SUBIECTE OJBB

1. Definiţi autonomia dreptului bancar.2. Definiţi specificitatea dreptului bancar.3. Definiţi publicizarea dreptului bancar.4. Centrala Riscurilor Bancare.5. Centrala incidentelor de plăţi.6. Enumeraţi interdicţiile referitoare la operaţiunile ce fac obiectul de

activitate al instituţiilor de credit.7. Interdicţii referitoare la identificarea prin deEnumire a instituţiilor de

credit8. Enumeraţi activităţile autorizabile permise instituţiilor de

credit.9. Enumeraţi operaţiunile interzise instituţiilor de credit.10. Riscul bancar – definiţie şi clasificare.11. Secretul profesional în domeniul bancar- definiţie şi titulari.12. Obligaţia de informare a clientului.13. Instituţii de credit – enumerare.14. Trăsăturile specifice ale societăţii comerciale de tip bancar.15. Natura juridică a societăţii comerciale – teoria instituţiei.16. Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a

societăţii.17. Cauzele de nulitate ale societăţii.18. Affectio societatis.19. Realizarea şi împărţirea beneficiilor.20. Sistemul unitar – desemnarea administratorilor.21. Natura juridică a raporturilor dintre administrator şi societatea

comercială în sistemul unitar.22. Administratorii independenţi în sistemul unitar.23. Puterile administratorului în sistemul unitar.24. Vacanţa postului de administrator în sistemul unitar.25. Sustepndarea administratorilor din funcţie.26. Consiliul de supraveghere în sistemul dualist.27. Acţiunile – definiţie şi conţinut.28. Condiţii pentru emiterea de acţiuni.29. Categorii de acţiuni.30. Dreptul la vot şi dreptul la dividende al acţionarilor.31. Adunarea Generală Ordinară – atribuţii.32. Adunarea Generală Extraordinară – atribuţii.33. Anularea unei decizii a Consiliului de Administraţie.34. Suspendarea executării hotărârii AGA.35. Ordinul de plată – definiţie şi menţiuni obligatorii.36. Cambia – definiţie şi funcţii.

37. Cambia în alb.38. Girul – noţiune şi condiţii de formă.39. Avalul – noţiune şi efecte.40. Biletul la ordin – definiţie şi menţiuni obligatorii.41. Cecul – definiţie şi categorii de cecuri.42. Instrumentele de plată electronică – enumerare.43. Acreditivele documentare – definiţie.44. Contractul de cont curent – definiţie şi încheiere.45. Contractul de credit bancar – definiţie şi clasificare.46. Contractul de credit pentru consum – clauze specifice.47. Contractul de depozit bancar – definiţie şi clasificare.48. Contractul de factoring – definiţie şi clasificare.49. Contractul de leasing – definiţie şi clauze obligatorii.50. Contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare –

definiţie şi clauze specifice.

4: Centrala Riscurilor Bancare

Centrala Riscurilor Bancare (CRB) reprezintă o structură specializată în colectarea, stocarea şi centralizarea informaţiilor privind expunerea fiecărei persoane declarante (instituţie de credit sau instituţie financiară nebancară înscrisă în Registrul special) din România faţă de acei debitori care au beneficiat de credite şi/sau angajamente al căror nivel cumulat depăşeşte suma limită de raportare (20.000 RON), precum şi a informaţiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de către posesori.

Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare este organizată în patru registre:

1. Registrul central al creditelor (RCC) conţine informaţii de risc bancar raportate de persoanele declarante şi este actualizat lunar;

2. Registrul creditelor restante (RCR) conţine informaţii de risc bancar referitoare la abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii şapte ani şi este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;

3. Registrul grupurilor de debitori (RGD) conţine informaţii despre grupurile de persoane fizice si/sau juridice care reprezintă un grup de debitori si este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;

4. Registrul fraudelor cu carduri (RFC) conţine informaţii despre fraudele cu carduri produse de către posesori raportate de persoanele declarante şi este actualizat on-line.Utilizatorii informaţiilor existente în baza de date a CRB sunt persoanele declarante şi Banca Naţională a României.

Raportările efectuate de persoanele declarante conţin următoarele informaţii:

datele de identificare a debitorilor faţă de care persoana declarantă înregistrează o expunere mai mare sau egală cu limita de raportare (20.000 RON);

informaţii privind fiecare din creditele şi angajamentele de care debitorul beneficiază: tipul creditului, termenul de acordare, tipul garanţiei, serviciul datoriei, data acordării şi data scadenţei, valuta în care s-a acordat creditul, comportamentul creditului, suma acordată, suma datorată utilizata si suma datorata neutilizată la momentul raportării, suma restantă;

informaţii privind grupurile de persoane fizice şi/sau juridice care reprezintă un grup de debitori: denumire grup, cod grup, componenţa grup;

informaţii privind fraudele cu carduri produse de posesori: date identificare posesor card, tip card, valuta, data constatării fraudei, suma fraudată.

Difuzarea informaţiilor de Centrala Riscurilor Bancare către persoanele declarante se face în două moduri:

rapoarte lunare care cuprind informaţii privind toţi debitorii pe care persoana declarantă i-a raportat în luna respectivă. Pentru fiecare debitor raportat, raportul lunar conţine toate informaţiile disponibile la Centrala Riscurilor Bancare referitoare la creditele şi angajamentele de care acesta a beneficiat de la toate persoanele declarante, fără a se preciza identitatea instituţiei creditoare (situaţia riscului global);

ca răspuns la interogările (cereri de consultare) on-line în cazul cărora persoanele declarante pot solicita două tipuri de informaţii: situaţia riscului global şi situaţia creditelor restante (pe o perioadă de şapte ani).

Trebuie precizat că pentru debitorii raportaţi de persoanele declarante, informaţiile sunt furnizate necondiţionat, în timp ce, pentru clienţii - debitori potenţiali, accesul persoanelor declarante este condiţionat de obţinerea prealabilă a acordului clienţilor respectivi.

5: Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP)

Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP)

Prezentare

Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP) este un centru de intermediere care gestionează informaţia specifică incidentelor de plăţi atât din punct de vedere bancar (tragerea în descoperit de cont) cât şi din punct de vedere social (pierdere/furt/distrugere).

Transmiterea informaţiei la CIP se face pe cale electronică, prin utilizarea Reţelei de Comunicaţii Interbancare ce leagă centrala BNR cu centralele tuturor băncilor.

Baza de date a CIP este organizată în două fişiere:

1. Fişierul naţional de incidente de plăţi (FNIP) care are trei componente: Fişierul naţional de cecuri (FNC), Fişierul naţional de cambii (FNCb), Fişierul naţional de bilete la ordin (FNBO) şi

2. Fişierul naţional al persoanelor cu risc (FNPR) care este alimentat automat din FNIP.Fişierul naţional al persoanelor cu risc colectează informaţiile privind incidentele de plăţi majore (instrumente de plată trase în descoperit de cont, cecuri emise fără autorizarea trasului, cecuri emise cu dată falsă sau cărora le lipseşte o menţiune obligatorie, cecuri circulare sau de călătorie emise "la purtător", cecuri emise de către un trăgător aflat în interdicţie bancară, cambii scontate fără a exista creanţa cedată în momentul cesiunii acesteia) înregistrate pe numele unei persoane fizice/juridice nu pot fi şterse din această bază de date, decât în cazul în care se anulează, de către aceeaşi persoană declarantă care le-a transmis anterior la CIP, din proprie iniţiativă sau ca urmare a hotărârii unei instanţe judecătoreşti.

Interdicţia bancară este regimul impus de către bancă unui titular de cont de interzicere a emiterii de cecuri pe o perioadă de 1 an începând cu data înregistrării la CIP a unui incident de plată major şi asigură prevenirea producerii unor noi incidente de plăţi şi sancţionarea titularilor de cont care le generează în sistemul bancar.

În baza informaţiilor recepţionate de CIP de la persoanele declarante, aceasta are obligaţia:

transmiterii unei Declaraţii privind interdicţia bancară de a emite cecuri tuturor centralelor băncilor, care au obligaţia să distribuie această informaţie în propriul sistem intrabancar;

transmiterii unei Declaraţii de pierdere/furt/distrugere/anulare a instrumentelor către centrala băncii plătitoare, pentru a preveni decontarea unui astfel de cec, cambie sau bilet la ordin, în eventualitatea prezentării acestuia la plată de către o persoană de rea credinţă.

Centrala băncii sau unitatea bancară teritorială unde respectiva persoană fizică sau juridică are cont deschis are obligaţia recuperării formularelor de cec necompletate sau greşit completate eliberate anterior, cu excepţia cecurilor utilizate pentru retragerea de numerar. În cazul în care nu recuperează toate formularele de cec necompletate sau greşit completate, trebuie să le anuleze şi să transmită această informaţie la CIP, într-un interval de maximum 15 zile calendaristice de la data emiterii Declaraţiei CIP privind interdicţia bancară.

Valorificarea informaţiilor înregistrate în FNIP şi în FNPR se va face astfel:

a. de către bănci şi Banca Naţională a României, în mod obligatoriu, la eliberarea de formulare de cecuri titularilor de cont;

b. de către CIP, din proprie iniţiativă în scopul apărării interesului public, prin transmiterea către Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Ministerul Administratiei si Internelor cu unităţile lor teritoriale de informaţii din evidenţele proprii sau prin publicarea acestor informaţii în Mass-media;

c. de către instanţele judecătoreşti, instituţiile menţionate la lit. b), alte instituţii ale statului cu atribuţii de supraveghere şi control, precum şi de către Mass-media, pe baza datelor solicitate CIP;

d. de către persoanele fizice sau juridice, altele decât cele prevăzute la lit. a) - c), prin intermediul băncilor;e. de către instituţii din străinătate similare CIP, pe baza datelor privind incidentele de plăţi pe care CIP le furnizează

din proprie iniţiativă sau la cererea acestora.Înaintea încheierii unei afaceri cu un partener, o firmă poate consulta, prin intermediul unei bănci, baza de date a CIP, pentru a vedea dacă pe numele potenţialului partener sunt înregistrate incidente de plăţi cu cecuri, cambii sau bilete la ordin. În funcţie de răspunsul primit de la CIP, respectiva firmă este în măsură să aprecieze dacă mai dă curs sau nu colaborării cu acel partener.

Consultarea bazei de date se poate face de către un comerciant, prin intermediul unei bănci, înainte de a primi un cec de la clientul său în schimbul mărfurilor vândute. În acest caz, comerciantul poate afla dacă seria şi numărul cecului pe care ar urma să-l primească face parte dintr-un set de instrumente de plată avizate de B.N.R. sau dacă nu cumva respectivul cec a fost declarat anterior la CIP ca pierdut/furat/distrus sau retras din circulaţie.

La emiterea unei cambii beneficiarul poate consulta baza de date a CIP pentru a solicita informaţii privind obligatul cambial principal, respectiv trasul. Beneficiarul poate accepta să acorde un credit comercial trăgătorului dacă până la data emiterii cambiei trasul (persoana desemnată în titlu a plăti pentru trăgător) nu a generat incidente la plata cu alte titluri de credit. Aceeaşi atitudine prevăzătoare o poate avea beneficiarul unui bilet la ordin faţă de subscriitor sau beneficiarul unui cec faţă de trăgător.

Informaţiile înscrise în FNPR pe numele unei persoane fizice sau juridice, alături de analizele specifice efectuate de bănci, pot contribui la fundamentarea deciziei de acordare a unui credit sau de deschidere de cont curent pentru un nou client.

 

8:

Constă din operaţiunile bancare desfăşurate de bănci conform art. 11/L58/1998. Comerţul de bancă este prevăzut ca faptă de comerţ în art3 Codul comercial român care le clasifică în operaţiuni principale: depozitul, creditul şi servicii bancare( operaţiuni conexe sau accesorii)

L58 prevede care sunt operaţiunile interzise( operaţiunile pe care o bancă nu le poate desfăşura).

Operaţiunile bancare

a) atragerea de depoziteb) contactare de credite( de consum, ipotecare, finanţarea tranzacţiilor comerciale cum ar fi: linii de credite, de

factoring, scontare şi forfetare).c) leasing financiard) transfer monetare) emitere şi administrare de mijloace de plată: cărţi de credit, cecuri de călătorie, monedă electronicăf) emitere de garanţiig) tranzacţii cu cecuri, cambii, BO, certificate de depozit, cu valută, etc.h) intermediere în oferta de valori mobiliarei) consultanţăj) păstrarea şi administrarea de valori mobiliarek) prestarea de servicii în domeniul credităriil) închirierea de casete de siguranţă(seifuri)

Operaţiunile cu imobile sunt operaţii civile şi nu au caracter comercial.

Conform art.13 băncile pot desfăşura anumite operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile:

a) operaţiuni necesare desfăşurării activităţii( cumpărarea de sedii, mobilier, autoturisme, calculatoare)

b) operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile destinate perfecţionării pregătirii profesionale, locuinţe sau spaţii de odihnă

c) închiriere de bunuri mobile şi imobile către terţi( în anumite limite)d) operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile dobândite ca urmare a executării silite a creanţelor băncii( bunurile vor fi

vândute în termen de 1 an)

9:

Operaţiuni interzise(art.12)

a) operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile(cu anumite excepţii)b) gajarea propriilor acţiuni în contul datoriilor banciic) acordarea de credite condiţionate de vânzarea-cumpărarea acţiunilor bănciid) acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancăe) primirea de depozite dacă banca se află în încetare de plăţif) acordarea de credite condiţionată de acceptarea de către client a altor servicii care nu au legătură cu

operaţiunea

10 Riscul bancar – definiţie şi clasificare.

Riscul este un factor fundamental al afacerilor, deoarece din nici o activitate nu se poate obtine profit fara risc.

Cel mai adesea, riscurile bancare sunt considerate din doua puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere teoretic si cel practic.

vom considera drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte adverse pentrui subiect. In acest context, prin expunerea la risc vom intelege valoarea actuala a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suporta sau pe care le-ar putea suporta institutia financiara in cauza

.1.In functie de gradul de expunere la risc

a) riscuri pure -

b) riscuri lucrative(speculative) 2.2.In functie de caracteristica bancara

a) riscuri financiare ►riscuri in sistemele de plati

☻riscul de creditare - ☻riscul de lichiditate -

►riscuri de piata

☻riscul ratei dobanzii - ☻riscul ratei de schimb -

►riscul de faliment -

b) riscuri de prestare

►riscul operational -.►riscul tehnologic ►riscul produsului nou -.►riscul strategic - riscuri ambientale

►riscul de frauda -.►riscul economic ►riscul concurential - ►riscul legal -.

2.3.In functie de alocarea lor in cadrul sistemului financiar

a) riscuri diversificabile – b) riscuri nediversificabile –

11.Secretul profesional în domeniul bancar- definiţie şi titulari

Secretul bancar, unul din pilonii de baza in functionarea sistemelor financiare, a suferit schimbari majore in ultima perioada, chiar si in tarile recunoscute pentru respectarea acestuia. Acest lucru denota transformarea semnificativa a paradigmelor financiar-economice mondiale sub presiunea tot mai puternica a crizei.

Astfel, obligatia de pastrare a secretului profesional in domeniul bancar nu poate fi opusa unei autoritati competente in exercitarea atributiilor de supraveghere. O prima situatie de acest gen este furnizarea de informatii la solicitarea scrisa a unor autoritati sau institutii ori din oficiu, daca prin lege speciala aceste autoritati sau institutii sunt indrituite, in scopul indeplinirii atributiilor lor specifice, sa solicite si/sau sa primeasca astfel de informatii. Insa trebuie identificate clar informatiile care pot fi furnizate de catre institutiile de credit in acest scop. Prin derogare de la principiul confidentialitatii informatiilor clientilor, legislatia bancara reglementeaza conditiile stricte in care institutiile de credit supuse legii romane pot decide, in cazuri justificate, furnizarea de informatii, precum si cazuri in care acestea sunt obligate sa furnizeze informatii de natura secretului bancar.Informatiile de natura secretului bancar pot fi furnizate, in masura in care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizateIn plus, legislatia aplicabila institutiilor de credit prevede in mod expres ca Banca Nationala a Romaniei (BNR) poate schimba informatii cu autoritatile competente din alte state membre, potrivit prevederilor legale si ale altor acte normative aplicabile institutiilor de credit, numai daca informatiile primite de respectivele autoritati sunt supuse unor cerinte de pastrare a secretului profesionalInformaţii de natura secretului bancar pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în următoarele situaţii:a) la solicitarea titularului de cont sau a moştenitorilor acestuia, inclusiv a reprezentanţilor legali şi/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora;b) în cazurile în care instituţia de credit justifică un interes legitim;c) la solicitarea scrisă a altor autorităţi sau instituţii ori din oficiu, dacă prin lege specială aceste autorităţi sau instituţii sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor specifice, să solicite şi/sau să primească astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate de către instituţiile de credit în acest scop;d) la solicitarea scrisă a soţului titularului de cont, atunci când face dovada că a introdus în instanţa o cerere de împărţire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanţei.e) la solicitarea instanţei, în scopul soluţionării diferitelor cauze deduse judecăţii.f) la solicitarea executorului bancar, în scopul realizării executării silite, pentru existenţa conturilor debitorilor urmăriţi.

12.Obligaţia de informare a clientului

Ca orice alt contract de prestări de servicii şi contractul de servicii bancare presupune existenţa unei obligaţii de informare şi de sfătuire ca aceesoriu al serviciului prestat de bancă clientului, în sensul de a completa acest seriviciu pentru a-l face cât mai util clientului. Obligaţia se restrânge la informaţiile şi sfaturile care privesc serviciul contractat: în ce condiţii este prestat şi dacă acest serviciu este adecvat nevoilor clientului (de exemplu, dacă tipul de cont este compatibil cu operaţiunile pe care îşi propune să le efectueze clientul; dacă genul de credit documentar propus de client este corespunzător operaţiunii de import pe care a contractat-o cu partenerul extern; dacă documente pretinse sunt complete şi adecvate în raport cu obiectul contractului comercial etc). În acest sens banca este datoare să prezinte clientului tabloul complet al efectelor juridice ale serviciului contractat şi să-i ofere alternativele posibile pentru ca opţiunea clientului să fie exprimată în deplină cunoştinţă de cauză.Dimpotrivă, obligaţia de informare şi de sfăturie nu are menirea de a lărgi însuşi obiectul serviciului. Dacă, însă, acţiunile i-au fost încredinţate pentru a fi gestionate, banca trebuie să-l informeze pe client asupra evenimentelor ce pot influenţa cursul acţiunilor pentru ca aceasta să decidă dacă le păstrează sau le vinde.Într-o primă ipoteză, culpa băncii poate fi reţinută numai dacă ea cunoaşte atât ignoranţa clientului cât şi această ignoranţă în operaţiunea bancară, concretă care va fi efectuată. De exemplu, în situaţia remiterii unui cec pentru încasare, dacă banca nu-l informează pe client asupra absenţei acoperirii în timp util, determinându-l astfel să piardă posibilitatea de a

interveni contra emitentului sau dacă banca nu semnalizează imediat clientului că cecul remis spre încasare este falsificat.Este de datoria clientului să ceară informaţiile de care are nevoie, după cum tot clientul este dator să ceară explicaţii suplimentare, nicidecum nu este obligată banca să presupună că clientul nu a înţeles ceea ce i s-a spus.

13 Instituţii de credit – enumerare

Institutiile de credit, persoane juridice romane, se pot constitui si functiona cu respectarea dispozitiilor generale aplicabile institutiilor de credit si a cerintelor specifice prevazute in Partea a II-a a ordonanteI de urgenta 99/2006 , in una din urmatoarele categorii:a)banci;b)organizatii cooperatiste de credit;c)banci de economisire si creditare in domeniul locativ;d)banci de credit ipotecar;e)institutii emitente de moneda electronica.

14 Trăsăturile specifice ale societăţii comerciale de tip bancarSCB reprezintă o societate pe acţiuni, care are un obiect specific de activitate, atragerea de fonduri de la persoanele fizice si juridice sub forma de depozit si acordarea de credite. Pe lângă aceste activităţi principale, Banca efectuează diverse servicii, numite operaţiuni accesorii si conexe. Elementul care reliefează pregnant o banca fata de o alta grupare colectiva cu caracter de comercialitate este OBIECTUL DE ACTIVITATE. Statutul sau juridic este diferenţiat fata de celelalte societăţi comerciale prin obiectul specific de activitate si prin controlul exercitat din partea BNR asupra constituirii si funcţionării sale.

 trăsături generale (comune tuturor Societăţilor pe Acţiuni) :

a) număr minim de asociaţi/acţionari de 5 (cu propunere de modificare la 3)

b) capitalul social este divizat in acţiuni

c) răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii este limitata

- trăsături specifice :

A) trăsături care evidenţiază elementele esenţiale ale contractului de societate :

a) obiectul de activitate – băncile fac parte din categoria instituţiilor de credit, care au ca activitate principala atragerea de

fonduri si acordarea de credite

b) aportul asociaţilor consta exclusiv in aport in numerar fiind interzis aportul in natura (permis in cazul celorlalte SA-

uri)

c) capitalul social are un plafon minim ridicat , in valoare de 370 miliarde lei

d) forma juridica este exclusiv de SA, impusa in mod imperativ (ca o excepţie de la principiul libertăţii comerţului,

conform căruia comerciantul poate alege forma juridica de societate; la fel este cazul societăţilor de asigurări)

B)trăsături care rezulta din specificul activităţii bancare :

a) structura organizatorica, conducătorii, administratorii se stabilesc prin statute proprii

b) SCB îşi asuma obligaţiile numai prin semnăturile a cel puţin 2 conducători bancari, cu funcţiile stabilite prin statute

proprii

c) SCB li se interzice sa încheie contracte care le-ar asigura poziţii dominante pe piaţa

d) activitatea SCB este supusa reglementarilor BNR in vederea aplicării politicii monetare de credit, valutara, de plăti si

de asigurare a prudentei bancare si supraveghere

e) toate SCB sunt obligate sa deschidă conturi curente la BNR si sa menţină rezerve minime obligatorii

f) SCB nu pot participa la constituirea unei Societăţi Comerciale, decât cu maxim 20% din capitalul acesteia (excepţie

operaţiunile de schimb valutar si activitatea de asigurare)

g) limitarea riscurilor prin constituirea de rezerve minime obligatorii, limitarea împrumuturilor si a participării la

activitatea unui comerciant cu maxim 20%

h) garantarea solvabilităţii

i) constituirea de fonduri specifice (participare la SGDB)

15 Natura juridică a societăţii comerciale – teoria instituţiei

Cu privire la natura juridica a societatii comerciale ,doctrina juridica cunoaste mai multe teorii si anume:teoria contractuala,teoria actului

colectiv,si teoria institutiei.Teoria institutiei este bazata pe faptul ca societatea are o organizare preponderent legala. Contractul de societate este lipsit de viata

si inapt sa intre in legatura cu tertii, fara activitatea organelor sociale, ale caror atributii si competente sunt reglementate de lege, in principiu prin dispozitii de

ordine publica. Organele sociale sunt structurate piramidal si isi desfasoara activitatea prin vot majoritar. In plus, persoana morala scapa controlului unilateral al

asociatilor, activitatea ei fiind o chestiune de interes public, care indeamna statul la reglementare in exces.

16. Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii.art. 46. – (1) Când actul constitutiv nu cuprinde mentiunile prevazute de lege ori cuprinde clauze prin care se

încalca o dispozitie imperativa a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinta legala pentru constituirea societatii,

judecatorul delegat, din oficiu sau la cererea oricaror persoane care formuleaza o cerere de interventie, va

respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afara de cazul în care asociatii înlatura asemenea

neregularitati. Judecatorul delegat va lua act în încheiere de regularizarile efectuate..

Art. 47. – (1) În cazul în care fondatorii sau reprezentantii societatii nu au cerut înmatricularea ei în termen

legal, oricare asociat poate cere oficiului registrului comertului efectuarea înmatricularii, dupa ce, prin notificare

sau scrisoare recomandata, i-a pus în întârziere, iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire.

(2) Daca, totusi, înmatricularea nu s-a efectuat în termenele prevazute de alineatul precedent, asociatii sunt

eliberati de obligatiile ce decurg din subscriptiile lor, dupa trecerea a 3 luni de la data autentificarii actului

constitutiv, în afara de cazul în care acesta prevede altfel.

(3) Daca un asociat a cerut îndeplinirea formalitatilor de înmatriculare, nu se va mai putea pretinde de nici unul

dintre ei eliberarea de obligatiile ce decurg din subscriptie.

Art. 48. – (1) În cazul unor neregularitati constatate dupa înmatriculare, societatea este obligata sa ia masuri

pentru înlaturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatarii acelor neregularitati.

(2) Daca societatea nu se conformeaza, orice persoana interesata poate cere tribunalului sa oblige organele

societatii, sub sanctiunea platii de daune cominatorii, sa le regularizeze.

(3) Dreptul la actiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatricularii

societatii.

Art. 49. – Fondatorii, reprezentantii societatii, precum si primii membri ai organelor de conducere, de

administrare si de control ale societatii raspund nelimitat si solidar pentru prejudiciul cauzat prin neregularitatile

la care se refera art. 46-48.

Art. 50. – (1) Actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevazuta de lege, nu pot fi opuse

tertilor, în afara de cazul în care societatea face dovada ca acestia le cunosteau.

(2) Operatiunile efectuate de societate înainte de a 16-a zi de la data publicarii în Monitorul Oficial al României,

Partea a IV-a, a încheierii judecatorului delegat nu sunt opozabile tertilor, care dovedesc ca au fost în

imposibilitate de a lua cunostinta despre ele.

Art. 51. – Tertii pot invoca însa actele sau faptele cu privire la care nu s-a îndeplinit publicitatea, în afara de

cazul în care omisiunea publicitatii le lipseste de efecte.

Art. 52. – Societatea este obligata sa verifice identitatea dintre textul depus la oficiul registrului comertului si cel

publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau în presa. În caz de neconcordanta, tertii pot opune

societatii oricare dintre texte, în afara de cazul în care societatea face dovada ca ei cunosteau textul depus la

oficiul registrului comertului.

Art. 53. - Fondatorii, reprezentantii si alte persoane, care au lucrat în numele unei societati în curs de

constituire, raspund solidar si nelimitat fata de terti pentru actele juridice încheiate cu acestia în contul societatii,

în afara de cazul în care societatea, dupa ce a dobândit personalitate juridica, le-a preluat asupra sa. Actele astfel

preluate sunt considerate a fi fost ale societatii înca de la data încheierii lor.

Art. 54. – (1) Nici societatea si nici tertii nu pot opune, pentru a se sustrage de la obligatiile asumate, o

neregularitate în numirea reprezentantilor, administratorilor sau a altor persoane care fac parte din organele

societatii, atunci când aceasta numire a fost publicata în conformitate cu legea.

(2) Societatea nu poate invoca fata de terti numirile în functiile mentionate în alineatul precedent sau încetarea

acestor functii, daca ele nu au fost publicate în conformitate cu legea.

Art. 55. – (1) În raporturile cu tertii, societatea pe actiuni, în comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata

este angajata prin actele organelor sale, chiar daca aceste acte depasesc obiectul de activitate, în afara de cazul

în care ea dovedeste ca tertii cunosteau sau, în împrejurarile date, trebuiau sa cunoasca depasirea acestuia.

Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singura, dovada cunoasterii.

(2) Clauzele actului constitutiv ori hotarârile organelor statutare ale societatilor prevazute în alineatul precedent,

care limiteaza puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile tertilor, chiar daca au fost publicate.

Art. 56. - Nulitatea unei societati înmatriculate în registrul comertului poate fi declarata de tribunal numai atunci

când:

a) lipseste actul constitutiv sau nu a fost încheiat în forma autentica, în situatiile prevazute la art. 5 alin. (6);

b) toti fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societatii;

c) obiectul de activitate al societatii este ilicit sau contrar ordinii publice;

d) lipseste încheierea judecatorului delegat de înmatriculare a societatii;

e) lipseste autorizarea legala administrativa de constituire a societatii;

f) actul constitutiv nu prevede denumirea, sediul societatii, obiectul sau de activitate, aporturile asociatilor si capitalul

social subscris si varsat;

g) s-au încalcat dispozitiile legale privind capitalul social minim, subscris si varsat;

h) nu s-a respectat numarul minim de asociati, prevazut de lege.

Art. 57. - Nulitatea nu poate fi declarata în cazul în care cauza ei, invocata în cererea de anulare, a fost înlaturata

înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.

Art. 58. – (1) Pe data la care hotarârea judecatoreasca de declarare a nulitatii a devenit irevocabila, societatea

înceteaza fara efect retroactiv si intra în lichidare. Dispozitiile legale privind lichidarea societatilor ca urmare a

dizolvarii se aplica în mod corespunzator.

(2) Prin hotarârea judecatoreasca de declarare a nulitatii se vor numi si lichidatorii societatii.

(3) Tribunalul va comunica hotarârea judecatoreasca oficiului registrului comertului, care, dupa mentionare, o va

trimite Monitorului Oficial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras.

(4) Asociatii raspund pentru obligatiile sociale pâna la acoperirea acestora în conformitate cu prevederile art. 3. Art.

59. – (1) Declararea nulitatii societatii nu aduce atingere actelor încheiate în numele sau.

(2) Nici societatea si nici asociatii nu pot opune tertilor de buna-credinta nulitatea societatii.

17.Cauzele de nulitate ale societăţii

Nulitatea unei societati înmatriculate în registrul comertului poate fi declarata de tribunal numai atunci când (Art. 56):- 1)lipseste actul constitutiv sau nu a fost încheiat în forma autentica,- 2) toti fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societatii;- 3) obiectul de activitate al societatii este ilicit sau contrar ordinii publice; - 4) lipseste încheierea judecatorului delegat de înmatriculare a societatii;- 5) lipseste autorizarea legala administrativa de constituire a societatii;- f) actul constitutiv nu prevede denumirea societatii, obiectul sau de activitate, aporturile asociatilor sau capitalul social subscris;”.- g) s-au încalcat dispozitiile legale privind capitalul social minim, subscris si varsat;- h) nu s-a respectat numarul minim de asociati, prevazut de lege.

18. Affectio societatis

Affectio societatis. Intenţia asociaţilor de a colabora la desfăşurarea activităţii comerciale – element esenţial, de ordin psihologic al

contractului de societate, a cărui dispariţie conduce la dizolvarea societăţii conform art.277 alin.1 pct.c din Legea 31/1990 modificată

Element definitoriu al contractului de societae exprimand vointa asociatilor de a colabora,in conditii de egalitate, la realizarea scopului

comun care este obtinerea de beneficii ce urmeaza afi impartite intre ei.

20. Sistemul unitar – desemnarea administratorilor

Durata mandatului administratorilor, respectiv al membrilor directoratului si ai consiliului de supraveghere, este stabilita prin actul constitutiv, ea neputând depasi 4 ani. Ei sunt reeligibili, când prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

(2) Durata mandatului primilor membri ai consiliului de administratie, respectiv al primilor membri ai consiliului de supraveghere, nu poate depasi 2 ani.

(3) Pentru ca numirea unui administrator, respectiv a unui membru al directoratului sau al consiliului de supraveghere, sa fie valabila din punct de vedere juridic, persoana numita trebuie sa o accepte în mod expres.

(4) Persoana numita în una dintre functiile prevazute la alin. (3) trebuie sa fie asigurata pentru raspundere profesionala.

Art. 153_13. Directorii societatii pe actiuni, în sistemul unitar, respectiv membrii directoratului, în sistemul dualist, sunt persoane fizice.O persoana juridica poate fi numita administrator sau membru al consiliului de supraveghere al unei societati pe actiuni.Directorii unei societati pe actiuni, în sistemul unitar, si membrii directoratului, în sistemul dualist, nu vor putea fi, fara autorizarea consiliului de administratie, respectiv a consiliului de supraveghere, directori, administratori, membri ai directoratului ori ai consiliului de supraveghere, cenzori sau, dupa caz, auditori interni ori asociati cu raspundere nelimitata, în alte societati concurente sau având acelasi obiect de activitate, nici nu pot exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune.O persoana fizica poate exercita concomitent cel mult 5 mandate de administrator si/sau de membru al consiliului de supraveghere în societati pe actiuni al caror sediu se afla pe teritoriul României. Consiliul de administratie va solicita oficiului registrului comertului înregistrarea numirii directorilor, precum si a oricarei schimbari în persoana administratorilor sau directorilor si publicarea acestor date în Monitorul Oficial al României,Membrii consiliului de administratie, ai directoratului sau ai consiliului de supraveghere pot fi reprezentati la întrunirile organului respectiv doar de catre alti membri ai sai. Un membru prezent poate reprezenta un singur membru absent.Consiliul de administratie, respectiv directoratul, va putea sa încheie acte juridice în numele si în contul societatii, prin care sa dobândeasca bunuri pentru aceasta sau sa înstraineze, sa închirieze, sa schimbe ori sa constituie în garantie bunuri aflate în patrimoniul societatii, a caror valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunarii generale a actionarilorDirectorii si membrii consiliului de administratie, respectiv membrii directoratului si cei ai consiliului de supraveghere, sunt obligati sa participe la adunarile generale ale actionarilor

27. Acţiunile – definiţie şi conţinut.

 Hârtie de valoare,care reprezintă o parte anumită, fixă ș i  dinainte stabilită, a capitalului unei societă ț i  ș i  care dă de ț inătorului  dreptul să primească  dividende.

Acţiunile reprezintă fracţiuni din capitalul social al unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni. Ele dau dreptul de a participa la beneficii sau pierderi proporţional cu cota deţinută. Acţiunile sunt transmisibile atât prin acte juridice „inter vivos" (vânzare, donaţie), cât şi prin acte juridice (mortis cauza, testament).

AC|IUNEA este un titlu reprezentativ al contributiei asociatilor, consta intr-o fractiune de capital si confera asociatului calitatea deactionar

Trasaturi:-sunt fractiuni ale capitalului social, au obligatoriu o valoare nominala minima 1000 lei -; limita aceasta este impusa pentru a se evita fractionarea excesiva a capitalului social si implicit pentru a se evita dificultatile in organizarea si functionarea SA;-sunt fractiuni egale ale capitalului social.Art. 94 acorda posesorilor drepturi egale. Prin exceptie, prin actul constitutiv al SA se poate stabili constituirea unei categorii de actiuni care confera titularilor acestora anumite drepturi. Aceste actiuni se numesc actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot. Ele nu pot fi mai mari de 1/4 din capitalul societatii. Administratorii si cenzorii nu pot fi titulari ai unor astfel de actiuni.-actiunile sunt indivizibile-sunt titluri negociabile -; fiecare actiune are caracter patrimonial; se mai numesc titluri mobiliare.

in SA capitalul social este format din actiuni, constituit din aporturile in numerar sau natura aduse de catre asociati. Asociatii care-si executa aceasta obligatie devin actionari.AC|IUNEA este un titlu reprezentativ al contributiei asociatilor, consta intr-o fractiune de capital si confera asociatului calitatea deactionar.Natura juridica - actiunile isi au izvorul in contractul de societate. Ele nu exista independent fata de acest izvor de drept.

Actiunile vor cuprinde:

a) denumirea si durata societatii;

b) data actului constitutiv, numarul din registrul comertului sub care este înmatriculata societatea, codul unic de înregistrare si numarul Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, în care s-a facut publicarea;

c) capitalul social, numarul actiunilor si numarul lor de ordine, valoarea nominala a actiunilor si varsamintele efectuate;

d) avantajele acordate fondatorilor.

28.Condiţii pentru emiterea de acţiuni.Conditii ce trebuie indeplinite pentru emiterea actiunii:-actiunile pot fi emise dupa inmatricularea societatii-nu pot fi emise sub valoarea nominala de 1000 lei, stabilita de lege-pentru majorarea capitalului social se pot emite actiuni noi cu conditia achitarii actiunilor din emisiunea precedenta.

Valoarea nominala a unei actiuni nu va putea fi mai mica de 0,1 lei.

29 Categorii de acţiuni.

Felul actiunilor. Dupa drepturile conferite titularilor sunt:-actiuni ordinare-actiuni preferentialeActiunile ordinare sunt nominative si la purtator.Actiunile nominative:-pot fi pe suport de hartie sau in cont-indica titularul actiunilor: nume, prenume, domiciliu sau denumirea si sediu (pentru p.j.)-apar in Registrul SA al actionarilor-drepturile si obligatiile titularilor pot fi exercitate numai de titulari.Cele la purtator nu precizeaza elementele de identificare ale titularului. Posesorul lor este prezumat a fi titularul.

Cele la purtator nu precizeaza elementele de identificare ale titularului. Posesorul lor este prezumat a fi titularul.Felul actiunilor este stabilit prin actul constitutiv. Daca nu se precizeaza ele sunt la purtator. Actiunile cuprind denumirea si durata societatii, data actului constitutiv, numarul din Registrul Comertului sub care e inmatriculata societatea, numarul Monitorului oficial in care au fost publicate, capitalul social, numarul actiunilor si numarul lor de ordine, valoarea nominala si varsamintele efectuate, avantajele acordate fondatorilor, semnatura unuia sau a mai multor administratori. (2)

Felul actiunilor va fi determinat prin actul constitutiv; în caz contrar ele vor fi nominative. Actiunile nominative pot fi emise în forma materiala, pe suport hârtie, sau în forma dematerializata, caz în care se înregistreaza în registrul actionarilor.

30.Dreptul la vot şi dreptul la dividende al acţionarilor

Se pot emite actiuni preferentiale cu dividende prioritar fara drept de vot,

Actiunile cu dividend prioritar, fara drept de vot, nu pot depasi o patrime din capitalul social si vor avea aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinareAdministratorii, directorii, respectiv membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere, precum si cenzorii societatii nu pot fi titulari de actiuni cu dividend prioritar fara drept de vot.in caz de întârziere a platii dividendelor, actiunile preferentiale vor dobândi drept de vot, începând de la data scadentei obligatiei de plata a dividendelor ce urmeaza a fi distribuite în cursul anului urmator sau, daca în anul urmator adunarea generala hotaraste ca nu vor fi distribuite dividende, începând de la data publicarii respectivei hotarâri a adunarii generale, pâna la plata efectiva a dividendelor restante.

Orice actiune platita da dreptul la un vot în adunarea generala, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel.

(2) Actul constitutiv poate limita numarul voturilor apartinând actionarilor care poseda mai mult de o actiune.

(3) Exercitiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele ajunse la scadenta.

Dreptul de vot conferit de actiunile prevazute la alin. (1) va fi suspendat pe perioada detinerii lor de catre societate.

Subscrierea, dobândirea sau detinerea de actiuni ale unei societati pe actiuni de catre o alta societate la care societatea pe actiuni detine, direct sau indirect, majoritatea drepturilor de vot sau ale carei decizii pot fi influentate în mod semnificativ de societatea pe actiuni este considerata ca fiind efectuata de catre societatea pe actiuni însasi.

 

31. Adunarea Generală Ordinară – atribuţii.

În cazul societăţii cu r ăspundere limitată,atribuţiile adunării generale sunt exercitate de asociatul unic.Adunările generale pot fi ordinareşi extraordinare.Adunarea generalăordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult 3 luni de la încheierea exerciţiului financiar.Atribuţii:a) discutarea, aprobarea, modificarea bilanţului contabil, fixarea dividendului; b) alegerea administratorilor şicenzorilor; c) fixarea remuneraţiei administratorilor şi cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv; d) săse pronunţe asupra gestiunii administratorilor; e) să stabilească bugetul de venituri şicheltuieli şi, după caz, programul de activitate pentru exerciţiulfinanciar următor; f) săhotărascăgajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau mai multor unităţi ale societăţii; g) alte probleme.

32.Adunarea Generală Extraordinară – atribuţii.

Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori decâte ori este necesar pentru a hotărî: a) schimbarea formei juridice a societăţii;

b) mutarea sediului; c) schimbarea obiec-tului de activitate; d) prelungirea duratei; e) majorarea, reducerea sau reîntregirea capitalului social; f) fuziunea cu alte societăţi sau divizarea; g) dizolvarea anticipată a societăţii;h) emisiunea de obligaţii; i) conversia acţiunilor; j) orice altă modificare a actului constitutiv

35. Ordinul de plata :Ordinul de plata reprezinta dispozitia data de o persoana, numita ordonator, unei banci, de a plati o suma determinata in favoarea unei alte persoane, numita beneficiar, in vederea stingerii unei obligatii banesti a ordonatorului fata de beneficiar. Partile implicate in derularea unui ordin de plata sunt: ordonatorul, cel care initiaza operatiunea, beneficiarul, cel in favoarea caruia se face plata si bancile care au rolul de prestatoare de servicii. Caracteristica ordinului de plata este aceea ca el poate fi anulat sau modificat de catre ordonator. Pe de alta parte, ordinul poate fi simplu sau documentar, acesta din urma fiind folosit in tranzactiile internationale. In relatiile comerciale internationale utilizarea ordinului de plata este rar intalnita ca urmare a riscului de revocare pe care il prezinta. Aceasta modalitate se intalneste mai frecvent in operatiunile necomerciale (cheltuieli de transport, comisioane, contrastalii, taxe vamale, etc.), iar in cazul operatiunilor comerciale se utilizeaza mai ales pentru plata avansurilor si a ratelor.

36.Cambia – definiţie şi funcţii.

Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin nu dă o definiţie a cambiei. Ea cuprinde însa anumite dispoziţii privind cuprinsul cambiei pe baza cărora se poate defini acest titlu de credit.Un efect comercial, un inscris prin care creditorul, numit tragator, da ordin unei alte persoane, numita tras, sa plateasca o suma determinata la vedere sau la o anumita data, unei terte persoane, numite beneficiar. O instructiune scrisa adresata unui cumparator [importator], prin care acesta este solicitat sa plateasca unui vanzator [exportator] o suma de bani inainte de o data anterior stabilitaCambia este un titlu la ordin transmisibil prin gir [andosare] sau prin cesiune de creanta ordinara [daca tragatorul a inscris in cambie mentiunea "nu la ordin". Este negociabila pe piata. Cambia indeplineste, din punct de vedere contabil, trei functii --- de instrument de incasare --- de instrument de credit --- de instrument de plata.Cambia trebuie sa cuprinda obligatoriu urmatoarele elemente --- denumirea de cambie --- ordinul pur si simplu de a plati o suma bine determinata exprimata intr-o valuta si inscrisa in cifre si litere [daca suma in cifre nu este aceeasi cu suma in litere, ramane valabila aceasta din urma, iar in cazul cand in cambie suma in cifre si litere este trecuta de mai multe ori, ramane valabila cea mai mica] --- numele, prenumele si adresa trasului [persoanei care trebuie sa plateasca] --- scadenta care poate fi la o zi fixa calendaristica, la vedere, la un anumit termen de la vedere, adica la prezentare, la un anumit termen de la data emiterii, iar daca nu este indicata scadenta se considera ca se plateste la vedere --- locul unde urmeaza sa se efectueze plata --- numele, prenumele si adresa beneficiarului [o cambie nu poate fi emisa la purtator] --- data [anul, luna si ziua] si locul emiterii --- semnatura tragatorului care in ultima instanta atesta valabilitatea cambiei.Lipsa unuia dintre aceste elemente poate duce la pierderea valabilitatii cambiei.O cambie poate cuprinde mai multe clauze ca de exemplu: - clauza de protest, - clauza excluderii duplicatelor de cambie, - clauza interzicerii de a se trage contra cambiei.O cambie emisa de tragator [furnizor] este trimisa spre acceptare trasului [clientului]. Acceptarea este angajamentul luat de catre tras,

fata de orice posesor legitim de a plati cambia la scadenta. Trasul nu este obligat prin lege sa accepte, dar, daca accepta, el devine debitorul [obligatul] cambiei. Acceptarea este inscrisa intr-o rubrica speciala pe cambie. ea se exprima prin cuvantul "acceptat" sau oricare alta expresie echivalenta si este semnata de trasCambia este un titlu de credit.Cambia are ca obiect plata unei sume de bani.Cambia este un titlu completCambia este un titlu la ordinCambia este un titlu abstractCambia creează obligaţii autonome ,solidare si neconditionate

37.Cambia în alb. Cambie care este emisa fara ca in cuprinsul ei sa figureze toate mentiunile obligatorii, cu exceptia semnaturii tragatorului. Omisiunea mentiunilor trebuie sa fie voluntara, deliberata, altfel cambia este nula.

38.Girul – noţiune şi condiţii de formă.

Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, transmite altei persoane, numită giratar, printr-o declaraţie scrisă şi semnată pe titlu şi prin predarea titlului, toate drepturile izvorând din titlul respectiv Prin gir, posesorul cambiei dă ordin trasului să plătească suma menţionată în titlu persoanei în favoarea căreia a transmis cambia. Potrivit legii, chiar dacă nu a fost expres trasă la ordin, cambia este transmisibilă prin gir (art.13 din lege). Fiind un mijloc de transmitere a unor drepturi, girul este un act juridic accesoriu; el presupune existenţa unei cambii valabile. În mod obişnuit, girul intervine înainte de scadenţă. În orice caz, girul trebuie să fie anterior protestului de neplată sau datei expirării termenului legal pentru dresarea acestui protest. Trebuie arătat că, la fel cum emiterea cambiei se justifică prin existenţa prealabilă unor raporturi juridice între persoanele implicate în raportul cambial (raporturi juridice fundamentale), tot astfel şi girul are la bază un raport juridic preexistent între giratar şi girant; de exemplu, posesorul cambiei avea de plătit unui creditor o sumă de bani dintr-un contract de împrumut şi, pentru achitarea datoriei, girează cambia în favoarea creditorului său Girul este un act juridic şi deci trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale ale actului juridic. În plus, el trebuie să îndeplinească şi condiţiile speciale prevăzute de legea cambială. Girul trebuie să fie necondiţionat. Orice condiţie care afectează girul este socotită nescrisă (art.14 din lege). Legea interzice girul condiţional pentru a proteja siguranţa circulaţiei cambiei. Girul trebuie să privească întreaga creanţă prevăzută în titlu. Un gir parţial este lovit de nulitate (art.14 alin.2 din lege). Această condiţie este menită să protejeze indivizibilitatea titlului şi, implicit, circulaţia cambiei.

Girul este valabil dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege. Girul complet denumit şi girul plin constă într-o declaraţie a girantului semnată de acesta, care cuprinde ordinul adresat debitorului principal (trasul) de a plăti persoanei indicate de girant suma de bani menţionată în cambie. Potrivit art.15 din lege, girul trebuie să fie scris pe cambie. Dacă datorită numărului mare de giruri spaţiul nu este suficient, legea admite ca girul să fie scris pe o foaie lipită la înscrisul cambial (allonge), cu excluderea unei foi separate. În absenţa unei dispoziţii legale, menţiunea privind girul figurează, de obicei, pe dosul titlului (endossement). Datorită acestui fapt, transmiterea cambiei prin gir este cunoscută şi sub numele de andosarea cambiei. Girul poate fi scris pe faţa cambiei, însă cu precizarea clară a naturii operaţiunii juridice, pentru a nu fi confundată cu un aval.

Girul se exprimă printr-o formulă adecvată: „plătiţi lui…” ori „plătiţi la ordinul lui…”. În cazul girului plin, această formulă trebuie să cuprindă numele şi prenumele respective denumirea giratarului. Desemnarea giratarului se face după aceleaşi reguli ca şi indicarea beneficiarului. Menţiunea cuprinzând girul trebuie însoţită de semnătura autografă a girantului. Semnătura trebuie să cuprindă elementele cerute de lege pentru orice semnătură cambială (art.8 din lege). Legea nu cere indicarea datei girului şi nici locul unde el s-a efectuat. Menţionarea datei girului prezintă interes însă pentru stabilirea capacităţii girantului şi pentru determinarea efectelor girului. Girul nedatat este prezumat a fi făcut înainte de expirarea termenului stabilit de lege pentru dresarea protestului (art. 22 alin.2 din lege). Data girului va putea fi dovedită prin orice mijloc de probă admis de Codul comercial. Cu toate că legea nu o prevede, transmiterea cambiei prin gir impune şi predarea titlului către giratar. Numai având posesiunea titlului, giratarul îşi va putea valorifica dreptul dobândit. Totodată, prin remiterea titlului, giratarul este pus la adăpost împotriva unei eventuale revocări de către girant, prin ştergerea menţiunii din titlu.

39. Avalul – noţiune şi efecte.Angajament scris, garantie de plata in plus (alta decat a girantilor) a unui efect comercial pe care o ia asupra sa o persoana straina de cambie sau chiar un semnatar al ei, altul decat trasul, numit avalist, pentru toate indatoririle altui semnatar al cambiei (avalizatul).

Cambia poate circula si fara aval deoarece acesta nu este indispensabil. Daca nu se indica numele persoanei pe care o garanteaza acesta, se presupune dat pentru tras, in cazul cand a fost acceptata cambia, sau pentru un tragator in caz contrar.

Avalul poate fi dat de o persoana fizica, de o institutie financiara, o unitate comerciala sau de catre o banca. Avalul constituie o conditie ce trebuie indeplinita inainte ca documentele sa fie remise spre incasare: el trebuie intrebuintat adesea pentru garantarea platilor sub forma documentelor spre acceptare. Cambiile care nu au avalul inscris se restituie exportatorului prin intermediul bancii; dupa avizare exportatorul are garantia ca marfurile pe care le expediaza vor fi platite, la scadentele convenite, de importator sau de girantul lui. Mai mult, cambia acceptata si avalizata poate constitui pentru exportator o sursa de credit, deoarece aceasta poate fi scontata, oferind astfel posibilitatea intrarii cu anticipatie in posesia mijloacelor valutare.

Averea in banca la termen este constituita din depozitele in bani la termen de pana la 90 de zile si care trebuie sa figureze separat in bilant.

40. Biletul la ordinEste un instrument de transfer credit, prin care o persoana numita emitent, se obliga sa plateasca la o anumita data, o anumita suma de bani fixata, care este datorata unei persoane numita beneficiar. Elementele obligatorii pe care biletul la ordin trebuie sa le contina sunt: denumirea de bilet la ordin; promisiunea expresa si neconditionata a emitentului de a plati o anumita suma de bani; scadenta platii; locul unde se va efectua plata; locul si data emiterii biletului la ordin; semnatura emitentului. In cazul in care lipseste una din mentiunile amintite, biletul la ordin nu este valabil, decat in cazul in care: daca lipseste scadenta, biletul la ordin e platibil la vedere; daca lipseste locul platii, plata se va efectua la locul unde a fost emis titlul respectiv; daca lipseste locul emiterii, acesta se considera a fi cel mentionat langa numele semnatarului. Biletul la ordin indeplineste functia de instrument de plata si de titlu de credit, el putand fi utilizat pentru garantarea unor tranzactii financiare internationale.

41. CeculCecul este instrumentul de plata, utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzator in aceste conturi.Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operatiuni deincasari sau prin acordar ea unui credit bancar.Baza legala a utilizarii cecului, in Romania, este reprezentata de „Reglementarile privind cecul” ale BNR si Normele Cadru nr. 7/1994, privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de cr edit cu cecuri.Exista mai multe tipuri de cecuri, a caror denumire indica rolul ca instrumente de plata si credit, astfel:- cecul nominal: are drept caracteristica indicarea numelui beneficiarului;- cecul la purtator: care da dreptul posesorului sa incaseze suma, in momentul prezentarii;

- cecul de virament (sau de decontare): se utilizeaza pentru a realiza transferul sumelor din contul curent al emitentului in contul beneficiarului;- cecul acceptat: se caracterizeaza prin confirmarea de catre banca, a existentei disponibilului in cont curent, asigurand beneficiarul ca cecul se va plati la prezentare;- cecul barat: se diferentiaza prin trasarea de catre posesor sau tragator, a doua linii paralele sau oblice pe fata cecului. - cecul garantat: reprezinta o forma recenta de cec, introdus in tari precum Franta,Marea Britanie, SUA.Pentru ca cecurile sa fie considerate valabile, sunt necesare doua conditii:• numarul cardului de garantare a cecului trebuie sa fie inscris pe v erso;• persoana care accepta cecul trebuie sa verifice validitatea cardului si daca informatia de pe card corespunde cu cea inscrisa p e cec..Elementele ceculuiCa instrument de plata de debit, cecul circula de la unitatea ban cara a clientului beneficiar la unitatea bancara a clientului platitor, avand ca efect debitarea contului clientului platitor si creditarea clientului beneficiar.Formula consacrata este: „Platiti in schimbul acestui CEC, suma de ................”e fata cecului apar urmatoarele elemente:• denumirea / sigla societatii bancare trase si adresa acesteia;• seria si numarul cecului, sub denumirea societatii bancare;• inscrisul „platiti in schimbul acestui CEC” se afla sub sigla societatii bancare trase;• inscrisul „stipulat”, urmat de un spatiu necesar completarii mentiunilor facultative ale cecului;• data emiterii cecului „emis la ............”, pentru stabilirea zilei, lunii si anului emiterii;• mentiunea referitoare la identificarea sumei, care urmeaza a se plati;• numele si adresa tragatorului, carnetul de cecuri de la unitatea bancara al carei client este.• Pe verso-ul cecului: figureaza mentiuni referitoare la operatiunea de girare si la plata, respectiv incasarea cecului:• numele si denumirea girantului;• numele giratarului, prin inscrisul „girat catre ...........”;• data efectuarii operatiunii de girare;• informatii referitoare la plata si incasarea cecului, precum si a modalitatilor de efectuare a acestora (in numerar sau in cont)

42.Instrumentele de plată electronică – enumerareOrdinul de plata electronic, cecul electronic , cardul bancar, semnatura electronica(n Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica si prin Hotararea de Guvern nr. 1259/2001)

43.Acreditivele documentare – definiţie.

Este modalitatea de plata cea mai sigura si cea mai utilizata pe plan international.

Pentru a defini acreditivul documentar se impune a se face referire la Regulile privind acreditivul

documentar din Publicatia Camerei Internationale de Comert nr .500 ( 1993 ) care stipuleaza in art . 2

ca : 

"Pentru scopurile acestor articole,termenii'acreditiv documentar'(Documentary credit )si'scrisoare de

credit stand-by'(Standby Letter of Credit),numiti in continuare acreditiv,definesc orice

aranjament,indiferent cum ar fi denumit sau descris,prin care o banca(banca emitenta),actionand la

cererea si dupa instructiunile unui client(ordonatorul),sau din partea bancii,(I)trebuie sa faca o plata

sau la ordinul unei terte parti(beneficiarul)sau trebuie sa accepte si sa plateasca cambii trase de

beneficiar,sau(II)autorizeaza o alta banca sa efectueze o astfel de plata,sau sa accepte si sa

plateasca astfel de cambii,sau(III)autorizeaza o alta banca sa negocieze,contra documentelor

stipulate,daca sunt indeplinite conditiile acreditivului.

Banca emitenta actioneaza la cererea unui client, denumit ordonator si urmeaza

1. sa efectueze o plata catre/la ordinul unui tert, numit beneficiar sau

2. sa imputerniceasca o alta banca sa imputerniceasca o alta banca sa efectueze o

asemenea plata sau

3. sa imputerniceasca o alta banca sa negocieze asemenea cambii contra

documentelor stipulte, cu conditia ca termenii acreditivului sa fie respectati

44. Contractul de cont curent – definiţie şi încheiere.Prin c.c.c., partile se inteleg ca in loc sa achite separat si imediat creantele lor reciproce izvorate din prestatiile facute de una catre cealalta, lichidarea sa se faca la un anumit termen, prin achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare. in raporturile ce decurg din contractul de cont curent, nici una dintre partile contractante nu se desemneaza de la inceput ca si creditor sau ca debitor exclusiv si nici nu se comporta ca atare in decursul executarii contractului. Aceasta situatiune inceteaza numai la incheierea contului, operatiunea finala care diferentiaza pe creditor de debitor, facand ca cele doua mase omogene de credit si debit sa se compenseze si sa dea loc la soldul creditor, pentru care se poate intenta actiune in justitie. partile intre care se incheie contractul de cont curent poarta denumirea de corentist prestatiile pe care si le fac se numesc remise sau rimese. Ele constau in operatiuni prin care o parte pune la dispozitia celeilalte parti o valoare patrimoniala de orice fel, urmand ca suma cuvenita sa fie depusa in cont curent. in consecinta, rimesa poate consta: intr-o suma de bani efectiv platita; orice titlu de credit emis (cambie, bilet la ordin, CEC, ordin de plata etc.) si orice credit concedat (de exemplu, pretul datorat ca urmare a unei vanzari de marfuri) rimesele sunt facultativeBanca poate interveni si ca simplu intermediat intre doi comercianti care convin sa-si lichideze operatiunile prin inregistrari in conturile ce le au deschise la aceeasi banca sau la banci diferite. executarea acestui contract este evidentiata prin inregistrarea contabila a remiterii in cont si stabilirea soldului.

45.Contractul de credit bancar – definiţie şi clasificare

Contractul de credit este contractul prin care o banca (institutie similara), denumita imprumutator, se obliga sa puna la dispozitia unei persoane fizice sau juridice, denumite imprumutat, o suma de bani (creditul) pe o perioada de timp convenita sau isi asuma un angajament banesc prin aval (cambie, bilet la ordin, cec) sau printr-o scrisoare de garantie in interesul acelei persoane, in schimbul unei remuneratii.

Contract incheiat intre o banca si un client al sau beneficiar al unui credit, prin care banca, in calitate de imprumutator, se obliga sa puna la dispozitia imprumutatului o anumita suma de bani, la termenul stabilit, contra unei dobanzi. Debitorul se obliga sa utilizeze creditul in scopul pentru care a fost contractat, sa ramburseze creditul conform unui grafic stabilit de comun acord si sa plateasca dobanda si eventualele penalitati in caz de nerespectare a uneia dintre clauzele convenite. In contractul de credit trebuie sa se regaseasca: drepturile si obligatiile partilor pe intreaga durata a derularii creditului; garantii asiguratorii; masuri ce se vor lua daca una dintre parti nu respecta clauzele contractului, si alte clauze.Contractul de credit bancar se poate clasifica în funcţie de mai multe criterii:1) După durata de rambursare, creditul poate fii:- pe termen scurt (până la 12 luni);- pe termen mediu ( de la 1 la 5 ani);

- pe termen lung (peste 5 ani).2) În funcţie de moneda în care se exprimă, distingem între credite în monedă naţională şi credite în monedă străină care poate fi a statului creditor sau o tertă monedă străină.3) În funcţie de garanţiile acordate de către state subscriitorilor la credite, există:- credite cu garanti personale (care obligă statul debitor să angajeze cauţiunea asiguratorie a altui stat);- credite cu garanţii reale (implică angajamentul garantării printr-un venit bugetar sigur şi permanent, proporţional cu serviciul aferent datoriei publice angajate).

46.Contractul de credit pentru consum – clauze specifice.

CREDITE DE CONSUMSunt destinate persoanelor fizice care lucreaza pe baza unui contract de munca si a caror principala sursa de venit o reprezinta salariul, fiind de asemenea acceptate alte tipuri de venituri : dividende, chirii, etc. Bancile acorda mai multe tipuri de credite de consum, cele mai des intalnite fiind:

credite pentru nevoi persoanle - cu si fara ipoteca

credite pentru achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata

credite auto

credite de vacanta

credite pentru studii

credite pentru efectuarea unor tratamente medical

Contractele de credit conþin atât clauze generale, cât ºi clauze speciale.

Clauzele generale se referã la:

pãrþile implicate;

suma creditului;

obiectul contractului;

destinaþia ºi modul de acordare - integral sau în tranºe;

dobânda;

scadenþele de rambursare;

garanþiile asiguratorii;

împrumutatul trebuie sã respecte prevederile contractului;

Clauzele speciale se referã la:

litigii care urmeazã a fi rezolvate pe cale judecãtoreascã;

fluctuaþia dobânzii în funcþie de indicele inflaþiei ºi rata scontului;

respectarea normelor de creditare ale bãncii

47.Contractul de depozit bancar – definiţie şi clasificare 

Depozitul este un contract prin care o persoana - deponent sau depunator - incredinteaza un lucru altei persoane - depozitar - care se obliga sa il pastreze pe o perioada determinata sau nedeterminata si sa-l restituie la termenul convenit (chiar inainte de scadenta) la cererea deponentului. (art. 1591 Cod Civil). In dreptul civil este un contract real, cu titlu gratuit, unilateral, nefiind translativ de proprietate. Depozitul este si o forma prin care o societate comerciala isi asigura pastrarea unei marfi depozitata la o alta persoana fizica ori juridica.

Legea 58/1998 defineşte operaţiunea de depozit astfel: suma de bani încredinţată în următoarele condiţii:

a) să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau altă facilitate, la cerere sau la termenul convenit de deponent cu

depozitarul

b) să nu se refere la transmiterea proprietăţii, la furnizarea de servicii sau la acordarea de garanţii.

Clasificarea depozitelor bancare

 În funcţie de termen:

1)      depozite la vedere( la cerere): depozitele conform cărora deponentul poate retrage oricând suma depusă. Dobânda este

mai mică sau poate lipsii( sistemul bancar francez).

2)      Depozite la scadenţă fixă( la termen): suma se retrage după un interval de timp prestabilit. Dobânda este mai mare deoarece banca

nu este în pericol de a se afla în faţa unei retrageri intempestive. Termenul poate fi între 3-12 luni; acest depozit seamănă cu un

împrumut cu dobândă acordat băncii de către deponent.

Depunerile sunt privite de bancă ca o sursă de finanţare mai ieftină decât împrumuturile pe piaţa interbancară.

48.Contractul de factoring – definiţie şi clasificare

Contractul de factoring constituie un contract încheiat între o parte (furnizor) şi o altă parte, întreprinderea de factoring (cesionar),

prin care furnizorul cedează cesionarului creanţele născute din contracte de vânzare de mărfuri încheiate între furnizor şi clienţii săi.

Factoringul constituie o tehnică financiară având o strânsă legătură cu sectorul bancar; în prezent, aproape toate ramurile

industriei pot profita de relaţiile de factoring, cele mai populare fiind industria textilă, producătorii de echipament industrial şi de birou,

electronice şi alimentele procesate.

În legislaţia naţională, următoarele acte normative cuprind menţiuni referitoare la

contractul de factoring : a)Ordonanţa de Urgenţă 10/1997

b) Legea nr. 151/1997

c)Anexa la Ordinul 1418/1997 al ministrului de stat,

d) Legea 469/2002

În practică se întâlnesc mai multe tipuri de factoring: Din punctul de vedere al momentului achitării creanţelor cumpărate de la aderent şi a

serviciilor suplimentare oferite acestuia există:

-factoring tradiţional, clasic (old line factoring)- plata creanţelor cesionate de aderent se face de către factor în momentul acceptării acestora,

în momentul în care factorul intră în posesia lor; astfel, îşi asumă finanţarea şi gestionarea creanţelor preluate, precum şi asumarea riscului de

neplată;

- factoring la scadenţă (maturity factoring)- factorul plăteşte facturile la momentul scadenţei acestora, asumându-şi gestionarea facturilor şi

riscul de neplată a acestora de către debitorii cedaţi;

-factoring de agent (agency factoring) – factorul cumpără creanţele aderentului, după ce le acceptă le plăteşte anticipat, preia riscul de neplată

din partea debitorilor; gestiunea creanţelor rămâne însă în sarcina aderentului.

Din punctul de vedere al confidenţialităţii operaţiunii există:

-factoring închis (scontare confidenţială a facturilor) – acest tip de factoring oferă clientului posibilitatea de a păstra confidenţialitatea cu

privire la faptul că a apelat la un factor;

-factoring deschis prin intermediul căruia aderentul cedeazăfactorului toate creanţele, notificând debitorii în acest sens.

Din punctul de vedere al dreptului de regres pe care banca îl poate exercita asupra aderentului, există:

-factoring cu regres (factoring with recourse) - în caz de neplată, factorul îşi va recupera sumele neîncasate de la aderent prin exercitarea

dreptului de regres, prin debitarea contului curent al aderentului sau prin valorificarea garanţiei;

-factoring fără regres (non-recourse factoring) - factorul plăteşte aderentului contravaloarea acceptată a facturii sau facturilor, o parte imediat

după emitere şi restul în termen de un anumit număr de zile de la data scadenţei facturii, chiar dacă nu încasează (total sau parţial) una sau

mai multe dintre facturi. În intervalul respectiv de zile de la scadenţa facturii(lor), banca încearcă sărecupereze sumele de la debitor sau,

eventual, de la societatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat împotriva riscului de neîncasare. Factorul nu se îndreaptă către aderent

în vederea recuperării contravalorii facturilor, neavând drept de regres asupra acestuia.

Din punctul de vedere al participanţilor la operaţiunea de factoring, putem deosebi între:

-factoring intern – în acest caz, nu putem vorbi despre un contract comercial internaţional; acesta se desfăşoară pe teritoriul aceleiaşi ţări, în

cadrul acestei operaţiuni intervenind un singur factor;

-factoring internaţional – acest tip de factoring presupune existenţa unui contract comercial internaţional, în cadrul operaţiunii intervenind

doi factori (factorul de export şi cel de import). Factorul de export achiziţionează creanţele exportatorului (numit şi aderent) asupra

importatorului, cedându-le apoi factorului de import.

Distingem, de asemenea, factoring de tip back-to-back; aceasta constituie o formăspecifică companiilor care îşi derulează operaţiunile de

export prin intermediul unor subsidiare al căror capital şi resurse administrative sunt reduse pentru că acestea se bazeazăexclusiv pe suportul

financiar şi administrativ al companiei mamă/exportatorului

49.Contractul de leasing – definiţie şi clauze obligatorii

Contractul de leasing este materializarea operatiunilor de leasing prin intermediul carora locatorul/finantatorul

transmite - pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun, al carui proprietar este

- utilizatorului, in schimbul unei plati denumite rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing

locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi

contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.

Locatorul/finantatorul se obliga:

a) sa incheie contract de vanzare-cumparare cu furnizorul desemnat de utilizator, in conditiile expres formulate de catre acesta;

b) sa incheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia, in temeiul contractului de leasing, toate drepturile

derivand din contractul de vanzare-cumparare, cu exceptia dreptului de dispozitie;

c) sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului, care consta in posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului sau

pentru achizitionarea ori restituirea bunului;

d) sa ii garanteze utilizatorului folosinta linistita a bunului, in conditiile in care acesta a respectat clauzele contractuale;

e) sa asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite in leasing.

Obligatiile utilizatorului sunt urmatoarele:

a) sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing;

b) sa exploateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa asigure instruirea personalului desemnat sa il

exploateze;

c) sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara acordul finantatorului;

d) sa efectueze platile cu titlu de rata de leasing in cuantumul valoric stabilit si la termenele prevazute in contractul de leasing;

e) sa suporte cheltuielile de intretinere si alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing;

f) sa isi asume pentru intreaga durata a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare, totalitatea obligatiilor care decurg din

folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si

continuitatea platilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii bunurilor care fac obiectul contractului;

g) sa permita finantatorului verificarea periodica a starii si a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de

leasing;

h) sa il informeze pe finantator, in timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venita din partea unui tert;

i) sa nu aduca modificari bunurilor fara acordul finantatorului;

j) sa restituie bunul in conformitate cu prevederile prezentului contract.

50.Contractul de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare – definiţie şi clauze specifice.Creditul ipotecar pentru investitii imobiliare poate fi acordat exclusiv de catre institutiile autorizate, cu respectarea conditiilor prezentei legi si a legilor speciale de constituire si functionare a acestora

redit ipotecar pentru investitii imobiliare - creditul acordat cu indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:1. este acordat in scopul efectuarii de investitii imobiliare cu destinatie locativa sau cu alta destinatie decat cea locativa ori in scopul rambursarii unui credit ipotecar pentru investitii imobiliare contractat anterior;2. acordarea creditului este garantata cel putin cu ipoteca asupra imobilului care face obiectul investitiei imobiliare pentru finantarea careia se acorda creditul, respectiv cu ipoteca asupra imobilului obiect al investitiei imobiliare pentru finantarea careia a fost anterior acordat un credit ipotecar pentru investitii imobiliare, a carui rambursare urmeaza a fi astfel finantata;Ipoteca constituita pentru garantarea creditului ipotecar pentru investitii imobiliare dureaza pana la rambursarea integrala a tuturor sumelor datorate in temeiul respectivului contract