STUDIU COMPARATIV ÎNTRE INFRACTIUNILE DE AMENINTARE SISANTAJ

Infractiunile de amenintare si santaj sunt incriminate prin art. 193 si respective art. 194 Cod penal, ambele reprezentând infractiuni contra libertatii psihice a persoanei,între ele existând unele asemanari dar si deosebiri, pe care vom încerca sa le subliniem.Infractiunea de amenintare , incriminata în art. 193 C.P., consta în fapta de a ameninta o persoana cu savârs i rea unei inf rac t iuni sau a unei fapte pagubi toare îndreptate împotriva ei, a sotului ori a unei rude apropiate, daca este de natura sa o alarmeze.

Infractiunea de santaj consta, potrivit art. 194 C.P., în constrângerea unei persoane prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva,daca fapta este comisa spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul. Fapta este mai grava când constrângerea consta în amenintarea cu darea în v i l e a g   a   u n e i   f a p t e   r e a l e   s a u   i m a g i n a r e ,  c o m p r o m i t a t o a r e   p e n t r u   p e r s o a n a amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata.

Din cuprinsul definitiei legale rezulta ca santajul, desi se îndreapta, în principal,împotriva libertatii morale a persoanei ca si amenintarea, spre deosebire de aceasta din urma, aduce atingere în subsidiar, si altor valori cum sunt patrimoniul ori integritatea corpora la sau sanata tea persoanei .

Observam, de asemenea , ca spre deosebi re de amenintare ,   santa ju l   se  mai  carac ter izeaza  s i  pr in  aceea  ca   faorul  urmares tedobândirea în mod injust a unui folos

Obiectul juridic generic este comun tuturor infractiunilor contra persoanei si îl cons t i tu ie   re la t i i lor   soc ia le  care  pr ivesc  apararea  persoanei  pr iv i ta   sub   to ta l i ta teaatributelor sale.

Obiectul juridic special (aseamanator în cazul acestor infractiuni) îl formeaza valorile sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de apararea libertatii persoanei sub aspectul libertatii psihice, împotriva faptelor care ar putea sa o îngradeasca, iar în cazul santajului a posibilitatii persoanei de a actiona dupa voia sa si a nu fi constrânsa prin amenintare sau violenta, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva.Cele doua infractiuni se aseamana , sub aspectul valorilor sociale lezate, înambele cazuri se aduce atingere

libertatii psihice a persoanei, cu deosebirea ca pe lânga starea de temere, de neliniste a victimei pe care o implica atât amenintarea cât sisantajul , acesta din urma mai presupune si un scop ilicit urmarit de faptuitor, acela de a obtine un folos injust. Pe lânga aceasta, infractiunea de santaj prezinta o gravitate mai  mare decât aceea de amenintare, întrucât se poate savârsi nu numai prin amenintare dar si prin actiuni violente exercitate asupra persoanei.

Spre deosebire de infractiunea de  amenintare , în cazul santajului sunt ocrotite, dar numai caobiect juridic special adiacent s i re la t i i le soc ia le care se refera la apararea avutului personal sau la apararea altor valori sociale dupa cum faptuitorul a urmarit obtinerea unui folos material sau de alta natura.

Obiectul material - în principiu nici infractiunea de amenintare, nici cea de s antaj nu au obiect material, actiunea faptuitorului fiind îndreptata spre lezarea unui drept personal si anume libertatea psihica a persoanei. Însa, în cazul în care infractiunea de santaj se produce prin actiuni violente, atunci va exista obiect material constituit din corpul victimei sau bunurile materiale asupra carora s-au exercitat actiunile violente

. Subiectul active nu es te de terminat de lege , putând f i or ice

persoana responsabi la (subiec t necalificat); fapta poate fi comisa si în participatie, sub toate formele sale.

Subiectul pasiv- la infractiunea de amenintare , este persoana amenintata cu savârsirea unui rau privitor la persoana sa, a sotului sau a unei rude apropiate; daca amenintarea este adresate unui grup de persoane vor fi tot atâtia subiecti pasivi si tot atâtea infractiuni câte persoane alcatuiau grupul. Nu va exista, însa, infractiunea de amenintare daca autorul se adreseaza  unei colectivitati sau unor persoane nedeterminate.În situatia în care subiectul pasiv are o anumita calitate determinate (ex.politist, procuror) amenintarea va fi absorbita ca element constitutiv al altor  infractiuni (de exemplu, al infractiunii de ultraj prevazuta în art. 239 Cod penal).

În cazul infractiunii de santaj , subiectul pasiv este persoana fata de care s-a exercitat amenintarea sau violenta. În situatia în care sunt mai multe persoane vatamate printr-o fapta unica de santaj, exista, ca si în cazul infractiunii de amenintare, tot atâtea infractiuni câti subiecti pasivi au fost victime. În amândoua cazurile, trebuie subliniat faptul ca, subiectul pasiv poate fi orice persoana care are capacitatea psiho-fizica de a simti presiunea psihica exercitata asupra sa.

 Elementul material  al laturii obiective a infractiunii de amenintare consta în

actiunea de amenintare a unei persoane, de insuflare a temerii ca va fi supusa unui pericol sau ca sotul ori o ruda apropiata vor suferi un rau. Modalitatile si forma în care se produce amenintarea n-au nici o relevanta, amenintarea poate fi orala sau scrisa, prin semne grafice, prin gesturi sau acte expresive, poate fi directa sau indirecta, explicitasau implicita, reala sau simbolica, fatisa sau ascunsa, dar pentru a avea relevanta penala, actiunea de amenintare trebuie sa aiba ca obiect savârsirea unei infractiuni,oricare ar fi aceasta, sau a unei fapte pagubitoare, indiferent de gravitate

O alta cerinta pentru existenta infractiunii este ca obiectiv, actiunea cu care faptuitorul ameninta sa fie apta de a produce o temere serioasa, sa fie de natura sa alarmeze victima. Caracterul amenintarii de a fi susceptibila de a alarma, se apreciaza concret, în functie de împrejurarile cauzei, de natura raului cu care s-a amenintat, de natura alarmanta a expresiilor întrebuintate, de personalitatea celui amenintat, de reactia acestuia în fata amenintarilor, etc .Raul cu care se ameninta t rebuie sa f ie in jus t . Nu va f i rea l iza t e lementa l material al infractiunii daca faptuitorul ameninta cu exercitarea unui drept în conditiile ori cu mijloace oferite de lege si nici daca amenintarea a fost determinata de conduit celui amenintat, iar producerea raului cu care se ameninta depinde de modul cum se va purta în continuare acesta.De asemenea, nu va exista amenintare daca autorul ameninta victima ca îi va deschide un proces, sau ca îl va denunta pentru o infractiune, ori ca va introduce o plângere la autoritati. Va exista însa elementul material al infractiunii chiar daca autorul,actionând dintr-un motiv licit, de pilda, ca sa-si încaseze o datorie, foloseste mijloace ilegale, de pilda, ameninta cu moartea pe victima

.În c az u l  I n f r a c  ti I u n ii I d e  s  a n t a j ,elementul material al laturii obiective consta înactiunea de constrângere, prin acte de violenta sau amenintare, a unei persoane ca sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva. Violenta si amenintarea trebuie sa constituie mijloace de a exercita o constrângere asupra victimei. Nu are importanta daca victima a cedat sau nu violentei sau amenintarii,este suficient ca actiunea faptuitorului în raport de conditiile concrete, de vârsta, experienta, de starea sanatatii victimei, sa fi fostsusceptibila de a exercita o presiune ori de a inspira o temere acesteia.Prin constrângere autorul trebuie sa urmareasca si sa determnine pe subiectul pasiv sa dea, sa faca, sa nu

faca sau sa sufere ceva. Nu are relevanta daca acel "ceva"are caracter patrimonial sau nepatrimonial

.În ceea ce privesteurmarea imediata-în cazul ambelor infractiuni - consta în însas i   savârs i rea  ac t iuni i de  amenintare  s i   în  crearea ,  pr in  aceas ta ,  a  unei   s ta r i  dealarmare a victimei

, cu  sublinierea faptului ca în cazul infractiunii de s antaj , subiectul pasiv, prin constrângerea declansata asupra sa, este pus în fata alternativei  de  a îndeplini pretentiile faptuitorului, ori de a suporta alte consecinte, ceea ce echivaleaza cu o îngradire a libertatii psihice a persoanei vatamate de a actiona dupa voia sa .Atâ t   în  cazul   inf rac   t iuni i  de  amenintare  c  â   t   s i  de  s  anta j   în t re   ac t iuneafaptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.În ceea ce priveste infractiunea de santaj nu exista o astfel de legatura daca persoana vatamata a simulat ca se afla într-o stare de temere serioasa, pentru a induce în eroare pe subiectul activ si a-l denunta.