----

Prin proiectul “Birouri deasistenŃă pentru promovareaResponsabilităŃii Sociale a Între-prinderilor” au fost constituite42 de birouri de asistenŃă RSIlocalizate la sediul fiecăreiCamere de ComerŃ şi IndustrieJudeŃene din România,coordonate de un CentruNaŃional am plasat la sediul

CCIR, cu scopul de a contribui ladezvoltarea unui model de afacerirespon sabil şi competitiv.

Proiectul este coordonat de CCIR, în parteneriat cuEcosistemi SRL, şi se desfăşoară în perioadaoctombrie 2009 – aprilie 2012.

Există cel puŃin o ex -plicaŃie care poate ducela depăşirea deprimăriicauzate de situaŃia eco-nomică. Şi anume, căorice gândire lucidă arfi anticipat cel puŃin oevoluŃie negativă într-unanumit orizont de timp.Deosebirea este că nuanticiparea crizei globalear fi fost posibilă (cele

câteva exemple ilustre tocmai de aceea suntilustre) ci pentru că, în cazul României, evoluŃi-ile nu puteau dura la infinit. Dezechilibrele fun-damentale ale economiei româneşti ar fi dusmai devreme sau mai târziu la p „criză”, sau maicorect spus o ajustare economică serioasă.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„A trece drept un idiot în ochii

unui imbecil este o voluptate

de rafinat gurmand.”

Georges Courtelin

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 337 anul VIII vineri, 17 februarie 2012 1 RON

Orice român cu scaun la capşi păŃit din vremurile când, print-re exploziile şampaniilor, i sepromitea că va trăi bine, se între-abă acum, pentru că troienele îiîngăduie să cugete la gura sobei,de unde va scoate Băsescu şi ailui banii pentru anunŃata mărire asalariilor şi pensiilor? A salariilorşi pensiilor pe care preşedinteleînsuşi decreta în urmă cu vreodouă săptămâni că nu le va mări

decât dacă i se vor arăta sursele de la buget. A salari-ilor şi pensiilor pe care Jeffrey Franks însuşi le promitea,cu jumătate de gură, mărite abia după consolidarea creş-terii economice a României.

Ei bine, ceea ce se ştie sigur este că salariile şi pen-siile vor creşte, cu 2 – 3 procente acolo, sub nivelulinflaŃiei reale, pentru că suntem în an electoral, nu-i aşa?

Bani electronici, bani digitali,carduri...o mulŃime de noi termenicare în urmă cu 10-15 ani eraupanteu cea mai mare parte a popu -laŃiei României cu totul necunos -cuŃi. Dar ce sunt banii electronici,la ce ajuta aceştia?

Banii electronici sau banii digitalise referã la acei bani şi tranzacŃiiefectuate prin mijloace electroniceutilizând Internetul şi care au o va -loare digitalã stocabilã.

Pe parcursul secolului XX, politica economică a fostdiferită, în funcŃie de conjunctură şi de orientarea politicăa fiecărui guvern în parte. În acest sens, perioadele încare politicile monetare, având ca Ńinte controlul şi stabi -litatea preŃurilor, susŃinute cu înverşunare de monetarişti,reprezentaŃi în principal de Şcoala de la Chicago, au alter-nat cu perioade în care guvernele au adoptat politici eco-nomice bazate pe încurajarea ocupării forŃei de muncăprin creşterea cheltuielilor publice, politici care îşi au ori -ginea în gândirea economică a adepŃiilor lui Keynes şi aişcolii de la Cambridge.

Visul unornop]i de iarn@

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

„Mi-e frică de omul căruia nu-i place muzica”

Tudor Vianu

... Mihail Gorbaciov, născut în 1931, nu aavut, la început, o biografie mult diferităfaŃă de cea a altor activişti de partid. Estedrept, pierduse 3 unchi în foametea care acuprins Rusia în anii 1932 – 1933, însăfaptul acesta dramatic relevând o serie deabsurdităŃi ale sistemului, în speŃă în agri-

cultură, nu a fost în măsură să-i tulbure încrederea iniŃială încapacităŃile sistemului sovietic. continuare ^n pag. 2

Dan POPESCU

drd.Ioana MădălinaBUTIUC,ULBS

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Emil DAVID

Dan SUCIU

continuare ^n pag. 7

ARTI{TII CET~[II. GRAFICIENII (II)

continuare ^n pag. 4

Criza global@ ^nvarianta local@

Sfâr}itul unui imperiu... (II)

Octavian Smi gelschi - Răstignirea Studiu

21 febuarie 1916. Debutul bătăliei carnagiu de la Verdun.

Oportunit@]ile }i beneficiileaduse de c@tre birourile de RSIsistemului cameral în România

- SINTEZ~ -

Pia]a monetar@-evolu]ia banilorelectronici }i efectele respective

Keynesismul }i monetarismulîn teoria economic@ (I)

URSS, 1981 – 1991

Mihail Gorbaciov

Vedere din Moscova

continuare ^n pag. 7

continuare ^n pag. 6

prof. dr. EugenIORD~NESCU

asistent univ. drd.Alin OPREANA,ULBS

IMPERII2 VINERI 17 FEBRUARIE 2012

urmare din pagina 1Diplomat în drept al UniversităŃii

moscovite, va urma o carieră deactivist de partid şi, relativ devremedin perspectiva gerontocraŃiei sovieti -ce, urcând accelerat treptele ierarhiei,va fi numit secretar al ComitetuluiCentral al PCUS, responsabil cu agri-cultura, la numai 47 de ani, în 1978.Se va vădi pus, astfel, direct în con-tact cu probleme grave provocate, întimp, de iniŃial naŃionalizarea şi apoicolectivizarea pământului, neajunsuricumulate continuu. Se va vădi astfelîn confruntare cu o serie de proble -me generate de dezechilibrele indus-triale şi în dezvoltare în general. Darşi în consum. Şi-a pus dar întreba -rea: „suntem o uriaşă forŃă militară,avem un potenŃial economic, tehnicşi de resurse imens, oameni deose-biŃi, investim mereu mult mai multdecât americanii şi totuşi rezultatelenoastre nu sunt pe măsura celor alelor. De ce?” „Este sigur că sistemulpoartă vina”. Cu o astfel de întrebarestăruindu-i în minte şi cu răspunsulconfigurat ca atare, Gorbaciov va fiales în 1985, la vârsta de 54 de ani,în cea mai înaltă funcŃie de partid,secretar general al PCUS. Profesorulitalian Andreea Graziosi, cercetătoratent al fenomenelor sovietice şi ru -seşti, subliniază că „acea candidaturăa sa a fost susŃinută atât de refor -mişti, dar şi de o serie de membriai «gărzii brejneviene»”, de fapt ceicare simŃeau că de o schimbare de -pinde însăşi cariera lor, viitorul lor.Candidatura lui Gorbaciov a fost sus -Ńinută şi de majoritatea conducăto-rilor de partid locali, respectiv cei cese loveau făŃiş de neajunsurile siste -mului sovietic, simŃeau mai bine decâtalŃii ce se poate şi ce nu se poate.

În discursul său de recepŃie a în -altei funcŃii politice, Gorbaciov vaaduce un omagiu trecutului, relevândproblemele dificile cu care URSS-uls-a confruntat, în plan intern dar şiextern, dar va aminti nu de un „so -

cialism dezvoltat”, ci de un „socia -lism care trebuie dezvoltat”. Nu estedoar o deosebire de nuanŃă, ci defond, o deosebire foarte însemnată,un solid punct de plecare spre ceeace apoi Mihail Gorbaciov va încercasă facă. Evident, probabil, avea opercepŃie relativ eronată cu privire lateroarea stalinistă, la reprimarea se -veră a celor ce vroiau mai multă li -bertate, pentru individ şi pentru fir -me. Dar înŃelegea cât costă violenŃelevădite astfel, costul imens şi perdantpentru URSS al războiului rece, al curseiînarmărilor, al altor războaie. În cet-în-cet se va limpezi în toate aceste sen-suri. Se pare totuşi că i-a scăpat dinocularul său de mare diriguitor cu oanvergură din ce în ce mai multeuropeană şi chiar mondială, o ches -tiune, chestiunea naŃională. Treabă vi-tală. Vedea imperiul, dar nu vedea do-rinŃa celor strânşi de chingile impe-riale de a ieşi de sub obrocul URSS-ului şi a avea astfel o altă evoluŃie.În momentul în care această ches -tiune a „explodat”, Mihail Gorbaciov,evident structurat în gândirea şi acŃiu -nile sale pe parametrii URSS-ului şinu neapărat ai Rusiei, şi-a pierdut jil -Ńul, imperiul URSS s-a destrămat, iaramicii săi externi „au lăsat-o mai moale”cu admiraŃia, în fotoliul de orchestrăal atenŃiei venind crescendo noiiconducători ai republicilor cu inde-pendenŃa de jure şi de facto dobân-dită. Cu precădere Boris ElŃîn, pen-tru Rusia. Mai trebuie spus un fapt:nu puŃini analişti apreciază că un rolimportant în stimularea „deschideri -lor gorbacioviste” le-a avut soŃia sa,Raisa Gorbaciova, o distinsă profe-soară de filozofie, socialistă, desigur,dar elegantă, rafinată, cu o vastă cul -tură, aptă să impresioneze în bine so-Ńiile liderilor politici din vestul euro-pean şi SUA cu care Gorbaciov s-aîntâlnit, trezind chiar admiraŃie, invi-die pozitivă. FaŃă de gleznele şi pi -cioarelor butucănoase ale soŃiilor depână atunci ale şefilor Krem linului,faŃă de cultura lor precară, şi maisunt şi alte elemente, era, totuşi,

foarte mult... Dar să revenim.Deci, dezvoltarea privită ca proces,

ca di namică, mai puŃin până atunci rea-li zată. Era şi este mult până departe.Îşi face loc şi mai insistent decât învremea lui Andropov – Cernenko aproapenu a contat -, cuvântul cheie „stag -nare”, moştenire faptică de la Brejnev,de la ceilalŃi. Ea trebuia înlăturată, iarfunc Ńionarea sistemului se va îmbunătăŃiastfel. Se vădeşte esenŃial şi terme -nul „accelerare” („uscorenie”), presu -punând reforme în economie care săfuncŃioneze ca factori calitativi. Lângăaccelerare va fi pus în rol imediat,din 1986, „perestroika” („reconstruc -Ńie”), un termen mult mai vast decât„accelerare”. Era vorba nu doar decuvinte, ci de măsuri, de acŃiuni im -portante, de restructurări, în cadrul

însă al sistemului.Bunăoară, nemijlocit în economie

s-a avut în vedere un experimentcare consta, într-o primă etapă, înselectarea unor unităŃi fundamentaledin subordinea unor ministere repu -blicane şi locale cărora li s-a operato selecŃie printre indicatorii plani -ficaŃi. Prin planul centrali zat s-auplanificat indicatorii care răspundeaunemijlocit principalelor coman damenteale economiei (producŃia în unităŃinaturale la produse apreciate ca fiindde bază, livrările de mărfuri în sis -temul aprovizionării tehnico-ma terialedar şi către piaŃă, cota produ selor deînaltă calitate, amplificarea producti -vităŃii etc). S-au asigurat, apoi, chiarîn şi din “seră”, toate condiŃiile caaceşti indicatori să poată fi realizaŃi,

ur mând ca, printr-un efect de propa-gare în întreaga economie, situaŃiasă se îmbunătăŃească. Aşa s-a spe -rat, dar, din păcate, deşi s-a obser-vat o anume ameliorare, ea nu a fostde fond, etc. Fireşte că reformele,pentru a reuşi, trebuiau să fie maiprofunde, să aducă „piaŃa” mai înfaŃă, iar întreprinderile să se poatămişca nu doar dezinvolt, ci mult mailiber. Sistemul destul de greoi deevoluŃie a firmelor, unele tendinŃe deplanificare centrală de la nivelul URSS-ului, alte tendinŃe de planificare lo -cală, la nivelul republicilor şi regiu-nilor componente, nu de puŃine oridiscordante, ordinele partidului unicdeseori „pe lângă economie” n-au fostîn măsură, în pofida chiar a unor buneintenŃii, să asigure necesara emanci-pare economică. Şi astfel de fapte auconstituit motive de nemulŃumire înrepublicile unionale, dornice să decidăşi să concentreze ele, şi nu altcineva,dezvol tarea pe propriul teritoriu.

Chiar dacă în economie reformemai ample au fost cu precădere reali -zate după „căderea” lui Gorbaciov –dar cu foarte puŃine rezultate aştep-tate – corupŃia era şi în acest spaŃiu,mai ales în acest spaŃiu, un elementnociv, destabilizator, atât în vremealui Gorbaciov şi, deopotrivă, a lui ElŃîn.Un factor iniŃiat, însă, de Gorbaciova fost în măsură să stimuleze indi-vidul, libertatea. Este vorba de „glas-nost” („transparenŃă”), respectiv ex -punerea liberă, în presă, în discuŃii,în literatura de un fel sau altul aceea ce credea fiecare, eliminareatabuurilor considerate – nu este otautologie – sacrosancte până atun-ci, posibilitatea de a avea o altă res-piraŃie, un alt orizont. Nu doar lanivelul celor din aparat, ci pentru toŃiindivizii. Bunul, venerabilul şi respec -tabilul meu prieten, regretatul DanAmedeu Lăzărescu spunea adeseorică „dacă într-un ocean de întunericprovoci o fantă de libertate, oceanulde întuneric se destramă”. Avea per-fectă dreptate. Aici, dar, a fost, înmare măsură, detonatorul minei pla -sate la edificiul socialismului de tipsovietic. Mihail Gorbaciov a pus mi -na şi tot el i-a aprins fitilul.

continuare în pagina 5

URSS, 1981 – 1991Sfâr}itul unui imperiu... (II)

Dan POPESCU

Arta rusă, un pisc alartei universale.

Compozitorul PiotrIlici Ceaikovski

Scenă din baletul “Lacul lebedelor”la “Balşoi Teatr” din Moscova.

Tbilisi, capitala Gruziei.

3EVOLU[II INVOLU[IIVINERI 17 FEBRUARIE 2012

La fel de sigur însă este că, pen-tru aceasta, nu vor exista nici sursede la buget, nici creşteri economiceconsolidate. Veştile acestea proastevin atât dinăuntrul, cât şi dinafaraŃării.

Pentru a schiŃa cât mai exact cuputinŃă realităŃile din Ńară, vom lucracu materialul clientului, adicăfolosind datele Institutului NaŃionalde Statis tică şi analizele companiilorde eva luare.

Prima veste proastă este că, înluna decembrie a anului trecut, co -menzile noi din industrie, reprezen-tând cererile de mărfuri, au avut va -lori mai mici cu 1,8 la sută decât înaceeaşi lună din 2010 şi cu 9 la sutăfaŃă de noiembrie. SituaŃia este întru-totul similară cu cea din decembrie2008, când România intra în rece-siune. Ce a urmat după declanşarearecesiunii, se ştie: prăbuşirea eco-nomică, şomaj, curbe de sacrificiu,tăierea salariilor şi pensiilor. Vaputea fi acum altfel?

Pe cale de consecinŃă, a douaves te proastă este că, după toateposibilităŃile, România va avea maimulte falimente în 2012. Companiade eva luare Coface România pre-vesteşte acest lucru pornind de la unscena riu real. Spre finalul anului tre-cut comportamentul de plată alfirmelor autohtone s-a înrăutăŃitbrusc prin creşterea numărului inci-dentelor de plată, cât şi a valoriisumelor neîncasate. Concret, valoa -rea acestor incidente este în prezentde câteva ori mai mare decât lamijlocul anului 2010, termenul mediude încasare a crescut de la 85 la120 de zile, iar problemele de lichid-itate au început să apară şi la com-paniile de dimensiuni medii şi maricare nu aveau astfel de dificultăŃi înanii de început ai crizei. SituaŃia esteagravată de im posibilitatea acestorfirme greu încercate de a apela lacreditul bancar pe fondul recapita -lizării băncilor străine prezente pepiaŃa locală. Şi este de înŃeles ati-tudinea restrictivă a filialelor ro -mâneşti ale băncilor străine, atâta

vreme cât acestea sunt dependentede împrumuturile de la băncile –mamă, iar raportul dintre împrumu-turi şi depozite se ridică în medie la120 la sută.

Dacă mai punem cu minus îndreptul economiei româneşti şi lipsade predictibilitate fiscală reclamată încor şi de nenumăraŃi ani de toŃioamenii de afaceri din România,adică de către cei care, în calitate demari contribuabili la bugetul de statplătesc zilnic peste 48 de milioanede euro impozite, taxe şi avizări,avem, iată, tabloul unui an econom-ic 2012 mai greu decât 2011, cureduceri ale comenzilor şi cererilor laexport şi intern, cu deteriorareaaccesului la finanŃare, cu un nivel deinvestiŃii precar. Avem, adică, peansamblu, un comportament al fir -melor şi un mediu de afaceri tipic

etapei premergătoare stării de fali-ment.

BineînŃeles că toate aceste slăbi-ciuni interne nu avem cum să leaşezăm în contextul european sum-bru al recesiunii din zona euro. „Înciuda paşilor care au fost făcuŃi,posibilitatea escaladării crizei înEuropa la cote şi mai ridicate nupoate fi exclusă” – declara recenteconomistul şef al Băncii Mondiale.

Într-adevăr, prognozele de creş -tere economică în 2012 pe zonaeuro scad de la o etapă la alta: dela o creştere pozitivă de 1,8 la sutăla mijlocul anului trecut, la o con-tracŃie economică de 0,3 la sută înprezent, aceasta însemnând, mai peînŃelesul tuturor, recesiune la nivelulîntregii zone şi amplificarea şomaju-lui. Iar România este legată ombili-cal de economiile europene, astfel că

o recesiune în Germania, FranŃa sauItalia – principalele Ńări unde ex -portăm produsele noastre – conducecu certitudine la un puseu grav decriză.

Proiectul european trece, într-ade-văr, prin grele încercări. O recu -noaşte, la investirea sa în frunteaLegislativului european, proaspătulpreşedinte Martin Schulz: „Europapostbelică e fondată pe recu -noaşterea cu mintea limpede a fap-tului că interesele noastre nu maipot fi se parate de cele ale vecinilornoştri; pe înŃelegerea că UE nu e un˂˂joc cu sumă zero˃˃, în care cinevatrebuie să piardă ca să câştigecelălalt. Adevărul e exact invers: oripierdem cu toŃii, ori învingem cutoŃii”. Poate fi întrucâtva reconfortantsă vezi în această atitudine de soli-daritate continentală cheia supra -

vieŃuirii din viitor.Problema este că dacă vom

ajunge în situaŃia nedorită de a„pierde cu toŃii”, unii vor pierde maimult decât alŃii. Şi România noastrăveşnic vulnerabilă va fi printre aceş-tia din urmă.

Revenind însă la poveştile noastrede la gura sobei din această cum -plită iarnă a unui fierbinte an elec-toral, să nu uităm de întrebarea ceamai importantă: într-o Europă carese înconvoaie sub povara crizei, deunde optimismul nostru deşănŃat dea promite creşteri de pensii şisalarii? De unde puterea diabolică dea oferi un dar otrăvit pe care-l pro -miŃi tu azi pentru a-l plăti alŃii mâine?

Cu siguranŃă, din credinŃa neclin-tită că te afli mereu şi mereu, lafiecare ciclu electoral, în faŃa unormase de proşti şi naivi.

Vedere din Bucureşti

Emil DAVID

Visul unor nop]i de iarn@

Ministerul FinanŃelor, Bucureşti

SINTEZE VINERI 17 FEBRUARIE 20124

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1Proiectul poate fi împărŃit în 4

etape principale şi consecutive, ilus-trate în schema 1.

Printre rezultatele obŃinute pânăîn prezent menŃionăm:• 632 firme care au răspuns la unchestionar de evaluare RSI (cea maiimportantă analiză cantitativă privindRSI în România)• 57 de angajaŃi ai CCIR şi CCIJ for-maŃi pentru a gestiona birourile deasistenŃă RSI;• 672 de ore de formare în dome-niul RSI în 8 oraşe din Ńară;• 341 de participanŃi (firme, ONG-uri, autorităŃi publice, media…) laconferinŃele de prezentare a servici-ilor birourilor RSI.Pentru a putea evalua beneficiile pe

care birourile RSI ar putea să leaducă camerelor de comerŃ din Ro -mânia, am aplicat metodologia uti-lizată la realizarea analizelor SWOT,care urmăreşte schema alăturată.Obiectivul urmărit este în cazul

nostru: îndeplinirea obiectivului so -cial de promovare a RSI în mediulde afaceri din România, birourile RSIurmând să depună eforturi pe ter-men lung astfel încât să genereze ovaloare adăugată pentru camerele decomerŃ în care funcŃionează.În analiza noastră, limita dintre

intern şi extern coincide cu limitadintre ceea ce este intern sistemuluicameral în România şi ceea ce esteîn afara acestuia.Sinteza analizei SWOT se regăseşte

în tabelul 1.Este clar că gradul în care birourile

RSI pot aduce valoare adăugată Ca -merelor de ComerŃ din Româniadepinde de cât de bine punctele tarişi oportunităŃile sunt dezvoltate, în

dezavantajul punctelor slabe şiamenintarilor.Dacă pentru punctele tari nu pot fi

facute multe aprecieri, cu exceptiabeneficiilor de conservare şi decreştere a capitalului pe care le re -prezintă pentru Camere, un raŃiona-ment diferit se poate face pentruoportunitati. Pentru a fi luate în con-siderare, Camerele trebuie să inter -vină, după cum urmează:• Creşterea familiarizării acestora cuposibilităŃile normative şi de finan -Ńare, ce au fost deschise pentru dez-voltarea durabilă la nivel european şinaŃional• Creşterea conştientizării firmelor înlegatură cu oportunităŃile şi ajutorulpe care le pot primi.Dacă punctele tari sunt relevante,

punctele slabe tind să oprească dez-voltarea birourilor şi să reducă toatepotenŃialele beneficii şi de aceea esteesenŃial ca acestea să fie abordateeficient în timp, astfel: • Managementul Camerelor trebuiesă se familiarizeze cu beneficiile pecare birourile le pot aduce fiecăreiCamere. Pentru a realiza din acestobiectiv o activitate specifică a fostprevăzută prelungirea proiectului, înscopul de a permite celor mai activiformatori ai CCI să informe manage-mentul Camerelor interesate de dez-voltarea activităŃii birourilor RSI. • Indrumarea ofiŃerilor birourilor RSIpoate fi sprijinită prin noi proiecte Activitatile de comunicare trebuie rea -lizate la nivel naŃional, de asemeneadincolo de durata perioadei de fi -nanŃare. Similar, ameninŃările pot fi remedi-

ate cu activităŃi specifice:• Toate canalele trebuie activate (me-dia, alte afaceri intermediare, par -teneriate strategice) pentru a ajungela IMM-uri şi a transmite mesajul căRSI-ul le poate ajuta să se dezvolte. • Promovarea RSI se poate concen-

tra pe timp de criza pe aspectelecare taie costuri si atrag resursele(ex. economisirea energiei si accesulla piata de achizitii verzi) • Parteneriatele stategice pot includeONG-uri şi asociaŃii care pot ajuta latransmiterea mesajului că de RSI potbeneficia consumatorii şi alŃi par teneri.

• OfiŃerii RSI ce activează înbirourile de asistenŃă trebuie să seformeze permanent pentru a putea ficompetitivi cu alŃi consultanŃi, fiindconştienŃi de avantajul că ei cunoscfirmele locale şi mediul de afacerilocal mai bine decât orice alt con-sultant.

• Un anumit efort ar trebui să fiedepus pentru creşterea gradului deconştientizare privind achiziŃiile verzi(GPP) cu scopul de a dezvolta încontinuare piaŃa naŃională pentrupro dusele sustenabile, independentde criză.Proiect cofinanŃat din Fondul Social

Oportunit@]ile }i beneficiile aduse de c@trebirourile de RSI sistemului cameral în România

- SINTEZ~ - prof. dr. Eugen IORD~NESCU

Tabel nr. 1

Schema nr. 1

urmare din pagina 2Unul dintre analiştii săi, economistulAn ders Aslund, oferea în acest senso afirmaŃie în aparenŃă parado xală:„Dacă (M.G.-n.n.) nu ar fi cre zut înposibilitatea de a reforma so cialismul,nu ar fi fost în măsură să-l distrugă...Gorbaciov a ajuns să distrugă socia -lismul (de tip sovietic, n.n.) doar pen-tru că el nu a vrut deloc să ajungăla un astfel de rezultat”. Mi se parefoarte inteligentă remarca. Au rămas,însă, „à la une” socialismul şi chiarcomunismul de tip vestic, vest-euro-pean, cu alte tradiŃii, cu alte laturi,structuri, coordonate, cu alte rezul-tate, uneori remarcabile...

Dar să revenim. Din nou câtevadetalii care pot completa cât de câtun astfel de tablou sovietic evidentincomplet, considerabil incomplet. Măaflam la Riga, în octombrie 1989, iarpe strada principală pe care treceamse vindeau postere în care se solici-ta libertatea Ńării, desprinderea deURSS. Am întrebat cât costă: „pen-tru tovarăşi, imens, pentru domni cumult mai puŃin” a fost răspunsul...Iar altă dată, la Alma-Ata, discutândla instituŃia planificării, am întrebatcare este ponderea localnicilor – uşorde recunoscut datorită trăsăturilor lorspecifice – în structurile de condu -cere de la nivelul republicii Kazastan.Interlocutorul, un şef de obârşie ru -să, mi-a spus „vă răspund imediat”.A chemat secretara, i-a cerut cifra, se -cretara a plecat şi nu am mai văzut-o niciodată de atunci. La insistenŃelemele de a afla totuşi cifra, insistenŃechiar dincolo de limita politeŃei deoaspete, specialistul rus din Kazastana ocolit tot timpul problema, pânăm-am lăsat păgubaş. Nu cred, dealt-fel, că avea ce răspuns să-mi dea,desigur, un răspuns care să reflecteanumite laturi ale politicii reale în

domeniu naŃionalităŃilor. La Moscova,în 1987, am avut posibilitatea să vădfilmul „Pokaianie” („CăinŃa”), al unui ma-re regizor gruzin, Tenghiz Abuladze,şi cu o interpretare excepŃională a unoractori printre care Aftandil Mahara -

dze. Era un film despre celebrulcălău şi politic şi ca atare, Beria,multă vreme şeful NKVD-ului şi mânadreaptă a lui Stalin. Gruzin şi Beriaprecum Iosif Djugaşvili. De o factură,însă, mai grasă. Un film ne dorit în Ro -mânia, dar care s-a bucurat aproapede unanime aprecieri în URSS, în acelURSS care vroia să-şi afle o nouăcale, fără călăi şi dictatori feroce. Dealtfel, câteva săptămâni după reîntoar -

cerea în Ńară, am consacrat în pres-tigioasa revistă de literatură şi cul-tură „Argeş”, (nr. 2 şi 3/ 1988), 2pagini mari de revistă cronicii filmu-lui şi semnificaŃiilor sale. Au „trecut”,spre o oare care mirare a mea, fără

vreo pro blemă. Imediat după revo -luŃia din 1989, şi mai apoi, în revistede cultură de la noi au apărut zecişi zeci de cronici la acest film, laacest film despre un călău pe carenici pământul nu la mai vrut...

** *

După cum scriam, în seara zileide Crăciun a anului 1991, Mihail

Gorbaciov va demisiona din funcŃiasa oficială de preşedinte al URSS.Era, de fapt, o simplă formalitate –Partidul Comunist al Uniunii So -vietice al cărui secretar general fus-ese ales în 1985, nu mai exista de

mai multă vreme, dizolvat în 5 sep -tembrie 1991. Iar URSS-ul fu sese şiel dezmembrat, nu puŃine din fostelerepublici unionale alegându-şi un drumpropriu. Într-un fel sau altul, vechilestructuri, parŃial sau nu, se men -Ńineau însă, dar aceasta era şi esteo altă problemă. Imperiul so vieticconsiderat anacronic şi ale căruiambiŃii belicoase costaseră atât demult vestul, era deja „gata”. Iar Gor -

baciov, căruia, şi pe drept şi penedrept, i se punea în spate o ast-fel de performanŃă la care Hitler nuputuse ajunge şi datorită unor politi-ci criminale de ocupaŃie (să ne amin-tim că, de exemplu, în Ucraina şiBielorusia, armatele germane victo-rioase fuseseră primite cu flori de că-tre localnici), se va consacra, print-re altele, conferinŃelor, excelent plă -tite, în mari centre politice şi univer-sitare ale lumii. Prin 2007 ne-am„în crucişat” la Universitatea Rennes1, din FranŃa. Un anunŃ pe holurileuniversităŃii menŃiona că, într-o zianu me, Gorbaciov va Ńine aici oconfe rinŃă. Nu îmi aduc aminte titlul.Dar cum ziua stabilită era tocmaicea consecutivă încheierii cursurilorme le la Rennes în acel an şi avânddeja în buzunar biletele de reîn-toarcere în Ńară, spre marele meuregret nu am putut participa la oasemenea reuniune deşi o vroiamdin toată inima...

... După decembrie 1991, şi înRusia cu noul său preşedinte, maide mult primar al Moscovei, veselul,dansatorul şi, după cum s-a văzut şiafirmat în mai multe rânduri, „bău-torul fruntaş” Boris ElŃîn, dar şi înmulte alte foste republici, se vainstaura tranziŃia într-un relativ haosşi o absolută corupŃie. După „reŃete”originale, cunoscute însă şi la noi,trăgându-se cu furtunul masiv dinavuŃia publică, vor apărea, aproapepeste noapte, miliardari şi miliardari,deloc „de carton”, de multe ori unulmai extravagant decât altul. Se„asana”, pe invers, astfel, şi în modobiectiv, terenul pentru preluareaputerii în Rusia de către actualulconducător Vladimir Putin. Putin care,orice s-ar spune, a încercat şi în -cearcă să redea Rusiei mult din mă -reŃia şi forŃa ei din urmă, „ordonând”lu crurile în felul său. Şi nu s-arputea spune că nu reuşeşte...

VINERI 17 FEBRUARIE 2012 5

c my bc my b

c my b

IMPERII

c my b

URSS, 1981 – 1991Sfâr}itul unui imperiu... (II)

Dan POPESCU

Moscova, august 1991. ElŃîn pe tanc în apărarea lui Gorbaciov...

Sibiul, metropolă turistică

Palatul muzeu Brukenthal Păltinişul iarna

TEORII {I POLITICI ECONOMICE VINERI 17 FEBRUARIE 20126

urmare din pagina 1EvoluŃia teoriei cantitative a bani -

lor, a condus la luarea în considera -re a rolului economiilor şi investiŃi-ilor în determinarea venitului naŃional.Această idee şi-a făcut apariŃia la înrândul unor economişti din anii 1920.Dennis Robertson în Politica bancarăşi nivelul preŃurilor (1926) şi Tratatuldespre bani al lui Keynes (1930) şi-au îndreptat atenŃia asupra determi -nării preŃurilor, nu asupra venituluinaŃional, iar cheia preŃurilor este ratadobânzii care echilibrează economiileşi investiŃiile. Ruptura din gândirealui Keynes în „Tratat asupra banilor”şi în „Teoria generală a folosirii mâi -nii de lucru, dobânzii şi a banilor”(1936) este dată „de întoarcerea prinintermediul preŃurilor la producŃiareală ca variabilă centrală ce trebuieexplicată şi de ideea că variaŃiile pro-ducŃiei sau venitului, mai mult decâtvariaŃiile ratei dobânzii, acŃionează însensul egalizării economiilor cuinvestiŃiile” (Marinescu, 2003).

A apărut astfel o idee nouă, aceeacă investiŃiile, şi nu economiile, de -termină modificările venitului. Keynesa susŃinut existenŃa autonomă a in -vestiŃiilor şi a arătat cum pot fi ge -nerate economii pe calea multiplica-torului pentru a satisface acest fel deinvestiŃie.

Aceste inovaŃii teoretice n-ar fi adău -gat prea multe la revoluŃia keyne-sistă, fără ideea că nivelul de echili-bru al venitului, care egalează econo -miile cu investiŃiile, nu este neapăratnivelul venitului care asigură ocu-parea deplină a locurilor de muncă.Ideea că procesul concurenŃial diri-jează economia, până în stadiul an -gajării depline a fost mai mult men -Ńionată decât explicată. Ceea ce estecu adevărat nou la Keynes este cri -tica capacităŃii recuperabile a meca -nismului pieŃei. Fiecare element alraŃionalismului său, şi chiar conŃinu-tul logic al întregii scheme keyne-

siste, pot fi criticate separat; con-form lui Keynes nu se poate conti -nua încrede în tendinŃa automată aeconomiei libere de piaŃă de a gene -ra angajarea totală a forŃei de mun -că. Şcoala keynesistă pare să fi mar-cat sfârşitul „doctrinei laissez-faire-ului” şi a reprezentat o schimbaremajoră în gândirea economică: otransformare instantanee şi rapidă atuturor ideilor, inclusiv a „viziunii”metafizice a procesului economic dela care încep toate teoriile. Ea a pro -vocat schimbarea în gândirea politiciieconomice, nu datorită ideii că gu -vernele pot interveni asupra depre-siunii şi şomajului prin intermediulcheltuielilor discrete şi impozitului, cipentru că se bazează practic pe ast-fel de recomandări. Nu se poate spu-ne că toate trăsăturile acestei teoriiau fost unanim consfinŃite. Prima edi -Ńie a „Teoriei generale a folosirii mâi -nii de lucru, dobânzii şi banilor” afost epuizată înainte ca argumentelede detaliu ale mesajului lui Keynessă apară. ConŃinutul „Teoriei genera -le” exprimă întreg arsenalul de mij -loace folosite de Keynes pentru o în -Ńelegere a teoriei economice propusăde acesta.

Punând în centrul teoriei sale ocu-parea forŃei de muncă şi din per-spectivă macroeconomică, Keynes aelaborat conceptele adecvate – res -pectiv indicatorii – necesari elaborăriiteoriei sale generale, construirii con -diŃiilor de echilibru în care economiasă poată funcŃiona. Keynes s-a refe -rit şi a definit o serie de indicatoricum sunt costul factorial, costul deîntrebuinŃare, venitul global, oferta glo-bală, cererea globală, preŃul globalde ofertă, cererea efectivă, funcŃia ce-rerii globale, funcŃia ofertei globale,legile cu propensiune spre consum,economii, etc. (Popescu, 1999)

Teoriile dobânzii îşi îndreaptă aten-Ńia asupra forŃelor „reale” ale produc -tivităŃii. AcŃiunea autorităŃilor mone -tare în ultimele decenii şi absenŃa şo-majului au diminuat considerabil im -pactul forŃelor reale prezentat de teo-ria neoclasică. Drept rezultat, eco -

nomiştii au abandonat pista teoriilorreale ale dobânzii. Teoria dobânziieste fie o teorie a preferinŃelor pen-tru lichiditate, în care rata băneascăa dobânzii depinde de cererea şioferta stocului de bani şi acŃiuni, fieo teorie a fondurilor împrumutabile,în care rata bănească a dobânzii de -pinde de cererea şi oferta fondurilortotale împrumutate. S-a sugerat une-ori conflictul dintre teoriile reale şimonetare ale dobânzii. În concor-danŃă cu teoriile reale, dobânda esteprodusul capitalului şi un rezultat alabstinenŃei de la consumul prezent.

Conform teoriilor monetariste, do -bânda este preŃul banilor şi rezulta -tul parŃial al lichidităŃii. Acestea suntexplicaŃiile asupra cărora se îndreap-tă conflictul în general.

Keynes însuşi a fost încurajat îninterpretarea sa, când a constatat cădobânda nu este un rezultat al aş -teptării, ci un rezultat al netezauri -zării banilor.

Considerând echilibrul general, seobservă că dobânda acŃionează si -multan, asupra „celor trei margini” aledeciziilor: de consum, de investire şide portofoliu. Cu alte cuvinte, reflec-tă produsul pur al capitalului şi com-pensează sacrificiul lichidităŃii.

Luând în considerare influenŃa enor-mă a autorităŃilor monetare asupraratei dobânzii în zilele noastre, neîntrebăm câtă importanŃă trebuie săacordăm teoriilor reale ale dobânzii.Patinkin oferă un tip de răspuns laaceastă problemă. O teorie reală de -termină rata dobânzii pe piaŃa măr-furilor, în timp ce o teorie monetarăo determină fie pe piaŃa acŃiunilor,fie pe piaŃa banilor.

Se poate spune că este un fe -nomen real, dacă se comportă ca unpreŃ relativ şi este un fenomen mo -netar, dacă se comportă ca un preŃabsolut. Modificările cantităŃii de banişi preferinŃele lichidităŃii lasă preŃu -rile relative invariabile şi rata do -bânzii invariabilă.

Pe de altă parte, modificările teh -nice care afectează producŃia capi-talului şi modificările preferinŃei detimp care afectează deciziile de eco -nomisire alterează preŃurile relative,precum şi rata dobânzii.

ForŃele care afectează preŃurile ab -solute în timp au efect redus asupraratei dobânzii pe durata lungă detimp. Putem conchide că rata dobân -zii, pe termen lung, este în esenŃă oproblemă a factorilor reali.

Rata dobânzii în sistemul lui Key -nes nu este determinată de canti-tatea de bani şi stadiul lichidităŃii, cide forŃele „reale” exprimate în rapor-tul investiŃii - cerere şi funcŃie deconsum. Pe scurt, economiştii clasi-ci au neglijat influenŃa forŃelor mone -tare asupra ratei dobânzii, dar pro-gresul analitic real s-a realizat cândei au respins ipoteza că explicaŃiile asu-pra ratei dobânzii se pun în evidenŃăsingure sub forma cantităŃii de bani.

Hicks este considerat adevăratulfondator al ideii conform căreia cere -rea de bani este pur şi simplu unaspect al problemei de alegere aportofoliului optim de active, demon-

strând că banii deŃinuŃi parŃial subforma de depozit de valoare trebuieconsideraŃi un fel de activ de capi-tal. Deci, ecuaŃia cererii de bani tre-buie să includă întreaga avuŃie şi ra -tele aşteptate ale venitului asupra ac -tivelor nemonetare ca variabile expli -cative. Pentru că indivizii pot optapentru păstrarea portofoliilor averiisub formă de cash, variabila avuŃieireprezintă restricŃia bugetului deŃine -rilor de bani. Indivizii îşi optimizeazăbalanŃele lor de portofoliu prin com-pararea veniturilor.

Hicks tratează cererea de bani cape o problemă a echilibrului banilorde hârtie între activele analizate înteoria cererii ordinare într-o lucrareintitulată O sugestie pentru simplifi-carea teoriei banilor publicată cu un anînaintea apariŃiei „Teoriei generale”.

În acest context, lucrarea lui Key -nes poate fi construită parŃial pe orespingere a tradiŃiei în domeniulcantităŃii despre care a scris Wicksellcare menŃiona că economia opereazăîn condiŃiile ocupării totale a locu -rilor de muncă.

Keynes şi-a îndreptat atenŃia asupraideilor teoriei cantităŃii, considerândpreŃurile fixe iar producŃia flexibilă.

El înlocuieşte „mecanismul direct”al teoriei cantităŃii cu un nou meca -nism de ajustare nemonetară, multi-plicatorul. Principala implicaŃie politi -că a teoriei lui Keynes, superioritateapoliticii fiscale faŃă de cea monetarăîn combaterea depresiunilor econo -mice - contrastează cu rolul manage-mentului monetar din scrierile teo-reticienilor cantităŃii.

Teoria lui Keynes asupra dobânziirectifică totuşi formularea cererii debani în spiritul teoriei tradiŃionale a can-tităŃii separând cererea de bani în douăpărŃi distincte: cererea de tranzacŃiipentru balanŃe cash active şi cerereaspeculativă de balanŃe cash inactive.

Cantitatea totală de bani cerutăvariază invers proporŃional cu ratadobânzii; pentru cererea speculativăde bani este o funcŃie a relaŃiei din-tre rata curentă a dobânzii şi rata „nor -mală” (aşteptată sau menŃinută per-manent) a dobânzii.

Pentru prima oară în istoria gân -dirii economice, rata dobânzii esteapreciată ca un cost al deŃinerilor debani cash.

(va urma)

asistent univ. drd.Alin OPREANA,ULBS

Keynesismul }i monetarismul în teoria economic@ (I)

Vedere din New-York

Vedere din Londra

Milton Friedman

J. M. Keynes

urmare din pagina 1Aşadar, în cadrul comerŃului elec-

tronic nu este necesară deplasarea labancă pentru a plăti ofertanŃii saufurnizorii de bunuri şi servicii, rolulbăncii fiind acela de a transformabanii lichizi în biŃi. Reglementareaofertei de bani intr-o economie estesarcina unei institutii relativ indepen-dente - Banca Centrală - care decideîn privinŃa ofertei de bani. Regle -mentarea ofertei de bani se numeştepolitică monetară.

În literatura de specialitate, inflaŃiase defineşte ca fiind o creştere gene -ralizată a preŃurilor în condiŃiile încare puterea de cumpărare a acto-rilor pe piaŃă scade. Acest lucru seexprimă în termeni monetari prinfaptul că preŃurile bunurilor şi ser-viciilor cresc, cantitatea de bani(fizicişi de cont) creşte, iar puterea de cum-părare a unei unităŃi monetare scade.

În sens restrâns, putem vorbidespre inflaŃie din momentul apariŃieibanilor de hârtie puşi în circulaŃie debăncile centrale de emisiune, ca uninstrument în mâna statului de a fa -ce faŃă cheltuielilor publice mai maridecât veniturile aferente. PrincipalaconsecinŃă a unei asemenea practicia fost mărirea preŃurilor la bunurileşi serviciile din economie, urmată deşomaj, conflicte sociale etc.

În sens larg, până la apariŃia bani -lor, societatea omenească s-a con-fruntat cu o pseudo - inflaŃie prin

troc, deoarece a existat fenomenul“deprecierii” unităŃilor de schimb depe piaŃă, în timp ce după apariŃiabanilor, aceasta a cunoscut o inflaŃieprin bani (monede), datorată scăderiiputerii de cumpărare a deŃinătorilorde monede din metal preŃios prindiferite tehnici.

Banii electronici pot fi împărŃiŃi îndouă categorii: cu identitate şi ano -nimi. Dacă un cumpărător foloseştebanii "cu identitate", atunci banca poatereconstitui traseul tranzacŃiilor şi al ba-nilor transferaŃi. Dacă în schimb sefolosesc banii anonimi, nimeni nu poatereconstitui traseul banilor cheluiŃi.

În comerŃul electronic o tranzacŃiepoate fi înŃeleasă ca reprezentând oserie de acŃiuni desfăşurate de treiparticipanŃi: clientul, comerciantul şibanca. La iniŃierea tranzacŃiei electro -nice, comerciantul şi banca se punde acord cum să fie efectuat trans-ferul banilor, folosindu-se unul saumai multe sisteme electronice de plată.Apoi clientul poate comanda câte cevade pe site-ul Web al comerciantului.După lansarea comenzii se pot deru-la diferite acŃiuni: comerciantul trimi -te clientului o confirmare prin e-mail,clientul îşi transferă către bancă nu -mărul cărŃii sale de credit, banca ve -rifică informaŃia despre cartea de cre-dit şi verifică solvabilitatea cumpără-torului, iar dacă totul este în regulă,valoarea bunurilor cumpărate estetransferată în contul vânzătorului. Arti -colul comandat este livrat către cum -părător şi tranzacŃia este finalizată. În

funcŃie de protocolul încheiat dintrebancă şi furnizor, acesta din urmăpoate avea acces la datele de identi -ficare ale cumpărătorului sau respec-tivele date pot să rămână secrete.

ComerŃul electronic va putea evo -lua dincolo de un anumit nivel doaratunci când consumatorii obişnuiŃivor percepe un mecanisn de plată

electronic la fel de sigur ca cel obiş-nuit. Astfel, cele mai obişnuite me -canisme de plată sunt:

• plată prin Internet - de îndatăce a fost pus în funcŃiune un sistemde vânzări on-line, comerciantul vaputea vinde 24 ore pe zi, 7 zile pesăptămână, peste tot în lume peunde a ajuns Internetul. Mai mult,

cumpărătorii şi clienŃii potenŃiali voravea acces la informaŃii de ultimăoră referitoare la produse, servicii,preŃuri şi disponibilitatea acestora.Dar comerciantul va trebui să seasigure ca sistemul informatic să fiedisponibil non-stop şi în tot acesttimp el va opera gestiunea comen-zilor, facturarea, procesarea plăŃilorşi remiterea banilor;

• cartea de credit - reprezintă ceamai utilizată formă de plată prin In -ternet. Utillizarea acesteia este sim-plă: clienŃii care navighează în cadrulunui site web şi decid să achizi -tioneze un produs sau serviciu tre-buie să introducă informaŃiile desprecartea de credit prin intermediul unuiformular HTML ConŃinutul completat(tipul cardului, numărul acestuia,numele proprietarului şi data expirăriicardului) este trimis site-ului web,unde informaŃia este colectată şitrimisă la bancă.

La sfârşitul anului 2010 în Ro -mânia existau 12,58 milioane de car-duri valide, potrivit datelor BNR. Pro -babil, cel mai important avantaj cuprivire la politica monetară este scă -derea inflaŃiei - banii electronici auun efect non-inflaŃionist.

Problema banilor electronici esteun subiect discutat în permanenŃăatât de către reprezentanŃii Ńării şi aiBăncii NaŃionale cât şi de cei ai Uni -unii Europene astfel încât este inte -resant de urmărit care va fi evoluŃiaacestora în următorii ani atât la nivelnaŃional cât şi la nivel european.

Pia]a monetar@-evolu]ia banilor electronici }i efectele respective

CRIZ~ BANI ELECTRONICIVINERI 17 FEBRUARIE 2012 7

urmare din pagina 1Nu ar fi fost o criză aşa cum o

considerăm astăzi, ci „doar” o scă -dere economică serioasă de 2 maxi -mum 3 trimestre. Dură, dar nu dras-tică. Ar fi dat şi ea cursul valutarpeste cap, poate mai mult decâtacum, când există plasa de protecŃiea banilor FMI. Ar fi forŃat deficitulbugetar şi restructurarea aparatuluipublic dar pentru că situaŃia nu ar fifost de durată, nici reforma nu ar fifost consistentă. După depăşirea mo -mentului acut, deficitele ar fi revenitpentru că fondurile din afara ar firevenit. De fapt, aceasta este ches -tiunea fundamentală. Dacă banii dininvestiŃii străine directe, liniile definanŃare bancară şi remiterile ar firevenit, ajustarea s-ar fi temperat şivechile deprinderi ar fi reapărut, cudeficite cu tot. În fond, totul ar fidepins de apetitul pentru risc al ba -nilor fierbinŃi care au încălzit şi eco -nomia românească. Probabil aceştibani s-ar fi speriat atunci când defi -citul de cont curent, problema anilortrecuŃi, ar fi prins 15, 16, 17 pro-cente. Oprite bursc, ar fi surprinsrapid cursul şi creditul şi am fi avutceea ce părea acum un an - doi celmai prost scenariu posibil: „aterizarebruscă”. Ar fi durut, e clar. Dar totatât de brusc ar fi urmat şi redeco-larea de vreme ce banii fierbinŃi nuar fi aşteptat marea restructurare aeconomiei româneşti. Ar fi intrat dinnou în imobiliare, ar fi aprins piaŃa,ar fi tras de consum pe baza bani -lor de afară, ar fi umflat creditele cutoate opoziŃiile BNR pentru a nuaprinde din nou inflaŃia. Pe scurt,într-o situaŃie de criză locală, struc-tura fundamentală a economiei ro -mâneşti ar fi rămas aceeaşi. Am fitrecut prin crize scurte şi violente,

bule imobiliare şi aventuri pe unmontagne – russe care ar fi semă-nat cu un trenuleŃ al groazei. Singuraparte bună ar fi fost durata scurtă acurselor.

Cu o criză globală în CV-ul decreştere al economiei româneşti, si -tuaŃia poate fi în parte mult maiproastă dar în acelaşi timp apareceea ce s-ar spune că este o şansă.Şansa ar fi ca în lipsa banilor fier -binŃi care au umflat economia să fienevoie de o schimbare în economie:rescturcturare în sectorul public, di -minuarea deficitelor, consolidareaenergetică pentru economisire – suntdoar câŃiva paşi uşor de menŃionat,greu de făcut. Dar fără o perspectivărezonabilă în ceea ce priveşte re -venirea fluxurilor de capital, cădereava fi şi la fel de dură ca şi în vari-anta crizei locale dar mult, mult mailungă. Aceasta este situaŃia pe careo parcurgem şi fatalitatea crizei invo-cată în citatele de mai sus este dinaceastă perspectivă nepotrivită. Cevatot putem face şi anume pregătireapentru ieşirea din criză. Deşi dezba-terile politice sunt mai mult legate decauza intrării în criză, din nou accen-tul trebuie pus diferit. Nu mai con-tează cum am intrat în criză, ci cumvom arăta atunci când vom ieşi.Altfel spus, cât de mult va mai se -măna economia românească de dupăanul 2010 – 2011 cu cea a anului2007. Ce semne avem acum? Se în -tâmplă ceva? Din păcate, prea puŃin.Presiunile bugetare sunt puternice şidin această cauză, de bine de rău,pot apărea schimbări. Dar nu nea -părat de filozofie bugetară. Creştereeconomică nu se va obŃine niciodatăeconomisind, chiar dacă economiilesunt binevenite în acest moment.Problema este că riscăm acelaşimodel de creştere nesustenabilă şifragilă, şi odată ce banii se vor re -

încălzi şi vor începe să circule. Iarriscul ca volumul acestora să fiemult mai mic decât până acum esteşi riscul compromiterii creşterii eco-nomice pe cifre mari, adică pe acelecifre de care România are nevoiepentru a face simŃit procesul şi de a

aduce recuperări de decalaja faŃă derestul Uniunii. A apărut vreo schim-bare structurală? Se cheltuiesc baniipublici altfel? Se mizează pe inovaŃiiîn sectorul privat? Sunt banii euro -peni folosiŃi adecvat cu funcŃiile lor?Fără răspunsuri serioase la aceste

întrebări nu putem decât să sperămcă criza globala va fi scurtă. Nu dealta, dar asta nu înseamnă că vomscăpa apoi şi de propria noastrăcriză, de o criză locală pe care oeconomie care nu se schimbe, tre-buie să o sufere.

Dan SUCIU

drd.Ioana Mădălina BUTIUC,ULBS

Criza global@ ^n varianta local@

Sediul Fondului Monetar InternaŃional

ExistenŃa la Sibiu a Institutului lito-grafic, înfiinŃat de Michael Bielz, repre -zenta o situaŃie favorizată a Sibiului,faŃă de alte centre din Transil vania.De senatorii, gravorii, acuareliş tii, prac-ticând litografia, aveau posibilitateasă-şi imprime desenele şi lucrările degrafică şi să execute di ferite comenzipentru ilustrarea diver selor tipărituri– cărŃi, calenare, alma nahuri etc.

Primul artist român, de formaŃieacademică, intelectual progresist cumultiple preocupări în diverse do -menii ale artelor precum şi în peda-gogie, a fost Ioan Constande. Fiu de

Ńărani din Sebeş, a absolvit Şcoalagermană din Sebeş după care aurmat cursurile Academiilor de artădin Budapesta şi Viena. În 1841 seîntoarce în Ńară, şi ocupă, până lasfârşitul vieŃii, postul de profesor dedesen la Institutul Terezianum. Din documentele vremii rezultă că

artistul a practicat cu acelaşi aplombpictura, sculptura dar şi desenul şigravura. A realizat un mare numărde litografii care reprezintă portreteale unor mari personalităŃi ale isto-riei şi culturii naŃionale precumAvram Iancu, Horia, Cloşca şi Crişan,George BariŃiu, Ion Puşcariu şi alŃii.Receptiv la ideile avansate ale timpu-lui său, Ion Constande este printreprimii intelectuali ai Transilvaniei pre-ocupaŃi de problema şi soarta în -văŃământului artistic din România

În 1846 publică în Gazeta de

Transilvania un apel pentru strânge -rea de fonduri în vederea tipăririiunor manuale de mecanică, arhitec-tură şi geometrie, traduse de el, pen-tru ilustrarea cărora proiectase şi oserie de gravuri. Un fapt meritoriu,demn de menŃionat, a fost iniŃiativade a cuprinde pe lângă capitole le -gate, diferitele stiluri aritecturale con-sacrate şi noŃiuni despre arhitecturapopulară românească. El atrăgea aten-Ńia asupra existenŃei în patrimoniulcultural românesc, a unor piese deartă Ńărănească, de o inestimabilă va -loare, precum crestăturile şi cioplitu -rile în lemn, icoanele pe sticlă şi lemn,textilele de casă, văzând şi sperândîntr-o renaştere a artelor şi meşteşugu -rilor, pornind de la creaŃia populară.

În a doua jumătate a secolului 19şi prima parte a secolului 20, viaŃaartistică sibiană a fost dominată deartistul plastic român Octavian Smi -gelschi. A lăsat posterităŃii o bogatăoperă de o mare diversitate, de ladesen, pastel, acuarelă la pictură înulei şi pictură monumentală.

Grafica sibiană înterbelică, a cunos-cut o dezvoltare oarecum unilaterală,predominând preocupările artiştilor îndomeniul graficii de şevalet. Nu aulipsit însă şi artişti care au cultivatgrafica pură. Au rămas în conştiinŃasibienilor gravurile lui Hans Her mannşi xilogravurile lui Ferdinand Mazanek,inspirate din arhitectura me dievală aSibiului, inegalabilă în ca drele şi sec -Ńiunile ei inedite.

Grafica de şevalet a fost şi estecultivată, pe lângă graficieni, de cătremulŃi pictori sibieni. Începând cu pe -rioada anilor 60, s-au afirmat artişticare concomitent cu investigaŃiile înplanul resurselor fizice şi cele afec-tive ale culorilor, au căutat mijloacede exprimare plastică în planul ex -presivităŃii liniei.

Într-o ordine aleatorie, amintescîn acest context, aportul unor artiştisibieni care au în decursul aniloropere de grafică de şevalet remarca-bile, într-un impresionant evantaistilistic. CalităŃiile picturale ale acua -relelor şi desenelor colorate ale pic-toriŃei Rhea Silvia Radu, fineŃea şisugestivitatea liniilor din desenele înpeniŃă sunt în deplină concordanŃăcu mijloacele de exprimare în pic-tură. Artişti ca Neculai G. Iorga, Ioanşi Rodica Chişu, Vera Marcu, SimionCostea, Florin Fota, Mircea Stănescu,Jakab Piroska, Gheorghe Pârcălăboiu,Ştefan Orth, Eugen Dornescu, FebusViorel Ştefănescu, Vilhelm Dusil, Tra -ian Gligor, Rudi Schmückle, au lăsatpatrimoniului artistic al Sibiului unimens număr de opere de grafică deşevalet, gravură pe lemn, linoleum,metal, acuarele, grafică de carte, afi -şe şi alte lucrări din acest vast do -meniu al artelor vizuale.

Fiecare dintre aceşti artişti, în func-Ńie de disponibilităŃile temperamen-

tale, de talent, de opŃiunile concep-tuale, de unghiul din care abordauimaginea plastică, şi-au conturat sti -luri personale inconfundabile şi s-auafirmat expoziŃional înainte de 1989.După această dată, acestora li s-aualăturat o seamă de graficieni tineri,abolvenŃi ai instituŃiilor de învăŃământsuperior de artă, care au adus unsuflu nou în plastica sibiană.

Amintim aici pe câŃiva dintre ei,care au început să-şi contureze totmai pregnant traseul stilistic: AndreiSzabo, Anca Giura, Marcela Froman,Ovidiu Cărpuşor, Alina Bun gărdean,Elena Vijoli, Delia Haşegan, SorinTara şi alŃii. Ceea ce reprezintă unmare câştig, pentru această ge neraŃiede artişti, este faptul că ma joritateasunt deŃinători ai unor se rioase cu -noştinŃe de meşteşug acumulate prinstudiul academic şi de monstrate înlucrările prezentate ala ultimele sa -loane ale Filialei U.A.P. Si biu. Desprecaracteristicile specifice ale acestoraîn numărul viitor.

ART~ ECONOMIE VINERI 10 FEBRUARIE 20128

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~ARTI{TII CET~[II. GRAFICIENII. (II)

22 februarie 1943. Executarea de către nazişti a rezistenŃilor germani Hans şi Sofia Scholl.

Sorin Tara – A white man’s stupidity

Octavian Smi gelschi - łărancă

Berlinul în 1945