STIMA DE SINE

Doar noi, oamenii, ne aflǎm în situaţia unicǎ de a ne putea privi din interior şi de a ne putea descrie, de a ne putea aprecia şi judeca. Pentru noi, Eul este lucrul cel mai important. Ceea ce facem, ce şi cum simţim, ceea ce credem cǎ suntem – toate acestea se organizeazǎ în jurul a ceea ce considerǎm a fi Eul nostru.

Uneori oamenilor li se aratǎ o imagine negativǎ despre sine care nu e deloc confortabilǎ pentru ei. Astfel apare un conflict, o neconcordanţǎ între ceea ce sunt sau şi-ar dori sǎ fie în momentul respeciv. Astfel pot sǎ aparǎ discrepanţe între Eul actual şi Eul ideal, lucru care poate duce la frustrare, stress sau la stimǎ de sine scǎzutǎ.

Conflictul apare atunci când omul urmǎreşte realizarea mai multor dorinţe, aspiraţii, dar sursele de care dispune sunt limitate. Realizarea unor scopuri blocheazǎ realizarea altora. Din punct de vedere psihologic, când trebuie sǎ alegem între mai multe dorinţe, apare un conflict, iar în acest caz se exercitǎ asupra individului douǎ sau mai multe forţe cu valenţe diferite şi de intensitate aproximativ egalǎ.

Exista trei tipuri de situaţii conflictuale:1) Conflictul atractie-atractie (A-A) - când ambele valenţe sunt pozitive;2) Conflictul evitare-evitare (E-E) - când subiectul trebuie sǎ aleagǎ între subiecte la fel de

indezirabile (valenţele sunt negative) şi - de obicei - se cautǎ “rǎul cel mai mic”;3) Conflictul atractie-evitare (A-E) - când un scop are atât aspecte pzitive cât şi aspecte

negative. Subiectul îşi dezvoltǎ astfel o atitudine ambivalentǎ, în sensul cǎ se simte - în acelaşi timp - atras şi respins de un scop.

Frustrarea apare atunci când un conflict nerezolvat devine o sursǎ de frustrare.Frustrarea este un dezechilibru afectiv determinat de blocarea indeplinirii unei

dorinţe. Este o reacţie afectiva la o situaţie perceputǎ ca frustrantǎ, cum ar fi: acte de inechitate (nedreptate); aspiratii nerealizate; ironii sarcastice; refuzuri.

Stima de sine poate fi ridicatǎ sau scǎzutǎ, în funcţie de caracterul relaţiilor pe care le avem cu ceilalţi: dacǎ suntem apreciaţi, atunci vom avea o pǎrere bunǎ despre noi, iar atunci când suntem criticaţi ne vom simţi foarte prost. Stima de sine este deci foarte importantǎ în interacţiunile noastre cu ceilalţi şi asupra imaginii pe care ne-o formǎm despre sine. Oamenii sunt deci pentru noi ca un fel de oglindǎ: ne cunoaştem mai bine pe noi înşne tocmai prin relaţiile pe care e avem cu ceilalţi. Cu alte cuvinte noi suntem “imaginea din oglindǎ”.

DECLARAŢIA MEA DE SELF-ESTEEM

EU SUNT EU

În toatǎ lumea, nu existǎ nimeni ca mine.

Orice fac este produsul meu pentru cǎ am decis singur sǎ-l fac.

Eu stǎpânesc tot ce are legǎturǎ cu mine: corpul meu, sentimentele mele, gura

mea, vocea mea.

Eu stǎpânesc fanteziile mele, visele mele, speranţele mele, temerile mele.

Eu sunt stǎpânul succeselor mele şi al eşecurilor şi greşelilor mele.

Pentru cǎ eu mǎ stǎpânesc pe mine, eu pot sǎ mǎ iubesc pe mine şi sǎ fiu prieten

cu mine.

Eu ştiu cǎ sunt anumite aspewcte ale mele care mǎ intrigǎ şi altele pe care nu le

cunosc.

Dar atât timp cât sunt prieten cu mine însumi, pot sǎ caut soluţii pentru

problemele mele şi cǎi pentru a afla mai multe despre mine.

Orice vǎd sau aud, orice zicsau fac şi orice gândesc sau simt într-un anumit

moment – sunt eu însumi.

Dacǎ mai tǎrziu, anumite pǎrţi din cum vǎd, aud, gândesc sau simt se dovedesc a

fi nepotrivite, eu pot sǎ le înlǎtur, pǎstrând restul şi inventând cea nou pentru pǎrţile

eliminate.

Eu pot sǎ vǎd, sǎ aud, sǎ simt, sǎ gândesc, sǎ spun şi sǎ fac.

Eu pot sǎ supravieţuiesc, pot sǎ fiu apropiat faţǎ de alţii, pot sǎ fiu util şi pot sǎ

dau un sens lumii, oamenilor şi lucrurilor din afara mea.

EU SUNT PROPRIUL MEU STǍPÂN.EU SUNT EU ŞI EU SUNT O.K.