stilul jurnalistic

6
STILUL JURNALISTIC Profesor Ioana Cretu 1. STIL FUNCłIONAL Stilul - totalitatea particularităŃilor lexicale, morfologice, sintactice, topice şi fonetice precum şi a procedeelor caracteristice modului de exprimare - orală şi scrisă - a unui individ, a unei categorii sau a unei colectivităŃi de vorbitori. (DicŃionarul de termeni lingvistici) Stilul individual - se îndepărtează de normă şi se constituie pe axa orizontală a limbii Stilul funcŃional - se apropie de normă, se conformează ei şi o reprezintă, prezentându-se ca o varietate a limbii literare şi având drept caracteristică esenŃială unitatea (trăsături comune cu celelalte varietăŃi ale limbii literare). - se constituie pe axa verticală a limbii, - stilul folosit într-un anumit domeniu de activitate 2. Conceptul de diasistem la Ion Coteanu: - diasistem - sistem lingvistic desprins din analiza a două sisteme (graiuri, dialecte) cu similitudini parŃiale; supersistem (DEX) mulŃimea aspectelor particulare sub care se înfăŃişează un idiom impune cu necesitate căutarea unui punct de referinŃă stilistică având drept calitate fundamentală stabilirea sau chiar fixitatea.

Upload: petricosu

Post on 20-Nov-2015

213 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

jurnalism

TRANSCRIPT

  • STILUL JURNALISTIC

    Profesor Ioana Cretu

    1. STIL FUNCIONAL

    Stilul - totalitatea particularitilor lexicale, morfologice, sintactice,

    topice i fonetice precum i a procedeelor caracteristice modului de

    exprimare - oral i scris - a unui individ, a unei categorii sau a unei

    colectiviti de vorbitori.

    (Dicionarul de termeni lingvistici)

    Stilul individual - se ndeprteaz de norm i se constituie pe axa

    orizontal a limbii

    Stilul funcional - se apropie de norm, se conformeaz ei i o reprezint,

    prezentndu-se ca o varietate a limbii literare i avnd drept caracteristic

    esenial unitatea (trsturi comune cu celelalte varieti ale limbii

    literare).

    - se constituie pe axa vertical a limbii,

    - stilul folosit ntr-un anumit domeniu de activitate

    2. Conceptul de diasistem la Ion Coteanu:

    - diasistem - sistem lingvistic desprins din analiza a dou sisteme (graiuri,

    dialecte) cu similitudini pariale; supersistem

    (DEX)

    mulimea aspectelor particulare sub care se nfieaz un idiom impune

    cu necesitate cutarea unui punct de referin stilistic avnd drept

    calitate fundamental stabilirea sau chiar fixitatea.

  • el ar semna deci cu un nucleu generator de limbaje, cruia i s-ar putea

    comanda s indice pn la o anumit treapt ce caracterizeaz un

    mesaj poetic, unul tiinific, unul popular etc.

    el ar fi chintesena unui idiom natural ntr-un anumit moment, adic un

    diasistem

    diasistemul se concretizeaz n anumite condiii ntr-un limbaj sau altul

    limbajul, care se afl pe o treapt mai joas de concretizare, se manifest

    prin mesaje, care reprezint unitatea stilistic fundamental, prile lor

    componente (propoziia, fraza, sintagmele, denotaia, conotaia etc.)

    fiindu-le subordonate funcional:

    ] Diasistem

    Limbaje

    Mesaje

    - dac se aplic graficul la o limb dat, limbajele se diversific

    i apar noi raporturi de subordonare:

    Diasistem

    Limbaj cultivat Limbaj popular

    Limb. artistic Limb. non-artististice Limb. artistic Limb.non-artistice

    - pe ultima treapt se regsete mesajul:

  • Diasistem

    Limbaj cultivat Limbaj popular

    Artistic Non-artistice Artistic Non-artistice

    Proz Poezie Standard tiinific1 tiinific2 Proz Poezie Conversaie Nuanat tehnic

    Mesaje Mesaje ? Mesaje Mesaje Mesaje Mesaje Mesaje Mesaje..

    2. STILURILE LIMBII LITERARE

    Stilul artistic (beletristic, literar, poetic) - stilul funcional, propriu

    creaiilor literare (beletristice, poetice, artistice).

    Se caracterizeaz prin:

    - ambiguitate,

    - folosirea constant a figurilor de stil,

    - selecia vocabularului,

    - diferenierea i expresivitatea cuvintelor, a formelor i sintagmelor;

    - mbinri ndrznee i neobinuite de cuvinte,

    - emoionalitate,

    - subordonarea comunicrii emoiei spontane a scriitorului,

    - exprimare ct mai sugestiv a ideilor i a sentimentelor etc.

  • Stilul tiinific - stilul funcional propriu creaiilor tiinifice.

    - chiar dac elemente de stil tiinific gsim n limba romn nainte de

    1830, se consider c de constituirea sa se poate vorbi abia dup

    aceast dat.

    - stilul tiinific este caracterizat prin:

    - claritate, sobrietate, simplitate, uniformitate, precizie;

    - coninut de gndire special,

    - substituirea prilor de exprimare verbal cu semne grafice,

    - impersonalitate,

    - eliminarea constant a figurilor de stil, a emoiei spontane;

    - derivate neobinuite n alte stiluri,

    - compusele speciale,

    - respectarea strict a normelor limbii literare.

    Stilul juridico-administrativ (oficial) - stilul funcional propriu justiiei i

    administraiei de stat, a dispoziiilor, ordonanelor i decretelor unui organ

    juridic sau administrativ de stat.

    - este caracterizat prin:

    - simplitate, claritate i precizie;

    - formule speciale, consacrate, stereotipe;

    - cuvinte i sintagme specifice,

    - coexistena termenilor vechi cu cei noi,

    - abunden de gerunzii, prin uniformitate etc.

    Stilul publicistic - stilul funcional propriu publicisticii, adic a tuturor

    publicaiilor periodice, considerate ca mijloc de informare a publicului, n

    care apar articole cu caracter politic, social i cultural.

  • - nu dispune de trsturi proprii suficiente, care s justifice existena sa

    independent, bazat pe individualitate precis.

    - un articol de pres poate ine n acelai timp de stilul tiinific ntr-o

    form popularizat.

    - ordonanele, comunicatele, dispoziiile oficiale folosesc mijloacele

    stilului administrativ, dar foiletoanele i reportajele folosesc mijloacele

    stilului artistic etc.

    - nu are o terminologie proprie.

    - este caracterizat prin:

    - fraza simpl, telegrafic sau prin fraz ampl;

    - diversitate lexical,

    - cuvinte i expresii mai puin specifice dect n celelalte stiluri

    funcionale;

    - construcii eliptice i discontinuitate;

    - repetiii cutate, enumerri i construcii antitetice,

    - forme retorice i abunden de neologisme;

    - procedee care incit curiozitatea (epitete, superlative etc.),

    - amestec de elemente beletristice, tiinifice i administrative.

    Dup Dumitru Irimia:

    - propriu mijloacelor de comunicare n mas

    - s-a situat o lung perioad ntre coordonatele descrise de normele

    limbii literare, la fixarea crora a avut un rol important

    - textul descrie/interpreteaz lumea extralingvistic printr-un raport

    variabil ntre funcia referenial i funcia conativ

    - pe raportul dintre funcia informativ i persuasiv se ntemeieaz

    atitudinea publicistului, corespunztor cel mai frecvent concepiei

    ideologice, politice, morale etc., indivduale sau a

    ziarului/revistei/postului de radio-televiziune

  • - structurarea textului publicistic (scris/audio/audio-vizual), n strns

    legtur cu raportul variabli dintre funcia informativ i funcia

    persuasiv este n msur nsemnat/hotrtor de funcia conativ

    - funcia stilistic se ngemneaz cu funcia etic

    - n strns legtur cu funcia persuasiv a jurnalisticii, fructific mai

    ales n etapa actual materialitatea vizual a scrisului (tipul de

    caractere tipografice, culoare etc.)

    - semnul lingvistic este nscris n diferite raporturi cu alte sisteme

    grafice (desen, caricatur, fotografie, tabele, etc.)

    - s-a diversificat registrul lingvistic: limba literar rmne

    predominant, dar textul publicistic s-a deschis i spre limbajul

    suburban

    - a dezvoltat i o variant oral (radio, televiziune). Aici textul

    lingvistic:

    - se ntemeiaz pe complementaritatea sistemelor de semne

    lingvistice, vizuale i auditive

    - n aceast complementaritate D. Irimia vede pe fondul unei

    ablonizri agresive, alienante, consecine grave pentru dezvoltarea fiinei

    umane (att n ceea ce privete creativitatea, ct i n dezvoltarea unui

    echilibru necesar ntre Eul individual i cel social)