standardizareaseptembrie 2014 asrsroo 2014 web.pdf · 1.2.3 regulamentul nr. 46 al comisiei...

StandardizareaSeptembrie 2014 • www.asro.ro ASROASRO

R e v i s t a A s o c i a ţ i e i d e S t a n d a r d i z a r e d i n R o m â n i a

Intensificarea preocuparilor ecologice˘

„UNDA VERDE”

PUBLICAŢIE OFICIALĂ A ASOCIAŢIEI DE STANDARDIZAREDIN ROMÂNIA

COLEGIUL DE REDACŢIEProf. Dr. Ing. Mircea Bejan – Universitatea Tehnică Cluj NapocaProf. Dr. Ing. Nicolae Drăgulănescu – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Laurentie Sofroni – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Constantin Militaru – UP Bucureşti

REDACŢIESperanţa StomffMaria BratuJeni Toma

COPERTA ŞI TEHNOREDACTAREŞtefania Kraus

Foto copertaFotolia

ASRO – Editura STANDARDIZAREAStr. Mendeleev 21-25Tel: 021/316 77 24Fax: 021/317 25 14www.asro.rowww.standardizarea.roDIRECŢIA STANDARDIZARETel/Fax: 021/312 47 44DIRECŢIA PUBLICAŢIIRedacţie – Marketing Tel: 021/316 99 74VÂNZĂRI ŞI ABONAMENTEServiciul Vânzări – AbonamenteTel: 021/316 77 25Fax: 021/317 25 14; 021/312 94 88

© Toate drepturile rezervate ASRO

STANDARDIZAREAASROASRO ISSN 1220-2061

Exploatarea instalaţiilor electrice – în atenţia standardizării ............... 1

Noutăţi legislative apărute în luna august 2014 ..................................... 3

Articole pirotehnice mai sigure ...................................................................... 5

Produse cosmetice .............................................................................................. 6

Beneficiile ecologiei ........................................................................................... 8

Transportul de mărfuri „trece la verde” .....................................................10

Ecoantreprenorii ................................................................................................16

Deveniţi membru al „clubului ISO 14001”! ...............................................20

ISO 14001: O revizuire majoră .......................................................................24

Sănătatea şi securitatea ocupaţională .......................................................27

A apărut standardul ISO 14064, Amprenta apei! ....................................29

Creşterea rolului sistemelor de management în soluţionarea provocărilor mondiale �� 30

Cuprins

STANDARDIZAREA | septembrie 2014 1

STANDARDIZAREA ROMÂNĂ

Standardul european care a fost adoptat şi ca standard român, SR EN 50110-1, Exploatarea instalaţiilor electrice. Partea 1: Prescripţii generale, se aplică pentru exploatarea instalaţiilor electrice şi a lucrărilor efectuare la acestea sau în vecinătatea lor, stabilind prescripţiile

pentru asigurarea securităţii exploată-rii acestora.

Aceste instalaţii funcţionează la nive-luri variate de tensiune, începând de la tensiune foarte joasă, până la tensiune înaltă inclusiv, şi sunt concepute pen-

tru producerea, transportul, transfor-marea, distribuţia şi utilizarea energiei electrice.

Instalaţiile pot fi:

permanente şi fixe, cum este, de •

Exploatarea instalaţiilor electrice – în atenţia standardizăriiJeni Toma, expert standardizare, Direcţia Publicaţii, ASRO

În toate ţările există nenumărate legi naţionale, standarde şi reglementări interne care tratează subiecte referitoare la exploatarea instalaţiilor electrice. Toate acestea au servit ca bază pentru elaborarea unui standard care să conducă la o aliniere progresivă a nivelurilor de securitate pentru lucrări efectuate la sau în vecinătatea instalaţiilor electrice.

2

exemplu, o instalaţie de distribuţie într-o uzină sau într-un imobil cu birouri;temporare, cum sunt cele de pe şan-•tierele de construcţii;mobile sau deplasabile, fie că sunt •sau nu sub tensiune, sau fără sarcină, cum sunt, de exemplu, maşinile elec-trice de excavare utilizate în cariere sau în minele de cărbune de la supra-faţă.

Aceste prescripţii se aplică tuturor procedurilor de exploatare, de lucru şi de mentenanţă din domeniul electric. Atunci când există un risc de pericol electric, prescripţiile se aplică chiar şi lucrărilor neelectrice, cum sunt lucră-rile de construcţie care se desfăşoară în vecinătatea liniilor aeriene sau a cablu-rilor subterane.

Alte domenii în care se poate utiliza acest standard, dar numai în cazul în care nu există reguli sau proceduri specifice, sunt:

avioane sau vehicule pe pernă de •aer (aeroglisoare) alimentate de la o sursă proprie de energie (acestea sunt supuse legilor Aviaţiei Internaţi-onale, care au prioritate faţă de legile naţionale în aceste situaţii);nave maritime alimentate de la sursă •proprie de energie (acestea sunt su-puse legilor Marinei Internaţionale care au prioritate faţă de legile naţi-onale în aceste situaţii);sisteme electronice de telecomunica-•ţii şi de informaţii;sisteme automate de comandă, con-•trol şi de măsurare;mine de cărbune sau alte tipuri de •mine;instalaţii în larg (off-shore) care se su-•pun legilor Marinei Internaţionale;vehicule;•sisteme de tracţiune electrică;•lucrări de cercetări electrice experi-•mentale.

Principiile fundamentale precizate de standarde care trebuie respectate se referă la:

securitatea în funcţionare: înainte de •a efectua orice operaţie de exploatare sau lucrare la o instalaţie electrică, trebuie efectuată o evaluare a ris-curilor electrice (combinaţia dintre probabilitatea de apariţie şi gravita-tea rănirii sau afectării posibile a să-nătăţii unei persoane expuse la unul

sau mai multe fenomene electrice periculoase). Evaluarea riscurilor tre-buie urmată de precizări referitoare la modul în care trebuie realizate exploatarea şi lucrările şi la măsurile de securitate şi de prevenire a peri-colelor;personal: persoanele responsabile •cu securitatea în muncă, cele care conduc lucrările şi toate persoanele implicate în lucrări efectuate la o instalaţie electrică sau în vecinătate acesteia trebuie să respecte legislaţia, sarcinile şi responsabilităţile ce le re-vin şi să fie instruite periodic;organizare: fiecare instalaţie electrică •trebuie să se afle în responsabilitatea uneia sau a mai multor persoane care trebuie să colaboreze în vederea res-pectării securităţii;comunicare (transmiterea informa-•ţiei): orice informaţie necesară pen-tru securitatea în exploatare a unei instalaţii electrice, precum configu-raţia reţelei, starea aparatajului (în-chis, deschis, legat la pământ), poziţia dispozitivelor de securitate, trebuie transmise printr-o notificare.zona de lucru: trebuie prevăzute un •spaţiu de lucru adecvat, mijloace de acces şi iluminat pentru orice parte a instalaţiei unde, sau în jurul căreia urmează să se efectueze lucrările.scule şi echipamente de lucru: scu-•lele, dispozitivele şi echipamentele trebuie să fie în conformitate cu pre-scripţiile din standardele europene, naţionale sau internaţionale cores-punzătoare, trebuie utilizate şi între-ţinute conform instrucţiunilor.organizarea în caz de urgenţă: per-•soana responsabilă cu instalaţiile electrice şi cu asigurarea securităţii în exploatare trebuie să elaboreze şi să pună în aplicare planurile de acţi-une în caz de urgenţă.

În ceea ce priveşte procedurile de ex-ploatare, acestea se referă atât la ma-nevrele necesare, care privesc modifi-carea stării electrice a unei instalaţii, separarea sau reconectarea instala-ţiilor, cât şi la verificările funcţionale (măsurare, încercări, verificări).

O mare parte a standardului se referă la procedurile de lucru fără tensiune, sub tensiune sau în vecinătatea părţilor active şi la procedurile de mentenanţă (reparare sau înlocuire).

Standardul cuprinde şi un ghid tabelar

cu valorile distanţelor în aer, necesare pentru procedurile de lucru, respectiv: DL - distanţa care defineşte limita ex-terioară a zonei de lucru sub tensiune şi DV: - distanţa care defineşte limita exterioară a zonei învecinate.

În concluzie, pentru ca o firmă să res-pecte standardul, trebuie să ia urmă-toarele măsuri generale:

desemnarea responsabilităţilor; •instruirea persoanelor pentru a lucra •în condiţii de securitate, cu sau în apropierea instalaţiei electrice; implementarea întreţinerii preven-•tive a instalaţiei; realizarea de proceduri scrise. •

Pentru a gestiona măsurile de mai sus în mod eficient eficient şi în condiţii de securitate, un pas important îl con-stituie implementarea unui sistem de management electric.

Standardul este constituit din două părţi:

Partea 1 a SR EN 50110 conţine spe-cificaţii minime aplicabile tuturor ţări-lor membre ale CENELEC, precum şi anexe informative suplimentare, care tratează securitatea lucrului la, cu sau în vecinătatea instalaţiilor electrice;

Partea 2 a SR EN 50110 constituie un ansamblul de anexe normative (una pe fiecare ţară) care specifică prescripţii de securitate actuale sau prezintă pre-scripţii naţionale suplimentare faţă de aceste specificaţii minime.

Acest document recunoaşte deocam-dată existenţa specificaţiilor naţionale de securitate diferite, dar se intenţio-nează ca, în timp, să se creeze un nivel de securitate comun.


LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE

Noutăţi legislative apărute în luna august 2014Mihaela Vorovenci, jurist ASRO

Partea I - Legislaţie comunitară

1.1 Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate cu unele dintre Directivele Noii Abordări – redăm titlurile comunicărilor Comisiei Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), care conţin referinţa şi titlul standardului armonizat, referinţa standardului înlocuit, precum şi data încetării prezumţiei de conformi-tate a standardului înlocuit:

1.1.1 Comunicarea Comisiei în cadrul punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului Euro-pean şi al Consiliului din 9 martie 2011, de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, publicată în JOUE C259/1 din 08.08.2014. 1.1.2 Comunicarea Comisiei în cadrul punerii în aplicare a Regulamentului delegat (UE) nr. 665/2013 al Comisiei de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, în ceea ce priveşte etichetarea energetică a aspiratoarelor şi a Regulamentului (UE) nr. 666/2013 al Comisiei, de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Par-lamentului European şi a Consiliului, în ceea ce priveşte cerinţele în materie de proiectare ecologică pentru aspiratoare, publicată în JOUE C272/5 din 20.08.2014. 1.1.3 Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 2014, privind echipamentele mari-time şi de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului, publicată în JOUE L257/146 din 28.08.2014.

1.2 Acte comunitare care conţin referiri la standarde

1.2.1 Aviz de deschidere a unei reexaminări intermediare parţiale a măsurilor compensatorii aplicabile importurilor de anumite tipuri de polietilentereftalat (PET) originare din India 2014/C 250/07, publicat în JOUE C 250/11 din 01.08.2014. 1.2.2 Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 846/2014 al Comisiei din 4 august 2014, de modificare a anexei D la Directiva 92/65/CEE a Consiliului în ceea ce priveşte condiţiile pentru animalele donatoare din specia ecvidee, publicat în JOUE L 232/5 din 05.08.2014. 1.2.3 Regulamentul nr. 46 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE-ONU) – Dis-poziţii uniforme privind omologarea dispozitivelor de vizibilitate indirectă şi a vehiculelor cu motor, în ceea ce priveşte instalarea acestor dispozitive, publicat în JOUE L 237/24 din 08.08.2014.1.2.4 Decizia Comisiei din 12 august 2014, privind o măsură luată de Belgia în conformitate cu articolul 7 din Directiva 89/686/CEE a Consiliului, de rechemare de la utilizatorul final a unui tip de dopuri de protecţie auditivă pentru urechi, publicată în JOUE L 242/29 din 14.08.2014. 1.2.5 Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 14 august 2014 privind conformitatea standardelor europene EN 16433:2014 şi EN 16434:2014 şi a anumitor clauze din standardul european EN 13120:2009+A1:2014 pentru storuri de interior cu cerinţa generală de siguranţă prevăzută de Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi publicarea referinţelor standardelor respective în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, publicată în JOUE L 243/54 din 15.08.2014.

Prezentul articol, în prima parte, conţine noutăţile legislative ale normelor publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi, în a doua parte, pe cele publicate în Monitorul Oficial al României din luna august 2014.

4

1.2.6 Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 901/2014 al Comisiei din 18 iulie 2014 de punere în aplicare a Re-gulamentului (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului privind cerinţele administrative pentru omo-logarea şi supravegherea pieţei pentru vehiculele cu două sau trei roţi şi pentru cvadricicluri, publicat în JOUE L 249/1 din 22.08.2014.1.2.7 Regulamentul nr. 112 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE/ONU) – Dis-poziţii uniforme referitoare la omologarea farurilor de autovehicule care emit o lumină de întâlnire asimetrică sau o lumină de drum sau ambele şi sunt echipate cu lămpi cu incandescenţă şi/sau module cu diode electroluminiscente (LED), publicat în JOUE L 250/67 din 22.08.2014.1.2.8 Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 al Comisiei din 11 martie 2014, de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului, în ceea ce priveşte agenţiile de plăţi şi alte organisme, gestiu-nea financiară, verificarea şi închiderea conturilor, garanţiile şi utilizarea monedei euro, publicat în JOUE L 255/18 din 28.08.2014.1.2.9 Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014, privind identifica-rea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE, publicat în JOUE L 257/73 din 28.08.2014.

Partea a II-a - Legislaţie naţională

2.1 Acte normative care conţin referiri la standarde

2.1.1 Ordin MDRAP nr. 992/2014 din 24/06/2014 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind proiec-tarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri, indicativ NP 069-2014”, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 581 din 04/08/2014.2.2.2 Ordin MDRAP nr. 1445/2014 din 07/08/2014 privind extinderea desemnării Societăţii Comerciale QUALITY - CERT - S.A. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea de funcţii specifice pentru evaluarea şi verifica-rea constanţei performanţei produselor pentru construcţii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 606 din 14/08/2014.2.2.3 Ordin MDRAP nr. 1447/2014 din 07/08/2014 privind extinderea desemnării Societăţii Comerciale GCP CER-TIFICĂRI - S.R.L. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea de funcţii specifice pentru evaluarea şi verificarea constanţei performanţei produselor pentru construcţii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 606 din 14/08/2014.2.2.4 Ordin MDRAP nr. 1446/2014 din 07/08/2014 privind extinderea desemnării Societăţii Comerciale CERTIND - S.A., în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea de funcţii specifice pentru evaluarea şi verificarea constanţei performanţei produselor pentru construcţii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 610 din 18/08/2014.


STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

Noile reguli prezente în Directiva 2013/29/UE, referitoare la armonizarea legislaţiilor statelor membre privind in-troducerea pe piaţă a articolelor piro-tehnice (revizuirea Directivei 2007/23/CE) cer o etichetare şi instrucţiuni mai clare, redactate în limba fiecărui stat membru unde produsul se află în vânzare. „Pentru a facilita evaluarea conformităţii unui produs cu cerinţele esenţiale de securitate ale directivei, trebuie să instaurăm o prezumţie de conformitate pentru articolele piroteh-nice care răspund standardelor armo-nizate conform regulamentului (UE) nr. 1025/2012, referitor la standardi-zarea europeană”, precizează directiva. „Marcajul CE, care atestă conformita-tea unui articol pirotehnic, este con-secinţa vizibilă a unui proces global care cuprinde evaluarea conformităţii în sensul larg”. Produsele conforme cu cerinţele de securitate poată marcajul CE. Fabricanţii trebuie să păstreze în-treaga documentaţie pertinentă timp de zece ani. Obiectivul Parlamentului European şi al Comisiei era „o adoptare mai rapidă a regulilor pentru un nou ansamblu de categorii de produse” care ţin de nouă directive: instrumente de cântărire cu funcţionare neautomată, instrumente de măsurare, recipiente simple sub presiune, ascensoare, ex-plozivi pentru uz civil, compatibilitate electromagnetică, echipamente elec-trice de joasă tensiune, aparate utilizate în atmosfere explozive (ATEX). Această iniţiativă se înscrie într-o strategie glo-bală care îşi propune să alinieze regu-lile aplicate produselor industriale pe o bază de principii comune şi să evite fragmentarea sectorială, precum şi ris-curile de conflict sau de suprapunere a regulilor când un produs este acoperit de mai multe acte legislative. Regulile armonizate între sectoarele produselor

vor permite întreprinderilor, în mod deosebit celor mici, să reducă costurile de realizare a conformităţii. Potrivit lui Antonio Tajani, comisar pentru indus-trie şi parteneriat, „legislaţia Uniunii Europene referitoare la produse începe să aibă un aspect mai ferm, fapt care permite reducerea costurilor adminis-trative. Existenţa unor reguli comune pentru produsele industriale oferă o mai mare securitate juridică fabricanţi-lor şi le permite o mai bună organizare a proceselor de fabricare, îmbunătăţi-rea calităţii şi securităţii produselor şi investirea în inovare. Acest proces de raţionalizare va cuprinde în curând alte sectoare, astfel încât piaţa unică va fi consolidată şi va fi în măsură să susţină dezvoltarea întreprinderilor”.

Reguli mai simple pentru articole pirotehnice

Produsele vizate de actualizare sunt mai ales focurile de artificii, articolele pirotehnice utilizate în cinematografie şi teatru, articolele pirotehnice des-tinate industriei automobilului, cum ar fi generatoarele de gaz pentru saci gonflabili sau dispozitivele de preten-sionare a centurii de siguranţă. Printre regulile destinate a facilita accesul la piaţă şi a întări protecţia vieţii omului, menţionăm:

Stabilirea mai precisă a responsabili-•tăţilor fabricanţilor, a importatorilor şi a distribuitorilor când comerciali-zează produse de consum curent.Posibilitatea ca operatorii economici să •utilizeze mai mult mijloace electronice pentru a face dovada conformităţii.Întărirea garanţiilor privind securi-•tatea consumatorilor datorită unui sistem de trasabilitate care permite identificarea produselor periculoase

sau care prezintă defecte, unor reguli mai clare şi a unui control îmbună-tăţit al organismelor de evaluare a conformităţii.Îmbunătăţirea echipamentului auto-•rităţilor naţionale de supraveghere a pieţei, astfel încât să poată stopa importurile de produse periculoase provenite din ţările terţe.

Focurile de artificii sunt clasificate în patru categorii: categoria F 1 (vârsta de minimum 12 ani): artificii de divertis-ment care prezintă un risc foarte slab şi un nivel sonor neglijabil şi care sunt destinate a fi utilizate în spaţii închise; ca-tegoria F 2 (vârsta de minimum 16 ani): artificii de divertisment care prezintă un risc scăzut şi un nivel sonor redus şi care sunt destinate a fi utilizate în aer liber, în zone închise; categoria F 3 (vârsta de mi-nimum 18 ani): artificii de divertisment care prezintă un risc mediu, care sunt destinate a fi utilizate în aer liber, în mari spaţii deschise şi al căror nivel sonor nu este periculos pentru sănătatea oame-nilor; categoria F 4 (vârsta de minimum 18 ani): artificii de divertisment care pre-zintă un risc ridicat, care sunt destinate a fi utilizate doar de persoane care posedă cunoştinţe specializate şi al căror nivel sonor nu este periculos pentru sănătatea oamenilor. Statele membre pot scădea li-mitele de vârstă în favoarea persoanelor care au urmat sau urmează o pregătire profesională adecvată.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 346, iulie-august 2014

Articole pirotehnice mai sigureJean-Claude Tourneur

Piaţa internă a produselor pirotehnice face obiectul a noi reguli. În program figurează: întărirea securităţii, fa-cilitarea procedurilor pentru întreprinderi şi aplicarea marcajului CE. Directiva privind introducerea pe piaţă a articolelor pirotehnice a fost prima dintr-o serie de nouă directive importante şi emblematice pentru piaţa inter-nă, a cărei aplicare a evoluat considerabil.

Focurile de artificii sunt clasificate în patru categorii (de la risc scăzut, la risc ridicat)

6

Produsele cosmetice comercializate în magazine, fie că sunt fabricate în Uniunea Europeană sau în ţările terţe, trebuie să fie conforme cu dispoziţiile regulamentului (CE) nr. 1223/2009, cu privire la produsele cosmetice, care întăreşte standardele de securitate şi garantează o mai bună informare a consumatorilor. Potrivit lui Neven Mi-mica, comisar european care se ocupă de politica consumatorilor, „fie că este

vorba despre produse indispensabile vieţii de zi cu zi, cum ar fi pasta de dinţi sau de produse utilizate facultativ, cum ar fi rujul de buze sau balsamul după ras, consumatorii sunt de acum îna-inte mai bine protejaţi şi dispun de informaţii mai clare cu privire la pro-dusele cosmetice pe care le cumpără. Noile reguli permit, de asemenea, să se controleze mai uşor aplicarea legis-laţiei, deci să se întărească încrederea

în produsele cumpărate”. Această în-credere va aduce beneficii producă-torilor. Cu peste 4 000 de fabricanţi şi un mare număr de întreprinderi în primele rânduri la nivel internaţional, această industrie europeană reprezintă un atu pentru Uniune, într-un sector mondializat. La fabricarea produselor cosmetice lucrează direct sau indirect 1,5 milioane de persoane.

Produse cosmeticeJean-Claude Tourneur

Începând cu iarna anului trecut, reguli europene consolidate permit să se lupte îm-potriva informaţiilor care induc în eroare şi să se garanteze prezenţa unor produse cosmetice mai sigure pe rafturile magazinelor. Cea de-a şaptea revizuire a legislaţiei comunitare include aspecte care au evoluat (prezenţa nanotehnologiilor), furnizează informaţii mai ample consumatorilor şi se bazează pe principiul notificării.

Consumatorii dispun de informaţii mai clare, dar acest lucru nu simplifică alegerea produselor cosmetice


Câteva schimbări introduse de regulament

Cerinţele privind securitatea sunt con-solidate. De acum înainte, fabricanţii trebuie să respecte cerinţe specifice în elaborarea unui raport cu privire la securitatea produsului înainte de in-troducerea sa pe piaţă. Regulamentul introduce noţiunea de „persoană res-ponsabilă”: doar produsele cosmetice pentru care este desemnată, în Uni-une, „o persoană responsabilă”, fizică sau morală, pot fi introduse pe piaţă. Regulamentul permite identificarea precisă a persoanei responsabile şi stabileşte clar obligaţiile acesteia. Ea trebuie să aibă grijă ca dosarul de in-formare cu privire la produs, inclusiv evaluarea securităţii, să fie disponibil şi actualizat în caz de inspecţie efectuată de autorităţile naţionale de suprave-ghere a pieţei. Notificarea tuturor pro-duselor cosmetice introduse pe piaţa Uniunii Europene este centralizată. Fabricanţii nu trebuie să îşi notifice produsele decât o dată, prin interme-diul portalului de notificare a produ-selor cosmetice (CPNP). Datorită in-formaţiilor înregistrate pe acest portal, personalul din centrele naţionale de depistare a substanţelor dăunătoare organismului poate, în caz de accident, să aibă acces la compoziţia produsu-lui în câteva secunde, iar autorităţile competente însărcinate cu suprave-gherea pieţei pot obţine cu uşurinţă informaţii. Persoanele responsabile au obligaţia de a notifica efectele nedorite autorităţilor naţionale competente. Acestea din urmă primesc, de aseme-nea, informaţiile provenite de la utili-zatori şi profesionişti din domeniul să-nătăţii, de exemplu, şi sunt obligate să le comunice celorlalte state membre. Noi reguli privind utilizarea nanoma-terialelor în cadrul produselor cosme-tice: coloranţii, agenţii de conservare şi cremele de protecţie la radiaţiile ul-traviolete, inclusiv cele constituite din nanomateriale, trebuie să fie autorizate în mod expres. În ceea ce priveşte pro-dusele care conţin alte nanomateriale, care nu sunt supuse restricţiei de către regulamentul Produse cosmetice, secu-ritatea lor trebuie să facă obiectul unei evaluări complete la nivel european în cazul în care Comisia are dubii. Nano-materialele trebuie să fie identificate în lista componentelor prin intermediul cuvântului „nano”, plasat între paran-teze, după denumirea substanţei. De

exemplu: „dioxid de titan (nano)”. Noul regulament stabileşte criterii comune pentru alegaţiile referitoare la produ-sele cosmetice: fabricanţii care doresc să menţioneze o alegaţie pe produsul lor (precum: „eficient 24 de ore” – pen-tru un deodorant), trebuie să respecte şase criterii comune: conformitatea cu legislaţia, onestitatea, existenţa unor elemente de verificare, echitatea şi po-sibilitatea de a alege în cunoştinţă de cauză. Autorităţile naţionale compe-tente sunt abilitate să controleze alega-ţiile potrivit acestor criterii.

Numeroase produse şi o legislaţie care evoluează

Produsele cosmetice sunt substanţe sau amestecuri de substanţe destinate a intra în contact cu părţile de supra-faţă ale corpului uman (epidermă, păr, unghii) sau cu dinţii şi mucoasele bu-cale, pentru a le curăţa, parfuma şi a le modifica aspectul, a le proteja, a le menţine în bună stare şi a corecta miro-

Notificarea tuturor produselor cosmetice introduse pe piaţa Uniunii Europene este centralizată

surile corporale. Ele cuprind produsele de machiaj, parfumurile şi produsele utilizate după ras, dar şi cremele care protejează împotriva soarelui, pasta de dinţi şi alte produse care asigură igiena. Aplicarea ultimului regulament cu pri-vire la produsele cosmetice, adoptat în 2009, a intrat în vigoare vara trecută, după o perioadă de tranziţie destinată a permite industriei să se adapteze la noile reguli. Legislaţia europeană cu privire la produsele cosmetice a apărut în urmă cu 35 de ani şi a făcut obiectul a şapte revizuiri substanţiale.


8

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

Beneficiile

Noi, părinţii, jucăm un rol de prim plan, absolut esenţial, în educaţia copiilor noştri, până când rolurile se inversează şi încep ei să ne facă educaţie în unele domenii.

Luna trecută, Alexia, fiica mea de şapte ani, îmi frunzărea paşaportul pe care îl lăsasem pe masa de la bucătărie, în vederea călătoriei noas-tre viitoare. Văzând-o cu sprâncenele încruntate, m-am gândit că era contrariată de privirea de căprioară speriată pe care o aveam în fotogra-fie. Nicidecum! Ea era preocupată de foile pline de ştampile, aplicate de vama canadiană, amintiri ale numeroaselor mele călătorii în străinătate. Iată continuarea conversaţiei noastre:

- Mamă, de câte ori ai fost cu avionul în Canada?- De vreo 30 de ori.- Şi câţi copaci ai plantat?- Nici unul.- Voi spune acest lucru învăţătoarei mele.

ecologiei

Elisabeth Gasiorowski-Denis,redactor şef al ISO FOCUS


Învăţămintele pe care le-am tras din această lecţie: nu se pune problema să o contrariez pe învăţătoare. Şi a doua: este timpul să încep să îmi contabili-zez amprenta de carbon. Credeţi, probabil, că „unda verde”, care îşi continuă drumul în lume, îi interesează doar pe şcolarii preocupaţi de probleme eco-logice (şi pe învăţătorii lor). Vă înşelaţi, însă. În ultimii ani, numeroase firme mari au optat pentru promovarea unor practici durabile şi ecologice. Prin-tre ele figurează Wal-Mart şi Target, care au introdus formule ecologice, precum compostarea şi reciclarea, şi-au schimbat modurile de transport, pentru a limita consumul de carburant utilizat la transportul mărfurilor, au redus bagajele şi au introdus pe rafturile magazinelor produse care prote-jează mai mult mediul înconjurător. Clienţii lor au primit favorabil aceste schimbări, întrucât vânzările de produse ecologice au sporit cu 20% com-parativ cu 2010. Creşterea cifrei vânzărilor nu constituie – de departe – sin-gurul interes al acestui „viraj spre verde”. Motivaţiile sunt numeroase. Iată câteva exemple:

Avantaje pe plan fiscal şi juridic ;•Reducerea deşeurilor;•Un mediu de lucru mai agreabil;•Fidelizarea clientelei şi entuziasmul publicului;•Dezvoltarea durabilă;•Recompense şi recunoaştere•Conformitatea cu reglementarea•Managementul riscului •Îmbunătăţirea imaginii;•Şi, mai ales, un demers înţelept!•

Şi orice demers comercial bun este valabil pentru toate celelalte sectoare ale industriei. Citind acest număr al ISO Focus, veţi constata că transportul mărfurilor se angajează mai mult pe calea durabilităţii şi a profitabilităţii. Cu acordul de seminar internaţional al ISO, care îşi propune să instaureze un cadru, întreaga lume se interesează de problemă, în mod deosebit, de transporturile şi de modurile de transport care consumă mai puţină ener-gie, de declaraţia de emisii şi de tehnologiile şi de strategiile cele mai viabile, pentru reducerea acestor emisii. Are această evoluţie un efect asupra eco-nomiei? Răspunsul este: „da”. Potrivit Harward Business Review, economia care aplică principiile ecologice creează locuri de muncă şi sectoare noi. Ea stimulează inovaţia, deschide noi pieţe şi generează bogăţie. Studii recente estimează la aproximativ 214 miliarde de dolari americani sumele inves-tite în 2013 în energiile regenerabile. Numai în Statele Unite, economia de energie „curată” a permis, în 2013, crearea a 80 000 de locuri de muncă, în aproape toate statele – o mişcare care merită calificativul de „putere verde”. Nu este timpul ca lumea să reacţioneze? La urma urmei, mai curând sau mai târziu trebuie să consimţim la construirea unui viitor sărac în carbon. Iar statele care vor interveni mai rapid şi mai ferm în acest sens, utilizând standardele, vor fi în măsură să îi exploateze atuurile. Şi iată că şi copiii sunt în măsură să ne dea lecţii eficiente.

Traducere: Maria Bratu, din:ISO Focus, vol. 105, iulie-august 2014

10

Transportulde mărfuri„trece la

verde”


Vector esenţial al economiei noastre, transportul de mărfuri reprezintă un sector în plină dezvoltare, dar costurile sale lo-gistice şi impactul său asupra mediului cresc în mod paralel. Din fericire, este anunţată o activitate de armonizare pe scară largă, pentru a stabili referenţiale în domeniul consumului de carburant şi al reducerii emisiilor în acest sector, obiecti-vul fiind, desigur, reducerea amprentei sale de carbon.

12

De când a apărut spectrul încălzirii climatice, în urmă cu 40 de ani, facem eforturi pentru a o atenua sau a o stopa. În cursul ultimului secol, temperatura medie a planetei a crescut cu 0,8° C şi, potrivit previziunilor, se aşteaptă o creştere a tem-peraturii cu 4-5° C în următorii o sută de ani. Ştiind că responsabilitatea omului în acest proces este clar dovedită, se pune problema ce logică urmăm când ne îndreptăm în fiecare zi spre locul nostru de muncă în automobil sau când ne luăm zborul spre tărâmuri îndepărtate, pentru a ne petrece aici concediul de vară, oricât de meritat ar fi el. Transporturile reprezintă jumătate din consumul mondial de petrol şi aproape 20% din consumul mondial de energie, dintre care 40% doar pen-tru transporturile urbane. Potrivit Agenţiei Internaţionale a Energiei (AIE), acest procent se va dubla până în 2050, în ciuda îmbunătăţirii tehnologice constante a vehiculelor, care consumă tot mai puţin carburant. Dacă mobilitatea sporită pre-zintă numeroase avantaje, înmulţirea deplasărilor creează noi provocări, iar canti-tatea de emisii de CO2, eliberată în atmosferă, este importantă.

Transportul de mărfuri este de viitor

Este preocuparea noastră cea mai măruntă! Potrivit Agenţiei Americane pentru Protecţia Mediului (EPA), sectorul transporturilor produce 28% din emisiile totale de gaze cu efect de seră, dintre care 30% sunt puse pe seama transportului de măr-furi. Economia noastră se bazează pe acest sector. Odată cu creşterea volumului de schimburi comerciale, transporturile internaţionale au câştigat o importanţă tot mai mare pentru livrarea de mărfuri în întreaga lume. Pe actuala piaţă dinamică, unde totul evoluează cu mare viteză, miliarde de tone de mărfuri se îndreaptă spre cele patru colţuri ale planetei, pentru a satisface, în orice anotimp, gusturile şi exigenţele consumatorilor. Rapiditatea de livrare pe piaţă este decisivă, în mod de-osebit pentru mărfurile perisabile. Cum am putea altfel să facem să vină ananasul din America Centrală, avocado din Israel şi diversele articole fabricate în China?

Economia noastră se bazează pe sectorul transportului de mărfuri


Dezvoltarea comerţului este atât de impetuoasă încât ar trebui să dispunem, în plus, pe planetă, de practic 25 de milioane de Km2 de străzi, de 335 000 de kilometri de căi ferate în plus şi de 45 000 de Km2 până la 77 000 Km2 de suprafaţă de parcare suplimentară pentru parcul de au-tomobile din stoc – o infrastructură care ar putea costa până la 45 de miliarde de dolari americani până în 2050. Dar problemele nu se opresc la emisiile de CO2. Poluarea aerului, generată de transportul rutier, maritim şi aerian constituie, în unele state în curs de dezvoltare, o preocu-pare crescândă şi unul din principalii factori nocivi pentru mediu. Consumul de carburant şi impactul de mediu al transportului de mărfuri sunt ridicate din cauza dimensiu-nilor vehiculelor, ale navelor sau ale motoarelor implicate, a distanţelor parcurse, a uzurii vehiculelor şi a navelor şi a întreţinerii lor defectuoase. În plus, este bine cunoscut faptul că, în aceste regiuni ale lumii, adoptarea carburan-ţilor „curaţi” şi a tehnologiilor moderne este foarte lentă. Ne temem că, în curând, aceste transbordări de mărfuri, pe care le implică modul nostru de viaţă globalizat, riscă să ne asfixieze pe toţi! Întrucât sectorul transporturilor de mărfuri a evaluat bine aceste provocări, numeroase părţi interesate au început să investească în strategii de redu-cere a amprentei de carbon a transporturilor. Totuşi, în ciuda demersului ecologic angajat în ultimii ani în acest sector, consumul de energie şi emisiile de carbon asociate au crescut mai rapid decât în orice ramură a industriei. De ce? Pentru că sectorul nu dispunea de o metodă fiabilă de calcul şi de reducere a emisiilor de CO2 pe diferite verigi ale lanţului logistic. În ultimii ani, guvernele, industria şi sectorul comercial au lansat iniţiative pentru remedierea acestei stări de lucruri. Preţios punct de plecare, aceste iniţiative păcătuiesc, totuşi, prin lipsa de coerenţă a abor-dărilor în ceea ce priveşte comparabilitatea şi precizia măsurărilor amprentei de carbon. De exemplu, care sunt gazele cu efect de seră de care trebuie să se ţină seama? Trebuie să se includă în calcul emisiile care provin din unele elemente precise ale lanţului logistic? Este urgent să se stabilească o metodologie care să se aplice tuturor veri-gilor lanţului logistic, pentru toate modurile de transport, în toate regiunile.

Să acţionăm, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră!

Organizaţie cu scop nelucrativ, al cărei obiect este să pro-moveze un transport de mărfuri mai ecologic, Smart Frei-ght Centre (SFC) este preocupată de reducere intensităţii emisiilor şi de sporirea eficienţei energetice. Reducerea emisiilor de carbon implică un set de acţiuni concomi-tente: politici guvernamentale, iniţiative desfăşurate de industrie pentru atingerea obiectivelor stabilite şi pre-siune din partea societăţii civile pentru transporturi de mărfuri mai curate. Soluţia nu este simplă. După cum explică Sophie Punte, director la SFC, „complexitatea sectorului transportul de mărfuri este în sine un factor important întrucât, deşi sunt fragmentate, diferitele verigi ale lanţului logistic, cu diverse moduri de transport, care acoperă numeroase regiuni, sunt interdepenedente. Pro-blema depăşeşte sfera de influenţă a statelor şi a întreprin-derilor”. Or, au fost dezvoltate în paralel diverse metode de către diferite întreprinderi, ţări şi asociaţii pentru diferite

Este urgent să stabilim o metodologie care să se aplice tuturor verigilor lanţului logistic

14

moduri de transport de mărfuri. Iadul este pavat cu in-tenţii bune. Vedem acest lucru şi aici, devreme ce această proliferare de iniţiative izolate, dintre care majoritatea au fost adoptate fără dezbatere publică şi nici cooperare, nu a făcut decât să complice situaţia.

Simplificarea situaţiei

La ora actuală, prestatorii din transporturi dispun de un număr extrem de mare de metodologii. După cum con-firmă Alan Lewis, director pentru operaţii la o societate de consultanţă specializată în domeniul cercetării în po-litici de transport, Transport & Voyage Research Ltd., „s-au făcut eforturi în ceea ce priveşte stabilirea ampren-tei de carbon a transportului de mărfuri, elaborându-se metodologii, instrumente de calcul şi programe pentru încurajarea reducerii emisiilor.” Totuşi, la ora actuală, doar Europa a fixat un model de calcul al emisiilor din lanţul logistic, iar în SUA, un program EPA, în principal, în transportul rutier şi feroviar, a stabilit de curând modele pentru alte moduri de transport. Pe scena internaţională, eforturile s-au referit mai ales la elaborarea referenţialului ISO/TS 14067, pentru amprenta de carbon a produse-lor. Potrivit eminentului expert Klaus Radunsky, care a contribuit la elaborarea documentului şi la atribuirea Premiului Nobel pentru Pace grupului interguvernamen-tal de experţi cu privire la evoluţia climatului (GIEC), „nu există, în cazul prezent, nici o regulă de cuantificare specifică pentru nici un mod de transport în afara avia-ţiei”. Stabilirea unei relaţii coerente şi armonizate pentru cuantificarea emisiilor de CO2 din transportul de mărfuri constituie – trebuie să convenim – o necesitate reală. Pen-tru a spori confuzia, asociaţii axate pe necesităţile pieţei, precum Clean Cargo Working Group, grupul de lucru al IATA pentru reducerea emisiilor de carbon, EcoTransIT şi NMT, încurajează întreprinderile să adopte un demers mai durabil, furnizându-le metodologii şi instrumente.

Din păcate, deşi este eficientă, oferta propusă priveşte adesea un mod de transport specific şi este prea specia-lizată pentru a se preta la o aplicaţie mai largă. Există, în plus, toate sistemele întreprinderilor, iniţiativele naţionale şi o gamă uluitoare de metodologii.

Eliminarea lacunelor

În ciuda eforturilor recente, rămân încă lacune în ceea ce priveşte acoperirea geografică, unele aspecte tehnice şi unele verigi ale lanţului logistic. Nici unul dintre stan-dardele internaţionale nu abordează cu adevărat setul de probleme care trebuie luate în calcul pentru o abordare internaţională şi multimodală a numeroaselor lanţuri lo-gistice. Liniile directoare pe care ele le furnizează nu pre-zintă decât un interes limitat pentru elementul transport al ciclului de viaţă a produselor şi ele sunt prea generale pentru a obţine calcule coerente detaliate. Pe de altă parte, este nevoie de mai multă coerenţă la parametrii cifraţi, utilizaţi pentru a descrie aceste calcule şi pentru factorii emisiilor când datele măsurate nu sunt fiabile sau sunt pur şi simplu inexistente. Radunsky consideră că se impune armonizarea. Cum transportul este adesea transfrontalier, este absolut necesar un consens internaţional şi el ar pu-tea să contribuie în mod semnificativ la un management eficient şi rentabil al emisiilor de GES.

Un cadru specific

Iniţiativă recentă a factorilor din domeniul transportului de mărfuri, Global Logistics Emissions Council (GLEC), coordonat de SFC, este un prim pas interesant din seria de iniţiative regionale şi modale stabilite, printre care aso-ciaţiile menţionate anterior. Lucrările demarate în iulie 2014 la un IWA (acord de atelier internaţional ISO) pen-tru transportul mărfurilor vor constitui un supliment util. Furnizând industriei, autorităţilor publice şi societăţii ci-


vile o platformă de înţelegere deschisă pentru examinarea practicilor în vigoare şi a rezultatelor activităţilor în curs, în contexte precum GLEC, IWA se va concentra pe un as-pect specific: necesitatea stabilirii de metode armonizate pentru o cuantificare coerentă a emisiilor de CO2 în trans-portul de mărfuri. Sarcina nu este uşoară întrucât implică o sinteză a setului de experienţe şi de metode existente. Ea va trebui, totuşi, să conducă la elaborarea unui plan de acţiune, cu repartizarea rolurilor şi a responsabilităţilor în cadrul unui grup de părţi interesate şi stabilirea unui ca-lendar pentru elaborarea unui standard armonizat şi viabil care să fie utilizat în viitor. După cum relevă Punte, GLEC este de două ori interesat: el furnizează un cadru pentru o metodă universală şi transparentă la care toată lumea va putea subscrie şi propune o schiţă pentru dezvoltarea şi utilizarea axelor principale. IWA se va sprijini pe aceste activităţi şi pe alte iniţiative, astfel încât să obţină sprijinul părţilor interesate, fără a se întreprinde lucrări paralele sau a se înlocui iniţiativele existente.

O abordare universală (sau aproape universală)

Atunci, cu ce să începem? Punte cunoaşte răspunsul: „Transportul de mărfuri este un sector comercial; este important să se permită industriei „să o ia înainte” şi să elaboreze un cadru adaptat necesităţilor sale”. Standardele viitoare trebuie să se bazeze pe viziunea elaborată şi vali-dată de industrie şi de celelalte părţi interesate cu ocazia ultimului atelier cu privire la proiectul european COFRET pentru amprenta transportului de mărfuri, ţinut în oc-tombrie 2013. Cadrul mondial GLEC pentru metodologi-ile aplicate emisiilor provenite din transportul de mărfuri este stabilit de industrie pentru a oferi prestatorilor din transporturi şi logistică linii de acţiune adecvate. Aplica-rea lor va fi internaţională şi va acoperi toate modurile de transport şi toate elementele lanţului logistic, astfel în-cât emisiile terminalelor şi ale depozitelor vor fi luate în calcul pe baze de comparaţie stabilite. Obiectivul IWA va consta şi în luarea în calcul a unor puncte de vedere dife-rite, cele ale legislatorilor, ale ONG-urilor, ale factorilor de decizie şi ale universităţilor, care vor valida acceptabi-litatea cadrului pentru toate părţile interesate. Toate sună bine în teorie, dar transportul de mărfuri este multimodal (rutier, aerian, feroviar, maritim şi fluvial), iar măsurarea amprentei de carbon implică adesea metodologii diferite în funcţie de modul avut în vedere. Un cadru internaţio-nal va supraveghea ca reglementările deja aplicabile la ni-vel mondial, la transporturile aerian şi maritim, mai ales, să fie integrate în metodele de calcul. Un standard general, chiar imperfect, ne va ajuta să ne apropiem mai mult de obiectivele noastre. În ceea ce priveşte aceste obiective, Lewis şi Punte sunt de aceeaşi părere. Până la urmă, fur-nizarea de calcule-reper fiabile, cu o acoperire geografică suficientă, ar trebui să ajute întreprinderile să îşi dirijeze mărfurile în modul cel mai curat şi mai eficient posibil, alegând mijloace şi moduri care economisesc carburant, stabilind declaraţii ale emisiilor şi identificând tehnologi-ile şi strategiile de reducere a emisiilor celor mai viabile. În ceea ce ne priveşte, putem să fim rezonabili şi să evităm să consumăm în fiecare zi ananas proaspăt?

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus, nr. 105, iulie-august 2014

Complexitatea sectorului transportul de mărfuri este un

factor important

16

tative de mediu. Ea propune diverse servicii, printre care ACV-ul produselor şi întreprinderilor, calculul amprentei de carbon, precum şi cel al amprentei apei. ACV repre-zintă o piaţă vastă, dar care este obiectivul său? Damien Friot şi Julien Boucher au acordat un interviu revistei ISO Focus, în care au vorbit despre ultimele noutăţi la Quan-tis, despre responsabilităţile pe care le implică participa-rea la conducerea unei întreprinderi de prim plan, despre realitatea concretă a ACV-ului şi despre două standarde care constituie referinţe în domeniu.

Supravegherea emisiilor este o operaţie importantă pen-tru orice întreprindere. Ceea ce este măsurat poate fi ges-tionat, iar ceea ce este gestionat poate fi redus. În lupta împotriva încălzirii climatice, gestionarea şi reducerea amprentei de carbon a întreprinderilor pot avea un efect mai rapid decât dacă se acţionează asupra emisiilor indi-viduale întrucât volumele emise sunt larg superioare. În plus, este o oportunitate excelentă pentru ele să îşi spo-rească eficienţa şi marja de beneficii. Quantis este o între-prindere cu sediul în Elveţia, specializată în analiza ciclu-lui de viaţă (ACV). Cu peste 70 de angajaţi, Quantis a ştiut să îşi facă loc printre liderii în domeniul evaluării canti-

Ecoantreprenorii


Pentru majori-tatea întreprin-

derilor care îşi demarează activita-

tea, rareori succesul este imediat. Unele se

bucură, totuşi, de o reu-şită impresionantă. Damien

Friot şi Julien Boucher, tineri creatori ai Quantis şi EA (Shaping

Environmetal Action) ştiu ce înseamnă să pleci de la zero pentru a clădi un imperiu

datorită analizei ciclului de viaţă. Ei revin asupra ex-perienţei lor şi explică motivul pentru care mizează pe EA,

noua lor întreprindere, pentru a „câştiga mai mult teren“. Ecoantreprenorii

ISO Focus: În 2006 aţi participat la crearea Quantis, care activa pe lângă Şcoala Politehnică Federală de la Lausanne. Vă aşteptaţi atunci ca întreprinderea să se bucure de o dezvoltare atât de intensă? Care a fost evoluţia sa în ultimii opt ani?

Damien Friot şi Julien Boucher: Dezvoltarea Quantis a fost impresionantă. La început, în afara lumii academice, amprenta de mediu era relativ puţin practicată. În primii ani, am avut ca obiective construirea unei reţele flexibile de experţi şi difuzarea cunoştinţelor noastre ştiinţifice cât mai larg posibil. După câţiva ani, am văzut conturându-se

o nouă tendinţă. Standardele ISO 14040 şi ISO 14044 au furnizat primul cadru pentru compararea şi comunicarea performanţei de mediu a produselor, fapt care a conferit mai multă credibilitate datelor stabilite cu ACV-ul. Atunci întreprinderile utilizau ACV-ul pentru a face cunoscut avansul lor tehnologic, a gestiona riscurile clienţilor şi a identifica un „teren de înţelegere” între factorii lanţului logistic. ACV-ul era deosebit de detaliat (şi costisitor). Astăzi, datorită sensibilizării crescânde a provocărilor de mediu, apar abordări simplificate. Societăţile sunt obligate să evalueze sistematic performanţa de mediu a produse-lor lor, să o îmbunătăţească permanent şi să dea seamă de

18

ea. Ele au nevoie, deci, de cadre simple şi standardizate pentru stabilirea de rapoarte în cifre, precum şi de seturi de date armonizate, care permit stabilirea de comparaţii.

Ce oportunităţi deosebite de afaceri sesizaţi pentru viitor?

Mai multe iniţiative referitoare la etichetarea bunurilor de consum sunt lansate în Franţa şi la nivelul Uniunii Euro-pene, ceea ce, pentru Quantis, constituie o ştire excelentă. Quantis elaborează la ora actuală reguli pe categorie de produse şi aplică calcule mai rentabile ale amprentei pro-dusului, denumită „ACV simplificat”.Apar provocări, mai ales necesitatea de:

A supraveghea calitatea datelor care participă la elabo-•rarea acestor cadre. Standardizarea este un proces de negociere între ştiinţă, aplicabilitate, costuri şi comuni-care;A perfecţiona oferta Quantis în ceea ce priveşte exper-•tiza de înalt nivel a serviciilor mai puţin costisitoare cu caracter general de analiză – fără a afecta motivaţia an-gajaţilor;A continua adaptarea strategiei pentru a aborda această •nouă piaţă, combinând două modele economice, două echipe şi două abordări: una, axată pe servicii, cealaltă pe software-uri (întrucât nu există încă un software uşor utilizabil pentru ACV).

Mai multe standarde, mai ales ISO 14064, pentru am-prenta de carbon a produselor, Protocolul gazelor cu efect de seră, denumit Protocolul GES, şi alte standarde naţio-nale, au permis să se facă progrese importante. Şi acesta este doar începutul.

Sunt zece ani de când participaţi la activitatea de standardizare. Care sunt beneficiile de care v-aţi bu-curat?

Suntem convinşi că standardele joacă un rol important în democratizarea utilizării ACV-ului şi că ele contribuie la soliditatea şi la credibilitatea rezultatelor obţinute. A par-ticipa la procesul de elaborare a standardelor reprezintă, de asemenea, pentru noi un mijloc de a ne promova exper-tiza, de a stabili contacte şi de a ne „vinde” serviciile. Ma-joritatea asociaţilor Quantis contribuie la diverse lucrări de standardizare şi lucrează mai ales la standardele ISO referitoare la amprenta de apă (ISO 14064) sau ecopro-iectarea (ISO 14006), fără a uita numeroasele standarde naţionale şi regionale care se referă la amprenta de me-diu a produselor. Standardizarea abordărilor şi a bazelor de date referitoare la amprenta de mediu a produselor se află încă la început. Rămân multe de făcut pentru a ajuta întreprinderile să genereze, cu costuri reduse, informaţii de mediu riguroase şi comparabile cu privire la produ-sele lor, fapt care pune întreprinderile precum Quantis în faţa unor provocări majore. Asistăm, într-o primă etapă,

Doi oameni, aceeaşi viziune: Julien Boucher (la stânga) şi Damien Friot, de la Quantis International, cabinet de consul-tanţă, precursor, recunoscut în lumea întreagă pentru expertiza sa în domeniul evaluării ciclului de viaţă şi al dezvoltării durabile.


la pătrunderea pe piaţă a unor concurenţi noi, mai puţin experimentaţi. Pe termen lung, factori importanţi, care oferă soluţii cu costuri reduse, vor domina, probabil, piaţa şi vom asista la o delocalizare către economii în care cos-tul mâinii de lucru este mai mic. Va trebui să muncim din greu pentru a ne menţine superioritatea.

Când întreprinderile investesc în ACV, cum asiguraţi rentabilitatea investiţiilor lor?

Este deosebit de important să cuantificăm dacă suntem preocupaţi de durabilitatea întreprinderilor şi a produse-lor, dar acest lucru nu este suficient. Experienţa şi cerce-tările noastre arată că nici sistemele de management de mediu (SMM) şi nici ACV-urile nu vor garanta îmbună-tăţirile pe planul mediului înconjurător. Acest lucru se explică parţial prin dificultăţile cu care se confruntă în-treprinderile şi care sunt de altă natură decât problemele tehnice. Aceste piedici ţin de strategia comercială, de structura organizaţională, de procesul de luare a deciziei, de managementul informaţiei, de cultura întreprinderii şi de managementul performanţelor personale. După solu-ţiile de „capăt de lanţ”, ale anilor 1970 şi SMM-urile anilor 1990, am trecut la sistemele informaţionale cu privire la performanţa de mediu, ale anilor 2000. Este acum timpul să vedem lucrurile altfel, pentru a trece de la analiză, la acţiune.

Aveţi proiecte noi, ce vă propuneţi în viitor?

Totul ţine de coordonare. Recent, ne-am îndreptat spre o nouă direcţie, pentru a răspunde provocărilor econo-mice ale întreprinderilor şi a permite utilizarea informa-ţiilor de mediu pentru a genera plusvaloare. Ne propu-nem să integrăm managementul mediului şi informaţiile cu privire la performanţa de mediu în cadrul activităţilor centrale şi, pe de altă parte, să punem accentul pe factori, nu pe probleme. Credem într-un demers axat pe factori: numai prezentând informaţiile valoroase, într-un format corespunzător, persoanelor potrivite, pot fi luate decizii corecte. Această abordare pare foarte promiţătoare, dacă judecăm după primele proiecte pe care le-am desfăşurat în acest sens şi după feedback-urile primite din partea clienţilor noştri. Pentru aceasta, am înfiinţat cabinetul de consultanţă şi cercetare EA (Shaping Environmental Action), care îşi propune să aplice aceste principii în în-treprindere şi să dezvolte noi instrumente şi metode de management de mediu bazate pe abordarea noastră axată pe „factori”. Standardizarea ar putea constitui o urmare logică a acestui demers, dar este prea devreme pentru a putea afirma acest lucru.

Traducere: Maria Bratu, din ISO Focus, vol. 105, nr. iulie-august 2014

Suntem convinşi că standardele joacă un

rol important

20

Deveniţi membru al „clubului ISO 14001”!

Standardul ISO 14001 constituie astăzi o referinţă larg recunos-cută, utilizată în lumea întreagă de mii de organizaţii dornice să facă cunoscute publicului şi păr-ţilor lor interesate faptul că ele îşi asumă responsabilităţi în ceea ce priveşte protecţia mediului. Doi cercetători americani explică mo-dul în care standardele ajută la reducerea impactului de mediu al întreprinderilor şi cauza pentru care peste 25 000 de organiza-ţii din lume fac parte din „clubul ISO 14001”.

Autorii

Aseem Prakash• , profesor în domeniul ştiinţelor politice şi director al Centrului pentru Politici de Mediu, Universitatea din Washington

Matthew Potosky• , profesor în domeniul managementului mediului în întreprindere, Bren School of Environmental Science and Management, Universitatea California, Santa Barbara


ISO 14001, care, de la prima sa ediţie din 1996, a gene-rat peste 250 000 de certificări în aproape 160 de state, constituie, fără îndoială, sistemul de management de me-diu (SMM) cel mai larg adoptat în lume. De ce îşi doresc întreprinderile certificarea în conformitate cu standardul ISO 14001? Care este eficienţa acestui standard asupra poluării pe care o produc întreprinderile şi asupra altor activităţi în domeniul mediului? Pentru a răspunde la aceste întrebări deosebit de controversate, ni s-a părut util să efectuăm un studiu empiric în acest sens. Această activitate amplă – desfăşurată timp de 15 ani în 159 de state – a condus la concluzii interesante. Iată rezultatele ei: certificarea în conformitate cu ISO 14001 merge mână în mână cu reducerea poluării în unele cazuri, dar nu în mod sistematic. Oricât de curios poate părea, în statele în care numărul certificărilor în conformitate cu ISO 14001 este cel mai ridicat, poluarea aerului este mai redusă de-cât cea a apei. În plus, efectul lui ISO 14001 în ceea ce priveşte reducerea poluării aerului nu se observă decât în ţările în care statul nu exercită o politică de mediu rigu-roasă. Aceste rezultate sunt surprinzătoare, dar care este explicaţia lor?

Rezervat membrilor

În studiul nostru, admitem principiul că sistemele de cer-tificare precum ISO 14001 funcţionează întocmai ca un club – să spunem un club de golf. Doar membrii plătitori

de cotizaţie beneficiază de servicii. Ei pot veni în număr mare la orice oră, pot utiliza infrastructurile, pot juca o partidă de golf sau pot face o baie în piscină. Principiul de funcţionare a sistemelor de certificare este analog. Princi-palul „serviciu” pe care ele îl oferă membrilor este acela de a atesta în mod mai credibil declaraţiile privind practicile de management de mediu pe care le aplică. Numai mem-brii clubului se pot prevala de această atestare. În cazul ISO 14001, costul aderării la club ar corespunde stabilirii unui SMM robust şi verificabil. Dar de ce ar avea nevoie o întreprindere să facă parte din acest tip de club pentru a-şi pune în valoare demersul de mediu? La urma urmei, nimic nu o împiedică să facă propriile sale declara-ţii. Din două motive. Primul este că a face parte din club constituie un semn distinctiv puternic, mai ales când clu-bul se bucură de o reputaţie solidă: ISO 14001, o denu-mire care face trimitere la organizaţia ISO, se bucură de o reputaţie deosebită. Semnalăm, de asemenea, faptul că, cu cât clubul numără mai mulţi membri, cu atât este mai cunoscut şi cu atât permite membrilor săi să se distingă. În al doilea rând, din cauza faptului că „regulile” clubului sunt stabilite de un alt grup de factori (sponsorii clubului), declaraţiile de mediu referitoare la activităţile membrilor sunt mai credibile decât dacă ar fi vorba despre declara-ţii pe proprie răspundere. De altfel, o întreprindere poate foarte bine să îşi stabilească într-o zi reguli stricte pentru a controla impactul activităţilor sale asupra mediului şi poate renunţa uşor la ele, a doua zi. ISO 14001 prezintă,

În cazul ISO 14001, costul aderării la „club” este

crearea unui SMM robust, care poate fi verificat

22

incontestabil, avantajul de a fi „sponsorizat” de o organi-zaţie cu o credibilitate solidă, ceea ce nu este cazul tuturor „cluburilor”. Se aşteaptă din partea membrilor „clubului ISO 14001” să desfăşoare în activităţile (sau infrastructu-rile lor) o politică de mediu care depăşeşte cerinţele legale în vigoare în statele lor şi ca, în consecinţă, performanţa lor de mediu să fie mai aproape de interesul public. Pen-tru părţile interesate externe, care nu sunt în măsură să constate şi să evalueze pe deplin politicile de mediu ale întreprinderilor, certificarea în conformitate cu standar-dul ISO 14001 poate fi considerată ca o dovadă de anga-jament superior în favoarea mediului, de aceea atitudinea lor faţă de membrii „clubului ISO 14001” va fi deosebit de favorabilă. Obiectivul cluburilor de certificare este acela de a crea un cerc virtual de schimb de opinii, în care res-ponsabilitatea faţă de mediu a întreprinderilor este un gaj de apreciere de către părţile interesate.

Respectarea promisiunilor

În faţa succesului de care se bucură ISO 14001, este firesc să ne întrebăm dacă standardul îşi respectă promisiunile de îmbunătăţire a practicilor de mediu. Întrucât am stu-diat problema timp de mai mulţi ani, răspunsul este: „da” şi am identificat parametrii săi determinanţi.Doi factori merită să li se acorde atenţie: rigoarea regle-mentărilor stabilite de guverne în domeniul mediului şi existenţa evidentă a poluării generate de întreprinderi. Reglementările exigente forţează întreprinderile să îşi îmbunătăţească practicile lor de mediu. Consecinţele sunt duble. În primul rând, pentru a îndeplini cerinţele ISO 14001, întreprinderile trebuie să facă mai mult decât să satisfacă cerinţele legale, fapt care implică costuri. În al doilea rând, avantajele certificării în conformitate cu ISO 14001 vor fi mai mici, ţinând cont de nivelul mediu, deja relativ ridicat, al practicilor de mediu. Prin compara-ţie, implementarea unui SMM va cere atunci întreprinde-rii eforturi suplimentare mai mici. Astfel, contrar a ceea ce s-ar putea crede, efectele ISO 14001 vor fi, probabil mai importante când certificatul este obţinut într-un stat care nu posedă o legislaţie de mediu riguroasă. Părţile interesate aşteaptă din partea întreprinderilor ca acestea să îşi asume o serie de iniţiative în domeniul responsabilităţii sociale (RS) mai ales în ceea ce priveşte demersul de mediu. Întrucât resursele lor sunt limitate, întreprinderile nu pot activa „pe mai multe terenuri”. Ele trebuie, deci, să îşi stabilească priorităţi şi să promoveze domeniile de activitate RS în care eforturile lor vor fi re-compensate material. În contextul ISO 14001, ele vor tre-bui să stabilească tipurile de poluare care trebuie tratate cu prioritate. Părţile interesate supraveghează, în general, mai atent poluarea vizibilă. Întreprinderile certificate în conformitate cu ISO 14001 vor reduce, deci, poluarea vi-zibilă şi mai puţin pe cea care se observă mai greu. Dacă poluarea aerului este mai evidentă decât cea a apei, ele vor consacra mai multe eforturi combaterii primei. Stu-diul nostru arată că efectul adoptării ISO 14001, la nivel naţional, este îndreptat mai mult spre combaterea poluă-rii aerului. Fenomenul nu se observă decât în statele mai puţin supuse reglementărilor de mediu.


Efecte directe şi indirecte

Am ales să desfăşurăm studiul nostru la nivel naţional, pentru a stabili influenţa ISO 14001 asupra poluării unei ţări. La acest nivel, putem judeca efectele directe ale ISO 14001 asu-pra întreprinderilor certificate, dar şi repercusiunile asupra celorlalte întreprinderi. Potrivit cercetărilor noastre, intră în joc două mecanisme. Întreprinderile certificate îşi vor încuraja furnizorii să adopte demersul SMM – este cazul multinaţionalelor, care solicită adesea fili-alelor lor din străinătate să promoveze SMM-uri asupra lanţului lor de aprovizionare. Fără a merge până a căuta certificarea, probabil din motive de costuri, întreprinderile învecinate cu cele certificate vor dori, probabil, să se inspire din practicile SMM-urilor. Acest lucru este adevărat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care nu îşi pot asuma costul unui SMM certi-ficat. Orice tentativă de calcul al efectului ISO 14001 asupra reducerii poluării trebuie să ţină seama de eforturile desfăşurate atât de întreprinderile certificate, cât şi de celelalte. Studiul realizat la nivelul unui stat permite o analiză completă a efectelor posibile ale ISO 14001.

Presiuni şi alte tipuri de poluare

Efectele ISO 14001 asupra reducerii poluării variază în funcţie de gradul de vizibilitate a po-luării şi de rigoarea reglementărilor de mediu. Concret, acest lucru are două consecinţe. În primul rând, eficienţa cluburilor de certificare depinde de cerinţele legale pe care întreprinde-rile trebuie să le respecte. S-a dovedit că ISO 14001 acţionează asupra poluării mai ales când reglementările ţărilor sunt laxiste. În acest caz, clubul de certificare are acelaşi efect ca şi un regulament. În al doilea rând, demersul de management de mediu are un cost de oportunitate în detrimentul altor domenii de acţiune. Întreprinderile trebuie, deci, să gândească în termeni strategici pentru rentabilizarea optimă a eforturilor lor. La urma urmei, ele aderă la clubul de certificare pentru avantajul pe care îl obţin în ceea ce priveşte imaginea mărcii lor. Faptul că poluarea este vizibilă constituie un factor important. Responsabilii precum cercetătorii, ar trebui să evalueze în ce măsură aceste presiuni exterioare au o influenţă sistematică asupra deciziilor de mediu ale întreprinderilor. Concluzii: ISO 14001 nu este o reţetă miracol, cu rezultate sigure asupra performanţelor de mediu ale întreprinderilor. Diferite variabile – or-ganizaţionale, guvernamentale şi financiare – intră şi ele în joc. Este bine, în schimb, să ai în mână o asemenea „carte” pentru a promova un angajament concret în favoarea dezvoltării durabile. Atunci, ce mai aşteptaţi pentru a deveni membru al „clubului”?

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus, vol. 105, iulie-august 2014

Familia de standarde ISO 14000 se poate achiziţiona de la Asociaţia de Standardi-zare din România, Serviciul Vânzări-Abonamente, tel. 021-316.77.25, fax: 021-312.94.88, e-mail: [email protected].

„CE SCHIMBĂRI ADUCE NOUA EDIŢIE A ISO/DIS 9001:2014?” Organismul Naţional de Standardizare – ASRO – or-ganizează cursul „Ce schimbări aduce noua ediţie a ISO/DIS 9001:2014”. În cadrul cursului, veţi afla cum se planifică SMC-ul unei organizaţii în noua viziune prezen-tată de ISO/DIS 9001:2014, care sunt resursele necesare planificării şi implementării unui SMC în conformitate cu ISO/DIS 9001:2014, cum evaluăm performanţele unui SMC în viziunea ISO/DIS 9001:2014, cum şi când putem vota ISO/DIS 9001:2014, cum şi când se pot pregăti organizaţiile pentru schimbare.

24

Aplicabil tuturor tipurilor de organi-zaţii, standardul ISO 14001 furnizează cerinţe referitoare la stabilirea, imple-mentarea şi evaluarea unui sistem de management de mediu. El poate face obiectul unei certificări de terţă parte. La sfârşitul lui 2010, în întreaga lume, erau certificate 250 972 de întreprin-deri în conformitate cu ISO 14001, dintre care 103 126 în Europa (5 251 în Franţa). Franţa se situează din acest punct de vedere pe locul 10 în lume. Diferite studii (AFNOR, INSEE) au evidenţiat atuurile standardului: îmbu-nătăţirea imaginea întreprinderii, rea-lizarea conformităţii cu reglementările de mediu, îmbunătăţirea performanţei sale globale, reducerea impacturilor de mediu (apă, combustibili, CO2, deşe-uri, etc). Standardul ISO 14001, publi-

cat în 1996, a făcut deja obiectul unei revizuiri în 2004. Aceasta s-a limitat la luarea în calcul a aspectelor referi-toare la compatibilitatea cu ISO 9001 şi la clarificarea textului existent, fără a conduce la cerinţe suplimentare. „Re-vizuirea iniţiată în 2012 marchează o etapă importantă”, subliniază Sandrine Delalieux, şefă de proiect la Direc-ţia Standardizare a AFNOR. Ea a fost considerată necesară pentru a alinia standardul la noua structură comună tuturor sistemelor de management (High Level Structure, format definit în Anexa SL), dar şi pentru a clarifica şi a adăuga unele cerinţe. Ea este des-făşurată în cadrul ISO/TC 207/SC 1, Sisteme de management de mediu, în ca-drul WG 5, prezidat de Statele Unite şi Argentina. Secretariatul este asigu-

rat de Marea Britanie şi Germania. La început, au fost identificate diferite teme: legătura cu responsabilitatea socială (ale cărei linii directoare sunt furnizate de standardul ISO 26000), performanţa de mediu, conformitatea cu reglementările, provocările pentru întreprinderile mici şi mijlocii, impac-turile de mediu ale produselor şi ser-viciilor în lanţul valoric, comunicarea externă etc.

Proiectele de comitet

Grupul de lucru a examinat comenta-riile emise de statele angajate în pro-cesul de revizuire cu privire la primul proiect de comitet (CD 1), la Gobo-rone (Botswana), în iunie 2013. Orien-tările determinate au fost consolidate cu ocazia unei reuniuni internaţionale, care a avut loc la Bogota (Columbia), la începutul lui octombrie 2013. Ex-perţii au sesizat atunci menţinerea unui anumit număr de caracteristici: un standard suficient de generic şi de flexibil pentru a se adapta tuturor ti-purilor de organizaţii, indiferent de mărimea şi de statutul lor; menţinerea principiului unui instrument destinat a îmbunătăţi managementul de mediu şi performanţele aferente; menţinerea cerinţelor de mediu esenţiale (angaja-ment de conformitate cu reglementă-rile şi evaluarea, prevenirea poluării şi limitarea impacturilor semnificative de mediu, precum şi îmbunătăţirea conti-nuă). Au fost aprobate noutăţi precum noua structură a standardului, alinie-rea sistemului de management de me-diu la strategia globală a organizaţiei, contextualizarea aspectelor de mediu în raport cu provocările globale ale or-

ISO 14001: O revizuire majorăMarie-Claire Barthet

Alături de ISO 9001, standardul ISO 14001 este capital pen-tru activitatea unei întreprinderi. El face obiectul unei revi-zuiri importante. Documentul a ajuns în stadiul de proiect de standard internaţional (DIS) şi a fost supus unei anchete publice în Franţa, începând cu 1 septembrie.

Beneficiile implementării unui sistem de management de mediu apar rapid în întreprinderile implicate


ganizaţiei şi luarea în calcul a mediului extern în stabilirea priorităţilor aspec-telor de mediu semnificative, precum luarea în calcul aşteptărilor părţilor interesate. Trebuiau să fie consolidate în continuare progresele realizate în a doua etapă a proiectului de comitet (CD 2), cum ar fi analiza de mediu, aplicată unui domeniul lărgit (per-spectiva ciclului de viaţă) sau controlul operaţional al lanţului valoric, al pro-ceselor externalizate, când este posibil (noţiunea de sferă de influenţă) şi co-municarea cu privire la performanţele de mediu – nu doar cu privire la aspec-tele de mediu semnificative, conform reglementărilor şi strategiei stabilite de organizaţie.

Trecerea la stadiul de DIS

La sfârşitul reuniunii de la Bogota, cea de-a doua ediţie a proiectului de co-mitet (committee draft – CD 2) a fost supusă unui vot de două luni, până la sfârşitul lui ianuarie 2014. Cele 56 de state membre ale SC 1 au emis un vot favorabil şi au validat liniile directoare ale evoluţiei standardului ISO 14001. Totuşi, documentul a făcut obiectul a numeroase observaţii, cu peste 1 500 de contribuţii şi comentarii. Ele au fost examinate la Padova, din 25 februarie până la 1 martie, iar lucrările au fost continuate la Panama City (Panama), la sfârşitul lui mai. A fost obţinut con-sensul cu privire la majoritatea con-ceptelor esenţiale şi a definiţiilor, dar a luat mai mult timp cu privire la unele cerinţe, mai ales la capitolul 4 (contex-tul organizaţiei) şi la capitolul 6 (poziţi-onarea riscurilor şi oportunităţilor faţă de aspectele şi impacturile de mediu). Finalitatea sistemului de management, domeniul de aplicare, controlul opera-ţional aplicat lanţului valoric, au gene-rat, de asemenea, discuţii (a se vedea Cuvântul specialistului). Proiectul de standard internaţional (DIS) trebuia să fie disponibil în engleză la sfârşitul lu-nii iunie. „După traducerea şi punerea în formă, textul a fost trimis oficial în anchetă publică pe 1 septembrie, pen-tru o durată de două luni”, precizează Sandrine Delalieux. Comitetul tehnic de standardizare Managementul me-diului se va reuni la jumătatea lunii noiembrie pentru a discuta comen-tariile franceze. Rezultatele votului la nivel internaţional vor fi cunoscute în decembrie, înainte de reuniunea gru-pului de lucru din februarie 2015, de la

Tokyo. Noua versiune a standardului ISO 14001 va trebui să fie disponibilă în iulie 2015. De semnalat că standar-dul ISO 14004, şi el în curs de revizu-ire, dar aflat într-un stadiu mai puţin avansat, se prezintă ca un ghid, un do-cument care explică textul ISO 14001.


Noua structură a standardului

Viitorul standard ISO 14001 va fi structurat în zece capitole:

Domeniu de aplicare1. Referinţe normative2. Termeni şi definiţii3. Contextul organizaţiei4. Leadership şi angajament5. Planificare6. Suport7. Realizarea activităţilor operaţio-8. naleEvaluarea performanţelor 9. Îmbunătăţire10.

Conformitatea cu reglementarea, performanţa de mediu, impacturile de mediu ale produselor şi serviciilor… Elementele fundamentale au fost menţinute

Noul standard ISO 14001 trebuie să favorizeze coerenţa şi sinergia între strate-gia întreprinderilor şi strategia de mediu

26

Cu ocazia reuniunii de la Panama, de la sfârşitul lui mai, experţii mandataţi de ISO au trecut în revistă capitolele cu privire la necesităţile şi

aşteptările părţilor interesate, leadership-ul, analiza de mediu, procesele suport, cele operaţionale, supravegherea şi măsurarea, precum şi

îmbunătăţirea. Am lucrat la creşterea compatibilităţii standardului ISO 14001 cu Anexa SL cu privire la standardele pentru sisteme de mana-

gement şi ISO 9001, pentru a elimina redundanţele, a armoniza terminologia şi a simplifica textul. A fost atins consensul cu privire la noţiunile

de riscuri/oportunităţi în raport cu aspectele şi impacturile de mediu (capitolul 6). Existau două curente de opinii. Potrivit primului, riscurile/

oportunităţile trebuiau să se înscrie neapărat în continuitatea aspectelor de mediu semnificative (AES), să fie sistematic în legătură cu acestea

din urmă, cu riscul de perturba pertinenţa strategiei. Potrivit celuilalt, analiza de mediu trebuia să se sprijine pe AES, dar şi pe provocări cu ca-

racter global, legate de strategia întreprinderii, nu neapărat de AES: riscurile şi oportunităţile. Această abordare (susţinută de experţii francezi)

a fost selectată. Regăsim astfel două niveluri de aspecte de mediu în noua ediţie a standardului: riscurile şi oportunităţile şi AES clasice, care

favorizează coerenţa şi sinergia între strategia întreprinderii şi strategia de mediu. În ceea ce priveşte noţiunea de performanţă de mediu, stan-

dardul se înscrie în linia ediţiei din 2004 (capacitatea de atingere a obiectivelor stabilite), dar câştigă în precizie când cere definirea criteriilor în

amonte, fapt care permite o mai bună măsurare a acestei performanţe. Domeniul de aplicare al sistemului de management de mediu, mai ales

la partea de control operaţional, constituie o evoluţie majoră a ISO 14001. El priveşte de acum înainte întregul lanţ valoric, dincolo de lanţul

de producţie, în amonte (materii prime, lanţul de furnizare) şi în aval (realizarea produsului). Nivelul de control operaţional cerut de standard

pe acest domeniu lărgit va fi atunci funcţie de capacitatea organizaţiei de a influenţa procesele şi/sau activităţile respective (vorbim fie de

influenţă, fie de control). Capitolul 4, referitor la context, cere fiecărei organizaţii să îşi identifice şi să îşi înţeleagă provocările interne şi externe,

precum şi aşteptările părţilor sale interesate, pentru a evalua dimensiunea sferei sale de influenţă şi a stabili domeniul de aplicare al sistemului

său de management de mediu. Aceste elemente concrete permit explicarea şi justificarea caracterului şi forţei controlului sau influenţei care

trebuie exercitate. Chiar dacă, la modul general, tendinţele sunt mai puţin „pronunţate” sau „maniheiste” decât în ediţiile precedente, acest text

nou este bun din punct de vedere al fondului şi al formei. El răspunde aşteptărilor organizaţiilor, preluate de experţii francezi, preocupaţi de

ideea unui document care să fie aplicat de către toată lumea, să fie flexibil şi adaptat cu adevărat provocărilor. Textul are o structură nouă, în-

tocmai ca şi ISO 9001, care plasează leadership-ul în centrul sistemului. Au fost introduse noţiuni noi, precum riscurile şi oportunităţile, pentru

a intensifica legătura şi coerenţa cu strategiile întreprinderii. De asemenea, chiar dacă forma se schimbă considerabil, fondul se modifică mai

puţin, cu excepţia domeniului de aplicare. ISO 14001 are în continuare obiectivul de a ajuta organizaţiile să îşi identifice tipurile de poluare, im-

pacturile de mediu şi să se organizeze pentru a le controla şi a le reduce. În calitate de auditor, am constatat în ultimii 20 de ani că întreprinderile

certificate în conformitate cu ISO 14001 erau frecvent active, dinamice şi performante. Noul standard lărgeşte domeniul de viziune, el implică

managementul de la cel mai înalt nivel, pentru ca acesta să includă managementul de mediu în strategia întreprinderii, fapt care va conferi o

forţă şi un sens sporite acţiunilor de mediu. Acest standard nou ar trebui să contribuie la o recunoaştere mai bună din partea clienţilor mari şi a

autorităţilor publice. El va furniza mai multe instrumente, oportunităţi şi eficienţă întreprinderilor, pentru produse mai bine proiectate.

Cuvântul specialistului

Erwan ChagnotResponsabil al Serviciului Inginerie şi Audit, la Direcţia Dezvoltare, a AFNOR Certificare, expert mandatat să urmărească revizuirea lui ISO 14001 la ISO/TC 207/SC 1

„O evoluţie care va conferi un sens şi o forţă sporite acţiunilor de mediu”


Acest proiect, care se inspiră din standardul OHSAS 18001 bine cunoscut, este destinat a ajuta întreprinderile din lumea întreagă să asigure sănătatea şi securi-tatea angajaţilor lor.

I-am cerut lui David Smith, preşedinte al comitetului care are sarcina de a elabora acest document, să ne furnizeze câteva explicaţii.

Care sunt principalele diferenţe între OHSAS 18001 şi noul standard ISO 45001?

În ansamblu, obiectul standardului rămâne acelaşi, desigur, iar cei care cunosc bine OHSAS 18001 vor regăsi numeroase elemente în noul standard. Semna-lăm că au fost instaurate numeroase reguli foarte interesante, în ceea ce priveşte elaborarea de standarde pentru sisteme de management (pentru informaţii su-plimentare, a se vedea Anexa SL a Directivelor ISO/CEI). De asemenea, se pune accentul pe „contextul” organizaţiei şi pe rolul managementului de la cel mai înalt nivel şi pe cel al lidearship-ului.

Ce înţelegeţi prin „contextul organizaţiei”?

În acest standard nou, organizaţia nu trebuie să se limiteze la problemele de sănătate şi securitate care o privesc imediat. Ea va trebui să ţină seamă, de asemenea, de ceea ce aşteaptă societatea de la ea. De exemplu, organizaţiile trebuie să fie preocupate de contractanţii şi furnizorii lor, precum şi de impactul activităţilor lor asupra organizaţiilor vecine. Nu se pune problema să fii atent doar la condiţiile de lucru ale angajaţilor şi să tratezi sumar riscul.

Din ce punct de vedere este diferit rolul lidearship-ului?

ISO 45001 insistă asupra includerii aspectelor de sănătate şi securitate în sistemul de management global al organizaţiei, fapt care implică un angajament mult mai susţinut al managementului şi al lidearship-ului. Această evoluţie va reprezenta o schimbare importantă pentru utilizatorii actuali ai referenţialului, care ar putea prefera să delege responsabilitatea unui responsabil în domeniul securităţii decât să o integreze în operaţiile organizaţiei. ISO 45001 cere ca provocările în dome-niul sănătăţii şi al securităţii să facă parte din sistemul de management de ansamblu şi să nu fie considerate ca o simplă opţiune suplimentară.

OHSAS 18001 reprezintă o reuşită deosebită, adoptată de întreprinderi. De ce era nevoie de un standard ISO?

Există diferite motive pentru care a fost abordat acest domeniu în sistemul ISO. În primul rând, numeroase întreprinderi şi organizaţii au adoptat deja sisteme de management bazate pe standardele ISO. Este mult mai uşor să integrezi în ele un

Sănătatea şi securitatea ocupaţională

David Smith, preşedinte al proiec-tului de comitet ISO/CP 283, Sănă-tate şi securitate ocupaţională

Textul ISO 45001, viitorul standard care precizează cerinţele care se aplică sistemelor de management de sănătate şi securitate ocupaţională, a trecut în stadiul de proiect de comitet.

28

instrument în domeniul sănătăţii şi securităţii ocupaţionale. Am vrut ca el să fie uşor de integrat cu ISO 14001, întrucât, în numeroase organizaţii, în mod deosebit, întreprinderi mici şi mijlocii, una şi aceeaşi persoană se ocupă de problemele de securitate şi de protecţia mediului. Sperăm, de asemenea, că denumirea şi renumele ISO vor conferi mai multă greutate standardului şi că el va fi adoptat pe scară largă.

Unul dintre aspectele demne de menţionat este participarea unui număr mare de organizaţii şi de state la elaborarea docu-mentului. Am luat parte, în urmă cu 20 de ani, la prima reuniune de lucru a OHSAS 18001. Sunt, deci, deosebit de impre-sionat să particip activ la elaborarea standardului. Contribuţia la lucrări a tuturor acestor state din Europa şi din America, dar şi din Africa, Asia şi America de Sud, ne va ajuta să creăm un instrument pe care toată lumea îl va putea utiliza. Am beneficiat, de asemenea, de aportul Organizaţiei Internaţionale a Muncii, care posedă o expertiză vastă pe subiect şi care ne-a furnizat lămuriri preţioase în lucrările noastre.

Desigur, cu un asemenea număr de părţi interesate, elaborarea textului nu este uşoară şi există, bineînţeles, dezacorduri. Dar faptul că atât de multe persoane sunt implicate este extraordinar şi îmi inspiră sentimentul că suntem pe cale de a fur-niza un instrument care va putea fi utilizat de orice organizaţie, în orice cadru de reglementare şi în orice stat.

Pentru noii utilizatori ai standardului, puteţi să ne vorbiţi despre marile avantaje ale acestui document?

Dacă sunt corect implementate, sistemul şi structura pe care le propunem vă permit să reduceţi riscul producerii de ac-cidente în rândul angajaţilor dumneavoastră. Potrivit statisticilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, aproximativ 2,3 milioane de persoane au decedat în 2013, în urma accidentelor şi a bolilor profesionale. Aceste cifre sunt copleşitoare şi reprezintă o grea povară pentru societate. Implementarea unui sistem de management de sănătate şi securitate ocupaţio-nală ajută organizaţiile să reducă riscurile de accidente şi de boală, să evite despăgubirile costisitoare de boală şi să creeze un mediu pozitiv când angajaţii văd că le sunt luate în seamă necesităţile.

Textul proiectului de comitet al ISO 45001 este acum disponibil spre vânzare pentru întreprinderile care doresc să îşi facă o idee cu privire la documentul final, care va fi publicat la sfârşitul lui 2016.

Traducere: Maria Bratu/Comunicat de presă ISO 2014


Apa este una din resursele cele mai preţioase – şi esenţiale – pentru omenire. Datorită unui nou standard ISO, acum va fi mai uşor să păstrăm acest „aur albastru”.

Standardul ISO 14064, Managementul mediului. Amprenta apei. Principii, cerinţe şi linii directoare, care a apărut de cu-rând, va oferi organizaţiilor de toate tipurile şi din toate sectoarele – industrie, autorităţi publice şi ONG-uri – mijloacele de a-şi măsura „amprenta apei” sau impactul lor de mediu potenţial în ceea ce priveşte utilizarea sau poluarea apei.

Elaborat de experţii din întreaga lume, acest standard, care se bazează pe o analiză a ciclului de viaţă, va fi util la diverse niveluri:

Evaluarea amplorii impacturilor de mediu potenţiale referitoare la apă;Identificarea posibilităţilor de a reduce aceste impacturi;Implementarea unui management eficient şi optimizat al apei pentru produse, procese şi organizaţii;Furnizarea de informaţii coerente şi fiabile din punct de vedere ştiinţific pentru prezentarea rezultatelor amprentei apei şi urmărirea lor în timp.

De asemenea, standardul ţine seama de factorii geografici şi temporali şi serveşte la identificarea calităţii apei utilizate şi a schimbărilor în calitatea acesteia.

Dezvoltarea durabilă constituie o prioritate esenţială pentru autorităţile publice şi pentru întreprinderi. Posibilitatea de a evalua cu precizie amprenta apei reprezintă, deci, o etapă crucială în cadrul acestui obiectiv.

Traducere: Maria Bratu/Comunicat de presă ISO 2014

A apărut standardul ISO 14064, Amprenta apei!

30

Certificarea conformităţii cu standardele pentru sisteme de management rămâne în continuarea o prioritate. Aceasta este concluzia care rezultă din cele mai recent Studiu al ISO privind certificarea. Potrivit acestuia, existau în decembrie 2013, 1 542 983 de certificate în lumea întreagă, ceea ce înseamnă o creştere cu 4% în raport cu anul trecut.

Acest studiu anual, care intră în cel de-al treilea deceniu al existenţei sale, continuă să întocmească o situaţie pragmatică a evoluţiei certificării în conformitate cu standardele pentru sisteme de management ale ISO în întreaga lume. În acelaşi mod ca şi în anii trecuţi, această ultimă ediţie atestă eficienţa dovedită a fiecăruia dintre cele şapte standarde pentru sisteme de management acoperite de studiu.

Două sectoare de activitate se profilează a fi deosebit de promiţătoare pentru viitor. Ele reflectă concentrarea crescândă la nivel mondial asupra dezvoltării durabile, fapt absolut normal dacă ţinem seama că resursele de energie se diminuează , iar preocupările ecologice se intensifică. Acest studiu arată că, după o creştere puternică, în 2012, certificarea în conformitate cu standardul ISO 50001, cu privire la managementul energiei, rămâne în continuarea foarte solicitată, cu o creştere cu 116%. De asemenea, în timp ce China se sufocă din cauza poluării, certificarea în conformitate cu ISO 14001, cu privire la managementul de mediu, marchează şi ea o creştere cu 20% în mai multe regiuni.

Este acesta un semn al timpurilor noastre ? Incontestabil ! Potrivit estimărilor, certificarea va continua să câştige teren în aceste domenii în cursul anilor următori, confirmând încă o dată că sistemele de management ale ISO răspund nu numai unei necesităţi a economiei mondiale, dar şi urgenţei unor preocupări la nivel planetar.

Inspirându-se din prezentarea practică a studiului precedent pentru a facilita cercetarea acestor date, Studiul ISO 2013 ne permite o vedere de ansamblu completă asupra certificărilor şi repartiţiei lor geografice pentru fiecare standard – doar cu câteva mişcări de clic.

În ciuda eforturilor pentru a afişa rezultatele concrete, numărul certificărilor variază de la un an la altul, în funcţie de :

Numărul variabil al certificatelor semnalate în fiecare an de fiecare organism de certificare;•Lipsa caracterului regulat în participarea unor organisme de certificare care nu contribuie neapărat în fiecare an la datele •studiului;Participarea noilor organisme de certificare.•

Creşterea rolului sistemelor de management în soluţionarea provocărilor mondiale

Deveniţi membru ASRO ACUM!FACILITĂŢI ACORDATE MEMBRILOR ASRO

Acces prioritar la serviciile oferite de ASRO

Reduceri de tarife:25% din preţul abonamentului la standardele române, indiferent de mărimea acestuia•30% din preţul aplicaţiei la achiziţionarea produsului • InfoStandard WEB10 % din valoarea tarifului pentru cursurile organizate de ASRO, inclusiv în sistem e-learning•25 % din tariful perceput la certificarea unui produs (acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale de •conformitate cu standardele naţionale, respectiv marca SR sau marca SR-S) pentru următoarele etape: solicitare iniţială, elaborare şi semnare contract, analiza documentaţiei solicitantului, redactare raport final, eliberare Licenţă pentru certificare. În limita sumei de 5 % din valoarea cotizaţiei anuale, achitată integral pentru anul în curs, membrul ASRO poate •beneficia gratuit, la solicitarea acestuia, de orice serviciu oferit de ASRO (preţul standardelor române comandate la ASRO, aplicaţia Infostandard, Revista Standardizarea etc.)

Reducere la taxa de membru în Comitetele Tehnice ale ASRO:50 lei+TVA • (faţă de 200 lei+TVA) pentru persoane juridice fără scop lucrativ, cu excepţia persoanelor juridice fără scop lucrativ care promovează şi apără interese cu caracter social (de protecţie a muncii, familiei, copilului, a intereselor consumatorilor etc.), cultural, de protecţie a mediului, 200 lei+TVA• (faţă de 450 lei+TVA) pentru persoane juridice constituite în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ.

* Pentru mai multe informaţii puteţi accesa site-ul ASRO www.asro.ro secţiunea Standardizare/condiţii devenire membru in CT ASRO.

Produse/servicii gratuite: Pentru membrii persoane juridice cu scop patrimonial, cât si pentru membrii Colegiului E (a căror cotizaţie •este de 1700 lei /an) acordarea unui pachet de servicii anual alcătuit din principalele mijloace de informare în domeniul standardizării, care cuprinde punerea la dispoziţie a:

Revistei Standardizarea � - format electronic; Buletinului Standardizării - format electronic; InfoStandard - monopost fără actualizare;

Reclamă instituţională în revista „Standardizarea“ (în limita a şase pagini de revistă/număr)•Curs de iniţiere în domeniul standardizării naţionale pentru câte un reprezentant din partea fiecărui membru, în •scopul unei mai bune cunoaşteri a sistemului de standardizare, a angrenajelor şi funcţionării lui.

Nota: Membrii ASRO beneficiază de facilităţi numai după achitarea integrală a cotizaţiei pe anul în curs.

Revista „Standardizarea” este editată de Editura STANDARDIZAREATelefon : 021-316 99 74, e-mail: [email protected] , www.standardizarea.ro

Răspunderea privind corectitudinea informaţiilor prezentate revine în întregime autorilor. Reproducerea totală sau parţială a materialelor este interzisă, fără acordul scris al redacţiei.

Revista „Standardizarea” se poate procura prin abonament sau la liber numai de la ASRO.Costul unui abonament anual este de 163,5 lei, TVA inclus.Preţul unui număr din revista „Standardizarea”, în afara abonamentului, este de 15,5 lei, TVA inclus

ISO – Organizaţia Internaţională de Standardizare (înfiinţată în 1947)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie, agricultură, standarde fundamentale,

produse de uz casnic şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje) şi tehnologia informaţiei (JTC 1) şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 164 membriNumăr de comitete tehnice: 224Număr de documente de standardizare în vigoare: peste 19 977

CEI – Comisia Electrotehnică Internaţională (înfiinţată în 1907)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehnică, electronică, inginerie

electrică), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 59 membri, 23 asociaţiNumăr de comitete şi subcomitete tehnice: 176Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 178

ITU – Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (înfiinţată în 1865)

Domeniu de activitate: telecomunicaţiiNumăr de membri: 193 de state membre, peste 700 de membri clasificaţi pe sectoare de activitate şi 100 de membri afiliaţi

CEN – Comitetul European de Standardizare (înfiinţat în 1961)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie şi agricultură, standarde

fundamentale, produse pentru casă şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 33 membri, 17 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 311Număr de documente de standardizare în vigoare: 13 864

CENELEC – Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică (înfiinţat în 1973)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în

electrotehnică, electronică, inginerie electrică), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 33 membri, 14 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 71Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 372

ETSI – Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (înfiinţat în 1993)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul telecomunicaţiilor şi

sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: peste 750 din 63 de ţăriNumăr de comitete tehnice: 32Număr de standarde şi alte documente în vigoare: 34 601

ORGANISME INTERNAŢIONALE DE STANDARDIZARE

ORGANISME EUROPENE DE STANDARDIZARE

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ASROADRESĂ POŞTALĂ: Str. Mendeleev, nr. 21-25, 010362, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA

www.asro.roe-mail: [email protected], [email protected]://magazin.asro.rohttp://standardizare.wordpress.com/

Secretariat Director General: Tel: 021/316 32 96, Fax: 021/316 08 70Serviciu vânzări–abonamente: Tel: 021/316 77 25, Fax: 021/312 94 88Birou Imagine şi Relaţii Parteneriale: Tel: 021/316 99 74Serviciu Formare profesională: Tel/Fax: 021/313 55 26Organismul de Certificare: Tel: 021/313 55 16; Tel/Fax: 021/316 77 28Marketing-Redacţie, Producţie: Tel: 021/316 99 74Biblioteca electronică: 021/316 77 25

© ASRO 2014Editura Standardizarea 2014

standardizareaseptembrie 2014 asrsroo 2014 web.pdf · 1.2.3 regulamentul nr. 46 al comisiei...

Documents