daunele morale in contencios administrativ, in litigii cu ... morale in contencios... · dezacord...

17
Cuprins Capitolul I. Contencios administrativ _______________________1 1. Anularea raportului de evaluare contestat. Dreptul judecătorului de a aprecia asupra modalităţii echitabile de reparare a prejudiciului moral, cu luarea în calcul a tuturor circumstanţelor pricinii ______________________________ 1 2. Răspunderea autorităţii publice pentru exercitarea competenţelor cu exces de putere. Echilibrul dintre prejudiciul moral produs şi despăgubirile acordate. Stabilirea unei reparaţii echitabile _______________________________________________ 5 3. Prejudiciu moral cauzat prin emiterea ordinului de exmatriculare anulat de instanţă pe motivul nerespectării procedurii legale. Cuantumul cheltuielilor de judecată ____________________ 13 4. Cerere privind furnizarea unor informaţii de interes public. Daune morale _____________________________________ 20 5. Refuzul comunicării unor informaţii de interes public. Lipsa prejudiciului nepatrimonial. Încălcarea sentimentelor de onoare şi demnitate ____________________________________________ 22 6. Restituirea proprietăţilor. Daune morale. Compensaţii care să reecte importanţa prejudiciului moral suferit. Proba existenţei şi întinderii prejudiciului _____________________________________ 26 Capitolul al II-lea. Cauze civile şi cu profesionişti ____________29 7. Prejudiciu de agrement şi prejudiciu estetic. Distincţii. Evaluare şi probatoriu ___________________________________________ 29 8. Rezilierea nelegală a contractului de leasing nanciar. Evaluarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral. Aprecierea gravităţii şi importanţei prejudiciului moral. Echilibrul între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate _______________________________________________ 36 9. Accident rutier. Nerespectarea obligaţiei legale de purtare a centurii de siguranţă. Contribuţia victimei la producerea prejudiciului. Cuanticarea daunelor morale. Despăgubire rezonabilă ___________________________________ 44

Upload: others

Post on 16-Sep-2019

39 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Cuprins

Capitolul I. Contencios administrativ _______________________11. Anularea raportului de evaluare contestat. Dreptul judecătorului

de a aprecia asupra modalităţii echitabile de reparare a prejudiciului moral, cu luarea în calcul a tuturor circumstanţelor pricinii ______________________________ 1

2. Răspunderea autorităţii publice pentru exercitarea competenţelor cu exces de putere. Echilibrul dintre prejudiciul moral produs şi despăgubirile acordate. Stabilirea unei reparaţii echitabile _______________________________________________ 5

3. Prejudiciu moral cauzat prin emiterea ordinului de exmatriculare anulat de instanţă pe motivul nerespectării procedurii legale. Cuantumul cheltuielilor de judecată ____________________ 13

4. Cerere privind furnizarea unor informaţii de interes public. Daune morale _____________________________________ 20

5. Refuzul comunicării unor informaţii de interes public. Lipsa prejudiciului nepatrimonial. Încălcarea sentimentelor de onoare şi demnitate ____________________________________________ 22

6. Restituirea proprietăţilor. Daune morale. Compensaţii care să refl ecte importanţa prejudiciului moral suferit. Proba existenţei şi întinderii prejudiciului _____________________________________ 26

Capitolul al II-lea. Cauze civile şi cu profesionişti ____________297. Prejudiciu de agrement şi prejudiciu estetic. Distincţii. Evaluare

şi probatoriu ___________________________________________ 29

8. Rezilierea nelegală a contractului de leasing fi nanciar. Evaluarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral. Aprecierea gravităţii şi importanţei prejudiciului moral. Echilibrul între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate _______________________________________________ 36

9. Accident rutier. Nerespectarea obligaţiei legale de purtare a centurii de siguranţă. Contribuţia victimei la producerea prejudiciului. Cuantifi carea daunelor morale. Despăgubire rezonabilă ___________________________________ 44

VIII Daunele morale

10. Răspunderea civilă delictuală a conducătorului autovehiculului. Despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat de rudele pasagerului decedat în accident. Data de la care asigurătorul datorează despăgubirile ___________________________50

11. Accident de circulaţie. Dreptul de regres împotriva persoanei care a produs prejudiciul. Obligaţii născute din fapte juridice extracontractuale. Legea aplicabilă. Dovada plăţii către persoana îndreptăţită. Mandatul dat de persoana prejudiciată avocatului pentru încasarea sumelor ce i se datorau ________________________56

12. Accident de circulaţie. Evaluarea prejudiciului moral. Acordarea daunelor morale prin hotărâre judecătorească. Momentul de la care curg penalităţile de întârziere, în caz de neplată ___________________60

13. Despăgubiri acordate în baza contractului de asigurare. Daune morale cuvenite ca urmare a vătămărilor corporale suferite în urma accidentului de circulaţie. Neînceperea urmăririi penale pentru lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate _______________________64

14. Daune morale pretinse de la asigurător, de soţia şi fi ul conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului. Condiţionarea dreptului de a primi indemnizaţia de vătămarea directă a membrilor familiei în accident _________________69

15. Daune morale acordate unei persoane juridice. Condiţii de admisibilitate _____________________________________72

16. Folosirea fără drept a identităţii unei alte persoane în vederea obţinerii unui credit. Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice. Condiţiile răspunderii. Fapta ilicită şi prejudiciul. Stabilirea unei despăgubiri echitabile ____________________________________82

17. Contracte standard, preformulate. Clauze abuzive. Comisionul pentru întocmirea dosarului. Impreviziune ________________________99

Capitolul al III-lea. Confl icte de muncă ______________________ 11218. Timpul de muncă. Prestarea muncii peste programul normal de

lucru. Drepturi salariale. Elementele răspunderii patrimoniale ________ 112

19. Reţinerea din salariu a unei sume de bani. Dovada prejudiciului moral. Limitele devoluţiunii în calea de atac _____________________120

20. Daune morale pretinse pentru prejudiciul cauzat sănătăţii de condiţiile de muncă ________________________________________123

Cuprins IX

21. Organizarea defectuoasă a activităţii. Nerespectarea obligaţiilor angajatorului privind prevenirea accidentelor de muncă. Culpa concurentă a victimei. Cuantifi carea prejudiciului moral. Dovedirea prejudiciului moral produs soţiei angajatului care a suferit un accident de muncă _________________________________________130

22. Accident de muncă. Încetarea nelegală a raporturilor de muncă. Cuantifi carea daunelor morale _________________________136

23. Refuzul încheierii contractului individual de muncă cu persoana care a susţinut şi promovat concursul. Incertitudinea desfăşurării unei activităţi profesionale şi afectarea carierei. Întinderea prejudiciului nepatrimonial ___________________________________145

24. Aviz medical obligatoriu. Retragerea avizului psihologic. Informarea salariatului asupra elementelor esenţiale ale contractului individual de muncă ________________________________________________150

25. Încetarea de drept a contractului individual de muncă. Retragerea avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei de medic. Prejudiciu de imagine _______________________ 157

26. Încetarea de drept a contractului individual de muncă. Agravarea stării de sănătate şi deprecierea stării fi nanciare ca urmare a încetării contractului. Comportamentul abuziv al angajatorului _______163

27. Concedierea abuzivă a salariatului. Analiza condiţiilor răspunderii patrimoniale a angajatorului şi evaluarea prejudiciului moral suferit de salariat ________________________________________________169

28. Concediere disciplinară legală. Compunerea comisiei de cercetare disciplinară prealabilă _______________________________________ 176

29. Concediere disciplinară. Protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Obligaţia angajatorului de a adapta rezonabil locul de muncă. Limitele învestirii instanţei ______________184

30. Suspendarea contractului individual de muncă pe durata cercetării disciplinare şi interzicerea accesului salariatului în incinta sediului angajatorului. Decizie de concediere disciplinară nulă pentru nerespectarea condiţiilor de formă _____________________________192

31. Delegare. Deturnarea instituţiei de la scopul pentru care a fost reglementată. Admisibilitatea probei cu transcrierea înregistrării audio __________________________________________199

32. Demisie. Renunţarea angajatorului la termenul de preaviz. Califi carea cererii salariatei. Respectarea dreptului la demnitate în muncă ________________________________________202

X Daunele morale

33. Daune morale pretinse pentru prejudiciul decurgând din discriminare. Indicarea criteriului de discriminare. Identifi carea elementelor discriminării. Sarcina probei ________________________ 210

34. Încetarea contractului individual de muncă în timpul perioadei de probă. Contract individual de muncă pe timp parţial. Pretinsă discriminare pe criteriu de handicap, motivată de înălţime. Caracterul neîntemeiat al daunelor morale _______________ 217

35. Concediere colectivă. Conţinutul obligaţiei de informare la încheierea contractului individual de muncă. Lipsa legăturii de cauzalitate între fapta imputată şi prejudiciu _____________________223

36. Concediere colectivă. Anularea deciziei de concediere pentru nerespectarea criteriilor de selecţie la concediere. Nedovedirea prejudiciului moral _________________________________________232

37. Încălcarea unei interdicţii temporare la concediere. Suspendarea de drept a contractului individual de muncă. Pensionarea salariatului. Anularea deciziei de concediere nelegală – reparaţie sufi cientă a prejudiciului moral ________________________________239

38. Lipsa acordului salariatului la încetarea contractului individual de muncă. Menţiuni eronate în decizia emisă de angajator. Hărţuire sexuală. Dovada faptei ilicite cauzatoare a prejudiciului nepatrimonial _____________________________________________242

39. Neeliberarea unei adeverinţe având conţinutul prevăzut pentru a fi valorifi cat la deschiderea drepturilor de pensie. Dovada prejudiciului nepatrimonial _____________________________________________246

40. Retrogradare. Anularea deciziei de sancţionare disciplinară pentru vicii de formă, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară. Dovada prejudiciului nepatrimonial ___________________249

41. Concediere din motive care nu ţin de persoana salariatului. Revocarea deciziei. Dovada producerii unui prejudiciu moral ________254

42. Suspendarea contractului individual de muncă pe durata cercetării disciplinare. Caracterul nelegal al măsurii. Sarcina probei. Evaluarea întinderii prejudiciului moral ___________________260

43. Suspendarea contractului individual de muncă. Prescripţia răspunderii penale. Prejudiciu de imagine nedovedit. Evaluarea despăgubirilor _____________________________________________265

44. Executarea cu întârziere a hotărârii judecătoreşti prin care a fost anulată decizia de concediere, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară. Elementele răspunderii. Criterii de evaluare a daunelor morale ___________________________________________271

Cuprins XI

Capitolul al IV-lea. Asigurări sociale ________________________ 27845. Obligaţia de plată a pensiei. Condiţiile antrenării răspunderii

civile delictuale. Lipsa vinovăţiei. Caracterul neîntemeiat al pretenţiilor privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial. Lipsa discriminării _____________________________278

46. Decizie de pensie anulată prin hotărâre judecătorească. Dovada atingerii aduse unor valori nepatrimoniale. Sarcina probei __________280

47. Emiterea cu întârziere a deciziei de pensie. Prejudiciu moral produs prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind termenul de soluţionare a cererii de pensionare ____________________________283

48. Recalcularea pensiei. Părţile în litigiile de asigurări sociale. Lipsa legăturii de cauzalitate între fapta imputată pârâţilor şi prejudiciul nepatrimonial invocat _______________________________________286

49. Admiterea contestaţiilor succesive împotriva deciziilor de pensie. Repararea integrală a prejudiciului patrimonial şi nepatrimonial ______289

Capitolul al V-lea. Aspecte procedurale _____________________ 29450. Relevanţa practicii judiciare în litigii având ca obiect situaţii juridice

asemănătoare. Criterii de determinare a cuantumului daunelor morale. Aspect de temeinicie, iar nu de legalitate, ce nu poate fi reanalizat de instanţa de recurs _______________________________294

51. Acţiune în răspundere civilă delictuală. Daune materiale şi morale ca urmare a infestării unei persoane cu virusul HIV. Caracterul cert al prejudiciului. Curgerea termenului de prescripţie în cazul prejudiciului moral care nu s-a produs în integralitate la data afl ării diagnosticului _____________________________________________302

52. Daune morale pentru prejudiciul produs printr-un act administrativ nelegal. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie _____________________________________________307

53. Daune morale pentru atingeri aduse onoarei, reputaţiei şi imaginii publice. Suspendarea judecăţii. Valorifi carea unei creanţe preexistente împotriva debitorului sau bunurilor sale _______________ 312

54. Daune morale pentru atingerea drepturilor la onoare, demnitate, reputaţie, imagine şi viaţă privată. Valoarea obiectului cererii. Confl ict negativ de competenţă _________________________ 315

55. Daune morale pentru prejudiciul cauzat prin atingerea adusă drepturilor la onoare, demnitate, reputaţie, imagine şi viaţă privată. Determinarea capătului principal de cerere ________________320

56. Cerere principală privind obligarea entităţii administrative la plata de daune morale. Incidenţa dispoziţiilor de drept comun ____________322

XII Daunele morale

57. Disjungerea cererii privind daunele morale solicitate pentru hărţuire de contestaţia împotriva deciziei de concediere __________________323

58. Autorul prejudiciului nepatrimonial. Disponibilitatea – principiu al procesului civil ____________________________________________329

59. Executarea cu întârziere a unor obligaţii decurgând din contractul de muncă. Cerere privind acordarea de daune-interese moratorii. Obligarea pârâtei la plata daunelor morale. Limitele învestirii instanţei __________________________________________336

60. Daune morale rezultate din executarea cu întârziere a unei obligaţii băneşti impuse de o instanţă judecătorească. Natura litigiului. Competenţa instanţei specializate în soluţionarea confl ictelor de muncă _______________________________________338

61. Învestirea instanţei cu cererea privind acordare de despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial. Condiţiile în care cererea de chemare în judecată poate fi modifi cată ________________________347

62. Prescripţia dreptului material la acţiunea în repararea prejudiciului material şi moral. Răspunderea fostului angajator pentru nerespectarea obligaţiei de completare a carnetului de muncă _______351

63. Răspunderea patrimonială a salariaţilor faţă de angajator. Distincţii faţă de răspunderea disciplinară. Data producerii pagubei – momentul obiectiv de la care începe să curgă termenul de prescripţie _____________________________________357

Capitolul I Contencios administrativ

1. Anularea raportului de evaluare contestat. Dreptul judecătorului de a aprecia asupra modalităţii echitabile de reparare a prejudiciului moral, cu luarea în calcul a tuturor circumstanţelor pricinii

Legea nr. 554/2004, art. 18 alin. (3)NCC, art. 253

Daunele morale corespund atingerii aduse cinstei, demnităţii, onoarei, imaginii publice ori prejudiciului profesional al persoanei vătămate, scopul lor fi ind unul compensatoriu, care să nu constituie nici o penalitate excesivă pentru cel care a produs dauna, nici un venit nejustifi cat pentru victima acesteia. Spre deosebire de situaţia despăgubirilor pentru prejudiciul material, a cărui întindere nu poate fi stabilită decât pe baza unui suport probator, daunele morale nu pot fi cuantifi cate prin probe materiale certe, luându-se în considerare, pe de o parte, conduita autorităţii emitente a actului administrativ nelegal şi, pe de altă parte, diligenţele rezonabile ale persoanei lezate pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita întinderea.

În măsura în care existenţa faptei ilicite vătămătoare şi existenţa prejudiciului sunt dovedite, judecătorul are dreptul să aprecieze asupra modalităţii echitabile de reparare a prejudiciului moral, luând în calcul toate circumstanţele pricinii.

În speţă, reclamantul a invocat încălcarea „drepturilor nepatrimoniale constând în onoare, demnitate, reputaţie şi imagine prin elaborarea, întocmirea şi publicarea unui raport de evaluare, cu caracter nedefi nitiv, în dezacord şi neconform cu realitatea, mincinos, denigrator şi defăimător”.

Derularea procedurii administrative şi emiterea unui raport de evaluare – supus apoi controlului judecătoresc de legalitate – nu pot fi considerate, în sine şi în orice condiţii, fapte ilicite generatoare de prejudiciu moral, iar probele cauzei nu oferă elemente consistente pe baza cărora să poată fi dedusă o conduită manifest abuzivă, având ca efect lezarea, în concret, a unor valori fundamentale inerente fi inţei umane. Anularea raportului de evaluare care, fi ind supus contestării judiciare, nu şi-a produs efectele împotriva recurentului-reclamant, asigură prin ea însăşi restabilirea drepturilor despre care partea susţine că i-au fost încălcate.

I.C.C.J., s. cont. adm. şi fi sc., dec. nr. 1024 din 31.03.2016, www.scj.ro

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civi-lă, de contencios administrativ şi fi scal, reclamantul A., în contradictoriu cu

2 Daunele morale

pârâta A.N.I., a solicitat: anularea raportului de evaluare din 10.03.2014, emis de Inspecţia de Integritate din cadrul A.N.I.; să se constate încălcarea drepturilor ne-patrimoniale, constând în onoare, demnitate, reputaţie şi imagine, prin elaborarea, întocmirea şi publicarea unui raport de evaluare în dezacord şi neconform cu reali-tatea, mincinos, denigrator şi defăimător; obligarea la plata sumei de 25.000 euro, reprezentând daune morale, pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale constând în onoare, demnitate, reputaţie şi imagine prin emiterea unui comunicat de presă, urmat de publicarea imediată a unui raport de evaluare neconform cu realitatea, nefi ind defi nitiv; obligarea autorităţii publice sus-menţio-nate de a emite şi publica un comunicat de presă, în cazul admiterii acţiunii, pe prima pagină ofi cială a instituţiei şi totodată publicarea pe prima pagină a comu-nicatului în trei ziare la nivel naţional – Jurnalul B., ziarul C. şi ziarul D., precum şi două la nivel judeţean – Ziarul E. şi ziarul F. – pe cheltuiala sa, pe o perioadă de 10 de zile lucrătoare, de la data rămânerii defi nitive a hotărârii sub sancţiunea plaţii unei penalităţi, în cuantum de 100 lei/zi întârziere.

Prin sentinţa nr. 158 din 23.06.2014, Curtea de Apel Ploieşti a admis în parte acţiunea, a dispus anularea raportului de evaluare şi a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiat.

Ulterior, prin sentinţa nr. 46/CC din 21.08.2014, curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare/lămurire/completare a sentinţei nr. 158 din 23.06.2014, formulată de reclamant cu privire la soluţia dată capetelor de ce-rere accesorii.

Ambele părţi au atacat cu recurs sentinţa nr. 158 din 23.06.2014 a Curţii de Apel Ploieşti.

Recurentul-reclamant a criticat sentinţa pentru motive care pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 NCPC, arătând că, în ceea ce priveşte ca-petele de cerere accesorii, hotărârea primei instanţe cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, nu a dat o dezlegare unitară tuturor cererilor formulate şi a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material şi a jurisprudenţei C.E.D.O. cu privire la antrenarea răspunderii civile delictuale şi acordarea daunelor morale.

Recurenta-pârâtă A.N.I. şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC, arătând că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, potrivit cărora „persoana care are obligaţia de a cere o înregistrare nu poate opune terţilor actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceştia”.

De asemenea, prima instanţă a pronunţat o hotărâre care nu ţine seama de prevederile art. 96 alin. (l) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora „Funcţionarii pu-blici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indi-rectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fi şei postului”.

Recurentul-reclamant a formulat recurs şi împotriva sentinţei nr. 46/CC din 21.08.2014, cu o motivare care constituie copia fi delă a recursului vizând sen-tinţa nr. 158 din 23.06.2014.

I. Contencios administrativ 3

Prin întâmpinarea depusă la dosar, A.N.I. a invocat excepţia nulităţii recur-sului declarat împotriva sentinţei nr. 46CC din 21.08.2014, arătând că motivele formulate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute în art. 488 NCPC, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că instanţa de fond a aplicat corect normele privind antrenarea răspunderii civile delictuale, reţinând că în speţă nu s-a făcut dovada prejudiciului moral produs prin actul administrativ anulat.

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare faţă de recursul pârâtei, prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat recursul şi a formulat apărări de fond, cu referire la elementele de fapt şi de drept ale cauzei.

Ambele părţi au depus la dosar răspunsuri la întâmpinări şi înscrisuri în dove-direa susţinerilor lor.

În temeiul art. 493 alin. (2) şi (3) NCPC, pe baza recursului, a întâmpinării şi a înscrisurilor depuse la dosar, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în prin-cipiu a recursurilor, comunicat părţilor în baza încheierii din data de 23.10.2015, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din data de 22.01.2016, completul de fi ltru a admis recursurile în principiu şi a stabilit termen pentru judecarea acestora în şedinţă publică, con-form art. 493 alin. (7) NCPC.

Examinând legalitatea sentinţelor atacate prin prisma motivelor de recurs şi a apărărilor formulate de ambele părţi, Înalta Curte a constatat fondat nu-mai recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinţei nr. 158 din 23.06.2014, în limitele şi pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

Din considerentele legate de logica motivării, va fi analizat mai întâi recursul A.N.I., care vizează soluţia dată capătului principal de cerere, având ca obiect anularea raportului de evaluare din 10.03.2014.

Prin actul administrativ supus controlului de legalitate, potrivit prevederi-lor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenţia a constatat că, în perioada 15.03.2010-23.03.2012, recurentul-reclamant s-a afl at în starea de incompatibili-tate prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, prin deţinerea concomi-tentă a funcţiei publice de execuţie de consilier juridic în cadrul Agenţiei – D.G.J. şi în cadrul D.G.F.P. a Judeţului D. şi a calităţii de asociat unic şi administrator al SP X. SRL.

Pe baza probei cu înscrisuri administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că, în cursul lunii martie 2010, recurentul-reclamant şi-a cesionat toate părţile so-ciale din cadrul SP X. SRL şi s-a retras din calitatea de administrator, dar cererea de efectuare a menţiunilor corespunzătoare, înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa din 18.03.2010, a fost respinsă prin rezoluţia din 07.04.2010, emisă de directorul O.R.C.

Plângerea formulată împotriva acestei rezoluţii a fost admisă în mod irevocabil prin decizia nr. 784 din 15.02.2012 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fi scal, Ofi ciul Tribunalului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa fi ind obligat să efectueze înscrierile de menţiuni privind mo-difi carea asociaţilor şi administratorului şi actualizarea actului constitutiv, conform cererii din 18.03.2010.

4 Daunele morale

Aceasta a fost situaţia de fapt pe care s-a fondat concluzia instanţei de fond, în sensul că recurentul-reclamant nu s-a afl at în stare de incompatibilitate, manifes-tarea sa de voinţă în vederea retragerii din calitatea de asociat şi de administrator, buna credinţă şi promptitudinea demersurilor pentru înlăturarea situaţiei de incom-patibilitate excluzând incidenţa prevederilor legale reţinute de A.N.I.

Contrar susţinerilor din recursul pârâtei, această interpretare a art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, în spe-ţă nefi ind identifi cate elemente din care să rezulte că recurentul-reclamant ar fi încălcat prevederile menţionate, conform cărora „Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fi şei postului”.

Abordarea autorităţii publice emitente este excesivă faţă de scopul reglemen-tărilor cuprinse în Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 176/2010, acela de asigurare a unui climat de integritate şi de transparenţă în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoanele în cauză să adopte o conduită de natură să împiedice deturnarea atribuţiilor specifi ce funcţiei sau dem-nităţii publice în scop personal, prin infl uenţarea deciziilor pe care ofi cialul le are de adoptat în exercitarea acestora.

Practica Secţiei de contencios administrativ fi scal a Înaltei Curţi este unitară şi constantă, în sensul că incompatibilitatea atrasă de calitatea de administrator la o societate comercială încetează de la data înregistrării manifestării de voinţă la or-ganul competent să ia act de aceasta, iar art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se referă la exercitarea unor funcţii, scopul lui nefi ind acela de a sancţiona o situaţie pur formală, cum este aceasta din cauza de faţă.

De aceea, sentinţa nu este susceptibilă de critici privind încălcarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, referitoare la efectul de opozabilitate faţă de terţi a înregistrărilor în registrul comerţului.

În ceea ce priveşte recursurile formulate de reclamant împotriva sentinţelor nr. 158 din 23.06.2014 şi nr. 46 CC din 21.08.2014, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut greşit şi fără legătură cu natura pricinii că recurentul-reclamant nu a dovedit efectuarea cheltuielilor de judecată şi că „astfel de cereri sunt scutite de plata taxei de timbru”, deşi acţiunea în contencios administrativ este supusă taxei de timbru prevăzute de art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, Legea nr. 176/2010 nu conţine o exceptare în acest sens, iar la dosarul de fond se afl ă chitanţa de plată a taxei de timbru în sumă totală de 150 lei.

Prin urmare, acest recurs a fost admis, cu consecinţa casării în parte a sentinţei şi obligării pârâtei la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, în limitele capătului de cerere admis, cu aplicarea art. 453 alin. (2) NCPC.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul-reclamant referitoare la dau-nele morale şi celelalte capete de cerere accesorii, Înalta Curte constată că soluţia adoptată de judecătorul fondului este legală în raport cu prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 253 NCC.

Daunele morale corespund atingerii aduse cinstei, demnităţii, onoarei, imagi-nii publice ori prejudiciului profesional al persoanei vătămate, scopul lor fi ind unul

I. Contencios administrativ 5

compensatoriu, care să nu constituie nici o penalitate excesivă pentru cel care a produs dauna, nici un venit nejustifi cat pentru victima acesteia. Spre deosebire de situaţia despăgubirilor pentru prejudiciul material, a cărui întindere nu poate fi sta-bilită decât pe baza unui suport probator, daunele morale nu pot fi cuantifi cate prin probe materiale certe, luându-se în considerare, pe de o parte, conduita autorităţii emitente a actului administrativ nelegal şi, pe de altă parte, diligenţele rezonabile ale persoanei lezate pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita întinderea.

În măsura în care existenţa faptei ilicite vătămătoare şi existenţa prejudiciului sunt dovedite, judecătorul are dreptul să aprecieze asupra modalităţii echitabile de reparare a prejudiciului moral, luând în calcul toate circumstanţele pricinii.

În speţă, recurentul-reclamant a invocat încălcarea „drepturilor nepatrimoniale constând în onoare, demnitate, reputaţie şi imagine prin elaborarea, întocmirea şi publicarea unui raport de evaluare, cu caracter nedefi nitiv, în dezacord şi neconform cu realitatea, mincinos, denigrator şi defăimător”, dar instanţa de control judiciar reţine că soluţia judecătorului fondului sub acest aspect, chiar dacă nu foarte amplu motivată, nu este susceptibilă de critici prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 NCPC.

În acest sens, Înalta Curte constată, pe de o parte, că derularea procedurii administrative şi emiterea unui raport de evaluare – supus apoi controlului judecă-toresc de legalitate – nu pot fi considerate, în sine şi în orice condiţii, fapte ilicite generatoare de prejudiciu moral, iar probele cauzei nu oferă elemente consistente pe baza cărora să poată fi dedusă o conduită manifest abuzivă, având ca efect lezarea, în concret, a unor valori fundamentale inerente fi inţei umane.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drep-turilor Omului, în sensul că însăşi constatarea încălcării unui drept protejat de Conven-ţie constituie o reparaţie echitabilă sufi cientă pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi pu-tut suferi reclamantul (cauza Cumpănă şi Mazăre c. României, cererea nr. 33348/96, Hotărârea din 17.12.2004, publicată în M. Of. nr. 501 din 14.06.2005, §130).

În consecinţă, anularea raportului de evaluare care, fi ind supus contestării ju-diciare, nu şi-a produs efectele împotriva recurentului-reclamant, asigură prin ea însăşi restabilirea drepturilor despre care partea susţine că i-au fost încălcate.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 NCPC, Înalta Curte a admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinţei nr. 158 din 23.06.2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, pe care a casat-o în parte, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată datorate reclamantului pentru prima fază procesuală, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins, totodată, celelalte recursuri declarate în cauză.

2. Răspunderea autorităţii publice pentru exercitarea competen-ţelor cu exces de putere. Echilibrul dintre prejudiciul moral produs şi despăgubirile acordate. Stabilirea unei reparaţii echitabile

Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. i), n), alin. (2), art. 18 alin. (3) lit. e)H.G. nr. 784/2009 (abrogată prin H.G. nr. 1101/2012)

Obligaţia pârâtului Guvernul României de plată a echivalentului în lei a sumei de 20.000 euro este stabilită pentru repararea unui prejudiciu

6 Daunele morale

nepatrimonial suferit de reclamantă, ca urmare a atitudinii autorităţii publice pârâte de refuz nejustifi cat de a acţiona în sensul clarifi cării situaţiei juridice create prin intrarea în vigoare a H.G. nr. 784/2009, într-un termen rezonabil, care să permită reclamantei să-şi adapteze conduita în mod corespunzător şi care a condus la o stare de incertitudine juridică.

În principiu, cuantifi carea prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale de determinare, cuantumul daunelor morale stabilindu-se prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fi zic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, aceste criterii fi ind subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Având în vedere şi împrejurarea că, prin H.G. nr. 1101 din 14.11.2012 (publicată în M. Of. nr. 809 din 03.12.2012), s-a constatat abrogarea H.G. nr. 784/2009 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Varianta de ocolire Cluj-Nord”, se constată că este întemeiat motivul de recurs constând în stabilirea daunelor morale într-un cuantum excesiv, de 20.000 euro, impunându-se reducerea cuantumului acestor daune la echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 5.000 euro, prin aceasta stabilindu-se un anumit echilibru între prejudiciul moral produs şi despăgubirile acordate, în măsură să permită reclamantei atenuarea suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii acesteia fără just temei.

I.C.C.J., s. cont. adm. şi fi sc., dec. nr. 1 din 09.01.2014, www.scj.ro

Prin sentinţa civilă nr. 187 din 08.03.2013, Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fi scal, a respins excepţia inadmisibili-tăţii acţiunii invocată de către pârâtul Guvernul României; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului municipiul Cluj-Napoca şi, în conse-cinţă, a respins pretenţiile privind obligarea acestuia la modifi carea PUZ, sub sanc-ţiunea plăţii unor penalităţi pe zi de întârziere; a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta S.V. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi, în consecinţă, a obligat pârâtul să plătească reclamantei echivalentul în lei, la data plăţii, a sumei de 20.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin lipsirea folosinţei imobilului teren înscris în CF 171xxx Cluj-Napoca, a respins ca rămase fără obiect celelalte pretenţii formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi a constatat că reclamanta a renunţat la judecată faţă de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele as-pecte:

Prin acţiunea formulată, reclamanta S.V. a solicitat, în contradictoriu cu Compa-nia Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, Guvernul Româ-niei şi municipiul Cluj-Napoca, obligarea pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA să realizeze toate demersurile necesare în

I. Contencios administrativ 7

vederea abrogării de către Guvern a H.G. nr. 784/2009, într-un termen rezonabil stabilit de instanţa de judecată; obligarea Guvernului României să implemente-ze decizia de abrogare a H.G. nr. 784/2009 privind aprobarea indicatorilor teh-nico-economici ai obiectivului de investiţii „Varianta Ocolitoare Cluj-Nord”, într-un termen rezonabil stabilit de instanţa de judecată; obligarea Guvernului României să transmită municipiului Cluj-Napoca împrejurarea abrogării H.G. nr. 784/2009 de îndată ce acest act normativ va fi abrogat; obligarea municipiului Cluj-Napoca să opereze modifi cările de rigoare în Planul Urbanistic Zonal (PUZ), de îndată ce H.G. nr. 784/2009 va fi abrogată şi obligarea pârâţilor de rândul 1 şi 2 la plata în solidar către reclamantă a sumei de 100.000 euro, reprezentând prejudiciul mate-rial şi moral suferit prin lipsirea reclamantei de folosinţa imobilului terenul înscris în CF 171xxx Cluj-Napoca, calculate de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 784 din 08.07.2009. Totodată, a solicitat să fi e obligaţi pârâţii, în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata în favoarea reclamantei de penalităţi în cuantum de 100 lei pentru fi ecare zi de întârziere, calculate de la data stabilită de către instanţă pentru executarea hotărârii, în condiţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi până la data modifi cării PUZ, în acord cu abrogarea H.G. nr. 784/2009, astfel încât situaţia proprietăţii reclamantei să redevină la starea de dinainte de intrarea în vigoare a acestui act administrativ.

Prin precizările formulate, reclamanta a învederat că înţelege să renunţe la ju-decată faţă de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, plata sumei de 100.000 euro fi ind solicitată a fi făcută de pârâtul Guvernul României, aceasta reprezentând despăgubiri pentru daunele morale suferite.

Reclamanta a susţinut, în esenţă, că, prin aprobarea H.G. nr. 784/2009 şi ne-ducerea la îndeplinire a proiectului ce includea şi proceduri de expropriere, aceasta nu s-a putut bucura de exerciţiul deplin al dreptului de proprietate al suprafeţei de teren în cauză.

Pârâţii au invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei de obiect a aceste-ia, raportat la împrejurarea abrogării H.G. nr. 784/2009, precum şi cea a lipsei ca-lităţii procesuale pasive a municipiului Cluj-Napoca, cu privire la care a fost făcută aplicarea prevederilor art. 137 alin. (2) CPC 1865.

În privinţa stării de fapt, curtea a reţinut că reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat administrativ în Cluj-Napoca, identifi -cat conform CF nr. 171xxx, prin moştenire şi partaj la fi nele anului 2008 şi, datorită poziţiei deosebite a terenului, s-a gândit să construiască un azil de bătrâni sau un schit, iar în acest sens a început demersurile pentru a stabili care sunt paşii de urmat în vederea punerii în practică a planurilor sale.

Prin răspunsul primit din partea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, cu număr de înregistrare din 16.02.2011, i s-a transmis că obiectivul de investiţie „Varianta de ocolire Cluj-Napoca”, obiectiv care „afectează terenul deţinut de dumneavoastră în intravilanul municipiului Cluj-Napoca” se afl ă în stadiul de Studiu de Fezabilitate fi nalizat, iar în aceste condiţii nu are posibilita-tea de a executa lucrări de construire pe terenul care este afectat de construcţia variantei ocolitoare, cu precizarea că o construcţie defi nitivă nu poate fi executată la o distanţă mai mică de 22,00 m faţă de axul drumului. În plus, i s-a comunicat că obiectivul varianta ocolire Cluj-Napoca nu a fost inclus în lista de investiţii în anul

8 Daunele morale

2011. Răspunsuri similare a obţinut şi din partea altor autorităţi la care s-a adresat în acea perioadă.

Dată fi ind situaţia, reclamanta şi-a văzut compromis proiectul privind edifi carea schitului pe terenul său, aşa încât singura variantă care i s-a părut posibilă la acel moment a fost aceea de a benefi cia de sumele primite în cadrul procedurii de ex-propriere, pentru a putea construi în altă parte. Doar că procesul de expropriere a întârziat nejustifi cat, ceea ce a determinat-o să introducă o acţiune pentru obliga-rea autorităţilor să procedeze la expropriere şi să-i acorde sumele cuvenite cu titlu de despăgubiri. Cererea reclamantei de chemare în judecată a fost respinsă ca lipsită de interes, în cadrul dosarului nr. (…)/33/2012 al Curţii de Apel Cluj.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, având în vedere că realizarea Proiectului Varianta Ocolitoare Cluj-Nord presupunea eforturi fi nanciare şi tehnice deosebite, iar strategia de dezvoltare a reţelei de drumuri naţionale se stabileşte la nivelul Guvernului, ţinând cont, în primul rând, de contextul socio-economic, acest obiectiv nu a mai fost introdus în niciuna din listele obiectivelor cu fi nanţare de la Bugetul de Stat pe anii 2010, 2011, 2012.

Dat fi ind faptul că într-un termenul rezonabil de la aprobarea Indicatorilor Teh-nico-economici nu s-au alocat fondurile necesare investiţiei, s-a procedat la dema-rarea procedurii de abrogare a H.G. nr. 784 din 08.07.2009.

Astfel, Comisia tehnico-economică instituită la Direcţia Regională de Dru-muri şi Poduri Cluj a avizat favorabil, în data de 20.02.2012 şi a propus spre avizare C.T.E.-C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti demararea procedurii de abrogare a H.G. nr. 784/2009 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Varianta de Ocolire Cluj-Nord”.

Reclamanta susţine că a fost adusă astfel, din culpa autorităţilor incapabile să reglementeze o situaţie juridică concretă şi viabilă în condiţii economice previzibile, nu doar în situaţia de a-i suporta o ingerinţă nelimitată în timp cu privire la dreptul său de proprietate, dar şi în aceea de a-şi vedea distruse proiectele pe care le-a pus la cale cu mari eforturi, fi ind nevoită la fi ecare pas să se plieze, pe propria-i proprietate, după comportamentul instabil şi imprevizibil al administraţiei.

Curtea a analizat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, constatând că aceasta este nefondată, în raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, care nu conferă legitimitate procesuală exclusiv cu privire la anularea unui act, ci şi cu privire la un refuz nejustifi cat de a emite un act, fi e el şi un act de abrogare a unui act adminis-trativ anterior.

Prin adresa comunicată la data de 05.07.2012, Guvernul a refuzat să abroge H.G. nr. 784/2009, apreciind reclamaţia formulată de reclamantă ca neîntemeia-tă. Or, exact această atitudine, apreciată prin prisma unui refuz nejustifi cat de a abroga un act clar devenit inoportun a determinat-o pe reclamantă să apeleze la concursul instanţei de contencios administrativ, invocând teza excesului de putere manifestat sub forma încălcării dreptului de proprietate al său.

Totodată, curtea a avut în vedere că, pe parcursul soluţionării cauzei, a fost pu-blicată în Monitorul Ofi cial, H.G. nr. 1101/2012 privind abrogarea H.G. nr. 784/2009, chiar şi în condiţiile în care terenul reclamantei este liberat de orice sarcini, rămâ-nând în discuţie dacă se impune repararea prejudiciului pe care l-a suferit din cau-za poziţiei autorităţilor faţă de proiectul de infrastructură demarat.

I. Contencios administrativ 9

Ca atare, deşi primele două petite au rămas fără obiect, iar faţă de pârâta C.N.A.D.N.R. SA s-a şi renunţat la judecată, curtea urmând a se pronunţa în con-secinţă, s-au apreciat ca admisibile pretenţiile privind acordarea despăgubirilor pentru daunele morale alegate, formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Analizând fondul cauzei, instanţa a luat act de faptul că în doctrină s-a arătat că, în baza dreptului comun al contenciosului administrativ, patru sunt condiţiile tradiţionale ale răspunderii administraţiei pentru pagubele cauzate prin acte admi-nistrative ilegale, respectiv ilegalitatea, prejudiciul, legătura cauzală şi culpa.

Analizând punctual condiţiile răspunderii administrativ-patrimoniale, curtea a apreciat că, în cazul de faţă, culpa se prezumă, din moment ce legea asimilează „refuzul nejustifi cat” cu actul administrativ; de aici rezultă că, ori de câte ori instanţa de contencios administrativ califi că refuzul ca fi ind nejustifi cat, înseamnă că acesta este determinat de o atitudine culpabilă a autorităţii publice. Actul administrativ ile-gal, ca şi refuzul nejustifi cat, reprezintă una şi aceeaşi categorie de ilicit administra-tiv, care fundamentează acţiunea în contencios administrativ, implicit răspunderea administrativ-patrimonială.

Luând în calcul aceste repere doctrinare, curtea a constatat că în cauză sunt prezente toate cele patru elemente ale răspunderii, iar pentru a aprecia astfel, a luat act, în primul rând, de faptul că pârâtul s-a manifestat cu exces de putere, cre-ând prin atitudinea sa o stare de incertitudine juridică, care având în vedere durata sa, efectele produse cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei, precum şi pasivitatea manifestată cu ocazia demersurilor prealabile ale acesteia, poate fi califi cată ca intrând sub incidenţa prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, curtea a constatat că, potrivit principiului comunitar al certitudi-nii juridice şi conform jurisprudenţei constante a C.E.D.O., o soluţie dispusă printr-o lege sau prin alt act normativ trebuie implementată cu o claritate şi o coerenţă re-zonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiecţii de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluţii.

În acord cu susţinerile reclamantei, instanţa de fond a apreciat că nu interesea-ză în prezenta cauză că, la momentul emiterii sale, H.G. nr. 784/2009 a fost emisă ţinând cont de interesele colectivităţii, proiectul fi ind necesar în vederea dezvoltării municipiului Cluj-Napoca. Ceea ce poate fi însă imputat Guvernului, lăsând la o parte motivele obiective care au determinat renunţarea la dezvoltarea infrastructu-rii în această direcţie, este lentoarea de care a dat dovadă în a scoate din peisajul normativ acest act, îndepărtând astfel toate efectele produse cu privire la titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor din zona vizată.

Această pasivitate este dovedită chiar prin susţinerile din întâmpinarea C.N.A.D.N.R. SA, conform cărora acest obiectiv nu a mai fost introdus în niciuna din listele obiectivelor cu fi nanţare de la Bugetul de Stat pe anii 2010, 2011, 2012, procedura de abrogare a H.G. nr. 784 din 08.07.2009 fi ind demarată însă abia la data de 20.02.2012, de către Comisia tehnico-economică instituită la Direcţia Regionala de Drumuri şi Poduri Cluj. Chiar în situaţia în care s-ar aprecia că acest interval este unul rezonabil, nu poate fi înţeleasă atitudinea pârâtului care, la data de 05.07.2012, a refuzat să abroge H.G. nr. 784/2009, apreciind reclamaţia formu-

10 Daunele morale

lată de reclamantă ca neîntemeiată şi determinând-o astfel să introducă prezenta acţiune, în cadrul căreia pretenţiile formulate au fost cuantifi cate prin raportare la întregul context al demersurilor întreprinse pentru valorifi carea, de o manieră sau alta, a terenului.

În concret, exproprierea nu mai este posibilă, neexistând fondurile necesare implementării proiectului de autostradă, nici măcar pentru această fază, aspect cu-noscut de către pârât de peste trei ani, fi ind imposibil ca reclamanta să primească o compensaţie echitabilă pentru lipsirea sa de exerciţiul dreptului de proprietate. Cu toate acestea, hotărârea de aprobare a proiectului a rămas în vigoare, deci exer-ciţiul dreptului reclamantei de proprietate a fost îngrădit, fără ca, totuşi, să existe perspectiva unei compensaţii echitabile.

În ceea ce priveşte justifi carea daunelor astfel produse, curtea a luat act de fap-tul că din probaţiunea administrată, respectiv declaraţiile martorilor L.L., arhitectul la care a apelat petenta pentru demararea proiectului de pe terenul vizat şi S.L., prietenă apropiată a acesteia, luând în calcul şi înscrisurile anexate, a rezultat că şi această condiţie este îndeplinită.

Curtea a apreciat că toate probele administrate au fost de natură să certifi ce seriozitatea intenţiei reclamantei de a edifi ca, în orice condiţii, un astfel de proiect, care să vină şi în sprijinul colectivităţii, acesta fi ind motivul pentru care a întreprins demersuri pentru identifi carea unui alt teren pentru edifi carea schitului şi a avansat sumele de bani aferente realizării proiectului, în speranţa unei proximităţi a expro-prierii şi deci a încasării sumelor care să o ajute să fi nalizeze construcţia. Într-un fi nal, autorităţile au decis însă să abroge hotărârea de aprobare a proiectului de centură ocolitoare, situaţie care certifi că, o dată în plus, paguba suferită, din mo-ment ce, bazându-se pe o decizie a autorităţilor, a început implementarea proiec-tului în altă parte.

În stadiul actual, a reţinut judecătorul fondului, nu se poate nega că dreptul recla-mantei de a se bucura de toate atributele pe care le conferă dreptul de proprietate conform normelor legale pertinente a fost serios afectat. Exploatarea acestui teren de către titularul dreptului de proprietate conform cu voinţa sa, respectiv cu voinţa reclamantei de a construi, a fost compromisă, paralizând astfel dreptul de dispoziţie materială şi juridică a acestuia, atribute inerente dreptului recunoscut de lege.

Această situaţie de pasivitate din partea expropriatorului, care îi indisponibili-zează bunul în vederea exproprierii, pentru ca apoi să renunţe la expropriere, dar fără ca liberarea din punct de vedere juridic a imobilului reclamantei să survină de îndată, afectează garanţia constituţională a dreptului de proprietate [art. 44 alin. (2) din Constituţie] şi implicit garanţia convenţională (art. 1 parag. 1 din Protocolul 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale), aşa cum a fost ilustrată în jurisprudenţa pertinentă a instanţei de contencios european al drepturilor omului.

În privinţa cuantumului ce a fost acordat reclamantei, curtea a apreciat că suma de 20.000 euro este îndestulătoare pentru a indemniza prejudiciul suferit, în acest sens luând act de toate împrejurările cauzei, astfel cum au fost ele anterior expuse, de atitudinea reclamantei din 2009 şi până în prezent, ea fi ind nevoită să renunţe la edifi carea, în condiţiile iniţial previzionate, a unui proiect pentru a comemora pierderea gravă suferită pe plan personal, de importanţa pe care acesta o avea

I. Contencios administrativ 11

pentru ea, atestată de înverşunarea cu care a urmărit punerea lui în practică, de împrejurarea că, în lipsa sursei de fi nanţare reprezentată de despăgubirile ce i s-ar fi cuvenit în urma exproprierii, este incertă posibilitatea de fi nalizare efectivă a con-strucţiei pentru care în fi nal a fost obţinută autorizaţia, eliberată pentru un proiect de mai mică amploare decât cel iniţial, precum şi de faptul că au fost pierdute alte posibile surse de fi nanţare.

Curtea a mai avut în vedere şi faptul că indemnizarea victimei nu trebuie să fi e una speculativă, ci să reprezinte o reparare sufi cientă a drepturilor sale încălcate, cuantumul acesteia urmând în mod necesar a fi raportat la atitudinea adoptată de pârât în rezolvarea situaţiei reclamate de petentă. Totodată, încredinţată fi ind că răspunderea are atât o funcţie sancţionatorie, cât şi una preventivă, curtea a reţinut că se impune ca prezenta decizie să şi prevină, nu doar să repare, prin consa-crarea unor conduite viitoare care să nu justifi ce necesitatea unor noi sancţiuni şi prin găsirea celor mai potrivite soluţii pentru particular atunci când acesta vine în coliziune cu autoritatea publică.

Ca atare, în baza prevederilor art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 274 alin. (1) CPC 1865, acţiunea precizată a fost admisă în parte, pârâtul Gu-vernul României fi ind obligat la plata echivalentului la data plăţii a sumei de 20.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin lipsirea recla-mantei de folosinţa imobilului teren înscris în CF 171xxx Cluj-Napoca. Totodată, au fost respinse ca rămase fără obiect celelalte pretenţii formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, urmare a abrogării H.G. nr. 784/2009, luându-se act şi de faptul că această împrejurare a fost adusă la cunoştinţa celorlalte părţi litigante, inclusiv a pârâtului de rând trei, prin intermediul instanţei de judecată, în cursul judecării procesului. Totodată, instanţa a ţinut cont de faptul că, la termenul din 22.02.2013, reprezentantul reclamantei nu a indicat expres instanţei faptul că înţelege să renunţe la judecată în privinţa petitelor care nu au mai fost reluate în cuprinsul concluziilor scrise.

Pentru a dispune astfel, au fost validate apărările conform cărora potrivit dis-poziţiilor art. 36 alin. 5 lit. c) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, consiliul local avizează sau aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor. În acest sens, o acţiune în obli-garea la modifi carea unui PUZ reprezintă în fapt o acţiune în obligarea la emiterea unui act administrativ – hotărâre de consiliu local, ce ar fi trebuit formulată faţă de Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca – organ abilitat a emite acte administra-tive de categoria celui solicitat.

Împotriva sentinţei civile nr. 187 din 08.03.2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fi scal, a declarat recurs în termen legal pârâtul Guvernul României, prin care s-a solicitat admi-terea căii extraordinare de atac şi modifi carea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta S.V., în principal, ca rămasă fără obiect şi în subsidiar, ca neîntemeiată.

Soluţia pronunţată de instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a fost conside-rată ca nelegală şi neîntemeiată, întrucât, deşi s-a constatat că acţiunea a rămas fără obiect, judecătorul cauzei a acordat reclamantei daune morale în cuantum de 20.000 euro.