LIMBAJUL UZUAL

LMBAJUL MEDIU (STANDARD)

LIMBAJELE SPECIALIZATE(STILURILE FUNCŢIONALE)

STILURILE FUNCŢIONALE

Limbajele specializate (sau stilurile funcţionale) sunt variante ale limbii culte specializate pentru anumite domenii de activitate. Fiecare stil are trăsături lingvistice specifice, dar nu toate sunt perfect individualizate. De aceea, nu există o soluţie unică în ceea ce priveşte numărul stilurilor funcţionale, opţiunile lingviştilor mergând de la identificarea a trei asemenea limbaje (tehnic şi ştiinţific, oficial şi administrativ, beletristic) până la nouă (juridic, administrativ, ştiinţific, tehnic, religios, politic-oficial, jurnalistic, beletristic, epistolar).

Stilurile funcţionale constituie o parte din DIASISTEMUL LIMBII (sistemul general al limbii române) :

LIMBA COMUNĂ(DIASISTEMUL)

LIMBA POPULARĂ LIMBA LITERARĂ

LIMBAJUL SOLEMN

OBSERVAŢII:Diasistemul limbii române sau limba română comună cuprinde două principale variante, şi

anume: limba populară şi limba literară.Limba populară reprezintă aspectul spontan, neelaborat, care se manifestă mai ales oral, cu

respectarea normelor şi regulilor de bază. În interiorul limbii populare distingem un limbaj uzual (limnbajul convesaţiei curente) şi un limbaj solemn (mai elaborat decât cel uzual, folosit în împrejurările speciale ale vieţii, cum ar fi obiceiurile tradiţionale din care derivă limbajul creaţiilor folclorice, de exemplu: Oraţia de nuntă, Pluguşorul, Sorcova etc.).

Limba literară (care nu trebuie confundată cu limba literaturii artistice) este aspectul cel mai îngrijit, unitar şi normat al limbii române. Limba literară este constituită în conformitate strictă cu regulile de întrebuinţare corectă şi admite variaţii individuale numai în limitele acestor reguli. Ea cuprinde un limbaj mediu (sau standard), care reprezintă o medie abstractă a limbajului corect al tuturor vorbitorilor şi limbajele specializate (sau stilurile funcţionale), în cadrul cărora, profilate după principalele tipuri de comunicare, deosebim limbajul (stilul) juridic, oficial şi administrativ, limbajul (stilul) ştiinţific şi tehnic, limbajul (stilul) jurnalistic (publicistic) şi limbajul (stilul) beletristic (artistic).

Trăsături specifice ale limbajelor specializate (stilurilor funcţionale)

1) Limbajul (stilul) juridic (texte de legi, împreună cu lucrările care le comentează), oficial şi administrativ (acte şi documente oficiale):

- Este specific domeniului public şi relaţiilor oficiale dintre instituţiile statului.- Textele cuprind enunţuri cu formă impersonală (este stilul cel mai voit impersonal) şi conţinut

normativ. Se urmăreşte perfecta sistematizare a materialului ( prin ordonarea pe puncte şi paragrafe ).

- Limbajul este denotativ şi referenţial, orientat către stricta informare a publicului asupra unor situaţii de interes general. Se evită orice ambiguitate, urmărindu-se claritatea, concizia şi precizia exprimării.

- Impus de uzanţele administrative şi oficiale, limbajul acestui stil este lipsit de orice inventivitate la nivelul exprimării şi este neutru din punctul de vedere al încărcăturii afective,

1

nepermiţând decât o unică interpretare. Formalismul său impune o exprimare rigidă şi neatractivă.

- Lexicul este redus şi se urmăreşte definirea riguroasă a semnificaţiilor.- Apar: un număr mare de formule fixe, utilizarea unor sintagme de adresare şi de formulare a

conţinuturilor informative, utilizarea de şabloane ( clişee), care constau în repetarea mecanică a unor modele gramaticale prestabilite şi consacrate oficial, devenite stereotipii de limbaj.

- Tipuri de acte specifice: cerere, proces-verbal, referat, circulară, dare de seamă, memoriu, act de învestire sau de demitere, decizie, hotărâre de guvern, caracterizare, adeverinţă, adresă, certificat, ordonanţă de urgenţă, mandat, litigiu, ordine de zi etc.

- În limbajul (stilul) politic şi oficial apar tehnici persuasive.

Aplicaţie ( Identificarea mărcilor stilului într-un text dat ) Art.27 (1) Examenul de Bacalaureat se susţine în faţa unei comisii stabilite de Ispectoratul Şcolar.Comisia este condusă de un preşedinte, numit de Ministerul Învăţământului dintre cadrele didactice universitare de predare, având titlul ştiinţific de doctor. (2) În decursul unui an şcolar se organizează o singură sesiune de Bacalaureat. Rezultatele examenului de Bacalaureat sunt publice. (3) Comisiile sunt alcătuite din profesori de la alte licee decât cel în care se susţine Bacalaureatul. (4) Numărul comisiilor şi numărul unităţilor de învăţământ în care se desfăşoară examenul de Bacalaureat se stabilesc de către Ministerul Învăţământului. (5) Candidaţii se pot prezenta pentru susţinerea examenului de bacalaureat de cel mult trei ori.

Textul aparţine stilului juridic (sau oficial, juridic şi administrativ), deoarece:- Este organizat riguros pe articole şi alineate numerotate. - Are un rol normativ (comunică normele după care se organizează examenul de Bacalaureat).- Enunţurile au caracter general, impersonal, iar limbajul este denotativ. Apar verbe impersonale

(se susţine, se organizează, se stabilesc).- Textul este lipsit de ambiguitate. Exprimarea e clară şi concisă. Lexicul e sărac şi stereotip.- Nu apar figuri de stil, cuvinte populare, regionalisme, arhaisme, elemente de argou sau de

jargon.- Limbajul este specializat pentru domeniul învăţământului (examen, Bacalaureat, comisie,

Inspectorat Şcolar, Ministerul Învăţământului, cadre didactice, an şcolar, profesor, unitate de învăţământ etc.).

2) Limbajul (stilul) ştiinţific şi tehnic:- Apare în lucrări cu caracter pozitivist, teoretic şi aplicativ.- Comunicarea se face în enunţuri impersonale de tip descriptiv, argumentativ şi explicativ, fiind

caracterizată prin claritate, abstractizare, sobrietate şi precizie, - Se vehiculează o terminologie de specialitate (jargon de specialitate sau limbaj profesional,

propriu fiecărui domeniu sau fiecărei discipline). Ea este preponderent neologică şi internaţionalizată (este stilul cel mai permisibil şi mai dinamic din punct de vedere lexical, deoarece este obligat să se adapteze mereu descoperirilor tehnice şi ştiinţifice).

- Limbajul este denotativ (se respectă proprietatea termenilor; aceştia sunt folosiţi cu sensurile lor de bază, unanim cunoscute şi acceptate; se evită sensurile figurate, sinonimia şi omonimia care sunt apreciate drept o sursă de ambiguitate).

- Uneori sunt utilizate simboluri, abrevieri, formule şi semne convenţionale.- Sintaxa este dominată de grupul nominal; topica este obiectivă; apar adesea repetiţii (deoarece

se evită folosirea sinonimelor); apar multe locuţiuni conjuncţionale; se evită elipsele- Textele au caracter cognitiv (de cunoaştere): asigură transmiterea de informaţii ştiinţifice,

tehnice şi utilitare, pe baza unor raţionamente logice, deductive şi strict argumentate;

2

- Modalităţile de comunicare specifice: monologul scris (în lucrări şi documente) monologul oral (în prelegeri, comunicări ştiinţifice, expuneri), dialogul oral (în cadrul colocviilor, seminariilor şi dezbaterilor ştiinţifice).

Aplicaţie (Identificarea mărcilor stilului într-un text dat)

„Stelele sunt corpuri cereşti incandescente, deci cu lumină proprie, având o constituţie asemănătoare cu aceea a Soarelui şi dimensiuni foarte variate. Distanţa dintre stele este de ordinul anilor şi zecilor de ani-lumină. Cea mai apropiată stea – Proxima Centauri – se află la 4,3 ani-lumină de Terra. Aceasta înseamnă că dacă întregul sistem solar ar fi egal cu 1 mm, cea mai apropiată stea s-ar găsi la circa 3,39 m.” (A. Bârsan – Mic atlas geografic)

Textul aparţine stilului ştiinţific (sau tehnic şi ştiinţific), deoarece:- Are caracter informativ (comunică informaţii ştiinţifice), descriptiv (sunt descrise corpurile

cereşti numite stele) şi explicativ (prin analogia din ultima frază, care nu are funcţie expresivă, ci creează un model explicativ prin reducere la scară a uriaşelor distanţe cosmice).

- Enunţurile au un aspect impersonal, sobru, iar limbajul este denotativ. - Este activă funcţia metalingvistică a limbii, pentru explicarea unui termen al enunţului (…

corpuri cereşti incandescente, deci cu lumină proprie).- Apar elemente lexicale (termeni) de specialitate din domeniul astronomiei: corpuri cereşti, ani-

lumină, Proxima Centauri, Terra, Soare, sistem solar.- Se evită folosirea sinonimelor şi se recurge la repetiţie (în favoarea corectitudinii şi clarităţii

mesajului): Stelele…, Distanţa dintre stele…, Cea mai apropiată stea…, …cea mai apropiată stea.

- Apar semne convenţionale pentru exprimarea mărimilor fizice: 1mm, 3,39m.

3) Limbajul (stilul) jurnalistic (publicistic):- Prezintă o maximă accesibilitate, eterogenitate, mobilitate şi actualitate, pentru că se situează

în mijlocul realităţii cotidiene.- Are un număr mare de variante, ca urmare a diversităţii mijloacelor de informare în masă

(audio-vizuale / scrise) şi a tipologiei textelor jurnalistice (ştiri, comentarii politice, economice, sociale, culturale, sportive, analize, dezbateri, interviuri, reportaje, anunţuri publicitare, articole polemice sau satirice etc.).

- Foloseşte un vocabular divers, care acumulează atât inovaţii lingvistice (creaţii lexicale personale), cât şi clişee (fraţii noştri de peste Prut, perla Litoralului românesc, oraşul de pe malurile Begăi etc.).

- Sunt utilizate procedee menite să suscite curiozitatea receptorilor (titluri eliptice, adesea formate dintr-un singur cuvânt, subtitluri, construcţii retorice, repetiţii, interogaţii, enumeraţii, exclamaţii).

- Este puternic influenţat de limbajul familiar.- Se utilizează procedee care dau expresivitate comunicării (sinonimia dezvoltată, jocurile de

cuvinte, figurile de stil).

Aplicaţie ( Identificarea mărcilor stilului într-un text dat )

[…] La „Salonul Ingeniozităţii ’99” vor participa aproximativ douăzeci de inventatori din toate colţurile ţării. Ei vor prezenta la World Trade Plaza cele mai trăsnite idei cu putinţă. Vor încerca să ne uimească şi să ne distreze în acelaşi timp. Ne vor prezenta tot ceea ce mintea omenească poate să spere că ar fi realizabil şi – de ce nu ? – chiar utilizabil într-o bună zi. Pentru că sunt oameni pentru care limitele sunt ceva mai departe decât imaginaţia noastră. Oameni care nu pot sta nici măcar o zi fără să se gândească la tot felul de lucruri năstruşnice, dar care la un moment dat te sperie pentru că sunt prea depărtate de lucrurile normale şi fireşti cu care tu ai fost obişnuit. ( fragment din articolul Salonul invenţiilor trăsnite apărut în „Curentul”, 2 iunie 1999 )

Textul aparţine stilului publicistic, deoarece:

3

- Informează asupra unui eveniment (expoziţia anuală a celor mai trăsnite invenţii) într-un mod atrăgător, dinamic, accesibil, cu familiaritate.

- Emiţătorul se implică emoţional în actul de comunicare (apar mărcile subiectivităţii) şi recurge la procedee persuasive şi implicative (folosirea pronumelui de pers.I pl. – ne, noastră – şi a celui de persoana a II-a sg. – te, tu – cu sens generalizant şi implicativ) orientate către cititor.

- Apar procedee care dau expresivitate comunicării scrise: interogaţia retorică (de ce nu ?), antiteza (să ne uimească şi să ne distreze, limite / imaginaţie, lucruri năstruşnice / lucruri normale şi fireşti), redundanţa (mintea omenească…sunt oameni…oameni care…).

- Lexicul este neomogen: neologic (ingeniozitate, World Trade Plaza, realizabil, utilizabil) şi familiar (trăsnit, năstruşnic). Există câteva clişee lingvistice (…din toate colţurile ţării, …în acelaşi timp, …într-o bună zi, …la un moment dat).

- Intenţia autorului este de a stârni curiozitatea celui care citeşte textul: titlul este inedit, şi se speculează leger în jurul informaţiei pentru crearea unui anumit orizont de aşteptare în cititor.

4) Limbajul (stilul) beletristic ( artistic) : - Este cel mai complex dintre stilurile funcţionale, reprezentând forma de expresie a operelor

literare.- Se distinge prin caracterul individual, unic, original, inedit al comunicării lingvistice. Însuşirile

expresive (bazate pe conotaţie) ale limbajului sunt foarte marcate, funcţia estetică fiind prioritară.

- În constituirea textului, se apelează la imaginea artistică, la convenţie şi ficţiune.- Sunt asimilate elemente din toate celelalte stiluri funcţionale.- Structura sintactică a enunţurilor este foarte diversă; topica e subiectivă.- Înglobează elemente din afara limbii literare (din limbajul popular, familiar, argotic, arhaisme,

neologisme, aspecte din variantele regionale);- Se utilizează intens figurile de stil sau retorice, jocurile de cuvinte, ambiguitatea voită a

sensurilor, sugestia şi conotaţia, nuanţarea sinonimică, unităţile frazeologice neobişnuite;

Aplicaţie (Identificarea mărcilor stilului într-un text dat)

După ceasul al cincilea, au fâlfâit perdelele ceţii şi au prins a fi mânate de un vânt din răsărit. Se părea că acel vânt le învăluie în sus, amestecându-le cu nouri coborâţi. Spuneau bătrânii că nicio-dată nu s-ar fi văzut astfel amestecate ceţele de jos, cu nourii de sus, şi a binevoit domnul-Dumnezeu să fie asta tocmai în acel răstimp de greu cumpăt. Se vedea împrejurimea umplută de spaimele morţii şi risipirii, puştile intrate ca în sorb, cu slujbele şi omenirea care le slujeau, cai şi călăreţi căzuţi cât n-ar fi fost chip să-i numeri. Cât vedeau ochii în josul mlaştinei şi apei, se afla lume şi dobitoc măcinate în vârtejul urgiei şi risipite grămezi ca de o mânie sfântă. Zdrobirea ceasta a balaurului se încreţea încă de zvârcoliri şi tresărea de gemete. Pe sub nouri au trecut două învăluiri de corbi.

( M. Sadoveanu - Fraţii Jderi )Textul aparţine stilului beletristic, deoarece:- Lexicul este preponderent conotativ, fiind folosit cu sens figurat. - Comunicarea se realizează prin intermediul imaginilor artistice şi pe baza sugestiei.- Apar numeroase figuri de stil: metafore (perdelele ceţii, vârtejul urgiei, spaimele morţii şi

risipirii, zdrobirea…balaurului, învăluiri de corbi), comparaţii (…puştile intrate ca în sorb, lume şi dobitoc…risipite grămezi ca de o mânie sfântă), epitet (răstimp de greu cumpăt), personificare (Zdrobirea ceasta a balaurului se încreţea încă de zvârcoliri şi tresărea de gemete.), hiperbolă (cai şi călăreţi căzuţi cât n-ar fi fost chip să-i numeri).

- Funcţia expresivă a limbii este foarte activă; textul nu informează în primul rând, ci este astfel conceput încât să impresioneze, să emoţioneze.

- Identificăm aspecte de exprimare arhaică (ceasul al cincilea, cumpăt, sorb, slujbe, a sluji, dobitoc, urgie, ceasta, se afla…lume şi dobitoc).

- Topica este subiectivă.- Viziunea asupra bătăliei (de la Vaslui) este subiectivă, originală, mitizantă.

4

5