditorului precedent în ceea ce priveşte cifrele corespondente şi decide să facă acest lucru, auditorul va menţiona într-un alt paragraf explicativ din raportul său faptul că:

(a) Situaţiile financiare ale perioadei precedente au fost auditate de auditorul precedent;(b)Tipul de opinie exprimată de auditorul precedent şi dacă opinia a fost modificată motivele modificării; (c) Data acelui raport.Dacă situaţiile financiare ale perioadei precedente nu au fost auditate, auditorul va menţiona într-un alt

paragraf explicativ din raportul său faptul că cifrele nu au fost auditate.Atunci când se prezintă situaţii financiare comparative, opinia auditorului se va referi la fiecare perioadă

pentru care se prezintă situaţiile financiare şi asupra cărora se exprimă o opinie de audit.Atunci când se raportează cu privire la situaţiile financiare ale perioadei precedente în corelaţie cu auditul

perioadei curente, dacă opinia auditorului cu privire la situaţiile financiare precedente diferă de opinia exprimată de auditor în trecut, auditorul va prezenta motivele substanţiale care stau la baza opiniei diferite într-un alt paragraf explicativ

214.Definiţia cadrului cu scop special, considerente la acceptarea misiunii conform ISA 800 „Considerente speciale-auditul situaţiilor financiare întocmite in conformitate cu cadrele generale cu scop special"

RASPUNS:Cadru cu scop special – Un cadru financiar proiectat să îndeplinească nevoile de informaţii financiare ale

unor utilizatori specifici. Cadrul de raportare financiară ar putea fi un cadru de prezentare justă sau un cadru de conformitate.

Într-un audit al unor situaţii financiare cu scop special, auditorul va obţine o înţelegere legată de:(a) Scopul pentru care sunt pregătite situaţiile financiare;(b)Utilizatorii vizaţi; şi (c) Paşii făcuţi de conducere pentru a determina dacă acel cadru de raportare financiară este acceptabil în

circumstanţele date.

215.Elemente componente ale unui raport de audit financiar conform ISA 700 „ Formularea unei opinii şi raportarea cu privire la situaţiile financiare"

RASPUNS:Raportul auditorului trebuie să fie scrisRaportul auditorului cu privire la auditurile efectuate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit Elementele componente ale unui raport de audit financiar sunt:- Titlul - Destinatarul - Paragraful introductiv - Responsabilitatea conducerii pentru situaţiile financiare - Responsabilitatea auditorului - Opinia auditorului - Alte responsabilităţi de raportare - Semnătura auditorului - Data raportului auditorului - Adresa auditoruluiRaportul auditorului prevăzut de lege sau reglementări Dacă auditorului i se impune prin legea sau reglementările dintr-o jurisdicţie specifică să utilizeze un format

sau o formulare specifică în raportul auditorului, raportul auditorului trebuie să facă referire la Standardele

303

Internaţionale de Audit numai dacă raportul auditorului include, cel puţin, fiecare dintre următoarele elemente:(a) Un titlu;(b)Un destinatar, aşa cum prevăd circumstanţele misiunii;(c) Un paragraf introductiv care să identifice situaţiile financiare auditate;(d)Descriere a responsabilităţii conducerii pentru întocmirea situaţiilor financiare;(e) Descriere a responsabilităţii auditorului de a exprima o opinie asupra situaţiilor financiare şi a domeniului

de aplicare al auditului, care să includă: O referire la Standardele Internaţionale de Audit şi la lege sau reglementări; şi O descriere a unui audit în conformitate cu aceste standarde;(f) Un paragraf de opinie care să conţină o exprimare a opiniei cu privire la situaţiile financiare şi o referire

la cadrul general de raportare financiară aplicabil utilizat pentru întocmirea situaţiilor financiare (inclusiv identificarea jurisdicţiei de origine a cadrului general de raportare financiară diferit de Standardele Internaţionale de Raportate Financiară sau de Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public);

(g)Semnătura auditorului; (h)Data raportului auditorului; şi(i) Adresa auditorului.

216. Elemente distinctive ale unei misiuni conform ISRS 4400 " Misiuni pe baza procedurilor convenite privind informaţiile financiare" , obiectiv , etică, proceduri aplicate, raportare.

RASPUNS:Obiectivul unei misiuni pe baza procedurile convenite îl constituie efectuarea de către auditor a procedurilor

ce ţin de natura unui audit la care auditorul, entitatea şi oricare terţe părţi îndreptăţite au convenit, precum şi raportarea de către auditor asupra constatărilor efective.

Datorită faptului că auditorul furnizează un raport asupra constatărilor efective ale procedurilor convenite, nu este exprimată nici o asigurare. În locul acesteia, utilizatorii raportului evaluează pentru ei înşişi procedurile şi constatările raportate de către auditor şi conturează propriile lor concluzii care decurg din audit.

Raportul este adresat în mod strict acelor părţi care au convenit asupra procedurilor ce trebuie efectuate, având în vedere că alte părţi pot interpreta greşit rezultatele, deoarece nu cunosc motivele pentru efectuarea procedurilor.

Auditorul trebuie să respecte Codul etic al profesioniştilor contabili emis de către Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC). Principiile de etică care guvernează responsabilităţile profesionale ale auditorului pentru acest tip de misiune sunt:

(a) Integritatea; (b) Obiectivitatea; (c) Competenţa profesională şi atenţia cuvenită; (d) Confidenţialitatea; (e) Conduita profesională; şi (f) Standardele tehnice. Independenţa nu este o cerinţă în cazul misiunilor pe baza privind procedurilor convenite; totuşi, termenii

sau obiectivele unei misiuni sau standardele naţionale pot cere ca auditorul să respecte cerinţele de independenţă din Codul etic al profesioniştilor contabili emis de IFAC. În situaţiile în care auditorul nu este independent, acest fapt trebuie declarat în raportul constatărilor efective.

Procedurile aplicate în efectuarea unei misiuni pe baza procedurilor convenite pot include: Intervievare şi analiză. Recalculări, comparări şi alte verificări ale corectitudinii calculelor. Observare. Inspecţie. Confirmare. Raportul asupra unei misiunii pe baza procedurilor convenite trebuie să descrie cu suficiente detalii scopul şi

procedurile convenite ale misiunii, pentru a da posibilitatea cititorului să înţeleagă natura şi aria de cuprindere a activităţii efectuate.

Raportul de constatări efective trebuie să conţină:(a) Titlul; (b) Destinatar (de obicei, clientul care angajează auditorul să efectueze procedurile agreate); (c) Identificarea informaţiilor financiare sau nefinanciare specifice asupra cărora au fost aplicate procedurile

convenite; (d) O declaraţie a faptului că procedurile efectuate au fost acelea asupra cărora s-a convenit cu clientul;

304

(e) O declaraţie a faptului că misiunea a fost efectuată în conformitate cu Standardul Internaţional de Servicii Conexe aplicabil misiunilor pe baza procedurilor convenite sau cu standardele şi practicile naţionale relevante;

(f) Atunci când este relevant, o declaraţie a faptului că auditorul nu este independent faţă de entitate; (g) Identificarea scopului pentru care s-au efectuat procedurile agreate; (h) O enumerare a procedurilor specifice efectuate; (i) O descriere a constatărilor efective ale auditorului, incluzând suficiente detalii cu privire la erori şi

excepţiile găsite; (j) O declaraţie a faptului că procedurile efectuate nu constituie nici audit, nici revizuire şi de aceea nu este

exprimată nici o asigurare; (k) O declaraţie a faptului că, dacă auditorul ar fi efectuat proceduri suplimentare, un audit sau o revizuire, ar

fi putut apărea alte probleme care ar fi fost raportate; (l) O declaraţie a faptului că raportul este adresat în mod strict acelor părţi care au convenit asupra

procedurilor ce trebuie efectuate; (m) O declaraţie (dacă este cazul) a faptului că raportul se referă numai la elementele, conturile, posturile sau

informaţiile financiare şi nefinanciare specificate şi că acesta nu se extinde asupra situaţiilor financiare ale entităţii considerate în ansamblul lor;

(n) Data raportului; (o) Adresa auditorului; şi (p) Semnătura auditorului.

II. AUDIT INTERN

1. Prezentaţi prevederile Legii societăţilor comerciale, republicată, care prevăd obligativitatea organizării activităţii de audit intern şi conformitatea cu alte prevederi legale în domeniu.

Conform prevederilor Art. 160 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, modificată şi completată prin Legea nr. 441/2006Societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau hotărârii acţionarilor, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România.

La regiile autonome, companiile/societãţile naţionale, precum şi la celelalte entitãţi economice cu capital majoritar de stat, activitatea de audit intern se organizeazã şi funcţioneazã potrivit cadrului legal privind auditul intern din entitãţile publice.

305

2. Prezentaţi şi delimitaţi funcţia de control intern de activitatea de audit intern, în contextul cerinţelor unui mediu de afaceri caracterizat prin transparenţă publică.

RASPUNS:

Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei entităţi o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-I îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.

Ajută organizaţiile să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control şi de guvernare a organizaţiei, făcând propuneri pentru a consolida eficacitatea.

Auditul intern are drept obiective:a) verificarea conformitãţii activitãţilor din entitatea economicã auditata cu politicile, programele şi

managementul acestuia, în conformitate cu prevederile legale;b) evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare dispuse şi efectuate de

cãtre conducerea unitãţii în scopul creşterii eficientei activitãţii entitãţii economice;c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi nefinanciare destinate conducerii

pentru cunoaşterea realitãţii din entitatea economicã;d) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea metodelor de prevenire a

fraudelor şi pierderilor de orice fel.Control intern - sistem conceput pentru a oferi o asigurare rezonabilă privind atingerea obiectivelor

managementului în următoarele domenii : fiabilitatea raportării financiare, eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor şi respectarea legilor şi reglementărilor aplicabile.

obiectivele controlului intern sunt: A. protejarea activelor intreprinderii

B. asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile C. asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii D. promovarea eficacitatii exploatarii

3. Prezentaţi recomandările Camerei Auditorilor Financiari din România pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de audit intern.

RASPUNS:

Scopul, autoritatea şi responsabilităţile auditului intern trebuie să fie definite în mod oficial într-un regulament, în conformitate cu Standardele şi să fie aprobate de Consiliul organizaţiei.

Regulamentul de organizare şi funcţionare al activităţii de audit intern este un document oficial care defineşte misiunea, competenţele şi responsabilităţile acestei activităţi. Regulamentul trebuie: (a) să definească poziţia auditului intern în cadrul entităţii; (b) să autorizeze accesul la documentele, bunurile şi persoanele relevante pentru îndeplinirea corespunzătoare a misiunii; şi (c) să definească aria de aplicabilitate a activităţilor de audit intern.

Activitatea de audit intern trebuie să fie independentă, iar auditorii interni trebuie să-şi desfăşoare activitatea cu obiectivitate.

Misiunile trebuie să fie îndeplinite cu competenţă şi cu conştiinciozitate profesională Misiunile trebuie să fie îndeplinite cu competenţă şi cu conştiinciozitate profesională

Conducătorul activităţii de audit intern trebuie să elaboreze şi să întreţină un program de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii care să acopere toate aspectele legate de activitatea de audit intern şi să monitorizeze permanent eficacitatea acestuia.

4. Explicaţi calitatea persoanelor care, potrivit legii, pot coordona activitatea de audit intern în cadrul entităţii (domeniu privat).

RASPUNS:

Responsabilii pentru organizarea activitãţii de audit intern, coordonarea lucrãrilor/angajamentelor şi semnarea rapoartelor de audit intern trebuie sa aibã calitatea de auditor financiar.

306

5. Prezentaţi pe scurt structura şi cuprinsul Standardelor de Audit Intern elaborate de IIA (Institute of Internal Auditors).

RASPUNS:

Scopul Standardelor este de a:1. Delimita principiile de bază care reprezintă practica auditului intern, aşa cum ar trebui să se realizeze.2. Oferi un cadru pentru realizarea şi promovarea unei game largi de activităţi care să aducă plus valoare auditului intern.

3. Stabili bazele de evaluare a performanţei auditului intern.4. Se preocupa de îmbunătăţirea proceselor şi operaţiunilor organizaţionale.

Standardele constau în Standardele de Calificare, de Performanţă şi Standarde de Implementare. Standardele de Calificare prezintă caracteristicile organizaţiilor şi părţilor ce derulează activităţi de audit intern. Standardele de Performanţă descriu natura activităţilor de audit intern şi furnizează criterii de calitate pe baza cărora să poată fi evaluată performanţa acestor servicii. În timp ce Standardele de Calificare şi de

Performanţă se aplică tuturor serviciilor de audit intern, Standardele de Implementare se aplică tipurile specifice de misiuni.

Există un singur set de Standarde de Calificare şi de Performanţă, şi există seturi multiple de Standarde de Implementare: un set pentru fiecare tip principal de activitate de audit intern. Standardele de Implementare au fost elaborate pentru activităţi de asigurare(A) şi consultanţă(C).

Standardele sunt parte componentă a cadrului conceptual pentru practici profesionale. Cadrul conceptual pentru practice profesionale include definiţia auditului intern, Codul de Etică, Standardele şi alte ghiduri. Ghidul referitor la modul în care pot fi aplicate Standardele este inclus în recomandările practice emise de Comitetul pentru aspecte profesionale.

6. Delimitaţi serviciile de asigurare de cele de consiliere în activitatea de audit intern.

RASPUNS:

Serviciile de asigurare implică obiectivul auditorului intern de a evalua probele pentru a oferi o opinie independentă sau concluzii cu privire la un proces, un sistem sau alte subiecte. Forma şi scopul misiunii de asigurare sunt determinate de către auditorul intern. În general, în misiunile de asigurare sunt implicate trei părţi:

(1) persoana sau grupul implicat direct in procesul, sistemul sau problema în cauză - proprietarul procesului, (2) persoana sau grupul care face evaluarea - auditorul intern, şi (3) persoana sau grupul care foloseşte evaluarea - utilizatorul.

Serviciile de consultanţă sunt recomandări de formă, şi sunt efectuate în general la cererea de misiune specifică a unui client. Forma şi scopul misiunii de consultanţă fac subiectul acordului cu misiunea clientului. Serviciile de consultanţă implică în general două părţi:

(1) persoana sau grupul care oferă recomandarea - auditorul intern, şi (2) persoana sau grupul care caută şi primeşte recomandări - clientul misiunii. În derularea serviciilor de consultanţă, auditorul intern trebuie să-şi menţină obiectivitatea şi să nu-şi asume

responsabilitatea managementului.

7. Comentaţi definiţia auditului intern, astfel cum este formulată de IIA (Institute of Internal Auditors).

RASPUNS:

Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei entităţi o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.

Auditul intern ajută această organizaţie să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control, şi de guvernare a organizaţiei, şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

307

8. Care sunt principalele cerinţe ale Codului Etic pentru activitatea de audit intern. Prezentaţi diferenţele faţă de Codul IFAC.

RASPUNS:

Principii ale Codului Etic pentru activitatea de audit intern

IntegritateaIntegritatea auditorilor interni stă la baza încrederii în această categorie profesională, creând astfel premisele

respectului pentru raţionamentul profesional al membrilor acesteia.ObiectivitateaAuditorii interni manifestă cel mai înalt nivel de obiectivitate profesională în colectarea, evaluarea şi

comunicarea informaţiilor cu privire la activitatea sau procesul aflate în curs de examinare. Auditorii interni evaluează în mod echilibrat toate circumstanţele relevante, fără a fi în mod neîntemeiat influenţaţi de propriile interese sau de alte persoane.

ConfidenţialitateaAuditorii interni respectă valoarea şi dreptul de proprietate asupra informaţiilor pe care le primesc şi nu

furnizează informaţii fără aprobarea corespunzătoare, decât în cazul în care există obligaţii legale sau profesionale în acest sens.

CompetenţaAuditorii interni aplică cunoştinţele, abilităţile şi experienţa necesare în furnizarea serviciilor de audit intern

Principii ale Codului Etic IFAC

Un profesionist contabil trebuie să respecte următoarele principii fundamentale: (a) Integritate - trebuie să fie sincer şi onest în toate relaţiile profesio-nale şi de afaceri. (b) Obiectivitate - trebuie să fie imparţial, să nu se afle în conflict de interese sau sub influenţe nedorite ale

altor părţi, care să prevaleze asupra raţionamentului profesional sau de afaceri. (c) Competenţa profesională şi atenţia cuvenită – trebuie să-şi menţină cunoştinţele şi aptitudinile

profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura că un client sau un angajator primeşte servicii profesio-nale competente, bazate pe ultimele evoluţii din practică, legislaţie şi tehnică şi acţionează în mod responsabil şi în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale aplicabile.

(d) Confidenţialitate - trebuie să respecte confidenţialitatea informaţii-lor dobândite ca urmare a relaţiilor profesionale şi de afaceri şi nu trebuie să divulge astfel de informaţii către terțe părți fără o autori-zare specifică adecvată, cu excepţia cazului în care există un drept sau o obligaţie legală sau profesională de a dezvălui aceste infor-maţii, şi nici să folosească aceste informaţii pentru avantajul său personal sau al altor părţi terţe.

(e) Comportament profesional - trebuie să respecte legile şi reglemen-tările şi să evite orice acţiune care discreditează profesia.

9. Prezentaţi rolul comunicării în cadrul programelor de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii activităţii de audit intern..

RASPUNS:

Conducătorul activităţii de audit intern trebuie să elaboreze şi să întreţină un program de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii care să acopere toate aspectele legate de activitatea de audit intern şi să monitorizeze permanent eficacitatea acestuia. Acest program va include evaluări interne şi externe ale calităţii şi monitorizare internă permanentă. Fiecare parte a programului trebuie să fie concepută astfel încât să ajute activitatea de audit intern să aducă un plus de valoare şi să îmbunătăţească activităţile organizaţiei, dar şi să ofere o asigurare că activitatea de audit intern se desfăşoară în conformitate cu Standardele şi cu Codul Etic.

10. Comentaţi sintagma „auditul intern, o funcţie care aduce plus de valoare ".

RASPUNS:

308

Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei entităţi o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.

Ajută organizaţia în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematică şi disciplinată în cadrul evaluării şi îmbunătăţirii eficacităţii proceselor de management al riscurilor, control şi guvernare

11. Explicaţi raportul de subordonare (poziţionare ierarhică) al compartimentului de audit intern în contextul guvernării entităţii.

RASPUNS:

Activitatea de audit intern trebuie să fie independentă, iar auditorii interni trebuie să-şi desfăşoare activitatea cu obiectivitate.

Conducătorul Departamentului de audit intern trebuie să raporteze în cadrul entităţii unui nivel ierarhic care să-i permită îndeplinirea responsabilităţilor în cadrul activităţii de audit intern.

Activitatea de audit intern nu trebuie să fie supusă nici unei imixtiuni în ceea ce priveşte definirea ariei sale de aplicabilitate, realizarea activităţii şi comunicarea rezultatelor.

Consiliu - este un organism de guvernare al unei entităţi, cum ar fi un Consiliu Director, un consiliu de supraveghere, şeful unei agenţii sau al unui organism legislativ, consiliul de administraţie sau de conducere al unei organizaţii non-profit sau orice alt organism desemnat al entităţii, inclusiv comitetul de audit, în faţa căruia raportează auditorii interni

12. În contextul Standardelor de audit intern elaborate de IIA, ce se înţelege prin managementul riscurilor?

RASPUNS:

Managementul riscului - reprezintă un proces de identificare, evaluare, gestionare şi control al evenimentelor sau situaţiilor potenţiale, pentru a oferi o asigurare rezonabilă în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor entităţii.

13. Explicaţi evaluarea expunerilor la riscurile aferente guvernării entităţii, în condiţiile respectării Standardelor de audit intern IIA.

RASPUNS:

Activitatea de audit intern trebuie să ajute entitatea prin identificarea şi evaluarea expunerilor semnificative la riscuri şi să contribuie la îmbunătăţirea sistemelor de management şi control al riscurilor.

Activitatea de audit intern trebuie să monitorizeze şi să evalueze eficacitatea sistemului de management al riscurilor aparţinând entităţii.

Activitatea de audit intern trebuie să evalueze expunerile la riscurile aferente guvernanţei entităţii, operaţiunilor şi sistemelor informaţionale cu privire la:• fiabilitatea şi integritatea informaţiilor financiare şi operaţionale;• eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor;• protejarea activelor;• respectarea legilor, regulamentelor şi contractelor.

14. Comentaţi legătura dintre obiectivele misiunii de audit intern şi riscurile semnificative.

RASPUNS:

Obiectivele trebuie să fie stabilite pentru fiecare misiune în parte.Auditorii interni trebuie să realizeze o evaluare preliminară a riscurilor relevante pentru activitatea revizuită.Obiectivele misiunii trebuie să reflecte rezultatele acestei evaluări.La elaborarea obiectivelor misiunii, auditorul intern trebuie să ţină cont de probabilitatea existenţei erorilor,

neregularităţilor, a cazurilor de neconformitate, precum şi a altor expuneri semnificative.Obiectivele unei misiuni de consultanţă trebuie să abordeze procesele care privesc riscurile, controlul şi

guvernanţa organizaţiei în limita convenită cu clientul.

309

15. Prezentaţi cel puţin 3 modalităţi practice legate de evaluarea adecvării şi eficacităţii sistemului de control în contextul guvernării entităţii.

RASPUNS:

Pe baza rezultatelor evaluărilor riscurilor, activitatea de audit intern trebuie să evalueze adecvarea şi eficacitatea controalelor privind guvernanţa entităţii, operaţiunile şi sistemele de informare din organizaţie. Această evaluare trebuie să vizeze următoarele aspecte:

• fiabilitatea şi integritatea informaţiilor financiare şi operaţionale;• eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor;• protejarea activelor;• respectarea legilor, regulamentelor şi contractelor.

16. Care sunt prevederile Standardului privind „Realizarea misiunii"? Argumentaţi caracterul de standard de performanţă.

RASPUNS:

2300 - Realizarea misiuniiAuditorii interni trebuie să identifice, analizeze, evalueze şi să documenteze informaţii suficiente pentru

atingerea obiectivelor misiunii.

Standardele de Performanţă descriu natura activităţilor de audit intern şi furnizează criterii de calitate pe baza cărora să poată fi evaluată performanţa acestor servicii

17. Prezentaţi principalele cerinţe ale realizării misiunii de audit intern în contextul standardelor IIA.

RASPUNS:

2300 - Realizarea misiuniiAuditorii interni trebuie să identifice, analizeze, evalueze şi să documenteze informaţii suficiente pentru

atingerea obiectivelor misiunii.

2310 - Identificarea informaţiilorAuditorii interni trebuie să identifice informaţii suficiente, fiabile, relevante şi utile pentru atingerea

obiectivelor misiunii.

2320 - Analiza şi evaluareaAuditorii interni trebuie să-şi bazeze concluziile şi rezultatele misiunii lor pe analize şi evaluări

corespunzătoare.

2330 - Documentarea informaţiilorAuditorii interni trebuie să documenteze informaţiile relevante în vederea justificării concluziilor şi

rezultatelor misiunii.

2340 - Supervizarea misiuniiMisiunile trebuie să facă obiectul unei supervizări corespunzătoare în vederea asigurării îndeplinirii

obiectivelor, asigurării calităţii şi dezvoltării profesionale a personalului.

18. Prezentaţi caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească informaţiile ce trebuie identificate în derularea misiunii de audit intern.

RASPUNS:

Auditorii interni trebuie să identifice informaţii suficiente, fiabile, relevante şi utile pentru atingerea obiectivelor misiunii.

19. Ce se înţelege prin „informaţii suficiente", „informaţii fiabile" , „informaţii pertinente şi utile", obţinute în realizarea misiunii de audit intern. Exemplificaţi.

310

RASPUNS:

Informaţia este suficientă dacă ea este de asemenea funcţională, corespunzătoare şi probantă, astfel încât o persoană prudentă şi informată să ajungă la aceleaşi concluzii ca şi auditorul.

Informaţia este fiabila daca este credibilă ş uşor accesibilă prin utilizarea tehnicilor de audit corespunzătoare.

Informaţia este pertinenta dacă ea confirmă constatările şi recomandările auditului şi dacă corespunde obiectivelor misiunii.

Informaţia este utilă dacă ajută organizaţia să-şi atingă obiectivele.

20. Comentaţi documentarea informaţiilor relevante în vederea justificării concluziilor şi rezultatelor misiunii de audit intern.

RASPUNS:

Auditorii interni trebuie să documenteze informaţiile relevante în vederea justificării concluziilor şi rezultatelor misiunii

Conducătorul activităţii de audit intern trebuie să controleze accesul la dosarele misiunii. Acesta trebuie să obţină acordul conducerii superioare executive şi/sau consultanţă juridică, dacă este cazul, înainte de a transmite aceste dosare unor terţi.

Conducătorul activităţii de audit intern trebuie să stabilească reguli privind păstrarea dosarelor misiunii. Aceste reguli trebuie să fie în conformitate cu regulamentele organizaţiei, precum şi cu alte cerinţe legale sau reglementări adecvate.

21. Exemplificaţi recomandări / politici, de păstrare / arhivare a documentaţiei de audit intern. Formulaţi un text coerent, adresabil conducerii.

RASPUNS:

Politicile de audit intern trebuie să precizeze identitatea persoanelor însărcinate cu asigurarea controlului şi securităţii dosarelor serviciului şi a persoanelor acre pot avea acces la dosarele de audit, precum şi modalităţile de procesare a cererilor de acces la aceste dosare. Aceste proceduri pot varia în funcţie de practicile folosite în acest domeniu sau de cele ale dreptului aplicabil entităţii. Responsabilul auditului intern şi ceilalţi membrii ai auditului intern trebuie să urmeze cu atenţie evoluţia jurisprudenţei şi a practicilor în domeniu. Aceştia trebuie de asemenea să anticipeze eventualele cereri de acces la rezultatele activităţii lor.

Procedura care defineşte condiţiile de acces la dosarele de audit trebuie de asemenea să acopere următoarele puncte:

• procesul care trebuie urmat pentru a rezolva problemele de acces;• termenul de păstrare pentru fiecare tip de document de lucru;• programul de formare şi actualizare a cunoştinţelor echipei de audit intern cu privire la riscurile şi

problemele de acces la dosarele lor;• şi necesitatea de a efectua periodic un studiu ala acestui domeniu cu scopul de a anticipa posibilele

cereri de acces la dosare.Modalităţile de păstrare a dosarelor de audit trebuie întocmite astfel încât să vizeze toate dosarele, indiferent

de forma în care sunt păstrate

22. Prezentaţi principalele elemente pe care trebuie să le conţină dosarele de audit intern, în contextul Standardelor Internationale de Audit Intern.

RASPUNS:

Dosarele de lucru trebuie totuşi să cuprindă următoarele elemente:• planificarea misiunii;• evaluarea riscurilor• examinarea şi evaluarea relevanţei şi a eficacităţii sistemului de control intern;• procedurile folosite pentru realizarea misiunii, informaţiile obţinute şi concluziile rezultate ;

311

• revizuirea dosarelor de lucru;• comunicarea rezultatelor;• monitorizarea misiunii;

23. Ce înţelegeţi prin supervizarea misiunii de audit intern şi garantarea îndeplinirii obiectivelor, asigurarea calităţii şi perfecţionarea profesională a personalului care desfăşoară astfel de activităţi.

RASPUNS:

Misiunile trebuie să facă obiectul unei supervizări corespunzătoare în vederea asigurării îndeplinirii obiectivelor, asigurării calităţii şi dezvoltării profesionale a personalului.

Scopul revizuirii - Asigurarea faptului că în misiunea de audit intern au fost atinse, în condiţii de calitate, toate obiectivele stabilite.1. responsabilul auditului intern are sarcina de a asigura o supervizare corespunzătoare a auditurilor.

Supervizarea începe cu planificarea misiunii şi se continuă cu verificările, evaluările, raportul şi monitorizarea misiunii. Supervizarea constă în:

· asigurarea că auditorii desemnaţi deţin cunoştinţele, abilităţile şi celelalte competenţe necesare pentru îndeplinirea misiunii;

· furnizarea instrucţiunilor corespunzătoare în cursul planificării misiunii şi aprobarea programului misiunii;

· verificarea pentru a stabili dacă programul aprobat este executat corect existând posibilitatea unor modificări justificate şi autorizate;

· controlarea documentelor de lucru pentru ca acestea să conţină elementele probante care demonstrează constatările, concluziile şi recomandările misiunii;

· asigurarea că raportul este exact, obiectiv, clar, concis, constructiv şi întocmit în termenele fixate;· asigurarea că obiectivele de audit au fost atinse;· valorificarea tuturor oportunităţilor pentru dezvoltarea cunoştinţelor, a abilităţilor şi a celorlalte

competenţe ale auditorilor interni.2. trebuie să existe o dovadă a supervizării efectuate ce trebuie documentată şi păstrată în documentele de lucru.

Aria supervizării depinde de competenţa şi experienţa auditorilor interni precum şi de complexitatea misiunii. Responsabilul auditului intern are întreaga responsabilitate pentru supervizarea misiunilor dar poate de asemenea să desemneze o altă persoană cu experienţa şi competenţa cerută pentru realizarea acestei supervizări. Auditorii interni care au experienţa necesară pot fi folosiţi pentru a superviza munca celorlalţi auditori interni mai puţin experimentaţi.

3. responsabilul auditului intern este însărcinat cu toate misiunile de audit indiferent dacă acestea sunt realizate de către auditul intern sau în numele acestuia. El este de asemenea responsabil de toate opiniile profesionale importante formulate în timpul planificării, verificărilor, evaluărilor, raportului şi monitorizări misiunii. Responsabilul auditului intern trebuie să se folosească de mijloacele adecvate pentru a-şi asuma această responsabilitate. Mijloacele adecvate vizează regulile şi procedurile destinate:

· reducerii riscului ca opiniile profesionale formulate de auditorii interni sau de alte persoane care execută lucrări pentru auditul intern să fie în dezacord cu opinia profesională a responsabilului auditului intern ceea ce ar avea un efect negative asupra misiunii;

· rezolvarea conflictelor de opinie între responsabilul auditului intern şi auditorii interni asupra punctelor importante ale misiunii. Mijloacele ce trebuie utilizate pot fi:

a) dezbaterile privind constatările relevante ;b) anchetele şi cercetările suplimentare ;c) menţionarea în documentele de lucru a diferitelor puncte de vedere, împreună cu documentele suport.În cazul unor opinii contrare privind chestiunile de etică, mijloacele corespunzătoare trebuie să facă apel la

persoane care, în cadrul entităţii au responsabilităţi în acest domeniu.4. supervizarea cuprinde formarea şi dezvoltarea personalului, evaluarea performanţelor, urmărirea cheltuielilor

şi a timpului utilizat, şi alte aspecte administrative de aceeaşi natură.5. toate documentele de lucru trebuie revăzute pentru a se asigura că ele stau la baza raportului de audit şi că

toate procedurile de audit necesare au fost efectuate. Această revizuire trebuie materializată prin menţionarea pe fiecare document de lucru revizuit a iniţialelor supervizorului şi a datei. Alte tehnici de revizuire care furnizează o dovadă a revizuirii includ un check list de revizuire sau un memorandum care precizează natura, aria şi rezultatele revizuirii.

6. supervizorii pot pregăti o listă scrisă a problemelor (note de revizuire) ridicate în cursul revizuirii. În momentul abordării punctelor ce trebuie revizuite, trebuie să ne asigurăm că dosarul de lucru va conţine de

312

aici înainte elementele care demonstrează că au fost soluţionate problemele apărute în timpul revizuirii. Alternativele acceptabile, în ceea ce priveşte păstrarea notelor, sunt următoarele:

· păstrarea notelor de revizuire ca înregistrări ale problemelor ridicate de către supervizor şi ale acţiunilor întreprinse pentru rezolvarea lor;

· eliminarea notelor de revizuire după soluţionarea problemelor şi după ce documentele de lucru necesare au fost modificate pentru a furniza informaţiile suplimentare cerute.

24. Comentaţi şi exemplificaţi modul de aplicare în practică a normei de calificare care reglementează modul de stabilire a necesarului de resurse ce vor fi alocate misiunii de audit, programul acesteia, precum şi considerente practice care trebuie luate în calcul în acest sens.

RASPUNS:

Auditorii interni trebuie să elaboreze şi să înregistreze un plan pentru fiecare misiune, plan care să includă aria de aplicabilitate, obiectivele, calendarul şi alocarea resurselor.

La planificarea misiunii, auditorii interni trebuie să ia în considerare:• obiectivele activităţii care este revizuită şi mijloacele prin care activitatea îşi controlează desfăşurarea;• riscurile semnificative legate de activitate, obiectivele sale, resursele utilizate, precum şi operaţiile şi mijloacele prin care impactul potenţial al riscului este menţinut la un nivel acceptabil;• adecvarea şi eficacitatea sistemelor de management şi control al riscurilor activităţii, cu referire la un cadru sau model relevant de control;• oportunităţile de îmbunătăţire semnificativă a sistemelor de management şi control al riscurilor activităţii.

Auditorii interni trebuie să stabilească resursele adecvate atingerii obiectivelor misiunii. Selectarea personalului din cadrul departamentului de audit intern trebuie să se bazeze pe o evaluare a naturii şi complexităţii fiecărei misiuni, a constrângerilor de timp şi a resurselor disponibile.

Auditorii interni trebuie să elaboreze un program de lucru care să permită îndeplinirea obiectivelor misiunii. Acest program de lucru trebuie să fie îndosariat.

Prin programul de lucru trebuie să se stabilească procedurile ce urmează a fi aplicate pentru a identifica, analiza, evalua şi înregistra informaţiile pe durata misiunii. Programul de lucru trebuie să fie aprobat înainte de implementarea sa şi orice ajustări trebuie să fie aprobate cu promptitudine.

25. Calitatea comunicării rezultatelor misiunii de audit intern.

RASPUNS:

Comunicarea trebuie să includă obiectivele şi aria de aplicabilitate ale misiunii, precum şi concluziile, recomandările şi planurile de acţiune aplicabile.

Comunicarea trebuie să fie corectă, obiectivă, clară, concisă, constructivă, completă şi realizată în timp util.Dacă o comunicare finală conţine o eroare sau o omisiune semnificativă, conducătorul activităţii de audit

intern trebuie să comunice informaţiile corectate tuturor părţilor care au primit versiunea iniţială.Atunci când nerespectarea Standardelor are un impact asupra unei anumite misiuni, comunicarea rezultatelor

trebuie să cuprindă:• Standardul(ele) care nu a(u) fost respectat(e) în totalitate;• Motivul sau motivele neconformităţii; şi• Efectul neconformităţii asupra misiunii.

26. Prezentaţi documentaţia în care sunt înscrise misiunea, competenţele şi responsabilităţile auditului intern, precum şi principalele sale caracteristici.

RASPUNS:

Misiunea, competentele şi responsabilităţile auditului intern trebuie să fie definite în mod formal într-o cartă să corespundă normelor şi să fie aprobate de consiliu1. Misiunea, competenţele şi responsabilităţile auditului intern trebuie să fie definite într-o cartă. Responsabilul

auditului intern trebuie să încerce să obţină aprobarea cartei de către direcţia generală precum şi acceptarea acesteia de către Consiliu, comitetul de audit sau orice alt organ cu drept de deliberare în acest domeniu.Carta trebuie:

313

• să stabilească poziţia serviciului de audit intern în cadrul entităţii• să autorizeze accesul la documente, personal şi bunuri fizice, necesar îndeplinirii corespunzătoare a misiunilor• să definească sfera de activitate a auditului intern

2. Carta serviciului de audit intern trebuie să fie scrisă. Misiunea, competenţele şi responsabilităţile trebuie să fie definite şi prezentate în scopul de a preciza rolul auditului intern şi de a furniza direcţiei generale şi Consiliului o bază de evaluare a activităţilor funcţiei. În cazul în care există chestiuni de lămurit, neclarităţi, Carta este înţelegerea scrisă oficială a acordului încheiat cu direcţia generală şi cu Consiliul privind rolul şi responsabilităţile auditului intern în cadrul entităţii.

3. Responsabilul auditului intern trebuie să evalueze periodic dacă misiunea, competenţele şi responsabilităţile definite în Cartă continuă să fie pertinente pentru a permite serviciului de audit intern să îşi atingă obiectivele.

27. Prezentaţi prevederile normei de calificare referitoare la independenţa auditorului intern în cadrul entităţii şi modalitatea practică de aplicare recomandată a acestei norme.

RASPUNS:

Responsabilul auditului intern trebuie să depindă de un nivel ierarhic care să permită auditorilor interni să-şi exercite responsabilităţile.

1. auditorii interni trebuie să beneficieze de sprijinul conducerii şi al Consiliului pentru a obţine cooperarea clienţilor de audit şi pentru a-şi exercita activitatea fără intervenţii

2. responsabilul auditului intern trebuie să răspundă ierarhic unei persoane din cadrul entităţii cu competenţă suficientă în promovarea independenţei, în asigurarea unui domeniu cât mai larg al activităţii de audit, unei desfăşurări adecvate a comunicărilor din cadrul misiunilor de consultanţă/consiliere care să aibă suficientă autoritate pentru independenţa, şi comunicărilor din cadrul misiunilor şi acţiunilor corespunzătoare care decurg din recomandările emise.

3. în mod ideal, responsabilul auditului intern trebuie să raporteze , pe plan funcţional, Directorului General al entităţii.

4. responsabilul auditului intern trebuie să poată comunica direct cu Consiliul. O comunicare regulată cu Consiliul contribuie la asigurarea independenţei sale şi va constitui un mijloc pentru consiliu şi pentru responsabilul auditului intern de a se informa reciproc asupra problemelor de interes comun.

5. comunicarea directă este atunci când responsabilul auditului intern asistă şi participă în mod regulat la adunările Consiliului, cu privire la responsabilităţile lor de supervizare privind auditul, raportarea financiară, conducerea şi controlul. Prezenţa şi participarea activă a responsabilului auditului intern la aceste reuniuni permit un schimb de informaţii în ceea ce priveşte planificarea şi activităţile auditului intern. Responsabilul auditului intern trebuie să se întâlnească în particular cu Consiliul, cu comitetul de audit sau cu orice alt organ competent cu drept de deliberare, cel puţin o dată pe an.

6. independenţa este favorizată atunci când consiliul intervine în numirea şi înlocuirea responsabilului auditului intern.

28. Prezentaţi norma de calificare care reglementează planificarea misiunii de audit intern şi exemplificaţi modul de aplicare a acesteia.

RASPUNS:

2200 Planificare misiuniiAuditorii interni trebuie să conceapă şi să formalizeze un plan pentru fiecare misiune

La planificarea misiunii, auditorii interni trebuie să ţină cont de:• Obiectivele activităţii supuse auditului şi modul în care este controlată, stăpânită această activitate;Activitate: textul original vorbeşte despre „activity"; entitatea supusă auditului nu reprezintă neapărat un

serviciu în sensul strict al cuvântului. Poate fi un proces complet (care poate deci viza mai multe servicii, de ex.: auditul procesului de achiziţii va viza serviciul achiziţii, serviciul logistică, serviciul contabilitate), un sistem, o temă, etc.

• Riscurile semnificative legate de activitate, obiectivele sale, resursele folosite şi sarcinile operaţionale, precum şi mijloacele prin care impactul potenţial al riscului este menţinut la un nivel acceptabil;

314

• Relevanţa şi eficacitatea sistemelor de management al riscurilor şi de control al activităţii în raport cu un cadru sau model de control corespunzător;• Posibilităţile de îmbunătăţire semnificativă a sistemelor de management al riscurilor şi de control al activităţii.

1. auditorul intern este responsabil de planificarea şi realizarea misiunilor care i-au fost încredinţate, cu condiţia ca acestea să fie controlate şi aprobate de către supervizorul său. Programul misiunii trebuie:

• să furnizeze documente cu privire la procedurile care permit auditorului intern să adune, să analizeze, să interpreteze şi să justifice informaţiile în timpul misiunii;

• să definească obiectivele misiunii;• să stabilească aria de aplicabilitate şi gradul necesar de detaliere al testelor pentru a atinge

obiectivele fiecărei etape a misiunii;• să identifice aspectele tehnice, obiectivele activităţii, riscurile, procedeele şi tranzacţiile care

trebuie auditate;• să stabilească natura şi aria de aplicabilitate a testelor;• să fie pregătit înainte de începerea misiunii şi modificat, dacă este necesar, în cursul misiunii.

2. responsabilul auditului intern are responsabilitatea de a determina cum, când şi cui vor fi comunicate rezultatele auditului. Aceste precizări vor fi documentate şi comunicate conducerii, pe cât posibil, în etapa de planificare a misiunii. Modificările ulterioare care afectează termenele şi raportarea rezultatelor auditului vor trebui de asemenea comunicate conduceri, dacă este necesar.3. vor trebui de asemenea stabilite şi alte cerinţe precum durata misiunii şi datele estimate pentru realizarea sa. Structura raportului final de audit va trebui luată în calcul, pentru că o planificare corectă în această etapă facilitează pregătirea raportului final.

Raport final de audit: termenul din limba engleză este mai general „final engagement communication"; acesta indică faptul că produsul finit al unei misiuni nu se realizează neapărat sub forma unui raport în sensul tradiţional al cuvântului. Prezentarea rezultatelor unei misiuni se poate face pe diferite suporturi şi în diverse formate (prezentare de tip power point, raport „clasic"....). în schimb, dacă formatul a fost definit în scrisoarea de misiune, este obligatoriu să fie respectat. Forma şi mijloacele sunt lăsate la aprecierea departamentului de audit intern.

4. Toţi membrii conducerii care sunt vizaţi trebuie informaţi. . Trebuie să se organizeze întâlniri cu conducerea responsabilă de activitatea studiată. Trebuie să se facă un rezumat al subiectelor discutate în timpul reuniunilor şi al concluziilor rezultate care să fie apoi distribuit persoanelor implicate şi păstrat în dosarul misiunii.

În anumite situaţii, pentru a asigura reuşita misiunii şi fiabilitatea rezultatelor aşteptate, comunicarea prealabilă misiunii poate fi restrânsă sau poate avea un grad de confidenţialitate mai mare. În anumite cazuri, având acordul direcţiei generale se poate chiar ca responsabilul entităţii auditate să nu fie anunţat cu privire la misiune. Subiectele discuţiei pot fi următoarele:

• obiectivele şi aria de aplicabilitate a misiunii de audit planificate;• calendarul misiunii;• lista auditorilor interni cărora li s-a repartizat misiunea'• procesul de comunicare în cursul misiunii, inclusiv metodele, calendarul şi persoanele responsabile;• condiţiile de gestionare şi operaţiunile activităţii auditate, inclusiv schimbările recente la nivelul

conducerii şi al sistemelor celor mai importante;• preocupările şi cerinţele conducerii;• subiectele importante sau preocupările auditorului intern;• descrierea procedurilor de audit intern pentru a putea raporta ş asigura monitorizarea misiunii.

29. Prezentaţi şi comentaţi reglementarea gestionării activităţii de audit intern, în cadrul standardelor de performanţă, atât pentru misiunile de asigurare, cât şi pentru cele de consiliere.

RASPUNS:

2000 - Gestionarea auditului intern - Responsabilul auditului intern trebuie gestioneze această activitate astfel încât să asigure un plus de valoare în cadrul entităţii

MPA 2000-1 - Gestionarea auditului intern1. responsabilul auditului intern are obligaţia de a gestiona auditul intern în mod adecvat, pentru ca:

• activitatea de audit să răspundă obiectivelor generale şi celor privind responsabilităţile descrise în Cartă, aprobate de conducerea generală şi acceptate de Consiliu;

315

• resursele auditului intern să fie utilizate în mod eficace şi eficient;• activitatea de audit să fie desfăşurată „conform Normelor pentru Practica Profesională a

auditului intern".Gestionarea eficace şi eficientă a resurselor auditului intern presupune că responsabilul auditului intern să

aibă un rol major în recrutarea şi formarea profesională a echipei sale. În consecinţă, el trebuie să convingă direcţia generală şi direcţia de resurse umane cu privire la necesitatea profesionalizării acestei activităţi şi deci a realizării în acest scop unei acţiuni intense de comunicare. Pentru a face acest lucru, el trebuie să ţină cont de toţi parametrii acestei gestionări (număr, calitate ). în cazul unui dezacord cu direcţia de resurse umane, este important ca auditul intern să poată apela la comitetul de audit care trebuie să arbitreze în ultimă instanţă. Această posibilitate trebuie să fie înscrisă în Carta auditului intern.

30. Comentaţi norma de calificare care reglementează modul de stabilire a necesarului de resurse ce vor fi alocate misiunii de audit, programul acesteia, precum şi considerente practice care trebuie luate în calcul în acest sens.

RASPUNS:

Gestionarea resurselor - Responsabilul auditului intern trebuie să asigure ca resursele alocate acestei activităţi să fie adecvate, suficiente şi utilizate în mod raţional în vederea realizării programului aprobat.

MPA 2030-1 - Gestionarea resurselor

1. bugetele de personal şi financiare care includ numărul auditorilor, cunoştinţele şi priceperea şi celelalte competenţe necesare pentru efectuarea lucrărilor, trebuie să fie determinate în funcţie de programele de lucru, de activităţile administrative, de formarea generală şi profesională şi de eforturile de cercetare şi de dezvoltare depuse.

Se recomandă să amintim că bugetul unui serviciu de audit intern realizat în colaborare cu direcţia de resurse umane şi direcţia de control de gestiune, este format din trei elemente:

• un buget de personal, cu un plan de recrutare şi o estimare a mobilităţilor externe;• un buget financiar, cu credite de studii, onorarii, sub-contractare, mijloace coordonate cu

auditorii externi, cheltuieli de deplasare;• un buget logistic (incinte, vehicule)

Acest buget trebuie să permită optimizarea structurii şi armonizării serviciului de audit intern în funcţie de sfera de aplicare a auditului şi constrângerile financiare.

2. responsabilul auditului intern trebuie să stabilească un program de recrutare şi de dezvoltare a resurselor umane ale auditului inter. Acest program trebuie să conţină:

• descrieri ale funcţiei, la fiecare nivel de responsabilitate;• selectarea persoanelor fizice calificate şi competente în domeniile auditate şi în aplicarea

cunoştinţelor de audit intern• o formare profesională iniţială şi un program de formare continuă pentru fiecare dintre auditorii

interni;• stabilirea de obiective de performanţă pentru fiecare auditor intern;• consultanţă/consiliere pentru auditorii interni privind performanţele personale şi dezvoltarea lor

profesională;• reînnoirea echipei de audit intern;• evaluarea performanţei fiecărui auditor intern, cel puţin o dată pe an;

Gestionarea procesului de recrutare se realizează în funcţie de planul de independenţă a planului de resurse umane al auditului intern în raport cu cel al entităţii în ansamblul său. Un grad mare de independenţă permite selectarea colaboratorilor cel mai bine adaptaţi şi luarea în considerarea a exigenţelor entităţii cum ar fi redistribuirea competenţelor, priorităţile interne, planul social, grila de salarizare.

31. Comentaţi standardul de performanţă ce reglementează calitatea comunicării rezultatelor misiunii şi prezentaţi modalitatea practică de aplicare recomandată.

RASPUNS:

2420 - Calitatea comunicăriiComunicarea trebuie sa fie exactă, obiectivă, clară, concisă, constructivă, completă şi realizată în timp

util.

316

MPA 2420 - 1 - Calitatea comunicării

1. comunicare exactă nu conţine erori sau deformări şi este o prezentare fidelă a faptelor care stau la baza ei. Datele şi dovezile trebuie să fie colectate, evaluate şi sintetizate în vederea prezentării lor cu grijă şi precizie.

2. comunicare obiectivă este corectă, imparţială, lipsită de prejudecăţi şi rezultă dintr-o evaluare echitabilă şi măsurată a tuturor faptelor şi circumstanţelor pertinente. Constatările, concluziile şi recomandările trebuie dezvoltate şi exprimate fără prejudecată, părtinire, interes personal sau influenţă necorespunzătoare.

3. comunicare clară şi logică este uşor de înţeles. Claritatea poate fi ameliorată evitând utilizarea unui limbaj foarte tehnic şi furnizând toate informaţiile semnificative şi pertinente.

4. comunicare concisă este precisă şi evită orice detaliu nesemnificativ , orice elaborare inutilă, orice redundantă sau exces de cuvinte . Ea rezultă din verificări şi corectări permanente ale comunicărilor. Obiectivul este acela de a exprima fiecare idee cât mai exact şi mai concis .

5. comunicare constructivă îl ajută pe auditat şi organizaţia, şi duce la îmbunătăţiri atunci când acestea sunt necesare. Conţinutul şi tonul discursului trebuie să fie utile, pozitive şi constructive şi să contribuie la atingerea obiectivelor de către entitate .Conducerea generală este obişnuită cu rapoartele de audit, însă numeroase entităţi auditate nu sunt. Este deci

util să le dăm indicaţii privind lectura sub forma unor remarci introductive. De exemplu:• acest document este un raport de audit intern. Vi se cere să nu-l divulgaţi deoarece conţine informaţii

confidenţiale. Un raport de audit intern analizează o situaţie şi pune accentul pe riscuri şi disfuncţionalităţi pentru a conduce la realizarea unor acţiuni de evoluţie însă nu uită să menţioneze, în câteva fraze, ceea ce funcţionează corect.

• Conţine recomandări. O recomandare este o soluţie propusă responsabilului de desfăşurarea acţiunii. Acesta este responsabil de conceperea şi punerea în practică a unei soluţii la problema ridicată: cea propusă sau una mai bună.

6. O comunicare completă nu omite nimic esenţial pentru destinatarii avuţi în vedere. Ea conţine toate informaţiile semnificative şi relevante , precum şi observaţiile care permit justificarea recomandărilor şi a concluziilor. Conţinutul său cuprinde obiectivele şi sfera misiunii, precum şi concluziile, recomandările şi planurile de acţiuni (conform Normei 2410).

7. O comunicare oportună este făcută în timp util pentru a fi luată în calcul cu atenţie de către cei care pot acţiona pe baza acestora . Prezentarea rezultatelor misiunii trebuie să fie stabilită fără întârziere excesivă si cu urgenţa necesară care să permită o acţiune promptă şi eficace.

32. Prezentaţi şi comentaţi categoriile de audit intern.

RASPUNS:

Serviciile de asigurare implică obiectivul auditorului intern de a evalua probele pentru a oferi o opinie independentă sau concluzii cu privire la un proces, un sistem sau alte subiecte. Forma şi scopul misiunii de asigurare sunt determinate de către auditorul intern. În general, în misiunile de asigurare sunt implicate trei părţi:

(1) persoana sau grupul implicat direct in procesul, sistemul sau problema în cauză - proprietarul procesului, (2) persoana sau grupul care face evaluarea - auditorul intern, şi (3) persoana sau grupul care foloseşte evaluarea - utilizatorul.

Serviciile de consultanţă sunt recomandări de formă, şi sunt efectuate în general la cererea de misiune specifică a unui client. Forma şi scopul misiunii de consultanţă fac subiectul acordului cu misiunea clientului. Serviciile de consultanţă implică în general două părţi:

(1) persoana sau grupul care oferă recomandarea - auditorul intern, şi (2) persoana sau grupul care caută şi primeşte recomandări - clientul misiunii. În derularea serviciilor de consultanţă, auditorul intern trebuie ă-şi menţină obiectivitatea şi să nu-şi asume

responsabilitatea managementului.

317

33. Prezentaţi şi descrieţi componentele organizării activităţii de audit intern.

RASPUNS:Activitatea de audit intern poate fi organizată într-un compartiment distinct, în structura organizatorică a

entităţii economice.La opţiunea entităţii, activitatea de audit intern poate fi externalizată, situaţie în care aceasta se va desfăşura

pe baze contractuale.Abordarea funcţiei de audit intern din punct de vedere al organizarii trebuie să cuprindă atât organizarea

compartimentului de audit intern, cât şiorganizarea muncii şi gestionarea competenţelor şi resurselor necesare pentruefectuarea auditului internOrganizarea va avea în vedere cel puţin următoarele componente:a. - organizarea compartimentului - structuri posibile - resurse profesionaleb. – organizarea muncii - carta de audit - planul de audit intern - manualul de audit intern - dosarele de audit şi documentele de lucru - documentaţia şi alte mijloacec. – eficacitatea compartimentuluid. – comitetul de audit

34. Arătaţi caracteristicile determinante ale planului de audit intern.

RASPUNS:

Auditorii interni trebuie să elaboreze şi să înregistreze un plan pentru fiecare misiune, plan care să includă aria de aplicabilitate, obiectivele, calendarul şi alocarea resurselor.

Obiectivele misiunii - trebuie să abordeze procesele de management al riscurilor, de control şi de guvernare a entităţii asociate activităţilor supuse auditului.,

Resurse alocate misiunii - Auditorii interni trebuie să stabilească resursele adecvate atingerii obiectivelor misiunii. Selectarea personalului din cadrul departamentului de audit intern trebuie să se bazeze pe o evaluare a naturii şi complexităţii fiecărei misiuni, a constrângerilor de timp şi a resurselor disponibile.

Aria de aplicabilitate a misiunii - Aria de aplicabilitate stabilită trebuie să fie suficientă astfel încât să îndeplinească obiectivele misiunii

Programul de lucru al misiunii - Auditorii interni trebuie să elaboreze un program de lucru care să permită îndeplinirea obiectivelor misiunii. Acest program de lucru trebuie să fie îndosariat.

35. Comentaţi obiectivele minimale ale manualului de audit intern

RASPUNS:

1. planificarea trebuie să fie documentată Trebuie definite obiectivele misiunii şi aria de aplicabilitate . Obiectivele de audit stabilite de auditorii interni definesc în termeni generali realizările scontate ale misiunii. Procedurile misiunii reprezintă mijloacele pentru atingerea obiectivelor misiunii. Ansamblul acestor obiective şi proceduri ale misiunii definesc aria de aplicabilitate a activităţii de audit intern .

2. obiectivele şi procedurile misiunii trebuie să ţină cont de riscurile aferente activităţii auditate . Cuvântul „risc" reprezintă probabilitatea producerii unui eveniment care ar putea avea impact asupra realizării obiectivelor. Riscul se măsoară din punct de vedere al consecinţelor şi al probabilităţilor. Scopul evaluării riscurilor, în faza de planificare a auditului, este de a identifica sectoarele importante ale activităţii care ar trebui să fie examinate ca posibile obiective ale misiunii.

Auditul intern are drept obiective:a) verificarea conformitãţii activitãţilor din entitatea economicã auditata cu politicile, programele şi managementul acestuia, în conformitate cu prevederile legale;b) evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare dispuse şi efectuate de cãtre conducerea unitãţii în scopul creşterii eficientei activitãţii entitãţii economice;c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea realitãţii din entitatea economicã;

318

d) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea metodelor de prevenire a fraudelor şi pierderilor de orice fel

36. Prezentaţi caracteristicile şi conţinutul dosarelor de audit intern şi al documentelor de lucru; exemplificaţi modele de întocmire a dosarelor.

RASPUNS:

1. documentele de lucru care servesc la documentarea activităţilor de audit trebuie întocmite de către auditorul intern şi revăzute de conducerea auditului intern. Aceste documente trebuie să consemneze informaţiile obţinute şi analizele făcute şi trebuie să confirme constatările şi recomandările de audit care vor fi raportate Documentele de lucru servesc în principal la:

• furnizarea principalului document suport pentru comunicările în cadrul misiunii;• planificarea, executarea şi revizuirea misiunilor;• documentarea realizării obiectivelor de audit;• facilitarea revizuirii de către terţi;• furnizarea unei baze de evaluare a programului pentru calitate al auditului intern;• aducerea unor elemente probante în caz de reclamaţii din partea companiilor de asigurări, în caz de frauda

sau trimitere în judecată• dezvoltarea profesională a echipei de audit intern;• demonstrarea faptului că auditul intern respectă normele pentru practicarea profesională a auditului intern.

2. organizarea, întocmirea şi conţinutul dosarelor de lucru ale auditului se face în funcţie de misiune. Dosarele de lucru trebuie totuşi să cuprindă următoarele elemente:

• planificarea misiunii;• evaluarea riscurilor• examinarea şi evaluarea relevanţei şi a eficacităţii sistemului de control intern;• procedurile folosite pentru realizarea misiunii, informaţiile obţinute şi concluziile rezultate ;• revizuirea dosarelor de lucru;• comunicarea rezultatelor;• monitorizarea misiunii;

3. dosarele de lucru trebuie să fie complete şi să justifice concluziile rezultate în urma misiunii. Dosarele de audit pot conţine între altele:

• documentele de planificare şi programele misiunii;• chestionarele de control, schemele de lucru (diagramele de circulaţie a informaţiei), listele de

control şi memorandumurile de sinteză;• note şi referate privind întâlnirile;• date despre entitate, precum organigramele şi descrierile posturilor;• o copie a contractelor importante;• scrisori de confirmare şi reprezentare;• analiza şi sondajele efectuate cu privire la tranzacţii, procese şi solduri contabile;• rezultatele procedurilor analitice de audit;• raportul final al misiunii şi observaţiile conducerii;• corespondenţa , dacă aceasta vine în sprijinul concluziilor trase în urma misiunii.

4. dosarul de lucru poate fi prezentat pe hârtie, pe casetă, pe dischetă sub forma unui film sau a altui mijloc de înregistrare. Dacă dosarul de lucru nu este pe hârtie, trebuie păstrată şi o copie de rezervă.5. în cazul unui audit al situaţiilor financiare, documentele de lucru trebuie să demonstreze faptul că sunt în conformitate cu înregistrările în contabilitate .6. responsabilul auditului intern trebuie să stabilească regulile ce trebuie urmate în ceea ce priveşte documentele de lucru, reguli adaptate pentru fiecare tip de misiune. Normalizarea dosarelor de lucru, de exemplu normalizarea chestionarelor şi a programelor de audit poate îmbunătăţi eficacitatea unei misiuni şi poate facilita delegarea sarcinilor. Anumite dosare de lucru pot fi considerate dosare permanente. Aceste dosare conţin informaţii cu caracter permanent.

7. iată câteva tehnici tipice pentru pregătire unui dosar de lucru:

• fiecare document e lucru trebuie să poarte numele misiunii şi să descrie conţinutul sau obiectul documentului de lucru;

• fiecare document de lucru trebuie să fie semnat (sau parafat) şi datat de către auditorul intern care realizează activitatea;

319

• fiecare document de lucru trebuie să aibă un index sau un număr de referinţă;• trebuie explicate simbolurile de verificare („tick marks");• trebuie precizate sursele datelor.

37. Prezentaţi recomandările cuprinse în programele de asigurare si îmbunătăţire a calităţii referitoare la evaluările interne.

RASPUNS:

Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când efectuează evaluări interne ale serviciului lor. Se recomandă ca auditorii interni să ţină cont de următoarele sugestii atunci când efectuează evaluări interne ale serviciului lor:

- Controale continue- Evaluări interne periodice

38. Care sunt elementele definitorii în cazul controalelor continue şi al evaluărilor interne periodice?

RASPUNS:

Controale continue - Evaluările continue se bazează în special pe următoarele elemente:• supervizarea misiunilor conform modalităţilor descrise în MPA 2340-1 referitoare la Supervizarea

misiunilor;• liste de control şi alte procedee care oferă asigurarea că procesele adoptate de auditul intern (de

exemplu într-un manual de audit şi de proceduri) sunt urmate;• informaţii furnizate, la rândul lor, de clienţii şi părţile implicate în auditul intern;• analize ale indicatorilor de performanţă (de ex. frecvenţa ciclului de auditare şi procentul

recomandărilor acceptate);• bugete stabilite pe proiecte, sisteme de monitorizare a perioadelor încheiate, realizarea planului de

audit, recuperarea costurilor, etc.2. Evaluări interne periodice - Evaluările periodice urmăresc respectarea Cartei, a Normelor pentru Practica

Profesională a auditului intern şi a Codului Deontologic, şi aprecierea eficacităţii serviciului, mai ales a capacităţii sale de a răspunde necesităţilor diferitelor părţi implicate.

3. Verificări periodice:

• pot include anchete şi discuţii mai aprofundate cu părţile implicate în auditul intern;• pot fi realizate de membrii auditului intern (autoevaluare);• pot fi realizate de auditori interni certificaţi CIA, sau de alţi profesionişti în audit, care intervin în alte

sectoare ale entităţii.• pot combina autoevaluarea şi pregătirea documentelor revizuite ulterior de auditorii interni certificaţi CIA

sau de alţi experţi în audit care intervin în alte sectoare ale entităţii;• pot include un studiu comparativ privind practicile şi indicatorii de performanţă ai auditului intern şi cele

mai bune practici ale profesiei.

39. Prezentaţi şi comentaţi noţiunea de gestionare a riscurilor şi care este rolul auditorului intern în acest caz. Prezentaţi obiectivele principale ale procesului de management al riscurilor.

RASPUNS:

1. Gestionarea riscurilor este o responsabilitate majoră a conducerii care trebuie să se asigure, pentru a-şi atinge obiectivele, de implementarea şi buna funcţionare a proceselor de management al riscurilor. Este obligaţia Consiliului şi a comitetului de audit de a se asigura de existenţa proceselor adecvate, suficiente şi eficace de management al riscurilor. Rolul auditorilor interni constă în a asista atât conducerea cât şi comitetul de audit, examinând şi evaluând procesele de management al riscurilor puse în practică de conducere, verificând dacă sunt suficiente şi eficace, elaborând apoi rapoarte şi recomandări în vederea îmbunătăţirii acestora. Conducerea şi Consiliul sunt responsabile de procesele de control şi de management al riscurilor din cadrul entităţii lor. Totuşi, auditorii interni pot, în cadrul unei misiuni de consultanţă/consiliere , să ajute organizaţia să identifice, să evalueze şi să implementeze un sistem de management al riscurilor şi al controalelor care să răspundă acestor riscuri.

320

2. Evaluarea proceselor de management al riscurilor entităţii şi informarea cu privire la aceste evaluări fac parte în mod normal din obiectivele prioritare ale auditului. Trebuie să se facă deosebire între evaluarea procesului de management al riscurilor şi analiza riscurilor pe care auditorii trebuie să o efectueze pentru a-şi planifica activităţile. Totuşi, informaţiile obţinute dintr-un proces complet de management al riscurilor, şi mai ales identificarea subiectelor de interes pentru conducere şi Consiliu, îl pot ajuta pe auditorul intern să îşi planifice activităţile de audit.

3. Responsabilul auditului intern trebuie să cunoască aşteptările de la conducerii şi Consiliului cu privire la rolul auditului intern în procesul de management al riscurilor entităţii. Acest rol va fi precizat în cartele auditului intern şi ale comitetului de audit.

4. Responsabilităţile şi activităţile tuturor persoanelor care intervin în grup sau individual în procesul de management al riscurilor entităţii trebuie să fie coordonate. Aceste responsabilităţi şi activităţi trebuie să se regăsească în mod corect prin planurile strategice ale entităţii, soluţiile Consiliului ,decizii ale conducerii, procedurile operaţionale şi alte instrumente care ţin de guvernarea corporativă . De exemplu, activităţile şi responsabilităţile cuprind:

• definirea orientărilor strategice, care pot fi în sarcina Consiliului sau a unui comitet;• responsabilităţile legate de riscurile pot să revină conducerii generale • acceptarea riscurilor reziduale, care poate fi încredinţată cadrelor de conducere;• operaţiunile continue de identificare, evaluare, atenuare şi monitorizare, care pot fi delegate personalului de execuţie;• evaluările periodice şi realizarea unei asigurări trebuie să fie în sarcina auditului intern.

5. Se aşteaptă din partea auditorilor interni să identifice şi să evalueze expunerile la risc semnificative în cadrul activităţilor lor curente.

6. Rolul auditului intern în procesul de management al riscurilor unei entităţi poate evolua în timp şi se poate regăsi sub următoarele forme:• nici o intervenţie a auditului intern;• auditarea procesului de management al riscurilor în cadrul programului de audit intern;• sprijin activ şi continuu, şi participare la procesul de management al riscurilor, mai ales în cadrul

comitetelor de supraveghere şi de monitorizare şi în cadrul emiterii de rapoarte privind acest proces;• gestionarea şi coordonarea procesului de management al riscurilor.

7. In definitiv, cadrelor de conducere şi comitetului de audit le revine sarcina de a determina rolul auditului intern în procesul de management al riscurilor. Viziunea conducerii asupra rolului auditului intern va depinde, după cât se pare, de factori precum cultura entităţii, competenţa auditorilor interni, conjunctura locală şi practicile ţării.

40. Pe baza rezultatelor evaluării riscurilor,auditul intern trebuie să evalueze relevanţa şi eficacitatea mecanismului de control privind guvernarea entităţii , operaţiunile şi sistemele de informare ale acesteia. Precizaţi care sunt aspectele pe care trebuie să le cuprindă această evaluare.

RASPUNS:

Pe baza rezultatelor evaluării riscurilor, auditul intern trebuie să evalueze relevanţa şi eficacitatea mecanismului de control privind guvernarea entităţii , operaţiunile şi sistemele de informare ale acesteia .

Această evaluare trebuie să cuprindă următoarele aspecte:• credibilitatea şi integritatea informaţiilor financiare şi operaţionale;• eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor;• protecţia patrimoniului;• respectarea legilor, a regulamentelor şi a contractelor.

41. Prezentaţi elementele-cheie de care trebuie să se ţină cont în evaluarea eficacităţii proceselor de control dintr-o entitate.

RASPUNS:

Evaluarea eficacităţii proceselor de control dintr-o entitate trebuie să ţină cont de următoarele trei elemente cheie:

321

• Activităţile de audit şi informaţiile adunate în cadrul evaluărilor au scos în evidenţă inadvertenţele sau punctele slabe semnificative?

• In cazul unui răspuns pozitiv, s-au făcut corecturile sau îmbunătăţirile necesare după constatarea anomaliilor sau a punctelor slabe?

• Aceste inadvertenţe sau puncte slabe şi consecinţele lor sunt generalizate şi determină astfel un grad de risc inacceptabil?

42. Auditorii interni trebuie să identifice informaţiile necesare în vederea îndeplinirii obiectivelor misiunii. Ce caracteristici trebuie să îndeplinească aceste informaţii astfel încât să furnizeze o bază solidă pentru constatările de audit şi pentru recomandările aferente?

RASPUNS:

Auditorii interni trebuie să identifice informaţiile necesare, credibile , relevante şi utile în vederea îndeplinirii obiectivelor misiunii.

Aceste informaţii trebuie să fie suficiente, concludente, relevante şi utile, astfel încât să furnizeze o bază solidă pentru constatările de audit şi pentru recomandările aferente

• informaţie este suficientă dacă ea este de asemenea funcţională, corespunzătoare şi probantă, astfel încât o persoană prudentă şi informată să ajungă la aceleaşi concluzii ca şi auditorul.

• informaţie concludentă este credibilă ş uşor accesibilă prin utilizarea tehnicilor de audit corespunzătoare.

• informaţie este relevantă dacă ea confirmă constatările şi recomandările auditului şi dacă corespunde obiectivelor misiunii.

• informaţie este utilă dacă ajută organizaţia să-şi atingă obiectivele

43. Auditorii interni trebuie să-şi bazeze concluziile şi rezultatele misiunii lor pe analize şi evaluări corespunzătoare. Precizaţi care este importanţa folosirii procedurilor analitice în cadrul proceselor de analiză şi evaluare.

RASPUNS:

1. procedurile analitice de audit furnizează auditorilor interni mijloace eficace şi eficiente pentru evaluarea şi analizarea informaţiilor strânse în timpul unei misiuni. Evaluarea este rezultatul comparării acestor informaţii cu rezultatele scontate, identificate sau dezvoltate de către auditorul intern. Procedurile analitice de audit sunt utile pentru a identifica, de exemplu:

• diferenţele neprevăzute;• lipsa diferenţelor estimate;• posibile erori;• neregularităţi sau posibile fraude;• alte tranzacţii sau evenimente neobişnuite sau nerecurente.

2. procedurile analitice de audit cuprind, de exemplu:

• compararea informaţiilor perioadei în curs cu informaţiile similare din perioadele precedente;• compararea informaţiilor din perioada în curs cu bugetele sau previziunile;

• studiul rapoartelor existente între informaţiile financiare şi celelalte informaţii corespunzătoare (de exemplu, valorile contabilizate din cadrul plătii salariilor comparate cu evoluţia numărului mediu de angajaţi );• studiul raporturilor existente între diferite elemente de informare (de exemplu, fluctuaţiile valorilor contabilizate ale dobânzii comparate cu evoluţiile soldurilor datoriilor aferente);

• compararea informaţiilor cu informaţii similare de la mai multe unităţi operaţionale;• compararea informaţiilor sectoriale de acelaşi fel.3.procedurile analitice de audit trebuie de asemenea să fie utilizate în timpul misiunii pentru a examina şi evalua informaţiile care susţin rezultatele auditului. Auditorii interni trebuie să ia în calcul factorii de mai jos pentru a putea determina în ce măsură trebuie folosite procedurile analitice de audit. După evaluarea acestor factori, auditorii interni trebuie să ia în calcul şi să folosească, dacă este necesar, alte proceduri de audit pentru a îndeplini obiectivul misiunii, şi anume:

• importanţa sectorului studiat;

322

• validitatea sistemului de control intern;• disponibilitatea şi credibilitatea în informaţiile financiare şi a celorlalte informaţii ;• gradul de precizie aşteptată de la rezultatele procedurilor analitice de audit;• disponibilitatea şi posibilitatea de a face comparaţii între sectoare;• relevanţa altor proceduri de audit pentru susţinerea rezultatelor misiunii.

44. Verificările şi comparaţiile reprezintă pentru auditorul intern o tehnică de validare pentru a confirma identitatea unei informaţii obţinute din două surse diferite. Formulaţi 4 întrebări pentru un chestionar de evaluare a controlului intern al auditorului.

RASPUNS:

1. Au fost stabilite mecanismele care sa asigure ca managementul este informat operativ cu privire la depasirea bugetului de venituri si cheltuieli aprobat sau a programului anual de achizitii publice?

2. Managementul analizeaza in mod corespunzator procesul si rezultatele auditului intern?3. Structura organizatorica este adecvata astfel incat sa previna eventuale disfunctionalitati sau derapaje in

desfasurarea activitatii?4. Exista comunicare si interactiune intre managementul esantionului superior al conducerii si compartimentele

functionale? 5. Analiza posturilor si distributia responsabilitatilor au in vedere experienta si competenta profesionala?6. In contextul in care dispersia entitatilor in diferite locatii este mare, comunicarea cu personalul acestora se

realizeaza cu dificultate?7. Au existat probleme generate de lipsa unui sistem de informatii a managementului si/sau a informatiilor

financiare, ca urmare a schimbarii rapide de personal sau a numarului insuficient de personal?8. Rezultatele evaluarii riscurilor care au fost identificate la nivelul subunitatilor teritoriale sunt comunicate

conducerii?9. In exercitarea functiei de control financiar este asigurata independenta fata de functiile de contabilitate si

management financiar?10. S-au inregistrat esecuri in comunicarea dintre compartimentele din structura organizationala care au

influentat nefavorabil activitatea entitatii?

45. Comentaţi în ce constă independenţa şi obiectivitatea auditorului intern într-o entitate.

RASPUNS:

Auditorii interni sunt independenţi atunci când pot sa îşi exercite activitatea in mod liber si obiectiv. Independenta permite auditorilor interni sa judece in mod imparţial si fără prejudecăţi, ceea ce este esenţial pentru buna efectuare a auditurilor. Acest obiectiv este atins datorita poziţiei lor in cadrul entităţii si datorita obiectivităţii lor.

Responsabilul auditului intern trebuie să depindă de un nivel ierarhic care să permită auditorilor interni să-şi exercite responsabilităţile.

Auditorii interni trebuie să aibă o atitudine imparţială şi lipsită de prejudecăţi şi să eviteObiectivitatea este o atitudine mentală de independenţă pe care auditorii trebuie să o

menţină în realizarea misiunilor lor. Auditorii interni nu trebuie să şi subordoneze propriajudecată, în ceea ce priveşte auditul, judecăţii altor persoane.

Obiectivitate cere ca auditorii interni să-şi realizeze misiunile astfel încât aceştia să aibă într-adevăr încredere în rezultatul muncii lor şi să nu existe nici un compromis semnificativ privind calitatea. Auditorii interni nu trebuie să fie constrânşi în situaţii în care s-ar simţi incapabili să emită judecăţi profesionale obiective

46. Prezentaţi elementele care definesc competenţa profesională a auditorului intern.

RASPUNS:

Auditorii interni trebuie să deţină cunoştinţele, priceperea şi celelalte competenţe necesare exercitării responsabilităţii individuale. Auditul intern trebuie să deţină sau să dobândească în mod colectiv cunoştinţele, priceperea şi celelalte competenţe necesare exercitării responsabilităţilor sale.

Orice auditor intern trebuie să deţină anumite cunoştinţe, pricepere şi competenţe precise în domeniile următoare:

323

• competenţa în ceea ce priveşte aplicarea normelor, procedurilor şi tehnicilor de audit este necesară pentru realizarea misiunilor. Competenţa este capacitatea de utilizare a cunoştinţelor în diversele situaţii care ar putea apărea şi de a le face faţă fără a recurge în mod excesiv la investigaţii şi asistenţă tehnică;

• competenţa în ceea ce priveşte principiile şi tehnicile contabile este indispensabilă auditorilor care lucrează mult cu documente şi rapoarte financiare;

• înţelegerea principiilor de management este necesară în vederea identificării devierilor semnificative în principal de la bunele practici în afaceri Înţelegerea implică o capacitate de aplicare a cunoştinţelor generale la situaţiile care ar putea apărea în cursul desfăşurărilor activităţilor de audit, de identificare a devierilor semnificative şi de efectuare a cercetărilor necesare pentru a ajunge la soluţii rezonabile;

• este, de altfel, necesar să fie cunoscute principiile de bază în contabilitate, economie, drept comercial, fiscalitate, finanţe metode cantitative şi tehnologii ale informaţiei. Aceste cunoştinţe generale trebuie să permită recunoaşterea existenţei sau a eventualităţii apariţiei unor probleme şi să determine în acest caz cercetările suplimentare care trebuie întreprinse sau asistenţa care trebuie obţinută.

47. Prezentaţi şi comentaţi situaţii în care serviciile auditorului intern pot afecta independenţa acestuia în cadrul entităţii.

RASPUNS:

Auditorii interni trebuie să evite să auditeze operaţiuni speciale de care au fost responsabili în trecut. Obiectivitatea unui auditor este considerată a fi afectată atunci când acesta realizează o misiune de asigurare pentru o activitate de care a fost responsabil, în cursul anului precedent.

48. Identificarea fraudei de către auditul intern (definiţie; exemple de fraudă; reguli care trebuie respectate; responsabilitatea pentru detectarea fraudei).

RASPUNS: Frauda reprezintă o serie de iregularităţi şi acţiuni ilegale comise cu intenţia de a înşela. Fraudele pot fi

comise în beneficiul entităţii sau în defavoarea acesteia, atât de angajaţi colaboratori ai entităţii cât şi de persoane din exteriorul acesteia.

Exemple de fraudă în beneficiul entităţii:• vânzarea sau cesionarea de bunuri fictive sau care nu aparţin entităţii;• plăţile neregulamentare cum ar fi finanţări politice ilegale ale , mită şi „mici atenţii" către

reprezentanţi ai guvernului şi intermediarii acestora, către clienţi sau furnizori;• declararea sau valorificarea incorectă a tranzacţiilor, a elementelor activelor şi pasivelor sau

veniturilor, cu intenţia de a înşela;• stabilirea incorectă a preţului intern de cesionare (de exemplu evaluarea bunurilor schimbate între

entităţi ale aceluiaşi grup) cu intenţia de a îmbunătăţi fictiv rezultatele exploatării uneia dintre societăţile unui grup în detrimentul alteia;

• tranzacţiile neregulamentare şi deliberate între două părţi ale aceluiaşi grup, cu intenţia de a înşela, în cadrul cărora o parte obţine un beneficiu care nu ar putea fi obţinut în condiţiile normale ale pieţei;

• omiterea intenţionată a înregistrărilor contabile sau a comunicării informaţiilor semnificative pentru a crea o imagine înşelătoare asupra situaţiei financiare a entităţii;

• activităţile comerciale interzise de legile, regulile, regulamentele sau contractele în vigoare;• fraudele fiscale.

Fraudele comise în detrimentul entităţii:• acceptarea mitei sau a „micilor atenţii"• deturnarea, în beneficiul unui angajat sau a unui terţ, a unei operaţiuni profitabile care în condiţii

normale ar genera beneficii entităţii;• deturnarea de fonduri sau de bunuri şi falsificarea registrelor contabile pentru disimula acţiunea,

astfel încât detectarea să fie dificilă;• omiterea intenţionată sau interpretarea înşelătoare a evenimentelor sau a datelor;• facturarea serviciilor sau a bunurilor care nu au fost furnizate entităţii.

In cazul în care un auditor intern descoperă iregularităţi, acesta trebuie să avertizeze autorităţile competente din cadrul entităţii.

Conducerea şi auditul intern joacă un rol diferit în ceea ce priveşte detectarea fraudei. Rolul auditului intern constă de obicei în examinarea şi evaluarea, în mod independent, a activităţilor entităţii sub forma unui serviciu

324

prestat entităţii. În ceea ce priveşte detectarea fraudei, obiectivul auditului intern este acela de a ajuta membrii entităţii să-şi îndeplinească funcţiile în mod eficient furnizându-le analize, evaluări, recomandări, sfaturi şi informaţii cu privire la activităţile examinate. Unul din obiectivele misiunii este acela de a promova un control eficient efectuat la un cost rezonabil.

Conducerea este responsabilă de stabilirea şi menţinerea unui sistem de control eficient la un cost rezonabil.

49. Planificarea auditului intern. Luarea în considerare a expunerilor la risc în elaborarea programului de audit.

RASPUNS:

Responsabilul auditului intern trebuie să realizeze o planificare a activităţii de audit intern bazată pe riscuri pentru a defini priorităţile în acord cu obiectivele entităţii.

Planificarea auditului intern trebuie să fie realizată pe baza unei evaluări a riscurilor şi aexpunerilor la risc care ar putea afecta organizaţia.

Programul misiunilor de audit trebuie să fie realizat, printre altele, pe baza unei evaluări a principalelor riscuri şi expuneri la risc. Definirea priorităţilor este necesară în procesul de decizie privind alocarea resurselor în funcţie de importanţa riscurilor şi expunerilor la risc. Responsabilul auditului intern are, la dispoziţia sa, diverse modele de riscuri care îl ajută să definească zonele de audit prioritare. Majoritatea acestor modele de risc determină ordinea priorităţilor misiunilor în funcţie de factorii de risc cum ar fi consecinţele materiale , lichiditatea activelor, competenţa conducerii, calitatea controalelor interne, nivelul de schimbare sau de stabilitate, data ultimei misiuni de audit, complexitatea, relaţiile cu personalul şi administraţia etc.

50. Prezentaţi principalele elemente privind coordonarea activităţii de audit intern (reguli generale; coordonarea cu ceilalţi prestatori interni şi externi de servicii de asigurare şi de consultanţă /consiliere).

RASPUNS:

Activităţile de audit intern şi de audit extern trebuie să fie coordonate pentru ca toate activităţile sau funcţiile să fie auditate fără redundanţă sau suprapunere.

Monitorizarea activităţilor de audit extern, inclusiv coordonarea cu auditul intern, este în general responsabilitatea Consiliului. Coordonarea trebuie să fie în sarcina responsabilului auditului intern. Acesta trebuie să beneficieze de sprijinul Consiliului pentru a coordona eficace activităţile de audit.

Coordonarea activităţilor de audit implică reuniuni periodice în vederea discutării subiectelor de interes reciproc;

Planurile de audit ale auditorilor interni şi externi trebuie să fie discutate pentru a se asigura că este coordonată acoperirea domeniilor de audit şi că este minimizată suprapunerea activităţilor.

Accesul reciproc la programele şi dosarele de lucru. Poate fi important pentru auditorul intern să aibă acces la programele şi dosarele de lucru ale auditorilor externi pentru a se putea baza pe activitatea acestora din urmă, în exercitarea propriei sale misiuni.

Schimbul de rapoarte de audit şi note de sinteză transmise conducerii. Rapoartele finale de audit intern, observaţiile conducerii şi monitorizările misiunii efectuate de auditorii interni trebuie să fie accesibile auditorilor externi

Înţelegerea reciprocă a tehnicilor, a metodelor şi a terminologiei auditului.

51. Prezentaţi care este rolul auditului intern în procesul de management al riscurilor şi rolul auditului intern în absenţa procesului de management al riscurilor.

RASPUNS:

Responsabilul auditului intern trebuie să cunoască aşteptările de la conducerii şi Consiliului cu privire la rolul auditului intern în procesul de management al riscurilor entităţii. Acest rol va fi precizat în cartele auditului intern şi ale comitetului de audit.

Rolul auditului intern în procesul de management al riscurilor unei entităţi poate evolua întimp şi se poate regăsi sub următoarele forme:• nici o intervenţie a auditului intern;• auditarea procesului de management al riscurilor în cadrul programului de audit intern;• sprijin activ şi continuu, şi participare la procesul de management al riscurilor, mai ales în

325

cadrul comitetelor de supraveghere şi de monitorizare şi în cadrul emiterii de rapoarte privind acest proces;• gestionarea şi coordonarea procesului de management al riscurilor.In cazul în care organizaţia nu a adoptat un proces de management al riscurilor, auditorulintern trebuie să atragă atenţia conducerii asupra acestui aspect şi să formuleze sugestii în vederea adoptării

unui astfel de proces.Auditorii interni pot, dacă li se solicită acest lucru, să joace un rol activ participând la iniţiereaunui proces de management al riscurilor în cadrul entităţii. In afara misiunii lor clasice de asigurare, aceştia

îşi asumă un rol de consultanţă/consiliere în vederea îmbunătăţirii proceselor fundamentale. Dacă această asistenţă depăşeşte cadrul misiunilor de asigurare şi de consiliere încredinţate în general auditorilor interni, independenţa auditorilor poate fi afectata. In acest caz, trebuie ca ei să respecte obligaţia de informare prevăzută de Norme.

52. Prezentaţi realizarea misiunii de audit intern (identificarea informaţiilor; analiza şi evaluarea în scopul fondării concluziilor ).

RASPUNS:

Auditorii interni trebuie să identifice informaţiile necesare, credibile , relevante şi utile în vederea îndeplinirii obiectivelor misiunii.

Trebuie strânse informaţii cu privire la toate elementele ce ţin de obiectivele şi aria de aplicabilitate a misiunii. Auditorii interni utilizează proceduri analitice în examinarea şi identificarea informaţiilor. Procedurile analitice de audit sunt realizate studiind şi comparând relaţiile dintre informaţiile financiare şi celelalte informaţii. Procedurile analitice de audit pentru identificarea informaţiilor ce trebuie analizate sunt fondate pe ipoteza că în lipsa unor condiţii contrare cunoscute, se presupun că există relaţii între anumite informaţii existente şi că aceste relaţii se păstrează.

Auditorii interni trebuie să-şi bazeze concluziile şi rezultatele misiunii lor pe analize şi evaluări corespunzătoare.

Procedurile analitice de audit furnizează auditorilor interni mijloace eficace şi eficiente pentru evaluarea şi analizarea informaţiilor strânse în timpul unei misiuni. Evaluarea este rezultatul comparării acestor informaţii cu rezultatele scontate, identificate sau dezvoltate de către auditorul intern.

53. Prezentaţi documentarea informaţiilor relevante în vederea justificării concluziilor şi rezultatelor misiunii de audit intern (documentarea informaţiilor, controlul dosarelor de audit, accesul la dosarele de audit, păstrarea dosarelor).

RASPUNS:

1. documentele de lucru care servesc la documentarea activităţilor de audit trebuie întocmite de către auditorul intern şi revăzute de conducerea auditului intern. Aceste documente trebuie să consemneze informaţiile obţinute şi analizele făcute şi trebuie să confirme constatările şi recomandările de audit care vor fi raportate Documentele de lucru servesc în principal la:

• furnizarea principalului document suport pentru comunicările în cadrul misiunii;• planificarea, executarea şi revizuirea misiunilor;• documentarea realizării obiectivelor de audit;• facilitarea revizuirii de către terţi;• furnizarea unei baze de evaluare a programului pentru calitate al auditului intern;• aducerea unor elemente probante în caz de reclamaţii din partea companiilor de asigurări, în caz

de frauda sau trimitere în judecată• dezvoltarea profesională a echipei de audit intern;• demonstrarea faptului că auditul intern respectă normele pentru practicarea profesională a

auditului intern.2. organizarea, întocmirea şi conţinutul dosarelor de lucru ale auditului se face în funcţie de misiune.

Dosarele de lucru trebuie totuşi să cuprindă următoarele elemente:• planificarea misiunii;• evaluarea riscurilor• examinarea şi evaluarea relevanţei şi a eficacităţii sistemului de control intern;

326

• procedurile folosite pentru realizarea misiunii, informaţiile obţinute şi concluziile rezultate ;• revizuirea dosarelor de lucru;• comunicarea rezultatelor;• monitorizarea misiunii;

3. dosarele de lucru trebuie să fie complete şi să justifice concluziile rezultate în urma misiunii. Dosarele de audit pot conţine între altele:

• documentele de planificare şi programele misiunii;• chestionarele de control, schemele de lucru (diagramele de circulaţie a informaţiei), listele de

control şi memorandumurile de sinteză;• note şi referate privind întâlnirile;• date despre entitate, precum organigramele şi descrierile posturilor;o copie a contractelor importante;• scrisori de confirmare şi reprezentare;• analiza şi sondajele efectuate cu privire la tranzacţii, procese şi solduri contabile;• rezultatele procedurilor analitice de audit;• raportul final al misiunii şi observaţiile conducerii;• corespondenţa , dacă aceasta vine în sprijinul concluziilor trase în urma misiunii.

Documentele de lucru ale misiunii sunt proprietatea entităţii. În general ele trebuie să rămână sub controlul auditului intern şi nu trebuie să aibă acces la ele decât personalul autorizat.

Conducerea şi ceilalţi membrii ai entităţii pot cere accesul la documentele de lucru ale misiunii. Un astfel de acces poate fi necesar pentru a corobora sau explica constatările şi recomandările misiunii sau pentru a utiliza documentele unei misiuni în alte scopuri. În prealabil, responsabilul auditului intern trebuie să autorizeze aceste cereri.

Accesul la dosarele de audit poate fi solicitat de către terţi prin diverse proceduri, printre care putem enumera urmăririle penale, litigiile, verificările fiscale, controalele instanţelor de reglementare, examinarea achiziţiilor publice şi controalele efectuate în cadrul profesiunilor abilitate să se autoreglementeze. Teoretic toate dosarele care nu sunt acoperite de secretul profesional dintre avocat şi clientul său pot fi comunicate în cazul procedurilor judiciare.

Politicile de audit intern trebuie să precizeze identitatea persoanelor însărcinate cu asigurarea controlului şi securităţii dosarelor serviciului şi a persoanelor acre pot avea acces la dosarele de audit, precum şi modalităţile de procesare a cererilor de acces la aceste dosare.3. Procedura care defineşte condiţiile de acces la dosarele de audit trebuie de asemenea să acopere următoarele

puncte:

• procesul care trebuie urmat pentru a rezolva problemele de acces;• termenul de păstrare pentru fiecare tip de document de lucru;• programul de formare şi actualizare a cunoştinţelor echipei de audit intern cu privire la riscurile şi

problemele de acces la dosarele lor;• şi necesitatea de a efectua periodic un studiu ala acestui domeniu cu scopul de a anticipa posibilele

cereri de acces la dosare.Modalităţile de păstrare a dosarelor de audit trebuie întocmite astfel încât să vizeze toate dosarele, indiferent

de forma în care sunt păstrate.

54. Prezentaţi câteva consideraţii privind organizarea activităţii de audit intern, în contextul reglementărilor în vigoare.

RASPUNS:

Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor entităţii economice, în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de conducere a acestuia.

(3) Activitatea de audit intern se exercită în cadrul entităţii economice de către persoane din interiorul sau exteriorul acesteia, cu respectarea prevederilor legale.

Practicile de audit intern se diferenţiază în funcţie de scopul, mărimea, structura şi domeniul de activitate ale entităţii economice.

Auditul intern are drept obiective:a) verificarea conformitãţii activitãţilor din entitatea economicã auditata cu politicile, programele şi

managementul acestuia, în conformitate cu prevederile legale;

327

b) evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare dispuse şi efectuate de cãtre conducerea unitãţii în scopul creşterii eficientei activitãţii entitãţii economice;

c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea realitãţii din entitatea economicã;

d) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea metodelor de prevenire a fraudelor şi pierderilor de orice fel.

328