Spiritul revoluionar, spiritul critic i interogaiile fierbini

Vladimir Tismaneanu

Secolul XX a fost unul al fanatismelor ideologice, al utopiilor redemptive i al pasiunilor colectiviste. In anii 30, numii de poetul englez W. H. Auden , spiritul revoluionar, ncarnat in extremele de stnga (bolevism) si de dreapta (fascism) a purtat un rzboi deschis mpotriva spiritului democratic, liberal, burghez, pe scurt critic. Una din crtile la care inem n chip deosebit, autorii acestui articol, este Cum am devenit huligan de Mihail Sebastian (1907-1945). Apariia in 1935 a acelei crti, cu incendiara prefa a profesorului Nae Ionescu, o tentativ de justificare logic a antisemitismului teologic, a devenit ceea ce se cheam . Dar nu prefaa lui Nae Ionescu ne intereseaz acum, nici mistica politic propagat de acesta, o form de romantism politic anti-capitalist. Ceea ce ne propunem aici este s readucem in discutie cteva idei ale lui Sebastian care ni se par de o incontestabil, dogoritoare actualitate acum, cnd noi radicalisme populiste si noi ideologii totalitare amenin, fluturnd drapelul anti-burghez, fundamentele unei ordini ntemeiat pe refuzul nregimentrilor oarbe, deci pe spiritul critic. Pentru cei mai tineri e bine s amintim c eseul-pamflet scris de Sebastian, de fapt , unul dintre primele la nivel european, a fost interzis n anii comunismului. Cenzorii tiau bine de ce. Ideologia rece nu putea admite interogaiile fierbini.

S spunem c este prezent si ntr-un eseu faimos al lui Leszek Kolakowski publicat, n traducere francez, cu prefata lui Jorge Semprun. Pentru Kolakowski, mentalitatea revoluionar este una care opune salvarea imediat, total si absolut, damnaiunii totale, la fel de definitiv si absolut. Deci totul sau nimic. Altfel spus, revoluionarii nu cred in purgatoriu. (v. Leszek Kolakowski, Lesprit rvolutionnaire, Paris, Mdiations/Denoel, 1985, pp, 14-15). Asa gndeau i revoluionarii mistici din Romnia anilor 30, fie ei leniniti sau fasciti, admiratori ai Cominternului sau ai Cpitanului.

Scrie aadar cu acut luciditate Mihail Sebastian in 1935, in plin rzboi civil internaional, spre a relua conceptul politologului exilat german Sigmund Neumann: Comunistii si fascistii isi fac din spiritul de cazarm axa actiunilor lor politice. Mai mult decat att: justificarea lor moral. Omul in unform este tipul de grandoare uman, pe care experienele extremiste de dreapta si de stnga incearca s-l impun timpului nostru. Cmile negre, brune, albastre si verzi simplific violent ideile, atitudinile, si sentimentele reducndu-le la o culoare, la un semn, la un strigt. Altfel spus, spiritul revoluionar, intotdeauna profetic si maniheist, uniformizeaz, masific, sterge diferenele de personalitate, reduce totul la numitorul comun al obedienei cazone. Spiritul revoluionar se pretinde creator, este in fapt nihilist.

Scrie Sebastian mai departe despre modul in care tiraniile totalitare pariaz exact pe dorinta de supunere si pe voluptatea auto-emascularii autonomiei persoanei: Se reteaz astfel dintr-odat toate indoielile posibile, se strivesc nuantele, se teesc sub o formdabil presiune nivelatoare pozitiile personale de gndire. Nu ramn in joc dect doua-trei adevruri absolute si nebuloase, asupra crora nimeni nu are voie s se intrebe, dar pentru care toata lumea trebuie s moara. Da,daalb, negru. Atat. Restul e suprimat, ters din contiinta noastr, sterilizat in sensibilitatea noastr. Cu o cama, cu un imn, cu un salut si cu o insign, ai rezolvat toate problemele, ai gsit toate rspunsurile. Vrei o religie? Iat o carte de membru. Vrei o metafizic? Iat un imn. Vrei o pasiune? Iat un ef. Oamenii tnjesc, in asemenea condiii de debusolare axiologic, spre ceea ce Erich Fromm a numit, tot in anii 30, (). Cauza este teama de libertate, dorina de evadare din libertate (). Aa se nate ispita totalitar despre care a vorbit Jean-Franois Revel in anii 70.

Este vorba, spune Sebastian, de : O sut de mii de tineri care ridic intr-o aren bratul drept in sus, o sut de mii de brate tresrind parc dintr-un singur umr, este o masin care flateaz nu stiu ce instinct de putere, nu stiu ce senzatie biologic. Da, exist ceva ce tine poate de instinctul mortii, pulsiunea thanatic detectat de Freud in aceasta frenezie a supunerii. In 1935, scriitorul romno-evreu Mihail Sebastian anticipeaz demonstratiile unor Elias Canetti, Arthur Koestler, George Orwell, Manes Sperber: Corurile, marul in caden i simbolurile vagi, aceste beii psihologice, sunt materia prim a oricrei dictaturi. C sunt dezonorante sau nu, puin intereseaz. Ele sunt eficace, i asta e de ajuns. Exist un singur duman care le poate sta impotriv: spiritul critic. De aceea, orice dictatur, fascist sau comunist, debuteaz prin suprimarea lui. Noaptea de chef va trece ins, i in zori va veni dezgustul. Nopile de chef tin uneori foarte mult in istorie: ani i decenii, dac nu veacuri. La sfaritul lor, dezgustul ins vine fr gre. Marxismul i fascismul pot cuprinde o sut de adevruri politice i economice decisive, dar amandou pornesc de la o groaznic ignorare a omului. Este i in marxism, i in fascism o lips de via si un abuz de scheme care le face din capul locului artificiale. Acest lucru se va rzbuna astzi sau peste o sut de ani, dar se va rzbuna. Se circul greu astzi prin lumea ideilor, fr uniform. . (subl. noastr)

Spiritul revoluionar se prevaleaz de categorii politice tari, imparte lumea in tabere ireconciliabil opuse, in prieteni si dusmani. In Romnia, cel putin, acestea sunt vorbe fr noim, afirm Sebastian, iar diagnosticul su uimeste prin perenitate: stnga si dreapta romaneasc adpostesc cele mai variate compromisuri, cele mai fanteziste contradictii. Lipsei lor de continut politic li se adaug o grav lips de sinceritate personaa care le goleste de orice continut. E o discrepan strigtoare intre ceea ce spun oamenii si ceea ce fac ei, e un dezacord intre scrisul lor si viaa lor. Democrai cu scandaloase averi, socialisti cu strlucitoare cariera monden, teologi cu chef si temperamente prea plin societatea noastra de asemenea exemplare pentru a ne mai osteni s credem in democraia, in socialismul si in ortodoxia lor. Aceste cuvinte au fost scrise acum 80 de ani, dar avem impresia c ele surprind o realitate care ne este, vai, extrem de familiar

: Cu toii trecem prin schimbri de opinii, lumea nu este static, putem avea iluzii la un moment dat, erori de apreciere, naiviti, opiuni de moment pe care apoi le regretm. S ne amintim de Malraux, de Claude Roy, de Marguerite Duras, de Pierre Daix, chiar de Merleau-Ponty. Sebastian insusi nu a fost ferit de , cum a demonstrat Marta Petreu intr-un remarcabil studiu despre relaia dintre autorul romanului De dou mii de ani si Nae Ionescu. Aici ne referim la Cum am devenit huligan, nu la intregul itinerariu spiritual al celui care avea s scrie unul dintre cele mai impresionante documente (Jurnalul) despre prigoana evreilor in anii rzboiului, o carte menit s dinuie ca prob a supravieuirii spiritului in cele mai negre condiii imaginabile.