UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ

ÎN VEDEREA OBŢINERII GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. ANIŢEI MIHAI

Autor: Prof. FǍNICǍ (BURCEA)

I. IULIANA-GRAŢIELA

2011

2

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

STIMA DE SINE ŞI SISTEMUL ATITUDINAL-VALORIC

LA ELEVII DE LICEU

Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. ANIŢEI MIHAI

Autor: Prof. FǍNICǍ (BURCEA)

I. IULIANA-GRAŢIELA

2011

3

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………….................................pag.5

CAPITOLUL1. CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE 1.1 Stima de sine,dimensiune fundamentală a personalităţii 1.1.1.Ce este stima de sine.Teorii şi modele actuale…………………………….….pag.9 1.1.1.1.Ecuaţia lui James(modelul aritmetic).............................................pag.10

1.1.1.2.Modelul financiar al stimei de sine................................................pag.10

1.1.1.3.«Eul oglindă» sau stima de sine ca sociometru..............................pag.10

1.1.1.4.Stimă de sine şi idealuri(«normale» şi «patologice»)....................pag.11

1.1.2. «Ingredientele» stimei de sine : - iubirea de sine ;.........................................pag.12

- concepţia despre sine ;

- încrederea în sine;

1.1.3.Caracteristicile unei bune stime de sine..........................................................pag.13

1.1.4.Caracteristicile unei stime de sine scăzute(vulnerabile).................................pag.15

1.1.5.Beneficiile unei bune stime de sine versus dezavantajele unei stime de sine

vulnerabile...............................................................................................................................pag.16

1.1.6.Stima de sine în adolescenţă..........................................................................pag.18

1.2.Caracterul ca (sub)sistem de atitudini-valori al personalităţii

1.2.1.Definirea noţiunii de caracter.........................................................................pag.20

1.2.2.Structura caracterului

1.2.2.1.Conceptul de trăsătură(caracterială).Modelul trăsăturilor.............pag.22

1.2.2.2.Conceptul de atitudine(caracterială).Categorii de atitudini..........pag.27

1.2.2.3.Conceptul de valoare.Interiorizarea valorilor şi formarea sistemului de

valori în adolescenţă................................................................................................................pag.30

CAPITOLUL 2.OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETǍRII 2.1.Obiectivele cercetării ......................................................................................pag.33

2.2.Ipotezele cercetării ..........................................................................................pag.33

2.3.Descrierea lotului de subiecţi .........................................................................pag.34

2.4.Descrierea metodelor de investigare ..............................................................pag.35

2.5.Designul cercetării ...........................................................................................pag.39

2.6.Descrierea variabilelor cercetării ..................................................................pag.40

2.7.Descrierea procedurilor de recoltare a datelor ............................................pag.41

4

CAPITOLUL 3. REZULTATELE CERCETǍRII 3.1.Prezentarea şi analiza datelor …………………………………………..…..pag.43

3.2.Testarea ipotezelor cercetării ……………………………………………….pag.48

3.3.Interpretarea psihologică a datelor …………………………………...……pag.52

CAPITOLUL 4. CONCLUZII ŞI APRECIERI FINALE ................pag.66

ANEXE …………………………………………………………………………pag.74

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ………………………………………..pag.97

5

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă îşi propune să abordeze “o dimensiune fundamentală pentru orice

fiinţă umană, indiferent că este copil, adult sau vârstnic, indiferent de cultură, personalitate,

interese, statut social, abilităţi” (Băban, 2001, pag. 72) şi anume stima de sine, acea “ privire-

judecată despre noi înşine” “vitală pentru echilibrul nostru psihologic”(Andre, Lelord, 1999, pag.

12). Este o temă de maximă importanţă, aşa cum am dorit să scoatem în evidenţă şi prin

intermediul afirmaţiilor de mai sus, aparţinând specialiştilor în domeniu. Mai mult decât atât,

există puncte de vedere în literatura de specialitate (îndeosebi în cadrul cercetărilor din domeniul

psihologiei pozitive) care arată ponderea foarte importantă a stimei de sine în echilibrul şi starea

de bine globale ale individului (stima de sine făcând parte din cele şase mari componente ale

acestei stări de bine, şi anume: să ai scopuri în viaţă, să dispui de un control relativ asupra

mediului propriu, să ai relaţii pozitive cu ceilalţi, să beneficiezi de un minimum de autonomie, să

poţi consacra timp dezvoltării personale şi, last but not least, să te accepţi şi să te stimezi) (Ryff

2003 cit in. André, 2009.)

În societatea contemporană individualistă şi competitivă, stima de sine este

indispensabilă cetăţenilor săi pentru ca aceştia să devină şi să rămână ei înşişi, să reziste

presiunilor şi manipulărilor,să-şi construiască autonomia şi forţa interioară necesare pentru o

viaţă bună.

Pentru a face un pas înainte şi a ne apropia şi mai mult de specificul lucrării noastre,

dorim să scoatem în evidenţă, în mod deosebit, asa cum am făcut-o, de altfel, şi în capitolul

teoretic al lucrării, importanţa stimei de sine în adolescenţă. Această perioadă este marcată de

multiple provocări, atât interioare, cât şi exterioare, pentru depăşirea cărora stima de sine

(pozitivă) trebuie să joace rolul unui armonizator, al unui “pacificator” al căutărilor

adolescenţilor noştri. De aceea, în calitate de profesor de ştiinţe socio-umane, considerăm că

cercetarea problematicii stimei de sine, dar şi formarea, în planul practic al vieţii şcolare propriu-

zise, a unor elevi cu o bună stimă de sine reprezintă obiective de prim ordin ale activităţii noastre

instructiv-educative. Am evidenţiat în cadrul lucrării deosebita importanţă pe care o are

construirea unei bune stime de sine la elevii noştri, având în vedere faptul că riscurile unei stime

de sine scăzute sunt multiple: probleme emoţionale-depresie,anxietate,iritabilitate; probleme de

comportament-agresivitate; scăderea performanţelor şcolare; eşec şcolar; abandon şcolar;

creşterea riscului consumului de alcool, tutun, droguri; implicarea în relaţii sexuale de risc;

imagine corporală negativă; tulburări alimentare-anorexie,bulimie;suicid. (Băban, 2001, pag. 74).

În cercetarea noastră, investigarea stimei de sine s-a concretizat în diagnoza nivelului stimei de

6

sine a subiecţilor cu ajutorul Scalei stimei de sine (SES) elaborate de către M. Rosenberg,

aceasta fiind unul ’’dintre instrumentele de evaluare a stimei de sine cele mai utilizate în

cercetarea din psihologie şi psihiatrie’’(Lelord,1999, pag. 279). În urma aplicării acesteia am

delimitat grupurile de subiecţi ale studiului: elevi cu stimă de sine ridicată (pozitivă); elevi cu

stimă de sine medie; elevi cu stimă de sine scăzută (negativă).

Literatura de specialitate evidenţiază faptul că, ‘’ în timp, stima de sine a fost pusă în

relaţie cu aproape oricare variabilă ‘’(Crandall,1973,pag 45,cit in. Boncu,,pag 2),fiind o variabilă

implicată în:

-abuzul de substanţe (Higgins,Clough si Wallerstedt, 1995; Turner, 1995);

-comportamente delincvente (Anderson, 1994);

-depresie (Brown et al.,1986; Kernis, Granneman si Mathis, 1991; Tennen si

Herzberger, 1987) ;

-furie,ostilitate şi comportament agresiv (Baumeister, Smart şi Boden, 1996 ; Kernis,

Granneman si Barclay, 1989) ;

-aprecierea satisfacţiei de viaţă/calităţii vieţii (Diener şi Diener, 1995) ;

-evaluarea intimităţii şi a satisfacţiei în relaţiile interpersonale (Griffin şi Bartolomew,

1994 ; Rusbult, Morrow şi Johnson, 1987) ;

-reactivitatea la evenimentele evaluative (Brown şi Dutton,1995; Cambell, Chew şi

Scratchley, 1991; Kernis, Brockner şi Frankel, 1989) etc (Boncu,pag. 2)

Reperele din literatura de specialitate enumerate mai sus considerăm ca întemeiază în

mod suficient şi sugestiv totodată teza potrivit căreia problematica stimei de sine este de mare

relevanţă practică, fiind implicată în numeroase şi esenţiale compartimente ale existenţei umane.

În lucrarea de faţă ne-am propus să punem această dimensiune în relaţie cu (sub)sistemul

atitudinal-valoric al personalităţii elevilor de liceu. Ni se pare extrem de semnificativ să

investigăm dacă nivelul stimei de sine corelează semnificativ cu sistemul de atitudini al

personalităţii, deoarece, această posibilă corelaţie o data demonstrată, ne-ar ‘’ obliga ‘’ o dată în

plus, în calitate de educatori, să ne străduim să intervenim activ în construirea unei stime de sine

pozitive la elevii noştri, conştienţi fiind de faptul că o astfel de bună stimă de sine este un vector

spre conturarea unui profil caracterial pozitiv al educaţilor. Parcurgând literatura de specialitate

legată de problematica stimei de sine, am aflat că cercetările au demonstrat că elevii cu o bună

stimă de sine îşi asumă responsabilităţi, se comportă independent, oferă sprijin şi ajutor celorlalţi

colegi, pe când cei cu o stimă de sine scăzută evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi,

sunt influenţabili, nu pot tolera un nivel mediu de frustrare, par rebeli, nepăsători, nu-şi asumă

responsabilităţi etc (adică atitudini caracteriale pozitive, respectiv negative) (Băban, 2001).

7

Pornind de la aceste constatări, ne-am dus cu gândul la relaţia dintre stima de sine şi trăsăturile

caracteriale, adică (sub)sistemul atitudinal(-valoric), ca să folosim terminologia care apare în

titlul lucrării. Ne-am propus să investigăm dacă există corelaţii semnificative între nivelul stimei

de sine şi sistemul atitudinal al persoanei. Pentru investigarea sistemului atitudinal al

personalităţii am utilizat scalele ‘’caracteriale’’ ale unui chestionar de personalitate construit pe

baza modelului Big Five (CP5F), etalonat şi validat conform tuturor rigorilor ştiinţifice necesare.

Am pornit de la următoarea afirmaţie din literatura de specialitate : ‘’Se poate observa că o parte

din aceste dimensiuni [dimensiuni care corespund scalelor chestionarului construit pe baza

modelului Big Five-n.n.] aparţine mai degrabă caracterului (respectiv,

‘’Conştiinciozitate’’, ‘’ Amabilitate ‘’, ‘’Autonomie ‘’), iar altă parte ţine de temperament

(respectiv, ‘’Extraversie’’, ’’Nevrozism’’) (Bonchiş,E. et al., 2006, pag. 178). Din acest motiv

am operaţionalizat conceptul de subsistem atitudinal prin cele trei scale ‘’caracteriale’’ ale

chestionarului enumerate mai sus. Dacă în urma cercetării noastre se confirmă că astfel de

corelaţii există, atunci se întemeiază şi prin aceste date ideea conform căreia, deşi caracterul se

formează şi se schimbă implicând decizii conştiente, responsabile, totuşi, ‘’rădăcinile’’ sale

trebuie căutate în copilăria timpurie, în ‘’creuzetul’’ familiei, acolo unde începe să se

plămădească stima de sine a copilului (desigur, şi la nivelul şcolii, ulterior...). Astfel, atitudinile

educative ale părinţilor, în funcţie de calitatea lor, îl înzestrează pe copil cu marele dar al unei

stime de sine pozitive sau, dimpotrivă, îl ‘’condamnă’’ la o stimă de sine scăzută. Aceasta, la

rândul ei, devine un vector spre alte valori, spre trăsături caracteriale pozitive, respectiv negative

(agreabilitate, conştiinciozitate, autonomie sau, din nefericire, opusele lor, în cazul în care stima

de sine este în suferinţă...)

O altă întrebare la care ne-am dorit să răspundem prin cercetarea noastră a fost aceea

dacă sistemul de valori al adolescenţilor cu stimă de sine negativă prezintă diferenţe

semnificative în comparaţie cu cel al adolescenţilor cu stimă de sine pozitivă. Oare nivelul stimei

de sine ne influenţează, ne ‘’dictează’’ în vreun fel ce fel de valori să ne construim, ce

standarde să alegem ? N-am găsit în literatura de specialitate rezultate de cercetare referitoare

explicit la această ipoteză, însă ca referiri indirecte putem cita următoarele : ”Nivelul global al

stimei de sine al unei anumite persoane influenţează considerabil alegerile din viaţa sa şi stilul

său existenţial. Astfel, se poate demonstra că o înaltă stimă de sine este asociată cu strategii de

căutare a dezvoltării personale şi de acceptare a riscurilor, în timp ce o stimă de sine scazută

implică mai curând strategii de apărare şi de evitare a riscurilor(...) Persoana cu stimă de sine

înaltă va căuta, de exemplu, să se autodepăşească chiar şi atunci când şi-a atins obiectivele, în

timp ce persoana cu scazută stimă de sine ’va rămâne aici’. Una gândeşte : ‘Cine nu încearcă, nu

8

reuşeşte’. Cealaltă gândeşte :’Un lucru pe care îl ai înseamnă mai mult decât două lucruri pe care

le-ai putea avea’ ”.(Lelord, 1999, pag. 48) Putem deduce din cele citate anterior faptul că e de

aşteptat să apară diferenţe semnificative, cel puţin la nivelul anumitor dimensiuni ale sistemului

axiologic, între cele două loturi de subiecţi investigate în lucrarea noastră: elevii cu stimă de sine

înaltă (pozitivă), respectiv, elevii cu stimă de sine scăzută (negativă). Aceste aspecte vor fi

discutate în detaliu în capitolul de prezentare, analiză şi interpretare psihologică a rezultatelor

cercetării.

9

CAPITOLUL 1. CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE

1.1.STIMA DE SINE

1.1.1.Ce este stima de sine. Teorii şi modele actuale

Etimologic, conceptul de stimă de sine provine din latinescul „oestimare”, „a evalua”, a

cărui semnificaţie este dublă: în acelaşi timp, „a determina valoarea” şi „a avea o părere despre”.

Este o privire-judecată despre noi înşine, vitală pentru echilibrul nostru psihologic. Atunci cand

este pozitivă ne permite să acţionăm eficient, să ne simţim bine în propria piele, să facem faţă

dificultăţilor existenţei. Dar când este negativă, provoacă numeroase suferinţe şi neplăceri care

vin să perturbe viaţa noastră cotidiană.

Termenul de „self esteem” a fost utilizat pentru prima oară in anul 1890 de către

William James în lucrarea sa Principles of Psychology: „Stima de sine este de două feluri:

satisfacţia şi nemulţumirea de sine” (cit in. Andre 2009). „Avatar modern al conceptului de

demnitate al filosofilor, stima de sine este instrumentul libertăţii şi al autonomiei noastre

psihologice” (Andre , 2009, pag. 35).

Există o multitudine de termeni şi expresii folosite în limbajul curent pentru a desemna

stima de sine : a avea încredere în sine, a fi sigur pe sine, a fi mulţumit de sine, a fi mândru de

sine etc.

Conform Dicţionarului de psihologie, stima de sine reprezintă „trăsătura de

personalitate în raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale” (Doron şi Parot,

1999, pag. 745).

W. James afirmă că stima de sine reflectă „o anume raportare afectivă globală la

propriul eu, independentă de raţiuni obiective ce ţin de satisfacţii sau dezamăgiri personale”. Cu

alte cuvinte, conform acestei definiţii, stima de sine reprezintă o raportare afectivă constantă ce

include valorizarea, acceptarea şi evaluarea eu-lui.

Conform altui autor, stima de sine înseamnă :

1. ce părere am despre mine;

2. cum mă simt cu această părere;

3. ce fac cu viaţa mea având această părere... (Andre, 2009, pag. 29-30).

Din cele expuse mai sus putem concluziona că stima de sine este una dintre

dimensiunile fundamentale ale personalităţii noastre, fiind totodată un fenomen discret,

impalpabil, complex, de care poate că nu suntem întotdeauna constienţi, dar care ne influenţează

contextele cele mai concrete ale vieţii cotidiene şi starea de bine.

10

Stima de sine este încă, pentru cercetători, un vast şantier, cu abordări variate şi

abundente, dar cu nicio teorie generală. Le vom trece în continuare în revistă pe cele mai actuale

dintre ele...

1.1.1.1 Ecuaţia lui James (modelul aritmetic): stima de sine=succes/pretenţii

W. James a fost frapat de absenţa legăturii directe între calităţile obiective ale unei

persoane şi nivelul de satisfacţie pe care o are faţă de sine însuşi : „Astfel, scria el, un om cu

capacităţi extrem de limitate poate fi dotat cu o suficienţă de neclintit, în timp ce un altul, deşi

asigurat că a reuşit în viaţă şi se bucură de o apreciere universală, va fi atins de o neîncredere

incurabilă în propriile sale capacităţi”.El a tras concluzia că satisfacţia sau nemulţumirea de sine

nu depind doar de reuşitele noastre, ci şi de criteriile după care le judecăm. Relevanţa şi

învăţătura acestui model se referă la arta de a ne administra aspiraţiile: a găsi calea de mijloc

între ambiţia excesivă, care ne împiedică să fim satisfăcuţi de ceea ce obţinem („mereu mai

mult”) şi o atitudine comodă, care ne va determina să întrerupem foarte devreme eforturile

noastre de a atinge un obiectiv („asta-mi ajunge”).

1.1.1.2 Modelul financiar al stimei de sine Conform teoreticienilor acestui model, mărimea stimei de sine este dependentă de

cantitatea de dragoste primită în timpul primilor ani de viaţă şi care se constituie intr-un „capital”

pe care îl vom administra ulterior, folosind însă strategii diferite (în funcţie de mărimea

capitalului de care dispunem): cei cu „capital mare” îşi asumă riscuri, au multe iniţiative şi extrag

multe beneficii pentru stima lor de sine; în contrast cu aceştia, cei cu „capital mic” de demarare

sunt mai precauţi şi mai prudenţi, ceea ce le furnizează mai puţine ocazii de a-şi spori stima de

sine. Câştigurile sunt, deci, în acest model financiar, la înălţimea riscurilor asumate. Putem

considera inechitabil acest model, căci, după cum banii trag la cei bogaţi, la fel şi subiecţii care

dispun de un capital de demarare bun ar obţine mai uşor decat ceilalţi o bună stimă de sine.

Totuşi, acest model ne atenţionează asupra faptului că orice capital se erodează şi necesită

investiri regulate: nealimentată prin iniţiativele noastre personale, stima noastră de sine va sfârşi

mereu prin a se fragiliza.

1.1.1.3.„Eul oglindă” sau stima de sine ca sociometru

Acest model porneşte de la premiza că nu avem niciodată despre noi o judecată ex

nihilo şi afirmă că stima de sine nu este doar o evaluare personală, ci şi o anticipare sau o

11

estimare a evaluării celuilalt. („looking glass self”). Deci, stima de sine este un „sociometru”,

fiind o dovadă a percepţiei instinctive pe care o avem despre popularitatea noastră: suntem

mulţumiţi de noi pentru că, într-un fel sau altul, ne simţim apreciaţi; invers, stima noastră de sine

scade atunci când nu ne mai simţim socialmente apreciaţi. Omul, animal social, resimte teama de

respingerea socială, aceasta împingându-i pe mulţi „să facă ce fac toţi” (fenomenul de

conformism, pe care binecunoscutul experiment al lui Asch îl demonstrează fără putinţă de

tăgadă). Această teamă este legată de stima de sine. S-a demonstrat că acest conformism sporeşte

cu atât mai mult cu cât este mai atacată stima de sine: cu cât subiecţii erau plasaţi în medii mai

inconfortabile sau în care se simţeau mai incompetenţi şi cu cât ei admirau mai mult statutul de

membru al grupului, cu atât erau mai susceptibili în alegeri.

1.1.1.4.Stimă de sine şi idealuri („normale” şi „patologice”)

În 1892, W. James amintea până la ce punct influenţează idealurile imaginea pe care o

avem despre sine : „ne estimăm în această lume exact după ceea ce noi pretindem să fim şi să

facem”. Altfel spus, stima de sine depinde de distanţa pe care o percepem între comportamentul

nostru şi ceea ce reprezintă idealul nostru: când ne apropiem de acesta, ne stimăm, dar atunci

când ne îndepărtăm de el stima de sine scade. Este adevărat că atingem rar idealurile noastre în

viaţă, dar ele au rol de motor pentru acţiunile noastre (idealul „normal”). Însă, ele pot fi, în

anumite cazuri, o piedică. Este ceea ce psihiatrii numesc „idealopatie” (ideal „patologic”), când

idealurile şi modelele noastre devin prea rigide şi exigente, când devin obsesii, când trăim după

acel „trebuie” cu orice preţ. Iar dacă acest „trebuie” nu va fi atins, consecinţele vor fi grave:

depresie şi leziuni durabile ale stimei de sine. De aceea, în anumite situaţii, salvarea poate veni

numai o dată cu degajarea individului de idealurile sale, atunci când acestea sunt patologice. Cu

atât mai mult cu cât ele pot juca un rol compensator pentru o leziune infantilă a stimei de sine.

Reflectând, în final, la teoriile şi modelele expuse mai sus, am dori să concluzionăm cu

următoarea remarcă: stima de sine, deşi pare că se referă exclusiv la relaţia omului cu sine însuşi,

nu poate fi separată de relaţiile cu ceilalţi (vezi modelul stimei de sine ca sociometru), după cum

nu trebuie să neglijăm nici relaţiile ei cu acţiunea (modelul financiar descris mai sus). Însă, din

raţiuni dictate de specificul lucrării noastre, subliniem următoarele: „Nu există o bună stimă de

sine fără ceilalţi, dar nici împotriva celorlalţi sau pe spinarea celorlalţi” (Andre , 2009,pag.360).

Iar sistemul atitudinal-valoric al individului, cel de-al doilea construct al lucrării noastre,

reprezintă latura relaţional-valorică a personalităţii, deci nu poate fi concepută în afara acestui

spaţiu al relaţiilor sociale. Regăsim, aşadar, dimensiunea stimei de sine în interacţiune cu

sistemul atitudinal-valoric al individului în contextul vieţii sociale, al relaţiilor cu ceilalţi: „Omul

12

este un animal social :nu există o bună stimă de sine fără o bună legătură cu ceilalţi” (Andre ,

2009, pag. 360).

1.1.2.„Ingredientele” stimei de sine

Stima de sine se fondează pe trei „ingrediente” a căror bună dozare este indispensabilă

pentru a obţine o stimă de sine armonioasă (Lelord, Andre, 1999). Aceste componente sunt:

Iubirea de sine este elementul cel mai important şi, tocmai de aceea, carenţele

stimei de sine care-şi au sursele la acest nivel sunt cel mai dificil de compensat (regăsindu-le în

ceea ce psihiatrii numesc „tulburări de personalitate”). A ne stima înseamnă a ne evalua, dar a

ne iubi nu suportă nici o condiţie: ne iubim în ciuda defectelor şi a limitelor, în ciuda eşecurilor

şi a înfrângerilor, pur şi simplu pentru că o mică voce interioară ne spune că suntem demni de

iubire şi respect. Această iubire de sine „necondiţionată” nu depinde de performanţele noastre.

Ea explică faptul că putem rezista la adversităţi şi ne putem restabili după un eşec. Ea nu ne

fereşte de suferinţă sau de îndoială în cazul dificultăţilor, dar ne apără de disperare. Ea depinde în

mare parte, arată cercetările, de dragostea pe care ne-a împărtăşit-o familia noastră atunci când

eram copii. A te iubi este tocmai soclul stimei de sine, constituentul său cel mai profund şi cel

mai intim. De aceea nu este niciodată uşor să discerni la cineva, dincolo de masca sa socială,

nivelul exact al iubirii pe care şi-o poartă.

Concepţia despre sine este al doilea stâlp al stimei de sine şi reprezintă părerea pe

care o avem despre noi, convingerea fondată sau nu, asupra calităţilor şi defectelor noastre.

Trebuie subliniat faptul că este un fenomen subiectiv, importantă fiind în această evaluare nu

realitatea lucrurilor, ci convingerea pe care o avem, de a fi deţinători ai calităţilor şi defectelor

respective. O concepţie de sine pozitivă este o forţă interioară care ne permite să ne bucurăm de

şansa noastră în ciuda adversităţilor. Dimpotrivă, o concepţie de sine foarte limitată sau timorată

ne va face să pierdem mult timp până când să ne găsim „calea” noastră. Ea se datorează mediului

nostru familial şi în special proiectelor pe care părinţii noştri le fac pentru noi. Sunt situaţii în

care copilul este împovărat inconştient de părinţii lui să împlinească ceea ce ei înşişi nu au putut

sau nu au ştiut să realizeze în viaţa lor. Astfel de proiecte sunt legitime, dar cu condiţia ca

presiunea asupra copilului să nu fie prea mare şi să se ţină cont de dorinţele şi capacităţile sale.

Faptul că nu se ţine cont de îndoielile şi neliniştile unui copil poate provoca în el, ulterior, o

profundă vulnerabilitate a stimei de sine. De asemenea, o concepţie de sine limitată îl poate

conduce pe subiect la o dependenţă de celălalt: poate stabili relaţii satisfăcătoare cu ceilalţi, dar

se limitează la rolul de succesor, nu calcă decât pe drumuri deja explorate de alţii, îi este greu să

construiască şi să ducă la bun sfârşit proiectele personale.

13

Încrederea în sine reprezintă a treia componentă a stimei de sine cu care chiar se

confundă adesea. A fi încrezător înseamnă a considera că eşti capabil să acţionezi într-o manieră

adecvată în situaţiile importante. Ne putem da seama foarte uşor de gradul de încredere în sine al

unei persoane dacă observăm cum se comportă în situaţii noi sau neprevăzute, în care există o

miză, sau dacă este copleşită de dificultăţi în realizarea a ceea ce are de înfăptuit. A nu se teme

exagerat de necunoscut sau de adversitate demonstrează un bun nivel al încrederii în sine.

Această dimensiune provine în principal din modul de educaţie care ne-a fost dat: încrederea în

sine se transmite prin exemplu şi prin conversaţie. Eşecurile îi sunt prezentate unui copil ca o

consecinţă posibilă, dar nu catastrofică, a actelor sale?

Este el recompensat atât pentru că a încercat, cât şi pentru că a reuşit? Cum îl învăţăm

să tragă învăţăminte din dificultăţile sale, în loc să concluzioneze că i-ar fi mai bine dacă nu ar

mai acţiona?

Între aceste trei componente ale stimei de sine există în general legături de

interdependenţă: iubirea de sine (a te respecta indiferent de ceea ce ţi se întâmplă, a asculta de

nevoile şi aspiraţiile tale) facilitează incontestabil o concepţie despre sine pozitivă (a crede în

capacităţile tale, a te proiecta în viitor) care, la rândul său, influenţează favorabil încrederea în

sine (a acţiona fără teama excesivă de eşec şi de judecata altuia).

1.1.3.Caracteristicile unei bune stime de sine

Ce înseamnă să ai o stimă de sine ridicată? Cum e o persoană care are stima de sine

ridicată? În acest sens în literatura de specialitate s-au conturat două puncte de vedere pe care le

prezentăm în continuare.

a) Perpetua luptă pentru recunoaştere.

Conform unor autori, a avea stimă de sine ridicată înseamnă că persoana în cauză este

mândră de cine este şi cum este, se simte superioară majorităţii, gata oricând să se protejeze

contra ameninţărilor care pun în discuţie imaginea favorabilă pe care o are despre sine. Altfel

spus, astfel de persoane se antrenează cu uşurinţă în activităţi de promovare a propriului eu-„self

promoting activities” (Baumeister, Tice şi Hutton, 1989). Aceste promovări ale propriului eu au

fost urmărite în mai multe circumstanţe stabilindu-se că ele pot îmbrăca o varietate de forme şi

comportamente. Astfel, comparativ cu persoanele cu stimă de sine scăzută, persoanele cu stima

de sine ridicată apelează mai ales la atribuirile de auto-complezenţă: îşi asumă cu multă uşurinţă

succesul, în acelaşi timp fiind tentate să atribuie eşecul unor cauze externe. De asemenea, când

astfel de persoane obţin o performanţă scăzută sau sunt criticate, ele răspund vehement,

protestând şi criticând pe ceilalţi. Atunci când cineva obţine o performanţă mai bună, persoanele

14

cu stimă de sine ridicată insistă asupra continuării competiţiei pentru a se ajunge la comparări

suplimentare ale performanţei. Probabil că ele sunt înclinate să aprecieze performanţa superioară

a celuilalt ca fiind determinată de „norocul orb” pentru că sunt ferm convinse că sunt mai bune.

În condiţiile în care le este ameninţat eul (de exemplu prin indicarea faptului că nu vor

reuşi într-o sarcină dificilă, astfel încât trebuie să aleagă o sarcină mai uşoară), persoanele cu

stima de sine ridicată sunt înclinate să insiste pe stabilirea unor scopuri dificile şi riscante,

ajungând să obţină un rezultat final mai slab decât persoanele cu stimă de sine scăzută. Atunci

când nu le este ameninţat eul, aceste persoane reuşesc să stabilească scopuri optimale şi sunt în

stare să le atingă.

Unele cercetări ne prezintă persoanele cu stimă de sine ridicată ca fiind nesigure în

sentimentele pozitive pe care le au faţă de propriul eu (Tice, 1991) şi, datorită acestui fapt,

acestea sunt nevoite în permanenţă să-şi demonstreze loruşi şi celorlalţi superioritatea. Nu putem

să nu remarcăm faptul că sub masca unei astfel de stime afişate, se află de fapt nesiguranţă,

slăbiciune, îndoială faţă de propria valoare.

b) Calmul interior necondiţionat

O altă viziune asupra persoanelor cu stimă de sine ridicată este prezentă în cadrul

teoriilor umaniste (Rogers, 1959). Pentru teoreticienii acestei orientări o persoană cu stimă de

sine ridicată se percepe totdeauna ca fiind o fiinţă valoroasă, este mulţumită de sine şi se

respectă, recunoscând şi acceptându-şi în acelaşi timp defectele. Sentimentele pozitive pe care le

au astfel de persoane faţă de propria lor fiinţă sunt fondate pe convingerea valorii intrinseci a

individului şi nu necesită să fie continuu validate sau promovate. În plus, atunci când intervin,

inevitabil, anumite eşecuri cotidiene, stima de sine a acestor persoane nu este afectată. O astfel

de stimă de sine, în tradiţia psihologiei umaniste, se mai numeşte stimă de sine necondiţionată.

Desigur, insuccesul este neplăcut şi pentru astfel de persoane; la fel ca şi ceilalţi, ei se

bucură de succes, însă ceea ce este specific pentru astfel de persoane rezidă în faptul că nu

gândesc în termeni comparativi: „sunt mai bun decât tine”, „acela este mai bogat decât mine”

etc. În acest sens, stima de sine necondiţionată este foarte puţin influenţată de performanţa

individului sau de comparaţiile sociale.

Ne putem întreba care dintre cele două viziuni asupra implicaţiilor stimei de sine

ridicate este corectă? Probabil că ambele, însă cu următoarea explicitare: prima concepţie ne

indică faptul că o stimă înaltă nu este totdeauna şi o bună stimă de sine, în sensul în care însă,

tronează în adânc îndoiala de sine. În plus, când vom vorbi despre beneficiile unei bune stime de

sine, vom expune şi alte argumente care par să valideze mai degrabă concepţia calmului interior

necondiţionat, promovat de psihologiea umanistă.

15

1.1.4 Caracteristicile unei stime de sine scăzute (vulnerabile)

La fel ca şi în cazul conceptualizării stimei de sine ridicate, şi în cazul înţelegerii stimei

de sine scăzute există opinii diferite. De-a lungul timpului s-au conturat două viziuni asupra

modului în care se manifestă stima de sine scăzută şi asupra consecinţelor pe care ea le produce

în funcţionarea psihologică şi în personalitatea individului.

a) Inadaptabilitatea socială.

O parte din cercetători împărtăşeşte o viziune „sumbră” asupra persoanelor cu stimă de

sine scăzută. Conform acestei viziuni, persoanele cu o astfel de stimă posedă o paletă largă de

pattern-uri cognitive, afective, motivaţionale şi comportamentale defectuoase care duc spre o

inadaptabilitate socială. Astfel de indivizi se evaluează negativ în majoritatea domeniilor,

acceptă cu uşurinţă feed-back-urile negative despre propria persoană, trăiesc o mare varietate de

emoţii negative, sunt înclinaţi spre anxietate şi depresie, adoptă strategii ineficiente în faţa

obstacolelor. Cercetările au demonstrat că adolescenţii cu o stimă de sine scăzută sunt înclinaţi

spre delincvenţă, narcomanie, practici sexuale neprotejate, au frecvent comportament suicidar

sau idei de suicid. În plus, stima de sine scăzută este implicată într-o serie de boli mintale care

necesită intervenţie şi asistenţă psihoterapeutică.

b) Echilibru şi prudenţă

În opinia unor cercetători mai „optimişti”, persoanele care au stimă de sine scăzută se

caracterizează în primul rând prin faptul că sunt precaute şi nesigure fără a fi neapărat inadaptate

social. De fapt, astfel de persoane au stiluri comportamentale orientate spre minimalizarea

expunerii deficienţelor personale. Conceptul despre sine al unor astfel de persoane este frecvent

confuz, incert şi mai curând neutru, decât negativ. Studiile empirice indică faptul că persoanele

cu stima de sine scăzută recunosc că posedă anumite aspecte pozitive ale eului şi se angajează în

unele forme de promovare a eului, însă doar atunci când se simt în siguranţă că o pot face.

În ansamblul lor, studiile menţionate mai sus demonstrează faptul că persoanele cu

stima de sine scăzută nu sunt nişte inadaptate social care se detestă pe ele însele, angajându-se

inevitabil în comportamente auto-distructive.

La întrebarea care dintre cele două viziuni expuse mai sus este cea corectă, se cuvine a

se aduce următoarea precizare: studiile care validează viziunea „optimistă” s-au realizat

preponderent pe loturi de studenţi, în timp ce cele care aderă la viziunea „pesimistă” au avut ca

subiecţi copii, adolescenţi şi participanţi „speciali” (toxicomani, delincvenţi juvenili, clienţi ce

urmau tratament psihoterapeutic).

Se poate întâmpla ca persoanele care, dincolo de faptul că au o stimă de sine scăzută, au

ajuns să facă o facultate, utilizează strategii eficiente de integrare socială. De asemenea, este

16

posibil ca doar un număr redus de persoane cu o stimă de sine foarte scăzută să ajungă la

inadaptare socială severă.

În cele ce urmează, vom face încă un pas înainte, analizând în paralel şi chiar în

antiteză, acolo unde aceasta este posibil de realizat, beneficiile unei bune stime de sine, respectiv,

dezavantajele unei stime de sine vulnerabile, asupra funcţionării psihosociale a indivizilor.

1.1.5. Beneficiile unei bune stime de sine versus dezavantajele unei stime de sine

vulnerabile

Vom expune succint cele mai semnificative implicaţii pe care nivelul stimei de sine le

are asupra diferitelor aspecte ale vieţii individului,sintetizate dupa lucrarea autorilor Lelord si

André (1999).

a) Autoprezentarea. Persoanele cu stima de sine scăzută au sentimentul că nu se

cunosc, vorbesc despre ele într-o manieră mediocră, neclară, pe când cei cu o bună stimă de sine

au păreri clare despre ei înşişi şi vorbesc despre ei într-un fel pozitiv.

b) Implicarea în acţiune. Subiecţii cu stimă de sine scăzută amână luarea deciziilor,

sunt neliniştiţi faţă de consecinţele posibile ale alegerilor lor, renunţă rapid la deciziile personale

în caz de dificultăţi, sunt ezitanţi sau convenţionali. Subiecţii cu bună stimă de sine pot fi

novatori, sunt perseverenţi în ciuda obstacolelor, acţionează eficient.

c) Reacţia la eşec şi critică. Subiecţii cu stimă de sine scăzută se prăbuşesc dacă sunt

criticaţi, iar eşecul lasă o urmă emoţională durabilă, simt nevoia sa se justifice după eşec, se simt

respinşi dacă sunt criticaţi, resimt o anxietate puternică în faţa evaluării de către ceilalţi. Subiecţii

cu o bună stimă de sine pot rezista la criticile asupra punctelor sensibile sau se pot apăra energic,

nu se simt respinşi dacă sunt criticaţi, nu se simt obligaţi să se justifice după eşec, nu resimt

anxietate în faţa evaluării de către ceilalţi, sunt rezistenţi la adversitate.

d) Reacţia la succes. Succesul aduce puţine beneficii pentru cei cu stima de sine

scăzută, aceştia manifestă bucurie anxioasă, frica de a nu mai fi ulterior la înălţime, emoţiile lor

sunt amestecate, iar reuşitele le perturbă imaginea de sine. Pentru cei cu stimă bună de sine,

reuşita le confirmă imaginea de sine, resimt emoţii pozitive, succesul aduce beneficii pentru

stima de sine, îi motivează în continuare în mod consistent, riscând chiar dependenţa de

recompensă.

e) Dinamica vieţii. Nivelul global al stimei de sine a unei anumite persoane

influenţează considerabil alegerile din viaţa sa şi stilul său existenţial. Astfel, se poate demonstra

că o stimă de sine înaltă este asociată cu strategii de căutare a dezvoltării personale şi de

acceptare a riscurilor, în timp ce o stimă de sine scăzută implică mai curând strategii de apărare

17

şi de evitare a riscurilor. Altfel spus, persoana cu o stimă de sine înaltă are dorinţa de a reuşi

acolo unde persoana cu stimă scăzută de sine are teama de a eşua.

Este evident că aceste două strategii vor avea consecinţe specifice pe termen lung. O

stimă de sine ridicată va determina persoana să exploreze medii cât mai variate, cu cât mai multă

convingere şi îi va permite, deci, să-şi găsească „calea” cu preţul unor eşecuri şi înfrângeri, în

timp ce o stimă de sine scăzută îl va incita pe subiect să se limiteze la perimetrul în care se simte

în siguranţă, cu un risc minim de eşec. Persoana cu stimă de sine înaltă va căuta, de exemplu, să

se autodepăşescă, chiar şi atunci când şi-a atins obiectivele, în timp ce persoana cu scăzută stimă

de sine „va rămâne aici”. Una gândeşte: „cine nu încearcă, nu reuşeşte”. Cealaltă gândeşte: „un

lucru pe care îl ai înseamnă mai mult decât două lucruri pe care le-ai putea avea”.

De asemenea, dorim să menţionăm încă cel puţin două beneficii semnificative ale unei

bune stime de sine: pe de o parte, efectul ei de protecţie şi de autoreparaţie, ea funcţionând ca o

protecţie de tip imunitar, înlesnind cicatrizarea rapidă a rănilor emoţionale, iar, pe de altă parte,

efectul favorabil asupra sănătăţii somatice (nu numai pe plan psihologic). S-a demonstrat

experimental că tendinţa de autovalorizare, precum şi înclinaţia reflexă de a avea spontan o

„iluzie pozitivă despre sine” au efecte benefice asupra sănătăţii.

În altă ordine de idei, dintre simptomele suferinţei stimei de sine enumerăm: obsesie de

sine, tensiune interioară, sentiment de singurătate (impresia de a fi o persoană diferită de ceilalţi:

mai fragilă, mai puţin competentă, mai vulnerabilă, mai izolată…), sentiment de impostură,

comportamente inadecvate faţă de interesele proprii, tendinţă de autoagravare când îţi merge rău,

dificultate de a cere ajutor, dependenţa excesivă de normele şi codurile grupurilor sociale

(sindromul lui „asta nu se face”), prefăcătorie (că eşti „puternic”, „slab”, „indiferent” etc.) şi

minciuni sociale, tentaţia negativismului, emoţii negative (ruşine, furie, îngrijorare, tristeţe,

invidie...) manifestate în exces din punct de vedere al frecvenţei, intensităţii, duratei, al

repercursiunilor lor comportamentale şi relaţionale, al nenumăratelor daune din viaţa zilnică pe

care aceste emoţii negative le provoacă.

Uneori, din cauza stimei de sine scăzute, le permitem unor oameni să profite de noi,

fără a avea curajul să ne spunem punctul de vedere, să ne exprimăm dorinţele, căci noi nu

credem că merităm altceva, că suntem demni de mai mult. Uneori, din cauza încrederii in sine

scăzute, nu facem lucruri pe care ni le-am dori, nu ne asumăm riscuri, nu întreprindem acţiuni

menite să ne ajute să creştem, să ne dezvoltăm, căci noi suntem convinşi că nu putem şi, de

aceea, nici nu încercăm. Iar uneori, când reuşim să ne convingem să încercăm, în sinea noastră

suntem atât de convinşi că nu putem, că nu avem ceea ce este nevoie, încat ne autosabotăm

pentru a face realitatea să fie aşa cum credem noi că este. Uneori, când alţii ne greşesc, nu

18

dispunem de respectul de sine necesar pentru a face alegerea cea mai bună pentru noi, nu ne

respectăm suficient pentru a întreprinde acţiunea corectă pentru propria noastră persoană.

Uneori, ne este milă de cei pe care îi vedem pe stradă şi am sti ce ar fi corect din punct de vedere

uman faţă de ei, dar nu ştim ce ar fi corect pentru propria fiinţă, căci nu ne respectăm suficient

pentru a fi corecţi şi faţă de noi. Atunci când avem o stimă de sine scăzută, când nu avem

încredere în propria persoană şi nu ne respectăm, suntem orbi la propria persoană, la care ne sunt

opţiunile, căci suntem încarceraţi în sine şi hăituiţi de gânduri obsesive legate de propria

persoană. Problemele stimei de sine creează adesea persoane „complicate”: „Cu tine, totul

devine complicat, iei în tragic toate nimicurile. Până la urmă, oamenii preferă să te

evite”.(André, 2009, pag 58) 1.1.6. Stima de sine în adolescenţă

Începuturile stimei de sine sunt simplu corelate cu cele ale conştiinţei de sine a cărei

componentă importantă este. Se pare că pe la 8 ani, copiii acced la o reprezentare psihică globală

despre ei înşişi, după cum afirmă unele cercetări (Lelord, Andre, 1999, pag. 80).

Cele mai importante 5 domenii în constituirea stimei de sine a copiilor şi adolescenţilor

sunt: aspectul fizic(„plac altora?”); aptitudini sportive („sunt un bun/o bună sportiv/ă?”; „alerg

repede?”; „ştiu să mă apăr?”); popularitatea în grupuri („mă plac cei din clasa mea,din şcoală, am

mulţi prieteni?”); conformismul comportamental („sunt considerat de către adulţi o persoană

competentă, respect regulile sociale: politeţe, disciplină etc?”); reuşita şcolară („am rezultate

bune?”). Importanţa pe care copilul şi adolescentul o acordă diferitelor aspecte ale stimei de sine

nu depinde doar de judecata lui, ci şi de cea pe care persoanele semnificative sunt susceptibile să

o aibă despre competenţele sale.

Există 4 surse principale de judecăţi semnificative, deci 4 surse ale stimei de sine:

părinţii, profesorii, camarazii (copiii din clasa lui sau chiar din şcoală), prietenii apropiaţi, dar

importanţa corespunzătoare acestor diferite surse de întărire a stimei de sine variază în funcţie de

vârstă. Din acest punct de vedere, în perioada adolescenţei se constată o accentuare a scăderii

ponderii părinţilor ca furnizori principali ai stimei de sine (scădere ce debutează anterior, pe

măsură ce reţeaua de relaţii sociale a copilului se extinde), în favoarea persoanelor exterioare

cercului familial (Lelord, André, 1999, pag. 86).

„Există o relaţie de cauzalitate între formarea stimei de sine la elevi şi acceptarea

necondiţionată ca atitudine a profesorului sau adultului în general. Mesajul de valoare şi unicitate

transmis de adult este foarte important în prevenirea neîncrederii în sine” (Bǎban, 2001, pag. 72).

19

Conform aceleiaşi autoare „o stimă de sine pozitivă şi realistă dezvoltă capacitatea de a

lua decizii responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii grupului. Imaginea de sine se

dezvoltă pe parcursul vieţii din experienţele pe care le are copilul şi din acţiunile pe care le

realizează şi la care participă. Experienţele din copilărie au un rol esenţial în dezvoltarea imaginii

de sine”, (Bǎban, 2001, pag. 73), iar, în acest context, atitudinile celorlalţi (cele 4 surse ale stimei

de sine enumerate mai sus) pot fi stimulatoare sau, dimpotrivă, pot contribui la scăderea stimei

de sine.

«Elevii cu o stimă de sine pozitivă se caracterizează prin următoarele: îşi asumă

responsabilităţi; se comportă independent; sunt mândri de realizările lor; realizează fără

probleme sarcini noi; îşi exprimă atât emoţiile pozitive, cât şi pe cele negative; oferă ajutor şi

sprijin celorlalţi colegi. Printre experienţele din copilărie care dezvoltă o imagine de sine

echilibrată enumerăm: este încurajat, lăudat; este ascultat; i se vorbeşte cu respect; i se acordă

atenţie şi este îmbrăţisat; are performanţe bune în activităţile extraşcolare (sport, desen, pictură,

teatru) sau la şcoală; are prieteni de încredere.

De cealaltă parte, elevii cu o stimă de sine scăzută se caracterizează în principal prin

următoarele: sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi; evită să realizeze sau să se implice în sarcini

noi; se simt neiubiţi şi nevaloroşi; îi blamează pe ceilalţi pentru nerealizările lor; pretind că sunt

indiferenţi emoţional („Nu mă interesează că am luat nota 4 la…”); nu pot tolera un nivel mediu

de frustrare; sunt uşor influenţabili. Şi în cazul lor, există experienţe tipice care formează un

astfel de profil disfuncţional al autostimei lor: sunt des criticaţi; li se vorbeşte pe un ton ridicat

(se ţipă); sunt ignoraţi, ridiculizaţi; ceilalţi (părinţi, profesori) aşteaptă să fie întotdeauna

„perfecţi”; au eşecuri în activităţile şcolare sau extraşcolare; sunt obiectul comparaţiilor

frecvente între fraţi; părinţii lor au standarde exagerate privind performanţele lor şcolare»(Băban,

2001, pag. 73-74) De asemenea, „unele lucrări au demonstrat şi că la adolescenţă există o corelaţie între

riscul de suicid şi stima de sine scăzută. (…) schimbările corporale trăite de adolescent nu sunt

străine de problemele stimei de sine. De asemenea, de eşecul şcolar sau de dificultăţile de

integrare profesională, puncte comune unui număr mare de adolescenţi suicidari” ( Lelord,

Andreé, 1999, pag. 93).

Unele studii afirmă faptul că copiii cu stimă de sine crescută reuşesc să facă faţă mai

bine situaţiilor şi comportamentelor de risc (consumul de substanţe, relaţii interpersonale

nesănătoase), situaţiilor de criză, eşecurilor.

20

În acest laborios şi complex proces al construirii unei stime de sine sănătoase de-a

lungul vârstelor, adulţii sunt modele importante pentru copii, de aceea rolul lor în construirea

stimei de sine este foarte mare.

1.2. CARACTERUL CA (SUB)SISTEM ATITUDINAL-VALORIC AL

PERSONALITĂŢII

1.2.1 Definirea noţiunii de caracter

La fel ca şi în cazul celorlalte dimensiuni ale personalităţii, încercările de definire sunt

numeroase şi în cazul caracterului. Mai mult decât atât, psihologii americani consideră

personalitatea ca fiind sinonimă cu caracterul, pe când cei europeni preferă termenul de caracter.

G. Allport chiar afirma, referindu-se la acest aspect, că „psihologii americani au elaborat multe

lucrări intitulate Personalitatea – dar puţine intitulate – Caracterul (1981, pag. 43).

Caracterul constituie profilul psihomoral al individului manifestat în consistenţa

relaţiilor interpersonale şi în activitatea sa şi, de aceea, spre deosebire de temperament care are o

pondere ereditară ridicată şi nu implică referirea la valoare, caracterul nu se poate defini numai în

sens psihologic, fără referire la valori etice, pentru că relaţiile interpersonale sunt normate,

pătrunse de norme.

Psihologii care propun un concept „deevaluat” al caracterului ajung la inconsecvenţe,

întrucât, într-o asemenea optică, nu ar putea refuza atributul de „caracter ferm” unui infractor

hotărât şi organizat în actele antisociale pe care le întreprinde. Aşadar, nu putem defini caracterul

în afara orientării axiologice a persoanei. Însuşi scopul educaţiei se formulează în termeni de

caracter, normele şi valorile etice fiind cele dintâi care dau chip concret profilului complex al

omului societăţii noastre. Caracterul este acel „minim” moral – o sumă de principii – care dă

consistenţa interioară a individului în varietatea de situaţii ale vieţii. Aşadar, el nu cuprinde

comportamente aleatoare sau situaţionale, ci moduri constante, stabilizate de conduită, astfel

încât – pe baza acestora – să putem prevedea cu o anumită probabilitate comportarea viitoare a

unei persoane.

Dacă încercăm o sistematizare a definiţiilor date caracterului, vom constata că există:

a)definiţii care accentuează asupra ideii de trăsătură şi atitudine. Conceptul de

„trăsătură” (W. Stern, G. Allport) se referă la elemente, aspecte ce pot fi descifrate din viaţa

individuală prin inferenţe sau prin interpretarea faptelor de conduită observabile. Pentru G.

Allport, trăsătură înseamnă o „structură neuro-psihică având capacitatea de a interpreta mulţi

stimuli echivalenţi funcţional, de a iniţia şi ghida forme ale comportamentului adaptativ şi

expresiv” (apud Hergenhahn şi Olson, 1999, pag. 196).

21

Fiind însuşiri esenţiale şi durabile ale persoanei, ele determină un mod constant de

manifestare. Din această perspectivă, caracterul poate fi definit ca un ansamblu unitar de însuşiri

psihice, esenţiale şi stabile ale unei persoane, care îşi pun amprenta pe felul ei de a fi, de a se

comporta şi dobândesc o apreciere morală, pozitivă sau negativă. Iată câteva exemple de definiţii

care se subsumează acestei viziuni: „ansamblul trăsăturilor esenţiale şi calitativ specifice, care se

exprimă în activitatea omului în mod stabil şi permanent” (Roşca, 1976, pag. 504); „ansamblul

închegat de trăsături care determină o modalitate relativ stabilă, constantă de orientare şi

raportare a subiectului, la cei din jur, la sine însuşi, la activitatea desfăşurată, la însăşi societate,

la realitatea socio-umană globală” (Zlate, 2000, pag. 288). Dacă „temperamentul se referă la

predispoziţiile noastre emoţionale congenitale, … caracterul corespunde la ceea ce oamenii fac ei

înşişi în mod intenţionat” (Opre, 2004, pag. 59). Prin urmare caracterul exprimă ideea că

persoana nu este unic determinată, adică numai de temperament, care are origine genetică, ci şi

de acţiuni ale mediului. Din această perspectivă, Hansenne (2003) subliniază că această

dimensiune, caracterul, traduce ideea de dispoziţie durabilă, care apare în cursul vieţii şi care

modelează temperamentul.

Cel de-al doilea termen utilizat în definirea caracterului şi care, de altfel, apare în titlul

lucrării noastre, este cel de „atitudine” care desemnează „o construcţie psihică sintetică ce

reuneşte elemente intelectuale, afective, volitive… este o modalitate internă de raportare la

diferite laturi ale vieţii… este un fapt de conştiinţă, dar şi reacţie comportamentală (Zlate, 2000,

pag. 289). În definirea caracterului, P.P. Neveanu foloseşte urmatoarul concept: „sistem de

atitudini proprii subiectului, exprimate de el constant în comportament, având o relevantă

semnificaţie social-umană şi definindu-l individual pe subiect din punct de vedere axiologic”.

b)definiţii care subliniază aspectul psiho-moral. Caracterul poate fi considerat

nucleul personalităţii, având în vedere faptul că sistemul de trăsături şi atitudini specific fiecărui

individ este antrenat în viaţa concretă, având semnificaţie morală şi definindu-l pe om ca

membru al societăţii. Profilul psiho-moral al individului se manifestă în consistenţa relaţiilor

interpersonale şi în activitatea sa (Radu, 1991). Cu alte cuvinte, caracterul devine schema de

organizare a profilului psiho-moral, implicând raportarea la valoare, manifestându-se în

contextul relaţiilor interpersonale, care sunt pătrunse de norme, reguli etice, juridice etc.

În final, expunem două definiţii ale caracterului, care evidenţiază dimensiunea valorică,

respectiv atitudinală, ce formează specificul acestui subsistem al personalităţii:

a)în accepţie extinsă, caracterul exprimă schema logică de organizare a profilului

psihomoral al personalităţii, considerat din perspectiva unor norme şi criterii valorice. În acest

caz, el include: concepţia generală despre lume şi viaţă a subiectului; sfera convingerilor şi a

22

sentimentelor sociomorale; conţinutul şi calitatea activităţilor; conţinutul aspiraţiilor şi

idealurilor. Este mai mult decât evident deci, faptul că în alcătuirea caracterului intră

dimensiunea axiologică a personalităţii.

b)în accepţie restrânsă, noţiunea de caracter desemnează un ansamblu închegat de

atitudini şi trăsături, care determină un mod relativ stabil de orientare şi raportare a omului la

ceilalţi semeni, la societate în ansamblu şi la sine însuşi (deci, dimensiunea atitudinală a

personalităţii).

1.2.2 Structura caracterului

Pentru a înţelege specificul caracterului în accepţiunea sa de sistem atitudinal-valoric,

aşa cum apare în titlul lucrării, vom proceda analitic, descriind elementele componente ale

acestuia.

Din definiţiile prezentate mai sus rezultă că în structura sa intră o serie de trăsături şi

atitudini care se constituie într-un sistem, ce permite diferenţierea indivizilor, acestea fiind

esenţiale şi stabile, fapt ce conferă personalităţii constanţă. Stabilitatea trăsăturilor nu trebuie

înţeleasă, ca rigiditate, ci, dimpotrivă, ea nu exclude o relativă plasticitate, care permite şi

facilitează procesul adaptării individului în situaţii noi.

Prin urmare, pot fi considerate trăsături de caracter numai acelea ce satisfac condiţiile

de stabilitate, pregnanţă, constanţă, întrucât individul poate manifesta şi alte trăsături care sunt

conjuncturale (ideea e valabilă şi pentru atitudinile caracteriale).

Vom analiza în continuare fiecare componentă din structura caracterului.

1.2.2.1 Conceptul de trăsătură (caracterială). Modelul trăsăturilor

O primă componentă a caracterului o constituie trăsăturile, definite de Eysenck (cit în.

Roşca, 1976) ca „un set de acte comportamentale covariante, principiu organizator, care este

dedus din generalitatea observată a comportamentului uman”. Istoria trăsăturilor personalităţii

începe cu G.W. Allport care operează distincţia dintre „caracter”, „temperament” şi „tip”. La

baza concepţiei sale despre personalitate stă „trăsătura”, Allport identificând iniţial, împreună cu

Odbert, 17 953 de adjective ce ar putea fi folosite pentru caracterizarea oamenilor. Pentru

Allport, trăsătura este o structură neuro-psihică, ce conferă consistenţă comportamentului uman

(Hergenhahn şi Olson, 1999). Criteriile de stabilire ale unei trăsături sunt după Allport

următoarele: frecvenţa cu care o persoană adoptă un tip de adaptare, de ajustare la o anumită

situaţie; evantaiul de situaţii în care individul adoptă acelaşi mod de a acţiona, intensitatea

acestor reacţii în conformitate cu modelul preferat de comportament.

23

Referindu-se la „trăsătură”, M. Hansenne (2003) subliniază cerinţele pe care aceasta

trebuie să le îndeplinească:

- să fie clar definită;

- să fie mai mult decât o habitudine;

- să fie observabilă;

- existenţa ei să poată fi demonstrată empiric;

- să interacţioneze cu alte trăsături;

- să fie distribuită normal într-o populaţie;

- să asigure consistenţă comportamentului unei persoane.

Multitudinea trăsăturilor pe care le posedă o persoană, a permis lui G. Allport gruparea

acestora în: trăsături comune şi trăsături individuale sau dispoziţii personale. Primele sunt

distribuite normal într-o populaţie ce împărtăşeşte aceeaşi cultură („oamenii normali dintr-o arie

culturală dată tind în mod necesar să dezvolte unele moduri de adaptare comparabile în general”

– Allport, 1981, pag. 340).

Trăsăturile comune dau, deci, posibilitatea comparării oamenilor, prin urmare,

personalitatea poate fi analizată, într-o anumită măsură, în termeni de trăsături comune, definite

de Allport astfel: „structură neuropsihică generalizată (specifică individului), având capacitatea

de a interpreta mulţi stimuli, funcţional echivalenţi, şi de a iniţia şi orienta forme constante

(echivalente) de comportament adaptativ şi stilistic” (1981, pag. 374).

A doua categorie de trăsături o constituie cele personale, care sunt diferite de la un

individ la altul şi care pot fi grupate în:

- trăsături cardinale ce corespund unor caracteristici importante ale personalităţii, cu

semnificaţie majoră pentru aceasta („nicio dispoziţie de acest gen nu poate rămâne ascunsă, un

individ e cunoscut prin ea şi poate deveni celebru datorită ei” – idem, pag. 336). O asemenea

trăsătură poate fi definită – spune Allport – pasiune conducătoare, sentiment dominant, temă

unitară, rădăcina vieţii.

- trăsături centrale: sunt caracteristici ale persoanei ce pot exprima generozitatea,

meticulozitatea, timiditatea unei persoane (Hansenne, 2003). G. Allport susţine că fiecare

persoană posedă câteva trăsături centrale distincte („dispoziţiile centrale probabil sunt acelea pe

care le menţionăm când scriem o scrisoare atentă de recomandare” – pag. 366).

- trăsături secundare: sunt dispoziţii mai puţin consistente, mai puţin generalizate

(Hansenne, 2003), mai puţin active decât cele centrale, sunt mai periferice, mai puţin esenţiale.

Dispoziţiile secundare sunt similare cu habitudinile sau atitudinile, însă sunt mai puţin generale

24

decât acestea. Ele includ o serie de caracteristici cum ar fi preferinţa pentru anumite alimente,

pentru anumite haine (Hergenhahn şi Olson, 1999).

Chiar dacă trăsăturile şi dispoziţiile asigură stabilitate şi consistenţă conduitei, ele nu

sunt total constante şi nici nu sunt independente unele de altele, adaptarea individului reclamând

flexibilitate, ele sunt ceea ce Allport numeşte „modi vivendi”.

În ceea ce priveşte numărul fiecărui tip de trăsături menţionăm faptul că o persoană

obişnuită are două trăsături cardinale („Cine posedă o singură trăsătură cardinală este o persoană

neobişnuită"), de asemenea posedă între 5 şi 10 trăsături centrale pe baza cărora poate fi descris,

caracterizat şi, are totodată mai multe trăsături secundare (Allport afirmă că „nu vom risca o

presupunere privind numărul dispoziţiilor secundare”). Aceste trăsături tind să se grupeze şi să se

integreze formând o structură caracterială stabilă şi care reprezintă profilul caracterial al

persoanei respective.

Abordarea prin prisma trăsăturilor a revenit puternic în ultima parte a secolului trecut în

forma teoriei denumite „Big Five” sau „Five-Factor Model”, psihologii estimând că diferenţele

individuale pot fi explicate prin cinci dimensiuni majore (Goldberg, 1981, 1990; Digman, 1990).

Acest model al personalităţii bazat pe 5 factori a obţinut recent un consens atât de larg, încât

cercetătorii folosesc uneori sintagma „cei cinci mari” (De Raad, 2000). Totuşi, ar fi mai potrivit

să vorbim despre seturile de „cinci mari”, întrucât nici unul dintre ele nu a obţinut aprobarea

tuturor cercetătorilor (De Raad şi Perugini, 2002).

Într-un studiu publicat în 1982, Goldberg indică printre precursorii modelului pe

Thurstone, Allport, Cattell, aceştia fiind adevăraţii exploratori, chiar dacă „nu au reuşit să

găsească / definească miezul descoperirii lor” (cit in. Minulescu 1997, pg. 83). Într-o următoare

etapă, Tupes şi Christal (1958,1961) au analizat o serie de studii dedicate teoriei factorilor

propusă de Cattell, găsind cinci factori ai personalităţii (apud Zlate, 1999). În anii 1960, Norman

(1963), Borgatta (1964), Smith (1967) au ajuns la aceleaşi concluzii: cinci factori (Hansenne

2003), denumirile acestora variind de la un autor la altul.

Care sunt cei cinci factori care explică diferenţele individuale? În primul rând,

semnalăm faptul că printre ei se află şi neuroticismul şi extraversiunea, definite de H. Eysenck,

ceilalţi referindu-se la: deschiderea spre experienţă; agreabilitate; conştiinciozitate. Aceste

trăsături pot fi uşor de reţinut dacă se utilizează acronimul OCEAN (Openness to experience;

Conscientousness; Extroversion; Aggreeableness, Neuroticism). Peabody şi Goldberg (1989)

estimează că termenii utilizaţi pentru denumirea celor cinci factori sunt „variaţiuni pe aceeaşi

temă ca într-o piesă muzicală”.

25

Prezentam mai jos termenii folosiţi de diverşi autori şi subliniem faptul că instrumentul

folosit pentru testarea unora dintre ipotezele cercetării noastre (şi anume chestionarul CP5F) este

elaborat tocmai după modelul Big Five despre care am vorbit.

Modelul celor 5 factori după diverşi autori(cit in Bonchiş, 2006, pag 177)

Fiske (1949) Norman (1963) Borgatta (1964) Digman (1990) Costa şi

McCrae

(1985)

Siguranţa de

sine

Extraversiune Asertivitate Extraversiune în

comparaţie cu

introversiune

Extraversiune

Control

emoţional

Stabilitate

emoţională

Emotivitate Forţa ego-ului în

comparaţie cu

dezorganizarea

emoţională

Nevrozism

Conformism Conştiinciozitate Responsabilitate Dorinţa de

realizare

Conştiinciozi

tate

Adaptabilitate

socială

Agreabilitate Caracter

agreabil

Maleabilitate

prietenoasă în

comparaţie cu

rigiditate ostilă

Agreabilitate

Intelect

cercetător

Cultură Inteligenţă Intelect Deschidere

Cel mai adesea modelul celor 5 factori este asociat cu numele autorilor P. Costa şi R.

McCrae, care avansează cel puţin patru argumente în favoarea acestui model: studiile

longitudinale realizate de numeroşi observatori demonstrează că cei cinci factori constituie

dispoziţii reale care explică manifestarea în manieră specifică a unor comportamente, factorii se

regăsesc în limbajul curent şi în cele mai multe chestionare de personalitate; se regăsesc în cele

mai multe culturi; nu sunt influenţaţi de vârstă şi sex; au o bază biologică (Hansenne, 2003). Un

alt motiv pentru prezentarea modelului celor doi autori îl reprezintă uriaşul volum de studii

empirice efectuate de Costa şi McCrae şi de alţii, cu scopul integrării acestor cinci factori în

multe alte scheme ale personalităţii (O'Connor, 2002). În al treilea rând, modelul stă la baza unei

26

scale de măsurare folosite pe larg, NEO-Personality Inventory – Revised (NEO – PI – R – Costa

şi McCrae, 1992 a), care s-a dezvoltat pe baza chestionarelor precedente.

Conţinutul acestor factori sau adjectivele care pot fi folosite pentru descrierea lor sunt

- extraversiunea se referă la: - confiant -timid;

- spontan – inhibat;

- îndrăzneţ – paşiv;

- activ – submisiv;

- agreabilitatea se referă la: - cald – rece;

- gentil – răutăcios;

- politicos – aspru;

- bun – iritabil;

- conştiinciozitatea se referă la: - serios – frivol;

- responsabil – iresponsabil;

- grijuliu – neglijent;

- vdisciplinat – veleitarist;

- neuroticismul se referă la: - nervos - liniştit;

- anxios – destins;

- relaxat – stresat;

- excitabil – calm;

- deschiderea spre experienţă se referă la: -imaginativ – practic;

- creativ –noncreativ;

- variabil – rutinier;

- curios – noncurios.

De asemenea, expunem mai jos faţetele (6) trăsăturilor asociate cu cele cinci „domenii”

(dimensiuni) din modelul de personalitate cu cinci factori al lui Costa şi McCrae.

Nevrozism (N): Anxietate, ostilitate furibundă, depresie, stinghereală, impulsivitate,

vulnerabilitate.

Extraversiune (E): Căldură, gregarism, asertivitate, spirit activ, caută senzaţiile,

predomină emoţiile pozitive.

Deschidere spre experienţă (O): Fantezie, simţ estetic, sentimente, acţiuni, idei, valori.

Agreabilitate (A): Încredere, comportament direct, altruism, maleabilitate, modestie,

sensibilitate

Conştiinciozitate (C): Competenţă, ordine, simţul datoriei, face toate eforturile pentru a

obţine succesul, autodisciplină, chibzuinţă.

27

„Se poate observa că o parte din aceste dimensiuni aparţine mai degrabă caracterului

(„Conştiinciozitatea”, „Deschiderea spre experienţă”, „Agreabilitatea”), iar altă parte ţine de

temperament (Extraversiune, Neuroticism)” (Bonchiş, 2006, pag. 178). Pornind de la această

afirmaţie, pentru cercetarea noastră, am folosit chestionarul CP5F construit tocmai pe modelul

Big Five pentru a operaţionaliza şi a măsura „sistemul atitudinal” al personalităţii, concretizat în

cele 3 dimensiuni „caracteriale”, ignorând cele 2 dimensiuni „temperamentale” (nerelevante

pentru ipotezele cercetării noastre).

1.2.2.2.Conceptul de atitudine (caracterială). Categorii de atitudini

Caracterul persoanei se vede din atitudinile sale, însă nu orice atitudine poate şi trebuie

să fie considerată atitudine caracterială, adică indică o trăsătură caracterială a personalităţii

respective. Unele atitudini sunt întâmplătoare, nu sunt caracteristice pentru persoana respectivă.

Chiar dacă nu există o definiţie unanim acceptată a atitudinilor, totuşi din multitudinea

încercărilor de conturare a conceptului se pot desprinde câteva caracteristici esenţiale care se

referă la următoarele aspecte:

- modalităţi de raportare a individului sau a grupului faţă de anumite laturi ale vieţii

sociale şi faţă de propria persoană (P. Popescu Neveanu, 1978).

variabilă psihologică latentă, stabilă, structurată în timp în cadrul relaţiilor între

persoană şi ambianţa sa (Golu, 1981).

- modalităţi de a reacţiona verbal sau prin comportamente în mod personal, evaluativ

faţă de problemele curente de viaţă, cele legate de conduitele semenilor şi cele privind munca

(Şchiopu, 1997);

- predispoziţie psihică sau propensiune de a acţiona într-un chip caracteristic în diferite

situaţii, faţă de date şi evenimente ale realităţii; ea este simultan fapt de conştiinţă şi

comportament, relaţie. Fireşte, în atitudine vedem nu o dispoziţie de moment, ci o propensiune

stabilă, un principiu unificator al actelor de conduită, care prefigurează o formă mai generală de

reacţie faţă de persoane, idei, situaţii, instituţii, valori etc. Prin atitudini şi valori persoana umană

nu se mai raportează separat la fiecare din obiectele unei categorii, la însuşiri de detaliu, ci la

clasa de obiecte sau evenimente ca unitate (Radu, 1991).

- dispoziţe internă a individului faţă de un anumit element (Doron şi Parot, 1999).

Definite ca „modalităţi de raportare”, „variabile psihologice latente”, „predispoziţii

psihice”, „construcţii psihice”, „dispoziţii interne”, atitudinile se exprimă în comportament graţie

trăsăturilor caracteriale (de exemplu, atitudinea faţă de propria persoană se poate exprima prin

28

următoarele trăsături caracteriale: sub şi supraapreciere, mândrie, modestie, exigenţă, încredere

în sine, egocentrism, spirit critic etc).

După T. M. Newcomb, atitudinea reflectă fidel forma în care experienţa anterioară este

acumulată, conservată şi organizată la individ, când acesta abordează o situaţie nouă. Integrarea

la nivel cognitiv, afectiv, motivaţional şi voliţional a semnificaţiilor pozitive şi negative ale

obiectelor şi ale situaţiilor socioumane se realizează în mod individual specific, ducând astfel la

elaborarea unei game foarte întinse de structuri caracteriale; în cadrul lor se realizează cele mai

variate configuraţii atitudinale,în funcţie de conţinut şi de raportul dintre polul pozitiv şi cel

negativ.

Atitudinea este concepută de marea majoritate a autorilor ca o structură

tridimensională, cognitivă, afectiv-motivaţională şi volitivă. Toate aceste elemente sunt

organizate într-o structură care ne permite să ne explicăm cum vor funcţiona procesele psihice

ale unei persoane şi să anticipăm comportamentul ei într-o anumită situaţie. Fiind raportări la

realitatea înconjurătoare, atitudinile cuprind în structura lor pe lângă elemente de factura

cognitivă şi elemente afective şi volitive, fiind organizări durabile de motive, emoţii faţă de

realitate. Această raportare nefăcându-se pasiv şi solicitând răspunsuri adaptative, îl obligă pe

individ să-şi fixeze scopuri, să lupte pentru realizarea lor, să ia hotărâri. Uneori în procesul de

structurare a atitudinilor şi, mai apoi, în manifestarea acestora, pot să apară decalaje: este astfel

posibil să existe suficiente elemente de natură cognitivă, dar să nu existe resursele energetice

necesare manifestării acestora, individul să nu fie suficient de motivat şi, prin urmare, să nu

poată lua decizia de a-şi exprima atitudinea faţă de un anume fenomen sau eveniment din

ambianţa sa. De altfel, V.N. Meaşişcev insista asupra acestui fapt, subliniind că atitudinile dispun

de o componentă incitativ-orientativă-selectiv-evaluativă şi de o componentă efectorie, pregnant

operaţională. Acestea pot fi uneori inegal dezvoltate.

După obiectul de referinţă, atitudinile se împart în două categorii:

a) atitudinile faţă de sine;

b) atitudinile faţă de societate.

Atitudinile faţă de sine reflectă caracteristicile imaginii de sine, elaborate pe baza

autopercepţiei şi autoevaluării, pe de o parte, şi a percepţiei şi evaluării celor din jur, pe de altă

parte. Ele se diferenţiază şi se structurează la două niveluri: unul segmentar şi altul global. În

primul rând, vom avea atitudinea faţă de Eul fizic, atitudinea faţă de Eul psihic (nivelul

diferitelor funcţii şi capacităţi intelectuale, afective, motivaţionale) şi atitudinea faţă de Eul social

(efectele conduitelor şi reuşitelor în cadrul relaţiilor cotidiene în cadrul profesional, familial,

29

civic). În cazul al doilea, este vorba de poziţia globală pe care o adoptăm faţă de propria

personalitate, în unitatea componentelor sale bio-psiho-sociale.

În mod normal atitudinea globală faţă de sine este (şi trebuie să fie) de semn pozitiv,

aceasta fiind o premisă necesară, obligatorie a unei adaptări satisfăcătoare la viaţa socială. Dar, la

diferiţi indivizi, ea se poate structura pe grade de autoevaluare diferite: autoevaluare obiectiv-

realistă, care asigură cele mai bune premise psihologiece de relaţionare; autoevaluare în hiper

(supraestimare), care induce trăsături etichetate de cei din jur ca negative (aroganţă, dispreţ,

complex de superioritate) şi creează serioase probleme de adaptare la grup; autoevaluare în hipo

(subestimare), care favorizează trăsături caracteriale nefavorabile pentru subiect (modestie

exagerată, neîncredere în sine, complexe de inferioritate etc).

Nu credem că greşim dacă afirmăm faptul că stima de sine poate fi în fapt asimilată şi

identificată cu atitudinea globală faţă de sine. Deşi in categoria „atitudinilor faţă de sine” putem

include mai multe atitudini diferite, fiecare cu un specific şi conţinut ireductibil la altele (cum ar

fi, de exemplu: modestia, respectul de sine, demnitatea, siguranţa de sine etc pentru a nu

enumera decât dintre cele pozitive…), totuşi chintesenţa modului de raportare la propria

persoană cred că poate fi considerată stima de sine. Aşadar, ea poate fi plasată în centrul

atitudinilor faţă de propria persoană. În ce măsură există corelaţie între mărimea stimei de sine şi

alte dimensiuni ale sistemului atitudinal-valoric al individului (respectiv cele măsurate prin

scalele „Conştiinciozitate”, „Amabilitate”, „Autonomie”, ca trăsături caracteriale măsurate prin

chestionarul CP5F) urmează să detaliem în partea practică a lucrării noastre.

Atitudinile faţă de societate se diferenţiază şi se individualizează potrivit diversităţii

„obiectelor” şi „situaţiilor” generate de realitate. Astfel putem delimita: atitudinea faţă de muncă

(în sens larg, ca ansamblu de sarcini şi solicitări impuse social); atitudinea faţă de normele,

principiile şi etaloanele morale; atitudinea faţă de diferitele instituţii (familie, şcoală, biserică,

armată etc); atitudinea faţă de structura şi forma organizării politice, atitudinea faţă de ceilalţi

semeni etc.

Semnul şi intensitatea acestor atitudini determină valoarea caracterului şi,

corespunzător, potenţialul adaptativ al personalităţii în sfera vieţii sociale.

Definitoriu pentru ceea ce numim „atitudini” este referinţa implicită sau explicită la

valori. De aceea, în cele ce urmează vom defini acest concept, cu atât mai mult cu cât una din

ipotezele cercetării noastre vizează investigarea comparativă a sistemelor de valori ale

adolescenţilor cu stimă de sine scăzută, respectiv, cu stimă de sine ridicată.

30

1.2.2.3 Conceptul de „valoare”. Interiorizarea valorilor şi formarea sistemului de

valori în adolescenţă

Raportarea la obiecte şi fenomene ale realităţii înconjurătoare se face şi în funcţie de

semnificaţia pe care individul o acordă acestora, adică de valoare.

Acestui concept i-au fost date o varietate de definiţii şi interpretări, dar în disciplinele

socio-umane, accepţiunea cea mai frecventă este aceea de principii generale şi abstracte despre

ceea ce este important şi de preţuit în viaţă, despre cum trebuie oamenii să se comporte şi să

aprecieze (în termeni de bun/rău, drept/nedrept, urât/frumos etc) situaţiile, evenimentele,

persoanele, precum şi obiectele naturale şi sociale. Astfel de principii sunt bunătatea, adevărul,

dreptatea, frumuseţea, libertatea, cooperarea, competiţia, realizarea de sine etc. Sunt standarde,

criterii evaluative ale acţiunilor umane, vectori motivaţionali care determină şi orientează

acţiunea.

P. Smith şi S. Schwartz (cit in. P. Iluţ, 2004), doi remarcabili analişti actuali ai

problematicii valorilor, desprind cinci aspecte mai importante ale acestora:

a) valorile sunt idei (credinţe), dar nu unele reci, ci infuzate de simţuri;

b) valorile se referă la scopuri dezirabile (de exemplu, egalitatea) şi la moduri de

conduită prin care se promovează respectivele scopuri (corectitudine, ajutor);

c) valorile transcend acţiuni şi situaţii specifice (supunerea se practică de exemplu, la

şcoală, la locul de muncă, în familie, cu prietenii sau cu străinii);

d) valorile servesc drept standarde de selecţie şi evaluare a comportamentelor,

persoanelor şi evenimentelor;

e) valorile se ordonează atât la nivel societal, cât şi individual, după importanţa uneia

faţă de alta, formând sisteme de valori.

Unii autori reduc valorile la atitudini, deci la un dat subiectiv. În realitate, valorile, au

un caracter relaţional în sensul că se relevă în interacţiunea dintre subiect şi obiect, dintre individ

şi fenomene sau fapte externe. În procesul activităţii, individul cu trebuinţele şi aspiraţiile sale

intră în relaţie cu obiecte sau cu acte externe ale semenilor, având anumite proprietăţi. Valorile

se relevă la intersecţia dintre nevoile şi propensiunile umane, pe de o parte, şi calităţile obiectelor

sau faptelor externe-inclusiv a celor de conduită – pe de altă parte. Valorile rezultă din relaţia

subiect-obiect, înfăţişându-se iniţial ca valenţe, adică proprietăţi ale obiectelor sau actelor de a

satisface anumite trebuinţe sau aspiraţii umane.

Dar valorile sunt mai mult decât însuşiri ale fenomenelor sau actelor externe. Pe o

anumită treaptă de dezvoltare istorică, ele s-au conturat ca principii – binele, adevărul, frumosul,

dreptatea etc – având un conţinut general-uman şi unul în funcţie de contextul social-istoric

31

concret. Aceste principii au apărut din anumite motive şi nevoi ale speciei umane, ale unor

grupuri sociale etc. În anumite condiţii, fiind privat de ele, omul le proiectează ca obiect al

dorinţei, al aspiraţiei: există o ipostaziere a valorilor, ceea ce face ca grupul social să le preia ca

idealuri şi să le propună membrilor săi. În consecinţă, pentru individul concret, prezent la un

moment dat pe scena istoriei, valorile apar ca date externe ce trebuie însuşite. Aşa cum găseşte o

structură socială determinată, o anumită tehnologie şi cultură, copilul sau tânărul găseşte un

sistem de valori recunoscut prin aprecierea colectivă, care i se propune ca principiu de conduită (

Iluţ,2004,pag 73).

Tinca Creţu afirmă ca putem vorbi de o ontogeneză a personalităţii axiologice definită

ca „procesul prin care eul devine o fiinţă valorizatoare,raportându-se conştient la valori şi

afirmându-se prin opţiunile proprii cu o individualitate autonomă sub raport valoric” (Mahler,

pag. 171, cit. în.Creţu, 1997). Jaloanele acestui drum ar putea fi, după acelaşi autor,

transformarea simplelor preferinţe in opţiuni valorice, afirmarea opţiunilor în condiţii de

alternativă valorică, implicarea valorilor în sistemul personal de motive, înţelegerea profundă a

valorilor şi elaborarea unui sistem propriu de valori. Dar drumul schiţat mai sus nu se parcurge în

mod absolut de fiecare şi nu se finalizează neapărat cu atingerea treptei superioare a

personalităţii axiologice.

În literatura de specialitate, afirmă T. Creţu (pag. 59), găsim două moduri de a concepe

ansamblul valorilor individuale.Unii autori consideră că este mai potrivit termenul de set de

valori, pentru că între valori nu sunt interdependenţe de nivelul celor sistemice. Alţi autori

propun termenul de sistem de valori pentru că nu pot fi neglijate legăturile între valori şi,deci,

„valorile nu există în mod izolat,ele se structurează în sisteme ierarhizate, complexe şi

contradictorii, dinamice, reflectând contradicţiile intrinseci vieţii sociale” (Iluţ, 1995, pag. 57).

Etapa specifică pentru formarea şi cristalizarea sistemului axiologic se realizează în

jurul vârstei de 15 ani, când se intensifică interesul pentru cunoaşterea şi aprecierea valorilor. U.

Şchiopu şi E. Verza (1989) consideră ca între 14 şi 16 ani tinerii se apropie cu interes mai mare

şi speranţă de lumea valorilor, de conştientizarea idealurilor ca trasee de viaţă socială şi

personală (Şchiopu, Verza, 1989, pag.103). A.Cosmovici (1985) susţine faptul că „disecarea”

valorilor prezintă mai multe avantaje atunci când se realizează la vârsta adolescenţei.

Adolescentul pune în discuţie în mod natural toate valorile, realizând ierarhizări şi o repunere în

discuţie a ceea ce socializarea primară a creionat.

Având în vedere faptul că, pentru testarea uneia dintre ipotezele lucrării, vom investiga

sistemul axiologic pe baza inventarului de valori elaborat de către M Rokeach, în continuare

vom expune câteva repere ale concepţiei acestuia.

32

În viziunea autorului despre care discutăm,valoarea reprezintă „o credinţă de durată că

o anumită cale sau un scop al existenţei sunt de preferat, din punct de vedere social sau personal,

faţă de o cale sau un scop opuse” (Rokeach, 1973). Valorile nu există în sine, în mod

independent. Orice valoare determină şi este determinată de alte valori. Autorul citat nota că

aceste legături de dependenţă nu sunt întamplătoare. Oamenii sunt fiinţe consistente, ceea ce

presupune existenţa unei armonii minimale între valorile pe care le are fiecare individ. Mai mult,

valorile nu există niciodată disparat, ci sunt integrate în sisteme de valori. Aici relaţiile dintre ele

sunt organizate consistent, alcătuind un mod latent de orientare a indivizilor în toate acţiunile pe

care le întreprind, ca efect al unor patern-uri stabile, de durată, prin care fiecare individ îşi

structurează (inconştient) credinţele cu privire la scopurile existenţei şi la modurile considerate

dezirabile de atingere a acestora. Rokeach imaginează o organizare ierarhică a valorilor, cu

valori centrale, ce devin prioritare. Sistemul valoric este relativ stabil, însă el se poate schimba

prin modificarea ierarhiilor valorice, prin schimbarea priorităţilor valorice. Stabilitatea este însă

superioară celei a atitudinilor, care se modifică mai uşor, fiind determinate de seturi diferite de

valori, nu neapărat centrale. Un astfel de sistem de valori este definit ca fiind „o organizare

rezistentă a credinţelor privitoare la moduri preferabile de comportament sau stări finale de

existenţă de-a lungul unui continuum al importanţei”.

Referindu-se la raportul dintre atitudini şi valori, M. Rokeach (1973) subliniază că

diferenţele ar decurge din faptul că primele s-ar referi la un complex de convingeri faţă de un

obiect sau o situaţie, pe când valoarea nu se referă decât la o singură convingere, caracterizată de

un mare grad de generalitate, transgresând situaţii şi obiecte particulare.

Valoarea şi atitudinea formează o configuraţie care poate fi definită „sistem valoare-

atitudine”(„value-attitude system”) şi care ţine de nucleul persoanei (Linton, 1968). Cunoaşterea

atitudinilor şi valorilor proprii unui individ sau grup constituie practic un instrument de

previziune a comportamentului.

Fiind rezultatul interacţiunilor dintre individ şi mediu, setul atitudini-valori se formează

treptat, conturându-se în linii mari în adolescenţă.

33

CAPITOLUL 2

OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Obiective:

O1 - investigarea nivelului stimei de sine la adolescenţi;

O2- evaluarea sistemului atitudinal-valoric la adolescenţi;

O3- studiul relaţiei dintre stima de sine şi sistemul atitudinal-valoric ale lotului

investigat;

O4- investigarea diferenţelor la nivelul sistemului axiologic în funcţie de nivelul stimei

de sine;

2.2. Ipoteze:

H1 Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi sistemul atitudinal la adolescenţi.

1- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi conştiinciozitate;

2- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi amabilitate;

3- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi autonomie.

H2 Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi sistemul axiologic la adolescenţi.

1- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi fericirea ca valoare;

2- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi orizontul larg ca valoare;

3- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi angajarea în activitate ca valoare;

4- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi capacitate profesională ca valoare;

5- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi siguranţă de sine ca valoare.

H3 – există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce

priveşte valorile în lotul investigat.

1- există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte

originalitatea ca valoare;

2 - există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte

recunoaşterea socială ca valoare;

3 - există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte

afectivitatea ca valoare;

4 - există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte

curăţenia exterioară ca valoare.

34

3.3. Descrierea lotului de subiecţi:

Pentru a colecta afirmaţiile populaţiei reprezentative legate de relaţia dintre stima de

sine şi sistemul atitudinal-valoric la elevii de liceu, au fost alese aleator persoane aparţinând

populaţiei ţintă. Trebuie menţionat faptul că am recurs la un criteriu de excludere pentru

construirea eşantionului. Acest criteriu a fost reprezentat de scorul obţinut de către subiecţi la

scala „Dezirabilitate socială” din chestionarul CP5F. Astfel, am eliminat din lotul nostru

subiecţii care au obţinut scoruri „mici” şi „mari” la această scală, deoarece aceste scoruri indică

faptul că cei investigaţi denaturează răspunsurile fie în sens negativ (pentru a da impresia că sunt

altfel decât ceilalţi), fie în sens pozitiv (pentru a-şi crea o imagine favorabilă). Astfel, dintr-un

număr iniţial de 148 de respondenţi, în urma eliminării celor necorespunzători la scala

„Dezirabilitate socială”, numărul de subiecţi rămaşi a fost 107. Lotul de subiecţi a fost constituit

din 56 de fete (52,3%) şi 51 de băieţi (47,7%), cu vârste cuprinse între 17 şi 19 ani, media fiind

17,61 şi abaterea standard 0,562, aşa cum reiese din tabelul de mai jos:

Tabel 1. Descriptori statistici ai lotului de subiecţi varsta gen

Valid 107 107 N Missing 0 0

Media 17,61 1,52 Abatere standard ,562 ,502 Minimum 17,00 1,00 Maximum 19,00 2,00

Distribuţia subiecţilor pe vârste este prezentată de graficul de mai jos:

191817

varsta

Fig. 1. Grafic al distribuţiei subiecţilor pe grupe de vârstă

35

2.4. Descrierea metodelor de investigare

Pentru testarea ipotezelor lucrării am aplicat următoarele instrumente psihodiagnostice:

1. Scala stimei de sine - Self Esteem Scale (SES), (M. Rosenberg, 1979), pentru

evaluarea nivelului stimei de sine. SES a fost elaborată iniţial, pentru a măsura sentimentul

global al valorii personale şi autoacceptării. Este unul „dintre instrumentele de evaluare a stimei

de sine cele mai utilizate în cercetarea din psihologie şi psihiatrie” (Lelord, André, 2009,pag 49).

Scala cuprinde 10 itemi, fiecare formulat sub forma unei propoziţii concrete, având verbul la

persoana I singular. Subiecţii trebuie să-şi exprime gradul de acord faţă de fiecare dintre enunţuri

utilizând un format de răspuns în 4 trepte (scala tip Lickert).

Calităţile psihometrice semnificative au contribuit la utilizarea frecventă a scalei:

- consistenţa interna: coeficient α Cronbach cuprins intre 0,72-0,88;

- fidelitate test-retest: coeficienţi raportaţi între 0,82-0,85 pentru aplicări succesive la

intervale scurte (1 lună); 0,63 pentru interval de 6 luni; 0,50 pentru 1 an;

- validitate concurentă:-0,82 cu Scala sentimentelor de inadecvare(Janis si Field,1959)

-economicitate în aplicare şi cotare (conform Demo, 1985; Blascovich si Tomaka,

1991; Gray-Little, 1997; Băban, 1998).

Coeficientul de fidelitate obţinut în cazul aplicării pe un eşantion iniţial de 5024 de

elevi de liceu şi gimnaziu a fost de 0,77.

Scorurile subiecţilor sunt cuprinse între 10 (cea mai scăzută notă posibilă a stimei de

sine) şi 40 (cea mai ridicată notă posibilă a stimei de sine). Se obţin următoarele categorii:

- între 10 – 16 puncte: scorul tinde să indice o stimă de sine mai degrabă scăzută.

- între 17 – 33 puncte: scorul indică o stimă de sine medie.

- între 34 – 40 puncte: scorul indică o stimă de sine înaltă (ridicată).

Acest chestionar a fost utilizat pentru a cuantifica modalităţile variabilei stima de sine

şi anume: elevii cu stimă de sine scăzută, elevii cu stimă de sine medie, respectiv elevii cu stimă

de sine înaltă. (Vezi Anexa 1)

2. Chestionarul de Personalitate cu 5 Factori (CP5F) realizat de către M. Albu după

modelul chestionarului FFPI (Five-Factor Personality Inventory) (Hendriks, 1997), este destinat

evaluării celor cinci suprafactori ai modelului Big Five (Extraversie, Stabilitate emoţională,

Conştiinciozitate, Amabilitate, Autonomie). A fost etalonat într-o populaţie nonclinică, formată

din persoane cu vârsta cuprinsă între 14 şi 65 de ani (pe 6 grupe de vârstă, dar şi pe sexe: 14 – 19

ani; 20-25 de ani; 26 – 35 de ani, 36 – 34 de ani; 46 – 55 de ani; 56 – 65 de ani). Chestionarul

cuprinde 130 de itemi, grupaţi în şase scale, deoarece include şi o scală numită „Dezirabilitate

36

socială” ce evaluează tendinţa subiecţilor de a răspunde astfel încât să îşi creeze o imagine

favorabilă.(vezi Anexa 2)

Scalele sunt:

Extraversiune: 23 de itemi

Amabilitate: 24 de itemi

Conştiinciozitate: 25 de itemi

Stabilitate emoţională: 21 de itemi;

Autonomie: 22 de itemi;

Dezirabilitate socială: 15 itemi.

Ca şi în cazul SES,şi în cazul chestionarului CP5F subiecţii trebuie să răspundă la

fiecare item formulat sub forma unei propoziţii concrete având verbul la persoana I

singular,utilizând o scală de tip Lickert cu 5 trepte:

1=mi se potriveşte foarte puţin;

2=mi se potriveşte puţin;

3=mi se potriveşte cam pe jumătate;

4=mi se potriveşte mult;

5=mi se potriveşte foarte mult;

Punctajele brute se transformă în cote T.Acestea din urmă sunt considerate:

-„mari”: cele peste 60;

-„medii”: cele cuprinse între 40 si 60;

-„mici”: cele sub 40;

Pentru scopul lucrării am utilizat doar scalele corespunzătoare trăsăturilor

„caracteriale”,respectiv „Amabilitate”, „Conştiinciozitate”, „Autonomie”, acestea fiind

considerate ca reprezentând operaţionalizarea conceptului de „sistem atitudinal”.

Interpretarea scorurilor (doar pentru scalele utilizate în lucrare) este următoarea:

Scala Amabilitate:

-scor mare (cota T>60): Manifestă interes pentru cei din jur.Respectă părerile şi

drepturile celorlalţi.Încearcă să se afle în relaţii bune cu ceilalţi.

-scor mic (cota T<40): Îl interesează doar propria persoană. Se străduieşte să atragă

atenţia asupra sa.Vrea să-şi impună punctul de vedere.Îi deranjează pe cei din jur.

Scala Conştiinciozitate:

-scor mare (cota T>60): Respectă normele şi regulile Este ordonat. Îşi planifică

acţiunile.Se străduieşte să facă totul bine. Este o persoana de încredere.

37

-scor mic (cota T<40): Este nonconformist.Începe acţiuni fără a se gândi la ce servesc

şi cum se vor termina.Nu se încadrează în termenele fixate.

Scala Autonomie:

-scor mare (cota T>60):Acţionează altfel decât ceilalţi.Este creativ.Nu se lasă condus

de alţii.

-scor mic (cota T<40):Nu are păreri proprii.Acceptă orice i se spune.Poate fi

manevrat cu uşurinţă

De asemenea, am utilizat scorurile subiecţilor la scala „Dezirabilitate socială” pentru

selecţia lotului de subiecţi, eliminând chestionarele care la această scală au obţinut scoruri „mari”

şi „mici” (subiecţii fiind suspectaţi de nesinceritate).

În ce priveşte fidelitatea s-au calculat coeficienţii consistenţei interne, respectiv

coeficienţii de stabilitate. În urma calculării coeficientului Alpha Cronbach (pentru consistenţa

internă a scalelor) pe sexe şi pe grupele de vârstă folosite la etalonare, din totalul de 132 de

coeficienţi α calculaţi, doar 9 sunt mai mici decât 0,700. Consistenţa internă a scalelor fiind

bună, acest chestionar poate fi folosit cu succes la compararea grupelor de persoane şi furnizează

informaţii destul de precise despre subiecţi. În ceea ce priveşte coeficienţii de stabilitate, s-au

comparat mediile scorurilor scalelor între test şi retest, folosind testul t pentru eşantioane perechi.

S-a constatat că mediile nu diferă semnificativ (la pragul p = 0,05). Coeficienţii de corelaţie

liniară între scorurile la test şi scorurile la retest sunt semnificative la pragul p = 0,000.

3.Inventarul axiologic Rokeach (RVS, 1973) în forma adaptată şi aplicată pe

populaţia românească de P. Popescu-Neveanu (1983). Avantajul metodei constă în faptul că

informaţiile identificate pot fi înregistrate analitic la nivelul celor 40 de valori nominale, dar pot

fi analizate şi la nivelurile de generalitate mai mare (categoriile I şi II), cât şi la nivelurile de

generalitate medie (categoria III, vezi Anexa 3). Subiecţilor li s-a solicitat să ierarhizeze valorile

din inventarele prezentate, de la cea mai importantă pentru ei, până la cea mai puţin importantă.

Acest instrument este folosit pe scară largă în activităţi de cercetare în domeniile psihologiei,

sociologiei, vânzărilor.

Valorile finale reflectă preferinţele unei persoane privind ceea ce vrea să realizeze în

viaţă, obiectivele pe care le urmăreşte pe întreg parcursul vieţii (reprezintă „valori-

scop”).Această categorie este formată din următoarele valori nominale:

1-confort;

2-demnitate;

3-independenţă;

4-înţelepciune;

38

5-originalitate;

6-recunoaştere socială;

7-siguranţă de sine;

8-tumult;

9-utilitate;

10-valoare profesională;

11-apropiere de natură şi artă;

12-armonie interioară;

13-familie armonioasă;

14-fericire;

15-linişte;

16-plăceri;

17-prietenii;

18-realizare în dragoste;

19-salvarea sufletului;

20-umanism;

Valorile instrumentale reflectă mijloacele prin care trebuie să fie atinse obiectivele

(„valorile finale”; „valorile-scop”), adică, cum ai putea să ajungi la ceea ce îţi doreşti (reprezintă

„valori-mijloc”).Această categorie este formată din următoarele valori nominale:

1-angajare în activitate;

2-autocontrol;

3-capacitate profesională;

4-curaj,cutezanţă;

5-imaginaţie;

6-inteligenţă;

7-încredere;

8-orizont larg;

9-putere de comunicare;

10-responsabilitate;

11-afectivitate(dragoste);

12-ajutorare;

13-ascultare;

14-bună dispoziţie;

15-cinste;

39

16-curaţenie exterioară;

17-indulgenţă;

18-politeţe;

19-raportare religioasă;

20-tact în relaţiile cu alţii;

S-a încercat eliminarea tendinţei de faţadă, prin sublinierea faptului că nu există opţiuni

greşite sau corecte, ci doar personale.

2.5. Designul cercetării

Lucrarea de faţă este un studiu corelaţional care îşi propune să surprindă asocierea de

tip rectiliniu dintre trăsături de personalitate(subsistem atitudinal-valoric) şi stima de sine.

„Analiza de corelaţie stă la baza unor proceduri statistice avansate, cum ar fi anliza de itemi,

analiza de regresie, analiza factorială şi analiza ecuaţiei de structură.” (Popa, 2008, p.310).

A fost utilizat testul de corelaţie, deoarece acesta şi-a propus să testeze asocierea dintre

variabile diferite, măsurate pe aceeaşi subiecţi. A. Testul de corelaţie Pearson implică două

măsurări pentru aceiaşi subiecţi, „situaţie care corespunde aşa-numitului model de cercetare

„intrasubiecţi” (within-subjects)” (Popa, 2004, p.310). Testul de corelaţie implică două

variabile, dar adesea, într-o cercetare psihologică numărul variabilelor supuse corelaţiei este mai

mare decât doi.

Coeficientul de corelaţie Pearson (r) evaluează asocierea dintre două variabile

cantitative. Domeniul de variaţie a acestuia este cuprins între r = -1 (corelaţie perfectă negativă)

şi r = + 1 (corelaţie perfectă pozitivă). Absenţa oricărei legături (corelaţii) dintre variabile se

traduce prin r = 0. În interpretarea coeficientului Pearson se ţine cont de următoarele elemente:

- semnul (+/-) indică sensul asocierii. O valoare pozitivă arată că, pe măsură valorile

unei variabile cresc, valorile celeilalte cresc şi ele. O valoare negativă arată că, pe măsură ce

valorile unei variabile cresc, valorile celeilalte scad.

- valoarea coeficientului r este, prin ea însăşi, un indicator al mărimii efectului. Cu cât

este mai aproape de 1 (indiferent de semn), cu atât indică o asociere mai puternică între variabile.

Testul de corelaţie Spearman (rho) este echivalentul neparametric al coeficientului de

corelaţie r. „Pentru calculul coeficientului Spearman numărul asumpţiilor importante se poate

reduce la trei:

- variabilele sunt numerice;

- distribuţiile variabilelor sunt asimetrice;

40

- relaţia dintre variabile este monotonă. Aceasta înseamnă fie că pe măsură ce valorile

unei variabile cresc, cresc şi valorile celeilalte variabile, fie că pe măsură ce valorile unei

variabile cresc, valorile celeilalte variabile descresc” (Drugaş, Roşeanu, 2010, pag. 230).

În ce priveşte interpretarea şi raportarea rezultatelor, dacă valoarea pragului de

semnificaţie este mai mică de 0,05, este puţin probabil ca asocierea să se datoreze întâmplării şi

concluzionăm că există o asociere semnificativă între variabile.

De asemenea, în vederea testării ipotezei cercetării (H3), a fost utilizată analiza de

varianţă (ANOVA-ANalysis Of Variance), pentru a testa dacă mediile eşantioanelor diferă

semnificativ în funcţie de categoriile unei singure variabile independente. ANOVA realizează

raportul dintre varianţa intergrup şi varianţa intragrup, pentru a vedea dacă raportul este suficient

de mare pentru a putea distinge între grupuri (Lungu, 2001). Dacă varianţa intergrup este mult

mai mare decât cea intragrup, atunci raportul va produce o valoare mare a lui F, care arată că

diferenţele dintre grupele comparate vor fi semnificative. „Altfel spus, conform logicii analizei

de varianţă, elementele aflate în acelaşi grup diferă mai puţin între ele decât elementele aflate în

grupuri diferite” (Drugaş, Roşeanu, 2010, pag. 230).

2.6. Descrierea variabilelor

Variabilele studiului:

a) stima de sine. Această variabilă are, în contextul cercetării noastre, trei

modalităţi/niveluri, investigate şi măsurate cu ajutorul Scalei stimei de sine (SES):

-stimă de sine înaltă;

-atimă de sine medie;

-stimă de sine scăzută;

b) sistem atitudinal- acest concept s-a operaţionalizat conform modelului Big Five

care stă la baza construcţiei chestionarului CP5F din care am extras şi utilizat scalele

„caracteriale”: Amabilitate, Conştiinciozitate, Autonomie. Cu alte cuvinte, „sistemul atitudinal”

este investigat în cadrul lucrării noastre prin intermediul celor trei scale „caracteriale” din

componenţa CP5F. Această operaţionalizare a variabilei ne-a fost sugerată de următoarea

afirmaţie din literatura de specialitate: „Se poate observa că o parte din aceste dimensiuni (adică

cele 5 dimensiuni ale modelului Big Five-n.n.) aparţine mai degrabă caracterului

(conştiinciozitate, deschidere spre experienţă/ autonomie, agreabilitate), iar altă parte ţine de

temperament” (Bonchiş, Trip, Drugaş, Dindelegan, 2006, pag.178).

c) sistem axiologic: acest concept s-a operaţionalizat conform modelului lui M.

Rokeach prin cele două mari categorii: „valori instrumentale” (V.I.) şi „valori finale” (VF), care

orientează subiecţii în stabilirea idealurilor şi scopurilor vieţii. Fiecare dintre cele două categorii

41

de valori se divide în mai multe subcategorii specifice, diferite prin gradul de generalitate şi prin

conţinut. Variabila opţiunea axiologică, a fost operaţionalizată prin cerinţa adresată subiecţilor de

a ierarhiza fiecare set de câte 20 de valori (vezi Anexa 1).

2.7. Descrierea procedurilor de recoltare a datelor

Demersul nostru investigativ a fost realizat la Liceul Teoretic „Ion Barbu” din Piteşti.

Pentru recoltarea datelor, am procedat în felul următor: în cadrul orelor de Consiliere si orientare

de la fiecare clasă implicată în studiu, cu permisiunea şi suportul profesorilor-diriginţi am

discutat cu elevii despre cercetarea pe care o întreprindem si i-am sensibilizat în legătură cu

utilitatea informaţiilor şi beneficiile pe care le-ar putea obţine implicându-se ca subiecţi

voluntari(autocunoaştere, dezvoltare personală, OSP etc). Elevii au manifestat un real interes fata

de problematica abordată de cercetarea noastră: cunoaşterea nivelului stimei de sine, evaluarea

caracteristicilor de personalitate (Amabilitate, Conştiinciozitate, Autonomie), ierarhizarea

valorilor proprii.

După ce am obţinut acordul şi am motivat subiecţii, am trecut la administrarea propriu-

zisă a probelor descrise mai sus. Aceasta a avut loc tot în cadrul orelor de Consiliere şi orientare;

un motiv în plus, temeinic, pentru care am ales această cale - ora de Dirigenţie - este acela ca

programa şcolară pentru orele de Consiliere şi orientare prevede dobândirea de astfel de

competenţe de autocunoaştere de către elevi.

Toate cele trei instrumente au fost administrate în cadrul aceleiaşi ore, elevilor

asigurându-li-se însă posibilitatea de a continua şi finaliza răspunsurile şi în ora următoare, în caz

că nu ar reuşi să o facă în interval de o oră. Cei mai mulţi dintre ei au avut nevoie de mai mult de

o oră de curs pentru a termina toate sarcinile. Niciun elev nu a avut însă nevoie de mai mult de 1

oră şi 30 minute, deşi nu li s-a impus o limită de timp.

Ordinea în care s-au administrat chestionarele a fost următoarea:

1. CP5F (Chestionarul de Personalitate cu 5 Factori);

2. SES (Scala Rosenberg a stimei de sine);

3. RVS (The Rokeach Value Survey);

Am optat pentru această strategie din mai multe motive:

1. am atras atenţia elevilor că probele la care trebuie să răspundă sunt astfel elaborate,

încât permit depistarea răspunsurilor nesincere (practic însă numai autorul lucrării a ştiut că doar

CP5F permite depistarea acestor subiecţi, acesta fiind unul din motivele pentru care l-am plasat

primul spre a fi „rezolvat”);

42

2. CP5F, fiind cel mai amplu dintre cele trei instrumente, având cel mai mare număr de

itemi, trebuie plasat primul pentru că la acest moment, în partea de început a testării psihologice,

elevii manifestă cel mai înalt grad de concentrare a atenţiei, oboseala este absentă, iar interesul,

curiozitatea sunt maximale

Pentru a asigura supravegherea adecvată a subiecţilor în timpul rezolvării SES şi a

asigura astfel acurateţea răspunsurilor, nu s-a permis niciunui elev să treacă la SES înaintea

celorlalţi. Toţi au aşteptat până când ultimul respondent a finalizat răspunsurile la CP5F, apoi

toţi au trecut în acelaşi timp la SES, sub stricta noastră supraveghere. La această probă, timpul a

fost limitat, aşa cum, de altfel, apare menţionat explicit şi în instructaj.

3. SES este o probă scurtă, de câteva minute, subiecţii au fost chiar instruiţi să răspundă

„în cel mai scurt timp”, cât mai spontan şi mai prompt, la fiecare frază citită cu atenţie.

4. RVS necesită timp pentru deliberare, subiecţii având voie să se răzgândească în ceea

ce priveşte ordinea ierarhizării valorilor (extras din instructaj: „Când clasaţi valorile,nu vă grăbiţi

şi gândiţi-vă cu grijă. Simţiţi-vă liberi să schimbaţi ordinea valorilor, dacă aveţi gânduri

ulterioare cu privire la răspunsuri”). Elevii nu au avut limită de timp, iar fiecare a fost liber să

predea chestionarul atunci când a considerat că şi-a încheiat deliberarea , în stilul şi ritmul

proprii. S-a încercat eliminarea tendinţei de faţadă, prin sublinierea faptului că nu există opţiuni

greşite sau corecte, ci doar personale. Subiecţilor li s-a prezentat inventarul de valori

(instrumentale, respectiv finale) pe câte o foaie separată şi li s-a cerut să le ierarhizeze, scriind o

cifră în spaţiul gol de lângă fiecare valoare, astfel: cifra 1 – valoarea care are cea mai mare

importanţă pentru ei, cifra 2 – valoarea care este a doua ca importanţă, ş.a.m.d. până la 20-

valoarea care este ultima ca importanţă.

În instructajul adresat subiecţilor s-a făcut următoarea remarcă: „când aţi completat

clasamentul ambelor seturi de valori, rezultatul ar trebui să reprezinte o imagine precisă a felului

cum simţiţi într-adevăr despre ceea ce este important în viaţa voastră.”.

Chestionarele au fost grupate,predate şi numerotate câte trei, pentru fiecare subiect în

parte, pentru a se putea face ulterior toate demersurile de cotare, interpretare şi corelare cerute de

ipotezele avansate.

43

CAPITOLUL 3

REZULTATELE CERCETĂRII

3.1 Prezentarea şi analiza datelor

Datele colectate în urma aplicării instrumentelor au fost prelucrate statistic în vederea

atât a investigării nivelului stimei de sine la adolescenţi şi a evaluării sistemului atitudinal-

valoric al acestora, cât şi a testării ipotezelor studiului în cauză. Prelucrarea statistică s-a realizat

cu SPSS.15.0.

Din cauza faptului că scorurile scalelor chestionarului CP5F diferă între fete şi băieţi în

intervalul de vârstă 15–19 ani, prelucrările statistice nu au fost efectuate asupra scorurilor brute

ale scalelor, ci asupra cotelor T corespunzătoare acestora. Pentru transformarea scorurilor brute

în cote T s-au utilizat mediile şi abaterile standard din etalonul chestionarului. În contextul

acestei lucrări, pentru fiecare scală s-a considerat că un scor este mare, dacă îi corespunde o cotă

T mai mare decât 60, este mic atunci când cota T corespunzătoare este mai mică decât 40 şi este

mediu dacă îi corespunde o cotă T cuprinsă în intervalul [40, 60].

Pentru factorul amabilitate plaja de valori este cuprinsă între 26,22 şi 80,82, media are

valoarea de 48,44, iar abaterea standard este 12,02. Factorul se manifestă cu intensitate medie,

ceea ce demonstrează că subiecţii prezintă interes pentru alte persoane, respectându-le drepturile

şi punctele de vedere. Elevii investigaţi au un comportament prosocial, căutând să păstreze relaţii

bune cu cei din jur. Prezentăm mai jos reprezentarea grafică a factorului amabilitate.

amabilitate80,0060,0040,0020,00

Freq

uenc

y

20

15

10

5

0

Histogram

Mean =48,44Std. Dev. =12,024

N =107

Fig.2. Reprezentarea grafică a factorului „Amabilitate”

44

În ce priveşte conştiinciozitatea, plaja de valori a răspunsurilor subiecţilor are o

distribuţie normală (vezi fig. 3), fiind cuprinsă între 10,58 şi 73,56. Media 44,29 şi abaterea

standard 16,22, demonstrează că subiecţii respectă în mare măsură regulile şi normele, sunt

disciplinaţi şi finalizează acţiunile intreprinse, chiar dacă poate nu respectă totdeauna termenele.

Conform etalonului, factorul se manifestă cu intensitate medie.

constiinciozitate80,0060,0040,0020,00

Freq

uenc

y

20

15

10

5

0

Histogram

Mean =44,29Std. Dev. =16,228

N =107

Fig.3. Reprezentarea grafică a factorului „Conştiinciozitate”

Pentru factorul autonomie, răspunsurile subiecţilor au variat între 11,35 şi 87,12, cu o

medie de 48,48 şi o abatere standard de 18,60. Conform etalonului factorul se manifestă moderat,

ceea ce ne determină să afirmăm că subiecţii investigaţi sunt dependenţi de adulţii din jurul lor,

fiind uşor timizi în exprimarea propriilor opinii. Chiar dacă acceptă părerile celorlaţi, asta nu

înseamnă că pot fi uşor manipulaţi. Prezentăm mai jos reprezentarea grafică a factorului

autonomie.

45

autonomie100,0080,0060,0040,0020,000,00

Freq

uenc

y

15

10

5

0

Histogram

Mean =48,49Std. Dev. =18,604

N =107

Fig.4. Reprezentarea grafică a factorului „Autonomie”

Rezultatele obţinute la scala stimei de sine demonstrează că adolescenţii supuşi

investigaţiei au un nivel mediu al stimei de sine, conform etalonului chestionarului (m= 26,09, σ

= 8,59). Deşi stima de sine este o stare subiectivă, deci greu de măsurat, părerea unanimă a

cercetătorilor este aceea că la adolescenţă un nivel mediu al stimei de sine este ceva normal, date

fiind transformările psiho-corporale asociate cu pubertatea. Dintre toate categoriile de vârstă,

adolescenţa este perioada cea mai complexă şi vulnerabilă din punct de vedere psihologic şi

social. Personalitatea adolescentului nu evoluează în mod linear, ci cu oscilaţii, cu perioade de

inegalitate şi chiar dizarmonii din care se dezvoltă o serie de structuri pozitive sau negative,

dependente de condiţiile factorilor educaţionali sociali şi de cei ce ţin de dobândirea unor

particularităţi ereditare (Larson, 2000). În primul rând întreaga perioadă a adolescenţei este legată

de schimbările de mare intensitate şi cu efecte vizibile în înfăţişare, comportamente şi relaţionare

internă cu lumea exterioară, inclusiv prin creşterea mare a capacităţii de integrare seismică în

specificul vieţii sociale în care adolescentul trăieşte. Pe acest teren se constituie „sinele”,

imaginea şi percepţia de sine drept componentă a „identităţii”, care la rândul său, constituie

nucleul personalităţii (Harter, 1999). Dacă la copiii mici stima de sine este relativ mare datorită

percepţiei nerealist de pozitive despre sine, în adolescenţă, dezvoltarea capacităţii de gândire

46

abstractă şi a autocontrolului conduce la fluctuaţii ale stimei de sine (Robins, Trzesniewski,

2006). Prezentăm mai jos reprezentarea grafică a stimei de sine.

stima de sine40,0035,0030,0025,0020,0015,0010,00

Freq

uenc

y

15

10

5

0

Histogram

Mean =26,09Std. Dev. =8,596

N =107

Fig.5. Reprezentarea grafică a „SS”

Pentru sistemul axiologic al adolescenţilor, analiza datelor s-a realizat atât în plan

nominal (pentru fiecare dintre cele 40 de valori), cât şi în planurile generale ale categoriilor

axiologice. În planul nominal s-a recurs la analiza celor două tipuri de valori (VI, VF) din

punctul de vedere al frecvenţelor pentru fiecare valoare. Se constată faptul că la nivelul primelor

ranguri, în cazul valorilor instrumentale, printre primele opţiuni ale adolescenţilor se numără

inteligenţa, autocontrolul, politeţea, ascultarea, cinstea, responsabilitate, dragostea, buna

dispoziţie, curajul. Referitor la valorile instrumentale se impune a fi semnalat faptul că reperele

axiologice mai puţin importante sunt curăţenia exterioară, angajarea în activitate, încrederea,

ajutorarea, raportarea religioasă.

47

Tabel 2. Ierarhia valorilor instrumentale

Rang Valori

instrumentale

Media Categoria axiologică

1 inteligenţa 12,57 FO

2 autocontrolul 18,41 FE

3 politeţea 12,06 RA

4 ascultarea 12,44 RD

5 buna dispoziţie 14,33 RD

6 responsabilitate 12,04 FE

7 dragostea 11,55 RD

8 cinstea 10,87 RA

9 curajul 2,30 FO

10 orizont larg 5,68 FO

La nivelul valorilor finale se înregistrează o similaritate a opţiunilor valorice:

demnitate, înţelepciune, familie armonioasă, prieteni, fericire, independenţă, recunoaştere

socială, originalitate, siguranţă de sine, în timp ce un rang inferior îl ocupă apropierea de natură

şi artă, realizarea în dragoste, salvarea sufletului (vezi Anexa 4).

Tabel 3. Ierarhia valorilor finale

Rang Valori finale Media Categoria axiologică

1 demnitate 12,10 AV

2 înţelepciune 9,68 AV

3 familie armonioasă 7,26 SD

4 valoare profesională 13,83 AE

5 fericire 11,61 SD

6 independenţă 8,92 AE

7 recunoaştere socială 7,00 AV

8 originalitate 18,16 AE

9 siguranţă de sine 5,14 AV

10 prietenii 7,48 SD

48

3.2 Testarea ipotezelor

S-au calculat coeficienţii de corelaţie liniară între scorurile scalelor Conştiinciozitate,

Amabilitate şi Autonomie din CP5F şi cele ale Stimei de sine, în lotul format din 107 elevi. Toţi

coeficienţii de corelaţie liniară sunt pozitivi şi semnificativi statistic (tabelul 4). Aceasta

înseamnă că pe măsură ce creşte stima de sine, cresc liniar conştiinciozitatea, amabilitatea şi

autonomia.

Se demonstrează că ipoteza H1 în care afirmam că Există o relaţie semnificativă între

stima de sine şi sistemul atitudinal la adolescenţi, se confirmă. Mai mult decât atât, se confirmă

şi ipotezele specifice:

1. există o relaţie semnificativă între stima de sine şi conştiinciozitate (r=0,775 la p

0.05).

2. există o relaţie semnificativă între stima de sine şi amabilitate (r=0,483 la p 0.05).

3. există o relaţie semnificativă între stima de sine şi autonomie (r=0,722 la p 0.05).

Tabel 4. Sistemul de atitudini şi stima de sine

amabilitate constiincio

zitate autono

mie stima de sine

Coeficient de corelaţie Pearson ,483(**) ,775(**) ,722(**)

Nivel de semnificaţie ,000 ,000 ,000 N 107 107 107

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). Pentru verificarea ipotezei H2, în care a firmam că Există o relaţie semnificativă între

stima de sine şi sistemul axiologic la adolescenţi, scorurile scalei stima de sine au fost

transformate în valori ordinale. S-au calculat coeficienţii de corelaţie Spearman între scorurile

scalei stimei de sine şi cele ale sistemului axiologic la subiecţii investigaţi. Analiza de corelaţie a

scos în evidenţă următoarele rezultate:

- corelează pozitiv, statistic semnificativ, stima de sine cu fericirea ca valoare

(rho=0,287, p=0,003);

- corelează pozitiv, statistic semnificativ, stima de sine cu orizontul larg ca

valoare(rho=0,267, p=0,005);

- corelează pozitiv, înalt semnificativ, stima de sine cu angajarea în activitate ca

valoare (rho=0,352, p=0,000);

49

- corelează pozitiv, înalt semnificativ, stima de sine cu siguranţa de sine ca valoare

(rho=0,576, p=0,000);

- corelează pozitiv, mediu semnificativ, stima de sine cu capacitatea profesională ca

valoare (rho=0,213, p=0,028);

Tabel 5. Sistemul axiologic şi stima de sine

fericire orizont

larg angajare in activitate

capacitate profesionala

siguranta de sine

Spearman's rho

Rank of ss

Coeficient de corelaţie ,287(**) ,267(**) ,352(**) ,213(*) ,576(**)

Nivel de semnificaţie

,003 ,005 ,000 ,028 ,000

N 107 107 107 107 107 ** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Coeficienţii de corelaţie sunt pozitivi şi semnificativi statistic, ceea ce înseamnă că pe

măsură ce creşte stima de sine, cresc şi valorile de autorealizare, de acţiune şi cele care aduc

satisfacţie. Rezultatele prelucrării statistice demonstrează că ipoteza generală H2 şi ipotezele

specifice asociate acesteia se confirmă.

În ce priveşte ipoteza H3, Există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de

sine în ceea ce priveşte valorile în lotul investigat, analiza de varianţă a relevat următoarele

rezultate (vezi tabelul 6) :

- există o diferenţă mediu semnificativă între elevii cu stimă de sine scăzută (m= 17,65)

şi elevii cu stimă de sine înaltă (m= 18,65), privind originalitatea ca valoare; Fig.6.Distribuţia ANOVA pentru valoarea originalitate

stima de sine categoriestima de sine inaltastima de sine mediestima de sine scazuta

Mea

n of

orig

inal

itate

18,75

18,50

18,25

18,00

17,75

50

- există o diferenţă mediu semnificativă între elevii cu stimă de sine scăzută (m= 8,26)

şi elevii cu stimă de sine înaltă (m= 5,86), privind recunoaşterea socială ca valoare;

stima de sine categoriestima de sine inaltastima de sine mediestima de sine scazuta

Mea

n of

recu

noas

tere

soc

iala

8,50

8,00

7,50

7,00

6,50

6,00

5,50

Fig. 7. Distribuţia ANOVA pentru valoarea recunoaştere socială

- există o diferenţă mediu semnificativă între elevii cu stimă de sine scăzută (m=12,73)

şi elevii cu stimă de sine înaltă (m= 10,24), privind afectivitatea ca valoare;

stima de sine categoriestima de sine inaltastima de sine mediestima de sine scazuta

Mean

of a

fect

ivita

te (d

rago

ste)

13,00

12,50

12,00

11,50

11,00

10,50

10,00

Fig. 8. Distribuţia ANOVA pentru valoarea afectivitate

- nu există nicio diferenţă între categoriile de stimă de sine comparate privind curăţenia

exterioară ca valoare (p>0,05), ceea ce ne determniă să acceptăm ipoteza de nul.

51

Tabel 6. Comparaţii între mediile stimei de sine

Dependent Variable

(I) stima de sine categorie

(J) stima de sine categorie

95% Confidence Interval

Mean Difference

(I-J) Std.

Error Sig. Upper Bound

Lower Bound

originalitate stima de sine scazuta

stima de sine medie -,50000 ,33739 ,424 -1,3210 ,3210

stima de sine inalta -1,00133(*) ,37938 ,029 -1,9245 -,0782

stima de sine medie

stima de sine scazuta ,50000 ,33739 ,424 -,3210 1,3210

stima de sine inalta -,50133 ,32555 ,380 -1,2935 ,2908

stima de sine inalta

stima de sine scazuta 1,00133(*) ,37938 ,029 ,0782 1,9245

stima de sine medie ,50133 ,32555 ,380 -,2908 1,2935

recunoastere sociala

stima de sine scazuta

stima de sine medie 1,09615 ,86539 ,624 -1,0096 3,2019

stima de sine inalta 2,40716(*) ,97308 ,045 ,0394 4,7750

stima de sine medie

stima de sine scazuta -1,09615 ,86539 ,624 -3,2019 1,0096

stima de sine inalta 1,31101 ,83501 ,358 -,7208 3,3429

stima de sine inalta

stima de sine scazuta -2,40716(*) ,97308 ,045 -4,7750 -,0394

stima de sine medie -1,31101 ,83501 ,358 -3,3429 ,7208

afectivitate (dragoste)

stima de sine scazuta

stima de sine medie 1,03846 ,89175 ,741 -1,1314 3,2084

stima de sine inalta 2,48939(*) 1,00272 ,044 ,0495 4,9293

stima de sine medie

stima de sine scazuta -1,03846 ,89175 ,741 -3,2084 1,1314

stima de sine inalta 1,45093 ,86045 ,284 -,6428 3,5447

stima de sine inalta

stima de sine scazuta -2,48939(*) 1,00272 ,044 -4,9293 -,0495

stima de sine medie -1,45093 ,86045 ,284 -3,5447 ,6428

curatenie exterioara

stima de sine scazuta

stima de sine medie ,05769 ,73966 1,000 -1,7421 1,8575

stima de sine inalta -,02122 ,83170 1,000 -2,0450 2,0026

stima de sine medie

stima de sine scazuta -,05769 ,73966 1,000 -1,8575 1,7421

52

stima de sine inalta -,07891 ,71369 1,000 -1,8156 1,6577

stima de sine inalta

stima de sine scazuta ,02122 ,83170 1,000 -2,0026 2,0450

stima de sine medie ,07891 ,71369 1,000 -1,6577 1,8156

* The mean difference is significant at the .05 level.

3.3.Interpretarea psihologica a datelor

Pe baza analizei şi prelucrǎrii prin metode statistice a datelor culese, putem formula

urmǎtoarele concluzii cu semnificaţie psihologicǎ obţinute în urma cercetǎrii noastre:

În ceea ce priveşte obiectivul numǎrul 1 al lucrǎrii, cel referitor la investigarea

nivelului stimei de sine la lotul de subiecţi, am constatat urmǎtoarele:elevii de liceu din

categoria de vârstǎ 17-18 ani sunt caracterizaţi printr-un nivel mediu de dezvoltare a stimei de

sine,nivel considerat în unanimitate de cǎtre cercetǎtorii în domeniu ca fiind normal.Explicaţiile

privind acest nivel mediu de dezvoltare a stimei de sine în adolescenţǎ se referǎ la faptul cǎ

aceastǎ etapǎ este perioada cea mai complexǎ şi vulnerabilǎ din punct de vedere psihologic şi

social, fiind legatǎ în primul rând de schimbǎrile psiho-corporale asociate cu pubertatea. Aceste

transformǎri au efecte vizibile în înfǎţişare, comportamente şi relaţionarea cu lumea externǎ. În

adolescenţǎ, apariţia conflictelor şi a frustraţiilor este relativ frecventǎ: adolescentul se

construieşte pe sine prin continue cǎutǎri şi diferenţieri faţǎ de alţii („criza de originalitate”), din

care nu lipsesc tensiunile,conflictele şi frustrǎrile (Verza,Verza, 2000, pag.201).În acest context

de dezvoltare se manifestǎ „chiar accentuarea,în unele împrejurǎri,a conduitelor de opoziţie,de

teamǎ,de conflict şi frustrare,prin zbaterea spre câştigarea independenţei şi

autonomiei”(Verza,Verza,2000,pag. 208), care conduc la fluctuaţii ale stimei de sine, fapt

confirmat şi de datele referitoare la diagnoza nivelului stimei de sine obţinute prin cercetarea

noastrǎ.

În ceea ce priveşte evaluarea sistemului atitudinal-valoric la adolescenţii lotului

investigat (obiectivul numǎrul 2 al studiului), am obţinut prin instrumentele utilizate date

despre sistemul atitudinal al adolescenţilor, adicǎ, concret, profilurile specifice ale scalelor

„caracteriale” din strucura chestionarului CP5F, scale ce au constituit operaţionalizarea

conceptului de „sistem atitudinal”, în conformitatate cu referinţele din literatura de specialitate

(care ne-au permis şi „inspirat” aceastǎ modalitate de operaţionalizare). Aceste scale sunt:

Amabilitate, Conştiinciozitate, Autonomie. De asemenea, tot în cadrul demersurilor cerute de

53

atingerea acestui obiectiv, am obţinut informaţii specifice despre sistemul axiologic al

adolescenţilor de 17-18 ani. Sǎ le analizǎm pe rând…

Referindu-ne mai întâi la sistemul atitudinal,profilul adolescenţilor investigaţi se

caracterizeazǎ prin urmǎtoarele:

-factorul Amabilitate se manifestǎ cu intensitate medie, iar acest indicator ne aratǎ

faptul cǎ subiecţii nu sunt interesaţi doar de propria persoanǎ, strǎduindu-se sǎ atragǎ atenţia

asupra lor, dorind sǎ-şi impunǎ punctul de vedere şi deranjându-i pe cei din jur (aceasta fiind

semnificaţia „scorurilor mici” ). Dimpotrivǎ, ei tind sǎ manifeste interes pentru cei din jur, sǎ le

respecte pǎrerile şi drepturile şi sǎ se afle în relaţii bune cu ceilalţi (aceasta fiind semnificaţia

„scorurilor mari”). „(…),la adolescent, se constituie o serie de comportamente ce sunt legate de

conduite de amor propriu, politeţe, reticenţe,.evitare, ruşine, bunăvoinţǎ, compasiune etc”, iar „el

devine tot mai circumspect la acţiunile altora, la modul sǎu de comportare în societate, la felul în

care acţionează şi vorbeşte.”(Verza,Verza, 2000, pag. 204). Putem vorbi în aceastǎ perioadǎ de o

anumitǎ „ambiguitate comportamentalǎ ce se transpune în forme de timiditate şi de confruntare,

în care conflictele şi frustraţiile pot deveni acute” (Verza,Verza, 2000, pag.200). Considerǎm că

aceste referiri la literatura de specialitate explicǎ scorurile medii la acest factor ale adolescenţilor

investigaţi. Sintetizând, credem cǎ este vorba de nesiguranţa interioarǎ cauzatǎ de „provocarea”

centralǎ ce caracterizeazǎ aceastǎ etapǎ de dezvoltare şi anume criza de identitate.

-factorul Conştiinciozitate: am constatat cǎ şi aceastǎ însuşire are tot o intensitate medie

de manifestare, ceea ce semnificǎ faptul cǎ subiecţii noştri de 17-18 ani se îndreaptǎ cu paşi

siguri spre maturizare, spre a deveni fiinţe responsabile, mature: astfel, ei nu încep acţiunile fǎrǎ

a se gândi la ce servesc şi cum se vor finaliza, se încadreazǎ mai mult sau mai puţin în termenele

fixate, se strǎduiesc sǎ facǎ lucrurile cum trebuie. Totuşi, sǎ nu uitǎm că scorurile nu sunt „mari”,

deci încǎ mai au de lucrat spre a deveni „persoane conştiincioase”. Dar este la fel de adevǎrat cǎ

nu prezintǎ nici „scoruri mici”, deci au depǎşit iresponsabilitatea etapelor anterioare de

dezvoltare, în speţǎ copilǎria,generic vorbind.

-factorul Autonomie se manifestă cu o intensitate moderată, ceea ce semnifică faptul că

adolescenţii, deşi au depăşit nivelul „scorurilor mici” care caracterizează subiecţii lipsiţi de

păreri proprii, care acceptă orice li se spune şi care pot fi manevraţi cu uşurinţă, totuşi nu se

situează la un nivel înalt de autonomie, ci încă rămân, în bună măsură, dependenţi de familie, dar

străduindu-se tot mai mult să iasă de sub tutela ei. Adolescentul, ”încearcă, prin toate mijloacele,

să se plaseze în originalitate şi să nu cadă în conformism (…) Evident, conflictele de autoritate

depăşesc cadrul familiei şi sunt centrate pe dobândirea unui statut ce îi dă tânărului mai multă

independenţă în luarea deciziilor şi manifestarea unor forme comportamentale în care adultul să

54

nu mai dicteze asupra vârstei când are voie să fumeze, să nu mai fixeze ora de venire acasă seara,

să nu mai spună când să te dai cu ruj prima dată etc. (Verza,Verza, 2000, pag.200-201).Se

confirmă aşadar, prin aceste extrase din literatura de specialitate tensiunile, conflictele şi

frustrările pe care adoleascentul le trăieşte pe drumul „cu oscilaţii, cu perioade de inegalitate şi

chiar dizarmonii” (Larson,2000) spre dobândirea autonomiei care încă nu este atinsă la această

vârstă, fapt confirmat şi de rezultatele cercetării noastre.

În ceea ce priveşte caracteristicile sistemului axiologic, descriem următoarele rezultate:

pe primele ranguri în categoria valorilor instrumentale subiecţii plasează 1.inteligenţa(F);

2.autocontrolul(F); 3. politeţea (R); 4.ascultarea (R); 5.buna dispoziţie (R); 6.responsabilitatea

(F); (urmate de 7.dragoste; 8.cinste; 9.curaj; 10.orizont larg); pe ultimele poziţii se situează

15.indulgenţa(R); 16.curăţenia exterioară(R); 17.angajarea în activitate (F); 18.încrederea (F);

19.ajutorarea (R); 20.raportarea religioasă (R). Analizând această ierarhie din punctul de

vedere al categoriilor axiologice, observăm o distribuţie echilibrată între valorile de acţiune şi

valorile de relaţie, deci nu putem concluziona că adolescenţii din lotul investigat sunt mai

înclinaţi către o categorie sau alta de valori(de relaţie-R sau de acţiune-F).Totuşi, remarcăm

faptul că primele două valori instrumentale alese de subiecţi (respectiv, inteligeţă şi autocontrol)

sunt valori de acţiune şi reprezintă „instrumente” de forţă, menite să le asigure succesul şi prin

intermediul cărora ei îşi doresc să devină performanţi, puternici, competenţi, eficienţi.

„Conştienţi de forţa inteligenţei şi gândirii, adolescenţii manifestă tot mai frecvent preferinţe

pentru învaţarea bazată pe argumentaţie şi asociaţii complexe în detrimentul învăţării prin

memorare” (Verza,Verza, 2000, pag.199), iar acest tip de conduită este asociat cu „dezvoltarea

capacităţii de autocontrol şi stăpânire de sine” care caracterizează, de asemenea, adolescenţa.

Urmează în ierarhie trei valori „tradiţionale” le-am putea numi, care ramân încă printre

preferatele adolescenţilor, după cum reiese din datele noastre: politeţea, ascultarea, buna

dispoziţie.

În ceea ce priveşte ierarhia valorilor finale, primele alegeri ale subiecţilor au fost:

1.demnitate(A); 2.înţelepciune(A); 3.familie armonioasă(S); 4.valoare profesională(A);

5.fericire(S); 6.independenţă(A); (urmate de 7.recunoaştere socială; 8.originalitate; 9.siguranţă

de sine; 10.prietenii). Pe ultimele locuri se situează: 15.utilitatea; 16.umanismul; 17.plăcerile;

18.apropierea de natură şi artă; 19.realizare în dragoste; 20.salvarea sufletului. Analizând

ierarhia primelor locuri din punctul de vedere al categoriilor axiologice, observăm că în acest caz

avem de-a face cu predominarea valorilor de autorealizare (A: 7 valori din primele 9 locuri fac

parte din această categorie!), în defavoarea valorilor de satisfacţie afectivă (S: doar 2 valori din

lista primelor 9 alese!). Putem concluziona ca adolescenţii investigaţi sunt orientaţi către valori

55

pragmatice, de acţiune, de autorealizare, către independenţă şi autonomie. Cele 2 valori de

satisfacţie afectivă aflate în ierarhia primelor 9 alegeri sunt tot de tip „tradiţional” , care, iată, nu

şi-au pierdut din importanţa acordată, şi anume, familia armonioasă şi fericirea Studiind ultimele

alegeri din punctul de vedere al categoriilor axiologice am constatat că din lista ultimelor 6 valori

alese, 5 sunt reprezentate de valori de satisfacţie afectivă, fapt care întăreşte concluzia enunţată

mai sus:adolescenţii investigaţi au drept obiective ale existenţei valori de autorealizare, de tip

pragmatic, individualist, în dauna celor de satisfacţie afectivă.

Cel de-al treilea obiectiv al lucrării noastre l-a reprezentat studiul relaţiei dintre

stima de sine şi (sub)sistemul atitudinal-valoric. Ne-am propus să răspundem la întrebarea

dacă există corelaţii între nivelul stimei de sine şi sistemele atitudinal, respectiv, axiologic ale

subiecţilor investigaţi. Din acest obiectiv au decurs logic primele două ipoteze generale ale

cercetării (fiecare dintre ele cu mai multe ipoteze specifice corespunzătoare).

Prima ipoteza generala-H1, conform căreia Există o relaţie semnificativă între stima

de sine şi sistemul atitudinal la adolescenţi s-a confirmat (după cum am arătat mai sus-vezi

3.2.Testarea ipotezelor) întrucât coeficienţii de corelaţie liniară obţinuţi au arătat că există

corelaţii pozitive semnificative între nivelul stimei de sine şi fiecare dintre cele trei componente

ale sistemului atitudinal şi anume, scalele caracteriale ale chestionarului CP5F (care au

reprezentat operaţionalizarea conceptului de sistem atitudinal în cadrul cercetării noastre). Deci,

cu cât stima de sine creşte , cu atât cresc şi conştiinciozitatea, amabilitatea, respectiv autonomia

subiecţilor. Această concluzie are o deosebită importanţă nu doar teoretică, ci mai ales de ordin

practic, în contextul formării personalităţii adolescenţilor: dacă o bună stimă de sine este un

„vector spre alte valori” (André, 2009, pag.454), respectiv, în cazul nostru, spre construirea unor

atitudini caracteriale pozitive, atunci este de dorit ca dezvoltarea stimei de sine a adolescenţilor

să devină un obiectiv prioritar al educaţiei acestora. Datele cercetării noastre confirmă

observaţiile din literatura de specialitate în care se afirmă faptul că : „O stimă de sine pozitivă

dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii

grupului”(Băban, 2001, pag.73).De asemenea, ca informaţii din literatura de specialitate

concordante cu cele obţinute prin cercetarea noastră cităm următoarele: „Elevii cu o stimă de

sine pozitivă îşi asumă responsabilităţi, se comportă independent [ autonomie-n.n.], realizează

fără probleme sarcini noi [conştiinciozitate-n.n.], oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi

[amabilitate-n.n.]”, pe când „Elevii cu o stimă de sine scăzută evită să realizeze sau să se implice

în sarcini noi, sunt uşor influenţabili, îi blamează pe ceilalţi pentru nerealizările lor etc”(Băban,

2001, pag.73)

56

Prima ipoteză specifică confirmată este aceea că Există o relaţie semnificativă între

nivelul stimei de sine şi conştiinciozitate, iar coeficientul de corelaţie obţinut, r=0,775 (p≤0,05)

indică faptul că avem de-a face cu o puternică relaţie între cele două variabile. Într-adevăr, toate

cercetările în domeniu sunt unanime în a recunoaşte că „ unul dintre simptomele stimei de sine

fragile constă tocmai în raporturile complicate cu acţiunea. La persoanele cu joasă stimă de sine,

ea este temută şi respinsă (e procrastinaţia, tendinţa de a lăsa totul pe mâine, de a amâna),

deoarece se tem să nu se dovedească slabe, să-şi trădeze limitele. Sau, dimpotrivă, ea este căutată

ca un mijloc de a obţine admiraţia şi recunoştinţa, dar nu e suportată decât dacă e victorioasă,

successful, cum spun americanii”(André, 2009, pag.378). „Acţiunea trebuie să devină ca o

respiraţie a stimei de sine” (…)Dar acest lucru nu este evident pentru subiecţii cu joasă stimă de

sine: cu cât acţionăm mai puţin, cu atât ne temem mai mult să o facem. Acţiunea rărită şi lipsa de

obişnuinţă care decurge din acest lucru ne fac să amplificăm obstacolele, să amplificăm

inconvenientele eşecurilor, să amplificăm dificultatea piedicilor posibile şi ne face, deopotrivă,

să idealizăm ce înseamnă să acţionezi: dacă nu o facem la perfecţie, nu ne mai dăm dreptul de a o

face, de unde şi frecvenţa procrastinaţiei: întârzierea începerii acţiunii, amânarea, nu din lene, ci

din lipsă de obişnuinţă, de automatisme (şi din teama de eşec)”. (André, 2009, pag. 388). Din

cele citate mai sus putem concluziona că totdeauna, joasa stimă de sine este asociată cu diferite

probleme legate de trăsătura de personalitate conştiinciozitate, pentru că aceasta din urmă se

demonstrează în contextul acţiunilor concrete, ori, după câte am văzut mai sus, persoanele cu

stimă de sine vulnerabilă nu se implică aşa cum trebuie în acţiune, o ocolesc, renunţă uşor , nu

sunt consecvente sau perseverente, „o stimă de sine scăzută fiind mai frecvent corelată cu

atitudini puţin productive şi riscă să agraveze situaţia: fatalism, evitarea problemei, anticipări

negative etc”(Lelord, André, 1999, pag. 102). Concluzionând, adolescenţii cu stimă de sine

crescută nu evită implicarea în acţiune, nu se tem de sarcinile noi, sunt ordonaţi, îşi planifică

acţiunile, rezistă la obstacole şi perseverează, se străduiesc să facă totul bine, fiind persoane de

încredere. Din aceste motive, este de dorit, în calitate de părinţi şi educatori, să cultivăm prin

atitudinile noastre o stimă de sine pozitivă la adolescenţii noştri.

Cea de a doua ipoteză specifică ce a fost confirmată este aceea că Există o relaţie

semnificativă între nivelul stimei de sine şi amabilitate (coeficient de corelaţie r=0,483, p≤0,05),

cu alte cuvinte cu cât creşte stima de sine, cu atât creşte şi gradul de amabilitate al subiecţilor.

Cercetările confirmă şi această concluzie, afirmându-se că „este imposibil să te stimezi, dacă nu

eşti în regulă cu semenii tăi. Nu numai acceptat de câţiva, cei mai puternici, sau cei mai

impresionanţi, sau cei mai valorizanţi, ci şi în relaţie pe cât se poate de armonioasă cu toate

persoanele din jur.”(André, 2009, pag. 360).Afirmaţia din Introducerea lucrării noastre-Nu există

57

o bună stimă de sine fără ceilalţi, dar nici împotriva celorlalţi sau pe spinarea celorlalţi- se

confirmă deci prin datele de cercetare .”<Suferinţa conflictelor> este o ilustrare clară a acestui

lucru. Când suntem „supăraţi” cu partenerul de viaţă, sau cu copiii, cu membrii familiei noastre,

cu prietenii sau colegii, adică cu toate persoanele care alcătuiesc istoria şi personalitatea noastră,

nu putem să ne simţim cu adevărat bine cu noi înşine, şi toată stima de sine suferă în acel

moment”(André, 2009, pag. 365).Cercetările au demonstrat de asemenea faptul că, în rândul

adolescenţilor, cei care au o bună stimă de sine „oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi”, pe când

cei cu o stimă de sine scăzută „se simt neiubiţi şi nevaloroşi, îi blamează pe ceilalţi pentru

nereuşitele lor (Băban, 2001, pag.73), cu alte cuvinte, în primul caz avem de-a face cu

manifestarea amabilităţii, pe când în cel de-al doilea cu lipsa/suferinţa ei…

Dorim în continuare să aducem câteva nuanţări şi clarificări asupra relaţiei dintre cele

două variabile în discuţie. Am expus într-unul dintre subcapitolele teoretice ale lucrării -

Caracteristicile unei bune stime de sine-două perspective asupra acesteia din urmă şi anume:

buna stimă de sine ca „perpetuă luptă pentru recunoaştere”, respectiv, buna stimă de sine ca şi

„calm interior necondiţionat”. Privită din prima perspectivă, stima de sine pozitivă nu poate fi în

relaţie cu amabilitatea, deoarece în acest context de abordare a stimei de sine pe primul plan se

afla competiţia, comparaţiile sociale, lupta, puterea, dominaţia , în dauna experienţei popularităţii

şi a amabilităţii. În schimb, stima de sine ca şi „calm interior necondiţionat” nu manifestă

atitudini comparative si competitive care „tind mai curând să altereze încetul cu încetul calitatea

relaţiilor noastre sociale: puţinul şi instabilul pe care îl câştigă în privinţa dominaţiei este pierdut

în cea a acceptanţei, care este totuşi un element nutritiv mult mai interesant în materie de stimă

de sine.”(André, 2009, pag. 305). În plus, un mod de viaţă centrat pe comparaţii şi competiţii

permanente va atrage după sine o atitudine foarte crispată despre cucerire şi apărarea teritoriilor,

despre avantaje şi alte semne de statut, ca şi o deteriorare constantă a stării personale şi o

fragilizare a stimei de sine: aceste anturaje egoiste şi competitive fabrică pe bandă rulantă stime

de sine insecurizate, dependente de atribute externe şi extrem de instabile. Aceste inconveniente

majore nu se manifestă în cazul „calmului interior necondiţionat”, căci acesta nu este

condiţionat, afectat sau perturbat de astfel de „lupte perpetue”. De unde şi seninătatea, prezenţa

calmă şi puternică a unei astfel de persoane… Pe baza acestor argumente, considerăm ca fiind

mai adecvată definirea unei bune stime de sine în termenii „calmului interior necondiţionat” (

promovat de adepţii psihologiei umaniste) comparativ cu perspectiva „luptei perpetue pentru

recunoaştere”

Trăsătura Amabilitate considerăm că poate fi asimilată cu ceea ce literatura de

specialitate numeşte „gentileţe, generozitate, gratitudine, admiraţie”(André, 2009). Practicarea

58

tuturor acestor atitudini pe care generic le-am putea numi „amabile” -care nu reprezintă câtuşi de

puţin un lux, ci, dimpotrivă, sunt utile oricărei vieţi în colectivitate- este îngreunată sau chiar

blocată de problemele stimei de sine, fapt care întăreşte şi chiar extrapolează concluziile ipotezei

despre care discutăm. Astfel, „există deseori un blocaj în privinţa gentileţii (definită ca <atenţie

binevoitoare faţă de ceilalţi, a priori necondiţionată>) în cazul problemelor stimei de

sine”(André, 2009, pag. 345); „suferinţele stimei de sine împing uneori la meschinărie: aşteptăm

de la celălalt să dea primul sau mai mult decât am dat noi, să facă primul pas. Supraveghem atent

stricta reciprocitate a schimburilor, ne transformăm în contabili chiţibuşari ai interacţiunilor şi ai

schimburilor”(André, 2009, pag.348); „suferinţele stimei de sine împiedică din păcate

practicarea gratitudinii” (André, 2009, pag. 350); „la fiinţa omenească, mai ales când nu este în

regulă în domeniul stimei de sine, admiraţia intră în concurenţă cu problema comparaţiilor

sociale”(André, 2009, pag. 353). Întorcându-ne la ipoteza confirmată a lucrării noastre,

încheiem printr-o remarcă de ordin practic: stima de sine pozitivă, în accepţiunea de „calm

interior necondiţionat” e „mai necesară ca oricând” adolescenţilor noştri pentru a le fi un vector

spre dobândirea amabilităţii, atitudinea caracterială poate cea mai necesară unei lumi rănite de

„perpetua luptă pentru recunoaştere” care ne transforma în călăi şi victime şi care alienează

umanitatea din noi…

Următoarea ipoteză confirmată este aceea că Există o relaţie semnificativă între stima

de sine şi autonomie, coeficientul r=0,722(p≤0,05) indicând o relaţie intens pozitivă între cele

două variabile. Deci, cu cât o persoană are o stimă de sine mai bună, cu atât gradul ei de

autonomie creşte. Este de o deosebită importanţă construirea autonomiei la adolescenţi, deoarece

numai dispunând de această trăsătură tinerii vor putea face alegeri benefice pentru propria

dezvoltare şi nu dictate de tendinţe conformiste sau de imitaţie. Dacă se stimează şi au o bună

imagine de sine, adolescenţii vor fi capabili să reziste presiunii grupurilor, vor reuşi să facă faţă

mai bine situaţiilor şi comportamentelor de risc cum ar fi consumul de substanţe, relaţii

interpersonale nesănătoase, situaţiilor de criză, eşecurilor. În adolescenţă se produce un salt în

integrarea funcţiilor cognitive, afective, motivaţionale, volitive şi caracteriale. Se desfăşoară un

intens proces de autoanaliză şi de autoevaluare, de raportare la un ideal de viaţă şi de integrare

socială. Precumpănitor în această etapă este sentimentul identităţii (Erikson): tânărul îşi pune

multe întrebări, e răscolit de multe dileme referitoare la propria devenire ca personalitate şi la

afirmarea şi integrarea lui profesională şi socială. Ceea ce reţine în mod deosebit atenţia este

faptul că adolescenţii încep să se manifeste ca persoane responsabile, preocupate, în mare

măsură, de nota lor de originalitate şi de care doresc să se folosească pentru a spori valoarea

integrării lor sociale. Adolescenţa constituie vârsta ce se caracterizează prin cristalizarea

59

intereselor profesionale, dobândirea independenţei şi autonomiei personale, afirmarea puternică a

valorii proprii. Am insistat mai mult asupra acestor caracteristici ale vârstei adolescenţei pentru a

scoate în evidenţă ideea că problema dobândirii autonomiei este vitală pentru devenirea

personalităţii tânărului, fiind legată intrinsec de construirea identităţii acestuia. Problemele

stimei de sine în adolescenţă devin obstacole majore în contextul acestui proces esenţial de

dobândire a autonomiei, de construcţie a identităţii.

Studii asupra motivaţiei sugerează că voinţa de a ajunge la un statut social mai elevat

sau la o puternică recunoaştere socială provin din dorinţa de a păstra o imagine pozitivă de sine.

Lucrări experimentale au arătat că persoanele care au un nivel scăzut al stimei de sine sunt mai

puţin apte de a percepe tentativele de influenţare sau de intimidare. Dimpotrivă, persoanele cu

stimă de sine înaltă îşi fac o idee pozitivă despre capacitatea şi individualitatea lor. „Cu cât ne

îndoim mai mult de noi înşine, cu atât ne e mai greu să hotărâm pentru noi. Altfel spus, cu cât

stima de sine este mai scăzută, cu atât există tendinţa spre lipsă de discernământ şi de spirit

critic…”(Lelord, André, 1999, pag.32). Legătura dintre stima de sine şi autonomie este deosebit

de evidentă: dacă te stimezi, atunci nu te laşi condus de ceilalţi, ai păreri proprii, nu accepţi orice

ţi se spune şi nu poţi fi manevrat cu uşurinţă, adică exact caracteristicile persoanelor autonome.

„Stima de sine este instrumentul libertăţii şi autonomiei noastre psihologice…E ceea ce ne

permite să rezistăm presiunilor şi manipulărilor. Fără ea, nu am fi decât produsul limitat şi

previzibil a două mari familii de influenţe” : ale trecutului nostru şi ale societăţii noastre (André,

2009, pag. 36).Stima de sine ne permite să devenim şi să rămânem noi înşine, cu alte cuvinte să

devenim autonomi…

Cea de a doua ipoteză generală-H2 confirmată afirmă că Există o relaţie semnificativă

între stima de sine şi sistemul axiologic la adolescenţi. Ne întrebam în Introducerea lucrării dacă

există corelaţii între aceste două variabile , dat fiind faptul că în literatura de specialitate nu am

întâlnit date de cercetare explicit legate de această problemă…Din punct de vedere psihologic,

sistemul de valori se construieşte în adolescenţă (nu definitiv, bineînţeles, putându-se restructura

de-a lungul existenţei…), fiind rezultatul deciziilor conştiente ale subiectului reflexiv.

Adolescentul, afirma A. Cosmovici (1985) pune în discuţie în mod natural toate valorile,

realizând ierarhizări şi o repunere în discuţie a ceea ce socializarea primară a creionat.. Datele de

cercetare au demonstrat că stima de sine, această dimensiune fundamentală a personalităţii, dar

atât de discretă, impalpabilă şi de care nu suntem întotdeauna conştienţi (Lelord, André, 1999)

nu este străină de acest proces de elaborare a sistemului de valori al unei persoane. Această

ipoteză generală se concretizează în următoarele ipoteze specifice, confirmate la rândul lor:

60

1. Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi fericire ca valoare, coeficientul

de corelaţie Spearman (rho=0,287; p=0,003) indicând o corelaţie pozitivă, statistic semnificativă,

între cele două variabile, astfel: cu cât stima de sine creşte, cu atât gradul de fericire este mai

ridicat. Multe cercetări, din cadrul psihologiei pozitive, au arătat ponderea foarte importantă a

stimei de sine în echilibrul şi starea de sine globale. „Într-un studiu li se cerea mai multor sute de

subiecţi nord-americani şi sud-coreeni să reflecteze concret (pentru a se evita simplele declaraţii

de intenţie) la evenimentele care le aduseseră cea mai mare satisfacţie în lunile precedente”

(André, 2009, pag. 454): în clasificarea pe categorii a răspunsurilor se regăseau toate

evenimentele care aveau legătură cu stima de sine. „Atunci când nu ne iubim, când nu ne

stimăm, nu suntem fericiţi. Ne îndoim de noi înşine, facem rareori alegeri bune în viaţă, ne

simţim vulnerabili în faţa obstacolelor, a dificultăţilor” (Lelord, André, 1999). Observaţii clinice

ale specialiştilor descriu fenomenul numit „fericire anxioasă”, adică dificultatea pe care o

încearcă unii pacienţi în a savura momentele plăcute, în a se bucura de reuşitele lor. Această

conştienţă excesivă a fragilităţii fericirii scoate la iveală îndoielile profunde încercate de pacienţi

cu privire la capacităţile lor de a face faţă la vicisitudinile existenţei; ei îşi interzic să se bucure

prea mult, pentru a nu se simţi mai târziu prea nefericiţi. Aceste constatări vin să întărească

concluziile obţinute de noi în sensul că stima de sine scăzută împiedică persoanele să se bucure

de fericire în mod plenar şi firesc, căci sunt roase de îndoieli, iar cu ele totul devine complicat,

iau în tragic toate nimicurile, aşa încât oamenii preferă să le evite. (André, 2009). Aceste

constatări sunt valabile şi în cazul psihologiei adolescenţilor şi se pot manifesta chiar mai

accentuat, dat fiind faptul că această perioadă se caracterizează prin momente pasionale şi furtuni

afective, fiind vorba frecvent chiar de labilitate în manifestările emoţionale ce se manifestă

adesea prin stări extreme şi foarte intense ( adolescentul oscilează între tristeţe profundă şi

exaltare entuziastă…). În concluzie, adolescenţii cu probleme ale stimei de sine sunt mai

nefericiţi decât cei cu stimă de sine pozitivă, căci aceasta din urmă se concretizează, printre

altele, şi în capacitatea de a ne acorda dreptul de a fi fericiţi (drept pe care subiecţii cu o stimă de

sine vulnerabilă se pare că nu şi-l pot oferi!…).

2.Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi orizontul larg ca valoare,

coeficientul de corelaţie Spearman (rho=0,267; p=0,005) indicând o corelaţie pozitivă, statistic

semnificativă, între cele două variabile, astfel: cu cât sima de sine creşte, cu atât creşte şi gradul

de manifestare a orizontului larg. „Este dovedit faptul că nivelul global al stimei de sine a unei

anumite persoane influenţează considerabil alegerile din viaţa sa şi stilul său existenţial. Astfel,

se poate demonstra că o înaltă stimă de sine este asociată cu strategii de căutare a dezvoltării

personale şi de acceptare a riscurilor, în timp ce o stimă de sine scăzută implică mai curând

61

strategii de apărare şi de evitare a riscurilor”.(Lelord, André, 1999, pag. 48). Aşa cum am arătat

şi în partea teoretică a lucrării noastre, „o stimă de sine ridicată va determina persoana să

exploreze medii cât mai variate, cu cât mai multă convingere; şi îi va permite, deci, să-şi

găsească <calea> cu preţul unor eşecuri şi înfrângeri. În timp ce, o stimă de sine scăzută îl va

incita pe subiect să se limiteze la perimetrul în care se simte în siguranţă, cu un risc minim de

eşec. Persoana cu stimă de sine înaltă va căuta, de exemplu, să se autodepăşească chiar şi atunci

când şi-a atins obiectivele, în timp ce persoana cu stimă de sine scăzută <va rămâne aici> „

(Lelord, André, 1999, pag. 48).Această concluzie demonstrată empiric şi prin datele cercetării

noastre are o deosebită importanţă pentru evoluţia personalităţii adolescenţilor în sensul că o

stimă de sine pozitivă este şi din acest punct de vedere un „vector spre alte valori”(în cazul de

faţă spre un orizont larg) aşa cum am mai definit-o deja şi din alte perspective. În altă ordine de

idei, putem asocia orizontul larg ca opţiune valorică cu autonomia (ca atitudine caracterială): un

adolescent care optează pentru un orizont larg ca şi valoare, va beneficia prin intermediul

acestuia de premise solide pentru dobândirea facilă şi eficientă a autonomiei, această achiziţie

reprezentând una dintre provocările centrale ale acestei etape de dezvoltare la care tânărul

trebuie să facă faţă cu succes pentru a ajunge la maturitate.

3. Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi angajarea în activitate ca

valoare, coeficientul de corelaţie Spearman (rho=0,352; p=0,000) indicând o corelaţie pozitivă,

înalt semnificativă, între cele doua variabile, astfel: cu cât stima de sine creşte, cu atât gradul de

angajare în activitate este mai ridicat. Aşa cum am detaliat şi în altă parte a lucrării ( când am

examinat relaţia între nivelul stimei de sine şi conştiinciozitate), cu cât ne stimăm mai mult, cu

atât acţionăm mai bine: luăm decizii şi le respectăm. Şi cu cât ne comportăm mai corect, cu atât

ne stimăm mai mult…Cercetările au demonstrat că unul dintre simptomele stimei de sine fragile

constă tocmai în raporturile complicate cu acţiunea. „A acţiona sau a nu acţiona…Subiectul cu

scăzută stimă de sine întâlneşte acest gen de dificultăţi atunci când, confruntându-se cu o

alternativă, trebuie să ia o decizie” (Lelord, André, 1999, pag.33). Referindu-ne acum la

categoria de subiecţi investigaţi, adolescenţii, îmbunătăţirea nivelului stimei de sine atrage după

sine îmbunătăţirea capacităţii de a se angaja în activitate: cu cât stima lor de sine este mai bună,

cu atât sunt mai activi. De altfel, aceste constatări sunt confirmate şi de alte date din literatura de

specialitate. Astfel, elevii cu o stimă de sine pozitivă îşi asumă responsabilităţi, sunt mândri de

realizările lor, realizează fără probleme sarcini noi, pe când elevii cu o stimă de sine scăzută evită

să realizeze sau să se implice în sarcini noi, nu îşi asumă responsabilităţi, sunt prea <cuminţi>,

par rebeli, nepăsători, neimplicaţi (Băban, 2001). Concluzionând, putem afirma că acţiunile sunt

62

gimnastica de întreţinere a stimei de sine, iar problemele legate de angajarea în activitate

trădează în general probleme legate de stima de sine.

4.Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi siguranţa de sine, coeficientul de

corelaţie Spearman (rho=0,576; p=0,000) indicând o corelaţie pozitivă, înalt semnificativă, între

cele doua variabile, astfel: cu cât stima de sine este mai înaltă, cu atât gradul de siguranţă de sine

creşte. Este mai mult decât evident că persoanele care se iubesc, care au încredere în sine şi care

au o concepţie pozitivă despre sine manifestă un „calm interior necondiţionat” şi „sunt percepute

deseori ca senine, având o prezenţă calmă şi puternică”(André, 2009, pag. 454) Cu cât stima de

sine este mai scăzută, cu atât persoana este mai nesigură, mai evitantă şi mai ezitantă, este roasă

de îndoieli în privinţa valorii sale personale, în privinţa alegerilor pe care le are de făcut.

Cercetările descriu, de asemenea, în cazul persoanelor cu stimă de sine scăzută „un moral cu

suişuri şi coborâşuri” („Stima de sine fragilă este unul din criteriile cerute pentru a pune

diagnosticul de distimie…este posibil de fapt ca nivelul stimei de sine să fie chiar originea

tulburării, determinându-le pe persoanele care suferă de aceasta să fie prea vulnerabile la

evenimentele de viaţă pe care trebuie să le înfrunte”-Lelord, André, 1999, pag. 38). De

asemenea, „sindromul impostorului”, care poate să fie cronic la persoanele cu stimă de sine

scăzută, „le provoacă suferinţe multiple, fiind dominate de o tensiune anxioasă permanentă în

realizarea sarcinilor (în ciuda tuturor competenţelor de care totuşi ele dispun): este vorba de o

anxietate faţă de performanţă, care le poate duce la stări depresive paradoxale” (Lelord, André,

1999, pag. 45).. Şi în cazul adolescenţilor datele de cercetare confirmă faptul că cu cât stima de

sine este mai bună, cu atât tinerii sunt mai siguri pe ei, se comportă independent, sunt mândri de

realizările lor etc, iar stima de sine scăzută face ca subiecţii respectivi să fie nemulţumiţi de felul

lor de a fi, să fie evitanţi, să se simtă neiubiţi şi nevaloroşi, să îi blameze pe ceilalţi pentru

nerealizările lor, toate acestea demonstrând nesiguranţă interioară şi suferinţă sufletească.

5.Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi capacitatea profesională ca

valoare, coeficientul de corelaţie Spearman (rho=0,213; p=0,028) indicând o corelaţie pozitivă,

statistic semnificativă, între cele două variabile, astfel: cu cât stima de sine este mai bună, cu atât

capacitatea profesională ca valoare instrumentală de acţiune este mai ridicată. Având în vedere

că subiecţii cercetării noastre sunt elevi, deci persoane fără statut profesional, am asimilat această

valoare cu performanţa/capacitatea şcolară, considerând-o analogă acesteia, pentru a face

interpretările pe categoria de subiecţi investigaţi. Astfel, majoritatea studiilor afirmă faptul că cu

cât este mai ridicată stima de sine a unui elev, cu atât mai bune vor fi notele pe care le va obţine

la şcoală. Explicaţia acestei realităţi ar fi aceea că aceşti copii cu o bună stimă de sine provin

dintr-un context familial favorabil, având părinţi care se ocupă de ei şi de studiile lor. Cercetările

63

au mai demonstrat şi faptul că aceşti copii dezvoltă strategii şi atitudini productive, eficiente în

viaţa şcolară, inclusiv atunci când se confruntă cu dificultăţi la şcoală . „Dacă, aşa cum arată

unele studii, elevii „slabi” prezintă scoruri ale stimei de sine mai mici decât cei buni, atunci mitul

şcolarului leneş, nepăsător şi fericit de a trăi, se destramă. Şcoala este deja un loc unde

competiţia şi comparaţia socială există, unde eşecul implică suferinţă şi deteriorează insidios

stima de sine” (Lelord, André, 1999, pag.103). Reuşita şcolară a copiilor îi preocupă pe mulţi

părinţi în mod legitim. Totuşi, studiile arată că, mai mult decât ajutorul concret şi direct la teme

contează „atitudinile educative globale, care tind să-l facă pe copil responsabil dincolo de sfera

şcolară: să îl asculţi, să îl încurajezi să-şi exprime opiniile, să îi ceri părerea şi să ţii cont de ea

pentru deciziile familiale care îl privesc, să îi încredinţezi mici sume de bani să le

administreze.Este vorba, în fapt, de o anumită calitate a educaţiei globale administrată copiilor

centrată pe ameliorarea stimei de sine.Iar studiile arată că acest tip de educaţie globală este cel

mai bun predictor al reuşitei şcolare. Deci, concluzionează studiile, pentru obţinerea unor

performanţe şcolare superioare, este obligatorie munca cu stima de sine a elevilor.Această

concluzie se adresează în egală măsură părinţilor, dar şi educatorilor.

Cel de-al treilea obiectiv al lucrării noastre l-a reprezentat investigarea diferenţelor la

nivelul sistemului axiologic în funcţie de nivelul stimei de sine. Ne-am propus să răspundem

la întrebarea dacă diferenţele de nivel ale stimei de sine determină diferenţe la nivelul opţiunilor

valorice exprimate de către subiecţi. Din acest obiectiv a decurs logic cea de a treia ipoteză

generală a lucrării, având la rândul ei mai multe ipoteze specifice.

Cea de a treia ipoteză generală-H3 confirmată afirmă că Există diferenţe

semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte valorile în lotul investigat.

Pornind de la afirmaţia din literatura de specialitate conform căreia „Nivelul global al stimei de

sine a unei anumite persoane influenţează considerabil alegerile din viaţa sa şi stilul său

existenţial” (Lelord, André, 1999, pag.48), am presupus că apar diferenţe între valorile preferate

de către subiecţii cu stimă de sine înaltă şi cele preferate de către subiecţii cu stimă de sine

scăzută. La nivelul căror valori am anticipat că vor apărea diferenţele, vom detalia în cadrul

analizei ipotezelor specifice prezentate în continuare.

1. Există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte

originalitatea ca valoare: pe baza analizei de varianţă ANOVA, această ipoteză a fost

confirmată, demonstrându-se existenţa unei diferenţe mediu semnificative între elevii cu stimă de

sine scăzută şi elevii cu stimă de sine ridicată în ceea ce priveşte originalitatea ca valoare,

diferenţă în sensul că subiecţii cu stimă pozitivă valorizează în mai mare măsură această valoare

comparativ cu subiecţii vulnerabili Cercetările au demonstrat că persoanele creative au o înaltă

64

stimă de sine, având convingerea că îşi pot impune propriul model; stima de sine pare a fi un

element fundamental al creativităţii. Persoanele care au un nivel de stimă ridicat sunt mai

susceptibile decât altele de a-şi asuma un rol activ în grupurile sociale, de a se exprima liber şi

eficace. În adolescenţă, sentimentul de independenţă şi de siguranţă interioară asociate cu o bună

stimă de sine sunt condiţii care facilitează exprimarea liberă, originală. Originalitatea este o

caracteristică definitorie a adolescenţei ca şi etapă de dezvoltare. Adolescenţii evită cu orice preţ

să fie conformişti, însă subcategoria adolescenţilor cu stimă de sine scăzută sunt descrişi în

literatura de specialitate ca fiind temători, ‚’’prea cuminţi’’, evitând să execute sarcini noi.

Aceştia din urmă valorizează mai puţin originalitatea, pentru că se tem de ea din cauza fragilităţii

lor interioare.

2. Există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte

recunoaşterea socială ca valoare: această ipoteză este confirmată în sensul că rezultatele indică

faptul că subiecţii cu stimă joasa de sine valorizează în mai mare măsură această valoare decât

cei cu stimă ridicată. Cercetările referitoare la relaţia dintre aceste doua variabile arată că

„persoanele cu stimă de sine scăzută sunt susceptibile de a-şi modifica discursul în funcţie de

anturajul şi interlocutorul lor. Observăm că îngrijorarea lor faţă de aprobarea socială o ia adesea

înaintea nevoii de a-şi exprima punctul de vedere’’(Lelord, André, 1999, pag. 27).Două posibile

explicaţii ale acestei atitudini avansate în literatura de specialitate ar fi: pe de o parte, subiecţii

vulnerabili , fiind convinşi ca soluţiile bune nu se găsesc la ei, ci la ceilalţi, ei consacră mult timp

observării celuilalt pentru a se calchia peste el şi a rumina apoi despre capacităţile şi propria sa

persoană; pe de altă parte, subiecţii cu stimă de sine scăzută se tem mai mult decât ceilalţi de

judecata socială datorită neîncrederii în sine şi neclarităţii lor interioare vizavi de ei înşişi

(Lelord, André, 1999). Am adăuga la acestea şi faptul că subiecţii cu stimă negativă simt în mod

excesiv nevoia de recunoaştere socială pentru a-şi compensa nesiguranţa interioară, pentru a

obţine din exterior sentimentul ca sunt valoroşi. „Unul din studiile realizate pe această temă

arată că, atunci când persoanele ştiu că deciziile lor vor fi judecate de alţii, ele îşi minimizează

asumarea riscului dacă au o stimă de sine redusă, şi nu fac acest lucru, bineînţeles, dacă au o

înaltă stimă de sine. Din contră, în cazul deciziilor fără judecată socială, nu există diferenţe între

grupurile cu înaltă şi grupurile cu redusă stimă de sine’’( Josephs cit. in Lelord, André, 1999,

pag. 41).Generalizând, putem afirma că, în absenţa oricărei consecinţe sociale, diferenţele dintre

subiecţii cu înaltă şi redusă stimă de sine s-ar estompa cu mult. De fapt, majoritatea cercetărilor

confirmă că unul din principalele obstacole în calea acţiunii subiecţilor cu stimă de sine scăzută

(după cum am demonstrat deja, relaţia proastă cu acţiunea este unul dintre cele mai grave

simptome ale stimei vulnerabile) îl reprezintă tocmai impresia şi judecata celuilalt, cu

65

consecinţele sate: riscul de a fi criticat şi respins. Iată, deci, cum se explică valorizarea superioară

a recunoaşterii sociale de către subiecţii cu stimă de sine scăzută. Particularizând acum pe

categoria de populaţie investigată de noi, respectiv adolescenţii, subliniem faptul că, în cazul

celor cu stimă scăzută, valorizarea excesivă a recunoaşterii sociale este corelată cu dependenţa de

grup şi cu incapacitatea lor de a face faţa presiunilor grupului, aşa cum sunt caracterizaţi aceşti

subiecţi în literatura de specialitate.

3.Există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte

afectivitatea (dragostea ) ca valoare: ca şi în cazul recunoaşterii sociale, avem de-a face cu o

valorizare superioară la grupul subiecţilor cu stimă de sine scăzută comparativ cu grupul

subiecţilor cu stimă ridicată., după cum indică diferenţa mediilor obţinute.Interpretarea acestor

rezultate considerăm că se găseşte pe aceeaşi linie ca în cazul valorii recunoaştere socială.

Cercetările au arătat că, în cazul unei respingeri (deci când le este ameninţat locul în ochii

celorlalţi ) cele două categorii de persoane despre care discutăm se comportă diferit, iar diferenţa

de atitudine este explicată tocmai prin nevoia excesivă de dragoste pe care cei cu stima scăzută o

resimt. Aşadar, persoanele fragile au tendinţa de a se arăta mai plăcute, mai agreabile, pentru a

recâştiga (sau chiar a cumpăra, uneori…) atenţia şi afecţiunea celorlalţi, pe când cei cu stimă

ridicată par mai puţin dependenţi de nevoia de aprobare socială ca reparaţie şi consolare şi de

aceea, când sunt contestate, au tendinţa de a se arăta mai puţin agreabile cu ceilalţi. Mai mult

decât atât, cercetările arată că la persoanele cu stimă scăzută există o frecventă „risipă de

dragoste” care se manifestă ca o tendinţă permanentă de a subestima atitudinea pozitivă faţă de

ele a partenerilor lor . Şi tot ele au de asemenea tendinţa de a nu se „servi” îndeajuns de cuplul

lor ca să îşi revină de pe urma sentimentelor negative, evitând să se confeseze sau să ceară sfaturi

şi atenţie când au nevoie de ele. Este, deci, o situaţie paradoxală: deşi valorizează excesiv

dragostea, totuşi la modul real şi practic nu sunt capabile să se bucure de beneficiile acesteia în

existenţa lor..Pe de altă parte, considerăm ca şi prin această valoare, subiecţii cu stimă de sine

scăzută vor să compenseze lipsa iubirii de sine şi a încrederii în sine. Toate aceste constatări

considerăm că se aplică în mod analog şi adolescenţilor, manifestându-se probabil cu o mai mare

intensitate, dat fiind faptul că perioada adolescenţei este caracterizată, din punct de vedere al

dezvoltării afective, prin entuziasm juvenil, chiar exaltare afectivă (M Debesse), atribute care i-

au făcut pe unii autori să o caracterizeze ca vârsta „furtunii şi stresului” sau vârsta „vivacităţii

afective”.

4.Nu există nicio diferenţă între subiecţii cu stimă de sine scăzută şi subiecţii cu stimă

de sine ridicată privind curăţenia exterioară ca valoare (p>0,05), ceea ce ne determină să

acceptăm ipoteza de nul.

66

CAPITOLUL 4

CONCLUZII ŞI APRECIERI FINALE

Lucrarea de faţă –Stima de sine şi sistemul atitudinal-valoric la elevii de liceu-

abordează o problematică de maximă importanţă atât din punctul de vedere al profesorului de

ştiinţe socio-umane, cât şi din punctul de vedere al beneficiarilor propriu-zişi ai ‘’roadelor’’

acestui studiu, adică adolescenţii înşişi. Din perspectiva cadrului didactic, aprofundarea teoretică

şi practică a problematicii stimei de sine, respectiv a caracterului (subsistemul atitudinal-valoric)

la elevii de liceu este importantă pentru că aceste două dimensiuni sunt vitale pentru formarea

personalităţii mature, echilibrate şi armonioase a tinerilor noştri. În primul rând, ‘’stima de sine

pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii. Copiii cu stimă de sine

scăzută se simt nevaloroşi şi au frecvente trăiri emoţionale negative. Sarcina adulţilor este de a

identifica aceste caracteristici ale stimei de sine scăzute şi de a-i dezvolta copilului abilitatea de

a-şi modifica atitudinile negative faţă de sine (...) În consecinţă, adulţii trebuie să-i ajute să îşi

construiască sau să îşi întărească stima de sine, astfel încât să se simtă fiinţe umane

valoroase...Există o relaţie de cauzalitate între formarea stimei de sine la elevi şi acceptarea

necondiţionată ca atitudine a profesorului sau adultului în general’’ (Băban, 2001, pag. 72).

Aşadar, cunoştinţele teoretice, însoţite sau urmate apoi de aplicarea abilităţilor practice de lucru

cu stima de sine reprezintă beneficii reale pe care cadrul didactic le poate obţine în urma muncii

depuse la această cercetare, în folosul elevilor săi. În al doilea rând, ‘’în pubertate şi adolescenţă

(până la 17-18 ani), pot să apară tulburări în frâna conştiinţei. Caracterul va fi aşa cum iese din

adolescenţă. (Szondi, cit. in Mărcuşanu, 2005), de aceea, în calitate de educatori, trebuie să

depunem toate eforturile pentru a contribui eficient la construirea unor atitudini caracteriale

pozitive şi a unor repere valorice sănătoase, căci acum se constituie concepţia despre lume şi

viaţă, ce îmbracă forma unei beţii orgolioase, cum spune H. Ey (cit. in Verza, Verza, 2000, pag.

191). În acest context, adolescenţii au nevoie (deşi n-o recunosc aproape niciodată, ba

dimpotrivă !...) de asistenţa adulţilor. ’’Aptitudinile şi însuşirile de caracter, ca disponibilităţi ale

personalităţii, generează, la această vârstă, interese, curiozitate, perspicacitate, spirit critic,

autoanaliză şi raportări la cei din jur pentru a-şi putea dezvălui conduite legate de acceptorii

morali şi valorici, ce îi permit o integrare activă şi eficientă în viaţa social-profesională ‘’(Verza,

Verza, 2000, pag. 207). Din cele citate anterior rezultă că această vârstă a adolescenţei posedă,

prin caracteristicile care o definesc, uriaşe posibilitşăţi şi oportunităţi de dezvoltare pentru

67

personalitatea tinerilor, dar acestea se pot actualiza plenar, maximal, numai beneficiind de

îndrumare adecvată, de impulsionare spre obiective nobile şi cu adevărat valoroase din partea

adulţilor, a cadrelor didactice în special, căci ele dispun de pregătirea necesară pentru acest

demers deloc facil. Este aşadar de maximă importanţă să abordăm cu profesionalism aceste două

componente-cheie ale personalităţii pentru a putea contribui în mod eficient la modelarea lor

adecvată.

Un alt argument care ne-a motivat în alegerea temei a fost acela ca cele două concepte

abordate în lucrare sunt direct legate de conţinutul programei şcolare la disciplina Psihologie

(capitolul Imaginea de sine şi percepţia socială a imaginii de sine) şi, de asemenea, de

conţinuturile tematice ale disciplinei Consiliere si orientare (modulul Autocunoaştere). Din

experienţa didactică anterioară am observat că elevii sunt deosebit de dornici să dobândească

informaţii despre ei înşişi din aceste două puncte de vedere (şi nu numai...) : cel al stimei de sine,

respectiv, cel al caracterului (şi al trăsăturilor de personalitate în general). Această observaţie ne-

a fost confirmată în momentul când i-am solicitat pe elevi să participe în calitate de subiecţi

voluntari la cercetare, explicându-le ce beneficii vor avea ( mă refer la beneficiile legate de

autocunoaştere). S-au implicat prompt, cu interes şi cu seriozitate în sarcina de a raspunde la

chestionarele cercetării şi au aşteptat cu nerăbdare interpretarea rezultatelor pe care li le-am

furnizat ulterior.

Acestea fiind spuse despre importanţa temei şi a motivaţiei alegerii ei, vom expune în

continuare obiectivele urmărite, însoţite de sinteza rezultatelor obţinute şi a semnificaţiilor

acestora în contextul literaturii de specialitate dedicate acestei problematici.

Primul obiectiv al cercetării l-a constituit investigarea nivelului stimei de sine la

subiecţii lotului nostru (prin intermediul Scalei stimei de sine –SES, elaborată de către M.

Rosenberg). În urma prelucrării datelor am concluzionat că lotul nostru de adolescenţi se

caracterizează printr-un nivel mediu de dezvoltare a stimei de sine, nivel considerat în

unanimitate de către specialiştii în domeniu ca fiind normal în contextul de dezvoltare în care

sunt situaţi subiecţii, context caracterizat succint prin următoarele : ‘’cu oscilaţii, cu perioade de

inegalitate şi chiar dizarmonii din care se dezvoltă o serie de structuri pozitive sau negative’’ în

care ‘’apare o ambiguitate comportamentală ce se transpune în forme de timiditate şi de

confruntare, în care conflictele şi frustraţiile pot deveni acute’’(Verza, Verza, 2000, pag. 200-

201).

Al doilea obiectiv al cercetării a constat în evaluarea sistemului atitudinal-valoric,

format din două componente : sistemul atitudinal, respectiv, sistemul axiologic. Prima

componentă a fost operaţionalizată şi totodată măsurată prin intermediul scalelor ‘’caracteriale’’

68

ale chestionarului de personalitate CP5F-Amabilitate, Conştiinciozitate, Autonomie. Rezultatele

obţinute au conturat, pentru fiecare dintre atitudini, un nivel mediu de manifestare. Am detaliat

în subcapitolul de Interpretare psihologică a rezultatelor, pentru fiecare atitudine în parte,

semnificaţia fiecărui scor obţinut, corelate cu datele din literatura de specialitate care le

întemeiază şi le susţin. Acum dorim să facem doar un scurt comentariu sintetic care explică

semnificaţia mărimii acestor atitudini caracteriale pentru categoria de vârstă la care se referă

cercetarea : se dovedeşte uneori extrem de dificil pentru adolescenţi să atingă un nivel plenar al

identităţii-care este provocarea centrală a acestei etape de dezvoltare- ei traversând ceea ce se

cheamă o criză de identitate : ‘’Nu sunt ceea ce mi-aş dori să fiu, nu sunt ceea ce voi fi, dar nici

nu mai sunt ceea ce am fost’’-descrie Erikson (1968, pag. 139) modul de gândire al

adolescentului tipic.. Autorul citat a observat că presiunile puternice din partea părinţilor şi a

altor adulţi pot conduce la sentimente de dezorientare şi disperare, rezultatul fiind înstrăinarea

fizică şi mentală de mediile normale. În cazuri extreme de confuzie de rol, identitatea

adolescenţilor poate dobândi trăsături negative : convins că nu poate trăi cu cerinţele impuse de

părinţi, adolescentul se răzvrăteşte şi se comportă de multe ori într-o manieră inacceptabilă faţă

de persoanele care îl ocrotesc. Pe de altă parte însă, adolescenţa se caracterizează prin

‘’dezvoltarea capacităţii de autocontrol şi stăpânire de sine, prin exercitarea unor conduite de

sacrificiu şi proiectarea aspiraţiilor pentru servirea cauzelor generoase’’, iar ‘’adolescentul se

simte fericit, plin de fantezie, cu visuri de erou în care proiecţia viitorului nu are limite’’(Verza,

Verza, 2000, pag. 203). În acest context de ‘’ambiguitate comportamentală’’ (Verza, Verza,

2000, pag. 200) despre care am detaliat în cuprinsul lucrării, mărimile medii ale scorurilor

scalelor caracteriale sunt normale.

Evaluarea celei de a doua componente, sistemul axiologic, a evidenţiat ierarhia

valorilor instrumentale şi a celor finale (în conformitate cu concepţia lui M. Rokeach, al cărui

instrument psihodiagnostic l-am utilizat în cercetare pentru investigarea valorilor subiecţilor :

Inventarul de Valori Rokeach/Rokeach Value Survey-RVS ). Astfel, pentru adolescenţii

investigaţi, cele mai importante valori instrumentale sunt, în ordine : 1.inteligenţă (FO) ;

2.autocontrol (FE) ; 3.politeţe (RA) ; 4.ascultare (RD) ; 5.bună dispoziţie (RD) ;

6.responsabilitate (RD) ;7.dragoste (RD) ;8.cinste (RA) ; 9.curaj (FO) ; 10.orizont larg (FO). În

ceea ce priveşte ierarhia valorilor finale, ordinea preferată de subiecţi a fost următoarea ;

1.demnitate (AV) ; 2.inţelepciune (AV) ; 3.familie armonioasă (SD) ; 4.valoare profesională

(AE) ; 5.fericire (SD) ; 6.independenţă (AE) ; 7.recunoaştere socială (AV) ; 8.originalitate (AE) ;

9.siguranţă de sine (AV) ;10.prietenii (SD).

69

Al treilea obiectiv al cercetării a fost acela de a studia relaţia între stima de sine şi

sistemul atitudinal-valoric la elevii de liceu.

Am obţinut , în urma analizei şi prelucrării datelor, confirmarea ipotezei care anticipa

că există o relaţie semnificativă între stima de sine şi sistemul atitudinal, acesta din urmă

concretizat, aşa cum am explicat deja, în cele trei atitudini caracteriale corespunzătoare scalelor

caracteriale din chestionarul CP5F (Amabilitate, Conştiinciozitate, Autonomie).Astfel, am

demonstrat că cu cât stima de sine creşte, cu atât creşte şi gradul de amabilitate al subiecţilor

investigaţi, idee confirmată şi de cecetările în domeniu care afirmă că ‘’acceptarea celorlalţi este

o atitudine corelată cu un nivel sporit de stare de bine globală la cei care o practică, care induce

apoi un cerc virtuos : dacă îmi merge bine, mi-e mai uşor să fiu binevoitor(...) Pe de altă parte,

deschiderea psihologică este corelată cu stima de sine: cu cât va fi mai bună aceasta din urmă, cu

atât ne va ajuta să observăm fără să comparăm, să invidiem sau să judecăm, cu atât mai mult ne

va permite să tragem foloase din experienţele de viaţă, să avem o flexibilitate superioară şi

capacităţi de adaptare la noile medii şi anturaje. Studiile făcute în acest domeniu ne determină să

considerăm stima de sine ca un factor de <activism psihologic> ; ea ne ajută să <extragem>

lucrurile bune din anturajul nostru, dar şi să le provocăm’’(Kling K. C. şi colab. cit. in André,

2009, pag. 336-337). O altă concluzie reieşită din datele noastre de cercetare este aceea că cu cât

creşte stima de sine, cu atât gradul de conştiinciozitate este mai ridicat, iar această concluzie

coincide cu datele din literatura de specialitate dedicate acestei probleme : ‘’acţiunea este

oxigenul stimei de sine. Imobilitatea o fragilizează, mişcarea o salvează’’(André, 2009, pag. 374)

sau ‘’Cu cât ne stimăm mai mult, cu atât acţionăm mai bine : luăm decizii şi le respectăm’’

(Lelord, André, 1999, pag. 33). Adolescenţii, cu cât dovedesc o stimă de sine mai bună, cu atât

au o relaţie mai bună cu activitatea : îşi planifică acţiunile, sunt persoane de încredere, sunt

ordonaţi şi respectă normele şi regulile, nu se tem de acţiunile şi sarcinile noi care le stau în faţă..

De asemenea, o altă corelaţie demonstrată în urma cercetării este aceea că cu cât stima de sine

este mai ridicată, cu atât gradul de autonomie a subiecţilor este mai ridicat. Cercetările din

literatura de specialitate sunt concordante cu concluzia noastră în sensul în care elevii cu o stimă

de sine pozitivă se comportă independent, au încredere în forţele proprii, îşi exprimă într-un mod

asertiv opiniile şi convingerile, realizează fără probleme sarcini noi, au capacitatea de a lua

decizii responsabile pe cont propriu şi dispun de abilitatea de a face faţă presiunii grupului

(Băban, 2001, pag. 73).

Şi în ceea ce priveşte relaţia dintre stima de sine şi sistemul axiologic ipotezele

avansate s-au confirmat în sensul în care am demonstrat că există corelaţii pozitive, statistic

70

semnificative, între nivelul stimei de sine şi o serie de componente ale sistemului axiologic, şi

anume :

1. cu cât stima de sine creşte, cu atât gradul de fericire este mai ridicat la subiecţii

investigaţi ; aceste date sunt confirmate în literatura de specialitate, noi arătând încă din

Introducerea lucrării faptul că cercetările psihologiei pozitive au arătat faptul că stima de sine

face parte din cele 6 mari componente ale stării de bine globale ; de asemenea, cercetările sunt

unanime în a recunoaşte faptul că persoanele cu o bună stimă de sine sunt percepute ca prezenţe

senine, calme şi puternice, care ştiu să se bucure plenar de existenţă, comparativ cu prezenţele

tensionate, încordate, nesigure etc care trădează suferinţă sufletească, nefericire, aşa cum sunt

caracterizate persoanele cu o stimă de sine vulnerabilă.

2. cu cât stima de sine creşte, cu atât orizontul subiecţilor este mai larg. Cu cât stima de

sine este mai ridicată, cu atât aceasta va determina persoana să exploreze medii cât mai variate,

pe când stima scazută îl va incita pe individ să se limiteze la perimetrul în care se simte în

siguranţă. Adolescenţii, cu cât dispun de o stimă de sine mai bună, cu atât sunt mai deschişi spre

experienţe cât mai variate, cu atât explorează fără reţineri noi oportunităţi, evitând cu orice preţ

conformismul, în contrast cu adolescenţii cu o stimă de sine fragilă, descrişi ca fiind temători,

nesiguri, reţinuţi, ,, prea cuminţi’’ (Băban, 2001, pag.74)

3. cu cât stima de sine creşte, cu atât gradul de angajare în activitate creşte ; este o

corelaţie evidentă, am argumentat-o cu date experimentale când am discutat despre relaţia stimei

de sine cu acţiunea/trăsătura conştiinciozitate (care vizează raportul personalităţii cu activitatea)

4. cu cât stima de sine creşte, cu atât siguranţa de sine a subiecţilor este mai crescută.

Adolescenţii care au o bună stimă de sine au încredere în ei înşişi, au o bună concepţie despre

sine, se iubesc pe sine (cele trei ‘’ingrediente ‘’ ale stimei de sine), toate acestea contribuind la

un grad ridicat de siguranţă de sine, spre deosebire de adolescenţii cu probleme ale stimei de

sine (fiind valabil, de altfel, şi pentru orice persoană, în general) care sunt temători, nesiguri, au o

imagine neclară despre ei înşişi, nu se iubesc şi nu se simt bine în propria piele, nu se acceptă,

sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi, se simt nevaloroşi şi neiubiţi, toate aceste simptome

contribuind la o stare de permanentă nesiguranţă interioară.

5. cu cât stima de sine creşte, cu atât capacitatea profesională a subiecţilor este mai

dezvoltată. Întrucât studiul nostru s-a realizat pe subiecţi elevi, asimilăm ‘’capacitatea

profesională’’ cu ‘’performanţa şcolară’’. Cercetările sunt unanime în a afirma că ‘’cu cât este

mai ridicată stima de sine a unui copil, cu atât mai bune vor fi notele pe care le va obţine la

şcoală. (...)S-a demonstrat că nivelul stimei de sine prezice destul de bine valoarea strategiilor ce

vor fi puse în joc de copil atunci când se va confrunta cu dificultăţi şcolare: o stimă de sine

71

ridicată este astfel asociată cu comportamente mai adaptate, precum căutarea susţinerii sociale, o

relativă încredere în viitor, capacităţi de refacere, o confruntare activă cu realitatea etc’’ (Lelord,

André, 1999, pag. 102).

Al patrulea obiectiv al lucrării noastre a constat în investigarea diferenţelor la nivelul

sistemului axiologic al subiecţilor în funcţie de nivelul stimei de sine. Am anticipat că există

diferenţe între subiecţii cu stimă de sine înaltă şi subiecţii cu stimă de sine scăzută în ceea ce

priveşte valorile la lotul investigat. Din cele patru ipoteze specifice, au fost confirmate trei, iar

pentru una dintre ele s-a acceptat ipoteza de nul, întrucât nu s-au constatat diferenţele

semnificative presupuse de către ipoteza specifică respectivă. S-au obţinut următoarele

rezultate :

1. există o diferenţă mediu semnificativă între elevii cu stimă de sine scazută şi elevii

cu stimă de sine înaltă privind originalitatea ca valoare ; cu alte cuvinte, cei cu stimă de sine

pozitivă apreciază mai mult decât cei cu stimă scăzută valoarea originalitate.Adolescenţii, în

general vorbind, ca şi categorie de vârstă cu anumite caracteristici psihologice proprii, sunt

adepţii nonconformismului, ai originalităţii, ai experimentelor de tot soiul. Însă, dacă stima lor de

sine este scăzută sunt temători, se tem de ce este nou, de original, deci nu valorizează la fel de

mult originalitatea ca cei cu stimă de sine crescută.

2. există o diferenţă mediu semnificativă între elevii cu stimă de sine scăzută şi elevii

cu stimă de sine crescută în ceea ce priveşte recunoaşterea socială ca valoare, mediile obţinute

indicând faptul că adolescenţii cu stimă joasă valorizeaza în mai mare măsură această valoare;

această situaţie este confirmată de cercetările în domeniu care indică faptul că subiecţii

vulnerabili şi nesiguri au mai mare nevoie de întărire exterioară, de aprobarea anturajului pentru

consolidarea şi ‘’pansarea’’ nesiguranţei lor interioare, valorizând astfel în mai mare măsură

recunoaşterea şi aprobarea socială

3. există o diferenţă mediu semnificativă între elevii cu stimă de sine scăzută şi cei cu

stimă pozitivă în ceea ce priveşte afectivitatea ca valoare ; considerăm că din aceleaşi raţiuni ca

în cazul valorii recunoaştere socială, adolescenţii cu stimă scăzută valorizează mai intens

dragostea ca valoare: pentru a compensa faptul că se simt neiubiţi şi nevaloroşi, precum şi faptul

că sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi, încercând ca prin dragostea altora să se accepte, să se

împace cu ei înşişi (Băban, 2001, pag. 73)

4. datele obţinute au determinat acceptarea ipotezei de nul în cazul valorii curăţenie

exterioară, întrucât nu există diferenţe semnificative între cele două grupuri de subiecţi.

Acestea ar fi, succint prezentate, rezultatele obţinute şi semnificaţiile acestora, în

contextul literaturii de specialitate dedicate acestei problematici

72

În continuare dorim să facem câteva aprecieri referitoare la dificultăţile întâmpinate pe

parcursul realizării lucrării. Una dintre probleme a fost legată de sinceritatea răspunsurilor

subiecţilor (la colocviul de admitere la gradul I, unul dintre membrii comisiei ne-a atras atenţia

asupra acestui aspect). Am rezolvat aceasta situaţie prin următoarele strategii: am utilizat în

cercetare, printre instrumentele psihodiagnostice, un chestionar de personalitate care avea inclusă

scala numită Dezirabilitate socială, menită să identifice tendinţa subiecţilor de a răspunde

nesincer. În constituirea lotului de subiecţi, am eliminat definitiv din cercetare subiecţii care au

obţinut ‘’scoruri mici’’, respectiv ‘’mari’’la această scală. Astfel că, dintr-un număr iniţial de 148

de respondenţi, au rămas în lotul nostru doar 107 subiecţi, dupa calcularea scorurilor la scala

Dezirabilitate socială. De asemenea, tot pentru a obţine rezultate cât mai autentice, în cadrul

instructajului făcut înainte de administrarea chestionarelor, am atras atenţia subiecţilor că probele

la care trebuie să răspundă sunt astfel construite încât permit depistarea răspunsurilor nesincere.

De asemenea, li s-a subliniat faptul că nu există răspunsuri bune sau rele, ci doar răspunsuri

personale, că nu au de-a face cu teste de cunoştinţe, că nu se pun note, că toate informaţiile sunt

confidenţiale şi că fiecare va avea acces doar la interpretarea răspunsurilor proprii.

O altă problemă delicată a fost aceea când, în timpul rezolvării Inventarului de valori

(Rokeach), am primit din partea subiecţilor multe întrebări care solicitau clarificări ale

conceptelor/valorilor întâlnite. Am răspuns tuturor întrebărilor primite.

În altă ordine de idei, considerăm că relaţionarea între stima de sine şi sistemul

atitudinal-valoric la elevii de liceu reprezintă o contribuţie personală a acestei lucrări. În

literatura de specialitate la care am avut accces nu am mai întâlnit referiri la studii similare, care

să se refere la corelarea variabilelor stimă de sine şi sistem axiologic. Investigarea sistemului de

valori la adolescenţi a mai fost realizată chiar şi în cercetarea românească, însă nu în relaţie cu

nivelul stimei de sine, spre a se constata eventuale corelaţii, precum şi diferenţele între opţiunile

valorice în funcţie de nivelul stimei de sine

În ceea ce priveşte posibilele deschideri ale studiului nostru spre alte direcţii de

cercetare legate de subiectul abordat (corelat şi cu ceea ce nouă ni se par a fi puncte mai slabe ale

cercetării), ne-am gandit la câteva aspecte. Ar fi de dorit să se utilizeze pentru investigarea stimei

de sine un instrument mai precis care să discrimineze mai clar între o bună stimă de sine şi o

stima înaltă de sine, căci cele două nu sunt obligatoriu sinonime. De asemenea, noi nu am putut

să ne dăm seama foarte clar dacă instrumentul folosit de noi-SES, măsoară buna stima de sine

concepută ca ‘’luptă continuă pentru recunoaştere’’ sau concepută ca şi ‘’calm interior

necondiţionat’’ ; de asemenea, dacă stima scăzută de sine este măsurată în abordarea ei de

‘’inadaptare socială’’ sau în cea de ‘’echilibru şi prudenţă’’, despre care am vorbit în capitolul

73

teoretic al lucrării. De asemenea, cosiderăm ca s-ar fi putut alege pentru investigarea sistemului

axiologic un alt instrument, mai adaptat pentru vârsta subiecţilor, însă cel folosit a fost singurul

de care am dispus. O altă direcţie interesantă credem ca ar fi aceea de a se cerceta relaţia stimei

de sine cu interesele/valorile profesionale ale adolescenţilor, obţinându-se informaţii preţioase

pentru orientarea şcolară şi profesională a acestora.

74

ANEXA 1.

SCALA STIMEI DE SINE

Chestionarul de mai jos îşi propune să vă ofere o indicaţie despre nivelul stimei dvs. de sine. Citiţi cu atenţie fiecare frază si răspundeţi în cel mai scurt timp, marcând cu o steluţă varianta care se apropie cel mai mult de punctui dvs. de vedere actual.

Total de acord

De acord

Dezacord

Total dezacord

1) În general sunt mulţumit(ă) de mine

2) Câteodata ma gândesc că nu valorez nimic

3) Cred că am o serie de calităţi bune

4) Sunt capabil(ă) să fac lucrurile la fel de bine ca ceilalţi

5) Simt că nu am în mine prea multe de care să fiu mândru (ă)

6) Câteodată mă simt realmente inutil

7) Mă gândesc că sunt un om de valoare, cel puţin la fel ca alte persoane

8) Mi-ar plăcea să am mai mult respect faţă de mine însămi/însumi

9) Ţinând cont de toate, am tendinţa să cred ca sunt un (o) ratat(ă)

10) Am o părere pozitivă despre mine

75

ANEXA 2 Caietul chestionarului CP5F

Vi se vor prezenta 130 de afirmaţii care descriu comportamente.

Notaţi pentru fiecare dintre ele în ce măsură vi se potriveşte. Pentru aceasta, scrieţi pe

Foaia de răspuns, în dreptul numărului afirmaţiei respective, una dintre cifrele 1, 2, 3, 4 şi 5,

care înseamnă:

1 = mi se potriveşte foarte puţin;

2 = mi se potriveşte puţin;

3 = mi se potriveşte cam pe jumătate;

4 = mi se potriveşte mult;

5 = mi se potriveşte foarte mult.

Exemplu

Afirmaţiile din chestionar sunt de următoarea formă:

135. Îmi place să povestesc întâmplări hazlii.

Apreciaţi cât de mult vi se potriveşte această afirmaţie. Dacă vi se pare că ea vi se

potriveşte „mult”, notaţi în dreptul numărului de ordine al itemului (135) cifra 4, care

corespunde răspunsului „mult”.

Nu vă gândiţi prea mult la răspunsurile dumneavoastră.

Dacă aveţi îndoieli, comparaţi-vă cu persoane pe care le cunoaşteţi bine.

Aveţi grijă să scrieţi răspunsul în locul corect. La sfârşitul fiecărei pagini cu afirmaţii,

verificaţi dacă aţi ajuns la sfârşitul unei coloane din Foaia de răspuns.

Dacă, din greşeală, aţi notat un alt răspuns decât cel pe care îl doreaţi, scrieţi un X

peste răspunsul eronat şi notaţi alături de el răspunsul corect.

Răspundeţi la toate afirmaţiile !

Scrieţi numai pe Foaia de răspuns ! Nu scrieţi nimic în caiet !

Răspunsurile dumneavoastră sunt confidenţiale.

Timpul de răspuns nu este limitat.

1. Îmi place să trec neobservat(ă).

2. Reuşesc să depăşesc greutăţile vieţii.

3. Fac cu plăcere farse, chiar dacă ele îi deranjează pe unii.

4. Îmi ţin promisiunile.

5. În colectivitate prefer locurile retrase.

6. Îmi place să-i necăjesc pe cei care nu-mi sunt simpatici.

76

7. Prefer ca ceilalţi să decidă în locul meu.

8. Încerc să-i înveselesc pe ceilalţi cu glumele mele.

9. Îmi plătesc la timp facturile (de telefon, electricitate etc.).

10. Mă înţeleg bine cu cei din jurul meu.

11. Spun adevărul, indiferent ce mi se va întâmpla după aceea.

12. Îmi îndeplinesc sarcinile, chiar dacă nu-mi place ce am de făcut.

13. În societate pot să mă simt la largul meu, chiar dacă nu-i cunosc pe ceilalţi.

14. Lucrez mai bine de unul singur(de una singură) decât sub conducerea cuiva.

15. Mă necăjesc din cauza unor întâmplări neplăcute, chiar dacă ştiu că ele sunt puţin

importante.

16. Nu ţin cont de dorinţele celorlalţi dacă ele îmi sunt piedici în activitate.

17. Mă simt liber(ă) să hotărăsc singur(ă) ce am de făcut.

18. Îmi pun lucrurile la locul lor.

19. Mă comport aşa încât să nu atrag atenţia asupra mea.

20. Dacă e necesar, rămân peste program până îmi termin treaba.

126. Arunc hârtii (ambalaje, bilete) pe stradă.

127. Când vreau să realizez ceva, nu mă interesează sentimentele celor care mă

împiedică în acţiune.

128. Mi-e greu să înviorez o persoană plictisită.

129. Mă bucur din plin de orice succes al meu.

130. Îmi place să mi se spună ce am de făcut.

77

ANEXA 3. Structura internă a valorilor instrumentale şi finale

Categorii valorice

Nivelul de generalitate

I II III

Valori nominale Nr. crt.

curaj, cutezanţă 1

imaginaţie 2

încredere 3

inteligenţă 4

Faber orientative

FO

orizont larg 5

angajare în activitate 6

autocontrol 7

capacitate profesională 8

responsabilitate 9

Valori de acţiune

(faber) F Faber efective FE

putere de comunicare 10

ascultare 11

bună dispoziţie 12

afectivitate (dragoste) 13

indulgenţă 14

Relaţionale

dispozitive RD

raportare religioasă 15

ajutorare 16

cinste 17

curăţenie exterioară 18

politeţe 19

Valori

instrumentale VI

Valori de relaţie R

Relaţionale active

RA

tact în relaţiile cu alţii

20

78

confort 21

înţelepciune 22

recunoaştere socială 23

demnitate 24

Autorealizare

vizate AV

siguranţă de sine 25

independenţă 26

originalitate 27

tumult 28

utilitate 29

Valori finale VF

Valori de

autorealizare A

Autorealizare

efective AE

valoare profesională 30

apropiere de natură şi artă

31

armonie interioară 32

linişte 33

plăceri 34

Satisfacţie

expectate SE

salvarea sufletului 35

familie armonioasă 36

fericire 37

prietenii 38

realizare în dragoste 39

Valori de satisfacţie

afectivă S

Satisfacţie

dobândite SD

umanism 40

79

Anexa 4. Ierarhia valorilor instrumentale si finale

Rang Valori

instrumentale

Media Categoria axiologică

Rang Valori finale Media Categoria axiologică

1 inteligenţa 12,57 FO 1 demnitate 12,10 AV

2 autocontrolul 18,41 FE 2 înţelepciune 9,68 AV

3 politeţea 12,06 RA 3 familie armonioasă 7,26 SD

4 ascultarea 12,44 RD 4 valoare profesională

13,83 AE

5 buna dispoziţie 14,33 RD 5 fericire 11,61 SD

6 responsabilitate 12,04 FE 6 independenţă 8,92 AE

7 dragostea 11,55 RD 7 recunoaştere socială

7,00 AV

8 cinstea 10,87 RA 8 originalitate 18,16 AE

9 curajul 2,30 FO 9 siguranţă de sine 5,14 AV

10 orizont larg 5,68 FO 10 prietenii 7,48 SD

11 imaginaţie 9,17 FO 11 confort 2,34 AV

12 capacitate profesională

8,08 FE 12 linişte 11,03 SE

13 tact în raport cu alţii

11,68 RA 13 armonie interioară 14,79 SE

14 putere de comunicare

14,60 FE 14 tumult 7,18 AE

15 indulgenţă 12,02 RD 15 utilitate 11,04 AE

16 curăţenia exterioară

7,43 RA 16 umanism 11,46 SD

17 angajarea în activitate

8,79 FE 17 plăceri 12,43 SE

80

18 încrederea 6,52 FO 18 apropiere de natură şi artă

12,28 SE

19 ajutorarea 7,13 RA 19 realizare în dragoste

12,39 SD

20 raportarea religioasă

17,99 RD 20 salvarea sufletului 18,20 SE

Anexa 5. ANOVA Descriptives

95% Confidence Interval for

Mean

N Mean Std. Deviation Std. Error Lower Bound Upper Bound Minimum Maximum

curaj, cutezanta stima de sine scazuta 26 2,1538 1,22286 ,23982 1,6599 2,6478 1,00 4,00 stima de sine medie 52 2,2692 1,13958 ,15803 1,9520 2,5865 1,00 4,00 stima de sine inalta 29 2,5172 1,05630 ,19615 2,1154 2,9190 1,00 4,00 Total 107 2,3084 1,13612 ,10983 2,0907 2,5262 1,00 4,00 imaginatie stima de sine scazuta 26 8,2308 2,35470 ,46179 7,2797 9,1819 6,00 14,00 stima de sine medie 52 9,2308 2,88753 ,40043 8,4269 10,0347 6,00 14,00 stima de sine inalta 29 9,9310 2,64482 ,49113 8,9250 10,9371 6,00 14,00 Total 107 9,1776 2,74657 ,26552 8,6511 9,7040 6,00 14,00 incredere stima de sine scazuta 26 5,5000 2,58070 ,50612 4,4576 6,5424 4,00 13,00 stima de sine medie 52 6,7115 3,52769 ,48920 5,7294 7,6937 4,00 13,00 stima de sine inalta 29 7,1034 3,62870 ,67383 5,7232 8,4837 4,00 13,00 Total 107 6,5234 3,37680 ,32645 5,8762 7,1706 4,00 13,00 inteligenta stima de sine scazuta 26 13,6154 3,84788 ,75463 12,0612 15,1696 9,00 18,00 stima de sine medie 52 12,7115 3,57736 ,49609 11,7156 13,7075 9,00 18,00 stima de sine inalta 29 11,4138 2,83495 ,52644 10,3354 12,4922 9,00 18,00 Total 107 12,5794 3,52361 ,34064 11,9041 13,2548 9,00 18,00 orizont larg stima de sine scazuta 26 7,0385 5,63901 1,10590 4,7608 9,3161 2,00 14,00 stima de sine medie 52 5,9038 5,01081 ,69487 4,5088 7,2989 2,00 14,00 stima de sine inalta 29 4,0690 3,51457 ,65264 2,7321 5,4058 2,00 14,00 Total 107 5,6822 4,90206 ,47390 4,7427 6,6218 2,00 14,00 angajare in activitate stima de sine scazuta 26 8,1538 5,74590 1,12686 5,8330 10,4747 3,00 17,00 stima de sine medie 52 8,6154 5,40208 ,74913 7,1114 10,1193 3,00 17,00 stima de sine inalta 29 9,6897 5,13464 ,95348 7,7365 11,6428 3,00 17,00 Total 107 8,7944 5,39696 ,52174 7,7600 9,8288 3,00 17,00 autocontrol stima de sine scazuta 26 18,8846 1,17735 ,23090 18,4091 19,3602 16,00 20,00 stima de sine medie 52 18,3654 1,44207 ,19998 17,9639 18,7669 16,00 20,00 stima de sine inalta 29 18,0690 1,33446 ,24780 17,5614 18,5766 16,00 20,00

82

Total 107 18,4112 1,37328 ,13276 18,1480 18,6744 16,00 20,00 capacitate profesionala stima de sine scazuta 26 7,9615 4,37704 ,85841 6,1936 9,7295 5,00 15,00 stima de sine medie 52 7,9423 4,34499 ,60254 6,7327 9,1520 5,00 15,00 stima de sine inalta 29 8,4483 4,49274 ,83428 6,7393 10,1572 5,00 15,00 Total 107 8,0841 4,35700 ,42121 7,2490 8,9192 5,00 15,00 responsabilitate stima de sine scazuta 26 13,8846 4,30188 ,84367 12,1470 15,6222 1,00 17,00 stima de sine medie 52 11,7692 5,93301 ,82276 10,1175 13,4210 1,00 17,00 stima de sine inalta 29 10,8966 5,90608 1,09673 8,6500 13,1431 1,00 17,00 Total 107 12,0467 5,63410 ,54467 10,9669 13,1266 1,00 17,00 putere de comunicare stima de sine scazuta 26 16,1154 4,80272 ,94189 14,1755 18,0552 6,00 20,00 stima de sine medie 52 14,3462 5,67376 ,78681 12,7666 15,9257 6,00 20,00 stima de sine inalta 29 13,7241 5,86087 1,08834 11,4948 15,9535 6,00 20,00 Total 107 14,6075 5,55038 ,53658 13,5437 15,6713 6,00 20,00 ascultare stima de sine scazuta 26 13,0000 5,10686 1,00154 10,9373 15,0627 5,00 17,00 stima de sine medie 52 12,4423 4,90063 ,67960 11,0780 13,8067 5,00 17,00 stima de sine inalta 29 11,9655 5,13728 ,95397 10,0114 13,9196 5,00 17,00 Total 107 12,4486 4,98154 ,48158 11,4938 13,4034 5,00 17,00 buna dispozitie stima de sine scazuta 26 13,4231 4,60585 ,90328 11,5627 15,2834 8,00 20,00 stima de sine medie 52 14,5769 4,95607 ,68728 13,1971 15,9567 8,00 20,00 stima de sine inalta 29 14,7241 5,45695 1,01333 12,6484 16,7999 8,00 20,00 Total 107 14,3364 4,99612 ,48299 13,3789 15,2940 8,00 20,00 afectivitate (dragoste) stima de sine scazuta 26 12,7308 4,26669 ,83677 11,0074 14,4541 9,00 18,00 stima de sine medie 52 11,6923 3,88834 ,53922 10,6098 12,7748 9,00 18,00 stima de sine inalta 29 10,2414 2,72102 ,50528 9,2064 11,2764 9,00 18,00 Total 107 11,5514 3,78735 ,36614 10,8255 12,2773 9,00 18,00 indulgenta stima de sine scazuta 26 11,2692 4,57434 ,89710 9,4216 13,1168 5,00 18,00 stima de sine medie 52 12,3269 4,98122 ,69077 10,9401 13,7137 5,00 18,00 stima de sine inalta 29 12,1724 5,63198 1,04583 10,0301 14,3147 5,00 18,00 Total 107 12,0280 5,04407 ,48763 11,0613 12,9948 5,00 18,00 raportare religioasa stima de sine scazuta 26 17,4615 2,12096 ,41595 16,6049 18,3182 15,00 20,00 stima de sine medie 52 17,9423 1,94446 ,26965 17,4010 18,4836 15,00 20,00 stima de sine inalta 29 18,5517 1,47808 ,27447 17,9895 19,1140 15,00 20,00 Total 107 17,9907 1,90082 ,18376 17,6263 18,3550 15,00 20,00 ajutorare stima de sine scazuta 26 7,0000 3,75233 ,73589 5,4844 8,5156 1,00 11,00

83

stima de sine medie 52 7,4231 3,82636 ,53062 6,3578 8,4883 1,00 11,00 stima de sine inalta 29 6,7241 4,30030 ,79855 5,0884 8,3599 1,00 11,00 Total 107 7,1308 3,91679 ,37865 6,3801 7,8816 1,00 11,00 cinste stima de sine scazuta 26 9,1923 5,82422 1,14222 6,8399 11,5448 2,00 15,00 stima de sine medie 52 10,7308 5,39468 ,74811 9,2289 12,2327 2,00 15,00 stima de sine inalta 29 12,6552 3,76332 ,69883 11,2237 14,0867 2,00 15,00 Total 107 10,8785 5,22640 ,50526 9,8768 11,8802 2,00 15,00 curatenie exterioara stima de sine scazuta 26 7,4615 3,03619 ,59545 6,2352 8,6879 3,00 11,00 stima de sine medie 52 7,4038 2,96555 ,41125 6,5782 8,2295 3,00 11,00 stima de sine inalta 29 7,4828 3,31254 ,61512 6,2227 8,7428 3,00 11,00 Total 107 7,4393 3,05045 ,29490 6,8546 8,0239 3,00 11,00 politete stima de sine scazuta 26 11,6923 3,67444 ,72062 10,2082 13,1764 6,00 17,00 stima de sine medie 52 12,2115 4,06485 ,56369 11,0799 13,3432 6,00 17,00 stima de sine inalta 29 12,1379 4,39744 ,81658 10,4652 13,8106 6,00 17,00 Total 107 12,0654 4,03586 ,39016 11,2919 12,8390 6,00 17,00 tact in relatiile cu altii stima de sine scazuta 26 11,9231 2,84145 ,55725 10,7754 13,0708 7,00 16,00 stima de sine medie 52 11,4038 3,19472 ,44303 10,5144 12,2933 7,00 16,00 stima de sine inalta 29 11,9655 3,52017 ,65368 10,6265 13,3045 7,00 16,00 Total 107 11,6822 3,18783 ,30818 11,0712 12,2932 7,00 16,00 confort stima de sine scazuta 26 2,4615 ,98917 ,19399 2,0620 2,8611 1,00 4,00 stima de sine medie 52 2,2885 1,07259 ,14874 1,9899 2,5871 1,00 4,00 stima de sine inalta 29 2,3448 1,20344 ,22347 1,8871 2,8026 1,00 4,00 Total 107 2,3458 1,08247 ,10465 2,1383 2,5533 1,00 4,00 intelepciune stima de sine scazuta 26 10,6923 2,88124 ,56506 9,5286 11,8561 6,00 14,00 stima de sine medie 52 9,7308 2,96460 ,41112 8,9054 10,5561 6,00 14,00 stima de sine inalta 29 8,6897 2,40689 ,44695 7,7741 9,6052 6,00 14,00 Total 107 9,6822 2,87014 ,27747 9,1321 10,2323 6,00 14,00 recunoastere sociala stima de sine scazuta 26 8,2692 3,99557 ,78360 6,6554 9,8831 4,00 13,00 stima de sine medie 52 7,1731 3,77671 ,52374 6,1216 8,2245 4,00 13,00 stima de sine inalta 29 5,8621 2,82494 ,52458 4,7875 6,9366 4,00 13,00 Total 107 7,0841 3,67326 ,35511 6,3801 7,7881 4,00 13,00 demnitate stima de sine scazuta 26 11,1538 2,55644 ,50136 10,1213 12,1864 9,00 18,00 stima de sine medie 52 12,1731 3,39966 ,47145 11,2266 13,1195 9,00 18,00 stima de sine inalta 29 12,8276 3,63582 ,67516 11,4446 14,2106 9,00 18,00

84

Total 107 12,1028 3,31074 ,32006 11,4683 12,7374 9,00 18,00 siguranta de sine stima de sine scazuta 26 3,9615 3,06569 ,60123 2,7233 5,1998 2,00 14,00 stima de sine medie 52 5,3462 4,58422 ,63572 4,0699 6,6224 2,00 14,00 stima de sine inalta 29 5,8276 5,16906 ,95987 3,8614 7,7938 2,00 14,00 Total 107 5,1402 4,45829 ,43100 4,2857 5,9947 2,00 14,00 independenta stima de sine scazuta 26 9,3846 4,83385 ,94800 7,4322 11,3371 3,00 17,00 stima de sine medie 52 8,6538 5,11394 ,70918 7,2301 10,0776 3,00 17,00 stima de sine inalta 29 9,0000 5,70714 1,05979 6,8291 11,1709 3,00 17,00 Total 107 8,9252 5,17560 ,50034 7,9333 9,9172 3,00 17,00 originalitate stima de sine scazuta 26 17,6538 1,44062 ,28253 17,0720 18,2357 16,00 20,00 stima de sine medie 52 18,1538 1,48700 ,20621 17,7399 18,5678 16,00 20,00 stima de sine inalta 29 18,6552 1,20344 ,22347 18,1974 19,1129 16,00 20,00 Total 107 18,1682 1,43728 ,13895 17,8927 18,4437 16,00 20,00 tumult stima de sine scazuta 26 7,9615 4,37704 ,85841 6,1936 9,7295 5,00 15,00 stima de sine medie 52 7,7692 4,23624 ,58746 6,5899 8,9486 5,00 15,00 stima de sine inalta 29 8,4138 4,51598 ,83860 6,6960 10,1316 5,00 15,00 Total 107 7,9907 4,31429 ,41708 7,1638 8,8176 5,00 15,00 utilitate stima de sine scazuta 26 8,9615 6,58168 1,29077 6,3031 11,6199 1,00 17,00 stima de sine medie 52 10,9038 6,31295 ,87545 9,1463 12,6614 1,00 17,00 stima de sine inalta 29 13,1724 4,64504 ,86256 11,4055 14,9393 1,00 17,00 Total 107 11,0467 6,11584 ,59124 9,8745 12,2189 1,00 17,00 valoare profesionala stima de sine scazuta 26 12,1154 6,04203 1,18494 9,6750 14,5558 6,00 20,00 stima de sine medie 52 13,7692 5,92309 ,82138 12,1202 15,4182 6,00 20,00 stima de sine inalta 29 15,4828 5,11734 ,95027 13,5362 17,4293 6,00 20,00 Total 107 13,8318 5,82040 ,56268 12,7162 14,9473 6,00 20,00 apropiere de natura si arta

stima de sine scazuta 26 11,7692 4,68451 ,91871 9,8771 13,6613 5,00 17,00

stima de sine medie 52 12,4423 4,75441 ,65932 11,1187 13,7659 5,00 17,00 stima de sine inalta 29 12,4828 5,30243 ,98464 10,4658 14,4997 5,00 17,00 Total 107 12,2897 4,85450 ,46930 11,3593 13,2202 5,00 17,00 armonie interioara stima de sine scazuta 26 15,8846 5,30152 1,03971 13,7433 18,0259 8,00 20,00 stima de sine medie 52 14,8269 5,12862 ,71121 13,3991 16,2547 8,00 20,00 stima de sine inalta 29 13,7586 4,95447 ,92002 11,8740 15,6432 8,00 20,00 Total 107 14,7944 5,13357 ,49628 13,8105 15,7783 8,00 20,00

85

liniste stima de sine scazuta 26 9,9615 2,40800 ,47225 8,9889 10,9342 9,00 18,00 stima de sine medie 52 11,1538 3,60492 ,49991 10,1502 12,1575 9,00 18,00 stima de sine inalta 29 11,7931 3,92227 ,72835 10,3012 13,2851 9,00 18,00 Total 107 11,0374 3,48291 ,33671 10,3698 11,7049 9,00 18,00 placeri stima de sine scazuta 26 13,4231 5,52936 1,08440 11,1897 15,6564 5,00 18,00 stima de sine medie 52 12,5192 5,22997 ,72527 11,0632 13,9753 5,00 18,00 stima de sine inalta 29 11,4138 4,96788 ,92251 9,5241 13,3035 5,00 18,00 Total 107 12,4393 5,23626 ,50621 11,4356 13,4429 5,00 18,00 salvarea sufletului stima de sine scazuta 26 18,6923 1,31967 ,25881 18,1593 19,2253 15,00 20,00 stima de sine medie 52 18,1346 1,79355 ,24872 17,6353 18,6339 15,00 20,00 stima de sine inalta 29 17,8966 1,98827 ,36921 17,1403 18,6528 15,00 20,00 Total 107 18,2056 1,75767 ,16992 17,8687 18,5425 15,00 20,00 familie armonioasa stima de sine scazuta 26 7,6154 4,18642 ,82103 5,9245 9,3063 1,00 11,00 stima de sine medie 52 7,3846 4,00075 ,55480 6,2708 8,4984 1,00 11,00 stima de sine inalta 29 6,7241 3,95417 ,73427 5,2201 8,2282 1,00 11,00 Total 107 7,2617 4,01021 ,38768 6,4931 8,0303 1,00 11,00 fericire stima de sine scazuta 26 13,1923 3,39434 ,66568 11,8213 14,5633 2,00 15,00 stima de sine medie 52 11,4615 5,00377 ,69390 10,0685 12,8546 2,00 15,00 stima de sine inalta 29 10,4828 5,36271 ,99583 8,4429 12,5226 2,00 15,00 Total 107 11,6168 4,83042 ,46697 10,6910 12,5426 2,00 15,00 prietenii stima de sine scazuta 26 7,4615 3,03619 ,59545 6,2352 8,6879 3,00 11,00 stima de sine medie 52 7,5577 2,94001 ,40771 6,7392 8,3762 3,00 11,00 stima de sine inalta 29 7,3793 3,24493 ,60257 6,1450 8,6136 3,00 11,00 Total 107 7,4860 3,01995 ,29195 6,9072 8,0648 3,00 11,00 realizare in dragoste stima de sine scazuta 26 12,9231 4,51595 ,88565 11,0990 14,7471 6,00 17,00 stima de sine medie 52 12,5962 4,12196 ,57161 11,4486 13,7437 6,00 17,00 stima de sine inalta 29 11,5517 3,95137 ,73375 10,0487 13,0547 6,00 17,00 Total 107 12,3925 4,17033 ,40316 11,5932 13,1918 6,00 17,00 umanism stima de sine scazuta 26 11,0000 3,70945 ,72748 9,5017 12,4983 7,00 16,00 stima de sine medie 52 11,3077 3,41013 ,47290 10,3583 12,2571 7,00 16,00 stima de sine inalta 29 12,1724 2,98890 ,55502 11,0355 13,3093 7,00 16,00 Total 107 11,4673 3,37672 ,32644 10,8201 12,1145 7,00 16,00

86

ANOVA

Sum of

Squares df Mean Square F Sig. Between Groups 1,966 2 ,983 ,758 ,471 Within Groups 134,857 104 1,297

curaj, cutezanta

Total 136,822 106 Between Groups 39,918 2 19,959 2,732 ,070 Within Groups 759,708 104 7,305

imaginatie

Total 799,626 106 Between Groups 38,829 2 19,414 1,726 ,183 Within Groups 1169,863 104 11,249

incredere

Total 1208,692 106 Between Groups 68,213 2 34,107 2,843 ,063 Within Groups 1247,861 104 11,999

inteligenta

Total 1316,075 106 Between Groups 125,853 2 62,927 2,703 ,072 Within Groups 2421,343 104 23,282

orizont larg

Total 2547,196 106 Between Groups 35,577 2 17,789 ,606 ,547 Within Groups 3051,899 104 29,345

angajare in activitate

Total 3087,477 106 Between Groups 9,333 2 4,666 2,547 ,083 Within Groups 190,574 104 1,832

autocontrol

Total 199,907 106 Between Groups 5,282 2 2,641 ,137 ,872 Within Groups 2006,961 104 19,298

capacitate profesionala

Total 2012,243 106 responsabilitate Between Groups 130,192 2 65,096 2,093 ,128

87

Within Groups 3234,574 104 31,102 Total 3364,766 106 Between Groups 85,298 2 42,649 1,395 ,253 Within Groups 3180,216 104 30,579

putere de comunicare

Total 3265,514 106 Between Groups 14,675 2 7,337 ,292 ,748 Within Groups 2615,792 104 25,152

ascultare

Total 2630,467 106 Between Groups 29,056 2 14,528 ,577 ,563 Within Groups 2616,832 104 25,162

buna dispozitie

Total 2645,888 106 Between Groups 86,965 2 43,482 3,155 ,047 Within Groups 1433,503 104 13,784

afectivitate (dragoste)

Total 1520,467 106 Between Groups 20,220 2 10,110 ,393 ,676 Within Groups 2676,696 104 25,737

indulgenta

Total 2696,916 106 Between Groups 16,530 2 8,265 2,346 ,101 Within Groups 366,461 104 3,524

raportare religioasa

Total 382,991 106 Between Groups 9,683 2 4,841 ,311 ,733 Within Groups 1616,485 104 15,543

ajutorare

Total 1626,168 106 Between Groups 166,600 2 83,300 3,175 ,046 Within Groups 2728,821 104 26,239

cinste

Total 2895,421 106 Between Groups ,133 2 ,066 ,007 ,993 Within Groups 986,222 104 9,483

curatenie exterioara

Total 986,355 106 Between Groups 4,882 2 2,441 ,147 ,863 Within Groups 1721,660 104 16,554

politete

Total 1726,542 106 Between Groups 7,865 2 3,933 ,382 ,683 tact in relatiile cu altii Within Groups 1069,331 104 10,282

88

Total 1077,196 106 Between Groups ,519 2 ,260 ,218 ,804 Within Groups 123,686 104 1,189

confort

Total 124,206 106 Between Groups 55,220 2 27,610 3,510 ,033 Within Groups 817,976 104 7,865

intelepciune

Total 873,196 106 Between Groups 80,237 2 40,119 3,091 ,050 Within Groups 1350,006 104 12,981

recunoastere sociala

Total 1430,243 106 Between Groups 38,904 2 19,452 1,802 ,170 Within Groups 1122,965 104 10,798

demnitate

Total 1161,869 106 Between Groups 52,028 2 26,014 1,317 ,272 Within Groups 2054,869 104 19,758

siguranta de sine

Total 2106,897 106 Between Groups 9,479 2 4,739 ,174 ,840 Within Groups 2829,923 104 27,211

independenta

Total 2839,402 106 Between Groups 13,766 2 6,883 3,488 ,034 Within Groups 205,206 104 1,973

originalitate

Total 218,972 106 Between Groups 7,764 2 3,882 ,205 ,815 Within Groups 1965,227 104 18,896

tumult

Total 1972,991 106 Between Groups 245,148 2 122,574 3,427 ,036 Within Groups 3719,619 104 35,766

utilitate

Total 3964,766 106 Between Groups 155,846 2 77,923 2,359 ,100 Within Groups 3435,126 104 33,030

valoare profesionala

Total 3590,972 106 Between Groups 9,335 2 4,668 ,195 ,823 Within Groups 2488,684 104 23,930

apropiere de natura si arta

Total 2498,019 106

89

Between Groups 62,070 2 31,035 1,182 ,311 Within Groups 2731,406 104 26,264

armonie interioara

Total 2793,477 106 Between Groups 47,361 2 23,681 1,989 ,142 Within Groups 1238,489 104 11,909

liniste

Total 1285,850 106 Between Groups 55,994 2 27,997 1,022 ,364 Within Groups 2850,361 104 27,407

placeri

Total 2906,355 106 Between Groups 9,191 2 4,595 1,502 ,228 Within Groups 318,286 104 3,060

salvarea sufletului

Total 327,477 106 Between Groups 12,418 2 6,209 ,382 ,684 Within Groups 1692,255 104 16,272

familie armonioasa

Total 1704,673 106 Between Groups 103,087 2 51,543 2,262 ,109 Within Groups 2370,203 104 22,790

fericire

Total 2473,290 106 Between Groups ,613 2 ,306 ,033 ,968 Within Groups 966,116 104 9,290

prietenii

Total 966,729 106 Between Groups 29,976 2 14,988 ,860 ,426 Within Groups 1813,538 104 17,438

realizare in dragoste

Total 1843,514 106 Between Groups 21,421 2 10,710 ,938 ,395 Within Groups 1187,215 104 11,416

umanism

Total 1208,636 106

90

Multiple Comparisons Bonferroni

95% Confidence Interval Dependent Variable

(I) stima de sine categorie

(J) stima de sine categorie

Mean Difference

(I-J) Std. Error Sig. Upper Bound Lower Bound

curaj, cutezanta stima de sine scazuta stima de sine medie -,11538 ,27351 1,000 -,7809 ,5502 stima de sine inalta -,36340 ,30755 ,720 -1,1118 ,3850 stima de sine medie stima de sine scazuta ,11538 ,27351 1,000 -,5502 ,7809 stima de sine inalta -,24801 ,26391 1,000 -,8902 ,3942 stima de sine inalta stima de sine scazuta ,36340 ,30755 ,720 -,3850 1,1118 stima de sine medie ,24801 ,26391 1,000 -,3942 ,8902 imaginatie stima de sine scazuta stima de sine medie -1,00000 ,64918 ,379 -2,5797 ,5797 stima de sine inalta -1,70027 ,72997 ,065 -3,4765 ,0760 stima de sine medie stima de sine scazuta 1,00000 ,64918 ,379 -,5797 2,5797 stima de sine inalta -,70027 ,62640 ,799 -2,2245 ,8240 stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,70027 ,72997 ,065 -,0760 3,4765 stima de sine medie ,70027 ,62640 ,799 -,8240 2,2245 incredere stima de sine scazuta stima de sine medie -1,21154 ,80558 ,407 -3,1718 ,7487 stima de sine inalta -1,60345 ,90583 ,239 -3,8076 ,6007 stima de sine medie stima de sine scazuta 1,21154 ,80558 ,407 -,7487 3,1718 stima de sine inalta -,39191 ,77731 1,000 -2,2833 1,4995 stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,60345 ,90583 ,239 -,6007 3,8076 stima de sine medie ,39191 ,77731 1,000 -1,4995 2,2833 inteligenta stima de sine scazuta stima de sine medie ,90385 ,83200 ,840 -1,1207 2,9284 stima de sine inalta 2,20159 ,93554 ,061 -,0749 4,4781 stima de sine medie stima de sine scazuta -,90385 ,83200 ,840 -2,9284 1,1207 stima de sine inalta 1,29775 ,80280 ,327 -,6557 3,2512 stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,20159 ,93554 ,061 -4,4781 ,0749 stima de sine medie -1,29775 ,80280 ,327 -3,2512 ,6557 orizont larg stima de sine scazuta stima de sine medie 1,13462 1,15897 ,990 -1,6855 3,9547 stima de sine inalta 2,96950 1,30319 ,074 -,2016 6,1406 stima de sine medie stima de sine scazuta -1,13462 1,15897 ,990 -3,9547 1,6855 stima de sine inalta 1,83488 1,11829 ,312 -,8863 4,5560 stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,96950 1,30319 ,074 -6,1406 ,2016 stima de sine medie -1,83488 1,11829 ,312 -4,5560 ,8863

91

angajare in activitate stima de sine scazuta stima de sine medie -,46154 1,30115 1,000 -3,6277 2,7046 stima de sine inalta -1,53581 1,46307 ,889 -5,0959 2,0243 stima de sine medie stima de sine scazuta ,46154 1,30115 1,000 -2,7046 3,6277 stima de sine inalta -1,07427 1,25548 1,000 -4,1293 1,9807 stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,53581 1,46307 ,889 -2,0243 5,0959 stima de sine medie 1,07427 1,25548 1,000 -1,9807 4,1293 autocontrol stima de sine scazuta stima de sine medie ,51923 ,32514 ,340 -,2719 1,3104 stima de sine inalta ,81565 ,36560 ,083 -,0740 1,7053 stima de sine medie stima de sine scazuta -,51923 ,32514 ,340 -1,3104 ,2719 stima de sine inalta ,29642 ,31373 1,000 -,4670 1,0598 stima de sine inalta stima de sine scazuta -,81565 ,36560 ,083 -1,7053 ,0740 stima de sine medie -,29642 ,31373 1,000 -1,0598 ,4670 capacitate profesionala stima de sine scazuta stima de sine medie ,01923 1,05514 1,000 -2,5483 2,5867 stima de sine inalta -,48674 1,18645 1,000 -3,3737 2,4003 stima de sine medie stima de sine scazuta -,01923 1,05514 1,000 -2,5867 2,5483 stima de sine inalta -,50597 1,01811 1,000 -2,9834 1,9714 stima de sine inalta stima de sine scazuta ,48674 1,18645 1,000 -2,4003 3,3737 stima de sine medie ,50597 1,01811 1,000 -1,9714 2,9834 responsabilitate stima de sine scazuta stima de sine medie 2,11538 1,33953 ,352 -1,1441 5,3749 stima de sine inalta 2,98806 1,50622 ,150 -,6770 6,6532 stima de sine medie stima de sine scazuta -2,11538 1,33953 ,352 -5,3749 1,1441 stima de sine inalta ,87268 1,29251 1,000 -2,2724 4,0178 stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,98806 1,50622 ,150 -6,6532 ,6770 stima de sine medie -,87268 1,29251 1,000 -4,0178 2,2724 putere de comunicare stima de sine scazuta stima de sine medie 1,76923 1,32822 ,557 -1,4628 5,0012 stima de sine inalta 2,39125 1,49351 ,337 -1,2429 6,0254 stima de sine medie stima de sine scazuta -1,76923 1,32822 ,557 -5,0012 1,4628 stima de sine inalta ,62202 1,28160 1,000 -2,4965 3,7406 stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,39125 1,49351 ,337 -6,0254 1,2429 stima de sine medie -,62202 1,28160 1,000 -3,7406 2,4965 ascultare stima de sine scazuta stima de sine medie ,55769 1,20460 1,000 -2,3735 3,4889 stima de sine inalta 1,03448 1,35451 1,000 -2,2615 4,3304 stima de sine medie stima de sine scazuta -,55769 1,20460 1,000 -3,4889 2,3735 stima de sine inalta ,47679 1,16232 1,000 -2,3515 3,3051 stima de sine inalta stima de sine scazuta -1,03448 1,35451 1,000 -4,3304 2,2615 stima de sine medie -,47679 1,16232 1,000 -3,3051 2,3515 buna dispozitie stima de sine scazuta stima de sine medie -1,15385 1,20484 1,000 -4,0856 1,7779

92

stima de sine inalta -1,30106 1,35477 1,000 -4,5977 1,9955 stima de sine medie stima de sine scazuta 1,15385 1,20484 1,000 -1,7779 4,0856 stima de sine inalta -,14721 1,16255 1,000 -2,9761 2,6817 stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,30106 1,35477 1,000 -1,9955 4,5977 stima de sine medie ,14721 1,16255 1,000 -2,6817 2,9761 afectivitate (dragoste) stima de sine scazuta stima de sine medie 1,03846 ,89175 ,741 -1,1314 3,2084 stima de sine inalta 2,48939(*) 1,00272 ,044 ,0495 4,9293 stima de sine medie stima de sine scazuta -1,03846 ,89175 ,741 -3,2084 1,1314 stima de sine inalta 1,45093 ,86045 ,284 -,6428 3,5447 stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,48939(*) 1,00272 ,044 -4,9293 -,0495 stima de sine medie -1,45093 ,86045 ,284 -3,5447 ,6428 indulgenta stima de sine scazuta stima de sine medie -1,05769 1,21855 1,000 -4,0228 1,9074 stima de sine inalta -,90318 1,37018 1,000 -4,2373 2,4309 stima de sine medie stima de sine scazuta 1,05769 1,21855 1,000 -1,9074 4,0228 stima de sine inalta ,15451 1,17578 1,000 -2,7065 3,0155 stima de sine inalta stima de sine scazuta ,90318 1,37018 1,000 -2,4309 4,2373 stima de sine medie -,15451 1,17578 1,000 -3,0155 2,7065 raportare religioasa stima de sine scazuta stima de sine medie -,48077 ,45087 ,866 -1,5779 ,6164 stima de sine inalta -1,09019 ,50698 ,102 -2,3238 ,1435 stima de sine medie stima de sine scazuta ,48077 ,45087 ,866 -,6164 1,5779 stima de sine inalta -,60942 ,43505 ,493 -1,6680 ,4492 stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,09019 ,50698 ,102 -,1435 2,3238 stima de sine medie ,60942 ,43505 ,493 -,4492 1,6680 ajutorare stima de sine scazuta stima de sine medie -,42308 ,94695 1,000 -2,7273 1,8812 stima de sine inalta ,27586 1,06479 1,000 -2,3151 2,8668 stima de sine medie stima de sine scazuta ,42308 ,94695 1,000 -1,8812 2,7273 stima de sine inalta ,69894 ,91372 1,000 -1,5244 2,9223 stima de sine inalta stima de sine scazuta -,27586 1,06479 1,000 -2,8668 2,3151 stima de sine medie -,69894 ,91372 1,000 -2,9223 1,5244 cinste stima de sine scazuta stima de sine medie -1,53846 1,23035 ,642 -4,5323 1,4554 stima de sine inalta -3,46286(*) 1,38346 ,042 -6,8293 -,0965 stima de sine medie stima de sine scazuta 1,53846 1,23035 ,642 -1,4554 4,5323 stima de sine inalta -1,92440 1,18717 ,324 -4,8132 ,9644 stima de sine inalta stima de sine scazuta 3,46286(*) 1,38346 ,042 ,0965 6,8293 stima de sine medie 1,92440 1,18717 ,324 -,9644 4,8132 curatenie exterioara stima de sine scazuta stima de sine medie ,05769 ,73966 1,000 -1,7421 1,8575 stima de sine inalta -,02122 ,83170 1,000 -2,0450 2,0026

93

stima de sine medie stima de sine scazuta -,05769 ,73966 1,000 -1,8575 1,7421 stima de sine inalta -,07891 ,71369 1,000 -1,8156 1,6577 stima de sine inalta stima de sine scazuta ,02122 ,83170 1,000 -2,0026 2,0450 stima de sine medie ,07891 ,71369 1,000 -1,6577 1,8156 politete stima de sine scazuta stima de sine medie -,51923 ,97727 1,000 -2,8972 1,8588 stima de sine inalta -,44562 1,09889 1,000 -3,1196 2,2283 stima de sine medie stima de sine scazuta ,51923 ,97727 1,000 -1,8588 2,8972 stima de sine inalta ,07361 ,94297 1,000 -2,2209 2,3682 stima de sine inalta stima de sine scazuta ,44562 1,09889 1,000 -2,2283 3,1196 stima de sine medie -,07361 ,94297 1,000 -2,3682 2,2209 tact in relatiile cu altii stima de sine scazuta stima de sine medie ,51923 ,77019 1,000 -1,3549 2,3934 stima de sine inalta -,04244 ,86603 1,000 -2,1498 2,0649 stima de sine medie stima de sine scazuta -,51923 ,77019 1,000 -2,3934 1,3549 stima de sine inalta -,56167 ,74316 1,000 -2,3700 1,2467 stima de sine inalta stima de sine scazuta ,04244 ,86603 1,000 -2,0649 2,1498 stima de sine medie ,56167 ,74316 1,000 -1,2467 2,3700 confort stima de sine scazuta stima de sine medie ,17308 ,26194 1,000 -,4643 ,8105 stima de sine inalta ,11671 ,29454 1,000 -,6000 ,8334 stima de sine medie stima de sine scazuta -,17308 ,26194 1,000 -,8105 ,4643 stima de sine inalta -,05637 ,25275 1,000 -,6714 ,5586 stima de sine inalta stima de sine scazuta -,11671 ,29454 1,000 -,8334 ,6000 stima de sine medie ,05637 ,25275 1,000 -,5586 ,6714 intelepciune stima de sine scazuta stima de sine medie ,96154 ,67362 ,469 -,6776 2,6007 stima de sine inalta 2,00265(*) ,75744 ,028 ,1596 3,8458 stima de sine medie stima de sine scazuta -,96154 ,67362 ,469 -2,6007 ,6776 stima de sine inalta 1,04111 ,64997 ,337 -,5405 2,6227 stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,00265(*) ,75744 ,028 -3,8458 -,1596 stima de sine medie -1,04111 ,64997 ,337 -2,6227 ,5405 recunoastere sociala stima de sine scazuta stima de sine medie 1,09615 ,86539 ,624 -1,0096 3,2019 stima de sine inalta 2,40716(*) ,97308 ,045 ,0394 4,7750 stima de sine medie stima de sine scazuta -1,09615 ,86539 ,624 -3,2019 1,0096 stima de sine inalta 1,31101 ,83501 ,358 -,7208 3,3429 stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,40716(*) ,97308 ,045 -4,7750 -,0394 stima de sine medie -1,31101 ,83501 ,358 -3,3429 ,7208 demnitate stima de sine scazuta stima de sine medie -1,01923 ,78927 ,598 -2,9398 ,9013 stima de sine inalta -1,67374 ,88749 ,186 -3,8333 ,4858 stima de sine medie stima de sine scazuta 1,01923 ,78927 ,598 -,9013 2,9398

94

stima de sine inalta -,65451 ,76157 1,000 -2,5076 1,1986 stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,67374 ,88749 ,186 -,4858 3,8333 stima de sine medie ,65451 ,76157 1,000 -1,1986 2,5076 siguranta de sine stima de sine scazuta stima de sine medie -1,38462 1,06766 ,593 -3,9826 1,2134 stima de sine inalta -1,86605 1,20052 ,369 -4,7873 1,0552 stima de sine medie stima de sine scazuta 1,38462 1,06766 ,593 -1,2134 3,9826 stima de sine inalta -,48143 1,03019 1,000 -2,9882 2,0253 stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,86605 1,20052 ,369 -1,0552 4,7873 stima de sine medie ,48143 1,03019 1,000 -2,0253 2,9882 independenta stima de sine scazuta stima de sine medie ,73077 1,25294 1,000 -2,3180 3,7796 stima de sine inalta ,38462 1,40886 1,000 -3,0436 3,8128 stima de sine medie stima de sine scazuta -,73077 1,25294 1,000 -3,7796 2,3180 stima de sine inalta -,34615 1,20896 1,000 -3,2879 2,5956 stima de sine inalta stima de sine scazuta -,38462 1,40886 1,000 -3,8128 3,0436 stima de sine medie ,34615 1,20896 1,000 -2,5956 3,2879 originalitate stima de sine scazuta stima de sine medie -,50000 ,33739 ,424 -1,3210 ,3210 stima de sine inalta -1,00133(*) ,37938 ,029 -1,9245 -,0782 stima de sine medie stima de sine scazuta ,50000 ,33739 ,424 -,3210 1,3210 stima de sine inalta -,50133 ,32555 ,380 -1,2935 ,2908 stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,00133(*) ,37938 ,029 ,0782 1,9245 stima de sine medie ,50133 ,32555 ,380 -,2908 1,2935 tumult stima de sine scazuta stima de sine medie ,19231 1,04412 1,000 -2,3484 2,7330 stima de sine inalta -,45225 1,17405 1,000 -3,3091 2,4046 stima de sine medie stima de sine scazuta -,19231 1,04412 1,000 -2,7330 2,3484 stima de sine inalta -,64456 1,00747 1,000 -3,0961 1,8069 stima de sine inalta stima de sine scazuta ,45225 1,17405 1,000 -2,4046 3,3091 stima de sine medie ,64456 1,00747 1,000 -1,8069 3,0961 utilitate stima de sine scazuta stima de sine medie -1,94231 1,43645 ,538 -5,4377 1,5530 stima de sine inalta -4,21088(*) 1,61521 ,031 -8,1412 -,2806 stima de sine medie stima de sine scazuta 1,94231 1,43645 ,538 -1,5530 5,4377 stima de sine inalta -2,26857 1,38604 ,314 -5,6412 1,1041 stima de sine inalta stima de sine scazuta 4,21088(*) 1,61521 ,031 ,2806 8,1412 stima de sine medie 2,26857 1,38604 ,314 -1,1041 5,6412 valoare profesionala stima de sine scazuta stima de sine medie -1,65385 1,38043 ,701 -5,0129 1,7052 stima de sine inalta -3,36737 1,55221 ,097 -7,1444 ,4096 stima de sine medie stima de sine scazuta 1,65385 1,38043 ,701 -1,7052 5,0129 stima de sine inalta -1,71353 1,33198 ,603 -4,9547 1,5276

95

stima de sine inalta stima de sine scazuta 3,36737 1,55221 ,097 -,4096 7,1444 stima de sine medie 1,71353 1,33198 ,603 -1,5276 4,9547 apropiere de natura si arta

stima de sine scazuta stima de sine medie -,67308 1,17497 1,000 -3,5322 2,1860

stima de sine inalta -,71353 1,32119 1,000 -3,9284 2,5013 stima de sine medie stima de sine scazuta ,67308 1,17497 1,000 -2,1860 3,5322 stima de sine inalta -,04045 1,13373 1,000 -2,7992 2,7183 stima de sine inalta stima de sine scazuta ,71353 1,32119 1,000 -2,5013 3,9284 stima de sine medie ,04045 1,13373 1,000 -2,7183 2,7992 armonie interioara stima de sine scazuta stima de sine medie 1,05769 1,23094 1,000 -1,9376 4,0530 stima de sine inalta 2,12599 1,38411 ,383 -1,2420 5,4940 stima de sine medie stima de sine scazuta -1,05769 1,23094 1,000 -4,0530 1,9376 stima de sine inalta 1,06830 1,18773 1,000 -1,8218 3,9584 stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,12599 1,38411 ,383 -5,4940 1,2420 stima de sine medie -1,06830 1,18773 1,000 -3,9584 1,8218 liniste stima de sine scazuta stima de sine medie -1,19231 ,82887 ,460 -3,2092 ,8246 stima de sine inalta -1,83156 ,93202 ,156 -4,0995 ,4363 stima de sine medie stima de sine scazuta 1,19231 ,82887 ,460 -,8246 3,2092 stima de sine inalta -,63926 ,79978 1,000 -2,5854 1,3069 stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,83156 ,93202 ,156 -,4363 4,0995 stima de sine medie ,63926 ,79978 1,000 -1,3069 2,5854 placeri stima de sine scazuta stima de sine medie ,90385 1,25745 1,000 -2,1559 3,9636 stima de sine inalta 2,00928 1,41393 ,475 -1,4313 5,4498 stima de sine medie stima de sine scazuta -,90385 1,25745 1,000 -3,9636 2,1559 stima de sine inalta 1,10544 1,21332 1,000 -1,8470 4,0578 stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,00928 1,41393 ,475 -5,4498 1,4313 stima de sine medie -1,10544 1,21332 1,000 -4,0578 1,8470 salvarea sufletului stima de sine scazuta stima de sine medie ,55769 ,42020 ,562 -,4648 1,5802 stima de sine inalta ,79576 ,47248 ,285 -,3540 1,9455 stima de sine medie stima de sine scazuta -,55769 ,42020 ,562 -1,5802 ,4648 stima de sine inalta ,23806 ,40545 1,000 -,7485 1,2246 stima de sine inalta stima de sine scazuta -,79576 ,47248 ,285 -1,9455 ,3540 stima de sine medie -,23806 ,40545 1,000 -1,2246 ,7485 familie armonioasa stima de sine scazuta stima de sine medie ,23077 ,96889 1,000 -2,1269 2,5884 stima de sine inalta ,89125 1,08946 1,000 -1,7598 3,5423 stima de sine medie stima de sine scazuta -,23077 ,96889 1,000 -2,5884 2,1269 stima de sine inalta ,66048 ,93488 1,000 -1,6144 2,9354

96

stima de sine inalta stima de sine scazuta -,89125 1,08946 1,000 -3,5423 1,7598 stima de sine medie -,66048 ,93488 1,000 -2,9354 1,6144 fericire stima de sine scazuta stima de sine medie 1,73077 1,14666 ,403 -1,0594 4,5210 stima de sine inalta 2,70955 1,28935 ,114 -,4279 5,8470 stima de sine medie stima de sine scazuta -1,73077 1,14666 ,403 -4,5210 1,0594 stima de sine inalta ,97878 1,10641 1,000 -1,7135 3,6710 stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,70955 1,28935 ,114 -5,8470 ,4279 stima de sine medie -,97878 1,10641 1,000 -3,6710 1,7135 prietenii stima de sine scazuta stima de sine medie -,09615 ,73208 1,000 -1,8775 1,6852 stima de sine inalta ,08223 ,82318 1,000 -1,9208 2,0853 stima de sine medie stima de sine scazuta ,09615 ,73208 1,000 -1,6852 1,8775 stima de sine inalta ,17838 ,70638 1,000 -1,5405 1,8972 stima de sine inalta stima de sine scazuta -,08223 ,82318 1,000 -2,0853 1,9208 stima de sine medie -,17838 ,70638 1,000 -1,8972 1,5405 realizare in dragoste stima de sine scazuta stima de sine medie ,32692 1,00301 1,000 -2,1137 2,7676 stima de sine inalta 1,37135 1,12783 ,680 -1,3730 4,1157 stima de sine medie stima de sine scazuta -,32692 1,00301 1,000 -2,7676 2,1137 stima de sine inalta 1,04443 ,96781 ,849 -1,3106 3,3994 stima de sine inalta stima de sine scazuta -1,37135 1,12783 ,680 -4,1157 1,3730 stima de sine medie -1,04443 ,96781 ,849 -3,3994 1,3106 umanism stima de sine scazuta stima de sine medie -,30769 ,81153 1,000 -2,2824 1,6670 stima de sine inalta -1,17241 ,91252 ,605 -3,3929 1,0480 stima de sine medie stima de sine scazuta ,30769 ,81153 1,000 -1,6670 2,2824 stima de sine inalta -,86472 ,78305 ,816 -2,7701 1,0407 stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,17241 ,91252 ,605 -1,0480 3,3929 stima de sine medie ,86472 ,78305 ,816 -1,0407 2,7701

* The mean difference is significant at the .05 level.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Albu, M., Porumb, M.(2009). Cognitrom Assessement System,Personalitate şi

interese. Cognitrom, Cluj-Napoca

2. Allport, G. W.(1981).Structura şi dezvoltarea personalităţii.Ed.Didactică şi Peda-

gogică, Bucureşti

3. André, Ch. (2009). Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Ed.Trei, Bucureşti

4. Aniţei, M. (2007). Psihologie experimentală. Ed.Polirom, Iaşi

5. Atkinson, R. C., Atkinson, R. T., Smith, E., and Bem, D. J. (2002). Introducere în

psihologie (ediţia a XI-a). Ed.Tehnică, Bucureşti

6.Băban, A., (coord.). (2001). Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de

dirigenţie şi consiliere. Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca

7.Bonchiş, E., Trip, S., Drugaş, M., Dindelegan, C. (2006). Introducere în psihologia

personalităţii. Ed.Universităţii din Oradea

8. Cosmovici, A., Caluschi, M. (1985). Adolescentul şi timpul său liber. Ed.Junimea, Iaşi

9. Cosmovici, A., Iacob, L.(coord.) (1998). Psihologie şcolară. Ed. Polirom, Iaşi

10. Creţu, T. (1997). Componentele orientative ale personalităţii şi sistemul social

şi personal de valori. În Zlate, M. (coord.). Psihologia vieţii cotidiene. Ed.

Polirom, Iaşi

11. Doron, R., and Parot, F. (1999). Dicţionar de psihologie. Ed.Humanitas, Bucureşti

12. Drugaş, M.., Roşeanu, G. (2010). Analiza statistică pas cu pas. Editura Universitatii

din Oradea, Oradea

13. Dumitru, I. Al. (2001). Personalitate,atitudini si valori .Ed. de Vest, Timişoara

14. Erikson, E. H. (1968). Identity :Youth and crisis. New York:W. W. Norton

15. Golu, M. (2002). Bazele psihologiei generale.Ed.Universitară, Bucureşti

16. Harter, S. (1999).The construction of the self .New York: Guilford

17. Hansenne, M. (2003). Psychologie de la personnalité. De Boeck, Bruxelles

18. Hayes, N., Orrell, S. (2003). Introducere în psihologie..Ed. All, Bucureşti

19. Hergenhahn, B. R., and Olson, M. H. (1999). An Introduction to Theories of

Personality (Fifth Edition) .Prentice-Hall,Inc., New Jersey

20. Iluţ, P. (1995). Structurile axiologice din perspectivă psihologică. Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti

98

21. Jues, J. P. (2000). Caracterologia. Ed.Teora, Bucureşti

22. Larson, R. W. (2001). Toward a psychologyof positive youth development. American

Psychologist, 55(1)

23. Lelord, Fr., André, Ch. (1999). Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine

cu ceilalţi..Ed. Trei, Bucureşti

24. Linton, R. (1968). Fundamentul cultural al personalităţii. Ed.Ştiinţifică, Bucureşti

25. Lungu, O. (2001). Ghid introductiv pentru SPSS 10.0. Iaşi:Seria Psihologie Expe-

rimentală şi Aplicată

26. Mărcuşanu, I. (2005). Psihologie (manual pentru liceu). Editura Carminis, Piteşti

27. Opre, A. (coord.) (2004). Noi tendinţe în psihologia personalităţii. Ed.ASCR,Cluj-

Napoca

28. Popa, M. (2008). Statisticăpentru psihologie..Editura Polirom, Iaşi

29. Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Creţu, T. (1987). Psihologie şcolară. Universitatea

Bucureşti

30. Radu, I. (coord.), Druţu, I., Mare, V., Miclea, M., Podar, T.,Preda,V.(1991).Intro-

ducere in psihologia contemporana. Ed. Sincron, Cluj-Napoca

31. Robins, R. W., Trzesniewski, K. H. (2006). Self-Esteem Development Across the

Lifespan. Current Directions in Psychological Science,14(3)

32. Rokeach, M. (1973). The Nature of Human Values. The free Press, New York

33. Roşca, A. (1976). Psihologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

34. Sacară, L., Iacob, L. (2002). Dinamica structurilor axiologice la adolescenţi. În

Psihologia socială, Buletinul Laboratorului “Psihologia câmpului social”,

Univ ‘’ Al.I.Cuza ‘’, Iaşi,nr10/2002, Ed.Polirom, Iaşi

35. Şchiopu, U., Verza, E. (1989). Adolescenţa,personalitate şi limbaj. Ed. Albatros,

Bucureşti

36. Şchiopu, U., Verza, E. (1997). Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii. Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti

37. Verza, E., Verza, F. E. (2000). Psihologia vârstelor. Ed. Pro Humanitate, Bucureşti

38. Zlate, M. (1997). Eul şi personalitatea. Ed. Trei, Bucureşti

39. Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei. Ed. Pro Humanitate, Bucureşti

40. Boncu, Şt. Stima de sine (curs), facultate.regielive.ro , accesat la 03.02.2011

41. Psihologia adolescenţei şi a vârstei adulte (note de curs). www.scribd.com accesat

la 12.04.2011

99

DECLARAŢIE DE AUTENTICITATE

Subsemnatul (a) _____________________________________________________,

înscris (ă) la examenul pentru obţinerea Gradului didactic I, seria ______________________,

specializarea ______________________________________, declar pe propria răspundere că

lucrarea metodico-ştiinţifică cu titlul:

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________,

coordonator ştiinţific __________________________________________________________

- a fost elaborată personal şi aparţine în întregime candidatului;

- nu au fost folosite alte surse decât cele menţionate în bibliografie;

- nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte

surse, fără a fi citate şi fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care

sursa o reprezintă alte lucrări ale candidatului;

- lucrarea nu a fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data Semnătura

________ __________