sr en 50124-1 2002

ICS 29.080.00; 45.020

STANDARD ROMÂNSR EN 50124-1Noiembrie 2002Indice de clasificare F 48

APLICAŢII FEROVIARE – COORDONAREAIZOLAŢIEIPartea 1: Prescripţii fundamentale – Distanţe deizolare prin aer şi distanţe de izolare pe suprafaţăpentru toate echipamentele electrice şi electronice

Railway applications – Insulation coordinationPart 1: Basic requirements – Clearances and creepagedistances for all electrical and electronic equipment

Applications ferroviaires – Coordination de l’isolementPartie 1: Prescriptions fondamentales – Distances d’isolementdans l’air et ligne de fuite pour tout matériel électrique etélectronique

APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO laStandardul european EN 50124-1:2001 are statutul unuistandard român.

CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul europeanEN 50124-1:2001

This standard is identical with the European StandardEN 50124-1:2001

La présente norme est identique à la Norme européenneEN 50124-1: 2001

DESCRIPTORI TIT Coordonarea izolaţiei, distanţă de izolare prin aer, distanţă deizolare pe suprafaţă, echipament electric, echipament electronic

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)Adresa poştală; str. Mendeleev nr. 21-25, 70168, Bucureşti 1Direcţia generală: tel.: +40 1 211 32 96; fax: + 40 1 210 08 33

Direcţia Standardizare: tel.: + 40 1 310 43 08; + 40 1 310 43 09; fax: +40 1 315 58 70

© ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prinorice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu existăacordul scris al ASRO

Ref.: SR EN 50124-1 : 2002 Ediţia 1

Preambul naţional

Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului europeanEN 50124-1:2001.

Corespondenţa dintre standardele europene respectiv internaţionale la care se face referire şistandardele române este următoarea :

EN 50119 : - -EN 50121 ( standard pepărţi)

- -

EN 60071-1:1995 IDT SR EN 60071-1:2002Coordonarea izolaţiei. Partea 1: Definiţii, principii şi reguli

EN 60507:1993 IDT SR EN 60507:1996Încercări la poluare artificială ale izolatoarelor de înaltătensiune utilizate în reţelele de curent alternativ

EN 60529:1991 IDT SR EN 60529:1995Grade de protecţie asigurate prin carcase (Cod IP)

EN 60947-1:1999 IDT SR EN 60947-1:2001Aparataj de joasă tensiune. Partea 1: Reguli generale

HD 588.1 S1:1991 NEQ STAS 6669/1-86Încercări la înaltă tensiune. Prescripţii generale

HD 214 S2:1980 NEQ STAS 6205-86Materiale electroizolante solide. Metodă de determinare aindicilor de rezistenţă şi de ţinere la curenţi de scurgere pesuprafaţă, în condiţii de umiditate

HD 380 S2:1897 IDT SR HD 380:2002Metode de încercare pentru evaluarea rezistenţei la formareade căi conductoare şi la eroziune a materialeleorelectroizolante utilizate în condiţii de lucru severe

HD 625.1 :1996 IDT SR HD 625.1 :2001Coordonarea izolaţiei pentru echipamentele de joasă tensiune.Partea 1 : Principii, prescripţii şi încercări

CEI 61245:1993 IDT SR CEI 61245:2001Incercări de poluare artificială ale izolatoarelor de înaltătensiune utilizate în reţelele de curent continuu

Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene respectiv internaţionale la care seface referire (respectiv standardele române identice cu acestea).

Simbolurile gradelor de echivalenţă (IDT - identic, MOD - modificat, NEQ - neechivalent), conformSR 10000-8.

Standardele europene la care se face referire şi care nu au fost adoptate ca standarde române pot ficonsultate sau comandate la Asociaţia de Standardizare din România.

STANDARD EUROPEANEUROPEAN STANDARD EN 50124-1NORME EUROPÉENNEEUROPÄISCHE NORM Martie 2001

ICS 29.080.00 ; 45.020

Versiunea românăAPLICAŢII FEROVIARE – COORDONAREA IZOLAŢIEI

Partea 1: Prescripţii fundamentale – Distanţe de izolare prin aer şi distanţe deizolare pe suprafaţă pentru toate echipamentele electrice şi electronice

Railway applications –Insulation coordinationPart 1: Basic requirements –Clearances and creepagedistances for all electrical andelectronic equipment

Applications ferroviaires –Coordination de l’isolementPartie 1: Prescriptionsfondamentales – Distancesd’isolement dans l’air et ligne defuite pour tout matériel électriqueet électronique

Bahnanwendungen –Isolationskoordination Teil 1:Grundlegende Anforderungen –Luft –und Kriechstrechen für alleelektrischen und elektronischenBetriebmittel

Acest standard reprezintă versiunea română a Standardului European EN 50124-1:2001. Standardul afost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu permisiuneaCENELEC.Acest standard european a fost adoptat de CENELEC la 1999-10-01.

Membrii CENELEC sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC, care stipuleazăcondiţiile în care prezentului standard european i se atribuie statutul de standard naţional, fără nici omodificare.

Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi obţinute pebază de cerere către Secretariatul Central sau orice membru CENELEC.

Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune înoricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CENELEC, în limba sanaţională şi notificată Secretariatului Central, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.

Membrii CENELEC sunt comitetele naţionale electrotehnice din: Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia,Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia,Olanda, Portugalia, Republica Cehia, Spania şi Suedia.

CENELEC

COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE PENTRU ELECTROTEHNICAEuropean committee for Electrotechnical Standardization

Comité Européen de Normalisation ElectrotechniqueEuropäisches Komitee für Elektrotechnische Normung

Secretariat Central: rue de Stassart 35, B-1050 Bruxelles

© 2001 CENELEC-Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi în orice mod sunt rezervatemembrilor naţionali ai CENELEC

Ref.: EN 50124-1:2001 RO

Preambul

Acest standard european a fost elaborat de comitetul tehnic CENELEC CT 9X, Aplicaţii electrice şielectronice în domeniul căilor ferate.

Textul proiectului a fost supus votului formal şi aprobat de CENELEC ca EN 50124-1 la 1999-10-01.

Au fost fixate următoarele date:

- data limită la care EN este de publicat ca standard naţional identic sau prin ratificare (dop) 2001-10-01

- data limită de anulare a standardelor naţionale conflictuale (dow) 2002-10-01

Anexele denumite “ normative ” sunt parte integrantă a standardului.Anexele denumite “ informative ” sunt date numai pentru informare.În acest standard anexele A, B, C şi D sunt normative şi anexele E şi F sunt informative.

2

Cuprins

Pagina

Introducere................................................................................................................................................

1 Generalităţi........................................................................................................................................... 1.1 Domeniu de aplicare......................................................................................................................

1.2 Referinţe normative ......................................................................................................................1.3 Definiţii ..........................................................................................................................................

2 Bazele coordonării izolaţiei .................................................................................................................2.1 Principii fundamentale .................................................................................................................2.2 Tensiuni şi caracteristici nominale ale tensiuni ...........................................................................2.3 Frecvenţă......................................................................................................................................2.4 Durata de aplicare a solicitării de tensiune...................................................................................2.5 Poluare .........................................................................................................................................2.6 Materiale electroizolante...............................................................................................................

3 Prescripţii şi reguli de dimensionare a distanţelor de izolare ............................................................3.1 Generalităţi....................................................................................................................................3.2 Distanţe de izolare minime ...........................................................................................................3.3 Incertitudine ..................................................................................................................................

4 Reguli de dimensionare a distanţelor de izolare pe suprafaţă ...........................................................4.1 Generalităţi ..................................................................................................................................4.2 Distanţe de izolare pe suprafaţă minime .....................................................................................

5 Încercări şi măsurări ...........................................................................................................................5.1 Generalităţi ..................................................................................................................................5.2 Măsurarea diatanţelor de izolare prin aer şi pe suprafaţă ...........................................................5.3 Verificarea distanţelor de izolare prin încercarea de ţinere la impuls ........................................5.4 Verificarea distanţelor de izolare prin încercare cu tensiune de frecvenţă industrială ...............5.5 Verificarea distanţelor de izolare prin încercarea cu tensiune în curent continuu......................

6 Prescripţii specifice aplicaţiilor în domeniul feroviar ..........................................................................6.1 Prescripţii specifice pentru semnalizare ......................................................................................6.2 Prescripţii specifice pentru materialul rulant................................................................................6.3 Prescripţii specifice pentru instalaţii fixe ......................................................................................

Anexa A (normativă) Tabele .....................................................................................................................Anexa B (normativă) Prevederi aplicabile încercărilor dielectrice de serie şi de tip pentru echipamente ..............................................................................................Anexa C (normativă) Metode de măsurare a distanţelor de izolare prin aer şi pe suprafaţă ..................Anexa D (normativă) Corelare între Un şi UNm ......................................................................................Anexa E (normativă) Condiţii de macroclimat .........................................................................................Anexa F (informativă) Bibliografie.............................................................................................................Anexa G (informativă) Ghid de aplicare ...................................................................................................

Introducere

Condiţiile particulare care sunt caracteristice în aplicaţiile din domeniul căilor ferate şi faptul că echipamentulde aici se consideră că intră în domeniul de aplicare al ambelor standarde CEI 60071 (elaborat de CEI/CT28) şi CEI 60664-1(elaborat de CEI/CT 28A), au dus la decizia de a elabora din aceste două documente şidin proiectul CEI 60077-1 (elaborat de CEI/CT 9) un singur document de referinţă pentru toate standardelecare se aplică întregului domeniu al căilor ferate.

EN 50124 conţine două părţi :

- EN 50124 -1 Partea 1 : Prescripţii de bază – Distanţe de izolare prin aer şi distanţe de izolare pesuprafaţă pentru toate echipamentele electrice şi electronice;

- EN 50124 -2 Partea 2 : Supratensiuni şi protecţiile asociate.

Această parte 1 permite împreună cu EN 50124-2, să se ţină seama de avantajele care rezultă din prezenţaunei protecţii împotriva supratensiunilor la dimensionarea distanţelor de izolare prin aer.

1 Generalităţi

1.1 Domeniu de aplicare

În ansamblu acest standard tratează aspectele privind coordonarea izolaţiei în domeniul căilor ferate. El seaplică echipamentelor utilizate pentru semnalizare, pentru material rulant şi instalaţiilor fixe până la 2000 mdeasupra nivelului mării.

Coordonarea izolaţiei se referă la alegerea, dimensionarea şi corelarea izolaţiei, atât în interiorul cât, şi întrepărţile echipamentului. La dimensionarea izolaţiei trebuie să se ţină seama de solicitările electrice şi decondiţiile de mediu. Aceste dimensiuni sunt aceleaşi dacă solicitările şi condiţiile sunt aceleaşi.

Unul din obiectivele coordonării izolaţiei este de a se evita supradimensionarea inutilă a izolaţiei.

Acest standard defineşte :

- prescripţiile referitoare la distanţele de izolare prin aer şi distanţele de izolare pe suprafaţă aplicableechipamentelor;

- prescripţiile generale pentru incercările privind coordonarea izolaţiei.

Termenul “ echipament “ se referă la o secţiune aşa cum este definită în 1.3.1.3 : se poate aplica unuisistem, unui subsistem, unui aparat, unei părţi din aparat sau la realizarea fizică a unei linii echipotenţiale.

Acest standard nu se referă la :

- distanţele printr-o izolaţie solidă sau lichidă;- distanţele prin gaze altele decât aerul;- distanţele prin aer, nu la presiunea atmosferică;- echipamente utilizate în condiţii extreme.

Standardele de produs trebuie aliniate la acest standard generic.

Totuşi, acestea pot să conţină, cu justificări, prescripţii diferite din motive de securitate şi/sau fiabilitate, cumar fi pentru semnalizare, şi/sau condiţii particulare de funcţionare echipamentului proăpriu-zis, de exemplulinii electrice aeriene care trebuie să fie conforme EN 50119.

Acest standard stabileşte, de asemenea, prevederi aplicabile încercărilor dielectrice ( încercări de tip sau deserie) pe echipament ( a se vedea anexa B).

NOTĂ – Pentru sisteme de securitate critice sunt necesare condiţii specifice. Aceste condiţii vor fi stabilite în standardulspecific de produs pentru semnalizare EN 50129 ( în curs de elaborare).

1.2 Referinţe normative

Acest standard european conţine, ca referinţe datate sau nedatate, prevederi din alte publicaţii. Acestereferinţe normative sunt citate în locurile corespunzătoare din text şi publicaţiile sunt enumerate mai jos.Pentru referinţele datate, amendamentele sau revizuirile oricăreia din aceste publicaţii se aplică acestuistandard numai dacă sunt incorporate prin amendament sau revizuire. Pentru referinţele nedatate se aplicăultima ediţie a publicaţiei la care se face referire.

EN 50119 *) Railway applications – Fixed installations – Electric traction overhead contact linesEN 50121 (serie) Railway applications – Electromagnetic compatibility (EMC)EN 50163 Railway applications – Supply voltages of traction systemsEN 60071-1 Insulation coordination – Part 1 : Definitions, principles and rules (IEC 60071-1)EN 60507 Artificial pollution tests on high voltages insulators to be used on a.c. systems

(IEC 60507)EN 60529 Degrees of protection provided by enclosures (IP code) (IEC 60529)EN 60947-1 Low-voltage switchgear and controlgear – Part 1: General rules (IEC 60947-1,

modified)IEC 60060-1 High voltages test techniques – Part 1: General definitions and test requirements

(endorsed as HD 588.1)IEC 60112 Method for determining the comparative and the proof indices of solid insulating

materials under moist conditions (endorsed as HD 214)IEC 60587 Test methods for evaluating resistance to tracking and erosion of electrical

insulating materials used under severe ambient conditions (endorsed as HD 380)IEC 60664-1 Insulation coordination for equipment within low voltage systems Part 1 : Principles,

requirements and tests (endorsed as HD 625.1, modified)IEC 61245 Artificial pollution tests on high voltages insulators on d.c. systems

1.3 Definiţii

Pentru scopul acestui standard se aplică definiţiile care urmează, în funcţie de următoarea ordine deprioritate :

- definiţiile date mai jos;- definiţiile date în CEI 60664-1;- definiţiile date în documentele menţionate la 1.2, altele decât CEI 60664-1.

1.3.1 Generalităţi

1.3.1.1 distanţă de izolare (prin aer) : Cea mai scurtă distanţă prin aer între două părţi conductoare.

1.3.1.2 distanţă de izolare pe suprafaţă: Cea mai scurtă distanţă pe suprafaţa unui material electroizolantîntre două părţi conductoare.

1.3.1.3 secţiune : Parte a unui circuit electric care are propriile valori ale tensiunii nominale pentrucoordonarea izolaţiei .

Secţiunile se împart în două categorii

1.3.1.3.1 secţiune legată la pământ : Secţiune conectată la pământ sau la cutia vagonului printr-un circuitcare se presupune că nu se întrerupe.

1.3.1.3.2 secţiune flotantă : Secţiune izolată faţă de pământ sau faţă de cutia vagonului

NOTA 1 – O secţiune poate fi influenţată electric de secţiunile adiacente.NOTA 2 – Poate fi considerat ca o secţiune un anumit punct al unui circuit.

______________________*) în curs de elaborare

1.3.2 Tensiuni

1.3.2.1 tensiune atribuită (Un) : Valoare corespunzătoare a tensiunii utilizată pentru identificarea saudenumirea unei reţele de alimentare dată.

1.3.2.2 tensiune locală : Cea mai mare valoare efectivă a tensiunii în curent alternativ sau curent continuucare poate apărea între două puncte ale unei izolaţii date, fiecare circuit susceptibil să influenţeze valoareaefectivă mai sus menţionată fiind alimentat la tensiunea lui permanentă maximă.

NOTĂ – Permanent înseamnă că tensiunea durează mai mult de cinci minute , aşa cum este Umax 1 din EN 50163.

1.3.2.3 tensiune nominală : Valoare a tensiunii unui element component, unui dispozitiv sau unuiechipament , fixată de către producător, şi la care se face referire pentru funcţionare şi pentru caracteristicilefuncţionale.

NOTĂ – Echipamentul poate avea una sau mai multe valori sau un domeniu de tensiuni nominale.

1.3.2.4 tensiune nominală de izolaţie (UNm) : Valoare efectivă a tensiunii de ţinere a echipamentului sau aunei părţi a acestuia, fixată de către producător, ce caracterizează capacitatea de ţinere permanentă (pestecinci minute) a izolaţiei acestuia.

NOTA 1- UNm este o tensiune între o parte activă a ehipamentului şi pământ sau o altă parte activă. Pentru materialulrulant pământul se consideră cutia vagonului.

NOTA 2 – Pentru circuite, sisteme şi subsisteme în aplicaţii feroviare această definiţie este de preferat faţă de “ cea maiînaltă tensiune pentru echipament “ care este utilizată în mare măsură în standardele internaţionale.

NOTA 3 - UNm este mai mare sau egală cu tensiunea locală. În consecinţă, pentru circuitele conectate direct la linia decontact, UNm este egală sau mai mare decât Umax 1 aşa cum se specifică în EN 50163.

NOTA 4 - UNm nu este necesar să fie egală cu tensiunea nominală, care este în principal legată de caracteristicilefuncţionale.

1.3.2.5 tensiune locală de vârf: Cea mai mare valoare a tensiunii care poate să apară în serviciu printr-oanumită izolaţie.

1.3.2.6 tensiune de vârf repetitivă : Cea mai mare valoare de vârf a variaţiei periodice a unei forme deundă de tensiune rezultată din deformarea unei tensiuni alternative sau dintr-o componentă alternativăsuprapusă peste o tensiune continuă.

NOTĂ – Supratensiunile aleatorii din cauza comutaţiilor ocazionale nu se consideră ca fiind tensiuni de vârf repetitive.

1.3.2.7 tensiune nominală de ţinere la impuls (UNi) : Valoare a tensiunii de ţinere la impuls, aechipamentului sau a unei părţi a acestuia, fixată de către producător, ce caracterizează capacitatea deţinere a izolaţiei acestuia împotriva supratensiunilor tranzitorii.

NOTĂ – UNi este mai mare sau egală cu tensiunea locală de vârf .

1.3.3 supratensiune : Orice tensiune care are o valoare de vârf ce depăşeşte valoarea de vârfcorespunzătoare ( inclusiv supratensiunile repetitive) tensiunii maxime în regim permanent , în condiţiinormale de funcţionare.

1.3.3.1 supratensiune temporară : Supratensiune de durată relativ mare care apare din cauza variaţiilor detensiune.

NOTĂ – O supratensiune temporară este independentă de încărcarea reţelei. Aceasta se caracterizează printr-o curbătensiune / timp.

1.3.3.2 supratensiune tranzitorie : Supratensiune de durată scurtă care nu depăşeşte câteva milisecunde,care apare din cauza transferurilor de curent.

NOTĂ – O supratensiune tranzitorie depinde de încărcarea reţelei. Aceasta nu poate fi caracterizată printr-o curbătensiune / timp. În esenţă, o supratensiune tranzitorie este rezultatul unui transfer de curent de la o sursă la sarcină(reţea).

Se definesc două supratensiuni distincte:

1.3.3.2.1 supratensiune de comutaţie : Supratensiune tranzitorie care apare în orice punct al unei reţeledin cauza unei comutaţii sau unui defect.

1.3.3.2.2 supratensiune de trăsnet : Supratensiune tranzitorie care apare în orice punct al unei reţele dincauza unei descărcări atmosferice.

NOTĂ - Definiţiile de la 1.3.3 sunt în conformitate cu cele din CEI 60664-1 şi EN 50163.

Totuşi, prevalarea naturii cauzei (variaţii de tensiune sau transfer de curent) faţă de timp, permite ca diferenţa dintresupratensiunile tranzitorii şi supratensiunile temporare să fie clar indicată aici ( ţinând seama de faptul ca natura cauzeinu este luată în considerare în CEI 60664-1).

Supratensiunile de lungă durată ( în general de la 20 ms până la 2 s), de durată medie ( în general de la 20 µs până la20 ms) şi de scurtă durată ( în general sub 20 µs) definite în EN 50163 şi specifice reţelelor de linie de contact suntechivalente supratensiunilor temporare, tranzitorii şi de trăsnet.

1.3.4 Izolaţii

1.3.4.1 izolaţie funcţională : Izolaţia între părţi conductoare care este necesară numai pentru bunafuncţionare.

1.3.4.2 izolaţie de bază : Izolaţia părţilor active destinată să asigure protecţia de bază împotriva şocurilorelectrice.

1.3.4.3 izolaţie suplimentară : Izolaţie independentă aplicată în plus faţă de izolaţia de bază , pentru a seasigura protecţia împotriva şocurilor electrice în cazul deteriorării izolaţiei de bază.

1.3.4.4 izolaţie dublă : Izolaţie care cuprinde atât izolaţia de bază, cât şi izolaţia suplimentară.

1.3.4.5 izolaţie întărită : Sistem de izolaţie unic aplicat părţilor active, care asigură un grad de protecţieîmpotriva şocurilor electrice echivalent cu cel al unei izolaţii duble.

NOTĂ – Termenul “ sistem de izolaţie unic ” nu implică faptul că izolaţia trebuie să fie o piesă omogenă. Sistemul poatecuprinde mai multe straturi care nu pot fi încercate individual ca în cazul izolaţiei de bază sau al celei suplimentare.

2 Bazele coordonării izolaţiei

2.1 Principii fundamentale

Coordonarea izolaţiei implică alegerea caracteristicilor izolaţiei electrice a unui echipament conform utilizăriisale şi în funcţie de mediul său ambiant.

Coordonarea izolaţiei poate fi realizată doar dacă proiectarea echipamentului ţine seama de solicitările lacare acesta ar putea fi supus în timpul duratei sale de viaţă anticipate.

2.1.1 Coordonarea izolaţiei din punct de vedere al tensiunii

Trebuie să se ia în considerare:- tensiunile care pot să apară în reţea;- tensiunile produse de către echipament ( care ar putea afecta alte echipamente din reţea);- gradul de disponibilitate aşteptat al echipamentului;- securitatea persoanelor şi a bunurilor , astfel încât probabilitatea unor incidente nedorite cauzate de

solicitări de tensiune , să nu ducă la un risc inacceptabil de vătămare sau deteriorare;- securitatea în funcţionare a sistemelor de comandă şi de protecţie;- tensiunile induse în cablurile amplasate lângă cale;- forma suprafeţei izolaţiei;- orientarea şi amplasarea distanţelor de izolare pe suprafaţă.

2.1.1.1 Coordonarea izolaţiei din punct de vedere al tensiunilor permanente în curent continuu sau încurent alternativ

Coordonarea izolaţiei din punct de vedere al tensiunilor permanente se bazează pe :- tensiunea nominală;- tensiunea nominală de izolare;- tensiunea locală.

Dacă nu se specifică altfel în standardele de produs, tensiunea permanentă durează mai mult de cinciminute.

2.1.1.2 Coordonarea izolaţiei din punct de vedere al supratensiunilor tranzitorii

Coordonarea izolaţiei din punct de vedere al supratensiunilor tranzitorii se bazează pe situaţiile desupratensiuni controlate. Există două tipuri de control:

- control intrinsec : cazul unei reţele electrice în care, datorită caracteristicilor reţelei se poate prevedeaca supratensiunile tranzitorii prezumate să fie limitate la un nivel definit;

- control de protecţie: cazul unei reţele electrice în care, datorită mijloacelor specifice de limitare asupratensiunilor , se poate prevedea ca supratensiunile tranzitorii prezumate să fie limitate la un niveldefinit.

NOTA 1 – Supratensiunile produse în reţele electrice mari şi complexe cum ar fi liniile electrice aeriene, care pot fisupuse unor influenţe multiple şi variabile , pot fi estimate numai pe bază statistică. Acest lucru este valabil în special încazul supratensiunilor de origine atmosferică şi se aplică indiferent cum se realizează controlul, în urma unui controlintrinsec sau unui control de protecţie.

NOTA 2 – Pentru a se estima dacă există un control intrinsec sau este necesar un control de protecţie, se recomandă oanaliză probabilistică.

NOTA 3 – Mijloacele specifice de limitare a supratensiunilor pot fi dispozitive care au posibilitatea de acumulare sau dedisipare a energiei şi în condiţii definite, sunt capabile să disipeze fără pericol energia supratensiunilor estimate în loculde instalare.

EXEMPLU de control intrinsec: Controlul asigurat prin conturnarea pe izolatoare sau străpungerea întrecoarnele eclatoarelor liniilor electrice aeriene.

EXEMPLU de control de protecţie: Controlul asigurat printr-un filtru montat pe locomotivă în circuitul din aval,cu condiţia ca nici o sursă de supratensiuni de comutaţie să nu perturbe circuitul mai sus menţionat.

Coordonarea izolaţiei se bazează pe o serie de valori preferenţiale ale tensiunii nominale de ţinere laimpuls; aceste valori sunt indicate în prima coloană din tabelul A .3.

2.1.1.3 Coordonarea izolaţiei din punct de vedere a tensiunilor de vârf repetitive

Trebuie să se ţină seama de probabilitatea de apariţie a descărcărilor parţiale în izolaţiile solide sau de-alungul suprafeţelor izolaţiei ( în studiu).

2.1.1.4 Coordonarea izolaţiei din punct de vedere al supratensiunilor temporare

Acest paragraf se află în studiu.

2.1.2 Coordonarea izolaţiei din punct de vedere al condiţiilor de mediu

Condiţiile de microclimat ale izolaţiei trebuie luate în considerare prin cuantificare în grade de poluare.

Condiţiile de microclimat depind, în principal, de condiţiile de macroclimat în care este situat echipamentul şiîn multe cazuri mediile sunt identice. Totuşi microclimatul poate fi mai bun sau mai rău decât macroclimatul,acolo unde, de exemplu, microclimatul este influenţat de carcase, încălzire, ventilare sau praf.

NOTĂ – Protecţia asigurată prin carcase în conformitate cu clasele specificate în EN 60529, nu îmbunătăteşte neapăratmicroclimatul din punct de vedere al poluării.

2.2 Tensiuni şi caracteristici nominale ale tensiunii

Pentru determinarea tensiunii locale a unei secţiuni flotante, se consideră că secţiunea este legată la pământsau la o altă secţiune, în aşa fel încât să se reproducă situaţia cea mai defavorabilă.

Se recomandă să se evite secţiunile flotante în reţelele de înaltă tensiune.

Tensiunile indicate în acest paragraf sunt “ valori prescrise ale tensiunii “ care ar fi specificate pentru oaplicaţie particulară. Aceste tensiuni sunt diferite de tensiunile nominale care sunt declarate de producătorpentru un produs.

Tensiunile nominale sunt definite pentru fiecare secţiune a unui circuit.

2.2.1 Tensiune nominală de izolaţie (UNm)

Tensiunea nominală de izolare cerută ca minimum pentru o secţiune dată este egală cu cea mai maretensiune locală care apare în secţiune, sau se produce prin secţiunile adiacente.

Solicitările de lungă durată mai mici de 5 minute ( de exemplu Umax2 aşa cum este definită în EN 50163) potfi luate în considerare de la caz la caz, ţinând seama în particular de intervalul dintre aceste solicitări.

2.2.2 Tensiune nominală de ţinere la impuls

Tensiunea nominală de ţinere la impuls cerută ca minimum pentru o secţiune se determină fie prin metoda1, fie prin metoda 2.

În controlul intrinsec ar trebui utilizată metoda 1.

În controlul de protecţie pot fi utilizate metodele 1 şi 2.

2.2.2.1 Metoda 1

Metoda 1 se bazează pe tensiunile nominale de izolaţie şi categoriile de supratensiuni.

Relaţia între tensiunile nominale de izolaţie şi tensiunile nominale utilizate în mod curent în aplicaţiileferoviare este indicată în tabelul D.1 din anexa D.

Metoda 1 utilizează patru categorii de supratensiuni pentru a caracteriza expunerea echipamentului lasupratensiuni.

- OV1 : circuite care sunt protejate împotriva supratensiunilor externe şi interne şi în care apar numaisupratensiuni de un nivel foarte scăzut deoarece:- nu sunt direct conectate la linia de contact;- funcţionează în interior;- sunt conţinute de un echipament sau un dispozitiv;

- OV2 : la fel ca OV1, dar cu condiţii mai severe de supratensiuni şi/sau cu prescripţii de securitate şi defiabilitate mai stricte;

- OV3 : la fel ca OV4, dar cu condiţii mai puţin severe de supratensiuni şi/sau prescripţii de securitate şifiabilitate mai puţin stricte;

- OV4 : circuite care nu sunt protejate împotriva supratensiunilor interne sau externe (de exemplu celedirect conectate la linia de contact sau la reţeaua exterioară) şi care pot fi periclitate de supratensiunilede trăsnet sau de comutaţie.

În articolul 6 este prezentată o descriere detaliată pentru aplicaţii specifice.

Tensiunea nominală de ţinere la impuls cerută ca minimum pentru o secţiune se determină cu metoda 1după cum urmează:- pentru circuitele care nu sunt legate la reţeaua de alimentare a tracţiunii, tensiunea nominală de ţinere

la impuls este dată în tabelul A.1;- pentru circuitele care sunt legate la reţeaua de alimentare a tracţiunii, tensiunea nominală de ţinere la

impuls este dată în tabelul A.2.

Atunci când este folosită o anumită protecţie împotriva supratensiunii, alegerea categoriei de supratensiunedepinde de acest dispozitiv de protecţie.

2.2.2.2 Metoda 2

Cu metoda 2 tensiunea nominală de ţinere la impuls cerută ca minimum pentru o secţiune este egală cutensiunea locală de vârf care apare în secţiune sau se produce prin secţiunile adiacente.

2.2.2.3 Incertitudine

Pentru tensiunea nominală de ţinere la impuls nu trebuie să existe nici o incertitudine oricare ar fi metodautilizată.

2.2.3 Determinarea tensiunii nominale de vârf repetitivă

În studiu.

2.3 Frecvenţă

În studiu.

2.4 Durata de aplicare a solicitării de tensiune

În ceea ce priveşte distanţele de izolare pe suprafaţă, durata de aplicare a solicitării de tensiune influenţeazănumărul cazurilor de apariţie a zonelor uscate care pot produce descărcări locale cu o energie suficient demare pentru a provoca formarea de căi conductoare. Numărul cazurilor de apariţie a zonelor uscate esteconsiderat a fi suficient de mare pentru a provoca formarea de căi conductoare:

- în echipamente destinate funcţionării continue şi care nu produc în interiorul lor suficientă căldurăpentru uscare;- în echipamente, pe partea de intrare a aparatelor de comutaţie şi între borne de linie şi de sarcină(intrare şi ieşire) ale unui aparat de comutaţie alimentat direct din reţeaua de joasă tensiune;- în echipamentele supuse condensului pe perioade mai lungi şi cu frecvente conectări-deconectări.

Diatanţele de izolare pe suprafaţă indicate în tabelele A.5, A.6 şi A.7 au fost determinate pentru izolaţiadestinată să suporte în mod continuu solicitări de tensiune de lungă durată.

2.5 Poluare

Efectul poluării asupra izolaţiei este determinat de microclimat. Totuşi, în studiul microclimatului trebuieconsiderat şi macroclimatul.

Pot fi prevăzute mijloace pentru reducerea poluării izolaţiei considerate, prin utilizarea eficientă a carcaselor,capsulărilor sau închiderilor ermetice. Astfel de mijloace pentru reducerea poluării pot să nu fie eficienteatunci când echipamentul este supus condensului sau dacă echipamentul însuşi generează, în funcţionarenormală elemente poluante.

Distanţele mici de izolare pot fi şuntate complet de particule solide, praf şi apă şi, în consecinţă, se specificădistanţe minime de izolare pentru microclimate în care este prezentă poluarea.

NOTE

1 - Poluarea devine conductoare în prezenţa umidităţii. Poluarea cauzată de apa contaminată, funingine, praf demetal sau de cărbune este, prin natura ei, conductoare.

2 - Poluarea conductoare cauzată de gaze ionizate şi de depunerile de metal apar numai în cazuri specifice, deexemplu în camerele de stingere ale aparatelor de comutaţie, şi nu sunt tratate în acest standard.

În vederea evaluarii distanţelor de izolare pe suprafaţă şi a distanţelor de izolare, se definesc conformtabelului A.4 şapte grade de poluare PD1, PD2...PD4B.

NOTA 3 – Cele şapte grade de poluare sunt extrase din CEI 60664-1, CEI 60815 şi CEI 60077-1, dar anumite definiţiinu sunt identice. Principalul motiv este acela că PD4 din CEI 60664-1 şi CEI 60077-1 a fost descompus în PD3A, PD4,

PD4A şi PD4B în acest standard în scopul acoperirii aplicaţiilor feroviare şi a experienţei specifice acumulate în acestdomeniu. Cu toate acestea definiţiile date în acest standard sunt compatibile cu cele din CEI 60077-1, atunci când gradulde poluare este în mod riguros identic.

Clasificarea ţine seama numai de condiţiile de microclimat. Totuşi nu ar trebui ignorate condiţiile demacroclimat. Anexa E poate servi ca un ghid care încearcă să definească gradul de poluare PD aplicabilunui anumit caz practic.

2.6 Materiale electroizolante

Izolatoarele de înaltă tensiune exterioare trebuie să corespundă standardelor de produs respective. Nu seimpune o conformitate suplimentară cu acest standard.

2.6.1 Indice de rezistenţă la formarea de căi conductoare (IRC)

2.6.1.1 Materialele electroizolante pot fi, în mare, caracterizate după deteriorările suferite în urma eliberăriiconcentrate de energie în timpul unui arc electric atunci când curentul de scurgere se întrerupe ca urmare auscării suprafeţei contaminate. În prezenţa descărcărilor electrice, materialele electroizolante pot aveaurmătorul comportament:

- o descompunere a materialului electroizolant;- uzura materialului electroizolant din cauza descărcărilor electrice (eroziune electrică);- formarea progresivă de căi conductoare care se produc la suprafaţa materialului electroizolant solid dincauza efectelor combinate ale solicitării electrice şi contaminării electrolitice a suprafeţei (formarea de căiconductoare).

NOTĂ - Formarea de căi conductoare sau eroziunea apare dacă:

- se rupe pelicula lichidă care conduce curentul de scurgere, şi- tensiunea aplicată este suficientă pentru a se străpunge intervalul mic format atunci când se întrerupe pelicula;- curentul este superior unei valori limită care este necesară pentru furnizarea locală a unei energii suficientepentru descompunerea termică a materialului electroizolant de sub peliculă.

Deteriorarea creşte o dată cu durata de timp în care circulă curentul.

2.6.1.2 Nu există o metodă de clasificare a materialelor electroizolante conform 2.6.1.1. Comportareamaterialelor electroizolante sub acţiunea diverşilor agenţi de contaminare şi a diverselor tensiuni estedeosebit de complexă. În aceste condiţii, multe dintre materiale pot prezenta două sau chiar toate trei dincaracteristicile de mai sus. O corelare directă cu grupele de materiale de la 2.6.1.3 nu este practicată.Totuşi, experienţa şi încercările au arătat că materialele electroizolante având performanţe relativ mai buneau, de asemenea, aproximativ aceeaşi clasificare relativă în raport cu indicele de rezistenţă la formarea decăi conductoare (IRC). În consecinţă, acest standard utilizează valorile IRC pentru clasificarea materialelorelectroizolante.

2.6.1.3 Materialele se clasifică în patru grupe în funcţie fie de valorile IRC obţinute conform CEI 60112, fie declasa determinată pe baza încercărilor din CEI 60587.

Grupa de materiale I 600 ≤ IRC sau clasa 1A4.5Grupa de materiale II 400 ≤ IRC < 600 sau clasa 1A3.5Grupa de materiale III a 175 ≤ IRC < 400 sau clasa 1A2.5Grupa de materiale III b 100 ≤ IRC < 175 sau clasa 1A0

Valorile IRC de mai sus se referă la valorile obţinute conform CEI 60112 pe eşantioane special pregătite înacest scop şi încercate cu soluţia A .

NOTA 1 - Indicele de ţinere la formarea de căi conductoare (ITC) este utilizat şi pentru identificarea caracteristicilormaterialelor la formarea de căi conductoare. Este posibil să se includă un material în una din cele patru grupe de maisus pe baza acestui ITC, stabilit conform metodelor din CEI 60112 folosind soluţia A, dacă acesta este egal sau maimare decât valoarea minimă specificată pentru o grupă.

NOTA 2 – Echivalenţa între IRC şi clase nu a fost demonstrată.

3 Prescripţii şi reguli de dimensionare a distanţelor de izolare

3.1 Generalităţi

Distanţele de izolare trebuie dimensionate astfel încât să suporte tensiunea de ţinere la impuls la care sereferă 3.2, ţinând seama de toţi parametrii care pot afecta izolaţia pe toată durata de viaţă a echipamentului.

Pentru măsurarea corectă a distanţelor de izolare se aplică prescripţiile din articolul 5.

3.2 Distanţe de izolare minime

3.2.1 Izolaţie funcţională

Distanţele minime de izolare pentru izolaţia funcţională se bazează pe tensiunea nominală de ţinere laimpuls, conform tabelului A. 3

Pot fi adoptate valori mai mici, în special în cazul câmpurilor omogene. Distanţele reduse trebuie să suportetensiunea nominală de ţinere la impuls UNi .

Conformitatea se verifică prin încercare. Tensiunea de încercare este egală cu Ui sau valoarea Uca sau Uccdin tabelul A.8.

3.2.2 Izolaţie de bază şi suplimentară

Distanţele de izolare minime pentru izolaţia de bază şi suplimentară se bazează pe tensiunea nominală deţinere la impuls, conform tabelului A. 3.

Nu se admit valori mai mici.

3.2.3 Izolaţie întărită

Pentru dimensionarea izolaţiei întărite se aplică 3.2.2 cu următoarea modificare: tensiunea nominală deţinere la impuls trebuie să fie egală cu 160% din tensiunea nominală de ţinere la impuls impusă pentruizolaţia de bază.

Nu se admit valori mai mici.

3.3 Incertitudine

Se ia în considerare faptul că cea mai mare valoare a UNi poate fi determinată de prescripţiile de încercare lacompatibilitate electromagnetică CEM aşa cum sunt cele indicate în seria EN 50121.

În plus, aplicaţiile pot impune distanţe de izolare mai mari pentru a ţine seama de următoarele:

- condiţii atmosferice, în principal riscuri de poluare, umiditate ridicată;- mediu ionizat;- condiţii de instalare;- conexiuni;- securitatea persoanelor;- modificări în producţie sau în întreţinere;- îmbătrânire în timpul exploatării;- situaţii de defect şi alte cazuri excepţionale;- condiţii cinematice, forţe electromecanice;- altitudine peste 2000 m;- substanţe bacteriologice, biologice şi chimice;- etc.

NOTĂ - Cu metoda 1 toleranţele cele mai obişnuite sunt mai mult sau mai puţin integrate în alegerea tensiunii nominalede ţinere la impuls.

Cu metoda 2 fabricantul aplică un factor de siguranţă stabilit prin experienţa proprie, criteriile pentru această alegeretrebuie să fie supuse spre aprobare clientului.

4 Reguli de dimensionare a distanţelor de izolare pe suprafaţă

4.1 Generalităţi

Distanţele de izolare pe suprafaţă trebuie dimensionate pentru a suporta tensiunile indicate la 4.2, ţinândseama de parametrii care pot afecta izolaţia pe termen lung, pe întreaga durată de viaţă a echipamentului.

Informaţii referitoare la factorii de influenţă sunt date în articolul 2.

Tensiunile induse în cablurile situate de-a lungul căii de către curenţii de tracţiune trebuie adăugate la factoriide influenţă.

Pentru măsurarea corectă a distanţelor de izolare pe suprafaţă se aplică prescripţiile de la articolul 5.

Distanţele de izolare pe suprafaţă minime trebuie să fie cel puţin egale cu distanţele de izolare minime dateîn tabelul A.3.

Valorile din tabele A.5 şi A.6 nu se aplică la combinaţiile de diverse materiale electroizolante situate îninteriorul distanţei de izolare. Dacă există o combinaţie de distanţă de izolare insuficientă în serie cu odistanţă de izolare pe suprafaţă insuficientă, una dintre ele trebuie crescută pentru a corespundeprescripţiilor de la 3.2 şi 4.2.

Suprafeţele materialului electroizolant pot fi prevăzute cu nervuri şi crestături transversale, destinate să rupăcontinuitatea căii de curent. Nervurile, crestăturile, aripioarele sau părţi ale unei suprafeţe a izolaţiei potproteja împotriva poluării şi precipitaţiilor. Îmbinările, nervurile sau crestăturile verticale ale părţilorconductoare ( electrozi) ar trebui evitate deoarece pot acumula poluanţi sau pot reţine apa prin efect decapilaritate.

NOTĂ – S-a ajuns la concluzia din anumite experienţe, că vârfurile de tensiune pot genera conturnări în condiţii deumiditate. Acest aspect este în studiu.

4.2 Distanţe de izolare pe suprafaţă minime

4.2.1 Izolaţie funcţională, de bază şi suplimentară

Distanţele de izolare pe suprafaţă minime se bazează pe tensiune nominală de izolaţie (UNm) conformtabelelor A.5, A.6 şi A.7.

4.2.2 Izolaţie întărită

Pentru dimensionarea izolaţiei întărită se aplică 4.2.1 cu următoarea modificare: tensiunea nominală deizolaţie trebuie să fie dublul valorii tensiunii nominale de izolaţie impusă pentru izolaţia de bază.

5 Încercări şi măsurări

Acest articol se referă numai la verificările prescripţiilor din articolele 3 şi 4.

Anexa B se referă la încercările de tip şi individuale de serie pentru echipament.

5.1 Generalităţi

Dacă se cere, distanţele de izolare prin aer şi pe suprafaţă trebuie măsurate pe un element reprezentativconform 5.2.

Dacă distanţele de izolare pentru izolaţia funcţională sunt în realitate mai mici decât cele specificate înarticolul 3, sau imposibil să fie măsurate, trebuie efectuată o încercare pe părţile electrice implicate, pe unelement reprezentativ curat.

Încercarea electrică trebuie efectuată conform valorilor din tabelul A.8, pe baza distanţelor impuse în tabelulA.3.

Se recomandă ca încercarea electrică să fie o încercare la tensiune de ţinere la impuls conform 5.3.

Ca variantă, se poate face verificarea distanţelor de izolare printr-o încercare la tensiune de frecvenţăindustrială conform 5.4 sau printr-o încercare la tensiune în curent continuu conform 5.5.

Se recomandă ca încercarea la tensiune în curent continuu să se aplice atunci când distanţele de izolaresunt şuntate prin condensatoare.

NOTĂ – Deoarece tensiunea aplicată durează mai mult decât tensiunea de ţinere la impuls , solicitările izolaţiei solidesunt mult mai mari la tensiunile în curent alternativ sau în curent continuu. Izolaţia poate fi deteriorată prin aceastăîncercare. Standardele de produs ar trebui să ţină seama de aceasta, atunci când impun pentru încercare tensiuni mariîn curent alternativ sau continuu.

Tensiunea de încercare, unde este posibil, trebuie aplicată numai secţiunii ale cărei distanţe de izolare severifică.

Numai acele secţiuni care au aceleaşi prescripţii pentru tensiune şi poluare pot rămâne conectate la sursade tensiune de încercare.

Distanţele de izolare pe suprafaţă pot fi verificate numai prin măsurăre.

5.2 Măsurarea distanţelor de izolare prin aer şi pe suprafaţă

5.2.1 Metodă şi valori

Distanţele de izolare sunt definite în articolul 3, iar distanţele de izolare pe suprafaţă sunt definite în articolul4.

Metodele de măsurare a distanţelor de izolare prin aer şi pe suprafaţă sunt indicate în anexa C.

5.2.2 Criterii de acceptare

Nu se admit valori mai mici decât cele specificate în articolele 3 şi 4.

5.3 Verificarea distanţelor de izolare prin încercarea de ţinere la impuls


Încercarea de ţinere la impuls este efectuată cu o tensiune având o formă de undă 1,2/50 µs, şi se aplicătrei impulsuri pentru fiecare polaritate, cu un interval de cel puţin 1 s între impulsuri.

Tensiunea de încercare trebuie să fie egală cu valoarea Ui dată în tabelul A.8, distanţa se consideră ca fiindaşa cum se determină în articolul 2.

NOTĂ – Acest standard nu face distincţie între izolaţia autoregeneratoare şi neautoregeneratoare, caretrebuie mai bine precizată în standardele de produs ( izolatoare...).

5.3.2 Criterii de acceptare a încercării

Încercarea este corespunzătoare dacă tensiunea de încercare nu are nici o cădere.

5.4 Verificarea distanţelor de izolare prin încercare cu tensiune de frecvenţă industrială


Încercarea trebuie efectuată conform CEI 60060-1.

Tensiunea de încercare trebuie să fie egală cu valoarea Uca din tabelul A.8, distanţa se consideră ca fiindaşa cum se determină în articolul 2.

Frecvenţa tensiunii de încercare este 50 Hz ± 10%.

Valorea tensiunii trebuie atinsă în timp de 5 s şi menţinută timp de 5 s.



5.5 Verificarea distanţelor de izolare prin încercare cu tensiune în curent continuu


Tensiunea de încercare trebuie să fie egală cu valoarea Ucc din tabelul A.8, distanţa se consideră ca fiindaşa cum se determină în articolul 2.

Valorea tensiunii trebuie atinsă în timp de 5 s şi menţinută timp de 5 s.

Factorul de ondulare nu trebuie să depăşească valoarea dată de o punte trifazată (4,2%).



6 Prescripţii specifice aplicaţiilor în domeniul feroviar

Se cunoaşte că unele prescripţii pot fi specifice sau chiar pot fi omise din ansamblul de prescripţii comunestabilite în articolele 2, 3, 4 şi 5, cu condiţia ca ele să se aplice în zone limitate şi să fie susţinute dinconsiderente de ordin tehnic şi economic.

6.1 Prescripţii specifice pentru semnalizare

6.1.1 Categorii de supratensiuni

Suplimentar faţă de prevederile referitoare la supratensiuni date în 2.2.2.1 următoarele pot servi ca un ghidpentru definirea categoriilor de supratensiuni în domeniul semnalizării :

- OV1 :EXEMPLE:- linii de transmisii de date;- circuite care nu sunt conectate la reţeaua de distribuţie a energiei electrice- circuite ecranate;- circuite care funcţionează în interior.

- OV2:Circuite cu supratensiuni tranzitorii normale sau circuite cu prescripţii normale de disponibilitate.EXEMPLE:- circuite primare ale echipamentului la 230 V c.a.;- circuite de alimentare interioare.

- OV3:Circuite cu prescripţii mărite de disponibilitate.EXEMPLE:- reţea de distribuţie a energiei electrice în instalaţii;- linii din exteriorul clădirilor protejate prin măsuri de protecţie suplimentare.

- OV4:EXEMPLE:- linii exterioare clădirilor protejate numai prin protecţie intrinsecă.

6.1.2 Tensiune nominală de ţinere la impuls

În absenţa oricărei informaţii specifice pentru tensiunea nominală de ţinere la impuls , distanţele de izolaretrebuie determinate conform 6.1.2.1 şi 6.1.2.2.

NOTĂ – Valorea de la 6.1.2.1 este mai mare decât cea de la 6.1.2.2 având în vedere fiabilitatea echipamentului : estemult mai dificil de detectat un echipament defect la distanţă.

6.1.2.1 Echipament pentru utilizare în exterior

Distanţele de izolare ale izolaţiei de bază în circuitele fără protecţie suplimentară împotriva supratensiunilor ,care sunt instalate în sol sau în apropierea solului la nivelul şinei, trebuie dimensionate pentru o valoare aUNi = 3100 V.

6.1.2.2 Echipament pentru utilizare în interior

Distanţele de izolare ale izolaţiei de bază în circuitele fără mijloace de protecţie suplimentară împotrivasupratensiunilor , care nu sunt separate galvanic de circuitele utilizate în exterior, trebuie dimensionatepentru o valoare a UNi = 2200 V.

6.1.3 Tensiuni induse

În cablurile amplasate de-a lungul liniilor electrificate, tensiunile sunt induse de exemplu, de curenţii detracţiune sau de scurtcircuitul liniei de contact. Aceste tensiuni afectează izolaţia şi de aceea trebuie să seţină seama de ele la dimensionarea distanţelor de izolare prin aer şi pe suprafaţă. Operatorii feroviari sauoperatorii reţelei trebuie să specifice tensiunile maxime, frecvenţele, duratele şi formele de undă aletensiunilor care pot apărea în interiorul sistemelor.

Pentru dimensionarea izolaţiei circuitelor care sunt conectate galvanic cu circuitele utilizate în exterior şi caresunt instalate în apropierea liniilor electrificate alimentate de la o reţea în curent alternativ, trebuie să se ţinăseama de o tensiune permanentă de 250 V între părţile active şi pământ, dacă nu se specifică altfel.Această tensiune indusă are frecvenţa reţelei de alimentare în curent alternativ.

6.1.4 Instrucţiuni de instalare

Fabricantul trebuie să indice în instrucţiunile de instalare următoarele condiţii de exploatare pentru interfeţeleechipamentului:- tensiunea (ile) nominală (e) sau domeniul (ile) de tensiuni nominale;- tensiunea (ile) nominală (e) de ţinere la impuls sau categoria de supratensiune;- capacitatea de ţinere la tensiunile induse din cauza curenţilor de tracţiune.

6.1.5 Grade de poluare

Izolaţia echipamentelor care funcţionează în interior trebuie dimensionată pentru PD1.

Izolaţia echipamentelor care funcţionează în exterior trebuie dimensionată pentru PD3.

Dacă echipamentul funcţionează într-un mediu descris prin PD3 sau mai mare, izolaţia din interiorul uneicarcase care corespunde prescripţiilor pentru IP51 ( conform EN 60529) sau mai mare poate fi dimensionatăpentru PD1.

Izolaţia din interiorul unei carcase care corespunde prescripţiilor pentru IP65 ( conform EN 60529) sau maimare poate fi dimensionată pentru PD1.

6.2 Prescripţii specifice pentru materialul rulant

6.2.1 Determinarea UNi prin metoda 1

Suplimentar faţă de prevederile referitoare la supratensiuni date în 2.2.2.1 următoarele pot servi ca un ghidpentru definirea categoriilor de supratensiuni în domeniul materialului rulant :

- OV2 : Circuite care nu sunt conectate direct la linia de contact şi care sunt protejate împotrivasupratensiunilor ;

- OV3 : Circuite care sunt conectate direct la linia de contact , însă fără protecţie împotrivasupratensiunilor şi care nu sunt expuse la supratensiuni atmosferice.

- circuitele de energie de tracţiune fără nici o altă componentă de protecţie decât dispozitivul deprotecţie care ar putea reduce supratensiunile, sunt supuse condiţiilor OV3.

- circuitele de energie de tracţiune care sunt protejate suplimentar prin filtru sau o protecţie intrinsecăprin componente ( de exemplu semiconductoare) sunt supuse condiţiilor OV2, în afară de cazul încare nivelul de supratensiune este bine cunoscut.

- OV1 poate fi utilizat pentru circuitele de joasă tensiune izolate faţă de circuitele de putere mare, fieprin izolare galvanică, fie prin câteva filtre succesive, fie prin componente similare.

NOTĂ – Materialul rulant este în general echipat cu un descărcător care dă un nivel de protecţie , a cărui valoareeste cunoscută conform caracteristicilor lui şi utilizată ca UNi.

6.2.2 Distanţe de izolare pe suprafaţă

Pentru materialul rulant se iau în considerare numai categoriile PD1 şi PD4 .

Valorile minime ale distanţelor de izolare pe suprafaţă pentru o valoare a UNm mai mare de 1000 V poate filimitată la 20 mm/kV, dacă sunt prevăzute intervenţii de atenuare , cum ar fi ungerea sau curăţareasuprafeţelor izolaţiei.

6.2.3 Instalaţii pe acoperiş

Dacă nu se specifică altfel în standardele de produs respective, se impune conformitatea cu acest standard.

Distanţele pot fi crescute datorită situaţiei specifice generate de acumularea poluării pe un plan orizontalmare conductiv.

6.3 Prescripţii specifice pentru instalaţii fixe

6.3.1 Determinarea tensiunii nominale de ţinere la impuls UNi prin metoda 1

Suplimentar faţă de prevederile referitoare la supratensiuni date în 2.2.2.1 următoarele pot servi ca un ghidpentru definirea categoriilor de supratensiuni în domeniul instalaţiilor fixe:

6.3.1.1 Definirea OV2 şi OV3 şi alegerea PD

OV2 şi OV3 se referă la următoarea situaţie: echipament conectat direct la linia de contact cum ar fiîntreruptorul-separator de linie, cu risc mediu la supratensiuni generate de trăsnet sau o anumită protecţie(control intrinsec sau control de protecţie).

PD4 poate fi impus sau declarat în standardele de produs pentru dispozitivele situate în substaţii exterioaresau interioare, în condiţii de expunere.

Tensiunea nominală de ţinere la impuls UNi şi distanţele trebuie crescute cu până la 25% în cazul unuidispozitiv de comutaţie destinat întreruperii alimentării întregii instalaţii sau numai a unei secţiuni a acesteia,prin separarea instalaţiei sau secţiunii de orice sursă de energie electrică din motive de securitate ( 2.1.19din EN 60947-1).

6.3.1.2 Linii aeriene

Liniile aeriene sunt considerate ca un caz de control intrinsec. Nivelul de izolaţie nominal se bazează peconsideraţii statistice şi de risc.

Din această cauză, tensiunea nominală de ţinere la impuls se alege dintre valorile preferenţiale date întabelul A.2, dar fără să se ţină seama de corespondenţa cu tensiunea de izolaţie sau nivelurile desupratensiuni indicate în acest tabel.

Tabelul A.3 se bazează pe condiţiile dielectrice cele mai defavorabile. La liniile aeriene sunt prezente diferitecondiţii şi, în consecinţă, sunt permise diferite distanţe de izolare de la UNi = 95 kV în sus.

Standardul EN 50119 precizează distanţele de izolare reale de care trebuie să se ţină seama la liniileaeriene.

6.3.2 Distanţele izolatoarelor exterioare

Trebuie avute în vedere următoarele excepţii pentru izolatoarele exterioare ale instalaţiilor fixe, ale cărorproprietăţi de izolare pot fi influenţate de condiţiile atmosferice de mediu. Dimensionarea distanţelor deizolare pe suprafaţă în raport cu tensiunea nominală de izolaţie este după cum urmează:

- condiţii normale de exploatare : 24 până la 33 mm/kV;- condiţii de exploatare defavorabile : 36 până la 40 mm/kV;- condiţii de exploatare extrem de defavorabile ; > 48 mm/kV.

NOTE1 – Condiţiile normale de exploatare există acolo unde poluarea industrială este mică, densitatea populaţiei este mică şinu există motoare termice.2 – Condiţiile de exploatare defavorabile există acolo unde poluarea industrială este mare şi sunt gaze industriale,densitatea populaţiei este mare, este exploatare feroviară mixtă, circulaţie rutieră şi ceaţă frecventă.3 – Condiţiile de exploatare extrem de defavorabile există în apropierea centralelor electrice mari, industriei chimice,uzinelor metalurgice, oceanului şi cu ceaţă frecventă.4 – Valorile distanţelor de izolare prin aer şi pe suprafaţă pot fi reduse prin acord între cumpărător şi furnizor sau prinstandardele de produs.

Anexa A(normativă)

Tabele

Tabelul A.1 – Tensiuni nominale de ţinere la impuls UNi pentru circuite care nu sunt alimentate de lalinia de contact

Nu se utilizează cu Metoda 2

Tensiunea nominală

Un

a reţelei de alimentare(V)

Tensiune nominală de ţinere la impulsUNi

(kV)

trifazată monofazată

Tensiunea nominală deizolaţie UNm în curent

alternativ sau în curentcontinuu

(V)OV1 OV2 OV3 OV4

până la 50 0,33 0,5 0,8 1,5

până la 100 0,5 0,8 1,5 2,5

120 până la 140 până la 150 0,8 1,5 2,5 4,0

230/400277/480

până la 300 1,5 2,5 4,0 6,0

400/690 până la 600 2,5 4,0 6,0 8,0

1000 până la 1000 4,0 6,0 8,0 12,0

NOTE1 – Simbolul / în prima coloană indică o reţea de distribuţie trifazată cu patru conductoare. Tensiunea mai mică estetensiunea între fază şi neutru, iar cea mai mare este tensiunea între faze. Acolo unde este indicată numai o valoare,aceasta se referă la tensiunea între faze pentru reţelele trifazate sau monofazate.2 – Pentru echipamentele trifazate, tensiunea nominală de izolaţie se referă la tensiunea între fază şi neutru.3 – Reglementările naţionale pot să impună o valoare minimă pentru UNi.4 – La acest tabel se face referire în 2.2.2.1.

Tabelul A.2 – Tensiuni nominale de ţinere la impuls UNi pentru circuite care sunt alimentate de la liniade contact

Nu se utilizează cu Metoda 2

Tensiunea nominală de izolaţieîn curent alternativ sau în curent

continuuUNm

(kV)

Tensiune nominală de ţinere la impulsUNi

(kV)

de la( ≥ )

până la(< )

OV1 OV2 OV3 OV4

0,6 0,9 4 5 6 80,9 1,2 5 6 8 121,2 1,6 6 8 10 151,6 2,3 8 10 12 182,3 3 10 12 15 203 3,7 12 15 25 30

3,7 4,8 15 18 30 404,8 6,5 20 25 40 506,5 8,5 25 308,3 10 30 35

17,25(1) 75 95

24(1) 95 125

27,5(1) 125 170

17(2) 95 125

24(2) 145 170

27,5(2) 170 200

36(2) 200 250

52(3) 250 325(1) numai pentru material rulant.(2) numai pentru instalaţii fixe.(3) pentru cazuri particulare de dispozitive de comutaţie din instalaţiile fixe.

NOTĂ – La acest tabel se face referire în 2.2.2.1 şi 6.3.1

Tabelul A.3 – Distanţe minime de izolare prin aer (în mm) bazate pe tensiunea nominală de ţinere la impuls UNi

UNi

(kV)PD1 PD2 PD3 PD3A PD4 PD4A PD4B

0,33 0,01 0,20 0,80 1,60 5,500,5 0,04 0,20 0,80 1,60 5,500,8 0,10 0,20 0,80 1,60 5,501,5 0,50 0,50 0,80 1,60 5,502,5 1,50 1,50 1,50 1,60 5,503 2 5,5

3,5 2,5 6,24 3 7,0

4,5 3,5 8,05 4 8,56 5,5 10 18 208 8 14 21 2310 11 18 23 2612 14 22 27 3015 18 27 33 3718 22 32 39 4320 25 36 43 4825 32 45 53 5830 40 54 63 6840 60 72 82 8750 78 91 101 10660 90 110 120 12575 120 135 145 15095 160 175 180 185

125 210 230 235 235145 260 265 270 270170 310 310 310 310200 370 370 370 370250 480 480 480 480325 600 600 600 600

NOTA 1 – Pentru linii de contact, a se vedea 6.3.1.2.

NOTA 2 – Pentru definiţia UNi , a se vedea 1.3.2.7. Pentru definiţiile PD1 ... PD4B, a se vedea 2.5, tabelul A.4, anexa E.

NOTA 3 – Acest tabel nu se aplică instalaţiilor de pe acoperişul materialului rulant ( a se vedea 6.2)

NOTA 4 – Se permite interpolarea între valorile adiacente ale tabelului, însă valorile din prima coloană sunt valori depreferat ( a se vedea 2.1.1.2).

NOTA 5 – La acest tabel se face referire în 2.1.1.2, 3.2.1, 3.2.2, 4.1, 5.1, 6.3.1.2, tabelul A.7 şi B.2.1.

Tabelul A.4 – Definiţiile gradelor de poluare

Depuneri de praf UmiditatePD1 - fără poluare

- neconductiv- bine protejat

- uscat- fără condensare

PD2 - neconductiv- protejat- conductivitate temporară din cauza

condensării

- rară, condensare temporară de scurtă durată

PD3 - conductivitate mică ( din cauza condensării )

- condensare frecventă

PD3A - conductivitate mică - umiditate- condensare de lungă durată

PD4 - conductivitate ocazională cu curăţare periodică

- ploaie, zăpadă, gheaţă, ceaţă

PD4A (1) - conductivitate ocazională provenind dintr-opoluare intensă


PD4B (2) - conductivitate ocazională provenind dintr-opoluare foarte intensă


(1) Instalaţii fixe şi echipament din cale, de exemplu, pentru semnalizare.(2) Numai instalaţii fixe

NOTĂ – La acest tabel se face referire în 2.5 şi tabelul A.3

Tabelul A.5 – Distanţe minime de izolare pe suprafaţă (în mm) bazate pe tensiunea nominală deizolaţie UNm până la 1000 V, pentru circuite imprimate şi

componente asociate

UNm PD1 PD2

(V)Gupele de materiale

I-II-IIIa-IIIbGrupele de materiale

I-II-IIIapână la 50 0,025 0,040

63 0,040 0,06380 0,063 0,100

100 0,10 0,16125 0,16 0,25160 0,25 0,40200 0,40 0,63250 0,56 1,00320 0,75 1,60400 1,00 2,00500 1,30 2,50630 1,80 3,20800 2,40 4,001000 3,20 5,00

NOTA 1 – Pentru definiţia UNi , a se vedea 1.3.2.7.

NOTA 2 – Se permite interpolarea între valorile adiacente ale tabelului.

NOTA 3 – La acest tabel se face referire în 2.4, 4.1 şi 4.2.1.

Tabelul A.6 – Distanţele minime de izolare pe suprafaţă (în mm) pentru valori scăzute ale tensiuniinominale de izolaţie UNm , pentru materiale altele decât cele pentru circuite imprimate

PD1 PD2 PD3 PD3A şi PD4Grupa de material Grupa de material Grupa de material

UNm

(V)

GrupeledematerialeI-II-IIIa-IIIb I II III I II III I II III

10 0,080 0,40 1,0 1,612,5 0,090 0,42 1,05 1,616 0,100 0,45 1,1 1,620 0,110 0,48 1,2 1,625 0,125 0,50 1,25 1,732 0,140 0,53 1,3 1,840 0,16 0,56 0,8 1,1 1,4 1,6 1,8 1,9 2,4 3,050 0,18 0,6 0,85 1,2 1,5 1,7 1,9 2,0 2,5 3,263 0,2 0,63 0,9 1,25 1,6 1,8 2,0 2,1 2,6 3,480 0,22 0,67 0,95 1,3 1,7 1,9 2,1 2,2 2,8 3,6

100 0,25 0,71 1,0 1,4 1,8 2,0 2,2 2,4 3,0 3,8125 0,28 0,75 1,05 1,5 1,9 2,1 2,4 2,5 3,2 4,0160 0,32 0,8 1,1 1,6 2,0 2,2 2,5 3,2 4,0 5,0200 0,42 1,0 1,4 2,0 2,5 2,8 3,2 4,0 5,0 6,3250 0,56 1,25 1,8 2,5 3,2 3,6 4,0 5,0 6,3 8,0320 0,75 1,6 2,2 3,2 4,0 4,5 5,0 6,3 8,0 10400 1,0 2,0 2,8 4,0 5,0 5,6 6,3 8,0 10 12,5500 1,3 2,5 3,6 5,0 6,3 7,1 8,0 10 12,5 16630 1,8 3,2 4,5 6,3 8,0 9,0 10 12,5 16 20800 2,4 4,0 5,6 8,0 10 11 12,5 16 20 251000 3,2 5,0 7,1 10 12,5 14 16 20 25 32


NOTA 2 – La acest tabel se face referire în 2.4, 4.1 şi 4.2.1.

Tabelul A.7 – Distanţele minime de izolare pe suprafaţă (în mm/kV) pentru valori ridicate ale tensiuniinominale de izolaţie UNm

Peste 1000 V Peste 500 V

Grupele demateriale

PD1 PD2 PD3 PD3A PD4 PD4A PD4B

I 3,2 5 12,5 20 25 30 40

II 4 7,1 14 25 30 40 50

III A 6 10 16 32 Nerecomandate

III B Nerecomandate

NOTA 1 – Pentru materialul rulant, a se vedea 6.2.2 şi 6.2.3.

NOTA 2 – Distanţele minime de izolare pe suprafaţă trebuie să fie egale cel puţin cu distanţele minime de izolare prin aerdate în tabelul A.3.

NOTA 3 – La acest tabel se face referire în 2.4 şi 4.2.1.

Tabelul A.8 – Tensiuni de încercare pentru verificarea distanţelor de izolare prin aer; nu se utilizeazăpentru încercările dielectrice de serie

Distanţa

(mm)

Ui

(kV)

Uca

(kV)

Ucc

(kV)

0,01 0,33 0,23 0,330,04 0,52 0,37 0,520,1 0,81 0,5 0,70,5 1,55 0,84 1,191,5 2,56 1,39 1,972 3,1 1,69 2,39

2,5 3,6 1,96 2,773 4,06 2,21 3,13

3,5 4,51 2,45 3,474,5 5,33 2,9 4,15,5 6,09 3,32 4,698 7,82 4,26 6,02

11 9,95 5,4 7,6314 12,2 6,61 9,3518 15,1 8,17 11,622 17,8 9,68 13,725 19,9 10,8 15,332 24,5 13,3 18,840 29,5 16 22,760 41,6 22,6 31,990 58,5 31,7 44,9120 74,6 40,5 57,2160 95 51,5 72,9260 143 77,6 110310 166 90 127370 193 104 148480 240 130 184600 289 157 222

NOTA 1 – Ui este amplitudinea tensiunii de încercare având forma de undă 1,2/ 50; Uca este valoarea efectivă a tensiunii de încercare de frecvenţă industrială; Ucc este valoarea tensiunii de încercare în curent continuu.


NOTA 3 – La acest tabel se face referire în 3.2.1, 5.1, 5.3.1, 5.4.1 şi în 5.5.1.

Anexa B(normativă)

Prevederi aplicabile încercărilor dielectrice de serie şi de tippentru echipamente

NOTĂ - La această anexă se face referire în 1.1 şi articolul 5.

B.1 Generalităţi

Dacă nu se specifică altfel în standarde de produs aplicabile, se aplică următoarele încercări.

Încercările dielectrice, atunci când sunt impuse prin standardele de produs, sunt diferite şi nu reprezintă ovariantă alternativă la cele impuse în articolul 5. Standardul de produs trebuie să ţină seama de eventualelecondiţii de poluare. În caz contrar, se admite să se facă referire la EN 60507 pentru curent alternativ şi laCEI 61245 pentru curent continuu.

B.2 Încercări

Dacă nu se specifică altfel sau nu există acorduri contrare, încercările specificate aici se consideră că seefectuează pe un echipament nou în condiţii de curăţenie.

Încercările specificate în standardele de produse pot fi mai concrete decât cele din acest standard şi se potprescrie în mod particular încercări în condiţii de poluare.

Încercările de la B.2.2 şi B. 2.3 sunt alternative.

Încercările se efectuează prin aplicarea tensiunii de încercare impuse între un circuit ( sau parte activă) şialte circuite, pământ, părţi metalice neactive şi structuri metalice care, pentru uşurinţă, pot fi toate conectatepentru încercare.

Atunci când se efectuează încercarea, la nivelul bornelor exterioare ale echipamentului valoarea deîncercare este aceea a izolaţiei globale a echipamentului, văzută dinspre o sursă exterioară.

Încercarea trebuie efectuată conform CEI 60060-1 şi documentelor de produs relevante.

În timpul încercării nu trebuie să se producă descărcări, străpungeri ale izolaţiei, fie în interior ( perforări), fieîn exterior ( conturnări) şi nici o altă manifestare a unei descărcări disruptive. Toate descărcările luminoasetrebuie ignorate.

B.2.1 Încercare cu impuls de tensiune

Încercarea cu impuls de tensiune este, în general, o încercare de tip.

Tensiunea de încercare trebuie să fie egală cu tensiunea nominală de ţinere la impuls UNi, aşa cum estedeterminată în articolul 2, şi trebuie să se înscrie în seria de valori preferenţiale indicate în prima coloană atabelului A.3.

B.2.2 Încercare cu tensiune alternativă de frecvenţă industrială

Încercarea cu tensiune alternativă de frecvenţă industrială este, în general, o încercare de serie.

Valoarea tensiunii de încercare Ua este derivată din UNi conform tabelului B.1.

NOTĂ – Derivarea Ua din UNi în loc de UNm se justifică prin faptul că, cel mai adesea, prezenţa în domeniul feroviar asupratensiunilor mari impune valori ale încercărilor dielectrice care nu au nici o legătură cu UNm.

Tensiunea de încercare trebuie atinsă în timp de 5 s şi menţinută minimum 10 s, dacă nu se specifică altfelîn standardul de produs.

B.2.3 Încercare cu tensiune în curent continuu

Ca şi în cazul încercării cu tensiune alternativă de frecvenţă industrială, încercarea cu tensiune în curentcontinuu este astfel încât valoarea de vârf a tensiunii de încercare ( ţinând seama de ondulaţii), să fie egalăcu valoarea de vârf a tensiunii în curent alternativ respectivă.

Tabelul B.1 – Încercări dielectrice ale echipamentelor. Nivelul Ua (kV, valoare efectivă) al încercării ( în curent alternativ) de scurtă durată la frecvenţă industrială, bazat pe tensiunea nominală de ţinere la impuls UNi (kVcr)

UNi

(kV)Ua

(kV)0,33 0,20,5 0,30,8 0,421,5 0,72,5 1,23 1,4

3,5 1,64 1,9

4,5 25 2,36 2,88 3,6

10 4,612 5,515 6,918 8,320 9,225 11,530 1440 18,550 2360 27,575 34,595 44125 50145 70170 80200 95250 95325 140

Anexa C(normativă)

Metode de măsurare a distanţelor de izolare prin aer şi pe suprafaţă

NOTĂ – La această anexă se face referire în 5.2.1

Metodele de măsurare a distanţelor de izolare prin aer şi pe suprafaţă sunt indicate în exemplele de la 1până la 11 , care urmează. Aceste cazuri nu fac diferenţă între găuri şi şanţuri sau între diferite tipuri deizolaţie.

Exemplele menţionate mai sus arată o dimensiune X a şanţurilor, care este funcţie de gradul de poluare,conform tabelului C.1

Tabelul C.1

Gradul de poluare Lăţimea X a şanţurilor :valori minime

(mm)PD1 0,25

PD2 1,0

PD3 1,5

PD3A 2,5

PD4 4

PD4A 7

PD4B 10

Dacă distanţa de izolare asociată este mai mică de 3 mm, lăţimea minimă a şanţului poate fi redusă la otreime din această distanţă de izolare.

Au fost făcute următoarele ipoteze:

- se presupune că orice adâncitură este traversată de un traseu izolant având o lungime egală cu lăţimeaspecificată X şi fiind situată în poziţia cea mai defavorabilă (a se vedea exemplul 3);

- acolo unde distanţa dintre marginile superioare ale crestăturilor este mai mare sau egală cu lăţimea Xspecificată, distanţa de izolare pe suprafaţă se măsoară de-a lungul conturului crestăturii (a se vedeaexemplul 2);

- distanţele de izolare pe suprafaţă şi distanţele de izolare măsurate între părţi care pot avea diferitepoziţii relative una faţă de alta se măsoară în situaţia în care aceste părţi se află în poziţia cea maidefavorabilă.

Exemplul 1

Situaţie: Traseul considerat al distanţei de izolare pe suprafaţă include o crestătură cuflancurile paralele sau convergente, cu adâncime oarecare şi cu lăţime mai mică de X mm.

Regulă: Distanţa de izolare pe suprafaţă şi distanţa de izolare se măsoară în linie dreaptă pestecrestătură, ca în figură.

Exemplul 2

Situaţie: Traseul considerat al distanţei de izolare pe suprafaţă include o crestătură cu flancurileparalele, cu adâncime oarecare şi cu lăţime mai mare sau egală cu X mm.

Regulă: Distanţa de izolare este distanţa măsurată în linie dreaptă. Traseul distanţei de izolare pesuprafaţă urmăreşte conturul crestăturii.

Distanţă de izolare Distanţă de izolare pe suprafaţă

Exemplul 3

Situaţie: Traseul considerat al distanţei de izolare pe suprafaţă include o crestătură cu flancurile în″V″ cu lăţimea mai mare de X mm.

Regulă: Distanţa de izolare este distanţa măsurată în linie dreaptă. Traseul distanţei de izolare pesuprafaţă urmăreşte conturul crestăturii, dar ″taie″ fundul crestăturii pe distanţa X mm.

Exemplul 4

Situaţie: Traseul considerat al distanţei de izolare pe suprafaţă include o nervură.

Regulă: Distanţa de izolare este cel mai scurt traseu prin aer pe deasupra vârfului nervurii. Traseuldistanţei de izolare pe suprafaţă urmăreşte conturul nervurii.

Exemplul 5

Situaţie: Traseul considerat al distanţei de izolare pe suprafaţă include două părţi nelipite între ele cucrestături de lăţimi mai mici decât X mm pe fiecare parte.

Regulă: Traseul distanţei de izolare pe suprafaţă şi al distanţei de izolare este distanţa în liniedreaptă aşa cum reiese din figură.


Exemplul 6

Situaţie: Traseul considerat al distanţei de izolare pe suprafaţă include două părţi nelipite între ele cucrestături cu lăţime mai mare sau egală cu X mm pe fiecare parte.

Regulă: Distanţa de izolare este distanţa în linie dreaptă. Traseul distanţei de izolare pe suprafaţăurmăreşte conturul crestăturii.

Exemplul 7

Situaţie: Traseul considerat al distanţei de izolare pe suprafaţă include două părţi nelipite între ele cuo crestătură pe o parte având lăţimea mai mică de X mm şi pe cealaltă parte având o lăţimemai mare sau egală cu X mm.

Regulă: Distanţa de izolare şi traseul distanţei de izolare pe suprafaţă se măsoară aşa cum reiesedin figură.

Exemplul 8

Situaţie: Distanţa de izolare pe suprafaţă care traversează îmbinarea nelipită este mai mică decâtdistanţa de izolare pe suprafaţă pe deasupra barierei.

Regulă: Distanţa de izolare este cea mai mică distanţă prin aer pe deasupra barierei.


Exemplul 9

Distanţa între capul şurubului şi peretele locaşului este suficient de mare pentru a fi luată în considerare.Exemplul 10

Distanţa între capul şurubului şi peretele locaşului este prea mică pentru a fi luată în considerare.

Măsurarea distanţei de izolare pe suprafaţă se face de la şurub până la peretele locaşului dacă distanţa esteegală cu X mm.

Exemplul 11

C’ parte mobilă

Distanţa de izolare este distanţa = d + DDistanţa de izolare pe suprafaţă este, de asemenea, = d + D


Anexa D(normativă)

Corelare între Un şi UNm

NOTĂ – La tabelul D.1 se face referire în 2.2.2.1.

Tabelul D.1 – Corelare între tensiunile nominale ale reţelelor feroviare de distribuţie a energieielectrice şi tensiunile de izolaţie impuse pentru circuitele echipamentelor care sunt destinate să fie

conectate la aceste reţele

Tensiune nominală Un Valori minime ale tensiunii nominale de izolaţie UNma circuitelor care funcţionează în ...

Reţea de alimentare conformEN 50163

Curentcontinuu

(kV)

Curentalternativ

(kV)

Reţea dealimentare de la

baterie

(V)

Material rulant

(kV)

Instalaţii fixe

(kV)

24 şi 36 0,05 0,0548 şi 72 0,1 0,1

110 şi 120 0,15 0,150,6 0,72 0,72

0,75 0,9 0,91,5 1,8 1,83,0 3,6 3,6

15 17,2515 24* 36*

25 27,525 36* 52*

* “Cea mai ridicată tensiune pentru echipament“ valori ale sistemelor trifazate în curent alternativstandardizate conform CEI 60071-1.

Anexa E(normativă)

Condiţii de macroclimat

NOTĂ – La această anexă se face referire în 2.5 şi în tabelul A.3

Amplasament Ventilaţie ExemplePD1 - închis ermetic;

- în interiorul unuiechipament mobil;

- în interior, bine protejate;- săli cu aer condiţionat

- fără ventilaţie;- ventilaţie naturală;- ventilaţie forţată cu aer din

interior

- camera acarului- săli de locuit, birou;- sala de calculatoare a

postului de semnalizare

PD2 - în interior;- săli cu încălzire limitată;- în interiorul unui

echipament mobil

- ventilaţie naturală;- ventilaţie forţată cu aer din

interior

- pupitru de comandă în cabinade conducere şicompartimente de pasageri;

- magazie, scări de acces

PD3 - în interior;- în exterior, protejate

împotriva intemperiilor

- ventilaţie naturală;- ventilaţie forţată cu aer

curat (filtrat) din exterior

- post de transformare;- cabina de conducere;- compartimente de pasageri;- comparimentul maşinilor;- holul gării

PD3A - în interior;- în exterior, protejate

împotriva intemperiilor

- ventilaţie forţată cu aer dinexterior;

- fără filtre

- compartimentul maşinilor;- puţ de cabluri;- catarg de antenă;- substaţii de interior;- izolatoare în zone cu nivel

scăzut de poluare (1)

PD4 - în exterior;- sub podeaua vehiculului;- pe acoperişul vehiculului

- pantograf, braţ de contact;- platformă acoperită;- izolatoare în zone cu nivel

mediu de poluare (1)

PD4A - în exterior, neprotejate - izolatoare în zone cu nivelridicat de poluare(1)

PD4B - în exterior, neprotejate - izolatoare în zone cu nivelfoarte ridicat de poluare(1)

(1) conform CEI 60815

Anexa F(informativă)

Bibliografie

Următoarele documente pot servi ca ghid şi sunt în legătură cu acest standard european; vor avea prioritateviitoarele publicaţii CENELEC care derivă din publicaţiile CEI.

EN 50125 ( serie) Railway applications – Environmental conditions for equipment

EN 501291) Railway applications – Safety related electronic systems for signalling

EN 60071-2 Insulation coordination – Part 2 : Application guide ( CEI 60071-2)

EN 60099-1 Surge arresters – Part 1: Non linear resistor type gapped arresters for a.c. systems(CEI 60099-1)

EN 60099-4 Surge arresters – Part 4: Metal-oxide surge arresters without gaps for a.c. systems (CEI 60099-4)

EN 60168 Tests on indoor and outdoor post insulators of ceramic material or glass for systemswith nominal valtage greater than 1 kV (CEI 60168)

EN 60383-1 Insulators for overhead lines with a nominal voltage above 1 kV Part 1: Ceramic or glass insulator units for a.c. systems - Definitions, test methods and acceptance criteria (CEI 60383-1)

EN 60383-2 Insulators for overhead lines with a nominal voltage above 1 kV Part 2 Insulator strings and insulator sets for a.c. systems- Definitions, test methods and acceptancecriteria (CEI 60383-2)

EN 60660 Insulators – Tests on indoor post insulators of organic material for systems with nominal voltages greater than 1 kV up to but not including 300 kV (CEI 60660)

HD 384 (serie) Electrical installations of buildings ( CEI 60364, modificat)

HD 625.3 Insulation coordination for equipment within low voltage systems Part 3: Use of coating to achieveinsulation coordination of printed board assemblies (CEI 60664-3)

HD 637 S1 Power installations exceeding 1 kV a.c.

CEI 60077-1 Railway applications – Electric equipment for rolling stock Part 1: General service conditions and general rules

CEI 60099-3 Surge arresters – Part 3: Artificial pollution testing of surge arresters (Raport Tehnic)

CEI 60815 Guide for the selection of insulators in respect of polluted conditions (Raport Tehnic)

CEI 61109 Composite insulators for a.c. overhead lines with nominal voltage greater than1000 V – definitions, test methods and acceptance criteria

___________

1) În pregătire

Anexa G(informativă)

Ghid de aplicare

( în studiu)

Standardul european EN 50124-1: 2001a fost acceptat ca standard român de către comitetul tehnicCT 4 – Tracţiune elec tricăMembrii Comitetului De Lectură care au verificat versiunea română a acestui standardului europeanEN 50124-1: 2001:

dl Valentin Bercă Preşedinte al comitetului tehnic CT 4 –Tracţiune elec trică

dl Dorel Drăgoi ELECTROPUTERE Secretar al comitetului tehnic CT 4 –Tracţiune elec trică

dna Eugenia Aghinii Expert ASRO

Versiunea română a prezentului standard a fost elaborată de către dl. Vasile BARBU de la CNCF ”CFR SA”.

Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare. Utilizatoriistandardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.

Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a tuturormodificărilor.

Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române şi înBuletinul Standardizării.

Modificări după publicare:

Amendamentul Buletinul Standardizării

Nr/an

Punctele modificate

sr en 50124-1 2002

Documents