Schimbarile climatice – o noua forma de amenintare la securitatea nationala

RealizatorProfesor coordonator

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari ameninţări asupra mediului, cadrului social şi economic.

Observaţiile indică creşteri ale temperaturilor medii globale ale apei şi ale oceanului, o topire extinsă a zăpezii şi gheţii şi creşterea globală medie a nivelului mării.

Este foarte probabil ca, în mare parte, încălzirea să poată fi pusă pe seama emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activităţi umane.

În decursul ultimilor 150 de ani, temperatura medie a crescut cu aproape 0,8ºC în general şi cu aproximativ 1ºC în Europa. Unsprezece din ultimii doisprezece ani (1995-2006) se numără printre cei 12 ani cu cea mai mare căldură înregistrată instrumental la suprafaţa globului (din 1850). Fără o acţiune globală de limitare a emisiilor, IPCC se aşteaptă ca temperaturile globale să mai crească cu 1,8 până la 4,0ºC până în 2100.

Schimbarile climatice – efectele asupra securitatii la nivel global

schimbările climatice reprezintă o ameninţare la adresa securitatii nationale (110 ţări din 155 – 71% dintre ţări)

schimbările climatice reprezinta o problema de mediu (32 de tari din 155 – 21% dintre tari)

Ţări care nu au definit problematica drept una de interes

(13 tari din 155 – 8% dintre tari)

Ţări pentru care nu există informaţie disponibilă (41 de tari

din 155 – 21% dintre tari)

Global Security Defense Index on Climate Change

http://americansecurityproject.org/ASP%20Reports/Ref%200121%20-

%20Global%20Security%20Defense%20Index%20P-Results.pdf

Majoritatea statelor (peste 100) au făcut fie o referinţă explicită la ameninţările de securitate create de schimbările climatice sau, indirect, prin problemele de securitate pe care le implică (ex. inundaţii, lipsă de resurse apă, poluare intensă, dezastre naturale, etc).

Multe dintre ţările care dispun de o structură naţională mai amplă de planificare în domeniul securităţii şi alocă mai multe resurse domeniului planificării precum SUA, Marea Britanie, China şi ţările scandinave, au introdus în mod specific schimbările climatice ca ameninţare la adresa securităţii naţionale în Strategiile lor naţionale de securitate, Cărţile Albe sau în alte documente oficiale.

Expertii in securitate nationala avertizeaza ca incalzirea globala ar putea pune capat globalizarii pana in 2040 pe masura ce natiunile vor incerca sa-si conserve resursele diminuate, pe fondul secetelor si a cresterii nivelului marilor.

Tarile bogate ar putea sa indeparteze si mai mult tarile sarace de lumea dezvoltata in urmatorii 30 de ani. Acestea din urma sunt cel mai mult afectate de consecintele schimbarilor climatice.

Schimbarile climatice vor duce la miscari interne fortate si la emigrari masive pe masura ce oamenii vor parasi regiunile fara rezerve de apa sau mancare. Ei vor trebui de asemenea sa se confrunte cu cresterea nivelului marilor, cu secete, inundatii si furtuni devastatoare.

In Romania, schimbarile climatice reprezinta factorul de mediu care poate genera riscuri cu efecte combinate la toate nivelurile securitatii. Apariţia schimbărilor climatice este posibilă din cauza acţiunii, deseori combinată, a factorilor naturali (eroziunea solului, ciclul hidrologic, sărăcirea surselor de apă) şi a celor induşi de activităţi umane (creşterea populaţiei, urbanizarea masivă, activităţi agricole necontrolate).

Considerând specificul mediului regional de securitate al României, cu precădere dimensiunile socio-economice, etnico-religioase, politice, prejudiciile aduse mediului pot contribui în mare măsură la: declanşarea unor calamităţi naturale, urmate de migraţii masive, necontrolate, de populaţie, care pot genera crize umanitare, soco-economice, urmate de apariţia unor conflicte violente.

Asia de Sud, Africa si Europa vor fi cele mai vulnerabile in fata migratiilor, mai ales a celor din tarile islamice. In Orientul Mijlociu, politica apei va stabili un echilibru cu raul Iordan, care creeaza o legatura psihologica cu interesele Siriei, Libanului, Iordaniei, Israelului si a Autoritatii Palestiniene.

Incalzirea globala ameninta securitatea Statelor Unite ale Americii pentru ca multe baze militare sunt vulnerabile in cazul in care nivelul apelor ar creste.

Practic nu exista instrument al politicii externe al Statelor Unite care sa nu fie vulnerabil la schimbarile climatice. Printre bazele militare americane ce ar putea fi afectate de un nivel mai inalt al apei se numara insula Diego Garcia din oceanul Indian, un centru pentru operatiunile militare desfasurate in Orientul Mijlociu, dar si Norfolk, Virginia, unde se afla sediul flotei atlantice a Americii.

Fenomenul este cel mai probabil in tari sarace din sudul Asiei si din Africa, adica regiunile cele mai expuse la fenomele asociate cu schimbarile climatice: inundatii, valuri de caldura, seceta. Desertificarea, ce ar putea afecta cel mai serios sudul Asiei, poate transforma regiunea intr-un centru al amenintarii teroriste.

Schimbarile climatice ameninta drepturile a milioane de oameni care risca sa-si piarda casele, hrana si apa curata daca guvernele nu intervin sa diminueze efectele.

In cadrul unei conferinte pe tema schimbarilor climatice si migratiei, oficialii Natiunilor Unite au avertizat ca cresterea nivelului apei, furtunile intense, secetele si inundatiile ar duce la fortarea oamenilor sa-si paraseasca locuintele si pamanturile, chiar permanent in unele cazuri.

Tarile au obligatia de a preveni si de a rezolva consecintele pe care schimbarile le au asupra drepturilor omului. Acest lucru include asigurarea locuintelor, salubrizarii, rezervelor de apa potabila si a accesului la informatie.

Dezastrele ecologice si lipsa resurselor naturale sunt, de mult timp, vazute ca factori ai relocarilor, spre exemplu in regiunea Darfur din Sudan, unde 2,5 milioane de oameni au fost alungati din locuinte din cauza conflictelor cauzate de accesul la apa.

Aproximativ 100 de milioane de oameni sunt in pericol sa isi piarda locuintele si mijloacele de trai daca nu vor fi luate masuri drastice pentru a fi protejate recifele de corali din sud-estul Asiei. Potrivit unui studiu al Fondului Mondial pentru Viata Salbatica, (WWF), acestea ar putea sa dispara in urmatoarele decenii din cauza numeroaselor schimbari climatice.

Triunghiul de corali existent in Indonezia, Filipine, Malaezia, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon si Timorul de Est, reprezinta 30% din recifele mondiale de corali, adapostind 35% din speciile de pesti care traiesc in astfel de zone. In cazul in care emisiile de carbon nu vor fi reduse intre 20 si 40% pana in 2020, temperaturile foarte mari ale oceanelor vor ucide vastele ecosisteme marine, plus jumatate din cantitatea de peste gasita in ele. 

O treime din circa 300 de milioane de oameni, care isi castiga in acest moment existenta din resursele naturale ale marii, ar putea fi obligata sa paraseasca zonele de coasta pentru a se reorienta spre alte locuri de munca..

Politici în materie de schimbări climatice

Ameninţarea schimbărilor climatice este abordată la nivel global de către Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC). Protocolul de la Kyoto al acesteia stabileşte obiective obligatorii de emisie pentru acele ţări dezvoltate care l-au ratificat, cum ar fi ţările membre ale UE. Acesta este doar primul pas către reducerea substanţială la nivel global a emisiilor, reducere care va fi necesară.

“Schimbările climatice reprezintă eşecul cel mai mare şi de cea mai mare amploare de până acum.”

Dl Nicholas Stern, Şef al Serviciului Economic al Guvernului Britanic şi fost economist şef al Băncii Mondiale, 2006

Politici mondiale

Obiectivul pe termen lung al UNFCCCeste „de a stabiliza concentraţiile de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care să prevină interferenţele antropice periculoase cu sistemul climatic. ” (Secretarul General

al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, 2007).  Protocolul de la Kyoto este un prim pas în realizarea acestui obiectiv. Acesta

stabileşte obiective de reducere a emisiilor pentru multe ţări industrializate, inclusiv majoritatea statelor membre ale UE, şi limitează creşterile de emisii în celelalte ţări:

Cele 15 state membre mai vechi ale UE au un obiectiv comun de reducere a emisiilor de 8% ,sub nivelurile din 1990, până în 2008-2012. Printr-un acord intern al UE, unora dintre statele membre ale UE le este permisă creşterea emisiilor, în timp ce altora li se recomandă reducerea acestora.

Majoritatea statelor membre noi au obiective de 6-8% faţă de anii lor de bază (în general 1990).

Statele Unite ale Americii, care au un nivel ridicat de emisii de gaze cu efect de seră, nu au ratificat Protocolul.

Se preconizează ca ţările să-şi realizeze obiectivul, în principal prin intermediul politicilor şi măsurilor interne. Acestora li se permite să îşi realizeze parţial obiectivele de reducere a emisiilor prin realizarea de investiţii în proiecte de reducere a emisiilor în ţările în curs de dezvoltare (Mecanismul de dezvoltare curată MDC) sau în cele dezvoltate (Aplicarea Comună). De asemenea, MCD este prevăzut a sprijini dezvoltarea durabilă, de exemplu prin finanţarea de proiecte de energie regenerabilă.

IPCC solicită reducerea emisiilor la nivel global cu aproximativ 50% până la jumătatea secolului 21. Aceasta implică o reducere a emisiilor cu 60-80% în ţările dezvoltate. Ţările în curs de dezvoltare cu emisii considerabile, precum China, India şi Brazilia, vor fi nevoite să-şi limiteze creşterea emisiilor.

Politicile Uniunii Europene

Multe ţări europene au adoptat programele naţionale destinate reducerii emisiilor. Diverse politici şi măsuri au fost, de asemenea, adoptate la nivelul UE prin Programul european privind schimbările climatice, de exemplu:

creşterea utilizării energiei regenerabile (eoliană, solară, de biomasă) şi a instalaţiilor de generare combinată a căldurii şi electricităţii;

îmbunătăţiri în eficienţa energiei, de exemplu în construcţii, industrie, aparate electrocasnice;

reducerea emisiilor de dioxid de carbon generate de autoturismele noi;

măsuri de reducere în industria producătoare; măsuri de reducere a emisiilor provenite din depozitele de

deşeuri.

Unele ţări membre ale AEM au elaborat Strategii naţionale de adaptare la schimbările climatice sau au început elaborarea acestora. Cartea verde a Comisiei Europene din 2007 privind „Adaptarea la schimbările climatice din Europa - opţiuni pentru luarea de măsuri la nivelul UE” se află în prezent sub consultarea părţilor interesate.

Bibliografie

http://www.eea.europa.eu/ro/themes/climate/policy-context

http://www.green-report.ro/ http://unfccc.int/2860.php http://ec.europa.eu/environment/climat/home_en.htm http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-07-

515_en.htm#38;format=HTML&38;aged=0&38;language=EN&38;guiLanguage=en

http://www.ipcc.ch/