UNIVERSITATEA SPIRU HARET Facultatea de Jurnalism, Comunicare şi RelaŃii Publice Codul cursului: Denumirea cursului: Limbajul jurnalismului contemporan Tip curs: obligatoriu Durata cursului / Nr. credite: un semestru/ 5 credite Perioada de accesare a cursului :

Prelegeri: Seminar: ConsultaŃii: Manualul recomandat: Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 (ediŃia II-a), capitolul Introducere în stilistică: pp. 226-262.

Obiectivul principal al cursului : Cursul prezintă importantele mutaŃii produse în structura stilistică a jurnalismului românesc, de la începuturi până în prezent. Înainte de a se trece la radiografierea fenomenului, în partea introductivă, vor fi prezentate conceptele lingvistice de limbă şi limbaj în accepŃiunea pe care le-o dă Ferdinand de Saussure cu privire la organizarea limbajului în sistem. Vor fi, de asemenea, trecute în revistă etapele evoluŃiei stilisticii ca domeniu ştiinŃific autonom şi se va repune în discuŃie mai vechea dispută privitoare la existenŃa sau negarea (contestarea) existenŃei stilului jurnalistic. Cât priveşte limbajul jurnalismului românesc, etapele acestuia vor fi prezentate istoric, după care vor fi enumerate principalele carcateristici ale limbajului jurnalistic în strânsă detreminaŃie cu specificul genurilor de presă şi cu specificităŃile de canal (de transmitere) Obiectivul cursului constă în realizarea unei imagini de ansamblu asupra acestor componente din structura limbajului jurnaliştilor din zilele nostre, îmbogăŃită cu informaŃii de natură să înlăture unele confuzii ce stăruie în privinŃa sa. Se va pune un accent special pe însuşirea metodelor de lucru care, aplicate conŃinutului (textului) jurnalistic, pot îmbogăŃi experienŃa şi forma o cultură generală de specialitate. Modul de stabilire a notei finale: Examen. (Evaluare computerizată sub formă de teste grilă) ConsultaŃii pentru studenŃi: luni, orele 13-14 Adrese e-mail responsabil pentru contactul cu studenŃii: Titularul cursului: prof. univ. dr. Chişu Lucian Adresa e-mail lucianchisu@gmail.com Adresa la facultate; nr. tel. ushfj@spiruharet.ro

Interval orar consultaŃii luni, orele 13-14 Fotografie (opŃional)

2. ConŃinutul tematic al cursului (programă): 1.Domeniul de aplicaŃie al jurnalismului: cuvânt şi limbaj 2. Stil, stilistică 3 Stil şi limbaj 4-5. Limbajul în viziunea lui Ferdinand de Saussure. Conceptul de diasistem în cadrul unei limbi naŃionale şi ramifica Ńiile sale. Stilurile funcŃionale ale unei limbi. Limbajul ca proiecŃie (structură) funcŃională 6-7. Stilisticile „autoreferenŃiale” 8. Stilistica funcŃională. Particularit ăŃi 9. Stilurile func Ńionale : ştiin Ńific, administrativ-juridic 10-11. Stilul publicistic. Opinii pro şi contra 12. Etape în evoluŃia limbajului presei româneşti 13. CalităŃile limbajului jurnalistic 14. Limbajul jurnalistic şi genurile presei. SpecificităŃi de canal

3. Bibliografie minim ă obligatorie:

Ion Coteanu, Stilistica funcŃională a limbii române (stil, stilistică, limbaj ), Editura Academiei, Bucureşti, 1973.

LuminiŃa Roşca, ProducŃia textului jurnalistic , Editura Polirom, Iaşi, 2004 Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura

FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005., pp. 226-262.

4. Bibliografie facultativă:

Al. Andriescu, Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea, Editura Junimea, Iaşi, 1977.

Al. Andriescu, Stil şi limbaj , Editura Junimea, Iaşi, 1979. Gh. Bolocan, Unele caracteristici ale stilului publicistic al limbii române

literare , în „SCL”, XII (1961), nr. 1, pp. 35-71. Gheorghe Bulgăr, Probleme de stilistică, în Studii de stilistică şi limbă literar ă,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, pp. 153-198. Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura

ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986 Paula Diaconescu, Structura stilistică a limbii . Stilurile func Ńionale ale limbii

române literare moderne, în „SCL”, XXV (1974) , nr. 3, pp. 229-242. Ştefan Munteanu, Vasile D. łâra, EvoluŃia structurii stilistice a limbii române

literare, în Istoria limbii române literare , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, pp. 206-235.

Victor Vişinescu, Stilistica presei, Editura Victor, Bucureşti, 2003.

Rodica Zafiu, Diversitatea stilistică în româna actuală, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 2001 5. Prezentarea lecŃiilor / capitolelor: I . Domeniul de aplicaŃie al jurnalismului: cuvânt şi limbaj

Introducere în tema tratată: Capitolul Domeniul de aplicaŃie al jurnalismului: cuvânt şi limbaj conŃine o trecere în revistă a chestiunilor legate de utilizarea limbajului în activitatea de presă. Obiectivul lecŃiei : Prezentarea componentelor limbajului sub aspectele sonor, grafic şi morfologic ale limbajului utilizat de jurnalişti. Concepte cheie: Sistem Fonetică

Grafie Morfologie Sintaxă Lexic Stil

Rezumatul temei tratate: Spre deosebire de celelalte tipuri de comunicare,

limbajul poate fi caracterizat drept un instrument complex de lucru, deŃinând şi rolul de „interpret” al actelor de comunicare, indiferent de modalitatea realizării acesteia. Limbajul s-a dezvoltat în strânsă legătură cu gândirea, cu judecata logică. Fără ajutorul limbajului, cea mai importantă dintre toate invenŃiile minŃii umane, progresul şi evoluŃia generală a speciei n-ar fi fost posibile la stadiul actual.

O descriere sumară a limbajului ne arată că fenomenul poate fi studiat sub următoarele aspecte:

1. Considerăm limbaj un sistem de semne care actualizează noŃiuni. Semnul lingvistic sau semnul verbal este un construct (ansamblu) de sunete articulate care trimit la altceva decât la ele înseşi, la un lucru, un fenomen, o idee, adică la un referent căruia îi Ńin locul. Acesta poartă numele de cuvânt şi este rezultatul raportului care constituie baza oricărui sistem de semnificaŃie, format prin reflectarea obiectelor în mintea oamenilor şi în urma unei convenŃii. Faptele sunt cu mult mai complexe, dar, din cele afirmate mai înainte, trebuie reŃinut că unitatea lingvistică de bază (a sistemului) o constituie cuvântul cu particularitatea sa, de a poseda autonomie de sens. 2. În cuvânt, ca şi în semn, se asociază două „imagini” (una a obiectului substituit, a doua a indicatorului acestuia), care desemnează o unitate nouă, distinctă de ele. Cuvântul este autonom faŃă de enunŃ, iar părŃile lui constitutive sunt autonome în raport cu morfemul de bază. Aşadar, numim cuvânt orice fragment care are autonomie faŃă de enunŃ, prezintă o distribuŃie proprie, poate fi substituit cu o unitate similară şi este permutabil. Cuvântul este în realitate mulŃimea (sau ansamblul) formelor de flexiune, reprezentate numai pentru comoditatea expunerii de o formă tip. Fiecare formă a unui cuvânt apare, pe de o parte, ca purtătoare a unei valori care o Ńine în acelaşi grup cu

celelalte forme, iar pe de altă parte, a unei valori care-i îngăduie să se combine într-un mod propriu cu formele altui cuvânt. Aşadar, fragmentul autonom de enunŃ denumit cuvânt este şi un ansamblu (o mulŃime) de forme şi valori legate între ele. 3. De la această realitate, limbajul poate fi studiat sub următoarele aspecte:

A. lexical, ca inventar al noŃiunilor (sensurilor) utilizate de o comunitate de-a lungul existenŃei sale. Rezultatul acestor preocupări este finalizat în lucrări de cercetare istorică, etimologică, semantică constituind obiectul lexicografiei şi în tipărirea de dicŃionare de toate tipurile, care aparŃin domeniului lexicologiei.

B. fonetic şi grafic, ca „înveliş” sonor sau „imagine simbolică” a conŃinuturilor (cuvintelor) care se regăsesc sub forma unor reprezentări de sens în mintea umană. Domeniul de referinŃă pentru aceste tipuri de studii îl constituie fonetica şi fonologia (pentru aspectul sonor) şi ortografia, pentru aspectul scris. Au fost studiate în şcoală, mai ales sub aspectul ortografic, al scrierii corecte.

C. morfologic, ca posibilitate a cuvintelor de a-şi modifica structura formală în funcŃie de paradigmele create în interiorul claselor gramaticale. Faptele de limbă de acest tip au fost studiate, în perioada şcolarităŃii, sub denumirea de morfologie.

D. sintactic, ilustrând posibilităŃile combinatorii ale cuvintelor între ele, din punct de vedere morfologic şi logic. Şi aceste fapte au reprezentat obiect de studiu în educaŃia şcolară sub denumirea de sintaxă. Deşi poate fi descompusă, în scopul analizei, în unităŃi mai mici decât enunŃul, sintaxa are aplicabilitate mai ales la nivelul frazei.

E. stilistic, ca formă a mesajelor, definite prin noŃiunea de expresie sau tip de exprimare. Unii specialişti consideră că între stilistică şi sintaxă există o strânsă legătură. Componentă esenŃială a studiului limbajului, stilistica a fost studiată în şcoală doar fragmentar, prin semnalarea principalelor figuri de stil. 3. Cele cinci unghiuri de abordare concretizează, fiecare în mod propriu, acelaşi fenomen, limbajul. La o privire mai atentă constatăm că faptele supuse analizei urmează două criterii distincte:

A. descriere de tip static, constând în desprinderea elementele din context şi plasarea lor într-un cadru teoretic prestabilit, cu o bogată ramificare structurală şi conceptuală. Metaforic vorbind, faptele de limbă se prezintă la acest nivel asemeni fluturilor fixaŃi cu ace într-un insectar. Cu fenomenul în discuŃie se ocupă gramatica (morfologia şi sintaxa), iar lingvistica practicată în acest mod se numeşte lingvistică sincronică. B. descriere de tip diacronic, constând în analiza limbajului, adică a faptelor în evoluŃie, a vorbirii concretizată în mesaje. De fenomen se ocupă lingvistica diacronică Bibliografie : Ion Coteanu, Stilistica funcŃională a limbii române (stil, stilistică, limbaj ), Editura Academiei, Bucureşti, 1973, pp.15-18; Paul Miclău, Sistemul limbajului, în Sistemele limbii, Editura Academiei , Bucureşti,1970, pp.7-26; Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere în stilistică: pp. 230-231) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale :

1) TreceŃi în revistă perspectivele din care poate fi analizat limbajul. 2) StabiliŃi rolul gramaticii şi logicii în realizarea mesajelor. 3) ArătaŃi în ce constă rolul cuvântului ca unitate minimă de sens în realizarea

comunicării lingvistice.

II. Stil, stilistic ă

Introducere în tema tratată: Capitolul Stil, stilistică, conŃine o prezentare de natură teoretică a acestor concepte de lucru. Obiectivul lecŃiei: Prezentarea rezumativă a noŃiunilor de stil şi stilistică, în conformitate cu manualele de specialitate.

Concepte cheie: Stil Stilistică

Rezumatul temei tratate:Din punct de vedere etimologic, cuvântul stil este de origine latină (stǐlus.-i). Concret, termenul denominează un fel de condei primitiv, obiect fusiform din metal sau os, ascuŃit la un capăt şi turtit la celalalt, cu care se scria pe tăbliŃele de ceară. Încă din antichitate cuvântul deŃine şi un sens figurat, fel de a scrie sau chiar operă . Stilus optimus dicendi magister („ stilul este cel mai bun dascăl al oratorului”), reprezenta o convingere împărtăşită de învăŃaŃii acelor timpuri. La greci şi la romani, stilul era unul dintre mijloacele de convingere, iar stilistica – arta oratoriei, a retoricii SemnificaŃiile culturale uriaşe generate pentru evoluŃia umanităŃii consacră şi aduc în prim plan sensul figurat al termenului, foarte des utilizat în zilele noastre. În DEX (1996, p.1021) se consemnează: stil, -uri, s.n. I.1. „Mod specific de exprimare într-un domeniu al activităŃii omeneşti, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane. Totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseşte un scriitor pentru a obŃine anumite efecte de ordin artistic” Din stil, cu accepŃiunea ultimă, derivă şi termenul stilistică. Pentru mai buna înŃelegere a noŃiunilor de stil şi stilistică, trebuie invocat în demersul de faŃă şi conceptul de estetică, prin care se înŃelege, la modul general, atitudinea omului faŃă de frumos. Orice act de creaŃie (iar limbajul este un astfel de proces) se manifestă în conformitate cu anumite legi interne de organizare formală şi legi externe de organizare funcŃională. Structurile nou ivite (create) nu sunt străine de atitudinea specifică a creatorului, denumită de noi atitudine estetică şi constând în tendinŃa acestuia de a le conferi o logică executorie armonioasă. Deci, estetica a fost şi continuă să fie o atitudine inculcată stilului/ stilisticii. Preluat în limba română prin filieră franceză, stil este astăzi unul din termenii folosiŃi frecvent în lingvistică, dar şi în alte domenii. Acelaşi lucru se poate spune şi despre cuvintele formate de la radicalul stil: stilat, stilet, stilou, stilism, stilist/ -ă, stilistic, stilistică, stilistician, stiliza, stilizator, stilobat, stilograf, stilografic, stilografie. Sensul de bază al familiei de cuvinte gravitează în jurul semnificaŃiei de particularitate ori specific al unui anumit domeniu, în speŃă legat de limbaj, de artă şi manifestările intelectului, iar cu sensul de caracteristică, referitor la anumite reprezentări funcŃionale ale materiei. De obicei, prin stil se înŃelege un fel deosebit de a crea, amprenta unui artist, sau un

ansamblu determinant de trăsături specifice, proprii creaŃiei artistice a reprezentanŃilor unui curent, a unei şcoli.

În ce priveşte stilistica, ea reprezintă disciplina care are ca obiect stilul în sensul de expresie a individualităŃii artistice ori de instrument neutru de comunicare (stilul funcŃional) Stilistica este o modalitate particulară a comunicării, care comportă un mare

număr de sensuri interesând estetica.(DicŃionar de estetică generală, 1972, p. 335. Ca

disciplină autonomă, stilistica îşi defineşte domeniul de aplicaŃie şi instrumentele de lucru o dată cu primul deceniu al secolului al XX-lea, când evoluŃia metodelor de investigare şi nivelul cunoştinŃelor acumulate în cercetarea limbajului creaseră un moment propice relaŃionărilor tot mai diversificate cu privire la fenomenul limbajului. Pe de altă parte, stilistica îşi revendică unele concepte din „artele” poetice şi manualele de retorică ale antichităŃii. În acest context, se consideră că întemeietorul stilisticii este Charles Bally. El a fundamentat-o ştiinŃific în studiul Précis de stylistique, Genève, 1905, urmat de altele, de aceeaşi însemnătate. În concepŃia lui Bally, „stilistica se ocupă cu studiul mijloacelor de expresie ale vorbirii unei comunităŃi lingvistice din punctul de vedere al conŃinutului lor afectiv, adică exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj şi acŃiunea faptelor de limbă asupra sensibilităŃii”. În ordinea declanşării cercetărilor fundamentale asupra stilului se disting trei etape: stilistica estetică, stilistica lingvistică şi stilistica funcŃională. Ele sunt definitorii în ce priveşte delimitarea domeniului de aplicaŃie şi, în acelaşi timp, pentru evoluŃia stilisticii în general. Păstrând caracterul evolutiv dar părăsind coordonatele istorice, explicaŃiile devin mai concludente dacă vom inversa ordinea. Astfel, vom prezenta mai întâi conceptul de stilistică funcŃională, considerând că, mai nou, stilistica funcŃională include în sfera ei stilisticile estetică şi lingvistică. Prin extensie, stilul şi stilistica se folosesc de multă vreme în diverse domenii ale artei, referitor la anumite fenomene specifice literaturii, picturii, muzicii etc. Mass-media au creat o adevărată modă în ce priveşte extensia şi promovarea semnificaŃiilor sale. Ca element de specificitate, stil a pătruns în numeroase ramificări sociale ale limbajului, fiind frecvent întâlnit în expresii şi exprimări referitoare la cele mai recente tehnologii, de la automobilism, cinematografie, arhitectură şi până în sfera modei ori publicităŃii. Totuşi, faŃă de înŃelesurile pe care le deŃine în ştiinŃa limbii, accepŃiunile sale sunt foarte limitative şi, în cele mai multe dintre cazuri, inadecvate.

Bibliografie : Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere în stilistică: pp. 226-231) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale :

1) PrezentaŃi originea (etimologia) cuvântului stil şi arătaŃi ce accepŃiuni primeşte acest cuvânt în dicŃionarele contemporane.

2) FaceŃi o fişă biografico-ştiinŃifică a fondatorului stilisticii ajutându-vă de bibliografie şi apelând la Internet.

3) ArătaŃi în ce constau cele mai vechi preocupări de stilistică, existente încă înainte de autonomizarea stilului în disciplină academică.

III Stil şi limbaj

Introducere în tema tratată: Capitolul Stil şi limbaj conŃine o prezentare a

limbajului ca nivel stilistic, deosebit de analizele considerate „clasice” ale limbajului, adică privit fonetic, morfologic, lexical şi sintactic. Obiectivul lecŃiei: Prezentarea stilului ca o componentă a limbajului care nu intră în sfera de preocupări a lingviştilor. Concepte cheie: Aspectul vorbit (oralitatea) Aspectul scris (limba literară)

Rezumatul temei tratate: Domeniul de cercetare şi manifestare al stilisticii îl reprezintă limbajul. Ca şi alŃi termeni din lingvistică, în contextul de faŃă limbaj este unul relativ imprecis. În numeroase lucrări de lingvistică generală care au ca temă limbajul (cu său fără alte determinări) sunt tratate la un loc atât chestiunile privitoare la limbă ca structură statică, cât şi cele privitoare la procesele de comunicare. În lingvistică, termenul de limbaj este folosit în două accepŃiuni la fel de importante: 1. prima se referă la studiile particulare, unde limbaj înseamnă „ramificare socială a limbii”. 2. a doua accepŃie de bază este proprie lingvisticii generale şi corespunde definiŃiei din DEX, din care se detaşează două trăsături distinctive: (a) proces de exprimare şi (b) mijlocirea limbii. *Deoarece prin limbaj se înŃelege atât organizarea limbii în sistem, cât şi facultatea oamenilor de a vorbi, vom utiliza termenul limbă numai cu înŃelesul de organizare sistemică, abstractă, a limbajului. Lingvistica modernă defineşte limba drept un cod sau, mai exact, un ansamblu de coduri folosite spre a transmite o anumită cantitate de informaŃie în relaŃiile dintre oameni. Fiecare dintre aceste coduri reprezintă un sistem, iar numitorul lor comun, este diasistemul. În Cours de lingvistique générale, F. de Saussure afirmă că limbajul are două aspecte: limba (langue) şi vorbirea (parole). În repartiŃia langue/ parole stabilită de Ferdinand de Saussure numai primul aspect conŃine sistemul, în timp ce al doilea nu-i interesează pe lingvişti. DistincŃia poate fi stabilită şi printr-un alt raport, sincronie/ diacronie, altfel spus static şi evolutiv. Sincronia aparŃine nivelului langue, în timp ce diacroniei îi corespunde nivelul parole. Cât priveşte vorbirea (parole), aceasta poate fi asimilată comunicării, domeniu cu mult mai amplu decât realizările de tip lingvistic, întrucât comunicarea Ńine seamă de factori care îmbogăŃesc conŃinutul informaŃional dintr-un mesaj. Factorii perceptivi şi aperceptivi sunt mijlociŃi de simŃuri, iar acestea transmit pe cale neuronală informaŃii analizabile pe cortex. Deoarece nu se cunosc, în intimitatea lor, procesele aperceptice şi perceptive (sub acest aspect se opinează că reacŃiile care au loc în creier se desfăşoară în interiorul unei cutii negre) vom considera că ele contribuie la acumularea de informaŃie, fără a le avea în vedere procedurile. Un fapt important de reŃinut este că, spre deosebire de „simŃuri” , pe care le interpretăm ca simple semnale, vorbirea cumulează informaŃiile şi se comportă ca un analizator, ea însoŃind permanent gândirea, dacă nu cumva vorbirea este chiar un alter-ego al gândirii. Procesualitatea devenită mesaj, implică participarea limbajului, a gândirii şi logicii, reunite într-un centru de decizie, creierul uman.

Prin urmare, atunci când ne referim la fenomenele stilistice, trebuie să ne concentrăm asupra aspectelor limbajului din perspectivă diacronică. Translăm limba privită ca sistem static, aparŃinând ariei semioticii (ştiinŃă a sistemelor de semne cuprinzând şi lingvistica) în direcŃia funcŃiunii acesteia, fapt care solicită un aport din partea altor domenii de cunoaştere, ca psihologia, fiziologia, fizica (acustica), iar mai recent sociologiaşi informatica, toate influenŃând procesele comunicării. În cadrul comunicării, nivelul parole se concretizează prin vorbire / scriere şi reprezintă acŃiunea de a utiliza seturile de reguli (pre)existente în sistemul configurat lingvistic, adică în vocabular, fonetică şi gramatică – morfologie, sintaxă –, cu scopul de a emite mesaje. Prin urmare, transmiterea informaŃiei cu ajutorul limbii – comunicarea – se poate realiza fie pe cale orală, fie pe cale scrisă. Acestor două modalităŃi le corespund două sisteme coexistente, analogice, ale aceluiaşi idiom naŃional, dintre care unul se manifestă sonor, printr-o secvenŃă de foneme (vorbirea), iar celălalt grafic ( scrierea), printr-o secvenŃă de grafeme, adică foneme „scrise”, realizate manual ori prin intermediul unor tehnologii de tipărire. Posibilitatea de a dispune, în funcŃie de împrejurări, de cele două modalităŃi de realizare a comunicării se numeşte diglosie. Ele corespund unul celuilalt, fără însă a coincide. Din punct de vedere stilistic distincŃia a fost, în unele epoci cu mult mai accentuată, motiv pentru care le vom descrie separat. Aspectul vorbit sau oralitatea Vorbirea sau oralitatea este caracteristică în primul rând conversaŃiei familiare; în scris este folosită cu precădere limba literară, care constituie principalul vehicul al dezvoltării culturii în cadrul unei comunităŃi – datorită scrierii, valorile culturii s-au putut conserva. Limba-vorbită este folosită mai ales în dialog. Adresarea şi replica în dialog presupun reacŃii rapide şi imediate din partea interlocutorilor. Rezultă adesea o anumită imperfecŃiune a exprimării ideilor, „corectată” în actul comunicării prin fenomenul numit feed-beck, care presupune aproximaŃii şi retuşări succesive, în funcŃie de nivelul de înŃelegere reciprocă. În plus, ca realizare, limba vorbită este un proces cu mult mai rapid decât scrierea. În exprimarea de tip oral apar elemente accesorii importante în ce priveşte actul comunicării: intonaŃia, pauzele, accentul, intensitatea, debitul verbal. Lor li se adaugă mimica şi gesticulaŃia, nelipsite în procesul comunicării prin limbaj. Toate aceste componente ale limbajului articulat sunt exclusiv sonore şi nu pot (ori ar fi extrem de complicat) să fie redate prin intermediul grafiei. De aceea, conduc spre ideea unei configurări aparte, specifice limbii vorbite.

4. Aspectul scris Deosebirea dintre aspectele vorbit şi scris ale limbajului (nivelul parole) nu Ńine de caracterul familiar sau literar al exprimării, cât mai ales de utilizarea altor mijloace şi proceduri specifice în vederea realizării aceluiaşi conŃinut (mesaj). CondiŃiile de folosire ale aspectului scris se deosebesc esenŃial de acelea ale oralităŃii. Textul scris este, de obicei, rodul unei mai îndelungate elaborări conştiente. Cel care scrie, are permanent în atenŃie: (a) respectarea normelor din cadrul sistemului lingvistic, (b) transliterarea corectă a sonorităŃii în grafie sau a literaŃiei, dacă e vorba de un alfabet etimologic, şi (c) alegerea cuvântului celui mai potrivit din inventarul lexical. Pe de o parte, sub imperiul responsabilităŃii cuvântului, care rămâne scris, reflectăm continuu asupra mijloacelor proprii de exprimare. Deşi în afara comunicării interpersonale nu se poate vorbi de feed-

beck , cel ce scrie simte necesitatea de a reveni asupra cuvântului scris, spre a-l corecta şi, eventual, a-şi perfecŃiona mesajul. Astfel procedează toŃi oamenii, dar mai ales maeştrii cuvântului.

Bibliografie : Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere în stilistică: pp. 230-231)

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale :

1) EnumeraŃi caracteristicile aspectului vorbit. 2) FaceŃi o comparaŃie între aspectele scris şi vorbit pornind de la raportul

componentei temporale (în scris şi în vorbire) IV-V . Limbajul în viziunea lui Ferdinand de Saussure. Conceptul de diasistem în cadrul unei limbi naŃionale şi ramifica Ńiile sale. Stilurile funcŃionale ale unei limbi. Limbajul ca proiecŃie (structură) funcŃională

Introducere în tema tratată: Capitolul Limbajul în viziunea lui Ferdinand de Saussure. Conceptul de diasistem în cadrul unei limbi naŃionale şi ramifica Ńiile sale. Stilurile func Ńionale ale unei limbi. Limbajul ca proiecŃie (structură) funcŃională, conŃine o prezentare a teoriilor lui savantului genevz care au revoluŃionat studiul limbajului. Obiectivul lecŃiei : Prezentarea elementelor definitorii ale limbajului (cu distincŃiile aferente) operate de Ferdinad de Saussaure. Concepte cheie: Langue Parole Sistem Diasistem Idiostil ComparaŃie statistică

Rezumatul temei tratate: Oamenii se folosesc de vorbire – ca mijloc de comunicare – în toate sferele lor de activitate. La rândul ei, vorbirea este influenŃată, în speŃă, de doi factori importanŃi

1: mediul geografic şi. Acesta determină stratificarea unui idiom în graiuri, subdialecte, dialecte, aşa numitele variante teritoriale care au cunoscut epoci de înflorire în faza lor veche, în cea modernă aflându-se pe punctul de a dispărea.

2 mediul socio-cultural, care determină apariŃia stilurilor funcŃionale. Acestea sunt variante culturale ale limbajului şi reflectă natura activităŃilor umane diversificată în domenii cum sunt cel al producŃiei de bunuri, al relaŃiilor economice, al culturii, politicii sau al vieŃii de zi cu zi. Compartimentele vieŃii sociale se divid în subansambluri, fiecare dintre ele marcate lingvistic în funcŃie de particularităŃile şi sarcinile comunicării din activitatea la care se referă. În contextul comunicării, particularităŃile limbajului ramificat social conduc la ideea existenŃei unui „stil funcŃional”. Termenul arată că specificul varietăŃilor limbii

literare a unui popor este determinat de modul în care funcŃionează limbajul (vorbirea) într-o anumită sferă de activitate socială. Problema stilurilor funcŃionale se identifică într-o anumită măsură cu cea a comunicării din mediul socio-uman respectiv, inclusiv din punct de vedere istoric, în sensul că epocile de existenŃă a limbii pot releva caracteristici specifice numai acelei perioade. La originea acestor „condiŃionări” se află interacŃiunea unor factori variaŃi, care imprimă faptelor enunŃate un caracter mai mult sau mai puŃin unitar, mai mult sau mai puŃin constant, ducând la apariŃia unei specificităŃi ori serialităŃi în ce priveşte tabloul sistemului de îmbinări şi utilizarea lui funcŃională. Nota specifică (amprenta) devine stil funcŃional în aria de cuprindere respectivă. Totuşi, posibilitatea de a inventaria componentele stilurilor funcŃionale, dar mai ales de a cuprinde cu instrumente exacte, ştiinŃifice, lasă încă mult de dorit. Diasistemul Un rol important în stabilirea unor „norme” stilistice ale limbajului sub aspect funcŃional a revenit lingviştilor. În Stilistica funcŃională a limbii române (stil, stilistică, limbaj ), Editura Academiei, Bucureşti, 1973, I. Coteanu face o amplă analiză a structurilor limbajului cu scopul de a reda configuraŃia stilurilor în limba română. Precizăm că intenŃia autorului a fost aceea de a stabili elemente certe, concretizate statistic în analiza stilului. Demersul porneşte de la o realitate (limbajul), proiectată integral teoretic. Dihotomia saussauriană langue/parole este surprinsă într-un raport de acelaşi tip, pe care autorul îl denumeşte prin termenii general/individual. După cum am afirmat, în cadrul oricărei limbi distingem un aspect general al ei numit diasistem. Prin urmare, diasistemul (nivelul langue) este general şi în mod necesar abstract. Lui i se opune aspectul parole, concret şi având caracteristicile unei exprimări individuale. Atunci când ne referim la limbă ca activitate specific umană, trebuie să admitem echivalenŃa ei cu o infinitate de texte, ca posibilitate de generare. Ele configurează teoretic (dia)sistemul, organizat într-o structură ierarhică. Schema acestei ierarhii a fost reprezentată grafic de I. Coteanu în felul următor: D I A S I S T E M U L Limbaj popular Limbaj literar (standard) L. cotidian L. solemn L. artistic L. ad-tiv L. ştiin Ńific Lb.. prozei Lb. poeziei Lb. oficial Lb actelor Lb.şt.A Lb.şt.B particulare

variante variante pe genuri texte texte texte texte texte texte texte texte texte

În secŃiunea superioară se află partea (divizibilă) cea mai puŃin concretă a limbii, diasistemul, dar pe măsură ce coborâm către bază, se regăsesc aspectele tot mai apropiate de „concreteŃe”, din ce în ce mai numeroase, care interelaŃionează pe orizontală şi verticală. Sub nivelul prim, Ion Coteanu plasează cele două variante fundamentale – limbajul literar (standard) şi limbajul popular – care se divid, rând pe rând, în structuri

inferioare: limbajul conversaŃiei familiare, limbajul relaŃiilor oficiale şi solemne, limbajul artistic, ştiinŃific, etc. FaŃă de cele afirmate până în acest moment, se impune următoarea precizare: conceptul de limbaj literar (standard), care apare în schemă în dreptul limbajului literar („scris”, în paranteză) nu trebuie confundat cu limbajul literaturii artistice. Limita inferioară a acestei diversificări este reprezentată de textele individuale, privite fie ca text organizat într-o operă, fie ca text vorbit, minimal. Limbajul şi tipul de exprimare În accepŃiunea lui I. Coteanu, exprimarea individuală presupunea vorbirea ca activitate diferită de vorbirea populară (de limbajul popular), care nu generează texte şi nu exercită influenŃe pentru că actualmente se află în involuŃie. Aşadar, spre deosebire de vorbirea populară, exprimarea individuală se supune regulii gradului de cultivare şi, întrucât aparŃine unei sfere sociale, aceasta este izomorfă cu limbajul în general şi cu limbajul funcŃional din domeniul social (de activitate), pe care le reproduce într-o microstructură. Orice exprimare individuală presupune un act de creaŃie, în sensul că vorbitorul se foloseşte de limbaj în dubla sa accepŃiune: ca manifestare a capacităŃii umane de a utiliza o schemă şi o serie de deprinderi lingvistice puse în act prin concretizarea orală a vorbirii. În urma cercetării exprimărilor individuale, concrete, se pot delimita anumite tipuri (de exprimare). Ele se regăsesc ipotetic în nivelurile superioare ale diasistemului, transformându-se din aspecte concrete, cum au fost selectate, în elemente abstracte, sistemice. Ca să descriem tipurile de exprimare în interiorul acestui cadru, sunt necesare elemente de identificare, dar şi de deosebire ale lor. Potrivit investigaŃiei psihologice, limbajul concretizează stările de spirit ale vorbitorilor, responsabile de structurile lingvistice utilizate. Orice idiom cristalizează mentalităŃi sociale reflectând, prin limbaj, trăsăturile spirituale ale acelui popor. Mai mult, afirma autorul, limbajul influenŃează modul de a percepe lumea, constituindu-şi o ierarhie de valori în funcŃie de condiŃiile reale din viaŃă socială a poporului care îl utilizează. Între realităŃile vieŃii şi ierarhia de valori astfel creată se naşte un raport de influenŃare reciprocă. NoŃiunea de tip de exprimare modifică raporturile dintre particular şi general. Aflându-se între diasistem şi exprimarea individuală, tipul aparŃine concomitent amândurora şi suportă o dublă referire, fiind caracterizat ca un fapt general faŃă de acesta din urmă şi ca un fapt particular în privinŃa celui dintâi. De aici rezultă că orice exprimare individuală (concretă) nu se acoperă perfect cu tipul (ipotetic) de exprimare, ci doar se regăseşte cu o anume constanŃă în acesta. Cauza nu se datorează numai varietăŃii de combinare a diverselor exprimări individuale, ci şi unor împrejurări fortuite legate de nivelul intelectual al vorbitorului, de spiritul lui de observaŃie, de posibilităŃile de introspecŃie lingvistică ş.a.m.d. Dintre toate, posibilitatea de introspecŃie este cea mai importantă. Ea înseamnă obiectivizarea microstructurii pe care o discutăm aici şi, prin aceasta, posibilitatea eventualei ei modificări conştiente. Aspectele cele mai interesante ale raportului dintre exprimarea individuală şi tipurile ei constitutive se referă la necesitatea menŃinerii diferenŃiate a acestor limbaje şi la tendinŃa de integrare a limbajului-tip (tipului de exprimare) într-un anume limbaj funcŃional, sub influenŃa limbajului cu un grad mai mare de cultivare. Acestea sunt liniile de forŃă ale structurii interne ale unei exprimări individuale. Ele duc, între altele, la considerarea formei luate de exprimarea individuală drept o

variantă, în timp ce, ca modalitate de realizare funcŃională a diasistemului, tipul de exprimare reprezintă invarianŃa. Datorită calităŃii sale de invariantă, limbajul-tip (tipul de exprimare) îşi domină propria sa concretizare din exprimarea individuală, funcŃionând pentru acesta din urmă ca un element stabil de referinŃă, adaptare, corectare şi perfecŃionare. Faptele prezentate mai sus „descriu” limbajul drept un corp de texte capabil să redea, ca model ipotetic, diasistemul. Schema este utilă cu privire la enunŃarea principiilor de lucru ale autorului, scopul acestuia fiind cuprinderea într-un tablou sinoptic a celor trei componente ale limbajului: configurarea generală (diasistemul) tipul de exprimare (invarianta) şi actul concret, rezultat al exprimării individuale. Repetăm că diasistemul este general şi în mod necesar abstract, iar exprimarea individuală este particulară şi în mod necesar concretă. În opinia lui I. Coteanu perechea general-individual şi corespondentul ei (abstract-concret) confereau, în cazul dat, o valabilitate precisă noŃiunii de limbă, deoarece generalul reprezintă, în mod abstract şi spiritual, o sinteză a particularului. Limbajul şi exprimarea individuală. (Idiostilul ) În ce priveşte exprimarea individuală şi relaŃiile existente în limbă, sunt vizate trei aspecte de care trebuie să se Ńină seamă: vocabularul sau inventarul lingvistic, combinările lexicale în conformitate cu normele morfologice aplicate, şi regulile de combinare existente între cuvinte (sintaxa). Raportul dintre limbă (diasistem) şi exprimarea individuală este reprezentat grafic în modul următor: I n v e n t a r --------------------------------------------------- Reguli gramaticale --------------------------------------------------- CombinaŃii fixe ---------------------------------------------------- Exprimarea individuală ---------------------------------------------------- Utilizând diasistemul în conformitate cu principiul stratificării, rezultă că structura ipotetică a limbii nu diferă principial de structura (concretă) a exprimării individuale, care este alcătuită din aceleaşi straturi. Deosebirea este numai cantitativă. În exprimarea individuală (concretă), inventarul şi combinaŃiile sunt reduse ca întindere faŃă de aceleaşi straturi, ipotetice, din limbă. Nici un vorbitor nu are la dispoziŃie toate cuvintele şi toate combinaŃiile fixe existente în limbă, fiind foarte probabil ca el să nu dispună nici de toate regulile de combinare (gramaticale). I. Coteanu considera că exprimarea individuală redă la scară mică structura limbii (diasistemul). Totalitatea modalităŃilor de exprimare în uz ale unui vorbitor formează un ansamblu, structurat, pe de o parte în funcŃie de stadiul de dezvoltare al idiomului respectiv, iar pe de altă parte, de cultura şi talentul vorbitorului. Acestei totalităŃi autorul îi dă numele de idiostil, concept care se încadrează, şi el, în teoria organizării funcŃionale a unei limbi.

5. ComparaŃia statistică

Din cele afirmate mai înainte se pot trage câteva concluzii importante. Mai întâi, că este posibilă caracterizarea acestei exprimări (individuale) printr-o analiză cantitativă, având drept reper „stabil” tipul de exprimare. Numărând elementele constitutive şi scoŃându-le în evidenŃă frecvenŃa obŃinem o imagine a concentraŃiei şi dispersiei vocabularului utilizat. Idiostilul este dublu determinat: o dată prin presiunea limbajelor-tip sub aspectul lor general, a doua oară prin jocul variantelor funcŃionale puse în act. Elementele lui componente se organizează într-un mod propriu în cadrul global al ierarhiei limbii, iar comunicarea se personalizează devenind exprimare individuală, cu o structură particulară specifică. În concluzie, limbajul (scris/vorbit) ca mod de manifestare a exprimării individuale aparŃine simultan unui diasistem, unui limbaj-tip, unei anumite exprimări individuale. A desluşi aceste trei niveluri obligatorii înseamnă a supune textele unei operaŃiuni de depersonalizare. O singură metodă este capabilă să ofere un răspuns corect: compararea statistică. Numai aşa se fructifică definiŃia stilului ca proprietate statistică a unui text, fie acesta scris ori vorbit. „Depersonalizând” textele prin inventarierea lor aritmetică, statistica oferă un indice cifric de diferenŃiere, concretizat în ranguri şi frecvenŃe ale unui material lingvistic strict delimitat. Numai în cuplul „variantă funcŃională/realizarea ei în cadrul exprimării individuale “ se vor găsi caracteristicile cu adevărat concrete care deosebesc două texte din acelaşi limbaj-tip.

* În principiu, aceste caracteristici nu constituie, după cum se ştie, obiectul gramaticii. De aceea, este nevoie de o disciplină aparte, stilistica, o ştiinŃă a cărei raŃiune de existenŃă devine în aceste condiŃii descoperirea regulilor şi formelor concrete de funcŃionare a limbajului. Bibliografie : Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere în stilistică: pp. 232-238) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale : 1) FaceŃi distincŃia dintre limbajul literar standard şi limbajul literaturii artistice. 2) DelimitaŃi idiostilul în cadrul tipurilor de exprimare. 3) ArătaŃi care sunt accepŃiunile sintagmei stil funcŃional. VI-VII. Stilisticile „autoreferen Ńiale”

Introducere în tema tratată: Capitolul Stilisticile „autoreferenŃiale”se referă la „repartiŃia” tipurilor de stilistică din cadrul limbajului. Obiectivul lecŃiei: Prezentarea stilisticilor „nefuncŃionale”, care fac obiectul de studiu al specialiştilor din domeniile esteticii şi al criticii literare. Concepte cheie: Stilistica estetică Figurile de stil Stilistica lingvistică

Rezumatul temei tratate: Concluzionând că structura limbajului privit ca întreg (corpus) constituie diasistemul limbii, „materialitatea” acestei organizări formale ne

permite să facem raportări la modelul ipotetic. Din întregul astfel constituit am delimitat limbaje sociale, tipuri de vorbire şi exprimări individuale, stabilind o serie de elemente relevante statistic între tipuri şi variantele exprimării individuale. Din context s-a detaşat sintagma „stilistică funcŃională”, între altele şi întrucât referinŃele privesc limbajul integral, adică şi limbajul literaturii artistice. S-ar putea afirma că stilistica funcŃională înglobează în sfera ei de preocupări şi problematica stilului artei cuvântului. Rezultă că stilistica funcŃională generează stilurile în totalitatea lor. Totuşi, se impune observaŃia că, în timp ce stilistica funcŃională face trimitere la limbaje în general opunându-le acestora diasistemul, celelalte stilistici (estetică şi lingvistică) pot fi caracterizate ca fiind mai degrabă autoreferenŃiale. Legătura strânsă dintre ele constă în alt fapt, anume că stilul literar-artistic exercită o puternică influenŃă asupra stilurilor funcŃionale înrâurindu-le decisiv evoluŃia, unificând şi modernizând limbajul literar standard. Pe de altă parte, istoric vorbind, stilistica funcŃională este un domeniu ştiinŃific de dată mai recentă decât cercetarea stilului artistic. În ordinea manifestării interesului pentru problemele stilului, s-au concretizat pe rând stilistica estetică, stilistica lingvistică şi, ulterior, stilistica funcŃională. Am optat pentru schimbarea ordinii cronologice de prezentare a acestor stilistici, deoarece stilistica funcŃională scoate mai pregnant în relief elementele de contrast, definitorii pentru chestiunea stilului în general. Stilistica funcŃională se referă atât la limba vorbită, cât şi la limba scrisă. De aceea, facem o scurtă trecere în revistă a celorlaltor stilistici. 1. Stilistica estetică În ordine cronologică, stilistica estetică este cea mai „veche”. Numită şi stilistica figurilor de stil, ea se referă exclusiv la limba scrisă, fiind o stilistică a operelor literar-artistice. Îşi are izvoarele în studiile de retorică, preocupate în a delimita valorile persuasiv-comunicaŃionale ale discursului. Gravitează în jurul unor norme estetice, inventariind elementele de stil capabile să dea relief conŃinutului artistic. În urmă cu două milenii, oratorul latin Cicero observa: „Într-adevăr, oratorul nu trebuie să dezvolte acelaşi subiect cu aceleaşi cuvinte şi idei întotdeauna la fel, ci în funcŃie de condiŃie, demnităŃi, de autoritatea morală, de vârstă şi chiar de loc, după împrejurări sau auditori; în permanenŃă, în fiecare moment al discursului, el trebuie să analizeze ceea ce se potriveşte, şi acest lucru depinde de subiectul tratat şi de persoana oratorului şi de auditori”. (De oratore, XXI). Elementul de bază al stilisticii estetice îl constituie capacitatea de invenŃie a vorbitorului, în sensul adecvării conŃinutului discursului său la actul comunicării. Rezultatul ultim al cercetărilor de acest tip nu mai poartă numele de stilistică estetică. Cercetările stilistică estetică au devenit, în timp, apanajul criticii literare şi poeticii, cu specificarea că, în timp ce critica literară este interesată în principal de ideile cu valoare estetică, filosofică şi de viaŃă cuprinse într-un text literar-artistic, poetica este preocupată de organizarea internă a structurilor, mai ales ale celor din poezie. Legând arta literară de ideea de comunicare, specialiştii au creat o funcŃie nouă a limbajului, cunoscută sub numele de funcŃie poetică, dar pe care o vom denomina funcŃie cognitiv-artistică şi pe care o considerăm ca aparŃinând gândirii şi descrierii afectelor, o funcŃia artistică materializată prioritar prin creaŃie, nu prin comunicare. Se presupune că toŃi vorbitorii unei limbi pot comunica între ei, deci pot folosi în mod funcŃional limbajul. Dar, în acelaşi timp, nu toŃi vorbitorii unei limbi pot concepe opere literare, fiindcă, în

acest scop ar trebui să utilizeze limbajul ca pe un material de creaŃie şi descriere a trăirilor emotive, nu de construcŃie a comunicării (mesajelor). În urma celor afirmate înainte, se poate trage concluzia că stabilirea unor distincŃii între limbajul gramaticalizat şi creaŃia artistică (limbajul artistic) este pur arbitrară. Această apropiere de natură arbitrară a fost ades considerată una convenŃională, deşi între arbitrar şi convenŃional există mari diferenŃe de sens. De aceea, convenŃional, mulŃi cercetători au opus limbajul normat celui artistic, considerându-l pe cel dintâi drept un aspect contrastiv prin intermediul căruia pot fi detaşate faptele de stil literar-artistic. Noi credem că limbajul literar-artistic şi trăsăturile sale stilistice trebuie căutate exclusiv în zona creaŃiei şi anume printr-o reconsiderare fundamentală a naturii acesteia. Opera literară nu poate fi concepută altfel decât ca unicat. Ea tinde spre invariantă, şi credem că în acest caz nu este vorba de alegere, selecŃie, context ci, dimpotrivă, de un fenomen de sublimare al judecăŃilor, emoŃiilor şi trăirilor noastre care se redefinesc numai în acest mod în textul literar-artistic sub forma figurilor de stil. Figurile de stil Stilistica estetică recurge în primul rând la figurile de stil consemnate încă din vechile retorici. Utilizarea creativă a limbii se manifestă prin nuclee definitorii pentru originalitatea unui poet:„ Stilul este cucerirea unei libertăŃi individuale asupra constrângerilor convenŃiei colective”. (Pierre Guiraud). Înnoirea stilistică înseamnă biruinŃa geniului verbal care face artă din materia cotidiană a comunicării noastre. Figurile de stil sunt categorii ale inovaŃiei stilistice, altfel spus procedee prin care se obŃin gradaŃii ale substanŃei conotative a textului. Între procedeele consemnate în tratatele de specialitate se numără:

1. Epitetul. Prin epitet se adaugă noi însuşiri obiectelor, noŃiunilor despre care vorbim: nu orice atribut, nu orice adjectiv este un epitet, ci numai acela care dă un relief sporit contextului. După T.Vianu, „epitetul exprimă felul viziunii sau al sensibilităŃii scriitorului, trăsăturile senzoriale care îl izbesc cel mai puternic în obiectele realităŃii sau reacŃiunea sentimentelor sau a voinŃei faŃă de ele, adică felul în care poetul apreciază realitatea.” (Probleme de stil şi artă literar ă, 1955, p. 23). Un exces de epitete caracterizează creaŃia romantică şi scrisul tineresc, în general.

2. ComparaŃia reprezintă un element de potenŃare. Stabileşte în principiu corespondenŃe între realităŃi diferite, echivalenŃa termenilor fiind nu de natură concretă, ci teoretică. ComparaŃia este punctul de pornire al inovaŃiilor stilistice: pe baza ei apar sensurile figurate ale cuvintelor, epitetelor care precizează, definesc, colorează său personifică noŃiunile. Îndrăzneala fanteziei se conturează prin comparaŃii.

3. Personificarea asociază cuvintele pentru a înnoi contextul şi sfera de înŃelesuri ale cuvintelor reprezentând în mod obişnuit înŃelesuri inanimate spre a le însufleŃi. Are puternice conotaŃii afective.

4. Metafora este domeniul cel mai vast şi mai insolit al inovaŃiilor stilistice. Metafora nu se poate învăŃa, fiind semnul talentului, căci a face metafore fericite înseamnă a ştii să vezi asemănările dintre lucruri.((Aristotel, Poetica, XXII). La baza ei stă comparaŃia, sublimată într-o imagine sugestivă. Domeniul cel mai întins al experienŃei limbajului poetic şi dovada cea mai convingătoare a capacităŃii de a îmbogăŃi cuvintele cu semnificaŃii subtile, metafora incită resursele imaginaŃiei şi ale limbii.

5. RepetiŃia reprezintă o modalitate de intensificare prin reiterarea cuvântului. Reluarea termenului poate avea loc şi în registru metaforic, însoŃită fiind de o deplasare a semnificaŃiilor, pentru a întări efectul dat de context.

6. Hiperbola este exagerarea intenŃionată a elementelor componente (descriptive ori evocative) dintr-un text literar artistic ori folcloric.

7. Antiteza este un reprezentarea unei viziuni de tip maniheist, proprie gândirii umane. Ea se manifestă în câmpul literar drept expresia unui contrast devenit excepŃional sau paradoxal, ieşit din limitele normalităŃii. Este o figură stilistică mai ales cultă, cu un conŃinut filosofic şi romantic. Pentru cei interesaŃi să se informeze suplimentar asupra figurilor de stil, recomandăm studiul clasic al lui Pierre Fontanier, Figurile limbajului (1821), tradus în româneşte în 1971, care conŃine un tablou complet, cu definiŃii şi descrieri amănunŃite ale figurilor des stil şi de gândire. Cartea lui Pierre Fontanier este una de retorică.

Stilistica lingvistică Stilistica lingvistică se ocupă cu domeniul afectivităŃii din limbaj. Ea cercetează limba „vie”, purtătoare de mărci stilistice datorită participării psihice a vorbitorului în actul comunicării. În lucrarea Stilistica limbii române, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975 (ediŃie definitivă), citându-l pe Ch. Bally, Iorgu Iordan face o distincŃie netă între prerogativele stilisticii lingvistice şi cel ale stilisticii estetice: „Prin urmare, pe lingvist îl interesează numai procesul psihologic, adică procedeele aplicate de subiectul vorbitor, nu şi efectele produse asupra ascultătorului...” ConsecinŃa o reprezintă faptul că vorbirea este permanent însoŃită de „indici” de comunicare., Într-o privire rezumativă, am putea considera stilistica lingvistică drept o gramatică afectivă, o explicare a tuturor inovaŃiilor apărute în toate nivelurile limbii vorbite (fonetică, morfologie, sintaxă), ca urmare a participării afective a vorbitorilor. Un alt cercetător, D. Caracostea (Expresivitatea limbii române, 1942), avea aceeaşi convingere, că vorbirea populară are o componentă afectivă definitorie în ce priveşte comunicarea. Accentul asupra faptelor stilistice este pus aici pe feluritele abateri de la normele existente, cuvânt care nu ni se pare cel mai potrivit, fiindcă abaterea de la normă poate fi interpretată drept greşeală ori eroare. În realitate aceste abateri reprezintă voinŃa vorbitorului, dictată de afecte. În noul context, unele fapte de vorbire se convertesc în elemente de expresivitate. Stilistica lingvistică operează şi în domeniul artei cuvântului, pentru că în cele mai multe dintre operele literare, autorii acestora redau aspecte ale vieŃii folosind ca notă de autenticitate limbajul.

Folosirea elementelor de limbă vorbită în creaŃia artistică conferă stilului caracterul de oralitate. Oralitatea se referă în acest caz nu la distincŃia operată între cele două modalităŃi de realizare ale comunicării prin intermediul limbajului (diglosia scris/vorbit), ci la existenŃa unor trăsături distinctive îndeajuns de pertinente între cele două modalităŃi, încât una să se autodefinească chiar şi atunci când este translată în domeniul celeilalte. Oralitatea stilului nu rezultă, aşa cum s-ar putea crede, din copierea mecanică a limbii vorbite, ci din transpunerea „stilizată”, în textul scriptic, a unor anumite procedee specifice limbii vorbite. Identitatea vorbire/ scriere a devenit un fapt curent pentru lingvistica estetică.

În realitate, arta literară este mult mai complexă şi se împacă anevoie cu o reŃetă simplă: în realizarea lingvistică şi stilistică a unei opere beletristice există o singură formulă, condiŃionată de supunerea la obiect, şi care spune tot: stilul potrivit.

Bibliografie : Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere în stilistică: pp. 253-261) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale :

1) Care este domeniul de cercetare al stilisticii estetice ? 2) EnumeraŃi figurile de stil cel mai frecvent întâlnite în literatura beletristică 3) Cu ce se ocupa iniŃial stilistica lingvistică ? 4) Cum explicaŃi preocuparea maeştrilor cuvântului scris pentru redarea limbajului

vorbit, din afara normelor literare ? VIII Stilistica func Ńională. Particularit ăŃi

Introducere în tema tratată: Capitolul Stilistica funcŃională. Particularit ăŃi

conŃine elementele ramificării sociale ale limbajului. Obiectivul lecŃiei: Prezentarea limbajului ramificat social şi a posibilităŃilor de analiză ale acestuia. Concepte cheie: Limbajul standard

Rezumatul temei tratate: Stilistica funcŃională stabileşte repetitivitatea unor cuvinte ori expresii care apar în actul vorbirii. Un rol determinant în ce priveşte stereotipiile astfel apărute îl au cerinŃele sociale exprimate prin limbaj. Unele îmbinări stereotipe sunt echivalente cuvântului din punct de vedere semantic. Prin urmare, cele peste 120.000 de cuvinte din vocabularul limbii române intră, prin vorbire, într-un act de creaŃie continuă, iar stilistica funcŃională operează la acest prim nivel cu elemente de vocabular şi de sintaxă, tendinŃa ei fiind să stabilească un grad zero ( sau un etalon) al variantelor funcŃionale stilistic din lexicul şi limba „vie” a unei epoci. Este momentul să atragem atenŃia că selectarea lor nu este tocmai uşoară, deoarece limba este, ca factor al gândirii, deopotrivă instrument de comunicare şi de creaŃie. Inventarul finit de cuvinte, de forme încorporate gramatical şi de reguli privitoare la exprimarea logică a vorbirii – toate acestea considerate fixe în proiecŃia limbajului-în-general – tinde spre infinit în procesul vorbirii. În plus, factorii de stabilitate ai stilurilor funcŃionale sunt supuşi unei permanente eroziuni, provocate de însuşi caracterul creativ al vorbirii. Din acest considerent, rezultă foarte clar că niciodată nu vom avea stiluri pure, ci numai note cu precădere, „amprente” ale unor stiluri, observaŃie făcută de Tudor Vianu în tentativa de a stabili intenŃiile limbajului pornind de la modul în care exprimăm ceea ce gândim, fie denotativ (tranzitiv), fie conotativ (reflexiv). Stabilirea de locuri comune într-un domeniu creativ, se poate face examinând tensiunile ce intervin între două caracteristici. Stilistica funcŃională propune disocieri comparative între etalon (limbajul tip) şi celelalte maniere de manifestare. Sunt detaşate şi excerptate elementele şi formulele repetitive care tind să devină locuri comune în texte ori vorbire: stereotipii („clişee”) şi

redundanŃe în cadrul stilurilor non artistice, şi invenŃii ori abateri pentru stilul literaturii artistice, văzut că stil funcŃional. Stilurile limbii române şi limbajul standard Stabilirea şi ierarhizarea stilurilor funcŃionale ale limbii în general şi ale românei literare în particular nu este o operaŃie dintre cele mai simple şi nici una de consens. Stratificarea stilistică a limbii a făcut obiectul mai multor contribuŃii. Pentru a stabili o metodologie de lucru, am prezentat punctele de vedere exprimate de I. Coteanu în lucrarea Stilistica funcŃională a limbii române (1973).

Definind stilurile limbii în raport cu noŃiunea de sistem lingvistic, I. Coteanu stabileşte că unităŃile limbii se organizează pe o axă verticală, în care limba comună (denumită diasistem) reprezintă nucleul supraordonator şi generator de limbaje; acestea din urmă se caracterizează prin funcŃia sau destinaŃia specială ce li se atribuie şi ocupă nivelul al doilea; limbajul poate fi împărŃit, la rândul lui, în cultivat şi popular, fiecare din ele subdivizându-se mai departe. Astfel, limbajul cultivat ( pe care îl mai numeşte şi limbaj standard) se poate subdivide în limbaj ştiinŃific, administrativ, al literaturii artistice, în timp ce limbajul popular se poate divide în limbaj familiar, colocvial etc. În sfârşit, acest nivel se realizează în mesaje, a căror varietate este teoretic infinită. O altă clasificare este cea propusă de Paula Diaconescu (Structura stilistică a limbii . Stilurile func Ńionale ale limbii române literare moderne, în „SCL”, XXV (1974) , nr. 3, pp. 229-242. ). Sub forma lor scrisă şi Ńinând seama de caracterul marcat (expresiv-estetic) şi nemarcat ( „neutru”) al limbii, avem două categorii cu subdiviziunile lor: stil artistic şi stil nonartistic. Stilul nonartistic se grupează în: 1. stil tehnico-ştiinŃific, determinat de funcŃia referenŃială (cognitivă) a limbii; 2. stil oficial administrativ, în care preponderentă şi esenŃială este funcŃia conotativă, orientată către destinatar (prin conŃinutul specific al acestui stil, în care sunt redactate ordinele dispoziŃiile etc.); 3. stil publicistic, în care precumpănitoare este funcŃia fatică, centrată pe menŃinerea contactului între emiŃător şi receptor. Limbajul standard este consecinŃa modernizării exprimării literare în urma contribuŃiei pe care şi-a aduc scrierile literare, lucrările ştiinŃifice precum şi documentele elaborate în sectoarele de activitate reprezentând instituŃiile statului: administraŃie, justiŃie, armată, etc. Unificarea se manifestă prin asumarea colectivă a unui sistem de reguli generale, dar şi printr-o echilibrată acceptare a fenomenelor mai importante care guvernează limbajul în act, un exemplu edificator constituindu-l pătrunderea neologismelor în limbaj. Aşadar, limbajul utilizat în compartimentele vieŃii culturale, ştiinŃifice şi publice se deosebeşte prin unele trăsături, îndeosebi prin lexic, potrivit cu funcŃia îndeplinită în ramura de activitate respectivă. Vorbim, în acest caz, de stiluri funcŃionale aparŃinând limbii literare (limbajul standard), a căror descriere este detaliată în continuare. Bibliografie : Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere în stilistică: pp. 242-243); Paula Diaconescu, Structura stilistică a limbii . Stilurile funcŃionale ale limbii române literare moderne, în „SCL”, XXV (1974) , nr. 3, pp. 229-242.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale :

1) StabiliŃi raportul existent între stilistica funcŃională şi stilisticile estetică şi lingvistică.

2) PrezentaŃi cel puŃin două aspecte ale complexităŃii problemelor ridicate de analiza stilistică a limbajului privit funcŃional.

3) Cine contribuie la unificarea şi modernizarea limbajului privit funcŃional ?

IX. Stilurile func Ńionale : ştiin Ńific, administrativ-juridic Introducere în tema tratată: Capitolul Stilurile func Ńionale : ştiin Ńific,

administrativ-juridic conŃine referinŃe asupra celor două stiluri. Ele sunt privite contrastiv şi repetitiv (statistic) în cadrul ramificării sociale a limbajelor. Obiectivul lecŃiei: Prezentarea şi ierarhizarea elementelor constitutive în cadrul celor două stiluri, cu multiple exemplificări.

Concepte cheie: Câmp terminologic FuncŃii de definire FuncŃii de caracterizare Stil ştiinŃific Stil juridic Stil administrativ

Rezumatul temei tratate: Reluând precizarea că nu avem în realitate stiluri pure, ci numai note cu precădere („amprente”) ale stilurilor, devine necesar ca, în prezentarea fiecăruia dintre stiluri, să utilizăm elemente contrastive pentru a fi stabilite zonele pe care le delimitează Stilul ştiin Ńific Terminologia stilului ştiinŃific se întemeiază pe înŃelegerea, respectiv folosirea exactă, proprie, a sensului noŃional al cuvântului şi pe excluderea sensurilor derivate, figurate şi contextuale, puse în valoare de vorbirea comună şi de stilul artistic, adică pe scurt, de stilul nonştiinŃific. Stilul ştiinŃific nu admite polisemantismul termenilor şi, prin aceasta, nici sinonimia lor, ci eventual existenŃa unor dublete terminologice care se elimină în timp unul pe celălalt. Utilizează cuvântul ca pe un instrument de lucru şi tinde să facă din limbaj aplicaŃia unui instrument performant. În stilul ştiinŃific există câmpuri terminologice în afara cărora termenul îşi pierde caracterul denotativ, monosemantic şi funcŃional, primind în schimb alte valori, impuse de noul mediu în care a pătruns. Stilul ştiinŃific şi limbajele care îl compun abundă de termeni generici, noŃionali. Exprimarea ştiinŃifică având drept scop transmiterea informaŃiei sub forma faptelor de constatare, se foloseşte de cuvinte al căror conŃinut este în mod obligatoriu monosemantic . FaŃă de univocitatea termenului ştiinŃific, care reprezintă o condiŃie esenŃială a folosirii sale în limbajul ştiinŃific, limbajul literar standard utilizează, după împrejurări, valori variabile. În exprimarea nonştiinŃifică termenul noŃional este sau poate fi polisemantic, plurivoc, condiŃie iarăşi esenŃială în privinŃa întrebuinŃării sale eficiente ca „material” apt să exprime (în comunicare) sensuri multiple.

Calitatea fundamentală a stilului ştiinŃific este de a fi denotativ şi generalizant-abstract. Este asigurată în acest mod obiectivitatea judecăŃilor formulate de omul de ştiinŃă. Rezultă că limbajul profesional, de specialitate, ca zonă alcătuitoare a stilului ştiinŃific, trebuie să răspundă unei funcŃii de definire, prin desemnarea exactă şi riguroasă a fenomenului pe care-l designează într-un anumit sector de activitate socială. Limbajele nonprofesionale răspund, dimpotrivă, unei funcŃii de caracterizare – şi de sugestie, în cazul limbajului literaturii artistice. Calitatea stilului nonştiinŃific (popular, literar, artistic) de a fi conotativ şi particularizant favorizează exprimarea nuanŃată, individuală şi subiectivă a variatelor stări sufleteşti ale vorbitorului (scriitorului). Scos din mediul specialităŃii în care este întrebuinŃat cu o anumită funcŃie, termenul ştiinŃific îşi pierde calitatea terminologică specifică, dobândind alte valori, impuse de noul mediu în care este folosit. În stilul nonştiinŃific, redefinirea este implicită, ea rezultând din context. Caracteristice stilului ştiin Ńific (mesajului ştiinŃific) sunt: - deplasarea spre nucleu a unui vocabular special, ale cărui elemente concrete diferă de la un domeniu ştiinŃific la altul. - posibilitatea de a folosi un număr relativ mic de cuvinte şi nume proprii (în citate, indicaŃii, bibliografie, etc.); - preferinŃa pentru forme verbale de prezent; - tendinŃa spre propoziŃii principale independente; - frecvenŃa sporită a frazelor formate dintr-o regentă şi un număr restrâns de subordonate Enumerările aparŃin lingviştilor Ştefan Munteanu şi I.D. łâra, Istoria limbii române literare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, p. 208. În raport cu sistemul relativ închis al stilului ştiinŃific, sistemul stilului nonştiinŃific este unul deschis. În concluzie, stilul ştiinŃific se remarcă prin precizia şi, uneori, raritatea termenilor, prin formulări consacrate şi închise, printr-o sintaxă logică, prin respect total faŃă de legile limbii literare. (apud, Gh, Bulgăr, Studii de stilistică şi limbă literar ă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, p.178) Notele specifice ale acestui stil au fost pe larg analizate de matematicianul Solomon Marcus în Poetica matematică, Editura Academiei, Bucureşti, 1970.

Stilul administrativ-juridic În unele tratate şi manuale de stilistică funcŃională este întâlnit sub denumirea, simplificată, de stil administrativ. Mai aproape de corectitudine, ar trebui să-l denominăm stil juridic-administrativ, deoarece particularităŃile sale definitorii vin din sfera reglementărilor juridice şi se referă, majoritar, la punerea în aplicare a actelor normative ori la conformitatea cu litera legii a diverselor aspecte şi situaŃii din viaŃa socială. Prin urmare, în stilul juridic-administrativ se vor regăsi prioritar formule abreviate şi expresii „şablon” ale textelor legislative. Stilul administrativ-juridic este folosit în actele oficiale, în documentele diplomatice, în dispoziŃiile şi reglementările instituŃiilor de stat. De asemenea, el se concretizează în actele interne (opisuri, procese verbale, minute, contracte cu caracter provizoriu, corespondenŃa dintre instituŃii administrative şi formularele tipărite de acestea), ori în cele cu caracter privat (înscrisuri notariale). În situaŃii expres definite, textul juridic-administrativ evidenŃiază, necesitatea individualizării generalului. Întrucât stilul juridic-administrativ este mereu direcŃionat în

sensul dorit de emiŃător (de obicei, organul legislativ), sau este consensul, el răspunde unei necesităŃi de ordin practic aflându-se constant sub o autoritate. Faptul presupune unicitatea semantică a cuvântului, evitarea semnificaŃiilor sinonimice şi o mai mare omogenitate. Ştefan Munteanu şi I.D.łâra (în lucrarea citată) arată ca stilul administrativ , cum îl denumesc, se caracterizează prin : - folosirea unui vocabular special, situat, pe plan general, la periferie din punctul de vedere al frecvenŃei cuvintelor din limbajul vorbit (scris); - frecvenŃă foarte ridicată a formelor verbale de viitor; - frecvenŃă foarte scăzută a conjuncŃiei; - o frecvenŃă deosebit de mare a formulei se (reflexiv) + a voi (verb auxiliar) + verb la infinitiv cu sens de imperativ impersonal (se va proceda, se va Ńine); - preferinŃa pentru fraza lungă, stufoasă; - utilizarea unor formule stereotipe, de tipul, „În conformitate cu...”, „Potrivit articolului...” etc. Lor li se adaugă certa preferinŃă pentru abrevieri: a.c. „anul curent”; a.m.„ante meridian”; p.m. „post meridian; art . „articol”; H.G. „hotărâre de guvern”; SRL „societate cu răspundere limitată”; S.C. (Societate comercială” , lit . „litera”. ş.a.m.d. Factorii politici şi culturali exercită asupra stilului juridic-administrativ o anume presiune, caracterizarea acestuia pretându-se la analize şi comentarii în funcŃie de epoci istorice (ca evoluŃie) şi chiar în funcŃie de factorul geografic, determinant de apartenenŃa zonei (provinciei) respective la o altă organizare statală, cum a fost cazul Transilvaniei. În concluzie, principala caracteristică a stilului juridic-administrativ o reprezintă stereotipia. Se utilizează o serie de formule „şablon” şi de termeni consacraŃi în domeniu, care uniformizează comunicarea şi îi dau o claritate sporită. În pas cu evoluŃia societăŃii, stilul juridic-administrativ apelează la construcŃii şi cuvinte de ultimă oră, un exemplu constituindu-l armonizarea conŃinutului legislaŃiei româneşti cu cea europeană. Din astfel de raŃiuni, urgente, se folosesc cuvinte şi construcŃii calchiate după alte limbi, putându-se spune că acest stil este şi foarte conservator şi foarte inovator, deoarece, prin forŃa lucrurilor, el oglindeşte reforme şi înnoiri necesare. Studiul stilului juridic-administrativ poate fi descompus în arii de cuprindere variate, în funcŃie de unghiul de abordare lingvistică. El se poate referi la unele utilizări sociale raportate direct la categoria de utilizatori a acestui limbaj. Vezi, în acest sens, Oana Bălănescu, Limbajul comercial în româna contemporană. „AUB”, XLXI (1997).

Bibliografie : Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere în stilistică: pp. 244-247)

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale : 1) EnumeraŃi caracteristicile lingvistice ale stilului ştiinŃific. 2) EnumeraŃi caracteristicile lingvistice ale stilului administrativ-juridic. 3) StabiliŃi cel puŃin două trăsături comune ale stilurilor ştiinŃific şi administrativ-

juridic.

X-XI. Stilul publicistic. Opinii pro şi contra

Introducere în tema tratată: Capitolul Stilul publicistic. Opinii pro şi contra conŃine punctele de vedere exprimate de specialişti cu privire la existenŃa sau nu a unui stil publicistic. Obiectivul lecŃiei :Punerea faŃă în faŃă a argumentelor specialiştilor şi realizarea unui tablou panoramic asupra subiectului. Relevarea contradicŃiilor dintre conŃinutul teoretic (al noŃiunii de stil funcŃional) şi realizările concrete din mesajele jurnalistice.

Concepte cheie: Stil publicistic

Limbaj publicistic Rezumatul temei tratate: Problematica limbajului jurnalistic românesc a intrat în

sfera de interes a cercetătorilor limbii începând cu anii '60 ai secolului trecut, o dată cu promovarea teoriilor legate de stilistica funcŃională. Despre existenŃa şi particularităŃile limbajului jurnalistic s-au exprimat o serie se opinii, care însumate pot crea o imagine de ansamblu a ceea ce poate constitui substanŃa acestuia.

Dezvoltând propria teorie asupra stilurilor funcŃionale, Ion Coteanu nega încă din 1960, existenŃa stilului publicistic, care, în opinia sa, nu se constitui într-o unitate funcŃională a limbii. Consecvent, Ion Coteanu nu face nici o referire la stilul publicistic în ampla sa lucrare Stilistica funcŃională a limbii române moderne (1973). Punctele sale de vedere au fost prezentate pe larg în capitolul despre limbaj privit funcŃional.

Trebuie menŃionat că, spre deosebire de limbajele (stilurile) administrativ, poetic, ştiinŃific, care au beneficiat de studii sistematice studii privind limbajul jurnalistic ca „unitate funcŃională” sunt puŃine şi doar parŃial rezultatul unor cercetări.

Aşadar, acceptare unui stilul publicistic este mai degrabă de principiu, decât una demonstrativă. Singurele studii documentate aparŃin lui Gh. Bolocan, Paula Diaconescu, Al. Andriescu, Dumitru Irimia, Ion GheŃie, dar trebuie specificat că numai unele dintre cercetări se opresc exclusiv asupra fenomenului limbii presei, cele mai multe interferând cu ea, de pe poziŃii literare sau lingvisatice, nu stilistice. În studiul Unele caracteristici ale stilului publicistic al limbii române literare , în „SCL” XII (1961), nr. 1. pp. 35-53 Gh. Bolocan avea o poziŃie critică la adresa tezei lui Ion Coteanu. Gheorghe Bolocan observa că se neagă existenŃa unui stil gazetăresc deoarece „se confundă caracterul de sistem al stilului jurnalistic cu aşa zisa redactare nefericită”. Utilizând metoda statistică şi având ca eşantion de analiză publicaŃii din două perioade distincte ale presei româneşti (1920 - 1930 şi 1950 - 1960), Gheorghe Bolocan considera că a evidenŃiat caracteristicile fondului principal lexical al stilului publicistic. Cercetătorul a arătat că neologismele ocupă un rol foarte important în stilul publicistic, unde 70 de procente erau de origine franceză, situaŃie schimbata radical în momentul de faŃă. În timp ce în stilul beletristic precumpăneşte verbul, în cel publicistic este privilegiat substantivul, iar ponderea cuvintelor „goale” din punct de vedere semantic (pronume, numeral, articol, prepoziŃii, conjuncŃii, interjecŃii) reprezintă şi într-un stil şi în celălalt aproximativ 50 la sută din total. Gheorghe Bolocan consideră că stilul publicistic are ,,un lexic politico- social

specific”, relevat de existenŃa unui strat lexical bine delimitat, care, ca şi terminologia în cadrul stilului ştiinŃific, dă un anumit colorit compoziŃiei.

Deşi stilul publicistic nu dispune de unităŃi lexicale proprii, cu toate acestea nu ar exista motive suficiente pentru negarea existenŃei lui. ÎntrebuinŃarea concretă, specifică, a unor elemente care aparŃin limbii literare în general este suficientă pentru diferenŃierea stilului publicistic de celelalte stiluri.

Tot Gheorghe Bolocan a împărŃit speciile stilului publicistic (articole de fond, informaŃii, scurte articole cu caracter politic, editoriale, reportaje, cronici, pamflete, etc) în trei grupe distincte:

1. informaŃii de ziar, comunicate, scurte comentarii politice; 2. articole pe diverse teme, articole de fond, editoriale, comentarii ample de

politică internă sau externă, discursurile politice; 3. reportaje, cronici, foiletoane, pamflete, eseuri. Opinia cercetătorului este că, între stilurile funcŃionale ale limbii române,

existenŃa stilului publicistic este incontestabilă, ea datorându-se fondului lexical de bază şi caracteristicilor proprii, precum: prezenŃa unui mare număr de neologisme, majoritatea provenind din limba franceză (actualmete engleză); prezenŃa în număr mare a substantivelor, adjectivelor si adverbelor.

Mult discutată în anii '70 '80 ai secolului trecut, problematica stilurilor funcŃionale deschide şi seria dezbaterilor despre stilul publicistic văzut ca stil funcŃional. O clasificare, având ca punct de plecare concepŃia lui Roman Jakobson este cea propusă de Paula Diaconescu (Structura stilistică a limbii .Stilurile func Ńionale ale limbii române literare moderne, în „SCL”, XXV (1974) , nr. 3, pp. 229-242. ). Sub forma lor scrisă şi Ńinând seama de carcaterul marcat (expresiv-estetic) şi nemarcat ( „neutru”) al limbii, mesajele pot fi reduse, ca limbaj cultivat, la două categorii generale: stil artistic şi stil nonartistic. Paula Diaconescu defineşte stilul publicistic drept unul nonartistic, alături de cel tehnico-ştiinŃific şi oficial-adminsitrativ. Referitor la acest stil autoarea nu insistă pe prezentarea factorilor extralingvistici care îi determină specificul şi caracterul lui de sistem, limitându-se la câteva aspecte lingvistice cum ar fi: structura lingvistică compozită, stereotopiile lingvistice, identificarea unui limbaj ştiinŃific de popularizare ca subsistem al stilului publicistic. În vizunea autoarei, studiul limbii literare înseamnă studiul stilurilor limbii în evoluŃie, iar printre stilurile limbii stilul jumalistic ocupă un loc important.

Un punct de vedere mai amplu şi mai nuanŃat prezintă Al. Andriescu în Stil şi limbaj (1977) şi Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea, (1979) dar cercetarea sa porneşte de la studiul valorilor expresive ale limbii literare, aşa cum se manifestase ea în presa secolului al XIX-lea în ceea ce am putea numi jurnalismul de opinie. Cele două carŃi scrise de Al. Andriescu, sunt de referinŃă pentru domeniul istoriei limbii, nu al limbajului presei care, secvenŃial, aparŃine aceleiaşi sfere. În lucrările citate, autorul se ocupă exclusiv de determinarea caracteristicilor lingvistice şi extralingvistice ale stilului jurnalistic

De asemenea, Ştefan Munteanu şi Vasile D. łâra, în capitolul EvoluŃia structurii stilistice a limbii române literare, din volumul Istoria limbii române literare , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980, pp. 206-235, semnalează prezenŃa unui stil publicistic, ale cărui elemente de configurare se vor regăsi în exemplificările cursului de faŃă.

Profesorul ieşean Dumitru Irimia, autor al multor cercetări in domeniul lingvistic, referitor la stilul publicistic consideră în Structura stilistică a limbii române contemporane (1986) că acest stil are anumite particularităŃi ce derivă din:

1. funcŃia duală a mesajului de presă, informativă si persuasivă; 2. atitudinea publicistului şi concepŃiile ideologice, politice şi morale ale

acestuia; 3. profilul ziarului, revistei care elaborează textul; 4. cultura lingvistică şi estetică a jurnalistului respectiv; 5. domeniile în care sunt acreditaŃi jurnaliştii 6. alte însuşiri temperamentale şi comportamentale, de ordin deontologic.

Opinii referitoare la existenŃa stilului publicistic pot fi consultate şi în cartea lui Ion GheŃie, Introducere în studiul limbii române literare , Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p.17-22.

Dar, existând păreri in favoarea stilului publicistic, trebuie arătat că există, la rândul lor, şi lingvişti ce contestă clara definire a acestui stil Aşa cum s-a arătat, existenŃa stilului în discuŃie este pusă sub semnul întrebării de către unii dintre specialişti, I. Coteanu fiind cel mai cunoscut. Ion Coteanu neagă existenŃa stilului publicistic aducând ca argument faptul ca orice fel de operă cum ar fi nuvela, piesa de teatru, poate fi scrisă ,,gazetăreşte” printr-o ,,redactare nefericită”, adică numai întrucât este scrisă prost. Autorul nu face referinŃe la celelalte aspecte ale stilului publicistic, cum ar fi, de pildă, distribuŃia acestuia pe „genuri jurnalistice” (articol de fond, pamflet, reportaj, eseu, etc), luate în calcul dar pentru alte stiluri.

În schimb, avem opinia unanim acceptată că, încă de la apariŃie, presa a jucat un rol fundamental, dacă nu cumva pe cel mai important, în modernizarea şi uniformizarea limbajului literar românesc. Celor care admit prezenŃa unui stil publicistic, li se reproşează lipsa de criterii în delimitarea lui, caracterul vag şi fluid al principiilor care ar trebui să guverneze stilul publicistic.

Acest stil reprezintă expresia lingvistică a celui mai eficient mijloc de comunicare în masă şi se situează echidistant între cele mai reprezentative forme de manifestare ale limbii naŃionale. Stilul publicistic este foarte deschis celorlaltor stiluri. Este apropiat de cel ştiinŃific (prin articole de popularizare a ştiinŃei), de stilul beletristic (prin foileton, reportaj, editoriale, evocări) sau de cel administrativ (comunicate de presa, mica publicitate). Se apropie şi de exprimarea colocvială prin interviuri, comentarii, unele articole de scandal. Totuşi, nici unul dintre aceste tipuri de texte nu trebuie confundat cu creaŃia artistică (publicistica nu e ficŃiune artistică), nici cu vorbirea uzuală. Nu se confundă nici cu stilul lucrărilor ştiinŃifice. Presa vehiculează informaŃii de moment referitoare la realitate, la fapte concrete, de interes general. Pentru a-şi îndeplini funcŃia mediatizantă, stilul publicistic întrebuinŃează toate mijloacele de contactare emoŃională a publicului: lexic figurat, comparaŃii sugestive, epitete inedite, perifraza, intonaŃia exclamativă şi interogaŃia, digresiuni, inversiuni, enumeraŃii şi repetiŃii, paralelismul şi antiteza, mijloace ale umorului şi satirei, combinarea stilurilor vorbirii (stil direct, indirect, indirect liber şi stil confesiv). De aceea, publicate în volum, articolele unui mare jurnalist, oricât de sclipitoare şi oricât de impresionant le-ar fi impactul, se pierd în propria lor efemeritate. Alte cercetări temeinice asupra configuraŃiei, structurii şi elementelor ei componente, toate acestea supuse unui examen contrastiv faŃă cu un alt stil, considerat

martor, nu s-au mai produs. Studii asupra stilului publicistic stricto senso au fost redactate doar în ultima perioadă, iar ele sunt prea puŃine numeric şi conŃin un material faptic încă insuficient spre se accede la etapele analizei, tezei şi sintezei. Pentru informare îi amintim pe LuminiŃa Roşca, ProducŃia textului jurnalistic , Editura Polirom, Iaşi, 2004 şi Victor Vişinescu, Stilistica presei, Editura Victor, Bucureşti, 2003. Lucrarea cea mai aplicată aparŃine cercetătoarei Rodica Zafiu, Diversitatea stilistică în româna actuală, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 2001. Referindu-se la „româna actuală”, Zafiu arată că, după 1989, valenŃele comunicaŃionale ale fenomenului mass-media au devenit extrem de ample constituindu-se în principalul furnizor de mesaje, de toate tipurile, din societatea românească. Din acest considerent, Rodica Zafiu „leagă” şi celelalte capitole ale studiului românei actuale de acelaşi tip de emiŃător, care, ar trebui să se presupună, şi-a definitivat propriile strategii de funcŃiune stilistică. Studierea evoluŃiei limbajului în presa din Ńara noastră nu a captat interesul major al specialiştilor din domeniul jurnalisticii. Suntem foarte departe de a avea o imagine de ansamblu asupra limbajului presei româneşti (în special pentru cea cotidiană) de la începuturi până astăzi. Cele mai numeroase şi concludente informaŃii asupra evoluŃiei şi dezvoltării acestui tip de limbaj au fost redactate din perspectiva contribuŃiei unor personalităŃi ale artei cuvântului, care s-au manifestat şi în câmpul jurnalistic. Nu mai e un secret pentru nimeni că, într-o proporŃie covârşitoare, aproape fără excepŃie, marii noştri scriitori au avut o intensă activitate jurnalistică, care a făcut obiectul unor cercetări numai din partea lingviştilor sau a criticilor şi istoricilor literari. În acest sens, particularităŃi ale stilului publicistic, au fost semnalate pentru început de Al. Andriescu: Limba şi stilul presei în perioada 1861-1900, în „AUI”, X (1964), nr. 2, pp 173-212), amplificat ulterior sub titlul Dezvoltarea stilului publicistic în a două jumătate a secolului al XIX-lea, în SILLR, I, pp. 199-253. O serie de afirmaŃii ale specialiştilor din cele două discipline au fost preluate şi în ce priveşte limbajul presei, punându-se un semn de egalitate, în mod eronat după opinia noastră, între limbajul (şi stilul) presei şi contribuŃiile marilor scriitori. Din sinteza rezultatelor şi mai ales prin extrapolarea acestora în aria activităŃilor mass-media, ar trebui să tragem concluzia că zecile de mii de ziare, apărute în Ńara noastră de-a lungul timpului, nu au exercitat nici o influenŃă în rândul cititorilor şi asupra normelor limbajului literar. Sau, mai grav, că întreaga contribuŃie a presei se oglindeşte perfect în textele-martor ale celor nu mai mult de câteva zeci de publicaŃii analizate de lingvişti, de criticii şi istoricii literari. Se ignoră, de asemenea, că scopul studiilor referitoare la activitatea jurnalistică a scriitorilor era cu totul altul şi nu urma o finalitate ştiinŃifică în domeniul limbajului jurnalistic, ci al stilului propriu sau, eventual, cu privire la limbajului literar standard. De aceea sunt întreŃinute două mituri false:

1. Că la edificarea limbajului şi implicit a stilului publicistic au contribuit exclusiv marii scriitori prin intermediul câtorva publicaŃii considerate „istorice”, ipoteză, în realitate, falsă. Nu contestăm aportul personalităŃilor, dar asta nu este de ajuns.

2. Dacă facem abstracŃie de cercetările lingvistice şi istorico-literare, înseamnă că, din orice alt punct de vedere, nu avem un istoric al presei, ceea ce este, iarăşi, fals. Un istoric al presei există. O dovadă suplimentară o reprezintă dicŃionarele. de publicaŃii, dar aproape nimeni din ramura disciplinei numită jurnalism, nu s-a ocupat de stilul jurnalistic aprofundându-l cu instrumente lingvistice.

Urmând modelul francez, al presei de opinie, scrisul jurnalistic a devenit încă de la începuturi preocuparea a numeroase personalităŃi din domeniul artei cuvântului, care, atunci când şi-au enunŃat punctele de vedere în paginile gazetelor, s-au exprimat în calitate de scriitori şi nu de jurnalişti. Adevăratul stil jurnalistic ar trebui să fie acela în care concizia şi claritatea ideilor se regăsesc în adecvarea expresiei lingvistice faŃă de conceptele de adevăr şi realitate. De aici decurge obiectivitatea echidistantă în prezentarea faptelor, ca şi necesitatea „centrării” stilului pe coordonatele genurilor jurnalistice, care sunt altele decât genurile literare. În studiile elaborate până în prezent asupra problematicii în discuŃie, stilul jurnalistic a coabitat cu stilul extrem de personal (fie că este vorba de opinie, fie că este vorba de atitudine) al scriitorilor, realizându-se un melange care nu spune prea multe despre stilul jurnalistic. De altfel şi astăzi, tentaŃia de a scrie mai degrabă colorat decât obiectiv poate fi lesne reperată în presa noastră, cu straniul ei reflex în manualele de jurnalism Bibliografie : Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere în stilistică: pp. 226-262); Gh. Bolocan, Unele caracteristici ale stilului publicistic al limbii române literare , în „SCL” XII (1961), nr. 1. pp. 35-53 Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale :

1) ArătaŃi care sunt argumentele contestării stilului publicistic. 2) Ce autori care s-au ocupat de problematica stilului publicistic cunoaşteŃi ? NotaŃi-

vă titlurile studiilor lor. 3) ArătaŃi în ce constă „paradoxul” din definirea funcŃională a stilului ştiinŃific. 4) În ce constă cea mai importantă contribuŃie a limbajului jurnalistic ?

XII Etape în evoluŃia limbajului presei româneşti Introducere în tema tratată: Capitolul Etape în evoluŃia limbajului presei

româneşti prezintă cele mai reprezentative cinci epoci din dezvoltarea limbajului jurnalistic. Obiectivul lecŃiei: De a demonstra că studiile consacrate limbajului presei româneşti se mărginesc, în realitate, la stilul (literar-artistic) al unor scriitori care au activat şi în presă, aşadar nu la ceea ce trebuie să se înŃeleagă prin limbaj. Deşi nu definesc un stil, totuşi, etapele respective conŃin numeroase elemente de referinŃă stilistică.

Concepte cheie: Etape evolutive

Rezumatul temei tratate: Începând cu secolul al XVII-lea, numărul cititorilor gazetelor străine era în continua creştere, atât in Transilvania cât şi în łara Românească şi Moldova. Neavând organe de presă proprii, care nici nu şi-ar fi putut asigura un număr suficient de cititori, domnitorii noştri şi cei care se interesau de problemele din Europa acelor vremuri căutau informaŃii necesare în gazetele străine. Nicolae Iorga adună cu grijă, în Istoria presei româneşti , numeroase ştiri care atesta atenŃia cu care era urmărită presa străină în Ńările româneşti. La începuturile ei, presa nu cuprindea numai subiecte cu

caracter strict literar; ea a fost în aceea perioadă o presă culturală şi politică, cu un spectru larg, cum ar fi: istoria, filosofia, economia, medicina, arta, literatura, filologia, etc.

Procesul evoluŃiei stilului publicistic românesc poate fi structurat in cinci perioade:

1.1829-1860 2.1860-1900 3.1900-1947 4.1947-1989 5.1990 – prezent

Cele cinci perioade de afirmare şi de dezvoltare a stilului publicistic trebuie puse in relaŃie directă cu evoluŃia sistemelor politice si juridice, acestea determinând, de regulă, relaŃiile dintre presă şi putere. Acest criteriu general de periodizare trebuie să aibă în vedere şi alte elemente care Ńin seamă de evoluŃia societăŃii, în toate structurile ei: existenŃa unor cititorii instruiŃi, interesaŃi de viaŃa publică, gradul de dezvoltare a tehnologiei de imprimare şi de transmitere a informaŃiei capătă în lumea modernă, o pondere tot mai mare, care imprima stilului publicistic schimbări rapide şi spectaculoase. Fiecare perioadă marchează în general, un anumit stadiu de afirmare şi de perfecŃionare a stilului gazetăresc.

O dată cu apariŃia "Daciei literare" (1840), asistăm la o specializare a presei, prin editarea primelor reviste literare, care erau fondate şi conduse de reputaŃi scriitori şi oameni de cultură: "Dacia literară", sub îndrumarea lui Mihail Kogălniceanu, “România literară" (Iasi,1855), condusă de V.Alecsandri, “Convorbiri literare" (Iaşi,1867-1944), revistă fondată de Societatea Junimea şi condusă de Titu Maiorescu, "Tribuna" (Sibiu,1884), editată de I. Slavici.

Stilul publicistic (gazetăresc) s-a instituit pe baza normelor limbii literare, fiind un stil de esenŃă modernă, şi cuprinde în sfera sa o gamă de mijloace şi forme de comunicare orale şi scrise, care servesc la informarea publicului în calitatea sa de receptor, asupra celor mai diverse evenimente cotidiene din viaŃa socială, politică, economică, culturală, ştiinŃifică, artistică, sportivă etc. Îndeplinind astfel funcŃia de mediatizare, dar şi de influenŃare a opiniei publice, textele publicistice prezintă trasaturi specifice care decurg din necesitatea unei informări rapide, exacte, expresive şi convingătoare, dinamice, deschisă înnoirilor, dar păstrând în general, un echilibru între tradiŃie şi inovaŃie.

Noutatea şi actualitatea au reprezentat, mai ales în prima etapă de evoluŃie a stilului publicistic, o latură esenŃială a activităŃilor gazetăreşti. Cultivarea cu precădere a ştirilor, în prima fază din evoluŃie, a determinat formarea terminologiei profesionale de specialitate, înlesnind stabilirea unor unităŃi frazeologice specifice. Formulările sunt alcătuite în aşa fel încât să câştige încrederea cititorului, solicitat mai puternic de cuvintele cu sensuri figurate sau de epitetul revelator: cercurile prea informate, circulă ştirea, o nuvelă circulă de câteva zile în public, din toate părŃile zboară ştirile, izvoare autentice, izvoare cu totul sigure, persoane vrednice de credinŃă.

O serie de formulări se referă la evenimentul cuprins în ştirea respectivă, la opiniile cititorilor sau la modul de prezentare a faptelor: cursul evenimentelor, cursul întâmplărilor, în cursul serioaselor întâmplări politice, multă sau puŃină gravitate a evenimentelor, a pricinuit cel mai viu entuziasm, ca dovadă a interesului viu, ce vie impresie va fi făcut acest decret, a pricinuit aici o profundă senzaŃie, împărtăşim opinia, opinia jurnalelor.

Tot în această etapă de dezvoltare a stilului publicistic, paralel cu fixarea terminologiei şi a frazeologiei specifice ştirilor, încep să fie folosite, din ce în ce mai stăruitor, o serie de epitete care oglindesc o preferinŃă vădită pentru senzaŃional.

Stilul publicistic al limbii noastre a luat fiinŃă în secolul al XIX-lea, în paginile gazetelor, iar procesul de diferenŃiere a elementelor sale specifice se încheia în jurul anului 1860. El se deosebea de alte varietăŃi ale limbii printr-o terminologie specifică. Este vorba in special de terminologia politică şi de prezenta masivă a neologismelor în general. ContribuŃia presei româneşti la dezvoltarea şi modernizarea limbii române literare priveşte îmbogăŃirea vocabularului cu cuvinte cerute de dezvoltarea ştiinŃelor, tehnicii şi culturii şi stabilirea unor norme fonetice şi gramatice unice.

Presa românească cu un profil foarte variat, mai ales în primele ei decenii de existenŃă, a fost un factor important în modernizarea lexicului limbii literare. Unul din aspectele cele mai izbitoare pe care îl prezintă coloanele gazetelor româneşti din această perioadă îl oferă numeroasele neologisme, din cele mai diverse sectoare. De asemenea, presa devine, chiar de la primele ei manifestări, un factor important de difuzare a împrumuturilor recente şi de izolare a elementelor vechi din stilul administrativ. Lupta dintre elementele vechi şi cele noi, în fonetică şi gramatică, precum şi lupta dintre elementele regionale pentru impunea unei singure variante fonetice ca literară, se desfăşoară, în forme mai vii sau mai ascunse, dar în mod permanent, în paginile gazetelor româneşti din prima jumătate a secolului trecut. Important este aportul pozitiv al presei din secolul trecut , pe planuri din cele mai diverse, la dezvoltarea limbii române literare. Rolul ei in îmbogăŃirea şi unificarea limbii române literare nu mai poate fi contestat astăzi. Aproape toată terminologia noastră politică s-a fixat şi s-a difuzat prin intermediul presei din secolul al XIX-lea, chiar dacă unii din aceşti termeni au o istorie mai veche şi vor suferi profunde modificări semantice în epocile următoare. Adaptarea acestor termeni este, de cele mai multe ori, corectă fiind întrebuinŃaŃi, încă din momentele pătrunderii lor în presă. Acelaşi rol enorm 1-ajucat presa nu atât în formarea terminologiei ştiinŃifice, pentru că existau în această privinŃă manuale mai vechi, cât in difuzarea şi explicarea acestor termeni pe înŃelesul cititorului din epocă.

Presa reflectă mai bine decât orice document de epocă. text literar, ştiinŃific, administrativ sau de altă natură, frământările extraordinare care s-au petrecu în limba romană literară în secolul al XIX-lea. Ziarul este un teren propice pentru tot felul de inovaŃii cu consecinŃe profunde în numeroase cazuri, asupra evoluŃiei limbii literare în general. Presa a lucrat ca un uriaş filtru, care reŃine toate reziduurile rezultate în timpul anevoiosului proces de îmbogăŃire şi limpezire a limbii literare. Aceste calităŃi, odată câştigate, se vor răsfrânge binefăcător şi asupra limbii presei, care va continua să filtreze plasată în locurile cele mai expuse, alte elemente noi.

Între numeroasele publicaŃii care tindeau către o anumită specializare, câteva dintre ele şi-au fixat numele în istoria culturii româneşti prin contribuŃii de profunzime. Este cazul revistei "Convorbirii literare" (apărută la 1 martie 1867 până în prezent).

Revista condusă de lacob Negruzzi şi beneficiind de o substanŃială contribuŃie din partea lui Titu Maiorescu, a impus conceptul de specializare in problemele de limba, arta, literatura, filosofie, folclor, drept, morala, educaŃie si învăŃământ fiind , din punct de vedere al presei tematice un exemplu de personalitate.

Spre deosebire de perioada precedentă care anunŃase stilul ştiinŃific şi pe cel juridico-administrativ, după 1860 putem să luăm în seamă noile virtuŃi ideologice ale

mesajului de presă cum ar fi constituirea unei unităŃi frazeologice de presă cu o triplă investire: semantică, metaforică, literar artistică. De asemenea, trebuie semnalate; îmbogăŃirea terminologiilor de specialitate şi pătrunderea acestora în genurile publicistice, ca şi interferenŃa textului de presă cu textul artistic (beletristic). Acestea pun publicistica în faŃa unor inovaŃii lingvistice şi a folosirii unor modalităŃii gazetăreşti care să releve caracterul naŃional al presei şi in privinŃa limbii.

Stilul publicistic şi genurile gazetăreşti de la sfârşit de secol atestă, anumite tendinŃe care au contribuit, în primul rând, la dezvoltarea presei literare. Se cultivă acum arta, polemica-politică, socială, culturală, istorică, sociologică şi filozofică. Cronica literaturii de teatru, mai ales, dar şi cea de carte, cunosc prin Eminescu, Delavrancea şi Caragiale o amploarea deosebită.

Un gen frecvent întâlnit este medalionul literar, prezent în mai toate revistele. Se ivesc nume noi în literatură precum I. Al. Brătescu-Voineşti, I. A.

Bassarabescu, Emil Gîrleanu, Jean Bart, Gala Galaction, Mihai Sadoveanu, Tudor Arghezi, Victor Eftimiu a căror contribuŃie este însemnată în planul discuŃiilor teoretice şi în practica scrisului beletristic şi publicistic.

Cu publicişti precum cei mai înainte menŃionaŃi, cu progresele evidente făcute în genurile gazetăreşti, secolul al XX-lea avea să prefigureze vocaŃia autentică a unei gazetării româneşti diversificată în genuri şi modalităŃi stilistice, premise ale unei tot mai înalte ascensiuni, cu neînchipuit de multe foloase in evoluŃia limbii române, a celei literare cu precădere şi implicit a stilului publicistic.

Perioada interbelică se caracterizează in planul publicaŃiilor literare mai ales prin ceea ce se numeşte modernism.

Peisajul celor peste 500 de publicaŃii periodice româneşti, care apăreau înaintea primului război mondial, a cunoscut un moment de stagnare în 1916,când îşi întrerupseseră activitatea reviste cunoscute: ”Viata Romînească” la Iaşi, „Convorbiri literare” la Bucureşti. După război reapar „Literatorul”, „Luceafărul”, „Viata Romînească”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, multe altele, mai puŃin cunoscute. Aproximativ 300 de titluri de revistă literară s-au ivit in răstimpul 1918-1944, majoritatea cu o existenŃă sub doi ani, în paginile cărora s-au afirmat şcoli şi curente literare, scriitori şi concepŃii estetice noi. Dacă perioada precedentă stătuse sub semnul sămănătorismului , poporanismului şi simbolismului , deceniile 1920-1940 sunt dominate de noi curente de idei generate de câteva publicaŃii distincte.

„Zburătorul” este mesageră a curentului modernist, „Gândirea” îşi leagă numele de curentul tradiŃionalist şi ortodoxist, revista „Contemporanul” reprezintă avangardismul. Diferite alte orientări, tendinŃe şi activităŃi publicistice din presa literara interbelică se alătură sau se opun curentelor menŃionate.

Bibliografie : LuminiŃa Roşca, ProducŃia textului jurnalistic , Editura Polirom, Iaşi, 2004 (passim); Al. Andriescu, Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea, Editura Junimea, Iaşi, 1977 (passim); Al. Andriescu, Stil şi limbaj , Editura Junimea, Iaşi, 1979 (passim); Ştefan Munteanu, Vasile D. łâra, EvoluŃia structurii stilistice a limbii române literare, în Istoria limbii române literare , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, pp. 206-235.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale :

1) StabiliŃi cine sunt principalii reprezentanŃi ai celor cinci etape istorice din jurnalismul românesc.

2) Rolul jucat de revista „Convorbiri literare” unificarea limbajului din presă.

XIII. Calit ăŃile limbajului jurnalistic

Introducere în tema tratată: Capitolul CalităŃile stilului jurnalistic prezintă, din punctul de vedere al retoricii, calităŃile generale ale stilului şi pe cele particulare, individualizante pentru cerinŃele mesajului publicistic. Obiectivul lecŃiei: Realizarea, indiferent de relevanŃa (existenŃa) unui stil publicistic a caracteristicilor (calităŃilor) limbajului jurnalistic. Concepte cheie: Claritate / Precizie

Proprietate / Puritate Corectitudine

Rezumatul temei tratate: Cât priveşte stilul, acesta se manifestă printr-o serie de

calităŃi generale, apte de a-l face ilustrativ în rândul vorbitorilor, dar mai ales în texte, adică în mesajele scrise. Este unanim acceptată ideea că, pentru configurarea unui bun stil sunt necesare o seamă de atribute pe care le vom enumera succint. Astfel, intră în discuŃie următoarele proprietăŃi:

- claritatea, reprezentând formularea limpede, logică, coerentă a ideilor, gândurilor, sentimentelor

- proprietatea (utilizarea celor mai potrivite mijloace lingvistice în exprimarea ideatică, afectivă)

- corectitudinea: (respectarea normelor de exprimare) - precizia, constând în utilizarea riguroasă a mijloacelor lingvistice - puritatea (utilizarea mijloacelor lingvistice consacrate prin uzul limbii şi admise

de limba literară) Acestea trebuie să reprezinte proprietăŃi ale stilului în general şi se regăsesc şi printre atributele limbajului jurnalistic. Modalitatea lor de reprezentare este intim legată de maniera de gândire şi exprimare a fiecărui vorbitor ştiut fiind că „stilul e omul”, formulă consacrată în a închide în zona ascunsă, misterioasă, „tiparul formativ” al stilului.

Întrucât stilul publicistic îndeplineşte, pe de o parte, funcŃia de mediatizare, de largă informare asupra evenimentelor politice, sociale, economice, culturale, ştiinŃifice, etc., iar pe de alta de influenŃare a opiniei publice, alături de caracteristicile generale amintite mai sus, este necesar ca acestea să fie completate ori întărite şi de alte caracteristici, specifice stilului (limbajului ) publicistic. Între ele, se numără:

- contopirea a două tipuri de comunicare: informativă şi afectivă

- exprimarea unei atitudini, a unei tendinŃe

- mare varietate de forme a mesajelor: apel, articol, comentariu, comunicat, declaraŃie, etc.

- utilizarea unor mesaje de o foarte mare diversitate, care se apropie formal (în funcŃie de conŃinutul mesajului) de toate „tipurile” de mesaje (limbaj colocvial, ştiinŃific, ş.a.m.d.)

- prezenŃa unor clişee - mesajele (prin conŃinutul informativ ori interpretativ) reflectă constant realitatea imediată, completă de cele mai multe ori de mijloace extralingvistice: (caricatură, fotografie, scheme, tabele, infografii). Ele derivă din ceea ce ar trebui consemnat sub denumirea de funcŃii ale presei,

care se regăsesc în „textura” limbajului publicistic. Ne referim la funcŃia informativă (informaŃia trebuie să fie corecta şi stimulatoare), de antenă, prin care este menită să introducă în circuitul comunicării ceva nou, de amplificare, selecŃie (filtrarea informaŃiei), busolă (centrarea ei pe coordonatele evenimentelor) şi de mitizare.

Acestor cerinŃe decurgând din funcŃia fatică a limbajului presei, li se alătură câteva particularităŃi lingvistice:

- limbajul jurnalistic este foarte deschis inovaŃiilor - respectă, în general, normele limbii literare, iar abaterile de la normă reprezintă,

nu greşeli, ci acte de stil - foloseşte frecvent citate din surse directe şi verificate

- apelează la titluri menite a stârni interesul ( titluri şocante, formulări eliptice) - păstrează, pe faŃă ori în subsidiar, tonalităŃi polemice Selectăm în continuare pe cele mai importante dintre caracteristicile limbajului

publicistic, prezentate şi sub aspect diacronic, de Ştefan Munteanu şi I. D. łâra în Istoria limbii române literare , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, pp. 206-235.

- rolul decisiv jucat în ce priveşte „formarea” limbajului literar standard sub aspect normativ şi, ulterior, la uniformizarea şi impunerea lui.

- din perspectivă diacronică, o particularitate a stilului publicistic a constituit-o caracterul retoric al multora dintre articolele publicate în presa noastră în secolul al XIX-lea, excese temperate începând cu debutul secolului al XX-lea. Ştefan Munteanu şi I.D. łâra citează din „Românul”(1861) : „ O zicem, o dechearăm, vă acuzăm în public că numai aŃi luat mereu şi n-aŃi dat niciodată, voi, veliŃi boieri regulamentari, şi spuneŃi, de puteŃi, când, cui, şi cât a dat fiecare dintre voi din averea personală pentru lucrul public”.

- utilizarea riguroasă (actualmente) a normelor gramaticale impuse prin limbajul literar standard.

- tendinŃa de a evita conservatorismul normelor literare prin combinări semantice de tip novator.

- stilul publicistic joacă rolul de „ferment” cu privire la inovaŃiile din limbaj. - contribuie la înŃelegerea şi încetăŃenirea unor termeni de specialitate, prin

explicarea lor. - în această epocă, genurile jurnalistice ale presei tind să creeze variante proprii

ale limbajului utilizat , în funcŃie de scopurile comunicării, altfel spus, de aria tematică abordată. Însă, natura competiŃională a economiei de piaŃă, care agită şi viaŃa presei, a determinat o reconfigurare stilistică a mesajelor despre realitate. Faptele prezentate dobândesc înfăŃişarea unui tablou original cu orice preŃ.

- în presa cotidiană, stilului publicistic îi sunt specifice anumite procedee menite să suscite curiozitatea cititorului. Aceste mijloace devin în mod curent expresia

senzaŃionalului. Formulele gazetăreşti sugerând panica, surpriza ori îngrijorarea sunt însoŃite de adjective ca de pildă excepŃional, fenomenal, formidabil, senzaŃional, sublim.

- din multitudinea deconcertantă a ştirilor, jurnaliştii selectează zilnic pe cele mai emoŃionale, fiindcă au priză la public. Atunci când ştirea nu s-a „născut” cu aceste calităŃi, apar în revers, abuzurile de natură stilistică, fiind folosite cuvinte cu potenŃial emoŃional, fapt care duce la forjarea informaŃiei prin „încălzirea“ lingvistică la temperaturi înalte. Rezultă de aici abuzul de superlative (adică de epitete). În fine, o caracteristică a stilului jurnalistic o constituie şi paradoxul că acesta nu mizează pe omogenitate, factor esenŃial în definirea oricărui stil. Gh. Bulgăr este de părere că „stilul publicistic prezintă, într-o sinteză mereu adaptată la nevoile informaŃiei cotidiene, noutate terminologică şi construcŃii dense, adesea eliptice, discontinue, care pot alterna cu expresia evocatoare poetică, cu formula familiară, ori cu structura degajată a contextului. Din cauza grabei, supravegherea stilului şi claritatea chiar a construcŃiilor uneori suferă; de aceea, epitetul «publicistic» este astăzi uşor peiorativ, voind să indice un stil aproximativ, puŃin îngrijit”.

Bibliografie : Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere în stilistică: pp. 226-262); Rodica Zafiu, Diversitatea stilistică în româna actuală, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 2001 (passim)

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale : 1) Rolul jucat de presă şi jurnalişti în edificarea limbii române literare. 2) ParticularităŃile limbajului jurnalistic. Exemplificări.

XIV. Limbajul jurnalistic şi genurile presei. SpecificităŃi de canal

Introducere în tema tratată: Capitolul Limbajul jurnalistic şi genurile presei. SpecificităŃi de canal conŃine informaŃii privitoare la adecvarea limbajului publicistic în raport cu genurile jurnalistice abordate şi cu tipul de canal mediatic întrebuinŃat în difuzarea mesajelor. Obiectivul lecŃiei Enumerarea modalităŃilor de utilizare a textului jurnalistic; realizarea unui tablou sinoptic care să conŃină genurile jurnalistice. Concepte cheie: Ştire

Editorial Articol Interviu Reportaj Talk-show Reclamă Spot (publicitar)

Rezumatul temei tratate: În perimetrul limbajului jurnalistic sunt decelabile unele aspecte cu valoare distinctivă, generată fie de genul jurnalistic, fie de canalul mediatic: pe suport clasic (de hârtie), audio, video, mutimedia şi transmedia.

Paleta varietăŃilor stilistice este îmbogăŃită şi de existenŃa textelor interdisciplinare (de graniŃă)cu genuri aparŃinând altor varietăŃi de stiluri, îndeosebi cel literar-artistic, dar şi cu stiluri funcŃionale. Într-o asemenea poziŃie se află cronica, grupajul cu caracter ştiinŃific, pamfletul, parodia, texte cu aplicaŃie juridică sau de popularizare a ştiinŃei, interviurile, reportajele şi anunŃurile publicitare (reclama), desigur fiecare dintre ele în proporŃii diferite. În ziare, ca şi în emisiunile informative de la radio şi tv. îşi fac loc cele mai importante evenimente ale zilei, cu alte cuvinte o întreagă lume cuprinsa şi redată printr-o varietate de mijloace jurnalistice, de la informaŃiile curente cotidiene (schimbarea rutei mijloacelor de transport, preŃul diferitelor produse, campanii de vaccinare, obiective cultural-artistice nou apărute, informaŃii meteo, dispariŃii, necrologuri, aniversări), la ştiri interne sau externe, din lumea politică, financiară, sportivă, culturală, la editoriale şi mică ori mare publicitate, articole de scandal ori cu conŃinut senzaŃional şi până la evocări, anchete, comemorări sau comunicate de presă. Acest tablou, deşi incomplet, este mărturia varietăŃii şi, în acelaşi timp, a densităŃii şi bogăŃiei de teme reprezentând ceea ce interesează la un moment dat societatea şi pe membrii ei. Devine limpede că tot ceea ce poate deştepta un ecou în mintea şi sufletul omului constituie subiect pentru jurnalist, cum iarăşi devine clar că enorma diversitate a subiectelor tratate nu poate produce fenomenul de coagulare la nivelul stilului, ci al ideilor (temelor, mesajelor) reconstruite ca simboluri şi stereotipuri. De aceea, este preferabil să vorbim despre un limbaj al jurnalismului în loc de un stil jurnalistic.

Sub acest aspect, prezentăm, pentru început, perimetrul spaŃial al mesajelor publicistice, reprezentat de ziare şi reviste, de radio şi televiziune, iar mai nou de mediul virtual. Acestea sunt „locuri” în care se întâlnesc (tipăresc sau prezintă) ştiri şi informaŃii actuale din toate domeniile de activitate. Astăzi numărul acestor locaŃii este foarte mare. Unele s-au specializat pe anumite domenii (tehnice, medicale modă, alimentaŃie călătorii, etc) altele prezintă evenimente cotidiene din toate mediile sociale. De obicei, conŃin generice prin care se anunŃă tematica; subiectul unor articole, titluri; subtitluri, care pun în evidenŃă, de obicei, ideile principale din conŃinutul propriu-zis. Folosesc o gamă largă de elemente grafice, sonore sau de imagine realizând un hipertext.

Concret, limbajul jurnalistic centrează informaŃia pe direcŃia următoarelor formate sau genuri jurnalistice, care îi influenŃează semnificativ turnura mesajului:

- ştirea, text cu caracter informativ, redus, de obicei, la o singură propoziŃie sau la o frază simplă, prin care se comunică informaŃii esenŃiale legate de un fapt sau de un eveniment de strictă actualitate informaŃia.

- ştirea dezvoltată, text informativ care comunică, pe lângă esenŃa faptelor, unele detalii, cu scopul de a întregi conŃinutul mesajului transmis.

- grupajul de ştiri , realizat din mai multe texte informative, legate între ele prin anumite atribute. Este alcătuit din cel puŃin trei texte, fiecare comunicând câte o ştire. Mesajul transmis se referă la un domeniu de activitate sau la domenii diferite şi pot fdi cuprinse informaŃii din activitatea internă sau externă. InformaŃiile se pot transmite la radio, televiziune dar şi în presa scrisă. Aportul „stilistic” al celor trei e neutru, impersonal

- editorialul, articol de fond, scris de o personalitate (formator de opinii) şi care indică totodată punctul oficial al publicaŃiei în chestiunea dezbătută. Ca gen aparŃinând jurnalismului de opinie, editorialul este ilustrativ în ce priveşte calitaŃile generale ale stilului.

- articolul de ziar (revistă), este o compoziŃie cu caracter publicistic, un text în care se tratează probleme ale actualităŃii imediate sau de interes actual destinate publicului larg şi concepute a fi difuzate prin intermediul sistemului de informare a maselor. În text apar elemente specifice limbajului publicistic.

- interviul consemnează convorbirea dintre o personalitate a vieŃii culturale, politico, artistice etc., şi un reporter (ziarist) cu privire la unele probleme de specialitate. Constă într-o convorbire în care un reporter pune întrebări unei personalităŃi, în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presa sau a difuzării lor la radio şi televiziune. Este un text informativ pentru că prin intermediul lui se comunică informaŃii unor cititori de ziar sau revistă, ori auditorilor de radio şi telespectatorilor. Este o varietate a stilului publicistic.

- reportajul, informează asupra unor situaŃii, evenimente de interes general sau ocazional, realităŃi geografice, economice etc., culese de la faŃa locului. Calitatea de martor (ocular) dă dreptul jurnalistului să se abată de la stilul impersonal şi rece, la cel al efectelor literar-artistice, capabile să recompună emoŃional faptele. Este o specie publicistică de graniŃă apelând adesea la modalităŃi literare de expresie.

- cronica consemnează şi comentează evenimente actuale, politice, sociale, culturale, ştiinŃifice, interne sau externe. Cronica poate fi: dramatică, muzicală, plastică, sportivă etc.

- nota de lectură conŃine însemnări, observaŃii critice, informaŃii, plecându-se de la diferite aspecte ale mediului social, cultural, sportiv, economic etc.

- foiletonul relatează, într-un limbaj viu şi colorat, fapte concrete de viaŃă, structurate prin intervenŃia imaginaŃiei, urmărind de cele mai multe ori o finalitate satirică. Ocupă un loc intermediar, între articolul de ziar şi scrierea beletristică.

masa rotundă, (dezbaterea) este un tip de dialog în grup, discuŃie pe o anumită temă, la care participă mai mulŃi vorbitori, ale căror opinii nu coincid. DiscuŃiile sunt conduse de un moderator, în faŃa unei asistenŃe, fie ca aceasta se află într-o sală, fie ca ea este presupusă ca asistând la transmisia prin radio sau de televiziune.

talk-show-ul este dezbatere televizată, cu caracter, de obicei, polemic. Publicul poate participa la emisiune, exprimându-şi opiniile şi sugestiile prin intermediul telefonului. Cel care mijloceşte participarea la dialog este moderat Dacă adăugăm că mesajele (textele) redau, cum s-a mai spus, realitatea imediată şi sunt adesea însoŃite de adesea de mijloace extralingvistice (fotografii, caricaturi, hărŃi, tabele statistice, diagrame) vom putea trage concluzia că textele publicistice, prin limbajul la care fac apel se caracterizează printr-un grad sporit de accesibilitate, prin transparenŃă şi determină pe cale persuasivă anumite atitudini comportamentale. Acestui fenomen îi aparŃin alte „compoziŃii” specifice limbajului publicistic

- afişul publicitar este o înştiinŃare, de obicei, tipărită (uneori desenată), expusă public, cuprinzând anumite informaŃii despre viaŃa politică, sportivă, culturală etc. Mesajul transmis prin intermediul afişului trebuie să ofere informaŃii asupra evenimentului respectiv. Să precizeze ziua, locul şi ora desfăşurării lui, precum şi condiŃiile de participare. Astfel de informaŃii se expun în spaŃii special amenajate pentru

acest scop

- reclama, întâlnită în tipărituri, radio, televiziune, cinematograf urmăreşte, pe calea publicităŃii, surescitarea, câştigarea interesului publicului pentru cumpărarea anumitor mărfuri, pentru un spectacol, pentru folosirea de servicii fie un articol dintr-o publicaŃie, afiş, prospect etc. prin care se înfăptuieşte reclama. Reclamele se compun din: elemente vizuale, auditive, cinetice etc., având la bază un text scurt şi convingător.

- anunŃul publicitar este un text informativ cu un mesaj foarte scurt, aproape telegrafic, prin care se anunŃă fapte diverse

- spotul publicitar este un anunŃ scurt, prezent la tv, radio etc. Rezultă că pentru a-şi îndeplini funcŃia mediatizantă, stilul publicistic întrebuinŃează toate mijloacele de contactare emoŃională a publicului, de la cuvânt până la imagine. Şi, cu toate acestea, textul publicistic continuă să fie privit drept o variantă a textului nonliterar. În urma evoluŃiei tehnologice, oamenii au reuşit să comprime spaŃiul şi timpul, aducând informaŃia cotidiană la ceea ce s-ar putea numi timp real. Totodată, modalităŃile de comunicare mass-media au privilegiat conversia textului în mesaj vorbit (radio şi tv), făcând sa apară primele clivaje între aspectul grafic şi aspectul oral al comunicării mediatice.

Fără a insista asupra numeroaselor chestiuni ivite ca urmare a schimbării raportului, se constată că mediul virtual, denumit multimedia, la care se adaugă forma sa cea mai recentă transmedia, au produs o bulversare de proporŃii a formatelor limbajului presei, pe de o parte la nivel grafic din cauza incompatibilităŃii grafice dintre alfabetele limbilor internaŃionale şi cel al limbii române, iar pe de alta, din cauza pătrunderii în comunicarea directă şi nemijlocită a unui număr impresionant ca mărime, de noi participanŃi la dialogul planetar, aflat până nu de mult în stăpânirea mass-media, iar acum pus la dispoziŃia persoanelor celor mai întreprinzătoare. Se produc, cu mare rapiditate, mutaŃii ale căror consecinŃe pot fi deocamdată bănuite, nu însă prevăzute.

Bibliografie : Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere în stilistică: pp. 246-262); Rodica Zafiu, Diversitatea stilistică în româna actuală, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 2001 (passim) Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale :

1) ArătaŃi care sunt specificităŃile jurnalismului audio în comparaŃie cu cel din presa scrisă.

2) Ce distincŃii trebuie operate între jurnalismul de opinie şi cel de informare ? 3) ArătaŃi care sunt, din punct de vedere stilistic, calităŃile jurnalismului

contemporan.

AplicaŃii: Teste pentru autoevaluare la tema tratată 1. Studiul limbajului jurnalistic intră în sfera de investigaŃie a : a) lingviştilor

b) sociologilor c) psihologilor d) informaticienilor e) opiniile tuturor acestor specialişti ajută la înŃelegerea şi configurarea limbajului jurnalistic. 2. Limbajul jurnalistic ilustrează: a) cerinŃele limbii române literare b) reglementările limbajului vorbit (popular) c) toate aspectele limbajului ştiinŃific d) nici una dintre opŃiuni nu e corectă 3. Prin limbaj (în general) se înŃelege: a) organizarea limbii în sistem (organizare de tip abstract) b) facultatea oamenilor de a vorbi c) ambele variante sunt corecte d) nici una dintre opŃiuni nu e corectă 4. Lingvistica modernă defineşte limba drept : a) un cod sau un ansamblu de coduri folosite spre a transmite o anumită cantitate de informaŃie oamenilor b) capacitate de invenŃie a vorbitorilor de a inova în cadrul unei "moşteniri” (limbajul) primite de la înaintaşi. c) ambele variante sunt corecte d) nici una dintre opŃiuni nu e corectă 5. Cine este autorul lucrării Cours de lingvistique générale, care a revoluŃionat studiul limbajului ? a) Antoine Meillet; b) Noam Chomsky c) Ferdinand de Saussure d) nici una dintre opŃiuni nu e corectă 6. În viziunea autorului lucrării Cours de lingvistique générale, limbajul este prezentat sub urmatoarele aspecte: a) limba (langue) şi vorbirea (parole) b) limba (langue) şi vorbirea (parole) şi norma c) nici una dintre opŃiuni nu e corectă 7. În viziunea autorului lucrării Cours de lingvistique générale, limba(langue) conŃine: a) sistemul b) funcŃiunea c) nici una dintre opŃiuni nu e corectă 8. În viziunea autorului lucrării Cours de lingvistique générale, vorbirea (parole) se referă la: a) sistem b) funcŃiune

c) nici una dintre opŃiuni nu e corectă 9. Care dintre aspectele langue (limba) şi parole (vorbirea) nu prezintă interes pentru lingvişti ? a) langue (limba privită sincronic; sistemul gramatical) b) parole (vorbirea, ca fenomen diacronic) 10. Aspectul parole se concretizează prin: a) vorbire b) scriere c) vorbire şi scriere utilizând semne grafice în conformitate cu seturile de reguli (fonetice, morfologice şi sintactice) ale limbii române d) nici una dintre opŃiuni nu e corectă. 11. Cum se numeşte domeniul de aplicaŃie al cercetărilor asupra limbajului vorbit / scris din componenta parole a limbajului? a) estetică b) stilistică c) poetică d) retorică 12. Atunci când ne referim la fenomenele stilistice trebuie să ne concentrăm asupra aspectelor limbajului din perspectivă: a) diacronică b) sincronă c) ambele soluŃii sunt corecte d) nici una dintre opŃiuni nu e corectă 13. Analiza limbajului din punct de vedere al funcŃiunii sale necesită un aport de cunoştinŃe din partea altor domenii de cunoaştere ? a) da b) nu 14. Limbajul privit funcŃional este influenŃat de: a) mediul geografic b) mediul socio-cultural c) ambele variante sunt corecte d) nici una dintre opŃiuni nu e corectă 15. În cadrul stilurilor funcŃionale ale limbii române, unii specialişti contestă: a) stilul ştiinŃific b) stilul administrativ- juridic c) stilul publicistic 16. Stilul publicistic a jucat un rol determinant în ce priveşte formarea: a) limbii române literare

b) conservarea cuvintelor vechi (arhaismelor) c) redarea constantă în texte a regionalismelor 17. Ce se înŃelege prin limba română literară ? a) aspectul cel mai îngrijit (normat) al limbii noastre b) aspectul vorbit al limbii române 18. În ce format se manifestă limba română literară ? a) sub formă de text scris b) sub formă de enunŃ (text) vorbit 19. Stilul publicistic joacă rolul de “ferment” cu privire la: a) inovaŃiile din limbaj b) stoparea oricăror inovaŃii în limbaj 20. Stilul publicistic contribuie la : a) înŃelegerea şi încetăŃenirea unor termeni de specialitate prin explicarea lor b) dezvoltarea autonomă a celorlaltor stiluri (administrativ-juridic, ştiinŃific, al literaturii artistice) 21. Stilului publicistic îi sunt specifice anumite procedee menite să: a) conserve mentalităŃile tradiŃionale ale cititorilor b) suscite curiozitatea cititorilor 22. Formulele gazetăreşti sugerând panică, surpriza ori îngrijorarea sunt însoŃite de : a) pronume b) numerale c) adjective 23. Sub care dintre denumirile metaforice de mai jos era consacrat stilul presei dinainte de 1990 (aşa numită presă comunistă) ? a) limba de lemn b) limba de pământ c) limba de catifea d) limba de cenuşă 24. Ce semnificaŃie avea metafora respectivă ? a) stil solemn şi plin de clişee la nivelul expresiei b) stil aforistic c) stil patetic 25. Care dintre următorii lingvişti neagă existenŃa stilului publicistic ? a) Gh. Bolocan b) Ion Coteanu c) Boris Cazacu

26. Cine este autorul cărŃii ProducŃia textului jurnalistic (2004) ? a) LuminiŃa Roşca b) Rodica Zafiu c) Cristian Florin Popescu 27. Ce anume caracterizează limbajul presei de tip evenimenŃail ? a) utilizarea de superlative b) excesul de termeni ştiinŃifici c) frecvenŃa sporită a paronimelor 28. În limbajul presei contemporane se fac simŃite influenŃe neologice din limba; a) italiană b) engleză c) franceză 29 Cine este autorul cărŃii Diversitatea stilistică în româna actuală (1989) ? a) LuminiŃa Roşca b) Rodica Zafiu c) Cristian Florin Popescu 30. Jurnalistul trebuie să scrie: a) pe înŃelesul tuturor b) pentru cei mai instruiŃi membri ai societăŃii c) cât mai personal cu putinŃă Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare 1. Răspuns corect: e 2. Răspuns corect: a 3. Răspuns corect: c 4. Răspuns corect: a 5. Răspuns corect: c 6. Răspuns corect: a 7. Răspuns corect: a 8. Răspuns corect: b 9. Răspuns corect: b 10. Răspuns corect: c 11. Răspuns corect: b 12. Răspuns corect: a 13. Răspuns corect: a 14. Răspuns corect: c 15. Răspuns corect: c 16. Răspuns corect: a 17. Răspuns corect: a 18. Răspuns corect: a

19. Răspuns corect: a 20. Răspuns corect: a 21. Răspuns corect: b 22. Răspuns corect: c 23. Răspuns corect: a 24. Răspuns corect: a 25. Răspuns corect: b 26. Răspuns corect: a 27. Răspuns corect: a 28. Răspuns corect: b 29. Răspuns corect: b 30. Răspuns corect: a