Campionatul de Turism Sportiv Ştafeta Muntilor Etapa a III- a

Trofeul “pro-Parâng”

Bibliografia concursului

M-ŢII PARÂNG

Caracterizare geografica

Munţii Parâng fac parte din Grupa Carpatilor Meridionali. Sunt cei mai stâncoşi din

grupa munţilor cuprinşi în spaţiul dintre Jiu, Strei si Olt. Ocupa o suprafaţă de circa 28 ha

în vastul spatiu al muntilor dintre Jiu, Strei si Olt. In familia munţilor Capaţînii, Lotrului,

Cindrelului, Şureanului, Parângul este amplasat în partea de sud-vest. De la est la vest

măsoara aproximativ 50 de km iar de la nord la sud 25 km. Creasta principală (Vârful

Parângul Mic – Vârful Mohoru) are o lungime de 30 km. Din punct de vedere

administrativ, munţii Parâng aparţin judeţelor Gorj, Hunedoara si Vâlcea.

Limite

Limitele munţilor Parâng sunt formate în principal de apele râurilor Jiu, Jiul de Est,

Lotru, Latoriţa, Olteţ.

Flora si fauna

Treapta alpina este acoperită de mănunchiuri mici de ierburi, plante rezistente la frig,

muşchi si licheni, şi puţin mai jos se întâlnesc cele mai întinse areale cu jnepenişuri.În

treapta montană molidul apare în benzi înguste, paşuni, mai jos se găseşte brâul pădurilor

de amestec din fag, molid şi brad care a urcat pe alocuri pana la 1600 m . Din

treapta montană inferioară, cea mai mare aparte este ocupată de păduri de fag, la care se

adauga specii de conifere si gorun iar spre limita inferioara pe alocuri s-a instalat

mesteacănul. Flora este foarte diversificată, amintind de: specii de genţiană, floarea de

colţ, căldăruşă, crinul de piatră, bujorul de munte.

Fauna munților Parâng este diversificată cuprinzând animale mari și mici:. capra neagră,

cerbul, căpriorul, mistretul, ursul, vulpea, jderul, veverita, uliul, cocosul de munte, specii

de păsări, reptile și insecte, multe dintre acestea fiind ocrotite de lege

Clima

Etajul celor mai înalte vârfuri şi creşte, un domeniu al iernilor prelungite, în care şi

luna mai are media temperaturii sub 0 grade , iar media anuală este sub -2 grade,

precipitaţiile cad în cea mai mare parte solide.

La etajul suprafeţelor cuprinse între 2300 şi 2000 m clima se menţine rece si umeda in

cea mai mare parte a anului, temperatura medie anuala oscileaza in jurul valorii de 0o C.

In treapta montană mijlocie temperatura medie anuală cuprinsă intre 3-4 grade C, iar

treapta montană inferioară se caracterizează printr-o climă montană mai blândă, cu

temperatura medie anuala de 4-5oC

Clima este caracteristică munților înalți din Carpați, observându-se diferențieri între

versanții sudici cu expunere îndelungată la soare ( climă mai blândă, dovadă fiind

existența pădurilor de foioase până la 1400 m altitudine) și versanții nordici expunere mai

mică la soare predominând ca vegetație pădurile de conifere.

Reteaua hidrografica

Din m-ţii Parâng izvoresc râurile Jiul, Jietul, Sadul, Gilortul, Galbenul, Latorita,

Lotrul şi ale multimii de afluenţi pe care aceste râuri le adună, numai două văi se

prelungesc spre nord, facând legătura cu munţii din nord si nord-est(culmea dintre Lotru si

Jieţ, continuată din Şaua Poiana Muierii cu Munţii Şureanului si cea dintre obârşiile

Lotrului si Latoriţei , mult mai scurtă).

Oraşul Petroşani

Orașul Petroșani este situat în sudul județului Hunedoara și in sud-vestul

Transilvaniei. Acesta este străjuit de m-ții Parâng și este străbătut de râul Jiul de Est care

împreună cu Jiul de Vest formeaza apoi râul Jiu, ce strabate intreaga Oltenie vărsandu-se în

Dunăre. Orașul Petroșani este un oraș frumos, cu peste 47.000 locuitori și este poarta de

intrare în Valea Jiului și în m-ții Parâng. Petroșaniul a fost declarat oraș în 1930 și s-a

dezvoltat ,în special, datorită acumulării de forță de muncă pentru exploatările de cărbune

din Valea Jiului

Turismul

Traseele turistice din Munţii Parâng sunt bine marcate astfel încât acestea sunt

străbatute anual de mii de turisti din ţară şi străinătate

Tradiţii şi obiceiuri

Locuitorii satelor de la poalele Munților Parâng, denumiți momârlani, își păstrează

tradițiile și obiceiurile din strămoși și ori de câte ori au ocazia își etalează portul popular

sau datinile

Masivul Parang a fost considerat de mult timp de catre geografi ca un nod orografic

important, in care se distinge o culme centrala dispusa oarecum in zig-zag, din care se

desprind radiar numeroase culmi secundare, separate de bazinele hidrografice ale unor

paraie care s-au adancit treptat in trupui muntelui (Jiet, Jiu, Lotru, Sadu, Gilort, Galbenu,

Latorita si Oltet). Culmea principala dispusa intre Varfurile Parangu Mic si Micaia se poate

imparti, datorita caracteristicilor geomorfologice, in doua sectoare: sectorul vestic, mai

inalt, marcat predominant de relief glaciar si sectorul estic cu altitudine mai redusa si cu un

relief denudational. Limita intre ele se situeaza, pe creasta principala, in Curmatura Urda

(2020 m), desi se pot observa unele interferente.

Sectorul vestic al culmii principale

Se deruleaza intre Vf. Parangu Mic (2074 m) si Vf. Iezeru (2149 m) si include mai

multe varfuri de peste 2300 m, precum si complexele glaciare de la obarsiile paraielor Jiet

si Lotru spre nord si Gilort spre sud. Are aspectul unui W urias si este marginit de pante pe

alocuri foarte abrupte, marcate de panze de grohotisuri ce se acumuleaza in caldarile

glaciare.

Din Varful Carja se desprind:

• Muntii Parang fac parte din Carpatii Meridionali. De la est la vest masoara aproximativ 50 de km iar de la nord la sud circa 25 km;

• S-au format prin încreţirea scoarţei terestre;

• Se intind pe trei judeţe: Hunedoara, Vîlcea şi Gorj;

• Ocupă o suprafaţă de 28 000 ha;

• Creasta principală (Vârful Parângul Mic – Vârful Mohoru) are o lungime de 30 km;

• Majoritatea vârfurilor munţiilor Parâng depăşesc altitudinea de 2000 m;

• Munţii Parâng adăpostesc 22 lacuri glaciare mai importante şi 18 lacuri mici, cu suprafeţe cuprinse între 0,5 h- 3,76 ha şi adâncimi cuprinse între 1,0 -17,6 m;

• Între 500- 1400 m alt. vegetaţia este ocupată de pădurile de foioase (carpenul, fagul, ulmul), între 1400 -1800 m alt. predomină pădurile de molid iar peste 1800 m alt. întâlnim ienupărul şi jneapănul ;

• În Munţii Parâng vieţuiesc animale mari : capra neagră, cerbul, mistreţul, vulpe, lupul, ursul;

- spre nord-est o creasta foarte ingusta (Custura) marginita de-o parte si de alta de abrupturi

impresionante care face legatura cu vf. Mija (2378 m);

- un varf masiv care spre nord se intinde sub forma unui plai larg, spintecat de paraul Mija

Mica.

Intre Mija Mica si Mija Mare se interpune Dalma Mijei (sau Culmea Mija Mare) care

poarta multi martori de eroziune de tip „creasta de cocos” iar in apropiere de confluenta

Mijei Mari cu Jietul, versantul drept al acesteia este marcat de un abrupt stancos denudat.

La est de pariul Mija.

Mica se afla plaiul Mija Mica. Un alt plai desprins din Vf. Mija spre nord-est este

Plaiul lui Dancila, prelung si acoperit de padure de molid, care ia sfarsit in punctul Cotul

Jietului unde Jietul isi schimba cursul spre vest.

Varful Mija strajuieste spre vest caldarea Mija cu lacul Mija iar spre est Zanoaga

Parleele, o caldare lunga si ingusta drenata de paraul Sliveiul Mic. Pe fundul acestei caldari

se mai zareste un lac mititel, Taul Parleele.

Spre sud-est de creasta Vf. Mija se adanceste o caldare glaciara aproape rotunda pe

fundul careia se afla Lacul inghetat si alaturi un alt lac mai mic.

Varful Carja strajuieste spre est o intinsa caldare glaciara (aproape 1 km2) in care se

afla Lacul Carja (L. Custurii) si alt lac mai mic. Aceasta caldare face parte din sistemul de

caldari etajate ale bazinului Sliveiului.

Pe o treapta mai joasa se afla mai multe lacuri glaciare din bazinul Sliveiului, unele

partial colmatate. Retine atentia insa salba celor trei lacuri, lacul Slivei, lacul Mic si Lacul

Verde aflate pe firul principal al Sliveiului. in unele lucrari cele trei lacuri sunt mentionate

ca Lacul Verde I, II, III.

Din Vf. Carja, culmea principala se continua spre sud - sud-est fiind marcata de

varfurile Stoinita, o mica piramida stancoasa si apoi de Vf. Gemanarea, cu mai multe

piscuri de asemenea stancoase. La est de Vf. Stoinita se intinde o caldare mai mica si seaca

, plina de grohotisuri care se deschide spre valea glaciara a Sliveiului. Este cea mai inalta

caldare din bazinul Sliveiului. Din Vf. Gemanarea porneste spre nord-est o creasta

stancoasa si ingusta marcata de Vf. Slivei ce se continua mai departe cu muntele Slivei si

muchia Slivei, o muchie lunga si aproape rectilinie, acoperita cu jneapan si blocuri

stancoase ce desparte bazinul paraul Slivei de bazinul paraului Rosiile aflat la est. Ciobanii

din zona cunosc aceasta culme sub numele de Zanoaga Sliveiului.

La vest de Vf. Gemanarea se deschide o caldarusa lunga si intinsa in care ajung

izvoarele paraului Tecanu caruia i se mai spune Cutreasa sau Culceasa, afluent nord-estic

al Paraului Polatistea. La sud de aceasta caldarusa se deruleaza muntele Gemanarea (2006

m) acoperit cu jnepeni.

Culmea principala se orienteaza din Vf. Gemanarea spre sud in urcus usor pana pe

varful Parangu Mare (2519 m), cel mai inalt varf al muntilor.

Parang si important nod orohidrografic. O baliza din lemn si un postament de beton

marcheaza varful. Din Vf. Parangu Mare porneste spre nord o creasta ingusta, stancoasa

care desparte partea superioara a vastei caldari glaciare Rosiile in doua. La vest de aceasta

creasta se afla caldarea Seaca Parangului marginita de pereti aproape verticali aflati intr-un

permanent proces de dezagragare.

Pe fundul caldarii Seaca Parangului (2150 m) abia se zaresc urmele unui lac glaciar

aflat in curs de colmatare; candva trebuie sa fi fost superb dar grohotisurile l-au umplut.

Aceasta caldare debuseaza spre nord-est in treapta a Il-a a caldarii Rosiile aflata la peste

150 m altitudine mai jos. in acest sector se afla doua lacuri glaciare in curs de colmatare.

Coasta stancoasa ce desparte cele doua compartimente superioare ale Caldarii Rosiile

ia sfarsit printr-un abrupt numit Punctul (Tancul) Rosu. La est de creasta se afla o intinsa

caldare glaciara etajata.

Pe treapta superioara se intalneste lacul Oglinda Mandrei sau Mandra situat la 2160

m altitudine fiind lacul aflat la cea mai mare altitudine in Muntii Parang.

Pe treapta mijlocie se remarca doua lacuri glaciare: Taul fara fund sau Lacul Rosiile (cel

mai adanc din zona) si Lacul Lung sau Taul Rosiilor de forma alungita si ingusta. Pe

treapta inferioara se afla Lacul Zanoaga Stanei, usor de recunoscut dupa blocul de piatra de

mari dimensiuni aflat in coltul sud-estic. Se mai numeste si Taul Stanii. In apropiere, spre

est, se afla Lacul Mic.

Mai spre nord se mai afla o treapta glaciara destul de larga in care se vede urma unui

mare lac, acum colmatat, prin care serpuieste paraul Rosiile format deja prin unirea

emisarilor de la lacurile din treptele de mai sus. Paraul Rosiile se indreapta spre nord, cade

intr-o cascada de cativa metri, apoi patrunde in padurea

intunecata de molid care ii va tine companie cale de circa 6 km pana la Cotul Jietului.

Acesta este izvorul principal al Jietului.

Din Vf. Parangu Mare se desprinde spre sud o culme rotunjita ce coboara prelung. in

apropiere se afla varful Mandra (2309 m) din care se ramifica (rei culmi: cea vestica se

continua cu muntele Cordonul Prisloapelor si apoi cu Vf. Sapa (1548 m) ce se ridica

deasupra culmilor din jur. O alta culme - nord-vestica - se desprinde prin Muntele Tapul si

coboara usor pana la confluenta paraielor Sadu si Sadu lui Sin. in sfarsit spre sud se intinde

o culme prelunga formata din muntii Tartarau, Groapa, Voisanu si Plasala care din acest

ultim munte se ramifica in doua culmi aproape paralele separate de paraul Carpinis:

Baileasa - Plesa - Arinis la est si Mocirlele - Dalma Magurii la vest. Toate sunt culmi

domoale, cu varfuri rotunjite caracteristice pentru muntii mijlocii care au in fundament

sisturi cristaline.

Spre rasarit din Vf. Parangu Mare se indreapta o culme ce se arcuieste catre nord-est

marcata de varfurile Gruiu (2345 m), Paclesa (2335 m), de Saua Iesu (2310 m) si Vf. Iesu

(2375 m). Din acest ultim varf se desprinde spre nord o culme masiva, gheboasa, acoperita

cu jnepeni. Este culmea Gheresu care separa caldarea Rosiile de caldarea Gheresu.

Urmeaza in continuare spre est Saua Gheresu (2113 m) cu altitudine redusa dupa care se

ridica Vf. Coasta lui Rus (2301 m), o importanta raspantie a culmilor inalte.

La nord de saua Gheresu se deschide caldarea glaciara Gheresu in care se afla lacul

Gheresu de forma aproape rotunda si alaturi un alt lac mititel. Emisarul acestor lacuri

ajunge in Paraul Rosiile prin patul de grohotis.

Daca spre nord acest segment de culme, prezinta abrupturi stancoase avand la baza

depozite de grohotisuri, spre sud se intind povarnisuri relativ netede, pe alocuri cu mici

culoare de avalanse, in care se adancesc izvoarele Gilortului: Gruiu, lesul si Setea Mica. La

izvoarele paraului lesul se afla trei lacuri intre care cel mai mare se numeste Lotrana,

alaturi de care se mai vad urmele a doua lacuri, acum colmatate. Aici se schiteaza o larga

caldare glaciara dubla: caldarea Iesu la vest si Piatra Taiata la est. Se observa si blocuri

stancoase slefuite de ghetari ca si mici morene.

In continuare vom trece in revista lacurile glaciare din Muntii Parang incepand din

vest catre est.

Lacul Mija (cunoscut in lucrari mai vechi ca Lacul Zavoaiele sau Taul de la Lunci,

ambele incorecte) se afla asezat in caldarea mica de la obarsia Vaii Mija, intr-o cuveta

semicirculara cu pereti foarte abrupti in care se disting peste 12 culoare erozionale. Are

forma de trapez cu colturile loiunjite, o lungime de 150 m. la sud se afla un baraj morenic

acoperit partial cu tufe de jnepeni dincolo de care se afla conuri de pietris dezagregat din

pereti dar care nu ajung pana la lac. Tot in peretii sudici se disting doua jheaburi prin care

curge apa ce se pierde in reteaua clastocar- stica a grohotisului. Emisarul este spre nord tot

prin reteaua clastocarstica. Un bloc mai mare se afla in coltul sud-estic iar altul in forma de

trunchi de piramida se afla in marginea nord-vestica.

Lacul se afla la o altitudine de 1998 m

Lacul Carja sau Taul Custurii sau, incorect, lacul Slavei (Slivei) se afla in caldarea inalta

de la nord-est de Vf. Carja, are o forma aproximativ hexagonala si este inconjurat de

grohotis. Masoara pe axa mare circa 100 m. Adancimea medie este de 2- 2,8 m, cu variatii

mari ca adancime si suprafata apreciata la 2525 mp.

Lacul inghetat sau Taul Adanc se afla in caldarea laterala stanga superioara a

Sliveiului (2127 m alt.). Spre sud-vest se afla un baraj morenic. Zapada care il acopera

iama se topeste mai tarziu. In partea vestica se disting doua conuri de grohotis mobil care

ajung la ciiveta lacului.

La sud de aceasta se afla un lac mai mic numit Taul Ascuns sau Taul Secat. Are forma

alungita cu axa mare perpen-diculara pe directia de curgere a ghetarului. Nu are emisar si

uneori suprafata cu apa se reduce considerabil.

In etajul inferior al caldarii Sliveiu, pe marginea sud-estica se dispun trei lacuri.

Taul Verde sau Lacul Verde are forma alungita fiind protejat de o morena laterala,

stanga. Are o suprafata de 0,6 ha si adancimea de 6,5 m. Emisarul sau debuseaza in lacul

urmator aflat la nord-est, numit Lacul Mic sau Lacul Verde II, de forma aproximativ

rombica si cu o mica insula in mijloc. Din acesta pornesc doua fire de apa ce ajung in

Lacul Slivei sau lacul Verde III, de forma triunghiulara, cu o insula aproape de emisar.

Acesta are adancimea de circa 1 m iar in partea sudica si nord-vestica se afla mlastini de

turba.

Pe un afluent al acestui lac venind dinspre nord-vest se mai afla patru mici lacuri aflate in

faze avansate de colmatare.

Lacuri in nord-estul Vf. Mija

Pe versantii nord-vestici ai Vf. Mija se afla doua mici caldari glacio- nivale pe care

Nae Popescu (1986) le-a numit caldarea Parleele (iar plural!) si Zanoaga lui Burtan. in

caldarea Parleele se afla doua mici lacuri: Parleele, la altitudinea de 2025 m cu 0.075 ha si

1 m adancime, si Lacul Sec Parleele la 2040 m altitudine cu 0,015 ha si 0,3 m adancime.

Cealalta caldare a fost numita Zanoaga lui Burtan in care se afla un lac cu 0,03 ha si 0,5 m

adancime, la 2090 m altitudine.

Lacurile din caldarea Rosiile

In complexul glaciar Rosiile se afla mai multe lacuri situate pe etajele treptelor

glaciare. Numarul lor a fost mai mare in trecut dar unele au disparut prin colmatare,

indeosebi cele din Zanoaga Gemanarii si din treptele inferioare ale complexului glaciar.

Lacul Oglinda Mandrii (sau Lacul Mandra) se afla in caldarea superioara la nord-est

de Vf. Parangu Mare (2148 m altitudine). Are o suprafata de 1,12 ha si adancimea de 8,3

m. Forma este cea a literei L si este inconjurat de grohotisuri. Un torent de pietris, situat in

partea estica pe abruptul ce margineste caldarea, ameninta cu colmatarea.

Emisarul strabate reteaua de grohotis si coboara in Lacul Lung sau Tautul Rosiilor.

Lacul Lung sau Tautul sau Tautul Rosiilor este situat in etajul mijlociu al caldarii

glaciare. Are forma de topor, alungit cu axa mare de 160 m si latimea de 27 m. Suprafata

este estimata la 3560 mp iar adancimea de 1,5 - 3 m. Este inconjurat de grohotis, la

altitudinea de 2005 m.

Taul Rosiile sau Taul fara Fund este asezat in acelasi etaj la est de Lacul Lung si are

forma aproximativ circulara. Este considerat Iacul cel mai adanc al Muntilor Parang (17,6

m) si cel mai intins, cu suprafata de 3,7 ha. inconjurat de grohotis pe toate malurile, nu are

un emisar vizibil decat la topirea zapezilor. In rest apa se infiltreaza prin grohotis si apare

mai la nord si mai jos. Se situeaza la 1980 m altitudine.

Lacul Zanoaga Stanei sau Taul Stanii se afla pe treapta inferioara a complexului

glaciar la altitudinea de 1950 m, avand 4900 mp si adancimea 1.5 m. Malurile sunt formate

din grohotis partial inierbat, iar emisarul orientat spre nord se stramteaza treptat dinspre

lac. Caracterul care-1 individualizeaza este blocul mare, stancos, de cativa metri cubi care

se afla in apa spre marginea estica.

Nae Popescu (1986) mai aminteste de Zanoagele Ursului, patru ochiuri de apa de

mici dimensiuni aflate la 2095 - 2100 m altitudine. De asemenea mentioneaza Zanoaga

Gemanarii la 2145 m altitudine, 0,01 ha si 5 m adancime dar care nu se mai observa.

Se poate observa insa urma unui mare lac aflat la nord-vest de Lacul Zanoaga Stanei

in care serpuieste un parau care, pe o portiune in forma de S, are albia lata si apa aparent

statatoare, amintind de vechiul lac.

Tot in caldarea Rosiile am evidentiat de curand un nou lac glaciar de forma aproape

circulara ascuns intre tufe de jneapan si grohotisuri, numit Lacul Mioarelor.

Cheile Jietului (Orasul Petrila)

Se intind pe circa 8 km lungime si sunt sapate in sisturi cristalinc Conserva habitate

de padure de foioase in amestec cu rasinoase precum si habitate de stancarii silicioase. in

plus peisajul este deosebit de spectaculos, valea fiind ingusta si intortochiata. Pe alocuri

soseaua (DN 7A) care insoteste paraul Jiet se strecoara pe sub surplombe. Paraiele care

dreneaza versantii cad in cascade. Cea mai mare cascada, Muncelul, se ofera privirii pe

malul drept. Rezervatia, in suprafata de 20 ha, a fost confirmata prin Legea 5/2000,

sectiunea III.

BIBLIOGRAFIE

-MUNŢII PARÂNG DIN COLECŢIA MUNŢII NOŞTRII

AUTOR NAE POPESCU

- MUNTII PARÂNG- PLEDOARIE PENTRU UN PARC NAŢIONAL

AUTOR GHEORGHE PLOAIE

FOTOGRAFII:

ASOCIAIAŢIA SCHI-TURISM MONTAN „PRO-PARÂNG” PETROŞANI