Stima de sine

Stima de sine este esentiala in dezvoltarea educationala a copiilor. Dovezile tot mai

numeroase din cercetare, ca si experienta cadrelor didactice din scolile obisnuite si din scolile

speciale, a terapeutilor de familie, a psihologilor clinicieni si a specialistilor in psihologia

educatiei indica faptul ca majoritatea copiilor cu perturbari si care au dificultati de invatare in

clasa vin din medii familiale problematice si au dificultati in ceea ce priveste stima de sine. La

vremea cand copiii incep sa mearga la scoala, stima de sine este formata in mare masura.

Profesorii pot sa o amplifice sau pot sa o reduca, dar originea problemelor legate de stima

de sine se afla in principal acasaCopii care provin din camine framantate de probleme le este

greu sa se concentreze asupra activitatilor scolare. Relatiile conflictuale sunt caracterite de obicei

de mecanisme de protectie a stimei de sine din partea ambilor parteneri. In multe privinte

conflictul din relatie nu face decat sa alimentezzae si mai mult dificultatile legate de stima de

sine a copiilor nascuti dintr-un astfel de parteneriat. Persoanele cu stima de sine ridicata sunt cele

care actioneaza preponderent din perspectiva valorii lor personale imuabile si, ca atare, sunt

iubitoare, capabile sa primeasca iubire, spontane, unice, diferite, individualizate, expansive,

aventuroase, creative si netamatoare. Valoarea personala are de-a face cu fiinta ta unica si nici un

comportament nu te poate face sa insemni mai mult sau mai putin ca persoana. Comunicarea

clară îi ajută pe membrii familiei să discrimineze între evenimente şi să-şi îmbunătăţească

abilităţile de a înţelege şi de a oferi suport. Abilităţile de comunicare sunt considerate cea mai

importantă trăsătură a unei relaţii sănătoase (apud Moore, 1980). Totul este limbaj. Importanta

cuvintelor adresate copiilor sau rostite in prezenta lor”. Afirmatia conform careia totul este

limbaj vine defapt sa sustina conceptul lui Lancan, si anume importanta si primordialitatea

cuvantului, chiar in incidentele sale corporale, acolo pana unde si corpul poate exprima acea

simbolicitate relationala proprie, functionarii subiectului uman, inca de la cea mai frageda varsta.

Pentru un copil totul este semnificativ la nivelul limbajului, toate lucrurile care se petrec in jurul

lui si pe care le observa. Sunt lucruri la carec el se gandeste. Un copil se gandeste si asculta cu

atat mai bine cu cat nu se uita la persoana cu care vorbeste. Este un aspect f important. De aceea

cand invatatorii le cer copiilor sa se uite la ei, pierd astfel 50% din atentia copiilor. Pentru noi

adultii lucrurile stau invers: noua ne place sa ne uitam la persoana care vorbeste. Pe cand copilul

care are mainile ocupate, daca frunzareste o carte, o revista sau se joaca cu ceva, abia atunci

asculta la modul adevarat, incredibil. Atunci adculta in “adevar” si memorizeaza. Pe unii ii poti

vedea ca-si fac problemele cu castile pe urechi. Ei se pot concentra deoarece, ceilalti fiind

ocupati se simt in siguranta. Daca dimpotriva, cei din jurul lor, de pe strada, sau din camera

alaturata le atrag atentia cu ceva –surioara care se joaca, vor fi atrasi de aceste lucruri

personalizate pe cand tambalaul impersonal le permite sa se concentreze foarte bine asupra a

ceea ce fac (apud Francoise Dolto, 2005)

Stima de sine este un eu-paravan, un scut pe care-l construiesti in jurul eului tau adevarat,

pentru a supravietui fie in sistemul tau familial fie in anumite relatii. Cu cat sunt mai mari

amenintarile la adresa valorii tale personale cu atat e mai scazuta stima de sine si cu atat sunt mai

puternice mecanismele tale de protectie. Stima de sine are doua dimensiuni centrale: sentimentul

de a fi demn de iubire si sentimentul de a fi capabil (apud Humphreys, 2007). Felul in care

reactioneaza parintii la mecanismele de protectie ale copiilor lor va fi determinat in mare masura

de propriul nivel al stimei de sine. Cand parintii au ei insisi indoieli cu privire la valoarea si

capacitatile lor, tind sa fie excesiv de protectori fata de copii lor sau pot chiar sa-i neglijeze.

Apatia, evitarea, compensarea sunt reactii ala copiilor cand le este amenintata valoarea

personala. Copilul renunta sa faca eforturi la invatatura si alte eforturi, fiindca a incerca

inseamna sa riste umilirea si respingerea. Este utila impartirea unor semne in indicatori de

control excesiv si control insuficient. O reactie acopiilor cand le este amenintata valorea este

compensarea. Aceasta se vede la copilul muncitor, perfectionist, care petrece prea multe ore cu

temele. Muncind din greu copilul incearca sa inlature orice posibil esec.

Un alt tip de compensare se poate vedea la copilul laudaros, agresiv sau tiran si

care se poarta cu superioritate. El face rareori vreun efort si orice presiune din partea altora de

ase concentra la activitatile scolare duce la reactii protectoare de genu: „As putea face asta daca

as vrea, dar de ce sa-ti fac pe plac? La fel ca si copilul care foloseste strategia evitarii sau cel care

munceste excesiv de mult, cel care manifesta o astfel de aroganta se apara, de fapt de orice

posibilitate de esec, caci iarasi esecul ar insemna umilire si respingere.

Lista de manifestare ale stimei de sine scazute (extrem de protectoare) la copiii de varsta

scolara (apud Humphreys Tony, 2007)

Mecanisme de protectie prin control excesiv:

• Timid si retras;

• Neobisnuit de tacut;

• Ezita sa abordeze activitati noi sau provocari;

• Se agata de un parinte sau de amandoi;

• Are dificultati in a se integra intre colegi;

• Excesiv de constiincios sau apatic in situatiile de invatare;

• Temator si timid in situatiile noi;

• Se tulbura repede cand este corectat in mod pozitiv;

• Se tulbura extrem de tare cand este corectat in mod negative;

• Inclinat la reverie si visare;

• Se teme de greseli si esecuri;

• Incearca mereu sa-i multumeasca pe altii;

• Se plange de dureri abdominale si greata;

Mecanisme de protejare prin control insuficient

• Agresiv;

• Are rabufniri de furie regulate;

• Laudaros;

• Chiuleste cu regularitate de la scoala;

• Nu coopereaza cand i se cere sa faca un lucru sau altul;

• Cere frecvent ajutor su confirmari;

• Intreaba mereu daca este iubit sau dorit;

• Evita temele, desi risca dezaprobarea parintilor;

• Da vina pe altii pentru greselile proprii;

• Distruge bunuri propriii su ale altora;

• Neatent cand isi face temele acsa sau la scoala;

Copilul cu stima de sine medie spre scazuta si-a pierdut emotia invatarii; invatarea

inseamna mereu a risca sa esueze si sa faca greseli, lucruri care i-au adus in trecut doar umilinta

si respingere. Succesul si esecul in sine nu au nici un efect asupra motivatiei de a invata a

copilului, insa reactia la reusita si la nereusita a parintilor, a profesorilor si a altor adulti

importanti poate avea un efect devastator. Accentul pus pe performanta va duce in cele din urma

la incetarea eforturilor sau, dimpotriva la stradanie excesiva. Fiecare straduinta a copilului este o

realizare.Un copil este mereu demn de iubire, indiferent daca esueaza sau face greseli, si are

capacitatea de a deprinde orice aptitudine.

Relatia parintilor cu copiii este oglinda prin intermediul careia acestia din urma isi

contureaza identitatea. Adeseori copii cu dificultati de invatare au mecanisme de protejare a

stimei de sine.

Cand copii au mecanisme de protectie a stimei de sine, acestia fie vor manifesta

comportamente insuficient controlate fie prin comportamente controlate excesiv.

Parintii care fac presiuni asupra copiilor pentru a avea rezultate scolare bune, ii determina fara

voia lor, sa-si creeze mecanisme de protectie. Parintii excesiv de protectori fata de copii lor le

submineaza increderea in sine. Importanta e stradania nu performanta.

Nivelul reusitei scolare a copiilor este puternic influentat de parerea pe care o au despre ei insisi.

Indicatori ai stimei de sine (apud Humpreys, 2007):

Indicatori ai stimei de sine scazute (puternic protectoare):

• Pesimist si fatalist;

• Nu are o parere „buna”despre sine;

• Autocondamnare;

• Extrem de perfectionist;

• Abandonarea studiilor;

• Frica extrema fata de situatii noi;

• Foarte critic fata de toate aspectele propriei persoane;

• Crede ca toti ceilalti o duc mai bine;

• Incapabil sa lege relatii afective apropiate si profunde;

• Rigid si inflexibil;

• Foarte acuzator fata de alti sau negare totala a vulnerabilitatilor;

• Respingere de sine;

• Nevoia constanta de asigurari;

• Manipulator cu altii;

• Usor de ranit sufleteste;

• Foloseste moduri protectoare de comunicare (tacere ostila, bosumflare, sarcasm, cinism,

acuzare, ridiculizare);

• Se teme de schimbare;

• Isi face mereu griji si are o tendinta pronuntata spre anxietate si depresie;

• Se teme de respingere, de esec si de greseli;

• Manifesta implicare excesiva sau insuficienta in viata celorlalti;

Indicatori ai stimei de sine medii (moderat protectoare)

• Cauta aprobarea altora si incearca sa-i multumeasca pe altii;

• Ii vine greu sa ceara sprijin, este precaut si se teme de situatii noi;

• Poate accepta unele critici;

• Grad de optimism moderat si critica fata de diferentele dintre oameni;

• Isi exprima unele simtaminte;

• Are indoieli fata de diferitele aspecte ale propriei persoane: fizice, sociale, intelectuale;

• Sentiment general de nemultumire;

• Critic fata de sine si fata de altii;

• Lipsa de toleranta la frustrare;

• Autonomie redusa, foarte ambitios;

• Neaga problemele, se compara cu altii si este nesigur in relatii;

Indicatori ai stimei de sine ridicate (minim protectoare)

• Independent;

• Deschis si spontan;

• Optimist, vede viata ca pe o provocare;

• Flexibil;

• Foloseste moduri de comunicare clare si directe;

• Isi asuma propriile probleme, simtaminte, perceptii, ambitii;

• Se accepta pe sine si pe ceilalti;

• Respecta si pretuieste diferentele dintre oameni;

• Ii asculta pe ceilalti;

• Toleranta la frustrare;

• Maturitate afectiva;

• Incurajator fata de sine si fata de altii;

• Constiinta realista apunctelor forte si a celor slabe;

• Vede punctele slabe ca pe prilejuri de a-si dezvolta punctele forte;

• Rezolva probleme;

• Isi exprima toate simtamintele;

• Se impotriveste conformismului;

• Implicare din toata inima in toate aspectele vietii;

• Incredere in sine si pretuire de sine;

• Fermitate pozitiva fata de sine si fata de cei care incearca sa-i impuna valori artificiale;

• Se preocupa de mediu, spiritualitate si are nevoie de spatiu personal;

In prezent se estimeaza ca 85-90% din oameni au nevoie de o forma sau alta de

consiliere, psihoterapie, psihanaliza sau terapie de familie pentru corectarea comportamentelor

intreioare si exterioare care-i inhiba (apud Humphreys, 2007).

Humpreys enumera mecanismele puternic protectoare ca intretin stima de sine scazuta la adult:

• Atitudini inflexibile fata de sine, de ceilalti, de prezent si de viitor;

• Vorbire interna cu caracter depreciativ fata de sine sau care critica si invinovateste pe alti

oameni;

• Stil de viata neglijent si dezechilibrat;

• Inhibarea experientelor positive;

• Plasarea in situatii de respingere;

• Tipare de comunicare protectoare;

• Lipsa de delimitare fata de parinti;

Atitudinle rigide si inflexibile se reflecta in formulele cu „trebuie”, „nu trebuie”,

„neaparat”, „obligatoriu” si alte reguli dupa care traiesc adultii cu masti ale stimei de sine.

Ignorarea mesajelor pozitive conserva stima de sine scazuta a persoanei. Actiunea este mijlocul

prin care se modifica stima de sine a adultului. Nici un fel de comportament nu-ti determina

valoarea ca fiinta umana. Actiuni care te poarta spre descoperirea valorii tale mereu prezente ca

fiinta umana: constientizarea, o relatie pozitiva cu propria persoana, un stil de viata sanatos,

deschidere fata de schimbare, angajarea in comunicarea deschisa si rezonanta, renuntarea la

proiectie si introiectie (apud Humpreys, 2007).

Actiunea necesara pentru cresterea stimei de sine ca adult nu este ceva care sa-ti

sporeasca valoarea personala- aceasta fiind mereu prezenta inca de la nastere- ci mijlocul prin

care sa anulezi experientele negative din prezent si trecut si sa le inlocuiesti cu iubire

neconditionata. A fi parinte inseamna sa-ti asumi rolul de lider al casei, sa-i ajuti pe copii sa-si

dezvolte inteligenta emotionala. Suntem sustinatori infocati ai ingrijorarii parintesti si avem

obiceiul sa ne facem multe ganduri. Ne pregatim copii pentru viitor, trebuie sa-i ajutam sa-si

dezvolte o imagine de sine pozitiva si puternica, sentimentul de incredere in sine, autodisciplina,

aptitudini sociale si emotionale si simtul responsabilitatii. Pentru toate acestea este nevoie de un

camin in care aceste valori sa fie sustinute (apud. Ellias, 2002).

O dezvoltare emotionala sanatoasa furnizeaza copilului intelegerea importantei

sanatatii corporale, dupa cum si sanatatea corporala furnizeaza o reasigurare a copilului, care este

foarte valoroasa in cadrul dezvoltarii emotionale.Descrierea actuala a psihologiei copilului mic

considera ca fiind de la sine inteleasa dezvoltarea sanatoasa anterior momentului in care se poate

spune:acest copil este acum o fiinta umana intraga, aflata in relatie cu fiinte umane intregi (apud.

Winnicott, 2003).