Studiul 2 pentru 14 octombrie 2017

„Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin

Isus Hristos.”(Ioan 1:17)

Deși datorită împietririi inimii (Marcu 10:5) vechiul legământ era exprimat în binecuvântări sau blesteme în funcție de modul în care era sau nu împlinită Legea; oamenii care au trăit sub acest legământ primeau mântuirea pentru credința lor în Mielul lui Dumnezeu care urma să moară în locul lor.

Făgăduințe mari: O viață mai bună ca și recompensă a

ascultării.

“Să păziți legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin

ele. Eu sunt Domnul!” (Leviticul 18:5)

Făgăduințe mai mari: Mântuirea prin credință

prin sângele lui Isus.

“Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți, prin

sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.” (Romani 5:9)

Creștinii iudei credeau că neamurile încreștinate vor împlini toate legile transmise prin Moise (și tradițiile fariseilor).

În Vechiul Testament, Dumnezeu a poruncit împlinirea a diferite tipuri de legi:

• Exemplu: Cele 10 porunci.Morale

• Exemplu: Jertfirea animalelor.Ceremoniale

• Exemplu: A nu se depăși delimitările terenurilor.Civile

• Exemplu: Carantina.Sanitare

• Exemplu: A lăsa neculese roade pe câmp pentru săraciDiverse

Pentru farisei, mântuirea nu putea fi obținută fără păzirea strictă a legilor.

“Câţiva oameni, veniţi din Iudea, învăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.” (Fapte 15:1)

În cartea sa către Romani, Pavel, a vrut să lase foarte clară ideea că mântuirea este un dar gratuit de la Dumnezeu oferit omului care are credință în jertfa răscumpărătoare a lui Isus.

Pavel învăța că nici măcar păzirea fidelă a celor zece porunci nu ne poate ajuta cu nimic în ceea ce privește mântuirea, însă trebuiesc împlinite ca și lege morală veșnică.

Mulțumită intervenției Duhului Sfânt, controversa cu privire la păzirea legii și a tradițiilor iudaice, care putea distruge biserica în formare a fost rezolvată într-un mod minunat.

A. Fariseii și-au expus punctul de vedere cu privire la convenabila idee ca neamurile convertite să păzească legea Vechiului Testament.

B. Pavel și Barnaba, sprijiniți de Petru, au informat convertirea neamurilor la evanghelie și și-au apărat ideea de a nu pune poveri iudaizante.

C. A avut loc un dialog deschis în adunare și s-a ajuns la o concluzie benefică tuturor.

Deși credincioșii iudei nu trebuiau să își impună regulile și tradițiile neamurilor, adunarea dorea ca neamurile să nu facă lucruri ce puteau fi

considerate ofensive de către iudeii ce erau uniți cu ei în Isus.

“Consiliul care hotărâse asupra acestei probleme era compus din apostoli și învățători, care se evidențiaseră în întemeierea bisericii creștine printre iudei și printre neamuri, și din delegați aleși din diferite locuri. Bătrânii din Ierusalim, cât și trimișii din Antiohia erau de față, și mai erau reprezentate și bisericile cele mai influente. Consiliul a hotărât, potrivit cu ceea ce le dictase judecata luminată și potrivit cu demnitatea bisericii întemeiate pe voința divină.

E.G.W. (Faptele apostolilor, cap. 19, pag. 196)

Ca urmare a dezbaterilor, ei au văzut cu toții că ÎnsușiDumnezeu răspunsese de la început la această problemă în discuție prin faptul că revărsase Duhul Sfânt asupra Neamurilor; și ei au înțeles că partea lor era aceea de a urma călăuzirea Duhului.”

În ciuda sfatului oferit de adunarea de la Ierusalim, unii învățători au continuat să insiste asupra punctelor lor de vedere, provocând astfel grave disensiuni în biserică.

Pavel, în scrisorile sale către Galateni și Romani, a înfruntat aceste mișcări, instruind biserica să nu creadă în aceste erori.

Să căutăm inspirația Duhului Sfânt pentru a neajuta să nu impunem celorlalți opiniile personalecare nu sunt de bază pentru mântuire și să nepăstrăm tari și de neclintit în doctrinele biblicefundamentale.