CONCEPTUL DE STRES PSIHIC SI EFECTELE SALE N PLAN PSIHO-

COMPORTAMENTAL LA CADRELE MILITARE Arta suprem a rzboiului este de a nfrnge

inamicul fr lupte.

Sun Tsu Fenomen curent al vietii moderne, ca urmare a cresterii ritmului solicitarilor si variatiilor ambiantei, stresul are n armata si n deosebi pe cmpul de lupta o importanta nsemnata n influentarea negativa a moralului trupelor, n diminuarea capacitatii de lupta a militarilor si unitatilor.

Faptul ca, dupa aproximativ 60 de ani, notiunea de stress ramne operanta, o dovedeste impactul acestui concept asupra dezvoltarii stiintei, concretizat n volumul impresionant de date si studii n cele mai diverse discipline: biologie, medicina, psihologie, sociologie, filozofie, ecologie, etc. se constata proliferarea publicatiilor despre stres, estimate la 120.000 pna n 1981, aparitia unor reviste noi precum si publicarea unui mare numar de monografii.

Nevoia de a mbunatati calitatea vietii, de a scadea morbiditatea, a promovat stiinte interdisciplinare, cum este medicina comportamentala, unde disciplinele medicale mpreuna cu cele psihologice ncearca sa explice adaptarea umana si mecanismele sanatatii si ale bolii.

n contextul stiintei contemporane se constata ca exista cercetatori care accepta ideile lui H. Selye, unii le folosesc modificate, altii le considera ca ipoteze de lucru nedovedite iar alta parte le respinge sau le ignora. Putini sunt nsa cei care mai utilizeaza termenul de stress conform lui Selye.

Teoria stressului trebuie considerata drept o conceptie deschisa despre asimilari si achizitii noi, apte sa determine noi orizonturi de cercetare privind complexitatea inter relatiei om-ambianta si noi progrese n cunoasterea unor procese psiho-biologice precum adaptarea, homeostazia sau chiar mbatrnirea.

Cuvinte cheie:

- stress: sindrom constituit de exacerbarea dincolo de nivelul unor simple ajustari homeostatice a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice n legatura cu excitatia interna sau externa exercitata de o configuratie de factori declansatori (agenti stressori) ce actioneaza intens, surprinzator, brusc si/sau persistent si avnd uneori un caracter simbolic de amenintare, alteori un rol extern de favorabil pentru subiect (perceptie sau anticipati ca atare de subiect);

- comportament: conduita a unui subiect luat n considerare ntr-un mediu si ntr-o unitate de timp data. Comportamentul, care depinde att de individ ct si de mediu, are ntotdeauna un sens. El corespunde cautarii unei situatii sau unui obiect susceptibil sa reduca tensiunile (C.L. Hull) si sa satisfaca trebuintele individului. De la reflex, care tinde sa suprime excitatia, pna la nevroza, conceputa ca o reactie neadecvata la angoasa, toate comportamentele au o semnificatie adaptiva;

- cadre militare: cetatenii romni carora li s-a acordat grad de ofiter, maistru militar sau subofiter n raport cu pregatirea lor militara si de specialitate, n conditiile prevazute de lege. Cadrele militare sunt active cnd ocupa o functie militara.

Definirea conceptului de stress psihic

Termenul de stress a fost introdus de catre HANS SELYE si a fost definit ca fiind "raspunsul nespecific al organismului la actiunea externa a unor factori de natura variata". Conceptul a patruns n limbajul curent, cunoscnd o anumita diversificare a senssurilor, dar pastrnd o nota comuna a definitiei si anume valoarea sa nociva pentru fiinta umana amenintata cu perturbarea sau chiar pierderea homeostaziei sale psihice si biologice.

nca din 1950, HANS SELYE a utilizat acest termen pentru a desemna un ansamblu de reactii ale organismului fata de actiunea externa exercitata de un evantai de agenti cauzali, fizici si psihici. n cazul unei actiuni de mai lunga durata a agentului stressor, aceste modificari mbraca forma "sindromului general de adaptare" care cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice capabile sa asigure mobilizarea resurselor adaptative ale organismului n fata agresiunii care i ameninta integritatea.

Sindromul general de adaptare evolueaza n trei etape:

a. stadiul de alarma, care cuprinde doua faze:

+ faza de "soc" - n care apare reactie de tip "lupta sau fugi", cu scaderea rezistentei generale a organismului;

+ faza de "contra soc" - n care apare o mobilizare generala a fortelor de aparare, instalndu-se o stare de rezistenta cu caracter adaptativ;

b. stadiul de rezistenta specifica (de revenire) n care organismul pare ca s-a adaptat la situatie, comportndu-se relativ normal, dar cu persistenta modificarilor din stadiul de alarma;

c. stadiul de epuizare, care se dezvolta n cazul n care adaptarea nu mai poate fi mentinuta.

Caracterul putin riguros si ambiguitatea notiunii de stress a necesitat reformulari ulterioare. Astfel, completarea definitiei date de SELYE stressului, are n vedere faptul ca acesta este o reactie generala a ntregului organism cu participare neuro-endocrino-vegetativa ti ca el este declansat de agenti stressori variati (fizici, chimici, biologici, psihici). De asemenea, stressul este vazut ca o multicauzalitate: agenti stresori combinati sau cu actiune succesiva asupra organismului, genernd, pe de o parte reactii adaptative fiziologice ce pot determina modificari sau alterari organice, iar pe de alta parte, tulburari cu implicatii disadaptative comportamentale.

Pornind de la teoria cognitiva a stressului (elaborata de LAZARUS), se poate spune ca stresul apare datorita unui "dezechilibru biologic, psihic si comportamental dintre cerintele mediului fizic, ambiental sau social si resursele omului de a face fata acestor cerinte".(II)

Stresul reprezinta un examen al capacitatilor adaptative ale organismului din care acesta poate iesi cu acumulari cantitative si calitative capabile sa-i confere nvatarea unei aparari fata de viitoarele stressuri.

Nespecificitatea reactiei de stress are un caracter global de producere a reactiilor fundamentale din partea organismului, dar, totusi, exista si o serie de caracteristici specifice unor stressuri fizice, psihice sau biologice, ncepnd cu cele legate de specificul agentilor stressori si terminnd cu angajarea prioritara n stress a unor organe si aparate. Trebuie facuta distinctia ntre stressul psihic, care include raspunsuri mentale, emotionale si de comportament, si stressul fiziologic, care include raspunsuri predominant fizice.

Un loc aparte l ocupa stressul psihic - stressul determinat de agenti stressori psihici, dotati cu semnificatie negativa (distress) sau pozitiva (eustress).

O definitie mai larga este data de M. GOLU: stressul psihic reprezinta "o stare de tensiune, ncordare si disconfort, determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa, de frustrarea sau reprimarea unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte, aspiratii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme".

Totusi, este omis faptul ca si agentii fizici, chimici sau biologici pot sa reduca un stress psihic. Se poate vorbi despre stress psihic primar cnd el este rezultatul unei agresiuni n sfera psihicului (conflicte si suprasolicitari psihice mediate de stimuli verbali, dar si realizate prin concentrarea atentiei cu evocarea sau persistenta unor imagini, sentimente) si stress psihic secundar care este, de fapt, o reactie de nsotire ori chiar de constientizare a unui stress declansat de agenti stressori nepsihogeni, carora li se acorda o semnificatie de amenintare.

Aparitia la un anumit subiect a starii de stress psihic presupune, pe lnga reactii generale, si oarecum nespecifice (neliniste, iritabilitate) si existenta unei nuante strict individuale a simptomatologiei de stress. Aceste nuantari sunt conferite de semnificatia atribuita (imaginar, eronat sau realist) agentului stressor de catre subiectul agresionat, n virtutea unor particularitati cognitive ale sale, motivational - afective si volutionale, dar si n legatura cu conditiile concrete coexistente (situatia anterioara a subiectului), caracteristicile de bruschete, intensitate si durata ale agentului stressor, interferenta cu alte solicitari potential stressante etc.

Cele mai multe dintre stressurile psihice caracteristice civilizatiei contemporane sunt cele relativ minore, dar zilnice, n care perturbarile n plan afectiv se interfereaza cu suprasolicitarea mecanismelor de atentie (interferenta fortuita cu alti stimuli). Dar exista si situatii inductoare de stress psihic pe o perioada mai lunga, si care, actionnd n directii diferite, se constituie n veritabile constelatii de agenti stressori, care se adreseaza unor compartimente diferite ale personalitatii din sfera cognitiva, emotionala si volitionala si care au un ecou afectiv fluctuant, dar cvasicontinuu. Astfel de situatii pot fi: policalificarea, urbanizarea, divortul, etc. nu trebuie omisi din sfera agentilor stressanti agentii de natura fizica sau chimica (de exemplu: zgomotul sau noxele profesionale) si orice alti agenti stressori exogeni, care actioneaza si asupra psihicului, capatnd semnificatie negativa, de amenintare sau actionnd prin epuizarea sistemului nervos.

Putem afirma ca stressul psihologic este provocat de emotii prelungite datorate, n primul rnd, frustrarii, conflictelor, anxietatii. Exista stress de suprasolicitare, dar si stress de subsolicitare.

O serie de studii arata ca, pe primele locuri se situeaza problemele fiind serviciul, dificultatile financiare si preocuparile privind familia, n aceste cazuri tulburarile asociate stressului fiind cefalee, insomnie, simptome gastrointestinale. Conform unui studiu efectuat n Australia, un procent destul de mare de persoane cu vrste cuprinse ntre 15 si 24 ani se prezinta la medic pentru nivele crescute de distress. n majoritatea cazurilor, desi sunt afectati de stress, fie persoanele nu apeleaza la medic, fie medicii de familie nu iau n considerare aceste aspecte.

Un stress moderat antreneaza si stimuleaza vitalitatea organismului.

Caracterul nociv la stressului apare atunci cnd degradarile produse sunt prea ample, depasind capacitatile adaptative ale organismului.

n concluzie, trebuie subliniat, referitor la relatia dintre stressul psihic si adaptarea organismului la mediul complex al epocii contemporane (poluat si suprasolicitat), faptul ca stressul psihic este o reactie a organismului cu intentie adaptativa, care se realizeaza cu eforturi mari, capabile sa lase n urma procese de uzura sau chiar leziuni la diferite nivele.

Natura agentilor stressori si vulnerabilitatea la stress

Agentii stressori psihici, sunt n marea lor majoritate stimuli verbali (incluznd si limbajul interior) si sunt vehiculati pe cai nervoase la si de la cortexul cerebral. Semnificatia lor pentru individ i diferentiaza net de toti ceilalti agenti stressori. Daca am considera agentii stressori inductori ai unui stress psihic ca fiind capabili sa-l declanseze n mod implacabil la orice individ, atunci am putea asista la o uniformitate de reactii comportamentale n colectivitatea umana. Dar o caracteristica a acestor agenti este tocmai caracterul lor probabil de a produce psihic, validat numai de semnificatia de amenintare, prejudiciu, nocivitate n general, pe care le-o ofera subiectul agresionat.

De asemenea, unul si acelasi eveniment stressor psihic nu produce de fiecare data un stress psihic la acelasi individ, att din cauza dispozitiei de moment, ct si semnificatiei diferite ce i se confera n momentele respective.

Astfel, principalele circumstante de aparitie a stressului psihic prin interactiunea agentilor stressori cu particularitatile psihofizice ale subiectului sunt urmatoarele:

- circumstante care surprind individul nepregatit pentru a le face fata: lipsa de antrenament, incapacitate fizica si intelectuala de moment sau de fond;

- n cazul n care miza este foarte mare, cnd un raspuns favorabil ar avea consecinte importante pentru individ, n timp ce esecul (incapacitatea de a raspunde eficient la situatia solicitata) are un efect nociv permanent, accentund stressul psihic;

- situatiile de solicitare sau stimulare neadecvata, prin suprancarcare cu sarcini multiple si n conditii de criza de timp;

- situatiile de subsolicitare (monotonie, lipsa de informatie, lipsa de activitate, izolare, subsolicitare emotionala);

- perceperea de catre subiect a unei amenintari reale sau imaginare;

- aparitia unui obstacol (bariera fizica sau psihologica) n calea activitatii, resimtita ca un sentiment de frustrare;

- situatiile conflictuale propriu-zise;

- presiunea grupului social (favorabila sau nefavorabila) poate fi generatoare a temerii de esec sau de dezaprobare;

- perturbari de catre agentii fizici (termici, zgomot, vibratii), chimici sau biologici (boli somatice) care pot scade rezistenta adaptativa a organismului, inclusiv n sfera proceselor psihice.

n ceea ce priveste particularitatile parametrilor de apreciere a efectului agentului stressor (intensitate, durata, repetabilitate) trebuie subliniat ca exista o mare variabilitate n aceasta privinta. Agentii stressori au un caracter potential stressant genernd totusi stress psihic numai n anumite conditii, chiar daca unii dintre ei ar fi capabili sa declanseze un astfel de sindrom la majoritatea indivizilor.

O trasatura importanta specifica stressului psihic raportata la agentul stressor cauzal, constituie caracterul anticipativ al stressului psihic fata de impactul cu un anumit eveniment sau circumstante generatoare ale unor consecinte ce ameninta echilibrul psihic al subiectului. Un exemplu elocvent n aceasta privinta l constituie stressul psihic reprezentat de situatiile de examen, cnd aceasta mprejurare este evaluata ca generatoare posibila de consecinte dezastruoase, deci reprezentnd o amenintare pentru viitorul apropiat sau ndepartat al subiectului n cauza.

Referitor la contextul actiunii agentilor stressori, o caracteristica generala o constituie noutatea stimulului care, din punct de vedere calitativ reprezinta o surpriza. De asemenea bruschetea agentului stressor gaseste psihicul subiectului nepregatit pentru a face fata adecvat fara stress. La fel, persistenta stimulului produce o intrare a ntregului organism ntr-o stare de activare difuza, dezorganizatoare n anumite cazuri.

Semnificatia stimulului care produce stressul psihic este elementul cel mai caracteristic pentru orice agent stressor. De regula, ea este negativa, chiar daca subiectul o apreciaza astfel n mod eronat, mbracnd caracterul unei stari de amenintare (cnd este anticipata ca atare sau prin efectele sale ulterioare) si putnd avea caracterul unei perturbari a starii de confort sau echilibrului adaptativ psihic. n acest caz apare distressul, termen ce se suprapune peste sfera notiunii de stress. Dar nu trebuie ignorati nici stimulii cu semnificatie pozitiva pentru subiect, stimuli ce determina eustress - adica stress pozitiv, cu efecte favorabile asupra organismului.

n producerea unui stress psihic, un rol important l are repercursiunea emotionala particulara a stimulului - stressul perceput, care reprezinta semnificatia individuala, subiectiva pe care diferite persoane o acorda aceluiasi eveniment.

Referitor la intensitatea si durata actiunii agentilor stressori, ca si la repetabilitatea lor, se constata ca, actiunea brutala a unui agent stressor, de obicei de scurta durata este mult mai evidenta dect cea exercitata discret dar repetitiv sau cvasicontinuu de excitanti minori (acestia realiznd stressuri cotidiene de natura foarte variata prezente n existenta fiecaruia, att n mediu profesional ct si n cel familial).

Parametrii de actiune ai agentilor stressori (prezentati anterior) determina generarea unor stressuri psihice cu caracteristici ce variaza pe o paleta larga. Astfel se diferentiaza:

- stressuri psihice provocate de agenti stressori cu semnificatie majora pentru individ prin consecintele sale sau de situatii stressante cu caracter de schimbare (asa cum sunt cele sintetizate n Scala Holmes si Rahe);

- stressuri psihice zilnice generate de agenti stressori de mica intensitate, dar cu durata prelungita sau frecventa de aparitie crescuta (stressuri minore, dar cotidiene).

Rasunetul acestor tipuri de stressuri este diferit. Acesta poate fi explicat prin faptul ca unele persoane prezinta o anume vulnerabilitate la stress (constitutionala sau dobndita) n plan psihic la actiunea stressorilor minori, banali, si au o receptivitate psihica crescuta fata de stressorii psihogeni care este capabila sa conduca la aparitia stressului psihic.

Pentru stressul psihic, agentii stressori sunt rareori unici, de regula multipli, actionnd ntr-o veritabila configuratie situationala si realiznd prin actiunea cu subiectul n cauza, o "situatie stressanta" adica situatie cu potential stressant.

Deci, cel mai adesea exista constelatii de agenti stressori de natura vartiata, determinnd veritabile situatii stressante polimorfe, ca de exemplu: desfasurarea unei activitati fizice ntr-un ritm neadecvat (si cu o durata prelungita) pe fondul unei stari negative generata de o discutie n timpul acestei activitati, concomitent cu perturbari senzoriale, (ca de exemplu variatii ale intensitatii luminii, zgomot de fond) si n conditiile unei mbolnaviri de natura infectioasa (gripa, hepatita).

Agentii stressori capabili sa declanseze un stress psihic sunt de natura variata, nefiind obligatoriu numai stimuli psihici. Putem face o clasificare a agentilor stressori dupa cum urmeaza:

n functie de numar:

agenti stressori mici;

agenti stressori multipli.

Dupa caracterul dominant al actiunii:

agenti stressori principali;

agenti stressori secundari, de interferenta.

Dupa numarul indivizilor afectati:

agenti stressori cu semnificatie strict individuala;

agenti stressori cu semnificatie colectiva, de grup;

agenti stressori cu semnificatie generala (pentru orice individ).

Dupa natura agentilor stressanti:

fizici (de exemplu: sonori, vibratori, luminosi);

chimici (de exemplu:noxe chimice cu actiune toxica asupra sistemului nervos central);

biologici (de exemplu: anumite boli ale individului sau disconfort somatic al individului);

psihologici.

De cele mai multe ori agentii stressori au o semnificatie electiva pentru subiect, si o mare rezonanta afectiva, adesea nociva. Validarea potentialului stressant al agentilor stressori se face tocmai prin acordarea unei semnificatii majore pentru subiect capabila sa-i perturbe acestuia echilibrul emotional.

Totusi, exista stressuri psihice de suprasolicitare intelectuala n care efortul mintal intens si prelungit actioneaza stressant n absenta oricarei semnificatii neplacute.

Modificari psiho - comportamentale. Caracteristice stressului psihic

Stressul psihic determina manifestari psihice (cognitive si afective cu exprimare comportamentala) si tulburari functionale (psihosomatice), cu repercursiuni asupra organismului.

Modificarile psiho-comportamentale ce caracterizeaza stressul psihic sunt urmatoarele:

- modificari cognitive: scaderea atentiei, concentrarii, memoriei, blocaj ideational, dezordine ideativa, scaderea imaginatiei, vigilentei, supraaprecierea sau subestimarea dificultatilor, nencredere n sine sau stima exagerata de sine;

- modificari afective: iritabilitate, enervare, furie, mnie, nerabdare, neliniste, anxietate, teama, apatie, nemultumire, plictiseala, tristete, sentimentul inutilitatii (n distress) sau bucurie, rs, satisfactie (n eustress);

- modificari comportamentale:

+ ca manifestare sau exteriorizare a modificarilor psihice: nchiderea n sine, refuzul de a munci, evitarea responsabilitatilor, ntrzieri la serviciu, neglijarea aspectului fizic, probleme legale (datorii, amenzi, violenta necontrolata);

+ de tip conservator: consum de cafea, alcool, fumatul, exces de medicamente tranchilizante.

nsa gama tulburarilor psiho-comportamentale din stressul psihic este mult mai larga si nuantata, fapt care este strns legat de natura agentului stressor, ca si particularitatea personalitatii individului stressat, dar si de conditiile concrete conjuncturale n care se instaleaza stressul psihic.

Un rol deosebit n aparitia si amploarea stressului psihic l au particularitatile genetice afective, cognitive, motivationale si volitionale ale subiectului respectiv, modelate de experienta sa de viata familiala si profesionala, incluznd evenimente psiho-traumatizante anterioare. Toate aceste particularitati ale personalitatii, modelate de biografia individului, plus o serie de afectiuni somatice debilitante pentru sistemul nervos sunt implicate n raspunsul individului la un stressor psihic potential, contribuind la conferirea unei semnificatii nocive, imaginare sau reale capabila sa conduca la intrarea n starea de stress psihic.

La aparitia unui agent stressor se declanseaza o stare de tensiune emotionala generatoare de anxietate; n cazul n care actiunea agentului stressor persista fara un raspuns adecvat sau este evaluata ca devenind si mai amenintatoare, atingnd asa numitul "prag de stress", prin perceperea pericolului si orientarea subiectului pe doua directii: "spre sarcina" (cautnd rezolvarea situatiei create de agentul stressor) si "spre sine" (tinznd sa pastreze echilibrul psihic initial, amenintat de eventualul esec). Dincolo de acest prag al stressului psihic, daca agentul stressor persista, se nregistreaza, ntr-o prima etapa, o mobilizare cu efect adaptativ, caracterizata prin ameliorarea performantelor. ntr-o a doua etapa, se nregistreaza raspunsuri deteriorate prin scaderea performantelor, rigiditatea actelor adaptative si incapacitatea de valorificare a experientei anterioare.

n aceasta optica, modificarile psiho comportamentale dintr-un stress psihic cronic sau frecvent repetat cu pauze relativ reduse se pot croniciza sub forma unor tulburari nevrotice, izolate sau sistematizate (veritabile nevroze), instalndu-se un cerc vicios ntre simptomatologia nevrotica si stressul psihic.

De fapt, ntre o solicitare considerata ca moderata a mecanismelor de adaptare la mediu si una care sa reprezinte un stress, exista o zona de tranzitie care nu este ntotdeauna usor de demarcat, iar stressurile moderate care nu produc efecte lezionale asupra organismului au un efect benefic, antrennd si stimulnd vitalitatea organismului si rezistenta la stressuri ulterioare.

Conform parerii unor autori, stressul n cantitati mici nu dauneaza, ba mai mult, se poate spune ca "adauga sare si piper" vietii. Fiecare ar trebui sa si gaseasca nivelul adecvat de stress si resursele necesare pentru a depasi consecintele nedorite ale acestuia.STRESUL POSTTRAUMATIC, un alt punct de vedere

Motto: "Stresul posttraumatic este tulburarea unui bun militar, care a fost in razboi in numele natiunii".

Vorbim de prea multe ori in termeni medicali si impersonali despre ce inseamna stresul posttraumatic, care sunt simptomele si tratamentul recomandat. Vorbim de prea multe ori despre boala si mai putin despre sufletul soldatului care a trecut prin razboi. Si de prea multe ori, veteranii si problemele emotionale devin doar statistici

Cauze

Se considera in mod eronat ca trauma ar fi responsabila pentru debutul tulburarii de stress posttraumatic insa reprimarea si negarea emotiilor sunt de fapt cauzele majore ale aparitiei TSPT. Trauma poate conduce catre tulburarea acuta de stress dar nu in mod necesar catre TSPT.

Doi factori sunt critici pentru amplitudinea raspunsului TSPT: primul si cel mai evident este intensitatea traumei initiale. Al doilea factor, mai putin evident dar absolut vital, este natura structurii sociale de suport disponibila pentru persoana traumatizata. Severitatea, incidenta si consecintele TSPT cresc sau descresc in functie de contextual social inconjurator. Desi TSPT poate fi o consecinta a luptei, societatea ii poate ameliora conditiile. Numindu-ne soldatii "eroi" sau "mercenari", ar putea face o mare diferenta in revenirea lor acasa.

Simptome

Cosmarurile si flashback-urile soldatilor nu sunt simple simptome ale tulburarii, sunt incercari spontane ale psihicului de a dobandi catharsis-ul si de a se vindeca. Cheia este de a incuraja catharsis-ul intr-un cadru securizant, printre camarazi de incredere.

Veteranii de obicei isi folosesc defensele pentru a evita durerea. Dezvoltarea unui comportament sexual exagerat reprezinta un alt exemplu despre cum soldatii incearca sa contrabalanseze moartea pe care au vazut-o atata timp. Ei sunt atat de imprintati cu moarte incat au nevoie de sex pentru a simti din nou atingerea vietii.

Bataile, excesul de alcool, intrecerile auto, sexul compulsiv, sunt cateva mijloace prin care soldatii incearca sa reproduca intensitatea produsa de razboi. Relatarea compulsiva a povestilor de razboi poate deveni pentru ei o cale de a evita, mai degraba decat a accesa emotiile. Aceste povesti trebuie spuse intr-un mod care sa transfere greutatea morala a evenimentului, de la individ la comunitate. Veteranii au nevoie de persoane care sa incurajeze aprofundarea povestirii, pentru ca ei pot intelege intelectual ce s-a intamplat insa emotional pot nega, relatand astfel detaliile evenimentului la nesfarsit dar neexperimentand eliberarea emotiilor asociate, lucru esential in recuperarea din TSPT.

Interventie

Interventia timpurie este cruciala in succesul tratamenului, pentru ca reduce tensiunea acumulata,impiedica instalarea sindromului posttraumatic, evita fixarea reactiilor patologice.

Traim intr-o epoca a interpretarilor si interventiilor biochimice pentru probleme psihologice. In acest climat, multi medici accentueaza faptul ca trauma rezulta din dezechilibre biochimice si functionare neurologica defectuoasa.

Tratamentul doar cu medicamente nu transforma TSPT, poate doar sa controleze sau sa usureze unele simptome iar controlul simptomelor ramane dependent de regimul medicamentos. In cel mai bun caz, medicatia poate doar sa intarzie inevitabila confruntare cu durerea, suferinta si vina, ingropate adanc in suflet. Soldatii doresc sa vorbeasca despre cosmarurile lor, despre amintiri si prietenii morti decat sa fie intrebati cum le merge medicatia. Ei au nevoie sa fie ascultati de un terapeut atent si suportiv care sa-i ajute sa-si aminteasca trauma, sa o accepte si sa proceseze gandurile si emotiile negative. Exista cazuri cand terapeutul (cu siguranta un novice) a sfatuit militarul sa nu-si aminteasca trauma pentru a evita stresul. Acest lucru poate doar sa blocheze amintirile in suflet iar fara a dezvalui razboiul ingropat, persoana nu este pregatita sa mearga mai departe. Sa consiliezi militarii sa evite stresorii sau sa foloseasca medicamente pentru a masca simptomele are un efect contrar, acela de a lasa trauma ingropata in suflet si nu de a o indeparta ori a o reduce.

Ca si in cazul povestirilor despre razboi, transferul de responsabilitate de la individ la grup poate aparea in parte prin psihoterapie. In terapia traditionala, punctul de vedere prevalent este ca vindecarea apare daca terapeutul ramane detasat emotional de viata si povestea clientului. In opinia unor autori , terapia cu veteranii de razboi este opusa: daca terapeutul mentine detasarea, povestea ramane doar povara pacientului. Terapia devine eficienta cand terapeutul poate afirma ca este angajat personal in povestea soldatului si accepta sa preia o parte din responsabilitatea colectiva.

"Inapoi in lumea reala"

Intoarcerea acasa reprezinta astazi un proces destul de brusc in care soldatii care si-au finalizat misiunea, se intorc "inapoi in lumea reala" deseori la o distanta de cateva zile de ultima lor lupta. Acum au nevoie sa se readapteze la un mediu total schimbat, la o noua lume in care nimic nu este asa cum ei au trait pentru atata timp. La figuri zambitoare care nu stiu cum arata razboiul si nu stiu ca in urma cu putin timp, persoana din fata lor si-a vazut probabil prietenul murind sau o alta atrocitate a razboiului. Ei se confrunta cu o diferenta enorma intre lumi si cateodata simt ca nu se mai pot adapta "acasa". Cativa dintre ei se intorc in razboi pentru ca aceea este realitatea careia simt ca apartin cu adevarat

BIBLIOGRAFIE :

1. Manea M. - Psihologie medicala, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002.

2. McKelvey R.S., Pfaff J.J., Acress J.G. - The relationship between chief complaints, psychological distress and suicidal ideation in 15-24 -year -old patients presenting to general practitioners, Med. J. Aust. 2001, 175.

3. Schulberg H.C., Burns B.J. - Mintal disordes in primary care: epidemiologic, diagnostic and treatment research directions, Gen Hosp. Psychiatry, 1998, 10, 79-87.

4. Stirling A.M., Wilson P., McConnachie A. - Deprivation, psychological, distress and consultation length in general practice, B.J. Gen Pract. 2001, 51, 546-460.

5. Freeling P. - Health outcomes in primary care: an approach to the problems, Fam. Practice, 1985, 2.

6. Goodrick, G.K., Kneuper S., Steinbauer J.R. - Stress perceptions in community clinic: a pilot survey of patiens an psysicians, Journal of Community Health, Aprilie, 2005.http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0020138312004585http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0887618514001285http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0022395614001101http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0740547214002256