Spețe contencios administrativ

Speța nr. 1

Titlu: Stabilire paternitate. Data de la care se datorează pensia de întreținere

Decizie nr. 6 din 06.01.2010, Sectia civila, Tribunalul Dambovita 

Prin sentinta civila nr. 2116/16.06.2009 pronuntata de Judecatoria R. in dosarul nr. 2394/284/2007, s-a admis cererea formulata de reclamanta D.F.D., impotriva paratului I.M.C., Autoritate Tutelara fiind Primaria T.; s-a stabilit ca paratul I.M.C., fiul lui M. si al S., nascut la data de 10.10.1963 in Bucuresti, sector 3, avand CNP …, este tatal minorei D.T., nascuta la data de 10 aprilie 2006; s-a incuviintat, ca pe viitor, minora sa poarte numele tatalui si anume acela de „I.” si in consecinta eliberarea unui nou certificat de nastere, in care la rubrica „Numele si prenumele tatalui minorei” se va trece numele si prenumele paratului, acela de I.M.C.; s-a incredintat minora D.T. spre crestere si educare mamei reclamante D.F.D.; s-a obligat paratul la plata unei pensii de intretinere, in favoarea minorei, in cuantum de 130 lei lunar, incepand cu data de 16 iunie 2009 si pana la majoratul acesteia, a obligat pe acelasi parat la plata sumei de 13.095,57 lei reprezentand cheltuieli de judecata.  Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca reclamanta a demonstrat ca minora D.T., nascuta la 10.04.2006, este fiica paratului, aceasta urmand a fi incredintata mamei care prezinta atasament, afectivitate si preocupare continua si constanta fata de minora, spre deosebire de parat, care a negat paternitatea.  Ca urmare, paratul a fost obligat si la plata unei pensii de intretinere raportat la venitul minim pe economie, incepand cu data pronuntarii hotararii.  Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta solicitand acordarea pensiei de intretinere incepand cu data introducerii actiunii.  In drept s-au invocat dispozitiile art. 63, 86 - 94 Codul familiei.  La data de 30.09.2009, intimatul a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat iar la data de 30.09.2009 a formulat cerere de apel solicitand, totodata, respingerea in termenul de declarare a caii de atac cu motivarea ca hotararea a fost primita de sotia sa, cu care nu este in relatii bune.  Apelanta, la randul sau, a formulat intampinare, solicitand respingerea cererii de repunere in termenul de declarare a caii de atac si respingerea apelului ca tardiv formulat.  Tribunalul, examinand cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, atat prin prisma motivelor de apel invocate, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 295 Cod procedura civila, retine ca, urmare a stabilirii paternitatii minorei D.T., paratul a fost obligat si la plata unei pensii de intretinere incepand cu data pronuntarii hotararii judecatoresti, desi reclamanta a solicitat obligarea la plata pensiei prin actiunea introdusa la data de 23.02.2007.  Potrivit deciziei de indrumare a Plenului fostului Tribunal Suprem nr. 19/23.12.1965, obligatorie, pensia de intretinere pentru copilul din afara casatoriei, in cazul in care a fost ceruta odata cu actiunea in stabilirea paternitatii, se acorda de la data introducerii actiunii.  Prin urmare, in cauza de fata, paratul va fi obligat la plata pensiei de intretinere incepand cu data de 23.02.2007, data introducerii actiunii prin care s-a solicitat acest lucru. Astfel, urmeaza ca in baza art. 286 Cod procedura civila sa fie admis apelul declarat de reclamanta potrivit celor de mai sus.  In baza art. 274 Cod procedura civila intimatul va fi obligat si la plata cheltuielilor de judecata efectuate de apelanta, respectiv onorariu avocat si transport catre Judecatoria R., pentru depunere motive apel si Tribunalul Dambovita, pentru sustinerea apelului.  Onorariul de avocat a fost redus de la 7000 lei la 3000 lei avand in vedere ca in cauza au fost doar patru termene de judecata, nu s-au administrat probe, cauza fiind de complexitate redusa.  De asemenea, cheltuielile de xerox nu au fost acordate in cuantumul solicitat deoarece nu s-au efectuat astfel de copii.  In ceea ce priveste cererea paratului de repunere in termenul de declarare a caii de atac instanta retine ca hotararea judecatoreasca i-a fost comunicata la domiciliu la data de 5.08.2009, semnand de primire sotia

1

sa, I.D., potrivit dispozitiilor art. 92 alin. 3 Cod procedura civila.  Ca atare, procedura de comunicare a fost legal indeplinita iar afirmatiile paratului ca nu este in bune relatii cu sotia sa, de care s-a si despartit in fapt, sunt fara relevanta si nedovedite, in ceea ce priveste existenta unui alt domiciliu.  In consecinta, aceasta cerere va fi respinsa iar apelul va fi respins ca tardiv formulat, peste termenul de 15 zile stabilit de art. 284 Cod procedura civila.  Sursa materialului si autoare a textului: Portalul instantelor de judecata, portal.just.ro.

2

Speța nr. 2

Titlu Divort - pastrare nume dupa divort. Conditii

Decizie nr. 1723 din 14.12.2009, Sectia a III a Civila, Curtea de Apel Bucuresti 

Prin actiunea inregistrata la data de 08.01.2009 sub nr.97/303/2009 pe rolul Judecatoriei sectorului 6 Bucuresti, reclamantul M.B.A. a chemat in judecata pe parata M.C., solicitand instantei pronuntarea unei sentinte prin care sa se dispuna desfacerea casatoriei partilor din culpa comuna si revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei.  Parata a depus la dosar intampinare prin care a invederat ca este de acord cu desfacerea casatoriei, dar solicita instantei incuviintarea de a-si pastra numele dobandit prin casatorie.  In motivarea acestei cereri, parata a sustinut ca este angajata cu contract de munca pe durata nedeterminata si figureaza in fisa specimenelor de semnatura in relatia dintre institutia in care lucreaza si alte institutii ale statului, existand motive temeinice ce justifica pastrarea numelui dobandit prin casatorie, chiar si in situatia in care paratul nu ar fi de acord.  Prin sentinta civila nr.828/03.02.2009, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a admis, in parte, actiunea reclamantului, a dispus desfacerea casatoriei partilor prin acord si pastrarea numelui dobandit de parata prin casatorie.  Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie doar cu privire la solutia prin care s-a incuviintat paratei pastrarea numelui dobandit prin casatorie.  Prin decizia civila nr.830 A din 15.06.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a admis apelul, a schimbat in parte sentinta instantei de fond si a dispus revenirea paratei la numele purtat anterior casatoriei.  Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca nu exista acordul reclamantului pentru pastrarea numelui, iar motivele invocate de parata nu pot fi considerate motive temeinice, in sensul art.40 din Codul Familiei, de vreme ce aceasta a purtat numele dobandit prin casatorie numai doi ani, iar normele interne ale bancii in care lucreaza permit schimbarea numelui si a specimenului de semnatura.  Impotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs parata, criticand-o pentru interpretarea si aplicarea gresita a legii si invocand in drept dispozitiile articolului 304 pct.9 Cod Procedura Civila.  In dezvoltarea acestei critici, recurenta a sustinut ca instanta de apel a interpretat si aplicat gresit dispozitiile articolului 40 din codul familiei, atunci cand a dispus revenirea sa la numele purtat anterior casatoriei, desi, prin concluziile puse in fata instantei de fond, in subsidiar, intimatul reclamant a fost de acord cu pastrarea acestui nume .  Pe de alta parte, sustine in continuare recurenta, inscrisurile administrate in cauza, din care rezulta ca este angajata cu contract de munca pe perioada nedeterminata in functia de economist-inspector de specialitate la Consiliul National al Persoanelor Varstnice si figureaza in fisa specimenelor de semnatura in relatia cu Trezoreria Statului Sector 1 si cu Ministerul Muncii, dovedeau cu prisosinta existenta unor motive temeinice, in sensul celor mentionate in articolul 40 din codul familiei, pentru pastrarea de catre aceasta a numelui dobandit prin casatorie.  Analizand decizia instantei de apel in raport de dispozitiile articolului 40 din codul familiei si de critica dezvoltata de recurenta, Curtea va retine ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente .  Textul de lege mentionat anterior reglementeaza in cazul divortului revenirea sotilor la numele purtat anterior casatoriei, dar si doua situatii de exceptie de la aceasta regula, respectiv cazul in care sotii se invoiesc ca cel ce a dobandit prin casatorie alt nume sa-l pastreze si dupa divort si cazul in care, desi nu exista o astfel de invoiala, instanta constata ca exista motive temeinice pentru pastrarea numelui dobandit prin casatorie.  In speta dedusa judecatii nu se poate retine ca ar fi existat o invoiala a sotilor pentru pastrarea de catre recurenta parata a numelui dobandit prin casatorie, doar pentru simplul fapt ca intimatul reclamant ar fi sustinut la fond, prin concluziile puse in subsidiar, ca lasa la aprecierea instantei solutionarea cererii paratei.  Invoiala sotilor cu privire la pastrarea numelui dobandit prin casatorie trebuie sa fie clara si nu putea rezulta in cauza de fata decat din acordul expres al intimatului reclamant. 

3

Un astfel de acord expres nu numai ca nu exista, dar este si infirmat de concluziile puse de intimatul reclamant in fata instantei de fond, de apelul promovat ulterior impotriva sentintei instantei de fond si din intampinarea depusa in prezentul recurs. 

Cea de a doua exceptie prevazuta de articolul 40 din codul familiei, are in vedere situatia in care se constata de instanta de judecata ca, desi nu exista invoiala sotilor, exista totusi motive temeinice pentru ca sotul respectiv sa pastreze numele dobandit prin casatorie. 

In conditiile in care legiuitorul nu a prevazut in textul normativ care sunt aceste motive temeinice si nici criteriile ce trebuie avute in vedere la stabilirea lor, sarcina identificarii acestora revine instantei de judecata, iar acest lucru nu se poate face decat pornind de la situatia de exceptie prevazuta de text si de la probele administrate de parti. 

Fiind o exceptie de la regula revenirii sotilor la numele purtat anterior desfacerii casatoriei prin divort, aceasta este de strica interpretare si aplicare, iar motivele ce pot justifica aplicarea ei trebuie sa fie temeinice, in sensul ca, daca instanta nu incuviinteaza pastrarea numelui se produce sotului in cauza o vatamare grava. 

Faptul ca recurenta parata este angajata cu contract de munca pe perioada nedeterminata intr-o functie de decizie si figureaza in fisa cu specimene de semnatura nu reprezinta un motiv temeinic, care sa justifice, conform articolului 40 din codul familiei, incuviintarea pastrarii de catre aceasta a numelui dobandit prin casatorie, cum in mod corect a apreciat si instanta de apel. 

Aceasta deoarece legea permite schimbarea specimenului de semnatura, iar o astfel de schimbare nu produce recurentei intimate un prejudiciu moral, singurul in masura sa justifice pastrarea numelui dobandit prin casatorie, fara acordul intimatului parat. 

In consecinta, apreciind ca instanta de apel a interpretat si aplicat corect dispozitiile articolului 40 din codul familiei, Curtea va dispune in baza articolului 312 Cod Procedura Civila, respingerea recursului ca fiind nefondat.

4

Speța nr. 3

Titlu Ocrotirea/protectia copilului minor. Decaderea din drepturile parintesti

Decizia nr. 6520 din 23 noiembrie 2004, Sectia civila si de proprietate intelectuala, Inalta Curte de Casatie si Justitie 

Actiunea prin care Comisia pentru Protectia Drepturilor Copilului solicita, in temeiul art. 15 alin. (4) din O.U.G. nr. 26/1997, decaderea parintelui din drepturile parintesti, este admisibila, avandu-se in vedere si dispozitiile art. 109 din Codul familiei, chiar daca anterior s-a luat masura incredintarii copilului minor, iar nu masura plasamentului copilului in regim de urgenta, conform aceleiasi ordonante. 

La 12 noiembrie 2002, Comisia pentru Protectia Drepturilor Copilului, sector 3, a solicitat sa se dispuna decaderea paratei P.D. din drepturile parintesti privind pe fiica sa minora, nascuta la data de 9 noiembrie 2000, si delegarea acestor drepturi catre Comisie. 

Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila, prin sentinta nr.328 din 26 martie 2003, a respins ca neintemeiata actiunea. Instanta a apreciat, avand in vedere temeiul de drept al actiunii, respectiv dispozitiile art.15 din O.U.G. nr.26/1997, coroborate cu cele prevazute de art.109 Codul familiei,ca, pentru a dispune o asemenea masura, care are caracterul unei sanctiuni civile, era necesar ca reclamanta sa fi dovedit ca parata, mama minorei, s-a facut vinovata de o grava neglijenta in indeplinirea indatoririlor sale parintesti, ceea ce nu s-a dovedit. 

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III- a civila, prin decizia nr.414 din 12 septembrie 2003, a respins apelul reclamantei, sustinand ca : temeiul de drept invocat de catre reclamanta - prevederile art.15 alin.4 din O.U.G. nr.26/1997 referitoare la masurile de protectie a copilului aflat in dificultati - vizeaza situatia in care s-a decis plasamentul copilului in regim de urgenta; in speta, nu este vorba, insa, de o asemenea masura de ocrotire a minorei, pentru care, initial, s-a dispus plasament la o persoana juridica si, ulterior, plasament la un asistent maternal profesional; in prezent, minora a fost incredintata catre acelasi asistent maternal, prin hotararea nr.1085 din 1 octombrie 2002 a Comisiei pentru protectia minorului; in aceste conditii, devin aplicabile prevederile art.10 si 11 din O.U.G. nr.26/1997, exercitiul drepturilor si obligatiilor parintesti revenind persoanei careia i-a fost incredintat copilul. S-a conchis ca "masura de ocrotire a incredintarii este incompatibila cu sanctiunea decaderii din drepturile parintesti", iar, in speta "instanta de judecata nu are posibilitatea sa verifice in mod concret" modul de exercitare a drepturilor parintesti de catre parata si a "dezinteresului manifestat de mama prin intreruperea totala a legaturilor cu copilul imediat dupa nastere". 

Recursul declarat de reclamanta este fondat. 

Instanta de fond a retinut ca, actiunea ar justifica aplicarea dispozitiilor Legii nr.47/1993 si declararea abandonului judecatoresc iar nu masura decaderii mamei din drepturile parintesti. 

Instanta de apel, a aratat ca se "completeaza argumentele retinute de prima instanta", retinand, pe de o parte, ca motivele din actiune s-ar incadra in dispozitiile din Legea nr.47/1993 privind declararea judecatoreasca a abandonului, iar, pe de alta parte, s-ar aplica prevederile art.10 si 11 din O.U.G. nr.26/1997; ca, dispozitiile invocate de catre reclamanta nu sunt incidente, intrucat aceste prevederi se aplica in ipoteza in care, in legatura cu copilul aflat in dificultati, s-a luat masura plasamentului in regim de urgenta, iar nu incredintarea lui, ca in cazul in speta.  Cu privire la aceasta interpretare a legii, Inalta Curte urmeaza a constata ca, in alineatul 4 al art.15 din O.U.G.nr.26/1997, se prevede, in mod expres, "odata cu hotararea de incredintare, comisia va sesiza instanta

5

judecatoreasca, pentru decaderea parintilor sau, dupa caz, a unuia dintre acestia din drepturile parintesti". Deci, in actiunea sa, reclamanta a invocat un temei legal.  Temeinicia actiunii, fata de acest temei de drept, urmeaza a fi analizata avand in vedere si dispozitiile art.109 si 101 Codul familiei, care, de fapt constituie sediul masurii decaderii din drepturile parintesti, analiza ce ar urma sa fie facuta in baza probelor ce trebuie administrate in cauza.  Astfel fiind, s-a a admis recursul, s-a casat decizia curtii de apel si s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului, avandu-se in vedere temeiul de drept invocat de catre reclamanta si administrarea de probe necesare pentru stabilirea daca situatiile prevazute de art.109 C. fam. sunt intrunite in cauza. 

Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie, scj.ro

6