DUNĂREA DE JOS GALAŢI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ŞTIINŢE UMANISTE, ECONOMICE ŞI

INGINEREŞTI

Specialitatea: Relaţii internaţionale şi cooperare transfrontalieră

Referat

Tema: VALORILE ŞI OBIECTIVELE UNIUNII EUROPENE

Verificat: Ion GUCEAC

Efectuat: Cristina BACIU

Cahul – 2014

Cuprins:

1.VALORILE ŞI OBIECTIVELE UNIUNII EUROPENE.....................................3

1.1.Principalele obiective ale Uniunii Europene………………………………………..………...3

1.2. Procesul de extindere a UE…………………………………………….……………………..4

1.2.1.Un buget pentru realizarea obiectivelor politice………………………………………….…4

1.2.2.Bugetul ca instrument de schimbare a priorităţilor………………………………………….6

1.2.3.Structura bugetului, precum şi dimensiunea acestuia, au cunoscut o evoluţie continuă……6

1.3.Strategia Europa 2020................................................................................................................8

1.4.Valorile Uniunii Europene.......................................................................................................11

CONCLUZII ................................................................................................................................14

Referinţe bibliografice ..................................................................................................................15

2

1. VALORILE ŞI OBIECTIVELE UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeana este o familie de ţări europene democratice, care s-au angajat sa

colaboreze pentru pace şi prosperitate. Nu este nici pe departe un stat care ar avea menirea de a

înlocui statele existente. Statele membre au pus bazele unor instituţii comune cărora le-au

delegat parţial autoritatea astfel încît hotărîrile privind aspectele specifice de interes comun să

poată fi luate în mod democratic la nivel european. Această alocare de autoritate mai este

denumită şi "integrare europeană". Uniunea Europeana este un proiect pe termen lung, al cărui

rezultat este constituirea continentului Europa într-o familie a tuturor ţărilor democratice decise,

pe baza vointei lor, să mearga pe un drum comun către o lume mai dreaptă şi mai sigură 1.

1.1. Principalele obiective ale Uniunii Europene

Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor sale. 

- Uniunea ofera cetăţenelor şi cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, fără

frontiere interne, precum şi o piaţă unică unde concurenţa este liberă şi nedistorsionată (piaţa

unică a fost instituită în 1993, iar moneda unică a fost lansată în 1999). 

- Uniunea acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, bazată pe o creştere economică

echilibrată, pe o economie socială de piaţă, foarte competitivă, vizînd ocuparea deplină a forţei

de muncă şi progresul social şi un înalt nivel de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. 

- Uniunea promovează progresul ştiinţific şi tehnic. Combate excluderea socială şi discriminările

şi promoveaza justiţia şi protecţia socială, egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între

generaţii şi protecţia drepturilor copilului. Promovează coeziunea economică, socială şi

teritorială, precum şi solidaritatea între statele membre. Uniunea respectă bogăţia diversităţii sale

culturale şi lingvistice şi veghează la păstrarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural european. 

- Uniunea are grija de existenţa şi consolidarea dreptului comunitar european (reprezentat de

corpul legislaţiei adoptate de către instituţiile europene, împreună cu tratatele fondatoare); 

În relaţiile cu restul lumii, Uniunea afirmă şi promoveaza valorile şi interesele sale.Contribuie la

pacea, la securitatea, la dezvoltarea durabila a planetei, la solidaritatea şi respectul reciproc între

popoare, la comertul liber şi echitabil, la eliminarea sărăciei şi la protectia drepturilor omului, în

mod special ale copilului, precum şi la respectarea strictă şi la dezvoltarea dreptului

international, la respectarea principiilor Cartei Naţiunilor Unite 2.

1. http://www.cjdolj.ro/prezentareue.html

2. Munteanu R., DREPT EUROPEAN, Evoluţie – Instituţie – Ordine juridică, Bucureşti,1996.

3

1.2. Procesul de extindere a UE

Uniunea Europeana a fost creată de şase state fondatoare în 1952 (Belgia, Germania,

Franta, Italia, Luxemburg şi Olanda). În timp au avut loc şase valuri de aderare (1973:

Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria,

Finlanda şi Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia,

Slovenia şi Ungaria; 2007: România şi Bulgaria).

UE are de la 1 iulie 2013, 28 de state membre (Croaţia). De asemenea s-au început şi

negocierile cu alte state: Islanda, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Turcia şi Albania.

Cele 28 de state membre formează împreună un spaţiu de peste 4 milioane km2, cu o

populaţie totală de peste 500 milioane de locuitori.

Pentru a adera la Uniunea Europeană, un stat trebuie să îndeplinească anumite condiţii

economice şi politice cunoscute în general drept „Criteriile de la Copenhaga”:

- stabilitatea instituţiilor ce garantează democraţia, statul de drept, drepturile omului şi

protecţia minorităţilor;

- existenţa unei economii de piaţă funcţionale şi capacitatea de a face faţă presiunii

concurenţiale şi forţelor pieţii din Uniunea Europeană;

- capacitatea de asumare a obligaţiilor de stat membru, inclusiv cele privind aderarea la

obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.

De asemenea, conform Acordului European fiecare stat membru al UE, precum şi

Parlamentul trebuie să fie de acord cu orice nouă aderare 3.

1.2.1. Un buget pentru realizarea obiectivelor politice

Bugetul UE este adesea înţeles greşit. Important ca valoare absolută (peste 100 de miliarde

de euro pe an), acesta este redus cînd este exprimat ca procentaj din cheltuielile publice totale ale

UE (sub 2½%). Bugetul a provocat crize politice periodice, însă a funcţionat totodată ca vector

de stabilitate pentru dezvoltarea UE, conceput sub forma unor cadre financiare succesive

începând cu anii 1980. În această perioadă, bugetul a crescut în termeni reali, însă mărimea lui în

raport cu VNB a scăzut, în pofida extinderii Uniunii şi a asumării de noi responsabilităţi politice.

3. http://www.adrnordest.ro/index.php?page=ROMANIA_EU_OBJECTIVES

4

Bugetul s-a dovedit a fi un instrument esenţial în realizarea obiectivelor politice ale UE.

Acesta reprezintă o investiţie pentru obiectivele viitoare ale Europei, iar cetăţenii aşteaptă şi

merită cel mai bun randament posibil al acestei investiţii. Acest lucru implică asigurarea faptului

că bugetul este orientat pentru a realiza efectul optim, gestionat la cele mai înalte standarde şi că

reuşeşte să aducă îmbunătăţiri concrete vieţii de zi cu zi a cetăţenilor. Aceasta înseamnă un buget

care poate fi schimbat pentru a reflecta schimbarea priorităţilor şi pentru a însoţi procesul de

integrare europeană în evoluţia acestuia.

Cheltuielile UE trebuie să fie coerente cu celelalte acţiuni menite să realizeze agenda

politică europeană şi să se înscrie în rîndul instrumentelor alternative disponibile, precum

legislaţia, înlăturarea obstacolelor de reglementare, influenţarea cheltuielilor naţionale,

coordonarea politicilor sau schimburile de idei, de cele mai bune practici şi de evaluări reciproce.

Nu toate politicile necesită cheltuieli de la bugetul UE, în afara costurilor administrative de bază.

Politici de bază, precum comerţul şi concurenţa, îşi realizează obiectivele folosind instrumente

diferite şi sunt de o importanţă minoră, sau nu prezintă nicio importanţă pentru revizuirea

cadrului financiar multianual. În cazul altor domenii politice, precum politica de coeziune sau

mobilitatea studenţilor, dezvoltarea resurselor financiare este primordială în realizarea

obiectivelor acestora.

Sprijinul financiar generat de politicile UE se poate prezenta sub diferite forme şi poate

recurge la diverse surse, inclusiv împrumuturi şi garanţii de împrumut provenind de la Banca

Europeană de Investiţii sau, în cazurile de cofinanţare, de la bugetele statelor membre, precum şi

5

fonduri private în cadrul parteneriatului între sectorul public şi cel privat. În momentul în care s-

a recurs la bugetul UE, acesta a trebuit să se dovedească cel mai eficient şi mai echitabil

instrument pentru obţinerea de rezultate.

1.2.2. Bugetul ca instrument de schimbare a priorităţilor

Politicile UE au cunoscut schimbări enorme în cursul ultimelor decade, iar bugetul a

încercat atât să promoveze, cât şi să reflecte această evoluţie.

Bugetul UE a reflectat etapele esenţiale ale integrării europene. Evoluţii precum piaţa

unică, extinderea, dezvoltarea unei viziuni globale asupra Europei, au necesitat, de fiecare dată,

schimbarea configuraţiei cheltuielilor Uniunii Europene. Anul 2008 va deschide o nouă etapă în

această evoluţie avînd în vedere că, pentru prima dată, politicile care urmăresc în special

creşterea economică şi locurile de muncă vor absorbi cea mai mare parte a bugetului UE.

Profilul cheltuielilor Uniunii Europene s-a schimbat în mod considerabil de-a lungul

timpului: în mod tradiţional, cea mai mare parte a bugetului UE a fost concentrată pe un număr

relativ mic de domenii politice. Totuşi, atît în cadrul, cît şi în afara acestor domenii, priorităţile în

materie de cheltuieli şi obiectivele politice urmărite au evoluat. Reforma bugetului se loveşte

mereu de un conservatorism intrinsec. În ciuda faptului că reforma reprezintă o provocare pe

plan politic, a existat posibilitatea producerii de schimbări şi reorientări semnificative, deşi

răspunsul a venit uneori cu întîrziere 4.

1.2.3. Structura bugetului, precum şi dimensiunea acestuia, au cunoscut o evoluţie

continuă:

La începutul procesului de integrare, fiecare dintre cele trei Comunităţi Europene dispunea

de un buget specific. Primul buget al Comunităţii Economice Europene (CEE) a fost foarte

redus, acoperind exclusiv cheltuielile administrative. Bugetul general din 2007 este în special un

buget de funcţionare, autorizând credite de plată în valoare de 115,5 miliarde euro destinate

creşterii durabile, conservării resurselor naturale, cetăţeniei, libertăţii, securităţii şi justiţiei,

precum şi acţiunii externe a Uniunii.

În 1965, plăţile pentru politica agricolă comună (PAC) absorbeau 35,7% din buget şi au

crescut până la 70,8% în 1985. În primul an din cadrul financiar 1988-1992, cheltuielile pentru

PAC reprezentau în continuare 60,7% din buget. Până în 2013, proporţia cheltuielilor tradiţionale

pentru PAC (cu excepţia dezvoltării rurale) va fi scăzut la jumătate (32%), în urma unei reduceri

în termeni reali survenită în cursul perioadei actuale de finanţare.

4. http://ec.europa.eu/budget/reform2008/issues/article_5957_ro.htm

6

Numai 6% din bugetul comunitar era cheltuit pentru politica de coeziune în 1965, o

cotă-parte care nu a cunoscut decît o creştere uşoară până în anii 1980 (10,8% în 1985). Actul

Unic European a pus un accent deosebit pe coeziunea economică şi socială şi a fost urmat de o

majorare semnificativă a cheltuielilor pentru coeziune. Suma consacrată acţiunilor structurale

crescuse deja pînă la 17,2% în 1988 şi va reprezenta 35,7% din bugetul UE în 2013, cu cel puţin

două treimi destinate competitivităţii, creşterii şi locurilor de muncă.

Finanţarea pentru alte politici (în special, competitivitate, acţiuni externe şi dezvoltare

rurală) a fost iniţial deosebit de limitată. În primul cadru financiar, numai 7,3% din buget a fost

rezervat acestor domenii. Cu toate acestea, noua importanţă acordată dezvoltării şi

competitivităţii va conduce la majorarea cotei-parte a acestor politici pînă la 26% în 2013, dintre

care 10,2% pentru competitivitate, 6,3% pentru acţiuni externe şi 7,3% pentru dezvoltare rurală.

Politicile de cheltuieli pentru perioada 2007-2013 au acordat o nouă prioritate obiectivelor

de creştere şi ocupare a forţei de muncă, precum şi noilor orientări politice precum libertatea,

securitatea şi justiţia. În acelaşi timp, decizia de a efectua o revizuire a confirmat necesitatea unei

evaluări mai fundamentale, care să ofere un context pe termen lung în vederea definirii de

propuneri pentru următorul cadru financiar şi în viitorul mai îndepărtat. Provocarea constă în

elaborarea unui buget pentru viitor, care să anticipeze problemele viitoare într-o lume care se

confruntă cu schimbări rapide.

După cum bugetul evoluează de la un cadru financiar la altul, fiecare dintre aceste cadre

este caracterizat, de asemenea, de a o anumită flexibilitate. În timp ce unele programe de

cheltuieli beneficiază de continuitate, schimbările survenite în situaţia politică pot testa, de

asemenea, capacitatea bugetului UE de a se adapta pentru a produce rezultate optime şi pentru a

spori capacitatea de reacţie politică.

7

1.3. Strategia Europa 2020

Europa 2020 reprezintă strategia UE de creştere economică pentru următorii zece ani. 

Într-o lume aflată în permanentă schimbare, UE doreşte să devină o economie inteligentă,

durabilă şi favorabilă incluziunii. Aceste trei priorităţi se sprijină reciproc şi sunt în măsură să

ajute UE şi statele membre să obţină un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă, de

productivitate şi de coeziune socială 5.

Începînd cu anul 2008, Uniunea Europeana a fost puternic afectată de criza financiară,

transformată rapid într-o criză economică globală cu largi implicaţii sociale şi care a eclipsat

efectele benefice aduse de Strategia Lisabona pentru creştere economică şi locuri de muncă.

Uniunea a răspuns rapid acestei noi provocări, iniţial printr-un „Plan European de Redresare

Economica" şi, ulterior, prin gîndirea unei noi strategii economice mai realiste pentru orizontul

anului 2020.

În luna martie 2010, Comisia Europeană a lansat o nouă strategie - „Europa 2020 - O

strategie europeană pentru creştere inteligenţa, durabilă şi favorabilă incluziunii", care

încorporează, în chiar titlul sau, trinomul de priorităţi ale strategiei în acest deceniu. Strategia

Europa 2020 fixeaza 5 obiective asumate la nivel european, concrete şi cuantificabile în

domeniile:

- Ocupare;

- Cercetare;

- Mediu – energie;

- Educaţie;

- Combaterea sărăciei – incluziunea socială.

Aceste obiective sunt transpuse în ţinte naţionale suficient de ambiţioase, dar şi adaptate

realităţilor naţionale. Strategia ocupă deja o poziţie prioritară pe agenda instituţiilor UE şi

statelor membre: Consiliul European şi formaţiunile sectoriale ale Consiliului UE oferă

impulsurile necesare atingerii obiectivelor strategiei şi vor evalua atent, alături de Comisia

Europeană şi în cadrul Semestrului European (calendarul de implementare şi monitorizare al

strategiei), progresele înregistrate la nivel european şi naţional. Comisia Europeană a lansat deja

un prim Raport Anual asupra Creşterii Economice precum şi 7 iniţiative emblematice pe

domeniile strategiei. Iniţiativele emblematice propun acţiuni concrete ce vor fi implementate la

nivel european şi naţional de către Comisie şi statele membre. Acestea din urmă vor implementa

strategia, la nivel naţional şi local, prin intermediul Programelor Naţionale de Reformă (PNR)

5. http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/priorities/index_ro.htm

8

elaborate în strînsă coordonare cu Programele de Stabilitate şi Creştere pentru statele din zona

Euro şi Programele de Convergenţă pentru statele din zona non-Euro.

În anul 2010, sub coordonarea Departamentului pentru Afaceri Europene (DAE) din cadrul

Guvernului României, România şi-a fixat deja ţintele naţionale corespunzătoare celor 5 obiective

şi a elaborat Programul Naţional de Reforma 2011-2013. Ulterior, PNR a fost revizuit şi

stabileşte principalele directii de acţiune pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa.

Iar acordul privind bugetul UE pe termen lung 2014-2020 a fost aprobat recent de

Parlamentul European. Deputații europeni au lucrat din greu pentru a se asigura că fiecare euro

este cheltuit înțelept în realizarea obiectivelor europene. Infograficul de față vă prezintă trei

exemple de beneficii ale investițiilor de la bugetul UE pentru europeni și companiile din statele

membre 6.

Revenind la Strategia Europa 2020, aceasta lansează o nouă viziune pentru economia

Europei în urmatorul deceniu, bazata pe o coordonare extinsă a politicilor economice, pentru a

genera o creştere economica şi o ocupare sporită a forţei de muncă care să ajute la relansarea

economică şi financiară a Uniunii. Noua strategie se concentrează asupra următoarelor domenii-

cheie: cunoaştere şi inovare, o economie mai viabilă, un nivel ridicat de ocupare a forţei de

muncă şi incluziune sociala.

Cele 3 priorităţi ale strategiei Europa 2020 care definesc viziunea UE asupra economiei

sociale de piaţă pentru secolul XXI vizează:

6. http://www.europarl.europa.eu/news/ro/news-room/content/20131204IFG29769

9

- creşterea inteligenţa, prin dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare;

- creşterea durabilă, prin promovarea unei economii mai eficiente, mai ecologice şi mai

competitive;

- creşterea favorabila incluziunii prin promovarea unei economii cu un grad înalt de

ocupare a forţei de muncă care să asigure coeziunea socială şi teritorială.

Cele 5 obiective principale propuse pentru atingerea celor 3 priorităţi, la nivelul UE, pănă

în 2020 sunt:

- rata de ocupare a populaţiei cu vîrsta între 20 - 64 ani de 75%;

- investiţii (publice şi private) în cercetare şi dezvoltare de 3% din PIB-ul UE;

- atingerea obiectivului „20/20/20” în domeniul energiei şi al schimbărilor climatice;

- un nivel maxim de 10% al ratei părăsirii timpurii a şcolii şi un nivel 4 minim de 40% al

ratei de absolvire a unei forme de învăţămînt terţiar în rîndul tinerilor cu vîrsta între 30 şi

34 ani;

- reducerea cu 20 de milioane a numărului de cetăţeni europeni ameninţaţi de sărăcie şi

excluziune socială.

La data de 27 aprilie 2010 Comisia Europeana a publicat un set de recomăndări

constînd în 10 orientari integrate pentru Strategia Europa 2020, din care 6 orientări integrate

pentru politica economică şi, respectiv, 4 privind ocuparea forţei de muncă. Cele 4 recomandări

în domeniul ocupării sunt:

- Orientarea integrată: Creşterea participării la piaţa muncii pentru femei şi bărbaţi,

reducerea şomajului structural şi promovarea calitatii locurilorde munca.

- Orientarea integrată: Dezvoltarea unei forţe de muncă calificată care sa răspundă

cerinţelor pieţei muncii şi promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii.

- Orientarea integrată: Îmbunătăţirea calităţii şi a performanţei sistemelor de educaţie şi

formare la toate nivelurile şi creşterea participării la învăţămîntul terţiar sau cel

echivalent.

- Orientarea integrată: Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei.

În ceea ce priveşte ţintele naţionale şi măsurile prioritare pentru atingerea acestora

amintite în Strategie, trebuie precizat faptul ca rata de ocupare asumată de România trebuie să

ajungă la 70% pentru grupa de vîrsta 20 - 64 la orizontul anului 2020. Măsurile prioritare

vizate în acest sens sunt grupate pe 4 directii de acţiune:

- Îmbunătăţirea funcţionării pieţei muncii;

- Facilitarea tranziţiilor de la şomaj sau inactivitate către ocupare;

- Consolidarea competenţelor profesionale ale forţei de muncă;

- Integrarea pe piaţa muncii a persoanelor rezidente în mediul rural, a tinerilor şi a femeilor.

10

În domeniul incluziunii sociale/reducerii sărăciei, se vizează reducerea numărului de

persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune sociala cu 580.000 persoane pînă în anul 2020.

Măsurile vizate în acest sens sunt structurate pe 4 direcţii de acţiune:

- Reforma sistemului de asistentă socială;

- Ocuparea şi incluziunea socială activă;

- Dezvoltarea infrastructurii sociale;

- Reforma sistemului naţional de sănătate.

La data de 13 iunie 2012 Guvernul României a adoptat un memorandum elaborat de

Ministerul Afacerilor Europene referitor la acţiunile şi documentele privind pregătirea accesării

şi implementării fondurilor europene în perioada 2014-2020.

1.4. Valorile Uniunii Europene

Uniunea este fondată pe respectul pentru demnitatea umana, libertate, democratie,

egalitate, stat de drept şi respectarea drepturilor omului, inclusiv a minorităţilor. Valorile sunt

comune Statelor Membre într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea,

toleranţa, justiţia, solidaritatea şi egalitatea între femei şi barbati (din Constituţia Europeană).

Ce este “Demnitate umana”?

Din definitia cuvintelor, putem deduce următoarele adevăruri, cu privire la “demnitatea

umană”:

- demnitatea umană cuprinde caracterul, atitudinea şi comportamentul omului ca fiind

destoinice, bune, sensibile la suferinţele celorlalţi.

- demnitatea, mai vizează şi о funcţie înaltă de stat, ceea ce ne arată ei orice individ, cu о

funcţie înaltă în stat, are obligaţia să se poarte cu demnitate, destoinicie şi vrednicie cu privire la

poziţia sa şi faţă de oameni.

- o demnitate, destoinicie, care simte compasiune pentru om şi suferinţele acestuia. Arată

dragoste faţă de oameni şi omenire.

Libertatea este, deopotrivă, о valoare personală şi una colectivă. Toţi oamenii doresc să

fie liberi, în ceea ce priveşte gîndirea şi manifestările propriei personalităţi. О societate care luptă

pentru democraţie, luptă pentru libertate. Dorinţa oamenilor de a fi liberi nu este о caracteristică

a societăţii contemporane ci este un drept, pe care omul îl posedă prin natura sa.

Toate aceste permisiuni care ne fac să ne simţim liberi sunt, majoritatea cazurilor,

rezultatul interacţiunii sociale, a relaţiilor cu ceilalţi oameni. De multe ori, situaţia în care cineva

este liber se asociază celei în care libertatea altei persoane este îngrădită.

Democraţia este un regim politic care se bazează pe voinţa poporului. Principiile de bază

ale democraţiei sunt votul universal şi suveranitatea naţiunii.

11

De esenţa democraţiei moderne ţine respectarea drepturilor omului (egalitatea în faţa

legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea şi separaţia puterilor în stat.

În ziua de astăzi termenul este de cele mai multe ori folosit cu sensul de democraţie

liberală, dar există multe alte varietăţi iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate că termenul

democraţie este utilizat de obicei in contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile si

altor organisme sau entitSti, cum ar fi universitStile, sindicatele, companiile publice sau

organizatiile civice. Pe plan politic, democratia se defineste ca regimul politic fundamentat pe

principiul suveranităţii naţionale (naţiunea conduce statul prin reprezentanţii săi aleşi, pe

principiul separării puterilor în stat, pe principiul egalităţii tuturor în faţa legii. Democraţia este

inseparabilă de respectarea drepturilor omului şi ale cetăţeanului. Democraţia modernă are la

bază trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez).

Egalitate, concept filozofico-sociologic care desemnează cerinţele realizării aceleiaşi

situaţii sociale pentru toţi membrii societăţii.

Noţiunea de egalitate nu are acelaşi conţinut în diferite epoci sau pentru diferite clase.

Astfel, concepţia burgheză despre egalitate, aparată de ideologii revoluţiilor burgheze din sec.

XVII-XVIII, reducea egalitatea la drepturile cetăţenilor de a fi egali în faţa legii, adică la

egalitatea juridicală în condiţiile împărţirii societăţii în clase antagoniste, acest model de

egalitate, deşi reprezintă un progres faţă de raporturile sociale întemeiate pe rînduielile feudale,

are în mod necesar un caracter formal şi limitat.

Avînd ca bază obiectivă relaţiile de producţie socialiste, egalitatea politicoasă nu mai are

în socialism un caracter formal, ci unul real; toţi oamenii fără nici о deosebire, au posibilităţi,

drepturi şi obligaţii egale de a participa activ la rezolvarea tuturor problemelor vieţii sociale,

economice şi politice.

Discriminarea este capacitatea sau abilitatea cognitivă şi senzorială de a vedea distincţii

fine şi de a percepe diferenţele dintre obiecte, subiecte, concepte şi modele, sau de a poseda о

dezvoltare excepţională a simţurilor. În majoritatea ţărilor democratice există legi împotriva

discriminării iar egalitatea de tratament este în general garantată de Constituţie. Cu toate acestea

fenomenele de discriminare există chiar şi în absenţa unor legi pro-discriminare, şi împotriva

eforturilor legislative de combatere a fenomenului.

Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe bază de

vîrstaă, de avere, de convingeri politice, de naţionalitate, de rasă, de sex, de religie, de convingeri

sexuale etc. Legile discriminatorii, cum ar fi demarcarea (redline) există în multe ţări. În unele

locuri au fost tentative controversate de utilizare a cotelor rasiale pentru a remedia efectele

negative ale discriminarii.

12

Toleranţa (Iat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic şi religios aplicabil unei

colectivităţi sau individ, care defineste respectul libertăţii altuia, al modului sau de gîndire şi de

comportare, precum şi al opiniilor sale de orice natură (politice, religioase etc.).

Adevarata toleranţă, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decît о simplă "suportare"

în sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare şi este strîns legată de libertatea

persoanei. Prin tolerantă se respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri

de gîndire şi puncte de vedere, alte stiluri şi moduri de viată. Astfel, garantarea necesitaţii

spiritului de tolerantă depăşeşte cu mult domeniul îngust al politicii.

Egalitatea între femei şi bărbaţi reprezintă un drept fundamental, о valoare comună a

Uniunii Europene şi о condiţie necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de creştere, ocupare a

forţei de muncă şi coeziune socială la nivelul UE. Сu toate că încă există о serie de inegalităţi, în

ultimele decenii, UE a facut progrese semnificative pentru ca femeile şi bărbaţii să beneficieze

de şanse egale. Acest lucru se datorează, în primul rînd, legislaţiei privind tratamentul egal,

măsurilor destinate să integreze principiul egalităţii de şanse în toate politicile comunitare şi

măsurilor specifice privind promovarea femeilor.

Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi este conturată la nivelul accesului la locurile de

muncă, plata egală, protecţia maternităţii, concediul pentru creşterea copilului, securitatea

sociala şi regimurile profesionale de securitate socială, sarcina probei în cazuri de

discriminare şi activităţile independente.

Concluzii:

Obiectivul fundamental al integrării europene – pacea într-o Europă tradiţional măcinată

de conflicte – nu a apărut explicit printre obiectivele Comunităţilor Europene sau ale Uniunii

Europene. Aceste organizaţii reprezentau, conform filosofiei europene, simple instrumente –

13

„realizările concrete” – necesare atingerii scopului general. Prin urmare, obiectivele lor erau

sectoriale, specifice fiecăreia dintre ele. Finalitatea generală, pacea, se regăsea totuşi în

preambulurile Tratatelor Comunităţilor Europene, dar era uitată de către TUE. La prima vedere

poate părea surprinzător faptul că raţiunea de a fi a construcţiei europene, obiectivul său

principal, era ascunsă în preambulurile TCE, fiind chiar de negăsit în TUE. Acest lucru se

explică prin caracterul lor de tratate internaţionale adresate statelor membre şi în care se

regăseau doar ideile strict necesare punerii în mişcare a integrării europene: se lăsau deoparte,

considerându-se subînţelese, alte elemente, precum raţiunea istorică de a exista a Comunităţilor

Europene.

Definirea obiectivelor şi valorilor Uniunii Europene constituie o parte esenţială a

explicitării politice a Uniunii. Acestea exprimă cu claritate, prin ele însele, ce îi uneşte pe

europeni în acţiunea lor de a avea, păstra şi dezvolta anumite valori şi de a realiza anumite

obiective. Explicitarea valorilor conferă şi îmbunătăţeşte vizibilitatea Uniunii, contribuie la

democratizarea sistemului european, consolidează identitatea europeană şi vorbeşte despre etica

Uniunii şi a statelor membre. Obiectivele Uniunii relevă ce urmăresc statele membre prin

integrare europeană.

Referinţe bibliografice:

1. http://www.cjdolj.ro/prezentareue.html

2. Munteanu R., DREPT EUROPEAN, Evoluţie – Instituţie – Ordine juridică, Bucureşti,1996.

14

3. http://www.adrnordest.ro/index.php?page=ROMANIA_EU_OBJECTIVES

4. http://ec.europa.eu/budget/reform2008/issues/article_5957_ro.htm

5. http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/priorities/index_ro.htm

15