5. Stima de sine. Sentimentu de Autosuficiență.

La terminarea acestui capitol infirmiera va fi capabilă să:

o Indentifice conceptual de stimă de sine.o Indentifice elementele care concur la formarea imaginii de sine.o Recunoască importanței stimei de sine în dezvoltarea imaginii de sine.

Indentificarea conceptului de stimă de sine. Indentificarea elementelor care concură la formarea imaginii de sine.

Imaginea de sine este ansamblul ideilor pe care un individ le are despre el insuși, inclusive despre rolul său (profesie, clasă socială ), despre trăsăturile de character si corpul său. Prin urmare, nu există o singură imagine de sine, ci mai multe. Imaginea de sine se formează prin comparația cu alte personae.

Imaginea de sine se exprimă prin trei elemente:

o Informații despre sine ( cunoștințe referitoare la sine și la evenimente în care ne-am implicat).

o Autoprezentarea ( component comportamentală, de oferire către cei din jur a unei imagini pozitice despre noi înșine).

o Stima de sine.

La formarea imaginii de sine concur o serie de elemente:

Indentificarea intereselor. Indentificarea priorităților. Informații verbale și nonverbal primite de la alte personae. Analiza aspirațiilor și scopurilor. Analiza valorilor personale. Observarea propriilor gânduri, emoții, comportamente.

Un rol foarte important în dezvoltarea stimei de sine îl are stabilirea de scopuri realiste.

Există ope mari categorii ce trebuie investigate pentru a avea o imagine asupra nevoilor și dorințelor personale, acestea sunt:

Scopuri material Familia și prietenii Sănătatea Scopuri creative Scopuri spiritual Dezvoltarea emoțională și psihologică.

Există și o serie de obstacole în atingerea scopurilor stabilite, acestea sunt:

Cunoștințe insuficiente Managementul deficitar al timpului Planificarea insuficientă Scopuri nerealiste Teama de eșec Teama de success conform mottoului: “Cu cât urci mai sus cu atât vei cădea mai

mult.”

Stima de sine - Sentimentul de autosuficiență:

Stima de sine și de încredere în sine nu trebuie confundate cu sentimentul de autosuficiența.

Sentimentul de autosuficiență se caracterizează prin următoarele cionvingeri:

Sunt o persoană extraordinară. Tuturor le place să mă asculte. Ceilalți /(colegi) au mai multe de învățat de la mine. Întotdeauna știu ce am de făcut. Am gusturi perfecte.

!!!!!!!!!!!! De ținut minte:

Imaginea de sine este ansamblul ideilor pe care un individ le are despre el însuși, inclusive despre rolul său ( profesie, clasă socială) despre trăsăturile de character și corpul său.

Nu există o singură imagine de sine, ci mai multe. Imaginea de sine se formează prin comparația cu alte personae.

Un rol foarte important in dezvoltarea stimei de sine îl are stabilirea de scopuri realiste.

6.LIMBAJUL RESPONSABILITĂȚII CA MODALITATE DE AMELIORARE A COMUNICĂRII. MODALITĂȚI DE ABORDARE A COMUNICĂRII

DEFECTUOASE.

La terminarea acestui capitol infirmiera va fi capabilă să:

o Înțeleagă și utilizeze limbajul responsabilității.o Cunoască modalități de abordare a comunicării defectuoase.o Cunoască modalități de recunoaștere/ abordare a deficitului de comunicare

Limbajul responsabilității ca modalitate de ameliorare a comunicării.

Limbajul responsabilității este acea formă de comunicare prin care îți exprimi propriele opinii și emoții, fără a ataca interlocutorul. Prin această formă de comunicare se încearcă evitarea criticii a etichetării respective a moralizării interlocutorului, focalizând conversația asupra comportamentului și nu asupra persoanei.

Limbajul responsabilității utilizează TREI componente:

1. Descrierea comportamentului. Exemplu: “ Când nu îmi răspunzi la telefon...”

2. Exprimarea propriilor emoții și sentimente ca și consecință a comportamentului interlocutorului.

Exemplu: “mă sperii…”

3. Formularea consencințelor comportamentului asupra propriei persoane. Exemplu: “ pentru că cred că ți s-a întâmplat ceva rău.”

Exprimarea la persoana a doua- TU – (Exemplu: “ Iar nu ai dus analizele la laborator, la timp!”), implică judecarea interlocutorului și întrerupe comunicarea datorită reacțiilor defensive pe care le declanșează, în schimb, mesajele la persoana întâi, adică limbajul responsabilității , sunt focalizate pe ceea ce simte persoana care comunică și pe comportamentul persoanei cu care comunică, fără a face evaluări sau atacuri la persoană.

Modalități de abordare a comunicării defectuoase.

Relațiile interpersonale joacă un rol determinat în viața fiecăruia. Cine nu are experiența unei zile stricate din cauza remarcii jignitoare a unui coleg, prieten sau apropiat? Și în acest domeniu rar se întâmplă ca timpul să aranjeze lucrurile. Păstrăm în noi frustrări, ofense, ranchiune și intima, cu atât ea ne afectează mai mult.

Principalele caracteristici ale unei comunicări defectuoase:

Atacul la persoană: condamnați persoana în loc să-I criticați acțiunile și comportamentele care vă supără.

Apărarea : precepeți reproșurile care vă sunt făcute ca un atac la persoană și mai curând vă apărați, printr-o respingere globală, sau un contraatac , decât să vedeți dacă reproșurile sunt cât de puțin justificate.

Infalibilitatea: viziunea Dvs. asupra problemei este cea mai bună și nu acceptați nici o discuție.

Sentimentul nedreptății: sunteți ferm convins că aveți dreptate și că sunteți victima nedreptății.

Emetismul: vă disimulați sentimentele reale ( în special cele care vă tratează vulnerabilitatea) de teamă ca vă pun în evidență slăbiciunea și ignorați sentimentele reale ale celuilalt, de teamă ca ele să nu vă atingă.

Descentrarea: vă pierdeți în acuzații și în reproșuri secundare, in loc să vă dezvăluiți direct sentimentele profunde.

Deziluzia: “ nu servește la nimic să dicutați, oricum persoana cu care aveți conflictul nu se va schimba niciodată”.

Agresivitatea: folosiți expresii sau intonații ale vocii, incisive și umilitoare ca, în mod voit să vă accentuate amărăciunea și furia.

Retragerea în sine : refuzați dezbătarea, pentru că dreptul Dvs. este evident sau că tratamentul care vi se rezercă este nedemn de Dvs.

!!!!!!!!!!!!!!!! De ținut minte:

Reguli de bază pentru o comunicare eficientă: Criticați comportamentul,atitudinea, și NU persoana. Explicați-vă opinia pentru a informa, NU pentru a convinge. Informația pentru a clarifica, și NU pentru a justifica. Ascultați pentru a înțelege, și Nu pentru a găsi lipsurile. Evitați să spuneți “ÎNTOTDEAUNA” și ”NICIODATĂ”. Alegeți bine locul și momentul.

7.COMUNICARE CU DIFERITE TIPURI DE PERSOANE

La terminarea acestui capito infirmiera va fi capabilă să:

Recunoască particularitatea diferitelor tipuri de personae Comunice efficient raportându-se la fiecare tip în parte.

Valorizarea persoanei îngrijite

Înainte de a fi pacient, orice individ uman adus în situația de a necesita îngrijiri de ordin medical, rămâne ancorat în condiția de ființă umană.

Oricare individ se prezintă într-un mediu spitalicesc pentru îngrijiri este, prin urmare,un sistem compex, format în timp, cu eforturi,cu suferința și, în plus,ca un element nou care amenință, ca un nor întunecat , liniștea și echilibrul acestui sistem: boala.

Ceea ce îi “spune ” o boală persoanei bolnave, mesajul fără cuvinte pe care suferința îl transmite subtil conștiinței unui pacient este, în cea mai succintă formă, unul de acest gen : “ nu funcționează bine, deci ești imperfect – dacă ești imperfect ești inferior – dacă ești inferior, înseamnă că nu valorezi prea mult”. Foarte adânc, în interiorul nostrum, de multe ori la nivel inconștient, acolo unde încep și, din păcate, uneori cresc ne încrederile și temerile noastre, boala reușește să inducă astfel de distorsiuni ale realității, prejudecăți denumite “ distorsiuni cognitive”.

Locul cel mai expus, partea cea mai fragilă a sistemului uman, aceea în care influența unor astfel de distrosiuno are cel mai puternic impact este pshicul. Iar în interiorul acestuia edificiul cel mai “ zdruncinat” este și cea mai grea și mai investită si importanta achiziție a fiecărei persoane: setul de valori proprii.

Este ușor de imaginat cât de expus se simte un individ al cărui set de valori trebuie să treacă și să depășească realitatea de a suferi de o boală, fie ea curabilă, fie incurabilă.