standardizareanoiembrie 2013 asrsroo 2013 web.pdf · plantelor şi au rolul de a preîntâmpina...

StandardizareaNoiembrie 2013 • www.asro.ro

R e v i s t a A s o c i a ţ i e i d e S t a n d a r d i z a r e d i n R o m â n i a

ASROASRO

Managementul înregistrărilor cu ISO 30300

Informare şi documentare

PUBLICAŢIE OFICIALĂ A ASOCIAŢIEI DE STANDARDIZAREDIN ROMÂNIA

COLEGIUL DE REDACŢIEProf. Dr. Ing. Mircea Bejan – Universitatea Tehnică Cluj NapocaProf. Dr. Ing. Nicolae Drăgulănescu – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Laurentie Sofroni – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Constantin Militaru – UP Bucureşti

REDACŢIESperanţa StomffMaria BratuJeni Toma

COPERTA ŞI TEHNOREDACTAREŞtefania Kraus

Foto copertaFotolia

ASRO – Editura STANDARDIZAREAStr. Mendeleev 21-25Tel: 021/316 77 24Fax: 021/317 25 14www.asro.rowww.standardizarea.roDIRECŢIA STANDARDIZARETel/Fax: 021/312 47 44DIRECŢIA PUBLICAŢIIRedacţie – Marketing Tel: 021/316 99 74VÂNZĂRI ŞI ABONAMENTEServiciul Vânzări – AbonamenteTel: 021/316 77 25Fax: 021/317 25 14; 021/312 94 88

© Toate drepturile rezervate ASRO

STANDARDIZAREAASROASRO ISSN 1220-2061

Îngrăşăminte ......................................................................................................... 1

Noutăţi legislative apărute în luna octombrie 2013 .............................. 3

Standardizarea şi inovaţia ................................................................................ 4

Brevete şi standarde ........................................................................................... 6

Informare şi documentare. Managementul înregistrărilor cu ISO 30300 ............................................. 8

Piaţa Unică Europeană în 2014 .....................................................................10

Provocările apei..................................................................................................14

ISO doreşte să îşi consolideze strategia în domeniul apei ..................16

Industria nichelului ...........................................................................................18

Provocarea apei. Răspunsul furnizat de ISO ............................................21

Avântul biomimeticii ........................................................................................25

Revizuirea ISO 9001 – Proiect de comitet disponibil spre vânzare ...................................................................................26

Noua versiune a ISO/CEI 27001 ....................................................................27

Colecţia ISO 22000 este acum online .........................................................28

Sănătatea şi securitatea ocupaţională .......................................................29

Sisteme de alarmă mai eficiente, pentru clădiri mai sigure ...............30

Îmbunătăţirea preciziei încercărilor efectuate asupra laptelui .........31

Pachet de standarde destinat întreprinderilor mici şi mijlocii ..........32

Cuprins

STANDARDIZAREA | noiembrie 2013 1

STANDARDIZAREA ROMÂNĂ

O altă definiţie pentru îngrăşământ este dată de dl. prof. univ. Gheorghe Budoi: „produs natural sau de sinteză, mineral sau organic, simplu sau com-plex, aplicat în sol, pe sol sau pe plantă şi destinat a completa rezerva de ele-mente nutritive a solului pentru asigu-rarea creşterii normale a plantelor”.

Îngrăşămintele reprezintă hrana plantelor şi au rolul de a preîntâmpina scăderea conţinutului de substanţe nutritive în sol. Pentru a creşte şi a se dezvolta normal, plantele au nevoie de carbon, hidrogen şi oxigen, pe care le iau din aer şi apă, plus 13 elemente minerale esenţiale, numite substanţe nutritive sau fertilizatori, pe care le iau în mod normal din sol.

Cele 13 substanţe nutritive sau fer-tilizatori sunt:

Azot (N) fertilizator principal yFosfor (P) fertilizator principal yPotasiu (K) fertilizator principal ySulf (S) fertilizator secundar yCalciu (Ca) fertilizator secundar y

Magneziu (Mg) fertilizator secundar yFier (Fe) microelement yMolibden (Mo) microelement yZinc (Zn) microelement yBor (B) microelement yMangan (Mn) microelement yCobalt (Co) microelement yCupru (Cu) microelement y

După o utilizare îndelungată şi con-tinuă a solului, acesta sărăceşte în sub-stanţe hrănitoare şi este necesară inter-venţia omului, prin aplicarea susţinută de îngrăşăminte specifice, în funcţie de carenţele solului. Prin urmare, îngră-şămintele înlocuiesc nutrienţii pe care plantele îi absorb din sol. Lipsa unui

singur element mineral este suficientă pentru a obţine o scădere accentuată a recoltei.

Pentru a utiliza cel mai eficient îngrăşămintele, modul şi perioada de administrare a acestora prezintă o im-portanţă deosebită. Stabilirea modului corect de administrare a îngrăşămân-tului constituie factorul care determină gradul de eficienţă al acestuia. Utiliza-rea necorespunzătoare a îngrăşămin-telor poate duce chiar la rezultate ne-favorabile. O administrare eficientă şi benefică a îngrăşămintelor este posibilă prin cunoaşterea tipului şi a cantită-ţii de îngrăşământ de care are nevoie planta, precum şi prin administrarea

Îngrăşăminte Daniela Pasculea, expert standardizare, Direcţia Standardizare, ASRO

Prin îngrăşământ, în conformitate cu Re-gulamentul (CE) nr. 2003/2003 privind îngrăşămintele, se în-ţelege „un material a cărui funcţie princi-pală este aportul de substanţe nutritive plantelor”.

2

îngrăşământului în perioada cea mai potrivită şi, de asemenea, prin metoda cea mai indicată.

Îngrăşămintele se pot aplica prin următoarele metode:

prin stropire; yprin încorporare sub formă de ybandă;verticală şi laterală; yprin stropirea frunzelor; ycu apa de irigaţie. y

„Îngrăşămintele se clasifică:

a) după natura lor: îngrăşăminte minerale yîngrăşăminte organice (de exemplu, ychelaţi cu fier).b) după modul de obţinere:

îngrăşăminte chimice sau de sinteză, ycare, la rândul lor, se împart în func-ţie de elementele nutritive pe care le conţin ca element de bază, în şase grupe principale: îngrăşăminte cu azot; îngrăşăminte cu fosfor; îngră-şăminte cu potasiu; îngrăşăminte cu macroelemente de ordin secundar, care conţin magneziu şi sulf; îngră-şăminte cu microelemente şi îngră-şăminte complexe şi mixte.îngrăşăminte naturale pot fi de ori- ygine animală, vegetală sau mixte, cum ar fi: bălegar sau gunoi de grajd, resturi vegetale, produse de decan-tare a apei epurate, dejecţii animale, alge marine, îngrăşăminte verzi – culturi destinate a fi îngropate şi utilizate ca îngrăşământ.c) după numărul de elementele

nutritive esenţiale:îngrăşăminte simple, cu un singur yelement;îngrăşăminte complexe şi mixte, cu ydouă sau mai multe elemente.d) după modul de condiţionare:

îngrăşăminte solide (cristalizate, ypulbere, granulate, sub formă de tablete);îngrăşăminte lichide; yîngrăşăminte sub formă de suspensii.” y

În anexa I a Regulamentului (CE) nr. 2003/2003 privind îngrăşămintele, sunt enumerate tipurile de îngrăşăminte CE. „Îngrăşământul CE” reprezintă orice îngrăşământ care îndeplineşte condiţiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2003/2003. Îngrăşămintele sunt incluse în anexa I a Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 dacă:

asigură în mod eficient un aport de ynutrienţi;există modalităţi adecvate de prele- yvare de probe şi metode de analiză;în condiţii normale de utilizare, nu yau efecte negative asupra sănătăţii oamenilor sau a plantelor, asupra sănătăţii animalelor sau asupra me-diului.

Printre tipurile de îngrăşăminte CE enumerate în anexa I a Regulamentu-lui (CE) nr. 2003/2003 se regăsesc şi îngrăşămintele organice cu fier (chelaţi cu fier), cele mai utilizate fiind:

Fe–EDTA (sarea de fier a acidului etilen–diamino–tetraacetic);

Fe–EDDHA ( sarea de fier a aci-dului etilen–diamino–dihidroxi-fenila-cetic);

Fe–EDDHMA (sarea de fier a aci-dului etilen–diamino-dihidroximetil-fenilacetic);

Fe-HBED (sarea de fier a acidului etilen–diamino-dihidroxibenzil-diace-tic).

Fe-EDTA este un îngrăşământ corectiv, formulat pentru stropire pe frunze sau distribuire pe teren. Acesta permite recuperarea rapidă a culorii verzi viguroase şi ajută procesul de fo-tosinteză. În cazul suprafeţelor deosebit de expuse manifestărilor de cloroză, se recomandă intervenţii preventive.

Fe-EDDHA îngrijeşte şi previne carenţa de fier într-un mod rapid şi eficient. Proporţia ridicată de izomer orto-orto, forma activă, a agentului de chelare EDDHA garantează o stabili-tate excelentă a chelatului în prezenţa concentraţiilor ridicate de calcar activ şi a unui pH puternic alcalin.

La alegerea tipului de chelat utilizat ca îngrăşământ trebuie să se ţină cont de pH-ul solului şi de domeniul de pH în care chelatul este stabil. Fe–EDTA nu se poate utiliza pe soluri cu pH>7, în timp ce Fe–EDDHA se poate utiliza pe toate solurile.

Conform Regulamentului (CE) nr. 2003/2003, este necesară stabilirea unor standarde europene pentru metodele de prelevare probe şi de analiză pentru a garanta o aplicare uniformă a legislaţiei europene în domeniul îngrăşămintelor în toate statele membre.

Pe baza Regulamentului (CE) nr. 2003/2003, Comisia Europeană a atri-buit comitetului tehnic european CEN/TC 260 Îngrăşăminte şi amendamente

minerale bazice mandatele de standardi-zare M/335, M/418 (modifică M/335) şi M/454 (modifică M/335) privind modernizarea metodelor de analiză a îngrăşămintelor.

Standardul european EN 13368-2, Îngrăşăminte. Determinarea agen-ţilor chelaţi din îngrăşăminte prin cromatografie. Partea 2: Deter-minarea Fe chelat cu o,o-EDTA, o,o-EDDHMA şi HBED prin cromato-grafia cu perechi de ioni, a fost revizuit în 2012 de către comitetul tehnic CEN/TC 260. Acest standard european înlo-cuieşte EN 13368-2:2007.

Standardul stabileşte o metodă pen-tru determinarea cromatografică a fie-rului chelat cu izomerii orto(hidroxi)-orto(hidroxi) ai agenţilor chelaţi [o,o] EDDHA, [o,o] EDDHMA şi HBED din îngrăşăminte. Această metodă se aplică îngrăşămintelor CE care intră sub incidenţa Regulamentul (UE) nr. 223/2012, care modifică Regulamentul (CE) nr. 2003/2003.

Versiunea română a acestui standard, SR EN 13368-2:2013, poate fi achiziţio-nată de la Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul Vânzări-Abonamente (vânză[email protected]), str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 021 316 77 23, fax: 021 317 25 14; 021 312 94 88.

Bibliografie 1. Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 pri-

vind îngrăşămintele2. Budoi Gh., 2001, Agrochimie, Ed. Di-

dactică şi Pedagogică, Bucureşti3. Ghidul Agricultorului


LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE

Partea I - Legislaţie comunitară

1.1 Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate cu unele dintre Directivele Noii Abordări – redăm titlurile comunicărilor Comisiei Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ( JOUE), care conţin referinţa şi titlul standardului armonizat, referinţa standardului înlocuit, precum şi data încetării prezumţiei de conformitate a standardu-lui înlocuit:

1.1.2 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999, privind echipamentele radio şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea mutuală a conformităţii, publicată în JOUE C297/1 din 12.10.2013.

1.1.3 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 2009/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009, privind siguranţa jucăriilor, publicată în JOUE C317/5 din 31.10.2013.

1.2 Acte comunitare care conţin referiri la standarde

1.2.1 Decizia Comisiei din 9 octombrie 2013, privind o măsură de interzicere a unui tip de fierăstrău cu pană adoptată de Finlanda, în conformitate cu Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, publicat în JOUE L 270/7 din 11.10.2013.

Partea a II-a - Legislaţie naţională

2 Acte normative care conţin referiri la standarde

2.1 Regulamentul nr. 3/2013 din 17/09/2013, pentru modificarea şi completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 31/2011, privind raportarea de date şi informaţii statistice la Banca Naţională a României, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 618 din 03/10/2013.

2.2 Hotărâre nr. 737/2013 din 25/09/2013, privind emiterea Acordului de mediu pentru proiectul „Continuarea lucră-rilor de construire şi finalizare a unităţilor 3 şi 4 la C.N.E. Cernavodă”, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 634 din 14/10/2013.

2.3 Hotărâre nr. 739/2013 din 25/09/2013, pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 614 din 02/10/2013.

2.4 Ordin nr. 171/2013 din 21/10/2013 privind aprobarea Contractului-cadru pentru transportul ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului lichid pentru anul 2014, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 666 din 30/10/2013.

Noutăţi legislative apărute în luna octombrie 2013Mihaela Vorovenci, jurist ASRO

Prezentul articol, în prima parte, conţine noutăţile legislative ale normelor publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi, în a doua parte, pe cele publicate în Monitorul Oficial al României din luna octombrie 2013.

4

STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

Pentru a înţelege mai bine inter-acţiunile dintre inovaţie, cercetare şi standardizare, Asociaţia Franceză de Standardizare (AFNOR) a realizat în 2007 un studiu în rândul factorilor din domeniu şi a publicat un raport care explică modul în care standardizarea, instrument de inteligenţă economică, de supraveghere tehnologică şi vector de difuzare a inovaţiei, se află în slujba acesteia din urmă, pentru a face între-prinderile mai competitive şi a le ajuta să dobândească poziţii dominante pe pieţele informaţionale. „Raportul îşi propune să aprofundeze diferite căi de studiu pentru consolidarea relaţiilor din-tre inovaţie, cercetare şi standardizare”, afirmă Christine Kertesz, care se ocupă de acest subiect la AFNOR. Aceasta a condus la crearea unui grup de gân-dire – grupul de impuls strategic (GIS) Inovaţia. El a reunit 70 de experţi şi a prezentat 8 recomandări pentru a în-tări legăturile dintre cercetare, inovaţie şi standardizare. La începutul lui 2009, Forumul Inovaţia, prezidat de Jean-

Charles Gilbert, director al Comisaria-tului pentru Energie Atomică (CEA) a primit sarcina de a aplica recomandările GIS (stimularea luării în calcul a stan-dardizării în faza de amonte a procesului de cercetare, a unei complementarităţi între brevete şi standarde, dezvoltarea unei culturi normative, înfiinţarea unor organisme de standardizare cu privire la inovaţie, care să elaboreze instrumente metodologice). În acelaşi an, CEN/ TC 389, Managementul inovaţiei, creat la iniţiativa Spaniei, care dispunea deja de standarde pe subiect, îşi ţine prima re-uniune, răspunzând preocupărilor Con-siliului Europei, care a plasat inovaţia în centrul Strategiei de la Lisabona. Este înfiinţată o comisie franceză oglindă. „Din mai 2009, forumul a desfăşurat un mare număr de acţiuni. El a efectuat o activitate de lobbying instituţional pen-tru ca standardizarea să fie recunoscută ca un instrument de valorificare a cer-cetării şi a inovaţiei în rândul a nume-roşi interlocutori”, aminteşte Christine Kertesz. Printre aceştia, amintim Mi-

nisterul Învăţământului Superior şi al Cercetării, pentru a înscrie standardi-zarea în strategia naţională de cercetare şi inovaţie – Agenţia Naţională pentru Cercetare (ANR), Agenţia de Evaluare a Cercetării şi Învăţământului Superior (AERES), OSEO – pentru a înscrie standardizarea în rândul criteriilor de evaluare a proiectelor inovatoare. Dar şi Ministerul Industriei, pentru a face cunoscut rolul standardizării în cadrul punctelor de competitivitate – standar-dizarea este, de altfel, prezentă în nu-meroase proiecte – sau prin intermediul contribuţiilor în cadrul industriei. „AF-NOR s-a apropiat de Institutul Naţi-onal al Proprietăţii Industriale (INPI), pentru ca standardizarea şi proprietatea intelectuală să fie recunoscute ca două instrumente complementare în ser-viciul inovaţiei şi să fie promovate în rândul întreprinderilor mici şi mijlo-cii”, adaugă Christine Kertesz. Obiec-tivul: elaborarea de evaluări comune în domeniul proprietăţii intelectuale şi al standardizării. Dacă o întreprindere lansează o tehnologie nouă, o evaluare în domeniul standardizării o va ajuta să îşi pună întrebarea: care este mediul de standardizare? Ce lucrări sunt în curs? Un standard va fi util? Un ghid publicat de Direcţia Generală a Competitivi-tăţii, a Industriei şi a Serviciilor (DG-CIS), intitulat: „Întreprinderi mici şi mijlocii. Îmbinaţi proprietatea intelec-tuală cu standardizarea!”, a arătat calea. O convenţie de parteneriat ar trebui să fie semnată curând între cele două or-ganisme. În sfârşit, forumul participă la lucrările europene cu privire la elabora-rea unei abordări integrate a standardi-zării la programele de cercetare, dezvol-tare, inovaţie (RDI) ale grupului CEN/CENELEC Stair (Standardizare, Ino-vaţie şi Cercetare – Standardization, Innovation and Research).

Câteva faţete ale inovaţiei

Comitetul Tehnic European CEN/TC 389, Managementul inovaţiei, nu-mără 20 de state participante, cele mai active fiind Franţa, Spania, Germania, Suedia, Norvegia, Portugalia, Ma-rea Britanie, Irlanda, Belgia şi Cipru.

Standardizarea şi inovaţiaMarie-Claire Barthet

Inovaţia joacă un rol motrice în cadrul economiei. Creând valoare adăugată, ea stimulează dezvoltarea întreprinderilor şi creşterea nu-mărului locurilor de muncă. Ea contribuie astfel la competitivitatea şi la performanţa economică. Standardizarea constituie un instrument eficace pentru avântul inovaţiei: pentru a dovedi acest lucru, iniţiati-vele se înmulţesc la nivel european, dar şi francez.

Standardizarea, instrument de inteligenţă economică, de supraveghere tehnologică şi vector de diseminare, se află în slujba inovaţiei


Comisia participă la lucrările sale, în conformitate cu programele sale de sus-ţinere a inovaţiei. „Se pune problema elaborării unor instrumente şi metode pentru stimularea aplicării manage-mentului inovaţiei la toate tipurile de organizaţii”, declară Isabelle Lambert, şefă de proiect la AFNOR şi secretară a comisiei franceze. Comitetul tehnic european numără şase grupuri de lu-cru. WG 1 se ocupă de managementul colaborativ şi de creativitate; WG 2, de sisteme de management al inovaţiei; WG 3, de instrumente de evaluare a ma-nagementului inovaţiei; WG 4, de ela-borarea de proiecte, procesul de inova-ţie care pleacă de la utilizarea aşteptată; WG 5, de managementul proprietăţii intelectuale; WG 6, de managementul inteligenţei strategice. Specificaţia teh-nică Sisteme de management al inovaţiei (WG 2) este proiectul cel mai avansat şi va fi publicată anul viitor. „Iniţial, era un document generic. Până la urmă s-a decis să se facă din ea un document de sine stătător, care, dacă va fi necesar, va fi completat de alte specificaţii tehnice”, precizează Isabelle Lambert. Documen-tele elaborate de alte grupuri de lucru au apărut în 2013. Comisia de standardi-zare Managementul inovaţiei, prezidată de Jeanne Jordanov, de la Centrul Na-ţional de Cercetare Ştiinţifică (CNRS), urmăreşte lucrările comitetului tehnic european. Ea reuneşte aproximativ o sută de experţi (întreprinderi, federaţii, organisme de cercetare şi centre tehnice, factori regionali, organisme de consul-tanţă, autorităţi publice şi universităţi). Ea îşi propune să anticipeze orientările europene, în mod deosebit pe cele ale Comisiei, pentru valorificarea cunoş-tinţelor şi a bunelor practici franceze

în referenţialele europene şi utilizarea acestor referenţiale. „Plecăm de la un tabel sinoptic al managementului ino-vaţiei, de la identificarea ideilor, la co-mercializarea inovaţiei”, declară Isabelle Lambert. Această schemă a procesului de inovaţie ţine de resortul grupului de lucru (GT) 1, Terminologie şi definiţii şi asigură coeziunea conceptelor. GT 2, Managementul inovaţiei, elaborează un fascicul de documentare (FD) cu privire la aplicarea managementului inovaţiei, document complementar la documen-tul european. „La nivel francez, se pune problema furnizării unui set de instru-mente, elemente practice: unei anumite etape îi corespunde un anumit obiectiv, anumite date de intrare, un anumit pro-ces… toate elementele necesare pen-tru realizarea acestei etape”, precizează Isabelle Lambert. Acest grup de lucru lucrează şi la ghidarea managementu-lui inovaţiei şi la integrarea dezvoltării durabile în inovaţie. În ceea ce priveşte GT 3, Managementul proprietăţii intelec-tuale, şi GT 4, Managementul inteligen-ţei strategice, acestea au elaborat un FD. FD X 50-146, Managementul proprie-tăţii intelectuale, descrie componentele esenţiale pentru protecţia proprietăţii intelectuale de către organizaţii, în ve-derea creării de valoare. FD X 50-052, Managementul inteligenţei strategice, se aplică la structurarea şi conducerea unui sistem de inteligenţă strategică destinat a pregăti decizii într-un context de ino-vaţie. Aceste două documente au fost depuse pe masa europeană. Un grup de experţi ai GT 3 se ocupă şi de evaluarea brevetelor din punct de vedere strategic, calitativ şi financiar. Evaluarea mone-tară a brevetelor a fost promovată de Germania la nivel european.

Ce este inovaţia?

Specialiştii disting patru tipuri de inovaţie: inovaţia de produs, inovaţia de procedeu, inovaţia în scopuri de co-mercializare sau de marketing şi ino-vaţia la nivelul organizaţiei. Inovaţia se distinge de invenţie sau de descoperire prin faptul că presupune un proces de aplicare în practică care conduce la o utilizare efectivă. Distingem, în gene-ral, două modele de inovaţie: inovaţia de segmentare, care corespunde creării şi introducerii pe piaţă a unor produse, procese sau servicii radical noi şi ino-vaţia incrementală, care constă în intro-ducerea unor mici îmbunătăţiri, pentru a spori performanţele unui produs sau a reduce costurile de producţie. Acest tip de inovaţie este cel mai întâlnit. Există alte modele, bazate pe caracterul adia-cent al pieţei (întreprinderea încearcă să pătrundă şi pe alte pieţe, bazându-se pe competenţele sale) şi caracterul adia-cent produs/tehnologie (întreprinderea se dezvoltă pe pieţe apropiate, dar cu tehnologii şi competenţe noi).

Implicarea comitetelor de orientare strategică

Comitetele de orientare strategică se ocupă de subiect. COS Inginerie in-dustrială, bunuri pentru echipamente şi materiale, a organizat o reuniune de informare pe tema „Inovaţia şi standar-dizarea: opuse sau complementare?”, pe 10 noiembrie 2013 la Saint Denis. În program: împărtăşirea experienţei cu privire la promovarea inovaţiei prin intermediul standardizării plecând de la datele a 20 de comisii de standardizare, o masă rotundă care a reunit factorii din industrie şi cercetătorii şi prezentarea abordării integrate inovaţie-standardi-zare, dezvoltată în Europa.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 339, noiembrie 2013

Inovaţia cea mai întâlnită este cea incrementală, care constă în a introduce mici îmbună-tăţiri pentru a spori performanţele unui produs sau a reduce costurile de producţie

ASRO a publicat standardul pe părţi SR 13547, Model de dezvoltare a afacerii prin inovare, format din următoarele patru părţi conexe:

SR 13547-1, Partea 1: • Managementul inovării. Principii şi linii directoare;

SR 13547-2, Partea 2: • Managementul proprie-tăţii intelectuale. Principii şi linii directoare;

SR 13547-3, Partea 3: • Transfer tehnologic. Principii generale şi linii directoare;

SR 13547-4, Partea 4: • Evaluarea capabilităţii de inovare şi a performanţei managementului inovării

6

Strategia High-Tech 2020, prezen-tată pe 14 iulie 2012 de către Minis-terul Federal al Educaţiei şi Cercetării (BMWI) îşi propune să doteze econo-mia germană cu instrumentele necesare pentru atingerea sau întărirea unei po-ziţii naţionale dominante în cinci do-menii: climă, energie, sănătate, nutriţie, mobilitate, securitate şi comunicare. „Această politică multidisciplinară îşi propune să transforme competenţele şi ideile în inovaţii cât mai rapid posibil”, a declarat Annette Schavan, ministru care conduce acest proiect, cu ocazia prezentării unui ansamblu de iniţia-tive susţinute, de asemenea, de Camera Germană de Comerţ şi Industrie. 30% din întreprinderile germane au comer-cializat deja produse şi servicii inova-toare pe baza acestei politici de stat. Standardizarea, care „deschide pieţele şi asigură condiţii echilibrate de acces întreprinderilor mici şi mijlocii şi care se integrează tot mai mult în procesele de cercetare şi de inovaţie”, este recu-noscută ca un avantaj competitiv pentru industria naţională. Iniţiativa Ministe-rului Educaţiei şi Cercetării se leagă de

un proiect precedent de accelerare, prin standardizare, a rezultatelor lucrărilor de cercetare şi dezvoltare, prezentat încă din aprilie 2010, la Hanovra. „Este vorba despre transferarea rezultatelor acestor lucrări de cercetare în standardizare, în momentul în care intră pe piaţă”, declară Ulrich Romer, responsabil în domeniul standardizării, brevetelor şi cercetării la BMWI. „Această metodă va îmbunătăţi randamentul politicii de cercetare susţi-nută de statul german”, continuă el. Fi-ecare proiect prezentat de întreprinderi, universităţi sau de institute de cercetare selecţionate va beneficia de o sumă de maximum 150 000 de euro, disponibili între 6 şi 24 de luni. Peste 80 de can-didaţi şi-au manifestat intenţia de a participa în acest prim an. „Previziunile ministerului au fost depăşite”, declară Ulrich Romer.

Includerea brevetelor în standarde

În acest context, la începutul lui 2012, DIN a încredinţat Universită-ţii Tehnice din Berlin şi Institutului

Fraunhofer pentru Sisteme de Comu-nicare Deschise (Fraunhofer Institut für Offene Kommunicationssysteme – Fokus) realizarea unui studiu online cu privire la utilizarea standardelor şi a brevetelor în întreprinderile germane. 700 de întreprinderi au răspuns deja la sfârşitul lui iunie 2012. Primele răspun-suri vor fi disponibile la sfârşitul anului. „Dacă dorim să accelerăm şi mai mult procesul de inovare, va trebui să ne pu-nem întrebări cu privire la integrarea brevetelor în redactarea standardelor. Ştim deja că întreprinderile utilizează mai bine standardele decât brevetele pentru a se informa. Rămâne să deter-minăm care este cel mai bun mod de a accelera difuzarea informaţiei”, afirmă Knut Blind, profesor la Facultatea de Economie şi Management şi titular al Catedrei de Economie şi Inovaţie la Universitatea Tehnică din Berlin. „Bre-vetele beneficiază de integrarea lor în textele standardelor întrucât ele reduc considerabil numărul lucrărilor de cer-cetare şi de dezvoltare în paralel. De asemenea, standardele facilitează tran-ziţia de la o tehnologie brevetată veche, la tehnologia brevetată cea mai recentă”, declară Knut Blind. Includerea breve-telor în standarde constituie o metodă eficace pentru a limita incidenţa unei tranziţii prea rapide spre o tehnologie nouă care nu corespunde neapărat aş-teptărilor publicului.

DIN dispune de o puternică echipă dedicată

Vedem adesea acest lucru în actu-alizările software-urilor. Există şi ade-vărate efecte nefaste legate de această integrare. Combinaţia dintre brevete şi standarde poate conduce la structuri ale pieţei monopoliste, care se stabilesc dincolo de durata de viaţă a unui brevet. O lipsă de eficacitate decurge, în gene-ral, din aceste monopoluri, sub formă de preţuri ridicate, de lipsă de competitivi-tate. Pe termen mediu, dinamismul ino-vaţiei este încetinit. Pe termen lung, ase-menea poziţii dominante se pot traduce prin menţinerea pe piaţă a tehnologiilor depăşite, dar întărite de existenţa stan-dardelor. Dacă apar conflicte în jurul

Brevete şi standardeOlivier Mirguet

Economia germană are interesul să monopolizeze anumite pieţe când apare o inovaţie din activităţile sale de cercetare şi dezvoltare? DIN, institutele Fraunhofer şi alţi parteneri îmbină într-o abordare de cer-cetare şi dezvoltare standardele, brevetele şi valorificarea cercetării.

Au fost identif icate cinci domenii: climă şi energie, sănătate şi nutriţie, mobilitate, secu-ritate, precum şi comunicaţii


standardului respectiv, pot fi monopo-lizate resurse financiare în mod inutil în lucrări paralele de cercetare. Studiul în curs va furniza răspunsuri cu privire la motivaţiile întreprinderilor germane care dezvoltă pe plan intern instrumente ale proprietăţii intelectuale, cu privire la barierele care reţin factorii inovării să se angajeze în lucrări de standardizare sau cu privire la experienţele pozitive sau negative trăite după depunerea unui brevet. Analiza rezultatelor va fi trans-misă în decembrie 2013 Ministerului Federal al Economiei. „Am încredinţat controlul lucrării acestui proiect Uni-versităţii Tehnice din Berlin şi Institu-tului Fraunhofer Fokus, dar continuăm să îl urmărim”, aminteşte Hermann Ba-hrens, şef de proiect în domeniul inova-ţiei şi standardizării la DIN. Institutul German de Standardizare dispune în mod deosebit, în cadrul său, de un grup de lucru de 13 persoane care se ocupă de ghidarea, de către standardizare, a activităţilor de cercetare.

Germania vizează primul loc în domeniul securităţii civile

„Soluţii care să răspundă la defini-rea democratică a securităţii şi care să întărească echilibrul între securitate şi libertate” ar trebui să apară în acest an în cadrul politicii federale de susţinere a cercetării pentru securitatea civilă. Acţiunile avute în vedere se referă la un efort sporit în lucrările de standardizare. „Germania este considerată un partener competent în produsele şi serviciile referitoare la securitate”, scrie Minis-terul Federal al Educaţiei şi Cercetării în Strategia sa High-Tech 2020. „Ne vom orienta politica de sprijin spre în-treprinderile mici şi mijlocii şi vom în-drepta achiziţiile publice către produse inovatoare în domeniul securităţii”. Protecţia reţelelor de comunicaţie figu-rează printre specialităţile menţionate în programul ministerial.


Austria este pragmatică

„Integrarea brevetului în standard constituie o bună strategie pentru întreprinderile inovatoare care îşi creează propriul catalog de proprie-tate intelectuală”, declară Elisabeth Stampfl-Blaha, director adjunct al Institutului Austriac de Standardi-zare (ASI). „La ora actuală, unele întreprinderi preferă să renunţe la un brevet pentru a avea acces la o piaţă mondială decât să îşi apere proprietatea intelectuală pentru a domina în proporţie de 100% o piaţă mică. Dar în contextul economic actual, cu multe întreprinderi austriece mici şi mijlocii specializate într-un domeniu high-tech şi lideri mondiali în specialitatea lor, nu avem interesul de a ne izola.

Voelstalpine monopolizează piaţa

Voestalpine, specialist austriac în domeniul transformării oţelului, a elaborat o politică integrată de management al informaţiei normative şi al depunerilor de brevete. „Standardizarea constituie cel mai bun mijloc de a „fereca” un monopol asupra unei activităţi, chiar dacă Comisia Europeană vede altfel lucrurile”, declară Gerald Landl, director în domeniul proprietăţii intelectuale şi al standardizării în acest grup industrial de 40 700 de salariaţi, cu sediul la Linz. „Nu putem separa standardul de proprietatea intelectuală. Întreprinderea noastră deţine peste 3 000 de brevete, iar catalogul nostru de standarde conţine 300 000 de documente. Toţi clienţii noştri, în industria automobilului, transportul feroviar şi în domeniul utilajelor, au acces la ele. Standardizarea este pentru noi o activitate strategică. Dacă nu acţionăm la accelerarea impusă de către concurenţă, vom fi rapid penalizaţi. Desfăşurăm un lobbying intens pentru a obţine revizuirea standarde-lor la momentul oportun”. Grupul Voestalpine exploatează 360 de locaţii de producţie în 60 de state. În 2012, cifra sa de afaceri a atins 10,9 miliarde de euro şi este în creştere cu 28%.

Autorităţile statului susţin proiecte de accelerare, prin standardizare, a rezultatelor lu-crărilor de cercetare şi dezvoltare

8

„Acestea sunt standarde care de-scriu vocabularul care trebuie utilizat şi cerinţele pentru realizarea unui sistem de management documentar. În calitate de standarde pentru sisteme de mana-gement, ele vor descrie apoi cerinţele cu privire la audit şi certificare”, declară Michel Cottin, preşedinte al comisiei de standardizare care se ocupă de ma-nagementul documentelor de activitate şi manager în domeniul înregistrărilor la Orange. Seria de standarde ISO 30300 pune accentul în mod deosebit pe de-scrierea proceselor care alcătuiesc siste-mul de management. Ea aplică princi-piul de îmbunătăţire continuă a buclei lui Deming pentru ca fiecare proces şi subproces să fie planificate, implemen-tate şi menţinute, supravegheate, audi-tate şi revizuite, apoi îmbunătăţite.

ISO 30300: o mare noutate

Înainte de seria de standarde ISO 30300, nu existau standarde de con-ducere sau de management în domeniul managementului documentelor. Doar standarde tehnice precum ISO 15489*, Informare şi documentare. Managemen-tul înregistrărilor. Principii directoare, serveau drept referinţă. Unul dintre principalele avantaje ale standardelor ISO 30300 constă în interoperabilita-tea cu alte standarde pentru sisteme de management, precum ISO 14001 pen-tru mediu şi ISO 9001 pentru calitate. Seria de standarde ISO 30300 vine ca supliment la standardul ISO 15489. Prima serie de standarde permite să se traducă şi să se certifice o politică documentară printr-un sistem de ma-nagement. Cel de-al doilea standard permite să se determine modalităţile de operare referitoare la ciclul de viaţă a acestor documente de activitate, în mod deosebit, păstrarea lor. Totuşi, actualiza-rea standardului tehnic ISO 15489, care datează de zece ani, se va impune pe termen mai scurt sau mai lung din mai multe motive: numeroasele schimbări terminologice în raport cu ISO 30300 şi o necesitate de reactualizare faţă de contextul de informatizare. Seria de standarde ISO 30300 aduce trei evoluţii majore în managementul documentelor de activitate:* Asociaţia de Standardizare din România – orga-nismul naţional de standardizare – a adoptat standardul ISO 15489 după cum urmează: ISO 15489-1:2001, cu indicativul SR ISO 15489-1:2007 şi titlul: Informare şi documentare. Managementul înregistrărilor. Partea 1: Generalităţi şi ISO/TR 15489-2:2001, cu indicativul: SR ISO/TR 15489-2:2007 şi titlul: Informare şi docu-mentare. Managementul înregistrărilor. Partea 2: Linii directoare

Ierarhizarea seriei de standarde yISO 30300 şi ISO 15489 şi a altor standarde mai tehnice. Primele au o influenţă strategică, în timp ce celelalte permit implementarea unei bune conduceri;

Introducerea unei viziuni prin pro- ycese de management al activităţilor documentare. Ea conduce la mode-lizarea organizaţiilor prin procese şi permite implementarea modalităţilor de audit şi de certificare;

Introducerea noţiunii de îmbunătă- yţire continuă a serviciului efectuat, inerentă managementului calităţii.

O necesitate de a armoniza practicile

În faţa mondializării şi a contex-tului concurenţial, economic, juridic şi social, conducerile organizaţiilor şi-au dat seama de necesitatea de a proteja şi de a dispune de sisteme de conducere transparente. „Aceste standarde sunt importante pentru noi întrucât ele ne vor permite să desfăşurăm politici de management documentar care să poată fi utilizate în cadrul grupului France Telecom”, precizează Michel Cottin. Până în prezent, în majoritatea marilor grupuri din lume, politicile de mana-gement documentar rămâneau adesea naţionale. Or, anumite întreprinderi şi-au dat seama de interesul politicilor de management documentar, mai ales când ele trebuie să desfăşoare procese în diferite contexte.

Pentru laboratoarele Orange, servi-ciul de cercetare şi dezvoltare al France

Informare şi documentareManagementul înregistrărilor

cu ISO 30300Amandine Ibled

Cum se controlează modul în care vor fi administrate informaţiile şi documentele în cadrul unei organi-zaţii publice sau private, de-a lungul întregului lor ciclu de viaţă? Cu ajutorul standardelor pentru sisteme de management ISO 30300 cu privire la managementul documentelor de activitate (records manage-ment), care ar putea permite o certificare. Articolul de faţă furnizează prezentarea şi provocările acestei noi serii de standarde.

Unul din avantajele seriei de standarde ISO 30300 constă în interoperabilitatea sa cu alte standarde pentru sisteme de ma-nagement, precum ISO 9001


Telecom constituie un element strate-gic: „Faptul de a armoniza la nivel mon-dial o politică de management al docu-mentelor, pentru brevete, de exemplu, este primordial, întrucât un brevet re-prezintă mai multe mii de documente”, indică Michel Cottin.

Procedurile trebuie să fie exact ace-leaşi pentru inginerul care doreşte să depună un brevet în Statele Unite, India sau China. Dacă un cercetător trebuie să declare o invenţie, este important ca el să ştie să îşi alcătuiască dosarul, cui trebuie să îl transmită pentru ca el să fie valabil sau cum să gestioneze securita-tea acestor documente”, remarcă Mi-chel Cottin.

Seria de standarde ISO 30300 se înscrie într-un context de mondializare a schimburilor sub formă digitală şi răspunde necesităţilor de interoperabi-litate ale numeroaselor sectoare precum finanţele, asigurările, mediul, energia şi transportul în domeniul securităţii, tra-sabilităţii, integrităţii şi transparenţei.

„Echipele de management al înre-gistrărilor din grupul nostru au pregătit o actualizare pentru ianuarie 2014 şi am dorit să o realizăm în conformitate cu standardul ISO 30300, întrucât el pre-zintă un interes de interoperabilitate cu alte standarde. Şi ni se pare important să putem certifica un anumit număr de procese de management documentar împreună cu partenerii noştri, care sunt şi ei certificaţi”, afirmă Michel Cottin.

După părerea lui, în urma publi-cării acestor standarde, este posibil ca numeroşi profesionişti să le utilizeze ca referinţă şi ca aceasta să conducă la crearea de noi politici care îşi propun

CUVÂNTUL SPECIALISTULUI

Pierre Fuzeau

Preşedinte al grupului de coordonare CG 46, Informare şi comuni-care şi expert în do-meniul managemen-tului înregistrărilor la SERDA

„Managementul înregistrărilor este răspunsul tehnic şi funcţional adecvat”

Obiectivele seriei de standarde noi ISO 30300 sunt de a întări calitatea sistemelor de ma-nagement al documentelor în serviciul acti-vităţilor, fie ele operaţionale (profesiuni) sau suport (resurse umane şi finanţe). Acest standard de management de sistem (MSS), aplicat de acum înainte sistemelor de documentare, include managementul ciclului de viaţă a fiecărui document necesar activităţii respective, atât pe plan tehnic, in-formativ, cât şi juridic, în fiecare versiune şi suport de stocare. Acest management al ciclului de viaţă per-mite pe deplin optimizarea lanţului docu-mentar al managementului unei corespon-denţe care intră şi care iese din întreprindere, până la funcţia de arhivare care are, probabil, nevoie de o vocaţie de probare (sistem elec-tronic de arhivare: SAE). Această serie de standarde este binevenită astăzi, când constrângerile de reglemen-tare sunt importante în toate domeniile de activitate în care cuvintele de ordine sunt: trasabilitate, transparenţă, încredere şi ma-nagement al riscului. Ne vin în minte apoi activităţile financiare, farmaceutice, indus-triale sau administrative. În plus, cerinţele dictate de Comisia Naţio-nală de Informatică şi de Libertăţi (CNIL) se referă la datele personale, fapt care impune un control perfect al managementului docu-mentar. Cu acest titlu, direcţiile de profesiuni sau direcţiile sistemelor de informare (DSI) sau cele ale calităţii sunt pe deplin vizate. În faţa înmulţirii datelor digitale, care foarte adesea sunt redundante sau a datelor pe su-port de hârtie, records management (tradus de acum înainte prin „managementul docu-mentelor de activitate”) constituie răspunsul tehnic adecvat şi funcţional din punct de ve-dere al managementului de sistem.

Seria de standarde ISO 30300

Această familie de standarde, prezentată sub titlul de Sisteme de management al documentelor de ac-tivitate, cuprinde:

Standardul ISO 30300 y , care spe-cifică terminologia utilizată;Standardul ISO 30301 y , care specifică cerinţele referitoare la un sistem de management al documentelor când o organizaţie trebuie să demonstreze capaci-tatea sa de a crea şi de a controla documente care reflectă activi-tăţile sale, atâta timp cât aceste documente sunt necesare;Standardul ISO 30302 y , în curs de elaborare, care este un ghid de implementare;Standardul ISO 30303 y , care spe-cifică cerinţele referitoare la orga-nismele de audit şi de certificare ale sistemului de management al documentelor de activitate.

Noua serie de standarde introduce o viziune prin procese a managementului activităţilor documentare

să înfiinţeze un sistem de management documentar, caiete de sarcini sau docu-mente tehnice.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 338, octombrie 2013

10

Potrivit lui José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei Europene, „Piaţa Unică a constituit întotdeauna motorul dezvoltării noastre economice şi al pros-perităţii noastre. Ea rămâne mai mult ca oricând avantajul nostru în faţa crizei. Cele 12 „şantiere” pe care le deschidem vor permite să dăm un impuls decisiv acestei pieţe, în folosul întreprinderilor, lucrătorilor şi consumatorilor. Obiecti-vul nostru: o Piaţă Unică mai puternică în 2014!”. Comisia cheamă toţi factorii interesaţi, în primul rând statele mem-bre şi Parlamentul European să îşi însu-şească acest plan de acţiune, adoptând rapid cele 12 acţiuni esenţiale până în 2014, pentru a da mai multe şanse ini-ţiativelor factorilor Pieţei Unice, pen-tru ca ei să poată profita pe deplin de oportunităţile pe care aceasta le oferă”, a adăugat Michel Barnier, comisar euro-pean pentru Piaţa Internă şi Servicii.

CELE 12 PÂRGHII

Pe baza contribuţiilor culese în cursul a patru luni de dezbatere publică (peste 850), precum şi a părerilor şi conclu-ziilor instituţiilor europene, Comisia a identificat 12 pârghii pentru stimularea dezvoltării şi întărirea încrederii cetăţe-nilor. Fiecare pârghie este însoţită de o iniţiativă importantă cu privire la care Comisia se angajează să facă propuneri în lunile următoare, cu obiectivul unui acord final al Parlamentului European şi al Consiliului înainte de sfârşitul lui 2014. Fiecare pârghie conţine, de ase-menea, alte propuneri importante care ar trebui să beneficieze de momentul creat de iniţiativa far, pentru a progresa – uneori în paralel şi puţin mai lent.

1. Acces la finanţare pentru între-prinderile mici şi mijlocii

Este o pârghie extrem de impor-tantă pentru peste 20 de milioane de în-treprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) europene care, în lipsa finanţării, au di-ficultăţi de a angaja, de a lansa produse noi sau de a îşi consolida infrastructu-rile. Este vorba să se creeze un statut co-mun pentru fonduri de capital-risc care să permită fondurilor stabilite într-un stat membru să investească în alt stat membru, furnizând astfel IMM-urilor inovatoare fonduri, cu expertiza nece-sară şi la un preţ atractiv.

2 . Mobilitatea lucrătorilor în ca-drul Pieţei Unice

În 2009, 5,8 milioane de europeni lucrau într-un alt stat membru, ceea ce înseamnă 2,5% din populaţia activă a Uniunii. O mobilitate sporită a mâinii de lucru calificate ar permite economiei europene să fie mai competitivă. Pentru a înlătura barierele juridice care împie-dică europenii să lucreze acolo unde doresc, trebuie modernizate regulile de recunoaştere a calificărilor profesionale, astfel încât să se simplifice procedurile, să se reexamineze domeniul profesiu-nilor reglementate şi să se întărească încrederea şi cooperarea între statele membre, mai ales prin intermediul unei carte profesionale europene.

3. Drepturile de proprietate inte-lectuală

Proprietatea intelectuală este la fel de importantă ca şi materiile prime sau baza industrială: între 44 şi 75% din re-sursele întreprinderilor europene sunt legate de proprietatea intelectuală. Este un avantaj comparativ puternic al Uni-unii. Este, deci, crucial, pentru compe-titivitatea europeană să se stabilească o

protecţie a invenţiilor unitară prin bre-vet, pentru cât mai multe state membre, obiectivul fiind să se acorde primele ti-tluri universitare în 2014.

4. Consumatorii – factori ai Pieţei Unice

Pentru a întări încrederea consu-matorilor în Piaţa Unică, trebuie să le garantăm drepturile. Acest lucru se rea-lizează prin dezvoltarea regulamentului alternativ al contestaţiilor şi aplicarea altor mijloace decât cele judiciare. Ast-fel, consumatorii vor avea la dispoziţie o soluţie mai uşoară, mai rapidă şi mai ieftină. Este esenţial pentru comerţul online, unde încrederea sporită a consu-matorilor în comerţul electronic dincolo de graniţe ar genera un câştig economic estimat la 2,5 miliarde de euro.

5. Serviciile: întărirea standardi-zării

Serviciile sunt motorul creării de locuri de muncă în Europa. În condiţi-ile în care dezvoltarea Uniunii a fost de 2,1% în medie pe an în perioada 1998-2008, domeniul serviciilor a crescut în medie cu 2,8% pe an. Numărul locurilor de muncă este mai mare cu 2% în fie-care an, faţă de 1% în restul economiei. Pentru a consolida acest avantaj, Co-misia propune revizuirea legislaţiei cu privire la sistemul european de standar-

Piaţa Unică Europeană în 2014Jean-Claude Tourneur

Actul pentru Piaţa Unică, adoptat de Comisia Europeană în oc-tombrie 2013, pentru a relansa Piaţa Unică în 2014, îşi propune să deschidă 12 „şantiere” în 2014. Aceste 12 pârghii de dezvoltare, de competitivitatea şi de progres social merg de la mobilitatea lucră-torilor, la finanţări pentru întreprinderile mici şi mijlocii, protecţia consumatorilor, până la fiscalitate şi reţelele transeuropene. Ele îşi propun să faciliteze viaţa tuturor factorilor Pieţei Unice: întreprin-deri, cetăţeni, consumatori şi lucrători.

Este crucial pentru competitivitatea euro-peană să se stabilească o protecţie a inven-ţiilor unitare prin brevet


dizare, pentru a îl extinde la servicii şi a face procedurile de standardizare mai eficiente, eficace şi cuprinzătoare.

6. Reţele europene mai puternice

Reţelele de transport, de energie şi de comunicaţii electronice constituie coloana vertebrală a Pieţei Unice. Infra-structuri performante favorizează libera circulaţie rapidă la un cost rezonabil a persoanelor, mărfurilor, diferitelor ener-gii şi date. Comisia va adopta legislaţii cu privire la infrastructurile energetice şi de transport, pentru a identifica pro-iectele strategice de interes european.

7. Piaţa Unică digitală

Întărirea încrederii în tranzacţiile electronice este o condiţie sine qua non a dezvoltării unei Pieţe Interne digitale de care ar putea profita din plin cetă-ţenii, întreprinderile şi administraţiile. Europa are nevoie de o legislaţie care să asigure recunoaşterea reciprocă a iden-tificării şi a autentificării electronice pe teritoriul său şi de o revizuire a directi-vei cu privire la semnătura electronică, pentru a permite o interacţiune pe cale electronică sigură şi fără dificultăţi.

8. Antreprenoriat social

În afară de cercetarea legitimă a unui profit financiar, unele întreprinderi aleg să îşi continuie obiectivele de ordin general, de dezvoltare socială, etică sau de mediu. Acest domeniu asigură dez-voltarea şi locuri de muncă. Pentru a-l încuraja, va trebui să se prevadă exploa-tarea din plin a formidabilei pârghii care este industria europeană a managemen-tului activelor. Va fi propus un cadru european pentru fondurile de investiţii, pentru a amplifica efectul iniţiativelor naţionale existente, deschizând acestor fonduri oportunităţile Pieţei Unice.

9. Fiscalitatea

Reglementarea fiscală a Uniunii Europene nu mai este adaptată realită-ţilor Pieţei Unice a secolului XXI, nici provocărilor dezvoltării durabile. Ea nu încurajează suficient practicile care economisesc puternic energia sau care protejează mediul. Se propune, deci, o revizuire a directivei referitoare la fis-calitatea energiei, pentru a asigura un tratament coerent al diverselor surse de energie, pentru a ţine mai bine seama

de conţinutul energetic al produselor, precum şi de emisiile lor de CO2. Pen-tru a întări coeziunea socială în Europa, Comisia va face o propunere legislativă destinată a consolida aplicarea directivei de detaşare a lucrătorilor, pentru a pre-veni şi sancţiona orice abuz de neres-pectare a regulilor. Comisia va propune şi clarificarea exercitării drepturilor so-ciale fundamentale în cadrul exercitării libertăţilor economice.

10. Coeziune socială sporită în ca-drul Pieţei Unice

Pentru a întări coeziunea socială în Uniunea Europeană, Comisia va face o propunere legislativă destinată a conso-lida aplicarea Directivei Detaşarea Lu-crătorilor, pentru a preveni şi sancţiona orice abuz de nerespectare a regulilor. Ea va propune, de asemenea, clarifica-rea exercitării drepturilor sociale funda-mentale în cadrul exercitării libertăţilor economice.

11. Mediul reglementar al între-prinderilor

Întreprinderile consideră foarte adesea Piaţa Unică ca un spaţiu al con-strângerilor şi al lipsei de oportunităţi. Trebuie să le simplificăm viaţa, redu-când constrângerile reglementare şi administrative. În acest scop, Comisia propune o simplificare a directivei cu privire la standardele financiare, în ceea ce priveşte obligaţiile de informare fi-nanciară, şi o reducere a constrângerilor administrative, în mod deosebit a celor care afectează întreprinderile mici şi mijlocii.

12. Pieţele publice

Autorităţile publice cheltuiesc aproximativ 18% din PIB-ul Uniunii Europene pe bunuri, servicii şi lucrări. Această cheltuială publică este o pâr-ghie esenţială pentru dezvoltare. Legis-laţiile europene şi naţionale au deschis pieţele publice unei concurenţe loiale a cărei consecinţă este să ofere cetăţe-nilor o calitate sporită, la cel mai bun preţ. Comisia propune modernizarea acestui cadru legislativ pentru a ajunge la o politică echilibrată care să susţină o cerere pentru bunuri şi servicii care să protejeze mediul, să fie responsabile din punct de vedere social şi să fie inova-toare, pentru a oferi proceduri mai sim-ple şi mai flexibile autorităţilor adjude-cătoare şi să asigure un acces mai uşor întreprinderilor mici şi mijlocii.

Etapele următoare

La sfârşitul lui 2013, Comisia va în-tocmi un bilanţ cu privire la starea pre-zentului plan de acţiuni şi va prezenta programul său pentru etapa următoare. Activităţile vor avea la bază un mare studiu economic ale cărui rezultate ar trebui să permită identificarea nişelor în care mai există un potenţial de creştere neexploatat şi să pună în evidenţă noi pârghii de dezvoltare.

Piaţa Unică şi consumatorii

Monique Goyens, director general la Biroul European al Uniunii Consu-matorilor (BEUC) a afirmat, la pu-blicarea de către Comisia Europeană a celor 12 „şantiere” pentru Piaţa Unică:

Consumatorii sunt factori importanţi ai Pieţei Unice, în care trebuie să aibă încredere

12

„Consumatorii încrezători în Piaţă sunt cheia dezvoltării şi a prosperităţii eco-nomiei europene. Ei amplifică dezvol-tarea şi recompensează bunele practici comerciale. Ne bucurăm de relansarea Pieţei Unice, pentru a stimula dezvolta-rea economică şi bunăstarea cetăţenilor. Acest Act pentru Piaţa Unică prezintă iniţiative lăudabile pentru consumatori, precum brevetul european, măsuri pen-tru modurile alternative de rezolvare a contestaţiilor şi proceduri de standar-dizare mai eficiente. Totuşi, el nu se si-tuează la înălţimea speranţelor noastre. Niciun răspuns nu este adus în ceea ce priveşte o îmbunătăţire a supravegherii pieţei, în vederea asigurării unei securi-tăţi mai bune a produselor, o reglemen-tare a proprietăţii intelectuale, care să fie mai favorabilă consumatorilor, nici pentru achiziţii online, în condiţiile în care acestea sunt preocupări cotidiene ale europenilor.

Stimularea cercetării şi inovării

În cadrul actului pentru Piaţa Unică, Comisia Europeană a prezentat două propuneri legislative, cu un regim de cooperare întărit, care vor conduce la o reducere a costului brevetelor în Uniunea Europeană, ajungând până la 80%. Orice întreprindere şi orice per-soană particulară vor putea astfel să îşi protejeze invenţia cu ajutorul unui bre-vet european unic, valabil în 25 de state membre. Cele două propuneri legisla-tive definesc condiţiile şi modalităţile de obţinere a protecţiei prin brevet uni-tar, efectele sale juridice şi modalităţile de traducere aplicabile. „Scopul protec-ţiei prin brevet unitar este ca inovaţia să devină mai puţin costisitoare şi mai uşoară pentru întreprinderi şi inven-tatori în întreaga Uniune”, a declarat Michel Barnier, comisar pentru Piaţa Internă şi Servicii. „Această măsură va uşura considerabil costul şi formalităţile de obţinere a brevetelor, fapt care va sti-mula inovaţia în Uniunea Europeană şi va pune aceste brevete la dispoziţia în-treprinderilor din Uniunea Europeană, indiferent de ţara în care se află ele. Continui să sper că până la urmă toate statele membre vor alege să participe la această cooperare consolidată. Sunt profund convins că nu există dezvoltare economică durabilă fără inovaţie, nici inovaţie fără protecţie eficace a proprie-tăţii intelectuale”, a conchis el.

Situaţia actuală a brevetelor în Uniunea Europeană

Actualul sistem de brevete în Uni-unea Europeană este foarte costisitor şi foarte complex, mai ales în etapa care urmează după acordarea brevetului, fapt care este recunoscut ca o barieră în calea inovaţiei. Oficiul European de Brevete (OEB) are sarcina de a examina cererile de brevete şi de a elibera bre-vete europene în condiţiile respectării

anumitor condiţii. Totuşi, pentru ca un brevet să fie valabil într-un stat mem-bru, inventatorul trebuie să solicite va-lidarea sa în fiecare stat în care doreşte să beneficieze de o protecţie. Această procedură conduce la cheltuieli de tra-ducere şi costuri administrative con-siderabile, putând atinge aproximativ 32 000 de euro pentru o validare în cele 27 de state membre, dintre care 23 000 de euro numai pentru traducere. Cu ti-tlu de comparaţie, costul mediu al unui

Comisia propune o revizuire a directivei cu privire la f iscalitatea energiei, pentru a asigura o tratare consecventă a surselor de energie

Întărirea încrederii în tranzacţiile electronice constituie o condiţie sine qua non a dez-voltării unei pieţe interne digitale


brevet în SUA este de 1 850 de euro. În plus, menţinerea în vigoare a brevetelor impune achitarea de taxe anuale în fie-care stat şi orice transfer al brevetului sau contractului de licenţă, în vederea exploatării invenţiei brevetate, trebuie să fie înregistrată în acelaşi mod.

Protecţia prin brevet unitar

Datorită noilor măsuri propuse, după o perioadă de tranziţie în care costul unui brevet european care are un efect unitar în 25 de state membre va fi mai mic de 2 500 de euro, acest cost nu va mai fi până la urmă decât de 680 de euro. Titularii brevetelor europene vor putea să solicite OEB o protecţie prin brevet unitar pentru teritoriul ce-lor 25 de state membre. Acest brevet va garanta invenţiilor acelaşi nivel de protecţie în cele 25 de state. Cererile de brevete pot fi depuse în orice limbă, dar în conformitate cu procedura actu-almente în vigoare, OEB va continua să examineze cererile şi să elibereze brevete în engleză, franceză sau ger-mană (care sunt cele trei limbi oficiale ale OEB). Solicitanţii care locuiesc în Uniunea Europeană şi care înaintează cererea lor de brevet în altă limbă decât

Legislaţiile europene şi naţionale îşi propun să deschidă pieţele publice unei concurenţe loiale

cele trei menţionate vor primi o com-pensaţie pentru cheltuielile lor de tra-ducere în una din aceste limbi. În sfârşit, după eliberarea brevetului, revendicările care stabilesc importanţa protecţiei, vor trebui să fie traduse în celelalte două limbi ale OEB. În timpul unei perioade de tranziţie de maximum 12 ani, bre-vetele europene cu efect unitar eliberate în franceză sau în germană vor trebui să fie traduse în engleză. Cele care au fost eliberate în engleză vor trebui să fie traduse într-o altă limbă oficială a Uni-unii Europene. Aceste traduceri vor fi obligatorii până la punerea la dispoziţie a unui sistem de traducere automată de bună calitate, garantând accesibilitatea informaţiilor privind brevetele. Tradu-cerile suplimentare furnizate în timpul perioadei de tranziţie vor servi direct la punerea la punct a unui sistem de tra-ducere automată de bună calitate.

Propunerea Comisiei referitoare la un brevet unic în Uniunea Europeană era în discuţie de mai bine de zece ani, dar era blocată la Consiliu din motive de dezacorduri. Întrucât Consiliul nu ajunsese la o unanimitate în ceea ce priveşte regimul de traducere aplicabil, Comisia a prezentat în decembrie 2010 o propunere care viza autorizarea unei

cooperări consolidate în acest domeniu. Pe 10 martie 2012, în urma unui acord exprimat de Parlamentul European pe 15 februarie, Consiliul a adoptat decizia care autoriza instaurarea unei protecţii prin brevet unitar pe teritoriul celor 25 de state membre participante. Potrivit tratatelor europene, cooperarea consoli-dată permite unui număr de nouă state să avanseze într-un domeniu specific, dacă nici un acord nu poate fi obţinut în Uniunea Europeană într-un termen rezonabil. Celelalte state membre pot să li se alăture în orice moment înainte sau după lansarea cooperării consolidate.


PROVOCĂRILE APEI

2010

6,7 miliarde

2050

9 miliarde

Amprenta de apă necesită

+34% 37%

15%

21%

pentru 1 kg de carne de vacă 16 000 litri de apă

pentru o ceaşcă de ceai 35 litri de apă

pentru un circuit integrat 32 litri de apă

pentru o foaie de hârtie 10Sursa: Water Footprint Network

creşterea populaţiei

Rezervele de apă ale planetei riscă să se reducă în următorii 30 de ani, statele în curs de dezvoltare �ind cele mai afectate

litri de apă

Ştiaţi că:

din populaţia mondială nu are acces la canalizare?2,6 miliarde de persoane

din populaţia mondialănu are acces la apa potabilă?

1,1 miliarde de persoane

din copiii planetei mor în �ecare an

de boli transmise de apă?1,5 miliarde de copii

14

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

PROVOCĂRILE APEI

2010

6,7 miliarde

2050

9 miliarde

Amprenta de apă necesită

+34% 37%

15%

21%

pentru 1 kg de carne de vacă 16 000 litri de apă

pentru o ceaşcă de ceai 35 litri de apă

pentru un circuit integrat 32 litri de apă

pentru o foaie de hârtie 10Sursa: Water Footprint Network

creşterea populaţiei

Rezervele de apă ale planetei riscă să se reducă în următorii 30 de ani, statele în curs de dezvoltare �ind cele mai afectate

litri de apă

Ştiaţi că:

din populaţia mondială nu are acces la canalizare?2,6 miliarde de persoane

din populaţia mondialănu are acces la apa potabilă?

1,1 miliarde de persoane

din copiii planetei mor în �ecare an

de boli transmise de apă?1,5 miliarde de copii

70%Agricultură

8%Uz casnic

Repartiţia utilizării apei în lume Eforturile depuse de ISO

Astăzi

550www.iso.org/water

Mâine

5 tematici cheie*22%Industrii

Ce cantităţi de apă utilizaţi?

94,5 189,3

4,9 22,7

7,6

75,7

Reutilizarea apei 2.

3. Utilizarea şi producerea nămolurilor de epurare

5. Managementul activelor hidraulice

4. Ape pluviale provenite din furtuni

1. Pierderi şi scurgeri de apă

151

pentru a face un duş de cinci minute

şi

şi

Între

Între

pentru a trage apa la toaletă

litri

litri

litri

litri

litri

pentru a vă spăla pe dinţi

pentru a spăla vasele manual

pentru a spăla o maşină de rufe

Au fost publicate peste de standarde referitoare la apăPentru informaţii suplimentare, vizitaţi:

* Identi�cate la Seminarul Internaţional al ISO în Domeniul Apei, de la Kobé

15STANDARDIZAREA | noiembrie 2013

16

Pentru a ajuta la apariţia unei strate-gii de standardizare mai consecvente şi mai ambiţioase în domeniul apei, a fost creat la ISO un organ tehnic temporar (task force), prezidat de Franţa şi de Ja-ponia.

ISO are mari ambiţii în ceea ce pri-veşte apa. Subiectul este larg abordat în cadrul mai multor comitete tehnice ale Organizaţiei Internaţionale de Standar-dizare. Dar Consiliul ISO şi-a exprimat anul trecut dorinţa de a merge mai departe. În acest spirit, au apărut mai multe idei. Prima dintre ele consta în organizarea unui seminar internaţional cu privire la provocările mondiale ale apei, care s-a ţinut la Kobe ( Japonia), în iulie 2012. Acest eveniment s-a bucurat de un succes deosebit: au fost prezenţi 150 de participanţi, din 20 de state. El a permis identificarea a 14 teme majore de interes în domeniul apei, dintre care trei sunt prioritare: lupta contra pierde-

rilor şi a scurgerilor de apă din reţele: reutilizarea apei, mai ales a apelor uzate tratate în scopuri de irigaţie (care face deja obiectul unor lucrări la ISO); stan-darde cu privire la utilizarea şi produ-cerea nămolurilor de epurare. De notat că această temă este deosebit de impor-tantă pentru factorii francezi, în vara lui 2012 Franţa făcând o propunere pentru crearea unui comitet tehnic ISO cu pri-vire la nămoluri. În paralel, o altă de-cizie importantă a organelor conducă-toare ale ISO a fost crearea unui organ tehnic temporar, Apa, denumirea co-rectă fiind: TMB Implementation Task Force on Water (ITFWA). Este vorba despre un grup de studii cu privire la apă, care are misiunea de a ajuta ISO să includă şi să aplice ideile şi priorităţile desprinse din lucrările seminarului de la Kobé, să îşi organizeze eficient lucrările cu privire la standardele referitoare la apă, care există deja şi să determine cea

mai bună strategie de adoptat pentru a aborda noile priorităţi propuse. „Un organ tehnic temporar de acest tip nu este o structură durabilă. El va consilia, va sprijini, va susţine o activitate, apoi va dispărea sau va evolua către altceva”, afirmă Agnès Meur, responsabilă în do-meniul dezvoltării la Marele Ciclu al Apei, la AFNOR.

Complementaritate

Acest organ tehnic temporar reu-neşte preşedinţi ai comitetelor tehnice ale ISO care se ocupă de apă şi repre-zentanţi ai părţilor interesate. El este prezidat de Franţa şi Japonia. „Aceasta constituie o ocazie de a intensifica le-gătura cu organismul japonez de stan-dardizare şi cu părţile sale interesate în domeniul apei, ştiind că poziţionările celor două state sunt complementare”, remarcă Anès Meur. Franţa este foarte implicată în standardizarea internaţio-nală cu privire la apă. Ea a avut iniţi-ativa TC 224, cu privire la standardi-zarea serviciilor de apă, care primeşte grupuri cu privire la reutilizarea apelor uzate, managementul patrimoniului, bunele practici de management al cri-zei, etc. La rândul său, Japonia deţine o importantă cultură industrială în do-meniul produselor fabricate, utilizate în

ISO doreşte să îşi consolideze strategia

în domeniul apeiFabienne Nedey

Seminarul de la Kobé ( Japonia) a permis identif icarea temelor de interes major în domeniul apei


domeniul apei (vane). De altfel, Japonia a fost foarte marcată de tzunami-ul care a afectat puternic uzinele sale de apă şi de canalizare în urmă cu un an şi jumă-tate, plasând-o în faţa unei dificultăţi de continuitate a serviciului, apoi a unor provocări de reparare a infrastructurilor, mai ales a reţelelor. Pentru a conduce lucrările organului tehnic temporar, Franţa s-a asociat cu Japonia; interesele lor sunt diferite, dar ele se pot îmbina”, declară Christophe Bonnin, preşedinte al organului tehnic temporar Apa şi pre-şedinte al COS Marele Ciclu al Apei. „Japonia este mai interesată de aspectul industrial, de promovarea de produse tehnice, în timp ce Franţa se concen-trează pe exploatare şi pe aspectul servi-ciului. Iată un binom interesant, în care cele două culturi şi cele două abordări sunt sensibile una faţă de alta şi sunt capabile să se înţeleagă”.

O viziune a viitorului

De acum înainte, provocarea este să se propună o schemă de coerenţă globală pentru standardizarea interna-ţională cu privire la apă. Este vorba să

se confere lizibilitatea la ceea ce există deja, să se includă cele 14 propuneri ale Kobé şi, în acelaşi timp, propunerile care au fost făcute deja între timp (de Franţa, cu privire la nămoluri, de Israel, cu privire la productivitatea resurselor multiple, subiect care are un impact asupra a numeroase sectoare, printre care apa). Trebuie să se ajungă să se combine toate acestea în raport cu ceea ce există deja şi să se determine modul în care, mâine, standardizarea cu privire la apă ar putea fi structurată într-un mod mai adaptat la necesităţile şi pro-vocările sectorului. Consensul nu va fi uşor de găsit, având în vedere că statele prezente pe subiectul „apă” nu au toate aceeaşi viziune. După prima reuniune, care a avut loc la Geneva, la sfârşitul lui septembrie 2012, fiecare participant la organul tehnic temporar a primit misi-unea de a întocmi o viziune cu privire la viitor, pe baza datelor menţionate mai sus. A fost propusă o sinteză la discuţia care a avut loc la reuniunea din decem-brie, de la Paris. Organul tehnic tem-porar va fi în măsură apoi să transmită recomandări TMB al ISO în săptămâ-nile următoare.Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 336, iulie-august 2013

CUVÂNTUL SPECIALISTULUI

Christophe Bonnin

Preşedinte al organului tehnic temporar Apa, preşedinte al COS

Marele Ciclu al Apei, reprezentant al Veolia Eau şi al Federaţiei Profesionale a Întreprinderilor din Domeniul Apei

„Să găsim mijloace inteligente de a include necesităţile noi”

Puţin familiarizat cu ISO până în prezent, am fost frapat de abordarea sa foarte reactivă, voluntaristă şi puternic comunicativă. Există la ISO o voinţă profundă de a lua în seamă necesităţile fiecăruia, mai ales pe cele ale statelor emergente. Seminarul de la Kobe a fost un eveniment remarcabil, a fost ceea ce nu mai văzusem niciodată până atunci: nu-meroase state prezente, o mare diversitate, două zile de lucru foarte intens, foarte dens, multe idei. A fost un seminar foarte pro-ductiv. Oricât de uimitor ar părea, reunind oameni foarte diferiţi, venind din state care se înscriu în situaţii economice şi geografice foarte diferite, pe tematici care li s-au părut importante în domeniul apei, am asistat până la urmă la o convergenţă. În ciuda unor diferenţe incontestabile, au apărut puncte comune. Scurgerile din reţele, managemen-tul nămolurilor, reutilizarea apelor tratate uzate, sunt probleme universale, mai ales ţinând seama de provocările schimbării cli-matice. Crearea organului tehnic temporar Apa va permite să se găsească mijloace inte-ligente de a integra aceste necesităţi noi şi de a răspunde la ele. Activităţile legate de apă la ISO duc lipsa, pentru moment, a unei stra-tegii globale şi apar chiar foarte disparate. 15 comitete tehnice tratează subiecte referi-toare la apă, unele tematici, foarte apropiate unele de altele, sunt repartizate în diferite structuri, ariile de activitate coincid parţial. Când apar subiecte noi, nimeni nu ştie unde să le plaseze. Organul tehnic temporar are sarcina de a reorganiza toate acestea. Vom putea diviza la doi numărul comitetelor teh-nice, regrupându-le în funcţie de tematici mai structurate, în funcţie de abordări, cu o arie bine definită şi cu frontiere clare, limi-tându-ne la dimensiuni rezonabile. Organul tehnic temporar Apa trebuie să ajute la con-struirea acestei viziuni globale şi la coordo-narea strategiei de standardizare.

De acum înainte, provocarea constă în a propune o schemă de coerenţă globală pentru standardizarea internaţională în domeniul apei

Activitatea internaţională de standardizare în domeniul apei

Din colecţia sa de 19 000 de standarde internaţionale, ISO a elaborat peste 550 de standarde referitoare la apă. Ele abordează probleme precum: managementul activi-tăţilor şi serviciilor referitoare la sistemele de alimentare cu apă potabilă şi canalizare, aprovizionarea cu apă potabilă în situaţie de criză, irigarea, calitatea şi păstrarea (de exemplu, hidrometria, prelevarea de probe, amprenta de apă) şi infrastructura (cana-lizări, robinetărie şi contoare de apă).

18

Nichelul este un metal prezent în viaţa noastră de zi cu zi prin interme-diul materialelor care ne înconjoară. Plimbaţi-vă pe străzile oricărui oraş modern şi itinerariul dumneavoastră va fi jalonat de structuri din oţel inoxida-bil. Cererea mondială de nichel este în creştere constantă (5% în medie pe an), dictată de urbanizarea şi de industriali-zarea societăţilor noastre. Din 1 658 de milioane de tone produse în 2012, side-rurgia feroasă „absoarbe” aproape două treimi din consumul de nichel pentru fabricarea de oţeluri inoxidabile utili-zate în industria chimică/petrochimică,

alimentară, a papetăriei, transporturile rutiere şi feroviare, echipamente, con-strucţii şi decoraţiuni. Restul consumu-lui se repartizează între aliajele de ni-chel, galvanoplastie, monede şi chimie.

O activitate fluctuantă

Anul 2013 marchează cea de-a 40-a aniversare a comitetului tehnic al ISO cu privire la nichel şi aliajele de nichel (ISO/TC 155). Creat pentru a răspunde expansiunii acestei industrii, prioritatea comitetului a constat în a satisface ne-cesităţile întreprinderilor producătoare

Industria nichelului

Cererea mondială de nichel este în creştere constantă

Bare din oţel inoxidabil


Nichel•••

Aliaje de nichel•••

Fero-nichel•••

Clasi�carea colecţiei de standarde a ISO/TC 155

Prelevare de probeMetode de analizăSpeci�caţii



şi utilizatoare de nichel. Obiectivul acestui comitet era atunci de a elabora standarde referitoare la nichelul rafinat şi, în mod deosebit, analiza sa. În cursul anilor, activitatea comitetului s-a referit la elaborarea de standarde de termino-logie şi de specificaţii pentru aliajele de nichel şi de fero-nichel. În anii 1990, numărul industriilor nichelului, în lume, s-a redus puternic, probabil din cauza încetinirii economice din acest deceniu. Lucrările de standardizare şi-au înceti-nit ritmul. Iniţial sub conducerea Ca-nadei, secretariatul ISO/TC 155 a fost reluat de Franţa în 2010. Industriile de

producere şi de consum ale nichelului, implicate în standardizare, aşteaptă din partea comitetului de elaborare stan-darde care permit definirea unui limbaj comun între state, cu scopul de a dez-volta capacităţile de export şi a face mai fluide schimburile comerciale cu nichel, fero-nichel şi aliaje de nichel. În acest scop, comitetul a elaborat standardul ISO 6372:1989, Nichel şi aliaje de nichel. Termeni şi definiţii, format din trei părţi. Pentru a asigura calitatea produselor şi a întări relaţiile de încredere reciprocă între furnizori şi utilizatori, anumite standarde sunt menţionate în contracte, mai ales cele de prelevare a probelor, de analiză sau referitoare la condiţiile de livrare. Transparenţa şi etica au sporit astfel, cu respectarea regulilor concu-renţiale. Standardizarea în cadrul ISO/ TC 155 îşi propune să sporească inova-ţia şi să deplaseze frontierele tehnolo-gice. Ea permite codificarea cunoştinţe-lor prin intermediul standardelor pentru produse, precum ISO 6207:1992, Ţevi fără sudură de nichel şi aliaje de nichel sau ISO 6208:1992, Plăci, table şi benzi de nichel şi aliaje de nichel.

Adaptarea la necesităţile pieţei

Din 2010, o abordare concentrată pe aspectul industrial a fost implementată de comitet pentru a stimula relevanţa pe piaţă a activităţii sale. În plus, implicarea statelor emergente determină alinierea colecţiei de standarde în raport cu noile necesităţi exprimate: calitate, eficienţă, simplitate. Pentru aceasta, structura co-mitetului tehnic a fost analizată din nou, pentru a simplifica conducerea lucrări-lor. De la crearea sa, comitetul tehnic a elaborat 56 de standarde. În raport cu clasificarea colecţiei sale de standarde, ISO/TC 155 a stabilit anumite priori-tăţi. Astfel, studii prenormative sunt în curs de desfăşurare privind prelevarea de probe şi metodele de analiză a fero-nichelului şi a nichelului rafinat. În vi-itorul apropiat, vor fi lansate lucrările de revizuire a următoarelor standarde: ISO 8049:1988, Fero-nichel sub formă de granule. Prelevarea probelor pentru analiză, ISO 6283:1995, Nichel rafinat şi mai multe metode de analiză a aliajelor de nichel, părţile 1-3 ale ISO 6372:1989, Nichel şi aliaje de nichel. Termeni şi de-finiţii. În plus, deşi sunt în continuare valide, industria solicită insistent înlo-cuirea vechilor standarde de metode analitice, pentru a face loc tehnologi-ilor mai moderne. Elaborarea acestor

milioane de tone de nichel au fost produse în 2012 1658

utilizate în:siderurgia feroasă, industria chimică/petrochimică, industria agroalimentară, a papetăriei, transporturile rutiere şi feroviare, bunuri şi echipamente, construcţii şi decoraţiuni

aliaje, galvanoplastie, monede şi chimie

20

standarde conduce la realizarea de în-cercări între laboratoare pentru obţine-rea de date pentru evaluarea statistică, fapt care permite întreţinerea de re-laţii de încredere între diferitele părţi, în afară de orice context comercial. În 2012 a fost realizată o anchetă cu pri-vire la utilizarea standardelor de speci-ficaţii ale aliajelor de nichel. Ea a arătat că aceste standarde nu corespundeau

necesităţilor fabricanţilor. ISO/TC 155 va trebui să ia o decizie cu privire la vii-torul acestor documente tehnice.

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 7, iulie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind repro-dus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: [email protected]

Standardizarea în cadrul ISO/TC 155 are ca obiectiv promovarea inovaţiei

Laurie Jardel posedă un masterat în domeniul ingineriei materialelor şi este responsabilă în domeniul proiectelor la AFNOR, membru al ISO pentru Franţa. Ea răspunde de lucrările de standardizare în domeniul nichelului şi al aliajelor de nichel.

Autor

Uzină de topire a fero-nichelului

Ţevi din nichel, aluminiu şi bronz


Creşterea consumului de apă, în cursul secolului trecut, a fost de 2 ori mai mare decât cea a numărului po-pulaţiei mondiale şi, potrivit ONU, un număr tot mai mare de regiuni se con-fruntă cu penurii de apă cronice. Până în 2025, 1,8 miliarde de persoane vor trăi în ţări sau regiuni ameninţate de o penurie completă de apă şi 2/3 din po-pulaţia mondială ar putea trăi în con-diţii de stres hidric. Această situaţie va fi cu atât mai gravă cu cât expansiunea rapidă a zonelor urbane cântăreşte greu asupra resurselor de apă din zonele în-vecinate. Un grup de lucru condus de Franţa (AFNOR) şi Japonia ( JISC) a fost creat în iulie 2012, în cadrul Bi-

roului de Management Tehnic al ISO: Implementation Task Force on Water (IT-FWA) sau grupul Apa, care are misi-une de a ajuta ISO să organizeze mai eficient lucrările de standardizare in-ternaţională în domeniul apei. Cei doi coordonatori ai săi, Christophe Bonnin pentru Franţa, şi Ryuji Uematsu pentru Japonia, ne explică obiectivele fixate.

ISO Focus+: De ce aţi creat un grup de lucru referitor la apă?

Christophe Bonnin: Scurgerile din reţele, managementul nămolurilor, reu-tilizarea apelor uzate tratate constituie problematici universale, ţinând seama

Grupul de lucru Apa trebuie să ajute la construirea acestei viziuni globale

Provocarea apeiRăspunsul furnizat de ISO

22

de provocările climatice. Grupul de lu-cru referitor la apă a fost creat pentru a găsi mijloace inteligente de a răspunde la ele. Activităţile pe care le desfăşoară ISO în domeniul apei şi al apelor uzate, duc lipsă, la ora actuală, de o strategie globală şi par chiar foarte disparate. Cincisprezece comitete tehnice lucrează pe tematici care au legătură cu apa. Se întâmplă ca probleme conexe să fie tra-tate de structuri diferite sau ca domenii de lucru să coincidă parţial. Şi când apar probleme noi, nimeni nu ştie unde să le plaseze. „Foaia de parcurs” pe care şi-a asumat-o grupul de lucru constă în a reorganiza toate acestea.

ISO Focus+: Care sunt principalele misi-uni ale grupului de lucru?

Ryuji Uematsu: Au fost stabilite trei obiective principale. Este vorba, în primul rând, să se implementeze

Seminarul ISO a acordat prioritate ur-mătoarelor 14 tematici de standardi-zare:

Pierderi şi scurgeri de apă din reţele;1.

Standarde pentru o utilizare eficientă a 2. apei;

Standarde cu privire la utilizarea şi pro-3. ducţia de nămoluri de epurare;

Standarde cu privire la apele pluviale ale 4. furtunilor;

Managementul activelor legate de apă;5.

Managementul apei în situaţie de criză;6.

Amprenta apei;7.

Standarde de referinţă pentru procese şi 8. abordări legate de apă;

Managementul bazinului versant;9.

Lucrări aprofundate cu privire la calita-10. tea apei;

Sensibilizarea publicului şi a colectivită-11. ţilor;

Noi oportunităţi energetice care implică 12. apa şi nămolurile;

Noi standarde de management şi de 13. sistem;

Consecvenţa terminologiei şi a clasifică-14. rii în domeniul apei.

ISO intenţionează să îşi continuie activităţile de standardizare referitoare la apă

STANDARDIZAREA | noiembrie 2013

64 miliarde

fapt care induce o creştere anuală a cererii de apă dulce de aproximativ

80 de milioaneîn �ecare an

Suntem mai mulţi pe Terra cu

metri cubiSursa: FAO, 2012

23

recomandările pe care le-a adresat Con-siliul ISO grupului de lucru, examinând structura comitetului pentru a stabili îmbunătăţirile necesare. Cel de-al doi-lea obiectiv constă în a trece în revistă realizările diverselor comitete în dome-niul apei şi a sugera idei pentru activită-ţile viitoare legate de problematica apei şi de problemele conexe. În sfârşit, vom ţine seama de concluziile Seminarului Internaţional referitor la Apă, care a avut loc în iulie 2012 la Kobé ( Japonia). IFTWA înţelege să prezinte un raport final până în septembrie 2013.

ISO Focus+: Ce va aduce activitatea acestui grup de lucru?

Christophe Bonnin: Vom putea optimiza numărul de comitete tehnice, regrupându-le în funcţie de tematici mai structurate, în funcţie de abordări pe profesiuni, cu o arie bine definită şi cu frontiere clare, ferindu-ne să facem din ele uzine cu funcţionare pe bază de gaz, limitându-se, deci, la dimensiuni rezonabile. Grupul de lucru Apa trebuie să ajute la construirea acestei viziuni globale şi la coordonarea strategiei de standardizare.

ISO Focus+: Seminarul ISO cu privire la apă, care a a vut loc în iulie 2012 la Kobé, a furnizat o vedere de ansamblu a activităţii comitetelor tehnice ale ISO în domeniul apei şi al apelor uzate şi a examinat activităţile de standardizare pe care trebuie să le dezvolte. Aţi putea să ne spuneţi mai multe cu privire la ori-entările viitoare?

Ryuji Uematsu: Noi idei de activi-tăţi de standardizare au apărut pe mai multe aspecte: calitatea apei, reciclarea acesteia pentru toate tipurile de utiliza-tori, infrastructura subterană serviciu/management, nămoluri, distribuţia apei în construcţii, irosirea şi utilizarea efici-entă a apei şi coordonarea. Discuţiile au condus ISO la elaborarea unei strategii bine gândite şi consecvente în domeniul apei şi al apelor uzate, care va orienta activităţile de standardizare viitoare ale diverselor comitete tehnice. ISO in-tenţionează să îşi continuie activităţile de standardizare referitoare la apă şi la apele uzate şi sperăm că acest lucru va ajuta la rezolvarea unor provocări pe care le avem de înfruntat – penuria de apă sau contaminarea de către apele uzate.

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 7, iulie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind repro-dus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: [email protected]

Ryuji Uematsu este coordonator al ITFWA. El este director executiv la Direcţia Inginerie, la Japan Sewage Works Association. El a lucrat timp de peste 20 de ani pentru mai multe organizaţii, în domeniul managementului apelor uzate.

Christophe Bonnin este coordonator ITFWA. De asemenea, el este preşedinte al Comitetului de Orientare Strategică Marele Ciclu al Apei, la AFNOR şi director tehnic la Veolia Eau (Franţa).

Autorii

24

Velcro a mers pe lună aproape la fel de des ca şi oamenii. Acest material adeziv po-livalent este inspirat de o

plantă – brusturele.


ISO Focus a luat un scurt interviu doamnelor Ljuba Wop-powa, secretar general al societăţii VDI Tehnologii ale ştiin-ţelor vieţii, şi colegei sale, Heike Seitz, ambele membre ale comitetului tehnic ISO/TC 266, Biomimetica, pentru a exa-mina importanţa acestui sector industrial în plină dezvoltare şi utilitatea standardelor.

ISO Focus: Din ce punct de vedere diferă biomimetica de ştiinţa şi ingineria tradiţionale?

Ljuba: Biomimetica se bazează pe principiul că putem învăţa de la natură. Această disciplină nu se limitează la nici un domeniu de cercetare. Nu este suficient să imiţi natura şi să copiezi construcţiile naturale, întrucât inovaţi-ile şi soluţiile la probleme practice pot fi aduse aplicând cunoştinţele dobândite

de la sistemele biologice printr-o coope-rare interdisciplinară.

ISO Focus: Care a fost evoluţia biomimeticii în ultimii ani?

Heike: Biomimetica a evoluat con-siderabil. Exemple absolut uimitoare şi bine cunoscute de soluţii ale biomime-ticii sunt banda Velcro, efectul de lotus, pielea de rechin artificială şi mecanis-mul Flectofin, recompensat cu Premiul Internaţional al Bionicii 2012, şi lista nu se opreşte aici. Aplicaţiile biomime-

ticii sunt complexe. Ele cer importante eforturi de cercetare şi dezvoltare, dar posedă totul pentru a

promova noile industrii, care vor avea un impact pozitiv asu-pra economiei.

ISO Focus: Putem standardiza o abordare de inspiraţie biologică puternic interdisciplinară şi creativă?

Ljuba: standardele internaţionale promovează adoptarea de procese biomimetice. ISO/TC 266 a fost creat în 2012 pentru a studia problema şi a stabili primele standarde inter-naţionale pentru industrie. Au fost create patru grupuri de lucru:

Terminologie şi metodologie; yStructuri şi materiale; yOptimizare biomimetică; yInfrastructura cunoştinţelor în biomimetică. y

ISO Focus: Au fost prevăzute noi reuniuni? Cum se poate asista la ele?

Heike: Următoarea reuniune a ISO/TC 266 va avea loc pe 29 şi 30 ianuarie 2014 la Praga (Republica Cehă). Per-soanele interesate să participe la ea vor trebui să contacteze organismul lor naţional de standardizare.

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus, nr. 100, septembrie-octombrie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: [email protected]

Avântul biomimeticii

„Biomimetica” sau „bionica” este aplicarea ştiinţifică a proiectării inspi-rate de lumea vie la sistemele şi tehnologiile create de om. Materialele şi proiectarea de inspiraţie biologică interesează din ce în ce mai mult numeroase domenii, inclusiv tehnologiile aerospaţiale, construcţiile, tehnologiile medicale şi echipamentele sportive.

26

În cadrul revizuirii ISO 9001, textul proiectului de comitet (CD) este acum disponibil spre vânzare, la preţul de 38 de franci elveţieni, la magazinul Web al ISO (ISO Webstore).

Deşi nu este vorba decât de un proiect al cărui conţinut se poate schimba, achiziţia acestui document vă va permite să vedeţi deja, în acest stadiu, schimbările propuse de standard.

De exemplu, proiectul urmează noua structură comună tuturor standardelor pentru sisteme de management, ceea ce, până la urmă, va fi un element de simplificare, dacă utilizaţi mai multe standarde pentru sisteme de management.

„Ştiind că evoluţia ISO 9001 interesează mulţi oameni, am decis să oferim utilizatorilor posibilitatea de a accede la proiect, pentru ca să îşi poată da seama de orientarea pe care o ia revizuirea”, a afirmat secretarul general al ISO, Rob Steele.

În ce stadiu se situează proiectul de comitet?

Un proiect de comitet este stabilit în stadiul de comitet, care face parte din procesul de consultare ISO. În acest stadiu, organizaţiile naţionale (membre ale ISO) care au ales să participe la elaborarea standardului, pot formula observaţii pe text. Aceste observaţii vor orienta procesul de revizuire în curs, pentru a ajunge la elaborarea unui proiect de standard internaţional (DIS) care va face obiectul unei anchete publice. Este probabil ca acest DIS să fie gata în cursul primului semestru al anului 2014.

Versiunea definitivă este aşteptată la finelui lui 2015.

După finalizare şi aprobare, documentul va fi publicat. Publicarea noii versiuni a ISO 9001 este preconizată pentru sfâr-şitul lui 2015.

Pentru a fi la curent cu revizuirea ISO 9001, contactaţi membrul ISO din ţara dumneavoastră! În cazul României, acesta este Asociaţia de Standardizare din România (ASRO).

Traducere: Maria Bratu/Comunicat ISO 2013

Revizuirea ISO 9001 – Proiect de comitet disponibil spre vânzare


ISO/CEI 27001, standard bine cunoscut referitor la sistemele de management al securităţii informaţiei, a fost revizuit. Noua versiune a apărut în cursul lunii octombrie 2013.

L-am întrebat pe Edward Humphreys, coordonator al grupului de lucru însărcinat cu elaborarea şi actualizarea ISO/CEI 27001, ce anume va schimba această revizuire pentru noi, în calitate de utilizatori ai standardului.

Care este marele avantaj al acestei noi versiuni?

Am actualizat standardul ţinând seama de experienţa utilizatorilor care au încercat să obţină certificarea în conformitate cu ISO/CEI 27001. Ideea este să se propună un demers mai flexibil şi mai simplu, pentru a asigura un mai bun management al riscurilor.

Am adus numeroase îmbunătăţiri măsurilor de securitate enunţate în Anexa A. Standardul trebuie să rămână de actua-litate şi să abordeze riscuri curente, cum ar fi falsificarea identităţii, riscuri legate de dispozitive mobile şi alte deficienţe ale activităţilor online. Noua versiune a ISO/CEI 27001 adoptă, de altfel, noua structură de înalt nivel stabilită pentru toate stan-dardele pentru sisteme de management (SSM), fapt care facilitează integrarea celorlalte sisteme de management.

Care este interesul de a alinia noua versiune a ISO/CEI 27001 la noua structură de înalt nivel pentru standardele de sisteme de management?

Alinierea la această nouă structură va facilita sarcina organizaţiilor care doresc să implementeze simultan mai multe sis-teme de management. Structura aproape identică a diferitelor SSM va permite acestor organizaţii să adopte politici şi proce-duri integrate şi le va face să câştige timp şi să economisească bani.

O organizaţie poate dori să combine un sistem de securitate a informaţiei (ISO/CEI 27001) cu alte sisteme, cum ar fi ma-nagementul continuităţii activităţii (ISO/CEI 22301), managementul serviciilor IT (ISO/CEI 20000-1) sau managementul calităţii (ISO 9001).

Sunt certificat în conformitate cu ISO 27001:2005. Ce implică această revizuire pentru mine?

Organizaţiile certificate în conformitate cu ediţia din 2005 vor trebui să îşi actualizeze sistemul de management al securi-tăţii informaţiei, pentru a se conforma cerinţelor noii versiuni. Perioada de tranziţie pentru realizarea conformităţii nu a fost încă fixată, dar ea ar trebui să se întindă pe doi ani începând cu data publicării noii ediţii.

Ce eforturi trebuie făcute pentru a trece de la versiunea veche, la cea nouă?

Realizarea conformităţii cu cerinţele noii ediţii a ISO/CEI 27001 nu ar trebui să pună probleme deosebite. Perioada de tranziţie va permite repartizarea demersului în funcţie de un program de lucru în mai multe etape şi integrarea în activităţile de îmbunătăţire continuă şi în planurile de audituri de supraveghere.

Traducere: Maria Bratu/Comunicat de presă ISO 2013

Noua versiune a ISO/CEI 27001

28

Colecţia de standarde ISO 22000, cu privire la siguranţa lanţurilor de aprovizionare cu alimente, este acum disponibilă pe platforma de navigaţie online (OBP) a ISO. Destinată a ajuta întreprinderile implicate în laţul de aprovizionare să implemen-teze sistemele de management al siguranţei, această nouă colecţie permite accesul la opt standarde şi specificaţii tehnice care alcătuiesc la ora actuală familia ISO 22000.

Ea vă va ajuta să controlaţi pericolele referitoare la siguranţa sanitară a alimentelor şi să furnizaţi produse finale sigure, care satisfac cerinţele clientului şi care răspund necesităţilor sectorului.

Valoarea adăugată

Cu OPB, instrument unic de consultare a standardelor şi publicaţiilor ISO, puteţi:

Să vizualizaţi şi să consultaţi online, direct în biblioteca dvs., toată colecţia standardelor cu privire la managementul calită- yţii şi managementul de mediu;Să primiţi, în colecţia dvs., fără cheltuieli suplimentare, noile standarde şi actualizări în timp real; ySă profitaţi de filtrele şi opţiunile de cercetare pentru a consulta şi găsi mai rapid informaţiile utile pentru activităţile dvs. y

Pentru suma forfetară de 375 de franci elveţieni, puteţi accede timp de un an la această colecţie de standarde pe orice dispozitiv conectat la Internet, fie că este vorba de un calculator sau de o tabletă.

ISO 22000 este ultima colecţie pusă la dispoziţie pe OBP a ISO, care numără deja celebrele familii de standarde ISO 9000 şi ISO 14000.


Colecţia ISO 22000 este acum online


ISO a aprobat crearea unui nou comitet de proiect pentru elaborarea unui standard internaţional referitor la sănătatea şi securitatea ocupaţională.

Standardul atât de aşteptat va oferi organismelor publice, industriei şi părţilor interesate linii directoare eficiente şi con-crete pentru îmbunătăţirea securităţii lucrătorilor din lumea întreagă. Lucrările se vor desfăşura sub conducerea comitetului de proiect ISO/PC 283, Sisteme de management în domeniul sănătăţii şi securităţii ocupaţionale. Cerinţe.

Potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Muncii, în fiecare zi, 6 300 de persoane îşi pierd viaţa din cauza unui accident de muncă sau a unei boli legate de muncă – ceea ce înseamnă 2,3 milioane de decese pe an. Majoritatea celor 317 milioane de accidente, care se produc în fiecare an, se soldează cu absenţe prelungite la locul de muncă. Un mare număr de accidente pot fi evitate, iar viitorul standard ISO îşi propune să stabilească, pentru prima dată, un cadru internaţional de referinţă pentru cele mai bune practici în domeniul sănătăţii şi securităţii ocupaţionale şi să reducă astfel numărul de accidente, rănirile şi bolile legate de locul de muncă, în întreaga lume.

ISO/PC 283, al cărui secretariat a fost încredinţat Institutului Britanic de Standardizare (BSI), şi-a ţinut prima sa reuni-une între 21 şi 25 octombrie 2013 la Londra. El are sarcina de a transforma OHSAS 18001 (cerinţe referitoare la sistemele de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale) în standard ISO.

Secretariatul ISO/PC 283, Charles Corrie, precizează că „potrivit Organizaţiei Mondiale a Muncii (OMM), povara eco-nomică a practicilor defectuoase de sănătate şi securitate ocupaţională reprezintă în fiecare an 4% din PIB. Pentru angajatori, costul este important din cauza pensionărilor anticipate, a pierderii de personal calificat, a absenteismului şi a indemnizaţiilor ridicate pentru accidente şi boli la locul de muncă. Viitorul standard ISO are potenţialul de a îmbunătăţi managementul să-nătăţii şi securităţii ocupaţionale la nivel mondial”.

Comitetul de proiect al ISO va reuni experţi, precum şi părţi interesate de managementul sănătăţii şi securităţii ocupa-ţionale. Comitetul va avea sarcina de a elabora un standard pentru un sistem de management generic, urmărind demersul inaugurat de standarde precum ISO 9001:2008, pentru managementul calităţii, sau ISO 14001:2004, pentru managementul mediului.

„A crea un mediu de lucru sigur reprezintă un element decisiv pentru reuşita unei întreprinderi şi unul din cele mai bune mijloace de a atrage şi fideliza salariaţii şi de a creşte la maximum productivitatea. Deşi nu este decât la început, viitorul standard ISO va oferi întreprinderilor din lumea întreagă baze solide pentru a asigura succesul lor pe termen lung”, conchide Charles Corrie.


Sănătatea şi securitatea ocupaţională

30

Un nou standard ISO, cu privire la proiectarea şi instalarea sistemelor de detectare a alarmei la incendiu va permite să se asigure protecţia persoanelor, a bunurilor şi a mediului.

Aceste sisteme au funcţia de a detecta cât mai devreme posibil orice început de incendiu în interiorul sau în exteriorul unei clădiri. Ele se pot dovedi ineficiente – după cum s-a putut constata adesea în trecut – dacă sunt defectuos proiectate sau instalate şi dacă mentenanţa lor este inadecvată.

Pentru ca un sistem de detectare şi de alarmă la incendiu să funcţioneze bine, el trebuie instalat şi întreţinut corect de o persoană competentă. Aici intră în joc ISO 7240-14:2013.

L-am rugat pe Peter Parsons, preşedinte al comitetului tehnic ISO/TC 21, subcomitetul SC 3, însărcinat cu elaborarea Părţii 14 a standardului, să ne explice importanţa deosebită a acestui standard nou.

Din ce punct de vedere ISO 7240 capătă importanţă?

Partea 14 este partea lipsă din puzzle, care formează standardul ISO 7240. Pentru prima dată dispunem astfel de un set complet de referenţiale care tratează în acelaşi timp dispozitivul propriu-zis, configuraţia şi instalarea sa. În clădirile echipate cu sisteme care satisfac cerinţele acestui standard, ocupanţii vor putea fi siguri că alerta la incendiu se va declanşa foarte de-vreme.

Ce avantaj suplimentar prezintă ISO 7240-14?

Acest referenţial prezintă un avantaj deosebit: el reuneşte într-un singur document toate cerinţele aplicabile proiectării, in-stalării, punerii în serviciu şi întreţinerii sistemelor de detectare şi de alarmă la incendiu. Cu cât detectarea incendiului are loc mai din timp, cu atât mai mari vor fi şansele de a se limita riscurile (victime şi pagube materiale). În consecinţă, acest standard va ajuta la salvarea de vieţi omeneşti în clădirile astfel echipate.

Cărui eşalon i se aplică acest standard internaţional?

Acest standard pune în valoare competenţele experţilor din întreaga lume şi reprezintă o soluţie care poate salva vieţi omeneşti şi care poate fi larg adoptată în statele în care incendiile clădirilor fac un număr mare de victime.

Dacă numeroase state dezvoltate au adoptat standarde naţionale pentru sistemele de detectare a incendiilor în clădiri, ISO 7240-14 va fi deosebit de util în economiile emergente, unde va oferi o soluţie care va putea fi adoptată uşor ca standard naţional.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO/2013

Sisteme de alarmă mai eficiente, pentru clădiri mai sigure


Colaborarea dintre ISO şi Federaţia Internaţională a Laptelui (FIL) a ajuns la o importantă actualizare a unui standard esenţial pentru metodele de analiză în domeniul laptelui, la nivel mondial.

ISO 9622/FIL 141 conţine linii directoare pentru încercarea laptelui şi a produselor lactate cu ajutorul spectrometrelor în mediu infraroşu. Aceste aparate sunt foarte utilizate în laboratoarele şi uzinele pentru produse lactate din întreaga lume. Paul Sauvé şi Harrie van den Bijgaart, doi experţi care au participat la elaborarea standardului, consideră că noua versiune include complet spectrometria în infraroşu cu transformată Fourier (ITFR), care permite îmbunătăţirea analizei de rutină a compoziţiei laptelui.

Rezultate mai precise ale încercărilor

„Noua metodologie exploatează întregul spectru al mediului infraroşu, în timp ce vechea metodă se limita la lungimile de undă tradiţionale”, explică Paul Sauvé, expert la FIL.

Astfel, măsurile conţinuturilor de substanţă grasă şi de proteine sunt mai exacte şi putem să supunem la încercare alte componente, cum ar fi ureea sau apa adăugată”.

Această precizie sporită este importantă pentru produsele alimentare destinate exportului şi comerţului şi va ajuta la stabi-lirea unei tarifări precise a laptelui, întrucât preţurile variază în funcţie de conţinutul de substanţă grasă şi de proteine”, declară Harrie van den Bijgaart, preşedinte al comitetului ISO care a elaborat standardul ISO/TC 34/SC 5).

„De asemenea, ea ar putea să conducă la punerea la punct a noi instrumente, pentru a ajuta fermierii să optimizeze mana-gementul turmei, de exemplu, indicatorii pentru acetoză şi capacitatea de transformare a alimentelor”, adaugă el.

În plus, faptul că mai mulţi parametri pot fi măsuraţi simultan permite reducerea costurilor în laboratoarele de încercări.

„Standardele: întrunirea unui consens între părţile interesate”

FIL şi ISO colaborează de mai mulţi ani pentru a elabora şi publica metode standardizate de analiză şi prelevare a probelor pentru lapte şi produsele lactate.

Harrie van den Bijgaart precizează sensul acestei colaborări: „Standardele internaţionale comune sunt importante pentru a evita paralelismul lucrărilor şi contradicţiile. În aceasta constă provocarea standardizării: să se ajungă la un consens între părţile interesate în cel mai larg sens al termenului şi acesta să fie documentat”.


Îmbunătăţirea preciziei încercărilor efectuate asupra laptelui

32

Implementarea a două dintre standardele noastre cele mai populare, ISO 9001 (managementul calităţii) şi ISO 14001 (managementul mediului) este adesea o adevărată problemă pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), care dis-pun de timp puţin şi de resurse limitate. Din fericire, ISO a creat Pachetul ISO 9001 şi ISO 14001 pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care conţine două publicaţii, ISO 9001 pen-tru IMM-uri. Cum să procedaţi, şi ISO 14001. Listă de control spre uzul IMM-urilor, care vor face mai accesibil sistemul de management.

ISO 14001. Listă de control spre uzul IMM-urilor propune o serie de întrebări care necesită un răspuns afirmativ sau ne-gativ, care ghidează calea de urmat pentru a implementa un sistem de management de mediu. Veţi găsi aici sfaturi utile cu privire la ceea ce puteţi face când unele informaţii cheie lipsesc.

ISO 9001 pentru IMM-uri. Cum să procedaţi propune sfa-turi acordate de experţii care au elaborat standardul. Manua-lul urmează structura standardului, explicând fiecare etapă şi modul de a proceda. Pentru prima dată puteţi cumpăra aceste standarde în pachet grupat, la preţul economic de 69 de franci elveţieni (în loc de 88, dacă le-aţi achiziţiona separat).

Pentru a avea o vedere de ansamblu a conţinutului acestor publicaţii, vă rugăm să vizitaţi site-ul ISO.

ASRO vă pune la dispoziţie cele două standarde, sepa-rat, în versiunea română. Le puteţi achiziţiona de la Serviciul Vânzări. E-mail: [email protected].


Pachet de standarde destinat

întreprinderilor mici şi mijlocii

Pentru prima dată

puteţi cumpăra aceste

două publicaţii în mod

grupat.

Deveniţi membru ASRO ACUM!FACILITĂŢI ACORDATE MEMBRILOR ASRO

Acces prioritar la serviciile oferite de ASRO

Reduceri de tarife:25% din preţul abonamentului la standardele române, indiferent de mărimea acestuia•30% din preţul aplicaţiei la achiziţionarea produsului • InfoStandard WEB10 % din valoarea tarifului pentru cursurile organizate de ASRO, inclusiv în sistem e-learning•25 % din tariful perceput la certificarea unui produs (acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale de •conformitate cu standardele naţionale, respectiv marca SR sau marca SR-S) pentru următoarele etape: solicitare iniţială, elaborare şi semnare contract, analiza documentaţiei solicitantului, redactare raport final, eliberare Licenţă pentru certificare. În limita sumei de 5 % din valoarea cotizaţiei anuale, achitată integral pentru anul în curs, membrul ASRO poate •beneficia gratuit, la solicitarea acestuia, de orice serviciu oferit de ASRO (preţul standardelor române comandate la ASRO, aplicaţia Infostandard, Revista Standardizarea etc.)

Reducere la taxa de membru în Comitetele Tehnice ale ASRO:50 lei+TVA • (faţă de 200 lei+TVA) pentru persoane juridice fără scop lucrativ, cu excepţia persoanelor juridice fără scop lucrativ care promovează şi apără interese cu caracter social (de protecţie a muncii, familiei, copilului, a intereselor consumatorilor etc.), cultural, de protecţie a mediului, 200 lei+TVA• (faţă de 450 lei+TVA) pentru persoane juridice constituite în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ.

* Pentru mai multe informaţii puteţi accesa site-ul ASRO www.asro.ro secţiunea Standardizare/condiţii devenire membru in CT ASRO.

Produse/servicii gratuite: Pentru membrii persoane juridice cu scop patrimonial, cât si pentru membrii Colegiului E (a căror cotizaţie •este de 1700 lei /an) acordarea unui pachet de servicii anual alcătuit din principalele mijloace de informare în domeniul standardizării, care cuprinde punerea la dispoziţie a:

Revistei Standardizarea � - format electronic; Buletinului Standardizării - format electronic; InfoStandard - monopost fără actualizare;

Reclamă instituţională în revista “Standardizarea” (în limita a şase pagini de revistă/număr)•Curs de iniţiere în domeniul standardizării naţionale pentru câte un reprezentant din partea fiecărui membru, în •scopul unei mai bune cunoaşteri a sistemului de standardizare, a angrenajelor şi funcţionării lui.

Nota: Membrii ASRO beneficiază de facilităţi numai după achitarea integrală a cotizaţiei pe anul în curs.

Revista „Standardizarea” este editată de Editura STANDARDIZAREATelefon : 021-316 99 74, e-mail: [email protected] , www.standardizarea.ro

Răspunderea privind corectitudinea informaţiilor prezentate revine în întregime autorilor. Reproducerea totală sau parţială a materialelor este interzisă, fără acordul scris al redacţiei.

Revista „Standardizarea” se poate procura prin abonament sau la liber numai de la ASRO.Costul unui abonament anual este de 163,5 lei, TVA inclus.Preţul unui număr din revista „Standardizarea”, în afara abonamentului, este de 15,5 lei, TVA inclus

ISO – Organizaţia Internaţională de Standardizare (înfiinţată în 1947)

Domenii de activitate: elaborare de standar-de pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie, agri-cultură, standarde fundamentale, produse

de uz casnic şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi pro-tecţia vieţii, transport şi ambalaje) şi tehnologia informa-ţiei (JTC 1) şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 164 membriNumăr de comitete tehnice: 224Număr de documente de standardizare în vigoare: peste 19 573

CEI – Comisia Electrotehnică Internaţională (înfiinţată în 1907)

Domenii de activitate: elaborare de standar-de pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehni-că, electronică, inginerie electrică), sisteme

de certificare şi acreditare.Număr de membri: 60 membri, 82 asociaţiNumăr de comitete tehnice: 174Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 146

ITU – Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (înfiinţată în 1865)

Domeniu de activitate: telecomunicaţiiNumăr de membri: 191 de state membre, peste 700 de membri clasificaţi pe sectoare de activitate şi 100 de membri afiliaţi

CEN – Comitetul European de Standardizare (înfiinţat în 1961)

Domenii de activitate: elaborare de stan-darde pentru produse şi servicii în dome-niul neelectric (servicii, construcţii, chimie şi agricultură, standarde fundamentale,

produse pentru casă şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, me-diu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 34 membri, 17 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 307Număr de documente de standardizare în vigoare: 14 885

CENELEC – Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică (înfiinţat în 1973)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehnică, electronică, inginerie

electrică), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 33 membri, 13 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 369Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 236

ETSI – Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (înfiinţat în 1993)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servi-cii în domeniul telecomunicaţiilor

şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: peste 700 din 60 de ţăriNumăr de comitete tehnice: 32Număr de documente de standardizare în vigoare: 21 343

ORGANISME INTERNAŢIONALE DE STANDARDIZARE

ORGANISME EUROPENE DE STANDARDIZARE

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ASROADRESĂ POŞTALĂ: Str. Mendeleev, nr. 21-25, 010362, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA

www.asro.roe-mail: [email protected], [email protected]://magazin.asro.rohttp://standardizare.wordpress.com/

Secretariat Director General: Tel: 021/316 32 96, Fax: 021/316 08 70Serviciu vânzări–abonamente: Tel: 021/316 77 25, Fax: 021/317 25 14, 021/312 94 88Birou Imagine şi Relaţii Parteneriale: Tel: 021/316 77 26Serviciu Formare profesională: Tel/Fax: 021/313 55 26Organismele de Certificare: Tel: 021/313 55 16; Tel/Fax: 021/316 77 28Marketing-Redacţie, Producţie: Tel: 021/316 99 74; 021/316 59 12Biblioteca electronică: 021/316 77 25

© ASRO 2013

standardizareanoiembrie 2013 asrsroo 2013 web.pdf · plantelor şi au rolul de a preîntâmpina...

Documents