II. DATE GENERALE

1. Poziţia geografică

Comuna Saschiz din judetul Mures, ( partea centrala a Romaniei , in

Podisul Tarnavelor ), este situată la 20 km de Sighisoara, în bazinul

hidrografic al Tarnavei Mari , la poalele unor dealuri impadurite,. Comuna

Saschiz are in componenta sa 3 (trei) sate : Saschiz (resedinta de comuna),

Cloasterf si Mihai Viteazu. Legatura intre Saschiz si Mihai Viteazu se face

prin Drumul european E60, iar accesul in localitatea Cloasterf se realizeaza

prin DC 5 din E60. Comuna Saschiz se învecinează cu comuna Vânători, în

sud-vest- comuna Apold, iar în sud-est cu comuna Bunești (judeţul Brașov).

2. Date geomorfologice şi geologice generale

Comuna Saschiz face parte din unitatea geomorfologica Dealurile

Tarnavei Mari cu extensie din zona raului Tarnava Mare si pana la limita

sudica a judetului Mures.

Tipul predominant de relief este cel deluros, precum si cel de culoar de

vale. Dealurile au o desfasurare larga, fiind caracterizate prin pante line,

intr-o succesiune de terase, iar in zonele de interfluviu prezinta aspecte, in

general, de tesituri.

Înăltimea medie absolută variază în jurul valorii de 400 - 600 m, cu

adâncimi ale fragmentării de peste 200 m în unele locuri.

1

Ca urmare a eroziunii exercitate de micile pâraie şi torenţi din zonă,

întreaga regiune prezintă un aspect vălurit, compartimentat, în unele locuri

cu aspect de "pământuri rele", la care se adaugă o puternică degradare a

terenurilor manifestată prin alunecari.

Sub aspect litologic reprezentative sunt depozitele Badeniene (acestea

prezentand in baza orizontul tufului dacitic de Dej), cele apartinand

Sarmatianului, si cele Cuaternare. Holocenului ii sunt atribuite toate

depozitele care alcatuiesc terasele joase, cu altitudini relative intre 5-10 m,

depozitele de lunca si aluviuni recente.

3.Seismicitatea şi adancimea de inghet a zonei

Conform normativului P100-1/13 seismicitatea in comuna Saschiz este

de gradul VII, zona“E” avand ag = 0.12 - 0,16g ; Tc= 0,7s iar adancimea de

înghet data de STAS 6054- 77 este de 0,90 m.

III. DATE HIDROLOGICE SI HIDROGEOLOGICE

Principala apa curgatoare care strabate localitatea Saschiz, pe directie

sud-nord, este paraul Scroafa. Acest parau are un curs meandrat, favorizat de

inclinatia mica, iar de-a lungul timpului s-a adancit considerabil lasand in jur

o serie de terase aluviale si deluviale. Dupa ce paraseste localitatea Saschiz,

paraul Scroafa isi schimba directia de curgere spre NV si conflueaza cu raul

Tarnava Mare in aval de intersectia DN 13 cu DC 43.

2

Factorii climatici ai zonei influenteaza puternic cursurile de apa,

debitul acestora având caracter semipermanent. Cantitatea de apa ce se

scurge pe aceste parauri creste in perioadele mai ploioase din toamna si

primavara, precum si la topirea zapezilor.

In zona nu au fost mentionate revarsari ale paraurilor, insa in perioadele

ploioase vaile din zona deluroasa pot sa capteze apele din suprafata,

transformandu-se in adevarati torenti. Ca urmare a adancirii considerabile a

vaii Scroafei (3.00 – 7.00 m), nu exista riscuri in ce priveste revarsarea

acestui parau.

Singurele execeptii sunt zona de trecere spre strada Cetatii unde paraul

dezvolta o mica lunca putand pune in pericol strazile limitrofe si podul

subred din lemn, precum si la iesirea din sat, in zona tiganilor.

Apele subterane sunt reprezentate de izvoarele care isi au originea in zona

deluroasa si de panzele freatice create in jurul cursurilor de apa permanente.

Aceste panze freatice se dezvolta in cele mai noi formatiuni

cuaternare.

In zonele deluroase apele de infiltratie sau izvoarele sunt cantonate la

adancimi de 2.50 – 6.00 m, iar in zonele de terase acestea au fost intalnite, in

urma masuratorilor in fantani, la -3.00 – 4.00 m.

IV. DATE ISTORICE

Saschizul s-a dezvoltat pe structura unei aşezări neolitice, definindu-şi

o formă trainică de habitat în epoca bronzului. Prima atestare scrisă apare în

anii 1308-1310. În 1267 este atestată documentar localitatea Cloasterf (poss.

Praaed.Nicolai) şi în 1341 - Mihai Viteazu (Zoltan).

3

La sfârşitul sec. XV, în anul 1496 s-a ridicat Biserica evanghelică

fortificată. Turnul bisericii seamănă vizibil cu Turnul cu ceas din Cetatea

Sighişoarei. În cimitirul bisericii, pe unele pietre funerare sunt inscripţionări

vechi de sute de ani ( 1572, 1677 etc.). De menţionat este Biserica-cetate

evanghelică din Cloasterf (1521 - 1524), care in ciuda vechimii ei, este inca

in stare buna.

La aproximativ 1 km distanţă de sat, sus pe culmea dealului, la peste

500 m înălţime, se înalţă atinsă de trecerea veacurilor Cetatea săsească.

Construirea ei a început în secolul XIV. Zidurile înalte de 7 - 9 m şi cele 6

turnuri aveau menirea să apere populaţia Saschizului şi a satelor din jur în

timp de razboi.

Comuna mureşeană Saschiz se detaşează prin trăsături aparte. În zona

în care mitul lui Dracula este exploatat la maxim, Saschizul oferă prin

frumuseţea monumentelor sale de arhitectură o alternativă extraordinară şi

unică pentru turişti. Acest statut a fost recunoscut şi prin includerea comunei

pe lista de fortificaţii săseşti din patrimonial UNESCI, din anul 1999.

Saschiz apare menţionat documentar pentru prima oară în perioada

1305-1310. În anul 1419 figura ca oraş cu mai multe bresle, dintre care cele

mai vestite erau cele ale cizmarilor, tâmplarilor, olarilor şi zugravilor. Tot la

acea vreme existau deja şcoli, spital, baia comunală şi judecătorie.

La 12 mai 1678, oraşul Saschiz a intrat sub administraţia Sighişoarei printr-o

hotărâre a Dietei Transilvaniei.

Saschiz-ul este situat în partea de S-E Podişului Tîrnavelor, la poalele unor

dealuri împădurite, la 20 km de municipiul Sighişoara pe drumul european

E60 şi la 100 km de Brasov.

În prezent comuna este alcătuită din 3 sate (Saschiz, Mihai Viteazu şi

Cloasterf) şi are o populatie de 2. 048 locuitori.

4

În zonă au mai rămas doar cca. 70 de saşi, în marea lor majoritate persoane

în vârstă. Depopularea acestei localităţi a început după cel de-al doilea

război mondial prin deportarea în Rusia, imediat după război, a unei părrti

însemnate a populaţiei de origine germană, pe de o parte, şi prin emigrarea

în Germania în anii '80 pe de altă parte.

V. DATE CLIMATICE

Regimul temperaturii aerului se caracterizează prin valori medii an-

uale în jur de 8-9°C. Limita nordică a izotermei de 9°C corespunde aproape

în totalitate cu delimitarea nordică a teritoriului comunei Saschiz. Circulaţia

maselor de aer dinspre vest pe culoarul Târnavei Mari, o adevărată cale de

pătrundere spre centrul Depresiunii Transilvaniei, explică valorile ridicate

ale temperaturii aerului, valori de +8,2°C media anuală înregistrată la

Sighişoara.

Urmărind mersul anual al temperaturilor medii lunare, se constată că în

sectorul de podiş, luna cea mai rece este ianuarie, iar luna cea mai caldă este

iulie. Valorile medii înregistrate în luna ianuarie sunt în jurul valorii de -3°C

şi -5°C (Sighişoara -4,3°C), iar valorile medii ale lunii iulie sunt între +18°C

şi +20°C (Sighişoara +18,7°C). Media temperaturilor în funcţie de anotimp

are primăvara valori între +7°C şi +9°C, datorate invaziilor maselor calde

dinspre vest. Vara, media anotimpuală se încadrează între +16°C şi -rl9°C

(Sighişoara +18,7°C). Toamna, temperaturile aerului scad, înregistrându-se

o medie de +7°C şi +10°C. Iarna are valorile cele mai scăzute - 3°C şi - 6°C.

Cele mai mari creşteri de temperatură de la o lună la alta se produc între lu-

nile martie şi aprilie. Temperatura maximă absolută a fost de 38,1°C (înreg-

5

istrată în 7 august 1946 la Sighişoara), iar temperatura minimă a fost de -

31,4°C (înregistrată tot la Sighişoara în data de 13 ianuarie 1943). 

Aceste valori sunt deosebit de importante deoarece ele precizează limitele de

oscilaţie termică de pe teritoriul studiat. Numărul anual al zilelor cu îngheţ

este, în medie, de 110-130 zile. Numărul zilelor de vară oscilează între 65-90

zile.

Regimul precipitaţiilor atmosferice în aria de podiş (Podişul Vânători) aflată

în imediata apropiere a sectorului de culoar al Târnavei Mari, cu interferenţe

directe prin intermediul culoarului Şaeşului, beneficiază de un climat

temperat moderat. Cantităţile medii anuale de precipitaţii au valori de cca.

700 mm. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad la sfârşitul primăverii şi

începutul verii. Media de vară oscilează între 80-110 mm. La polul opus al

precipitaţiilor se află iarna, media fiind marcată prin valori cuprinse între 20-

50 mm. Cele mai uniforme cantităţi de precipitaţii cad în timpul toamnelor,

când mediile lunare sunt limitate între 40-60 mm.

Regimul vânturilor marchează, în general, o predominare a vânturilor de

vest (NV,V,SV). Zidul Carpaţilor reprezintă o barieră faţă de vânturile

anticiclonale reci dinspre est (Crivăţul). Se resimt curenţi locali dinspre

Munţii Harghitei. O pronunţată acţiune de canalizare a vânturilor, atât a

celor dinspre est, cât şi cele dinspre vest exercită culoarul Târnavei Mari,

unde roza vânturilor marchează o accentuată concentrare a frecvenţei pe

direcţia E-V, cu care concordă şi orientarea acestui culoar. Viteza vântului

este determinată de direcţia principală de bătaie a acestuia şi de condiţiile

locale de adăpostire aerodinamică. Viteza vântului este determinată de 2,3

m/s (din sectorul NV în Sighişoara). Cele mai frecvente vânturi cu viteze

ridicate apar în luna februarie şi ţin, cu intermitenţe, până la sfârşitul verii.

6

În concluzie, se poate spune că faţă de tiparul climatic general,

temperat moderat, caracteristicile reliefului (altitudine, pantă, expoziţie,

morfologie), ale vegetaţiei (formaţiuni erbacee sau forestiere) şi, în

subsidiar, hidrografia şi intervenţia omului au permis identificarea a

următoarelor categorii de topoclimate: de vale largă, de versant, de defileu,

de platou si forestiere.

VI. CERCETAREA TERENULUI

1. LOCALITATEA SASCHIZ

Zona deluroasa

Relieful ce înconjoară localitatea Saschiz este format în general din

sesuri relativ line (terase care sunt delimitate intre ele de abrupturi sau

taluzuri ondulate si framantate, uneori taiate de vai adancite) si zone colinare

cu pante mai inclinate si framantate (versantul stang al paraului Scroafa),

coline a căror altitudine este in jur de 400 - 500 m. Pe teritoriul comunei,

majoritatea gospodariile se gasesc in zona de terasa aluviala si terasa

deluviala, insa apar si in zona colinara si foarte putin in cea de lunca (terasa

inferioara). Toate dealurile sunt resturi ale unui podiş fragmentat de ape,

fracţiuni care s-au adâncit şi s-au ramificat în toate direcţiile până la

transformarea într-o regiune de dealuri, coline si terase ale acestora. Apa in

fantani apare la adancimea de -4.00 – 6.00 m fata de c.t.n.

Zona de terase aluviale si deluviale

Pe teritoriul localităţii în partea sudica, centrala si estica se desfasoara

aceste unitati geomorfologice cu pante line ce coboara spre parauri si zona

7

de lunca. In zona estica a localitatii, in spatele sirurilor de case aliniate la

DN 13 (E 60), trecerea de la zona de terasa deluviala la cea colinara se face

brusc prin taluzuri inalte (rape) de 3-6.00 m inaltime, existand un potential

risc de prabusire.

Nu sunt cunoscute fenomene de surpări şi alunecări de teren care să afecteze

zona.

Menţionăm faptul că delimitarea teraselor nu se face brusc, ci prin

trecerea treptată de la o unitate morfologică la alta.

Terasa inferioară (lunca) are o dezvoltare in general in lungul

cursulului de apa principal, paraul Scroafei.

Terasa inferioară ( zona de luncă ) se dezvoltă pe direcţie S– N a

localităţii şi se datorează în principal pârâului Scroafa, care drenează acest

teritoriu, toate apele de pe ambii versanţi fiind colectate de acest parau.

În zona de terasă inferioară apar putine gospodarii (2-3 case), la

iesirea paraului din localitate, in zona de tigani si la trecerea peste parau spre

strada Cetatii.

In general, zona de lunca nu prezintă riscul unor posibile inundaţii la

ploi puternice prin faptul ca locuintele sunt amplasate in zonele superioare.

Apa in fantani apare la adancimea de -1.50 – 4.00 m fata de c.t.n.

2. LOCALITATEA MIHAI VITEAZU

În cadrul acestei localităţi s-au identificat trei unităţi geomorfologice:

Zona colinară – deluroasă

Zona cu aspect deluros este reprezentata prin pante variabile de la 15º

- 30º si mai accentuate pe versantul drept al paraului Fischer ??? care sunt

acoperite de pădure.

8

Constructiile in aceasta zona geomorfologica se gasesc pe partea

stanga a DN 13 (E 60) (sens Saschiz – Bunesti). Apa in fantani, in acesta

zona deluroasa, a fost interceptata intre -1.40 – 2.40 m pe prima strada (as

putea sa-i zic strada 1) paralela cu paraul Fischer ??? si -2.40 – 3.40 m pe

cealalta strada, situata superior, perpendiculara pe DN.

Majoritatea locuintelor se gasesc amplasate in zona colinara, precum

si Biserica Ortodoxa.

Terasa deluviala este delimitată de DN in est si strada de la baza

taluzului in vest, aici intrand primul rand de case si gradinile acestora.

Nivelul apei in fantani a fost interceptat la – 3.20 – 3.60 m fata de c.t.n.

Terasa aluviala este prezenta pe o suprafata relativ mare, pana in

apropierea paraului Scroafei. In aceasta zona sunt cuprinse doua strazi cu

case putine, iar nivelul apei in fantani a fost identificat intre – 3.20 – 5.20 m

de la c.t.n.

Terasa inferioară (lunca) are o dezvoltare in general in lungul

cursulului de apa principal, paraul Scroafei.

3. LOCALITATEA CLOASTERF

Localitatea este amplasată intr-o zona colinara cu usoare zone de

terasa deluviala, iar la iesirea din sat se dezvolta o zona de lunca, in

apropierea paraului Cloasterfului, pe partea dreapta a sa. Valea

Cloasterfului imparte satul in doua si are o direcţia de curgere aproximativ

SV – NE, iar inainte de E60 conflueaza cu paraul Scroafa.

Zona colinară – deluroasă

9

Aceasta zona caracterizeaza malul stang al paraului Cloasterf si zona

SE a localitatii (in spatele gospodariilor) pana la iesirea din localitate (inspre

Daia).

Sunt foarte putine constructii care se gasesc in aceasta unitate

geomorfologica.

In urma deplasarii pe teren nu au fost identificate zone susceptibile la

alunecare.

Terasa deluviala are o dezvoltare mai mare inspre iesirea din sat (spre

DN), in partea de NE, precum si in spatele gospodariilor de pe malul drept al

paraului Cloasterf.

Nivelul apei in fantani a fost interceptat la – 3.20 – 3.60 m fata de c.t.n.

Terasa aluviala este prezenta pe partea dreapta a paraului, incluzand

majoritatea gospodariilor. In urma masuratorilor efectuate in fantani nivelul

apei a fost identificat intre – 1.50 – 2.70 m de la c.t.n.

i. Stratificaţia terenului

Analizând forajele executate pentru diverse obiective, profilele

geotehnice întocmite, precum şi datele geologice cunoscute din literatura de

specialitate, structura terenului pe unităţile geomorfologice delimitate se

prezintă astfel :

a). Zona colinară – deluroasă întâlnită pe toata aria comunei Saschiz

este constituită din depozite grosiere reprezentate prin prafuri

argiloase-nisipoase, nisipuri dispuse haotic cu intercalaţii argiloase –

nisipoase la diferite nivele, nisip argilos cu pietris, mediu indesat. In

zona centrala a localitatii Saschiz se gaseste o zona inalta, impadurita

10

(martor de eroziune) constituita din nisipuri mediu cimentate, precum

si gresii.

In general, la partea superioară a depozitelor întâlnim o pătură de

prafuri argiloase slab nisipoase, nisipuri prafoase iar pe pantele

versanţilor apar deluviile de pantă care se întrepătrund cu formaţiunile

aluvionare.

b). Zonele de terasa deluviala sunt dezvoltate in apropierea teraselor

aluviale ale pâraielor ce străbat localităţile.

Aceste terase sunt constituite din aluviuni în general fine (nisipuri

argiloase, prafuri argiloase nisipoase, uneori maloase, cenuşii –

gălbui, iar în adâncime nisipuri prinse în liant argilos – prăfos.

c). Zonele de terasa aluviala se dezvolta in apropierea vailor, al

caror curs s-a adancit considerabil (peste 3.00 m, uneori ajungand si la

8.00 m), si prezinta o alura asemanatoare luncilor. Pamanturile

specifice sunt prafuri argiloase nisipoase maloase, cenuşii – gălbui, iar

în adâncime nisipuri în liant argilos. Roca de bază – marna apare la

peste - 12.00 m adâncime.

ii. Fenomene de risc

Fenomene aparte intalnite in aceaste zone sunt alunecarile de teren

unde relieful prezinta pante de 10 - 250 si zonele inundabile.

Alunecari de teren recente nu au fost identificate pe teren, in urma studierii

si cartarii zonei celor 3 sate componente ale comunei Saschiz.

Insa, intre localitatile Saschiz si Cloasterf, au fost observate o serie de

formatiuni sub forma de movile (in literatura de specialitate se numesc

glimee) care amintesc de o alunecare de anvergura, petrecuta cu mai mult

11

timp in urma. Aceste pamanturi se prezinta intr-un echilibru relativ si cu

siguranta in momentul cresterii aportului de apa va determina “impovararea”

acestor strate, pierderea rezistentei versantului si implicit curgerea lor pana

la recapatarea unui nou echilibru.

“Alunecarile de teren constitue alaturi de cueste un fenomen morfologic cu

implicatii majore in peisajul Bazinului Transilvaniei, uneori acestea atingand

proportii neobisnuite, cum este cazul alunecarii de la Saschiz.

Fenomenele de alunecare a terenului si de dezvoltare a torentilor de toate

gradele se intalnesc frecvent si sunt conditionate atat de formele de relief, cat

si de structura interioara a acestora.”

Zonele inundabile sunt intalnite numai in preajma cursurilor de apa, insa

revarsarile sunt de mica amploare. In zona satului Saschiz au fost

identificate doua zone cu potential risc. Prima este in zona strazii Cetatii la

trecere peste parau pe un pod improvizat din lemn si in zona iesirii din sat, al

tigani. La Coasterf, la iesirea din sat spre DN 13 se remarca o zona mai

coborata cu potential risc de inundabilitate.

VII. CONDITII DE FUNDARE - RECOMANDARI

Având în vedere structura terenului şi caracteristicile fizico-mecanice

din fiecare unitate geomorfologică descrisă se recomandă următoarele:

Pentru terasele deluviale si aluviale construcţiile proiectate vor

respecta următoarele :

- adâncimea de fundare Df =– 1.00 m de la C.T.N.

- terenul de fundare va fi constituit din complex aluvionar – deluvial alcătuit

din argile prăfoase – nisipoase, nisipuri prăfoase – argiloase galbene vinete

12

uneori mâloase, moi, care au capacitatea portantă valoarea de bază Pconv

=120 – 220 KPa sarcini fundamentale.

Orizonturile prăfoase de suprafata vor fi protejate (în jurul fundatiilor) de

apele meteorice prin realizarea de trotuare etanse în jurul constructiilor si /

sau prin amenajări de suprafata (platforme impermeabile de beton drenuri de

suprafata etc). Nivelul pânzei freatice si al apelor de infiltratii din această

zonă nu pericliteaza eventuale subsoluri, insa se recomanda investigarea te-

renului cu atentie pentru orice fel de constructie.

Studiile geotehnice vor trebui să identifice, pe lângă nivelul freatic, si even-

tualele orizonturi cu continut ridicat de materie organică (maluri cu resturi

vegetale), cu potential lichefiabil nisipuri fine –prăfoase foarte umede la sat-

urate si/sau argile cu potențial PUCM (argile mâloase aflate deasupra

nivelului freatic).

Fundaţiile vor fi prevăzute cu centuri din beton armat la partea

superioară necesare preluării unor posibile tasări diferenţiate.

Se recomanda curatarea albiilor paraurilor si adancirea acestora, unde

este cazul, precum si realizarea unor diguri de pamat in apropierea lor pentru

a preintampina revarsarea.

Pentru zona colinară – deluroasă se va respecta adâncimea minimă

Df = -1.00 m de la C.T.N.

Terenul de fundare îl va constitui stratul de argile prafoase, prafuri

argiloase, nisipuri prăfoase – argiloase care au capacitatea portantă valoarea

de bază Pconv =160-250 KPa sarcini fundamentale. Se va acorda atenţie

stabilităţii terenului în zonă prin măsuri constructive corespunzătoare

(drenuri, ziduri de sprijin etc., dupa caz).

13

Pconv s-a calculat conorm STAS 3300/2/85 şi este valabilă pentru Df =2.00 m

şi B = 1.00 m. La proiectare se va ţine cont de normativ P-100/13 din

care rezultă faptul ca seismicitatea este de gradul VIII zona ”D” având a g =

0.16 – 0.20g, Tc = 0.7 s.

Adâncimea maxima de îngheţ este dată de STAS 6054/77 este de 1.00

m.

Prezentul studiu are un carcter general, realizând o macrozonare a conditiilor

geoconstructive si a riscurilor naturale asociate la nivelul amplasamentului.

Detaliile constructive si solutiile de fundare pentru fiecare obiectiv proiectat,

fiind alese în urma studiilor geotehnice ce vor fi realizate (conform legis-

latiei în vigoare) conditionate si de factorii tehnici ce caracterizeză obiec-

tivele proiectate.

14