Studiul muntilor Himalaya

Munții Himalaya sunt munții cei mai tineri de pe glob, în același timp și cei mai înalți, formați in orogeneza alpină si sunt situati în Asia Centrală între câmpia Indo-Gangetică (la sud) și Podișul Tibet (la nord). Formarea acestor munți a fost în perioada terțiară în urmă cu milioane de ani (de aceeași vârstă cu Anzii Cordilieri și Munții Stâncoși) prin ciocnirea plăcilor continentale.

 Versanții sudici sunt alcătuiți din conglomerate și gresii, iar cei nordici din gnaisuri, granituri, șisturi cristaline și filite. Munții cei mai înalți din lume cu vârful Everest au luat naștere prin ciocnirea plăcii tectonice indiene cu placa asiatică a podișului Tibet, fiind munți de încrețire și prin suprafața și înălțimea lor mare, fiind acoperiți tot timpul anului cu zăpadă, această zonă rece, în contrast cu aerul cald de pe coasta Pacificului contribuie la formarea musonului.

Himalaya partea muntoasă și de podiș este regiunea de unde izvorăsc fluviile cele mai mari din sudul Asiei ca: Fluviul galben, vărsându-se în Marea Chinei, Jangtse cu vărsarea în mare la Shanghai, Irrawaddy, ce curge prin Burma, Mekong, La fel fluviul Indce străbate Pakistanul de la nord la sud, și-n în estul Pakistanului fluviul deja amintit Brahmaputra. Fluviile deja amintite curg aproape paralel. Gangele însă izvorăște din Munții Garhwal situați la sud-vest de Himalaya.

Carcaterizarea unei rezervatii naturale din Africa

Localizare: Rezervatia Naturala Ngorongoro este situata intr-o regiune de savana africana din Tanzania intre Lacul Manyara si Pargul National Serengeti, la o distanta de 190 km vest de Arush

Descriere:  Rezervatia Naturala Ngorongoro este inscrisa in patrimoniul UNESCO inca din anul 1979, se intinde pe mai mai mult de 8288 kmp si este alcatuita din Craterul Ngorongoro, Trecatoarea Olduvai (cunoscul ca si leaganul umanitatii), Craterul Empakai si Muntele Oldonyo Lengai. In zona se experimenteaza convietuirea in acelasi habitat intre populatia Maasai (crescatori de animale domestice) si animalele salbatice

Craterul Ngorongoro este atractia principala a rezervatiei ; este cea mai mare caldera intacta de pe glob.  Craterul s-a format prin prabusirea peretilor unui vulcan care este situat in partea de sud a parcului Serengeti din Tanzania. Fundul craterului se afla la altitudinea de 2380m si peretii marginali ai vulcanului se inalta cu circa 400-600 m, astfel inaltimea vulcaului atingand 3000 m. Diametrul craterului oscileaza intre 17 si 21 km, avand o suprafata de 26.400 ha

Clima: Regiunea are o clima variata, datorita altitudinii diferite a reliefului si a curentilor de aer. Pe inaltima se intalneste o clima umeda, pe cand in regiunile joase au diferente mari de temperatura. Cantitatea de precipitatii este mai abndenta intre lunile noiembrie si aprilie insa difera de la loc l

Vegetatie: La marginea craterului Ngorongoro cresc tufisuri si ierburi inalte de savana si cranguri de arbori din familia pinului. Pe fundul craterului cresc ierburi joase de savana si cranguri de salcami.

Fauna: Populatia de animale din crater se cifreaza la cca. 25.000. Raportata la numarul total de animale, aici traiesc cel mai mare numar de animale de prada din Africa. Printre animalele de prada predomina leii si leoparzii. Printre celelalte animale se mai intalnesc elefanti, rinoceri si hipopotami.

Calatorii geografice

Bartolomeo Diaz numit și Bartolomeu Dias (n. 1450 în Algarve - d. 29. mai 1500 Capul Bunei Speranțe) a fost un navigator și explorator portughez, fiind primul care a descoperit (1487–88) capul sudic al Africii.

Prin căutarea căii maritime din Europa spre Asia în timpul prințului Henric Navigatorul, expedițiile portugheze explorează la începutul secolului al XV-lea coastele Africii de vest, inaugurând Perioada Marilor descoperiri. Astfel Diaz primește o însărcinare secretă a regelui portughez Ioan al II-lea ca să continue cercetarea lui Diogo Cão de a găsi punctul sudic al continentului african și pe cât posibil drumul spre India. Exploratorul pornește pe mare împreună cu fratele său Diogo Dias și cu congolezi ca traducători, probabil la sfârșitul lui august în anul 1487 cu o flotă alcătuită din trei corăbii (caravele).

Flota navighează în lungul coastei de vest africane lăsând în urmă vărsarea fluviului Congo, ajungând la ultima regiune cunoscută deja de portughezi Namibia de astăzi, trece prin Golful Balenei, spre sud traversând Golfo de São Tomé (azi Spencer Bay) ajungând la Angra Pequena (Golful Lüderitz), urmează Cabo da Volta de unde sunt împinși de un vânt din nord puternic și furtună cele două caravele rămase spre sud spre Capul Bunei Speranțe.

. Pe drumul de întoarcere, ocolește din nou "Capul Bunei Speranțe" denumit de el 'Cabo Tormentoso' Capul Furtunilor ajungând înapoi în Lisabona la sfârșitul lui decembrie 1488, după o călătorie de 16 luni. Datorită secretului călătoriei, multe detalii nu pot fi elucidate.

Parc national din America

Parcul Național Yellowstone a fost întemeiat la data de 1 martie 1872 fiind primul parc național din lume. El se află pe teritoriul a trei state federale nord americane iar 96 % din suprafața parcului se află pe teritoriul statului Wyoming, 3 % pe teritoriul statuluiMontana și numai 1 % pe teritoriul statului Idaho.

Yellowstone este cel mai vechi și întins parc american.Este situat pe un adevarat bazin

de lava acoperit de straturi de roci solide prin care țâșnesc numeroase gheizere(apă și

vapori fierbinți)și izvoare calde.Unul dintre aceste izvoare ,a cărui apă atinge 90°C,are

culori incredibile. Yellowstone National Park este cel mai mare parc național din Statele

Unite și unul dintre cele mai mari din lume, având suprafața de 8.987 km², ceea ce

corespunde aproximativ cu suprafața insulei Corsica. Pe direcția nord-sud parcul are o

lungime de 102 km, iar pe direcția est-vest 87 km.

Parcul cuprinde și o parte din munții Rocky Mountain, motiv pentru care are o altitudine

medie de 2.440 m, punctul cel mai înalt fiind Eagle Peak cu altitudinea de 3462 m

deasupra n.m., iar punctul cel de cea mai joasă altitudine fiind în nord cu altitudinea de

1620 m deasupra n.m.. Numele parcului provine de la numele fluviului

omonim, Yellowstone, care este apa curgătoare cea mai importantă de pe teritoriul

parcului.

Printre caracteristicile faimoase ale parcului Yellowstone se pot enumera, prezența

frecventă izvoarelor termale și a geysirelor, precum și existența unor animale

ca bizonul, urși grizzli, lupi. În anul 1978 a fost declarat patrimoniu mondial UNESCO.

Analiza unui fluviu American

Mississippi (Mississippi River) este un fluviu din America de Nord SUA cu o lungime de 3.778 km. Mississippi izvorește din Lacul Itasca în partea de nord a statului Minnesota. Se unește cu afluenții săi principali Missouri și Meramaclângă orașul St. Louis, Missouri, iar cu Ohio în statul Illinois. În afară de regiunea Marilor Lacuri fluviul asigură cu apă întregul ținut dintre Munții Stâncoși în vest și Munții Apalași în est.

Spre deosebire de alte fluvii mari Mississippi nu are mai multe izvoare. El izvorăște din lacul Itasca ca un pârâu cu o lățime de 5 m. Coordonatele

lacului fiind 47° 15' latitudine nordică și 95° 12' longitudine vestică, la o altitudine de 512 m.

Numele fluviului provine din limba indienilor Algonkin, din combinația cuvintelor messe = mare și sepe = apă. Fiind frecvent tradus din această limbă ca „Tatăl apelor”. O altă posibilitate ar fi proveniența numelui din limba indienilor Anishinabe și anume Messipi = „Marele Râu”

Mississippi se varsă sub forma unui estuar cu o suprafață de 28.600 km², cea mai mare gură de vărsare din lume. Fluviul la vărsare este compus din cinci brațe principale pe teritoriul statelor Louisiana, Arkansas și Tennessee. Cantitatea zilnică de sediment adus de fluviu fiind de 1,5 milioane de tone. Inundațiile periodice cu depuneri de mâl, face ca aceste regiuni să fie deosebit de fertile, regiunea este bogată în pește (1 miliard de kg de pește anual) Cultivarea în regiunea deltei fiind favorabilă culturii de: orez, bumbac, trestie de zahăr și soia. O problemă a acestei regiuni este scufundarea treptată a uscatului care duce la urcarea nivelului marin cu apă sărată eutrofie.