Stefan Baciu

Café de la paix

Paianjeni grasi atarna de peretesi-s halbale de praf si lacrimi plinemari lipitori se catara pe gheteliliecii chitaie în violine

schelete sed pe scaune si fotoliisi Stan Palanka scuipa sprit cu sangepe mese 'ntinse sunt lintoliiun piccol langa casa plange

guzgani adorm în bateriisi în cafele muste mor cu miaguri fără dinti indruga poeziipe Cale gazii-aprind faclia

apoi porneste cafeneaua toutaîn ritm lent spre cimitir pe deal

prin ploi, prin ger, prin noapte si prin zloatasi Moartea'nchide usa : "Tal!"

II.

Un pahar cu lapte s'a prefacutîn foaia de hartiepe care ingerul Malagambistîmi dicteaza poemul acestadin trecutintr'o cafeneacade nu mai existadecât în amintirea mea;toti clientii au plecatla pensie, în spitale, la cimitir, la Canalnumai mesele susotescnumai scaunele miscaurechile de plusca niste caini de vanatoare obositi"Chelner, chelner", am inceput să strigsi dintr'o data a venitpe-o,tava purtata de alizeecafea cu soapte.