HOTĂRAcircREA CURŢIIDIN 10APRILIE 1984SABINE VON COLSON ŞI ELISABETH KAMANNicircmpotrivaLAND NORDRHEIN-WESTFALEN(cerere de pronunţare a unei hotăracircri preliminareformulată de Arbeitsgericht din Hamm)bdquoEgalitatea de tratament icircntre bărbaţi şi femei ndash Accesul la icircncadrarea icircn muncărdquoCauza 1483Sumarul hotăracircrii1 Acte ale instituţiilor ndash Directive ndash Punerea icircn aplicare de către statele membre ndash Necesitatea de a garanta eficacitatea directivelor ndash Obligaţii ale instanţelor naţionale(Tratatul CEE articolele 5 şi 189 al treilea paragraf)2 Politica socială ndash Lucrători de sex masculin şi lucrători de sex feminin ndash Accesul la icircncadrarea icircn muncă şi condiţiile de muncă ndash Egalitatea de tratament ndash Directiva 76207ndash Discriminarea privind accesul la icircncadrarea icircn muncă ndash Absenţa sancţiunilor prevăzute de directivă ndash Efecte ndash Alegerea sancţiunilor de către statele membre ndash Acordarea unei despăgubiri ndash Necesitatea unei despăgubiri adecvate ndash Obligaţii ale instanţelor naţionale(Directiva 76207 a Consiliului)1 Cu toate că articolul 189al treilea paragrafdin tratat rezervă statelor membre libertateade alegere a modalităţilor şi mijloacelor destinate să asigure punerea icircn aplicare a directivei această libertate nu aduce atingere obligaţiei impuse tuturor statelor membre cărora li se adresează directiva de a adopta icircn cadrul ordinilor juridice naţionale toate măsurile necesare pentrua asigura efectul deplin al directivei conform obiectivului urmărit de aceastaObligaţia statelor membre care decurge dintr-o directivă de a atinge rezultatul prevăzutde aceasta precum şi obligaţia lor icircn temeiul articolului 5 din tratat de a lua toate măsurile generale sau speciale adecvate pentru a asigura executarea obligaţiei respective se impune tuturor autorităţilor statelor membre inclusiv icircn cadrul competenţelor acestora autorităţilor jurisdicţionaleRezultă că icircn aplicarea dreptului intern şi icircn special a dispoziţiilor unei legi naţionale introduse icircn mod expres icircn scopul punerii icircn aplicare a unei directive instanţa naţională trebuie să interpreteze dreptul său intern icircn spiritul literei şi scopului directiveiicircn vederea atingerii rezultatului menţionat la articolul 189al treilea paragraf2 Directiva 76207nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat1048645Limba de procedură germana1048645 Icircn privinţa sancţiunilor pentru orice discriminare care poate apărea directiva nu implică nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care icircn absenţa unor măsuri de punere icircn aplicare adoptate icircn termenele prevăzute să poată fi invocată de către o persoană particulară icircn scopul obţinerii unei reparaţii determinate icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţănu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţionalăCu toate că Directiva 76207lasă statelor membre pentru a sancţiona icircncălcarea interdicţiei de discriminare libertatea de a alege dintre diferitele soluţii corespunzătoare atingerii scopului său aceasta impune cu toate acestea ca icircn cazul icircn care un stat membru optează pentru sancţionarea icircncălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgubiri despăgubireasă fie icircn orice caz pentru asigurarea eficacităţii sale şi a efectului său disuasiv adecvată prin raportare la prejudiciile suferite şi să depăşească aşadar o indemnizaţie pur simbolică cum este spre exemplu numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidaturăIcirci revine instanţei naţionale obligaţia interpretării şi aplicării legislaţiei adoptate pentru punerea icircn aplicare a directivei icircn conformitate cu cerinţele dreptului comunitar icircn măsura icircn care o marjă de apreciere icirci este acordată icircn temeiul dreptului internIcircn cauza 1483avacircnd ca obiect o cerere adresată Curţii icircn temeiul articolului 177din Tratatul CEE de către Arbeitsgericht din Hamm pentru pronunţarea icircn litigiul pendinte icircn faţa acestei instanţe icircntreSABINE VON COLSON ŞI ELISABETH KAMANNşiLAND NORDRHEIN-WESTFALENa unei hotăracircri preliminare privind interpretarea Directivei 76207a Consiliului privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (JO L 39 p40)CURTEAcompusă din domnii JMertens de Wilmars preşedinte TKoopmans KBahlmann şi YGalmot preşedinţi de cameră PPescatore Mackenzie Stuart AOrsquoKeeffe GBosco ODue UEverling şi CKakouris judecătoriavocat general doamna SRozegravesgrefier domnul HARuumlhl administrator principalpronunţă prezenta1048645 HOTĂRAcircREIcircn faptI ndash Faptele şi proceduraIcircn 1982 icircn cadrul penitenciarului din Werl erau vacante două locuri de muncă pentru funcţia de asistent socialCele două reclamante icircn acţiunea principală şi-au depus candidatura pentru aceste locuri de muncăIcircn cele din urmă au fost angajaţi doi candidaţi de sexmasculinReclamantele au sesizat Arbeitsgericht din Hamm printr-o acţiune icircmpotriva Landului Nordehein-Westfalen care administrează penitenciarul din WerlAceastă acţiune urmăreasă stabilească că unicul motiv pentru care cele două reclamante nu fuseseră angajate era sexul acestoraPrin urmare reclamantele au solicitat ca Landul pacircracirct să fie obligat să icircncheieun contract de muncă icircn respectiva unitate penitenciară sau icircn subsidiar să fie obligat la plata de daune-interese echivalente cu salariul pe şase luniPrin a doua cerere subsidiară reclamanta von Colson a solicitat rambursarea cheltuielilor de deplasare icircn valoare de 720DM ocazionate de candidatura sa pentru locul de muncă respectivArbeitsgericht a reţinut că reclamantele nu au fost acceptate pentru locurile de muncă respective din

cauza sexului acestoraCu toate acestea instanţa naţională a apreciat ca fiind inadmisibile cererile reclamantelor icircn temeiul dreptului german cu excepţia cererii subsidiare a reclamantei von Colson privind acoperirea cheltuielilor sale de deplasare (720DM)Icircntr-adevăr articolul 611a din BGB despre care se consideră că transpune Directiva 76207a Consiliului prevede bdquo(1)Angajatorul nu trebuie să discrimineze un lucrător din motive bazate pe sexul acestuia icircn ceea ce priveşte un contract sau o măsură icircn special icircn timpul stabilirii unui raport de muncă (hellip)(2)Dacă un raport de muncă nu se stabileşte ca urmare a unei icircncălcări a principiului egalităţii de tratament enunţat la alineatul (1) imputabilă angajatorului acesta din urmă este obligatla plata de daune-interese pentru prejudiciul pe care lucrătorul l-a suferit ca urmare a faptului că acesta a avut convingerea că stabilirea raportului de muncă nu va fi icircmpiedicată de o astfel de icircncălcare (hellip)rdquo Prin urmare singura sancţiune a unei discriminări comise icircn privinţa accesului la icircncadrareaicircn muncă este conform instanţei de trimitere reparaţia a ceea ce se numeşte bdquoVertrauensschadenrdquo (bdquoprejudiciul de icircncredererdquo) respectiv prejudiciul care ia naştere pentru salariat ca urmarea faptului că a avut convingerea că nu va exista o diferenţă de tratament prohibitivă care va icircmpiedica stabilirea unui raport de muncăLegiuitorul german nu prevede aşadar expres ceea ce se numeşte bdquointeresul pozitivrdquo respectiv un drept de a fi angajat ca urmare a unei icircncălcări a principiului egalităţii de tratament a persoanelor de ambele sexePentru a determina normele juridice aplicabile la nivel comunitar icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă instanţa de trimitere estimează că trebuie să obţină de la Curte o interpretare a anumitor dispoziţii ale Directivei 76207a Consiliului din 9februarie 1976privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (JO L 39 p40)Prin urmare Arbeitsgericht a solicitat Curţii să se pronunţe cu titlu preliminar cu privire la următoarele icircntrebăribdquo1 Din dispoziţiile Directivei din 9februarie 1976a Consiliului privind punerea icircn aplicarea principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (76207CEE)rezultă că o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă (neicircncheierea unui contract de muncă pe criteriul de sexal candidatuluipreferinţa acordată altui candidat pe criteriul de sex)trebuie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autoral discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat2 Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebarea) Este angajatorul obligat să icircncheie un contract de muncă numai atunci cacircnd după ce s-a stabilit că acesta a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex se poate stabili că icircn mod obiectiv candidatul discriminat este ndash conform unor criterii legale ndash mai calificat pentru respectivul loc de muncă decacirct candidatul cu care a fost icircncheiat contractul de muncăb) Sau este angajatorul obligat icircn egală măsură să angajeze candidatul discriminat chiar atunci cacircnd se poate stabili că angajatorul a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex dar icircn mod obiectiv candidatul discriminat şi cel care i-a fost preferat sunt la fel de calificaţic) Icircn cele din urmă are candidatul discriminat dreptul de a fi angajat chiar icircn cazul icircn careicircn mod obiectiv este mai puţin calificat decacirct candidatul care i-a fost preferat icircnsă s-a stabilitcă de la icircnceput angajatorul pe criteriul de sexal candidatului discriminat nu l-a luat icircn considerare pe acesta icircn luarea deciziei sale pe baza unor criterii legale3 Icircn cazul icircn care avacircnd icircn vedere icircntrebările 2a)şi 2c) soluţia depinde de calificarea obiectivă a candidatuluiEste aceasta supusă integral aprecierii instanţei şi care sunt criteriile şi normele procedurale aplicabile icircn ceea ce priveşte dovedirea caracterului icircntemeiat al cererii şi icircn ceea ce priveşte sarcina probei4 Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebare

Icircn cazul icircn care există mai mult de doi candidaţi pentru acelaşi loc de muncă şi de la icircnceput mai mult de o persoană a fost exclusă pe baza criteriului de sexal acesteia prin alegerea făcută conform unor criterii legale fiecare dintre aceste persoane este icircndreptăţită să se prevalezede dreptul la icircncheierea unui contract de muncă

Icircn acest caz instanţa este obligată eventual să facă propria sa alegere icircntre candidaţii discriminaţi Icircn cazul unui răspuns negativ la icircntrebarea formulată icircn paragraful anterior ce altă sancţiunede drept material poate fi aplicată

5 Icircn cazul unui răspuns icircn principiu negativ la prima icircntrebare

Care trebuie să fie atunci icircn conformitate cu dispoziţiile Directivei 76207CEE sancţiunea unei discriminări constatate privind accesul la icircncadrarea icircn muncă

Icircn această privinţă este necesar să se opereze o distincţie conform icircntrebărilor de la 2a)pacircnă la 2c)

6 Directiva 76207CEE icircn interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la icircntrebările de mai sus se aplică direct icircn Republica Federală GermaniardquoConform instanţei de trimitere rezultă icircn special din dispoziţiile coroborate ale directivei precum şi din considerentele sale că aceasta impune adoptarea dispoziţiilor legale icircnsoţitede sancţiuni efective1048645Numai o reparaţie icircn natură este conform acesteia eficientăDirectiva icircn cauză enunţă icircn principal principiul egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă ceea ce implică obligaţia de a elimina dispoziţiile incompatibile cu acest principiuArticolul 6din directivă garantează completacircnd protecţia jurisdicţională a drepturilor care pot lua naştere de aiciIcircn cele din urmă statele membre trebuie să asigure intrarea icircn vigoare a bdquoactelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesarerdquo pentru aplicarea directiveiOrdonanţa de trimitere a fost icircnregistrată la grefa Curţii la 24ianuarie 1983Icircn conformitate cu articolul 20din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a CEEs-au depus observaţii scrise de către reclamanţii icircn acţiunea principală reprezentaţi de domnul Clemens Franzen secretar juridic la Deutscher Gewerkschaftsbund de către Guvernul Republicii Federale Germania reprezentat de DrMartin Seidel Ministerialrat la Ministerul Federal German al Economiei şi de ProfDrManfred Zuleeg icircn calitate de agent de către guvernul danez reprezentat de domnul Laurids Mikaelsen consilier juridic la ministerul danez al Afacerilor externe icircn calitate de agent de către Guvernul Regatului Unit reprezentat de domnul JDHowes Treasury Solicitorrsquos Department icircn calitate de agent asistat de domnul Ian Click Inner Temple Londra şi de către Comisia Comunităţilor Europene reprezentată de DrManfred Berchel membru al serviciului său juridic icircn calitate de agent asistat de ProfDrMeinhard HilfII ndash Observaţii scrise depuse icircn faţa CurţiiReclamantele icircn acţiunea principală susţin că este inacceptabil să se icircncuviinţeze repararea prejudiciului care rezultă icircn urma refuzului recrutării numai icircn ceea ce priveşte bdquointeresul negativrdquo (bdquoprejudiciu de icircncredererdquo)Icircn conformitate cu directiva comunitară Republica Federală Germania are obligaţia de a acţiona icircn vederea punerii icircn aplicare şi a respectării normelor comunitareAcest lucru include de asemenea instituirea de măsuri adecvate destinate să evite discriminările icircn viitorTocmai pentru că articolul 611a alineatul (2)din BGB a limitat icircn mod expres dreptul la repararea unei discriminări constatate icircn timpul recrutării la ceea ce s-a convenit să se denumească interes negativ instanţa germană se vede icircmpiedicată să aplice dreptul comun (de exemplu dreptul general la reparare prevăzut la articolul 823alineatul (2)din BGB culpa in contrahendo etc)Icircn această privinţă Arbeitsgericht a constatat icircn mod pertinent că icircn practică dreptul la reparare limitat la interesul negativ este fără semnificaţieO astfel de reparaţie poate să acopere atunci cacircnd este cazul numai rambursarea cheltuielilor suportate de candidat pentru a se prezenta la sediul angajatorului (icircn prezenta speţă 720DM pentru reclamanta von Colson)Această discrepanţă a provocat critici puternice icircn Germania FederalăIcircntr-un raport oficial guvernul federal german a admis el icircnsuşi icircn mod expres că au fost numeroşi cei pentru care 1048645

regimul de reparaţie prevăzut la articolul 611a alineatul (2)din BGB a fost insuficient şi că s-au introdus rar acţiuniPrin urmare este necesar cel puţin să se estimeze că articolul 611a alineatul (2)nu trebuie luat icircn considerare icircn măsura icircn care dreptul la reparare icircn caz de discriminare sigură cu ocazia unei proceduri de recrutare se limitează numai la bdquointerese negative de icircncredererdquoPrin urmare angajatorul trebuie să fie obligat să icircncheie un contract de muncă cu candidatul discriminatAvacircnd icircn vedere normele dreptului german privind expunerea caracterului icircntemeiat al cererii şi sarcina probei (care impun icircntr-o anumită măsură pacircracirctului sarcina probei) nu este absolut necesar să se răspundă icircntrebărilor nr2şi 3din ordonanţa de trimitereIcircn ceea ce priveşte cea de-a patra icircntrebare reclamantele consideră că se icircnscrie icircn logica sistemului procedurii civile interne faptul ca icircn anumite cazuri pe acelaşi loc de muncă să fie icircncadrate cu titlu de reparaţie cele două reclamanteDe fapt dacă un angajator nu reuşeşte să demonstreze că nu se face vinovat de discriminare se expune riscului de a fi confruntat cu multiple revendicăriPrin urmare nu este necesar icircn mod absolut ndash avacircnd icircn vedere aplicarea dreptului german ndash să se răspundă la această icircntrebareIcircn cele din urmă reclamantele consideră că chiar icircn cazul icircn care contrar tuturor aşteptărilor directiva nu implică avacircnd icircn vedere dreptul naţional niciun drept de a fi angajat sensul şi obiectul acesteia impunacircnd cel puţin ca angajatorul să fie obligat la plata unei despăgubiri prin echivalent icircn cazul discriminării stabiliteIcircn ceea ce priveşte chestiunea aplicabilităţii directe a directivei reclamantele doresc să primească un răspuns icircn sensul jurisprudenţei actuale a CurţiiGuvernul Republicii Federale

Germania subliniază că proiectul de lege a fost notificat Comisiei icircnainte de adoptarea legii şi că aceasta nu a ridicat obiecţii icircn privinţa consecinţelor care sunt prevăzute icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn avizul său motivat din 29octombrie 1982 Comisia nu sugerează icircn această privinţă icircncălcarea Directivei 76207De altfel noua legislaţie merge mai departe decacirct legislaţia preexistentă mai ales pentru că de aici icircncolo s-a stabilit că toţi angajatorii potenţiali şi efectivi sunt obligaţi prin aceastaConştient de necesitatea unei transpuneri efective a directivei guvernul federal insistă asupra faptului că fiecare stat membru dispune de o marjă de apreciere cu privire la consecinţele juridice care trebuie să rezulte dintr-o icircncălcare a principiului egalităţii de tratament (articolul 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE)Excluderea dreptului de a fi angajat se situează icircn limitele marjei de apreciere icircn ceea ce priveşte forma şi mijloacele pe care directiva le lasă la alegerea fiecărui stat membruDreptul comunitar nu impune ca interesul candidatului discriminat să fie plasat unilateral pe primul plan icircn caz contrar nefiind necesar să se includă dispoziţia prevăzută la articolul 2alineatul (4)din Directiva 76207 care autorizează statele membre să ia măsuri privind promovarea egalităţii de şanse icircntre bărbaţi şi femeiAngajarea persoanei preferate de către angajator nu poate fi anulată fără să icircnşele expectativele legitime ale acestui lucrătorPe de altă parte crearea unui alt loc de muncă sau chiar a mai multor locuri de muncă merge dincolo de interzicerea tratamentului discriminatoriu şi constituie o măsură pozitivă care nu poate fi pusă icircn sarcina potenţialului angajatorIcircn cele din urmă chiar dacă discriminarea apare chiar icircnainte ca locul de muncă să fie ocupat un angajator nu poate fi obligat să angajeze pe cinevaPrin urmare guvernul federal propune să se dea un răspuns negativ la prima icircntrebare a instanţei naţionaleAstfel răspunsul la icircntrebările nr2-4devine inutilIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr5 guvernul federal susţine că icircn cazul icircn care Curtea are obligaţia să aprecieze că sunt necesare consecinţe juridice mai importante icircn scopul impunerii eficiente a principiului egalităţii de tratament trebuie mai icircntacirci să se solicite instanţelor naţionale să epuizeze posibilităţile oferite de ordinea juridică internăConform acestuia instanţelor germane li se oferă posibilitatea să elaboreze pornind de la contextul general al dreptului privat soluţii adecvate care sunt satisfăcătoare atacirct pentru principiul egalităţii de tratament cacirct şi pentru interesele tuturor părţilorPrintre măsurile eficiente pentru impunerea principiului egalităţii de tratament Codul civil german prevede dreptul la plata daunelor-intereseConsecinţa juridică a unei discriminări trebuie să fie icircn plus proporţionalăAstfel o consecinţă juridică considerabilă este suficientă pentru a impune principiul egalităţii de tratamentIcircn plus un drept la plata daunelor-interese nu trebuie să existe decacirct icircn cazul icircn care candidatul discriminat este mai calificat decacirct ceilalţi pentru ocuparea locului de muncă icircn cauză icircnsă nu şi icircn cazul icircn care au aceeaşi calificareIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr6 guvernul federal consideră că Directiva 76207produce icircn plan naţional efecte juridice cu un domeniu care rezultă din jurisprudenţa stabilită de Curte pacircnă icircn prezentGuvernul danez apreciază că nicio parte a directivei nu prevede o obligaţie pentru statele membre de a pune icircn aplicare sancţiuni de o anumită naturăO paralelă cu Directiva 75117a Consiliului din 10februarie 1975 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare icircntre lucrătorii de sexmasculin şi cei de sexfeminin arată că aceasta din urmă prevede icircn mod expres sancţiuni icircn caz de icircncălcare a principiului egalităţii de remunerarePrin urmare icircn mod deliberat legiuitorul comunitar a lăsat această chestiune deschisă icircn ceea ce priveşte directiva privind egalitatea de tratament Guvernul danez remarcă faptul că şi icircn directiva privind egalitatea de remunerare Consiliul a lăsat statelor membre posibilitatea de a alege măsurile adecvate bdquoicircn conformitate cu situaţia lor naţională şi cu sistemul lor juridicrdquo ceea ce contribuie mai mult la ideea că nu se pot deduce din directiva privind egalitatea de tratament norme referitoare la obligaţia de a stabili sancţiuni determinateDe asemenea revine statelor membre alegerea sancţiunilor corespunzătoare subrezerva limitelor care decurg din articolele 5 şi 189din tratatPe de altă parte este necesar ca statele membre să sancţioneze icircncălcările unor asemenea norme icircn acelaşi mod icircn care sancţionează icircn cadrul ordinii lor juridice icircncălcările similare ale normelor naţionale icircn domenii icircnrudite nereglementate de dreptul comunitarO comparaţie cu Convenţia nr158 a OIM privind icircncetarea raportului de muncă din iniţiativa angajatorului adoptată icircn 1982 ilustrează că pe plan internaţional se admite că şi icircn cazuri de concediere nu este icircncă momentul pentru a institui o obligaţie icircn sarcina angajatorului de a (re)integra un lucrător concediatGuvernul Regatului Unit este de asemenea de părere că statelor membre le revine posibilitatea alegerii şi introducerii măsurilor pe care le consideră ca fiind de natură să garanteze 1048645 că obligaţiile care le revin icircn temeiul directivei sunt icircndeplinite şi că Republica Federală a făcut acest lucruArticolul 6din directivă nu menţionează nimic despre măsurile pe care statele membre trebuie să le iaPrin urmare afirmaţia conform căreia există o obligaţie implicită şi exclusivă este surprinzătoareIcircntrebările adresate de Arbeitsgericht şi comentariile cu privire la acestea demonstrează intrinsec şi icircn mod evident dificultatea considerabilă pe care

Curtea o icircntacircmpină dacă icircncearcă să legifereze icircn acest domeniu pentru statele membreIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea privind aplicabilitatea directivei Guvernul Regatului Unit subliniază că o directivă care nu este pusă icircn aplicare nu poate impune obligaţii persoanelor particulare care nu sunt destinatarele acesteiaRegatul Unit consideră că Landul Nordhrein-Westfalen nu este avut icircn vedere de directivăChiar dacă icircn prezenta cauză Landul trebuie considerat ca fiind Republica Federală efectul direct nu poate opera decacirct icircmpotriva unui stat membru icircn calitatea sa de stat iar nu icircmpotriva unui stat membru icircn calitatea sa de angajatorIcircn această privinţă situaţia este de fapt analogă celei a unei persoane particularePersoanele care sunt sau doresc să fie angajate de către un stat membru nu trebuie să se găsească icircntr-o situaţie mai favorabilă decacirct persoanele care sunt sau doresc să fie angajate de către o altă persoană particulară (Hotăracircrea din 12121974 Walrave şi Koch 3674 Rec1974 p1405 punctele 19-25)Icircn plus dacă directiva impune implicit instanţelor naţionale să oblige angajatorii să angajeze candidaţii discriminaţi această obligaţie implicită nu are efect direct deoarece nu este nici clară nici lipsită de ambiguitate iar punerea sa icircn aplicare depinde de măsurile suplimentare luate de autorităţile naţionaleNici articolul 6nu poate avea un efect direct deoarece prevede icircn mod expres ca statele membre să ia măsuri nespecificateComisia procedează mai icircntacirci la o examinare icircndelungată a dispoziţiilor relevante ale dreptului comunitar precum şi ale dreptului german intenţionacircnd numai icircn măsura icircn care este necesar să răspundă la icircntrebarea cu privire la măsura icircn care dreptul german poate icircn prezenta cauză să contribuie la soluţionarea favorabilă a cererii reclamantelorComisia consideră că nu este posibil să se deducă din Directiva 76207niciun drept la angajareAcest lucru rezultă mai icircntacirci din textul directivei care nu prevede o astfel de sancţiuneIcircn special articolul 6nu prevede decacirct o cale de atac formală fără a stabili dreptul materialGeneza directivei nu este mai concludentăNici expunerea de motive a propunerii de directivă nici deliberările Parlamentului European nici cele ale Comitetului Economic şi Social nu au examinat icircn detaliu sancţiunile posibileReacţiile statelor membre icircn cadrul legilor de aplicare evidenţiază de altfel o gamă largă de diverse sancţiuniNumai icircn dreptul italian se poate constata că judecătorul bdquoeste abilitat să dispună icircncetarea sau anularea unei discriminări cu ocazia angajăriirdquoAceastă abordare este legată de existenţa principiului concurent al libertăţii contractuale a angajatoruluiIcircn sfacircrşit este icircn conformitate cu scopul Directivei 76207ca aceasta să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor (articolul 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE)Cu toate acestea acest principiu se aplică numai icircn coroborare cu principiul general care stă la baza oricărei directive conform căruia transpunerea trebuie să determine rezultate efective1048645 Icircn măsura icircn care icircntrebarea nr1trebuie să primească icircn mod evident un răspuns negativ nu este necesar chiar cu titlu subsidiar să se adopte o poziţie icircn privinţa icircntrebărilor nr2-4Icircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr5 aceasta se bazează pe recunoaşterea ineficienţei normei germane conform căreia numai despăgubirea pentru bdquoprejudiciul de icircncredererdquo trebuie acordată şi urmăreşte să obţină din partea Curţii recunoaşterea existenţei eventuale a unui drept la despăgubire prin echivalent cu privire la un interes pozitiv materialIcircn această privinţă Comisia recunoaşte că atacirct textul cacirct şi geneza directivei nu furnizează elemente de argumentaţie precise şi că nu toate statele membre au prevăzut o sancţiune civilă subforma unui drept la despăgubireArticolul 3alineatul (1)din directivă include o obligaţie materială foarte clară cu ocazia accesului la icircncadrarea icircn muncă niciun fel de discriminare bazată pe criteriul de sexnu este permisăPe de altă parte din articolul 6al directivei rezultă că icircn această măsură trebuie să i se recunoască persoanei care caută un loc de muncă un drept subiectiv la respectarea obligaţiei menţionate atunci cacircnd este bdquolezatărdquo printr-o icircncălcare a acestei obligaţii de către angajatorIcircn acest caz articolul 6presupune existenţa de bdquodrepturirdquo pe care titularul trebuie să le poată valorifica pe cale jurisdicţionalăEste adevărat că nici articolul 6şi nici altă dispoziţie a directivei nu specifică de ce tip trebuie să fie aceste bdquodrepturirdquo pentru a icircndeplini cerinţele dreptului comunitarCu toate acestea drepturile necesar a fi recunoscute candidaţilor discriminaţi trebuie să fie de asemenea natură icircncacirct să se poată observa icircn privinţa lor o punere icircn aplicare eficientă a obiectivelor directiveiCeea ce icircnseamnă că nu trebuie să fie icircn niciun caz derizorii consecinţele juridice ale unei icircncălcări a principiului egalităţii de tratament astfel icircncacirct un angajator să le poată ignora atunci cacircnd se ia decizia privind acceptarea sau respingerea unei candidaturiPrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca asemenea drepturi să fie concepute astfel icircncacirct să constituie pentru candidatul ale cărui drepturi au fost icircncălcate o reparaţie adecvată şi pentru angajator un mijloc de presiune de luat icircn serios care să icircl determine să respecte principiul egalităţii de tratamentO reglementare naţională care limitează drepturile la despăgubire ale unui candidat al cărui drept la egalitatea de tratament a fost icircncălcat la rambursarea cheltuielilor suportate de acesta pentru candidatura sa nu este conformă cu cerinţele dreptului comunitar care vizează o transpunere efectivă a obiectivelor directiveiIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr6 nu se mai ridică problema bdquoaplicabilităţii directerdquo a Directivei 76207deoarece nu se poate deduce nicio sancţiune clară din această directivăIcircn cazul icircn care Curtea de

Justiţie trebuie totuşi să considere inaplicabilitatea limitării despăgubirii care este inclusă la articolul 6din BGB drept un mijloc de a recunoaşte reclamantelor un drept la despăgubire generală mai extins alte probleme decurg de aici icircn ceea ce priveşte icircntrebările privind aplicabilitatea directă a directiveiIcircntr-adevăr icircn timp ce icircn anumite circumstanţe o directivă poate să aibă efect vertical icircn ceea ce priveşte un stat membru sau instituţiile şi autorităţile sale este dimpotrivă imposibil icircn alte situaţii decacirct cele excepţionale să i se recunoască un asemenea efect icircn relaţiile orizontale dintre persoanele de drept privatCu toate acestea icircn prezenta cauză reclamantele au introdus o acţiune icircmpotriva Landului Nordrhein-Westfalen care este parte a autorităţii publiceDreptul comunitar recunoaşte principiul unităţii autorităţii publice cu anumite limite fiecare stat membru poate să determine cum şi prin ce organe icircnţelege să icircşi icircndeplinească obligaţiile pe care i le impune dreptul comunitar

Desigur conform acestei concepţii directiva tratează raporturile de muncă de drept privat dintre persoane particulare icircn mod diferit faţă de raporturile existente icircntre Land şi reclamante icircn calitate de persoane privateDiscriminarea care rezultă de aici se explică cu toate acestea icircn acest caz prin faptul că autorităţile publice sunt icircn mod specific obligate să respecte drepturile fundamentaleCerinţa specială impusă angajatorului de drept public este prin urmare icircntemeiată icircn mod obiectivIcircn dreptul intern această distincţie icircşi găseşte expresia icircn refuzul general de a recunoaşte principiul bdquoefectului drepturilor fundamentale asupra terţilorrdquo (bdquoDrittwirkingrdquo)icircn relaţiile dintre persoanele particulareIII ndash Icircntrebare adresată guvernului germanGuvernul german a fost invitat să răspundă icircn scris la icircntrebarea icircn ce măsură adoptarea articolului 611a din BGB poate fi considerată ca reducacircnd dreptul la despăgubire al femeilor care fac obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă icircnlăturacircnd aplicarea dreptului comun şi limitacircnd drepturile acestora numai la repararea prejudiciului de icircncredereGuvernul german a răspuns că acest articol nu a limitat dreptul la despăgubire şi nu a exclus aplicarea dreptului comunDimpotrivă a creat coroborat cu articolul 823alineatul (2)din BGB posibilităţi de despăgubire concreteIV ndash Procedura oralăIcircn şedinţa din 13decembrie 1983 reclamantele icircn acţiunea principală reprezentate de domnul Clemens Franzen agent pacircracirctul icircn acţiunea principală reprezentat de domnul Siefke Regierungsdirektor agent guvernul german reprezentat de DrMartin Seidel şi ProfDrManfred Zuleeg agenţi şi Comisia reprezentată de DrManfred Beschel agent asistat de ProfDrMeinhard Hilf şi-au prezentat observaţiile orale şi au răspuns icircntrebărilor adresate de CurteAvocatul general şi-a prezentat concluziile icircn şedinţa din 31ianuarie 1984Icircn drept1 Prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 primită la Curte la 24ianuarie 1983 Arbeitsgericht din Hamm a adresat icircn temeiul articolului 177din Tratatul CEE mai multe icircntrebări preliminare referitoare la interpretarea Directivei 76207a Consiliului din 9februarie 1976privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (JO L 39 p40)2 Aceste icircntrebări au fost adresate icircn cadrul unui litigiu dintre două asistente sociale calificate Sabine von Colson şi Elisabeth Kamann şi Landul Nordrhein-WestfalenDin motivarea ordonanţei de trimitere rezultă că penitenciarul din Werl rezervat deţinuţilor de sexmasculin şi administrat de Landul Nordrhein-Westfalen a refuzat pe criteriul de sex să angajeze reclamantele icircn acţiunea principalăFuncţionarii icircnsărcinaţi cu recrutarea şi-au motivat refuzul de a le angaja pe reclamante invocacircnd problemele şi riscurile legate de angajarea icircn instituţii de acest tip a unor candidate de sexfeminin şi din aceste motive au preferat candidaţi de sexmasculin cu o calificare cu toate acestea inferioară3 Instanţa naţională a reţinut existenţa discriminării şi a apreciat că icircn temeiul dreptului german singura sancţiune icircn cazul unei discriminări comise la angajare era repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden) respectiv a prejudiciului care decurge icircn cazul candidaţilor discriminaţi din convingerea că raportul de muncă va fi stabilit fără nicio discriminareO astfel de despăgubire este prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB1048645

4 Icircn temeiul acestei dispoziţii angajatorul este obligat icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă bdquola plata de daune-interese pentru prejudiciul pe care icircl suferă lucrătorul din cauza faptului că acesta crede cu toată convingerea că o astfel de icircncălcare (a principiului egalităţii de tratament)nu va constitui un impediment icircn stabilirea raportului de muncărdquoScopul acestui articol icircl reprezintă transpunerea Directivei 76207a Consiliului menţionată anterior5 Prin urmare instanţa naţională a considerat că icircn temeiul dreptului german putea să dispună numai rambursarea cheltuielilor de deplasare pretinse de reclamanta von Colson cheltuieli ocazionate de candidatura sa pentru locul de muncă respectiv (720DEM)şi că trebuia să respingă celelalte capete de cerere ale acţiunii reclamantelor6 Cu toate acestea pentru a stabili normele de drept comunitar aplicabile icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă instanţa naţională a adresat Curţii următoarele icircntrebăribdquo1Din dispoziţiile Directivei din 9februarie 1976a Consiliului privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (76207CEE)rezultă că o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă (neicircncheierea unui contract de muncă pe criteriul de sexal candidatuluipreferinţa acordată altui candidat pe criteriul de sex)trebuie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat2Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebarea)Este angajatorul obligat să icircncheie un contract de muncă numai atunci cacircnd după ce s-a stabilit că acesta a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex se poate stabili că icircn mod obiectiv candidatul discriminat este ndash conform unor criterii legale ndash mai calificat pentru respectivul loc de muncă decacirct candidatul cu care a fost icircncheiat contractul de muncăb)Sau este angajatorul obligat icircn egală măsură să angajeze candidatul discriminat chiar atunci cacircnd se poate stabili că angajatorul a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex dar icircn mod obiectiv candidatul discriminat şi cel care i-a fost preferat sunt la fel de calificaţic)Icircn cele din urmă are candidatul discriminat dreptul de a fi angajat chiar icircn cazul icircn care icircn mod obiectiv este mai puţin calificat decacirct candidatul care i-a fost preferat icircnsă s-a stabilit că de la icircnceput angajatorul pe baza criteriului de sexal candidatului discriminat nu l-a luat icircn considerare pe acesta icircn luarea deciziei sale pe baza unor criterii legale3Icircn cazul icircn care avacircnd icircn vedere icircntrebările 2a)şi 2c) soluţia depinde de calificarea obiectivă a candidatuluiEste aceasta supusă integral aprecierii instanţei şi care sunt criteriile şi normele procedurale aplicabile icircn ceea ce priveşte dovedirea caracterului icircntemeiat al cererii şi icircn ceea ce priveşte sarcina probei4Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebare

Icircn cazul icircn care există mai mult de doi candidaţi pentru acelaşi loc de muncă şi de la icircnceput mai mult de o persoană a fost exclusă pe baza criteriului de sexal acesteia prin alegerea făcută 1048645

conform unor criterii legale fiecare dintre aceste persoane este icircndreptăţită să se prevaleze de dreptul la icircncheierea unui contract de muncă

Icircn acest caz instanţa este obligată eventual să facă propria sa alegere icircntre candidaţii discriminaţi Icircn cazul unui răspuns negativ la icircntrebarea formulată icircn paragraful anterior ce altă sancţiune de drept material poate fi aplicată

5Icircn cazul unui răspuns icircn principiu negativ la prima icircntrebare

Care trebuie să fie atunci icircn conformitate cu dispoziţiile Directivei 76207CEE sancţiunea unei discriminări constatate privind accesul la icircncadrarea icircn muncă

Icircn această privinţă este necesar să se opereze o distincţie conform icircntrebărilor de la 2a)pacircnă la 2c)

6Directiva 76207CEE icircn interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la icircntrebările de mai sus se aplică direct icircn Republica Federală Germaniardquo7 Aceste icircntrebări au ca scop principal să stabilească dacă Directiva 76207impune statelor membre să prevadă consecinţe juridice sau sancţiuni speciale icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă (icircntrebările 1- 5)şi dacă persoanele particulare pot atunci cacircnd este cazul să se prevaleze icircn faţa instanţelor naţionale de dispoziţiile directivei icircn absenţa transpunerii icircn ordinea juridică naţională icircn termenele prevăzute (icircntrebarea 6)

a) Cu privire la prima icircntrebare8 Prin prima sa icircntrebare instanţa naţională doreşte icircn esenţă să afle dacă Directiva 76207impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat9 Conform instanţei naţionale rezultă clar din considerente şi chiar din textul directivei că aceasta impune statelor membre adoptarea unor dispoziţii legale care să prevadă sancţiuni efectiveIcircn opinia acesteia este eficientă numai o reparaţie icircn natură care să determine angajarea persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări10 Conform reclamantelor icircn acţiunea principală articolul 611a alineatul (2)din BGB limitacircnd dreptul la despăgubire numai la bdquoprejudiciul de icircncredererdquo a exclus posibilităţile de reparaţie care rezultă din dreptul comunDirectiva 76207impune statelor membre să instituie măsuri corespunzătoare pentru a evita pe viitor discriminărileAşadar este necesar cel puţin să se accepte că articolul 611a alineatul (2)nu trebuie luat icircn considerareAcest fapt are drept consecinţă obligarea angajatorului să icircncheie un contract de muncă cu candidatul discriminat11 Guvernul Republicii Federale Germania deşi este conştient de necesitatea unei transpuneri efective a directivei insistă asupra faptului că fiecare stat membru dispune icircn temeiul articolului 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE de o marjă de apreciere icircn ceea ce priveşte consecinţele juridice care trebuie să rezulte dintr-o icircncălcare a principiului egalităţii de tratamentGuvernul german susţine pe de altă parte posibilitatea instanţelor germane de a elabora pe baza dreptului privat naţional şi conformacircndu-se conţinutului directivei soluţii adecvate corespunzătoare atacirct principiului egalităţii de tratament cacirct şi intereselor tuturor părţilorIcircn cele din urmă o consecinţă juridică perceptibilă este suficientă după părerea sa pentru a face să fie respectat principiul egalităţii de tratament şi aceasta nu trebuie să fie prevăzută decacirct icircn cazul icircn care candidatul discriminat este mai calificat decacirct ceilalţi pentru locul de muncă respectiv icircnsă nu şi icircn cazul icircn care candidaţii au calificări egale12 Guvernul danez consideră că directiva a lăsat statelor membre icircn mod deliberat posibilitatea alegerii sancţiunilor conform situaţiei lor naţionale şi sistemului lor juridicEste necesar ca statele membre să sancţioneze icircncălcările principiului egalităţii de tratament icircn acelaşi mod icircn care sancţionează icircncălcările similare ale normelor de drept intern din domenii icircnrudite şi nereglementate de dreptul comunitar13 Guvernul Regatului Unit consideră de asemenea că intră icircn competenţa statelor membre să aleagă măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta icircndeplinirea obligaţiilor care le revin icircn temeiul directiveiDirectiva nu oferă nicio indicaţie icircn privinţa măsurilor pe care statele membre au obligaţia să le adopte iar icircntrebările adresate Curţii demonstrează prin ele icircnsele şi icircn mod evident dificultăţile icircntacirclnite icircn stabilirea unor măsuri corespunzătoare14 Icircn ceea ce o priveşte Comisia Comunităţilor Europene consideră că deşi directiva urmăreşte să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor transpunerea acesteia trebuie cu toate acestea să determine rezultate efectivePrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca sancţiunile să fie concepute astfel icircncacirct să reprezinte pentru candidatul discriminat o reparaţie

corespunzătoare iar pentru angajator un mijloc de presiune pe care să-l ia icircn considerare şi care icircl determina să respecte principiul egalităţii de tratamentO măsură naţională care prevede numai repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden)nu este suficientă pentru a garanta respectarea acestui principiu15 Icircn conformitate cu articolul 189al treilea paragraf bdquodirectiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins lăsacircnd autorităţilor naţionale competenţa icircn ce priveşte forma şi mijloacelerdquoDeşi dispoziţia respectivă rezervă statelor membre libertatea de a alege căile şi mijloacele destinate să asigure punerea icircn aplicare a directivei această libertate nu aduce atingere obligaţiei impuse tuturor statelor membre destinatare de a adopta icircn cadrul ordinii juridice naţionale toate măsurile necesare pentru a asigura efectul deplin al directivei conform obiectivului pe care aceasta icircl urmăreşte16 Este aşadar necesar să se examineze Directiva 76207pentru a stabili dacă aceasta impune statelor membre să prevadă anumite consecinţe juridice sau sancţiuni icircn cazul icircncălcării principiului egalităţii de tratament icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă17 Această directivă are ca obiect punerea icircn aplicare icircn statele membre a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei asiguracircnd icircn special lucrătorilor de ambele sexe o egalitate efectivă a şanselor icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn acest scop articolul 2defineşte principiul egalităţii de tratament şi limitele acestuia icircn timp ce articolul 3alineatul (1)icirci stabileşte domeniul de aplicare icircn ceea priveşte icircn special accesul la icircncadrarea icircn muncăArticolul 3alineatul (2)litera (a)prevede că statele membre adoptă măsurile necesare pentru abrogarea oricăror acte cu putere de lege şi acte administrative contrare principiului egalităţii de tratament18 Articolul 6impune statelor membre să introducă icircn ordinile juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei persoane care se consideră lezată de o discriminare bdquosă icircşi realizeze drepturile pe cale judiciarărdquoDin această dispoziţie rezultă că statele membre sunt obligate să adopte măsuri care să fie suficient de eficiente pentru a realiza scopul directivei şi să garanteze că aceste măsuri pot fi invocate efectiv icircn faţa instanţelor naţionale de către 1048645

persoanele interesateAstfel de măsuri pot de exemplu să cuprindă dispoziţii care impun angajatorului să angajeze candidatul discriminat sau să acorde o despăgubire pecuniară corespunzătoare acestea fiind consolidate după caz printr-un sistem de amenziCu toate acestea directiva nu impune o sancţiune determinată statelor membre le revine libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru realizarea obiectivului său19 Icircn consecinţă răspunsul la prima icircntrebare este că Directiva 76207nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminatb) Cu privire la icircntrebările 2 - 420 Nu mai este cazul să se răspundă icircntrebărilor 2-4 acestea nefiind adresate decacirct pentru situaţia icircn care angajatorul este obligat să angajeze candidatul discriminat

c) Cu privire la icircntrebările 5 şi 621 Prin cea de-a cincea icircntrebare instanţa naţională solicită icircn esenţă Curţii dacă este posibil să deducă din directivă icircn caz de discriminare orice altă sancţiune decacirct dreptul la icircncheierea unui contract de muncă1048645Cea de-a şasea icircntrebare urmăreşte să clarifice dacă directiva conform interpretării care urmează să i se dea poate fi invocată de către persoanele lezate icircn faţa instanţelor naţionale22 Este imposibil să se stabilească o egalitate efectivă a şanselor icircn absenţa unui sistem de sancţiuni corespunzătorO astfel de consecinţă decurge nu numai din finalitatea directivei ci icircn special din articolul 6al acesteia care conferind candidaţilor pentru un loc de muncă care au făcut obiectul unei discriminări dreptul la o cale judiciară de atac recunoaşte icircn favoarea acestora existenţa unor drepturi care pot fi invocate icircn justiţie23 Icircn cazul icircn care o aplicare completă a directivei nu impune după cum s-a constatat icircn răspunsul la prima icircntrebare o sancţiune determinată icircn cazul icircncălcării interdicţiei de discriminare aceasta implică cu toate acestea ca sancţiunea respectivă să fie de natură a asigura o protecţie juridică efectivă şi eficientăMai mult aceasta trebuie să aibă faţă de angajator un efect disuasiv realRezultă de aici că atunci cacircnd un stat membru hotărăşte să sancţioneze icircncălcarea interdicţiei de discriminare prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz să fie proporţională cu prejudiciul suferit24 Icircn consecinţă este evident că legislaţia naţională care limitează dreptul la reparaţie al persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă la o despăgubire pur simbolică cum sunt de exemplu cheltuielile ocazionate de candidatura acestora nu este conformă cerinţelor unei transpuneri efective a directivei25 Natura sancţiunilor prevăzute icircn Republica Federală Germania icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă şi icircn special problema dacă regula prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB exclude posibilităţile de despăgubire care decurg din dreptul comun au fost icircndelung discutate icircn faţa CurţiiIcircn acest sens Guvernul Republicii Federale Germania a subliniat icircn cadrul procedurii orale că acest articol nu exclude icircn mod necesar aplicarea dreptului comun icircn materie de despăgubireEste numai de competenţa instanţei naţionale să se pronunţe asupra acestui aspect de interpretare privind dreptul său naţional26 Cu toate acestea este necesar să se precizeze că obligaţia statelor membre care decurge dintr-o directivă de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta precum şi icircndatorirea acestora 1048645

icircn temeiul articolului 5 din tratat de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura executarea acestei obligaţii se impun tuturor autorităţilor statelor membre inclusiv autorităţilor jurisdicţionale icircn cadrul competenţelor acestoraRezultă de aici că prin aplicarea dreptului naţional şi icircn special a dispoziţiilor unei legi naţionale special introduse icircn vederea aplicării Directivei 76207 instanţa naţională este obligată să interpreteze dreptul său naţional icircn lumina textului şi a finalităţii directivei pentru a obţine rezultatul prevăzut la articolul 189alineatul (3)27 Icircn schimb după cum rezultă din consideraţiile de mai sus directiva nu cuprinde ndash icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări ndash nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională28 Cu toate acestea este necesar să se precizeze pentru instanţa naţională că deşi Directiva 76207lasă statelor membre pentru a sancţiona icircncălcarea interdicţiei de discriminare libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru a atinge scopul acesteia ea implică cu toate acestea faptul că dacă un stat membru alege sancţionarea icircncălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz pentru a fi eficientă şi pentru a avea un efect disuasiv să fie proporţională cu prejudiciile suferite şi trebuie aşadar să depăşească o despăgubire pur simbolică cum este de

exemplu numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidaturăEste de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate icircn vederea aplicării directivei icircn măsura icircn care dreptul naţional icirci acordă o marjă de apreciere o interpretare şi o aplicare conforme cu cerinţele dreptului comunitar

Cu privire la cheltuielile de judecată29 Cheltuielile efectuate de către Guvernul Republicii Federale Germania Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene care au prezentat observaţii Curţii nu pot face obiectul unei rambursăriIcircntrucacirct procedura are icircn raport cu părţile icircn acţiunea principală un caracter incidental faţă de procedura din faţa instanţei naţionale este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată

Pentru aceste motive

CURTEA

pronunţacircndu-se cu privire la icircntrebările care i-au fost adresate de Arbeitsgericht din Hamm prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 hotărăşte

1 Directiva 76207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat

2 Directiva nu cuprinde icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională1048645

cauza sexului acestoraCu toate acestea instanţa naţională a apreciat ca fiind inadmisibile cererile reclamantelor icircn temeiul dreptului german cu excepţia cererii subsidiare a reclamantei von Colson privind acoperirea cheltuielilor sale de deplasare (720DM)Icircntr-adevăr articolul 611a din BGB despre care se consideră că transpune Directiva 76207a Consiliului prevede bdquo(1)Angajatorul nu trebuie să discrimineze un lucrător din motive bazate pe sexul acestuia icircn ceea ce priveşte un contract sau o măsură icircn special icircn timpul stabilirii unui raport de muncă (hellip)(2)Dacă un raport de muncă nu se stabileşte ca urmare a unei icircncălcări a principiului egalităţii de tratament enunţat la alineatul (1) imputabilă angajatorului acesta din urmă este obligatla plata de daune-interese pentru prejudiciul pe care lucrătorul l-a suferit ca urmare a faptului că acesta a avut convingerea că stabilirea raportului de muncă nu va fi icircmpiedicată de o astfel de icircncălcare (hellip)rdquo Prin urmare singura sancţiune a unei discriminări comise icircn privinţa accesului la icircncadrareaicircn muncă este conform instanţei de trimitere reparaţia a ceea ce se numeşte bdquoVertrauensschadenrdquo (bdquoprejudiciul de icircncredererdquo) respectiv prejudiciul care ia naştere pentru salariat ca urmarea faptului că a avut convingerea că nu va exista o diferenţă de tratament prohibitivă care va icircmpiedica stabilirea unui raport de muncăLegiuitorul german nu prevede aşadar expres ceea ce se numeşte bdquointeresul pozitivrdquo respectiv un drept de a fi angajat ca urmare a unei icircncălcări a principiului egalităţii de tratament a persoanelor de ambele sexePentru a determina normele juridice aplicabile la nivel comunitar icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă instanţa de trimitere estimează că trebuie să obţină de la Curte o interpretare a anumitor dispoziţii ale Directivei 76207a Consiliului din 9februarie 1976privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (JO L 39 p40)Prin urmare Arbeitsgericht a solicitat Curţii să se pronunţe cu titlu preliminar cu privire la următoarele icircntrebăribdquo1 Din dispoziţiile Directivei din 9februarie 1976a Consiliului privind punerea icircn aplicarea principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (76207CEE)rezultă că o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă (neicircncheierea unui contract de muncă pe criteriul de sexal candidatuluipreferinţa acordată altui candidat pe criteriul de sex)trebuie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autoral discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat2 Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebarea) Este angajatorul obligat să icircncheie un contract de muncă numai atunci cacircnd după ce s-a stabilit că acesta a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex se poate stabili că icircn mod obiectiv candidatul discriminat este ndash conform unor criterii legale ndash mai calificat pentru respectivul loc de muncă decacirct candidatul cu care a fost icircncheiat contractul de muncăb) Sau este angajatorul obligat icircn egală măsură să angajeze candidatul discriminat chiar atunci cacircnd se poate stabili că angajatorul a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex dar icircn mod obiectiv candidatul discriminat şi cel care i-a fost preferat sunt la fel de calificaţic) Icircn cele din urmă are candidatul discriminat dreptul de a fi angajat chiar icircn cazul icircn careicircn mod obiectiv este mai puţin calificat decacirct candidatul care i-a fost preferat icircnsă s-a stabilitcă de la icircnceput angajatorul pe criteriul de sexal candidatului discriminat nu l-a luat icircn considerare pe acesta icircn luarea deciziei sale pe baza unor criterii legale3 Icircn cazul icircn care avacircnd icircn vedere icircntrebările 2a)şi 2c) soluţia depinde de calificarea obiectivă a candidatuluiEste aceasta supusă integral aprecierii instanţei şi care sunt criteriile şi normele procedurale aplicabile icircn ceea ce priveşte dovedirea caracterului icircntemeiat al cererii şi icircn ceea ce priveşte sarcina probei4 Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebare

Icircn cazul icircn care există mai mult de doi candidaţi pentru acelaşi loc de muncă şi de la icircnceput mai mult de o persoană a fost exclusă pe baza criteriului de sexal acesteia prin alegerea făcută conform unor criterii legale fiecare dintre aceste persoane este icircndreptăţită să se prevalezede dreptul la icircncheierea unui contract de muncă

Icircn acest caz instanţa este obligată eventual să facă propria sa alegere icircntre candidaţii discriminaţi Icircn cazul unui răspuns negativ la icircntrebarea formulată icircn paragraful anterior ce altă sancţiunede drept material poate fi aplicată

5 Icircn cazul unui răspuns icircn principiu negativ la prima icircntrebare

Care trebuie să fie atunci icircn conformitate cu dispoziţiile Directivei 76207CEE sancţiunea unei discriminări constatate privind accesul la icircncadrarea icircn muncă

Icircn această privinţă este necesar să se opereze o distincţie conform icircntrebărilor de la 2a)pacircnă la 2c)

6 Directiva 76207CEE icircn interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la icircntrebările de mai sus se aplică direct icircn Republica Federală GermaniardquoConform instanţei de trimitere rezultă icircn special din dispoziţiile coroborate ale directivei precum şi din considerentele sale că aceasta impune adoptarea dispoziţiilor legale icircnsoţitede sancţiuni efective1048645Numai o reparaţie icircn natură este conform acesteia eficientăDirectiva icircn cauză enunţă icircn principal principiul egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă ceea ce implică obligaţia de a elimina dispoziţiile incompatibile cu acest principiuArticolul 6din directivă garantează completacircnd protecţia jurisdicţională a drepturilor care pot lua naştere de aiciIcircn cele din urmă statele membre trebuie să asigure intrarea icircn vigoare a bdquoactelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesarerdquo pentru aplicarea directiveiOrdonanţa de trimitere a fost icircnregistrată la grefa Curţii la 24ianuarie 1983Icircn conformitate cu articolul 20din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a CEEs-au depus observaţii scrise de către reclamanţii icircn acţiunea principală reprezentaţi de domnul Clemens Franzen secretar juridic la Deutscher Gewerkschaftsbund de către Guvernul Republicii Federale Germania reprezentat de DrMartin Seidel Ministerialrat la Ministerul Federal German al Economiei şi de ProfDrManfred Zuleeg icircn calitate de agent de către guvernul danez reprezentat de domnul Laurids Mikaelsen consilier juridic la ministerul danez al Afacerilor externe icircn calitate de agent de către Guvernul Regatului Unit reprezentat de domnul JDHowes Treasury Solicitorrsquos Department icircn calitate de agent asistat de domnul Ian Click Inner Temple Londra şi de către Comisia Comunităţilor Europene reprezentată de DrManfred Berchel membru al serviciului său juridic icircn calitate de agent asistat de ProfDrMeinhard HilfII ndash Observaţii scrise depuse icircn faţa CurţiiReclamantele icircn acţiunea principală susţin că este inacceptabil să se icircncuviinţeze repararea prejudiciului care rezultă icircn urma refuzului recrutării numai icircn ceea ce priveşte bdquointeresul negativrdquo (bdquoprejudiciu de icircncredererdquo)Icircn conformitate cu directiva comunitară Republica Federală Germania are obligaţia de a acţiona icircn vederea punerii icircn aplicare şi a respectării normelor comunitareAcest lucru include de asemenea instituirea de măsuri adecvate destinate să evite discriminările icircn viitorTocmai pentru că articolul 611a alineatul (2)din BGB a limitat icircn mod expres dreptul la repararea unei discriminări constatate icircn timpul recrutării la ceea ce s-a convenit să se denumească interes negativ instanţa germană se vede icircmpiedicată să aplice dreptul comun (de exemplu dreptul general la reparare prevăzut la articolul 823alineatul (2)din BGB culpa in contrahendo etc)Icircn această privinţă Arbeitsgericht a constatat icircn mod pertinent că icircn practică dreptul la reparare limitat la interesul negativ este fără semnificaţieO astfel de reparaţie poate să acopere atunci cacircnd este cazul numai rambursarea cheltuielilor suportate de candidat pentru a se prezenta la sediul angajatorului (icircn prezenta speţă 720DM pentru reclamanta von Colson)Această discrepanţă a provocat critici puternice icircn Germania FederalăIcircntr-un raport oficial guvernul federal german a admis el icircnsuşi icircn mod expres că au fost numeroşi cei pentru care 1048645

regimul de reparaţie prevăzut la articolul 611a alineatul (2)din BGB a fost insuficient şi că s-au introdus rar acţiuniPrin urmare este necesar cel puţin să se estimeze că articolul 611a alineatul (2)nu trebuie luat icircn considerare icircn măsura icircn care dreptul la reparare icircn caz de discriminare sigură cu ocazia unei proceduri de recrutare se limitează numai la bdquointerese negative de icircncredererdquoPrin urmare angajatorul trebuie să fie obligat să icircncheie un contract de muncă cu candidatul discriminatAvacircnd icircn vedere normele dreptului german privind expunerea caracterului icircntemeiat al cererii şi sarcina probei (care impun icircntr-o anumită măsură pacircracirctului sarcina probei) nu este absolut necesar să se răspundă icircntrebărilor nr2şi 3din ordonanţa de trimitereIcircn ceea ce priveşte cea de-a patra icircntrebare reclamantele consideră că se icircnscrie icircn logica sistemului procedurii civile interne faptul ca icircn anumite cazuri pe acelaşi loc de muncă să fie icircncadrate cu titlu de reparaţie cele două reclamanteDe fapt dacă un angajator nu reuşeşte să demonstreze că nu se face vinovat de discriminare se expune riscului de a fi confruntat cu multiple revendicăriPrin urmare nu este necesar icircn mod absolut ndash avacircnd icircn vedere aplicarea dreptului german ndash să se răspundă la această icircntrebareIcircn cele din urmă reclamantele consideră că chiar icircn cazul icircn care contrar tuturor aşteptărilor directiva nu implică avacircnd icircn vedere dreptul naţional niciun drept de a fi angajat sensul şi obiectul acesteia impunacircnd cel puţin ca angajatorul să fie obligat la plata unei despăgubiri prin echivalent icircn cazul discriminării stabiliteIcircn ceea ce priveşte chestiunea aplicabilităţii directe a directivei reclamantele doresc să primească un răspuns icircn sensul jurisprudenţei actuale a CurţiiGuvernul Republicii Federale

Germania subliniază că proiectul de lege a fost notificat Comisiei icircnainte de adoptarea legii şi că aceasta nu a ridicat obiecţii icircn privinţa consecinţelor care sunt prevăzute icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn avizul său motivat din 29octombrie 1982 Comisia nu sugerează icircn această privinţă icircncălcarea Directivei 76207De altfel noua legislaţie merge mai departe decacirct legislaţia preexistentă mai ales pentru că de aici icircncolo s-a stabilit că toţi angajatorii potenţiali şi efectivi sunt obligaţi prin aceastaConştient de necesitatea unei transpuneri efective a directivei guvernul federal insistă asupra faptului că fiecare stat membru dispune de o marjă de apreciere cu privire la consecinţele juridice care trebuie să rezulte dintr-o icircncălcare a principiului egalităţii de tratament (articolul 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE)Excluderea dreptului de a fi angajat se situează icircn limitele marjei de apreciere icircn ceea ce priveşte forma şi mijloacele pe care directiva le lasă la alegerea fiecărui stat membruDreptul comunitar nu impune ca interesul candidatului discriminat să fie plasat unilateral pe primul plan icircn caz contrar nefiind necesar să se includă dispoziţia prevăzută la articolul 2alineatul (4)din Directiva 76207 care autorizează statele membre să ia măsuri privind promovarea egalităţii de şanse icircntre bărbaţi şi femeiAngajarea persoanei preferate de către angajator nu poate fi anulată fără să icircnşele expectativele legitime ale acestui lucrătorPe de altă parte crearea unui alt loc de muncă sau chiar a mai multor locuri de muncă merge dincolo de interzicerea tratamentului discriminatoriu şi constituie o măsură pozitivă care nu poate fi pusă icircn sarcina potenţialului angajatorIcircn cele din urmă chiar dacă discriminarea apare chiar icircnainte ca locul de muncă să fie ocupat un angajator nu poate fi obligat să angajeze pe cinevaPrin urmare guvernul federal propune să se dea un răspuns negativ la prima icircntrebare a instanţei naţionaleAstfel răspunsul la icircntrebările nr2-4devine inutilIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr5 guvernul federal susţine că icircn cazul icircn care Curtea are obligaţia să aprecieze că sunt necesare consecinţe juridice mai importante icircn scopul impunerii eficiente a principiului egalităţii de tratament trebuie mai icircntacirci să se solicite instanţelor naţionale să epuizeze posibilităţile oferite de ordinea juridică internăConform acestuia instanţelor germane li se oferă posibilitatea să elaboreze pornind de la contextul general al dreptului privat soluţii adecvate care sunt satisfăcătoare atacirct pentru principiul egalităţii de tratament cacirct şi pentru interesele tuturor părţilorPrintre măsurile eficiente pentru impunerea principiului egalităţii de tratament Codul civil german prevede dreptul la plata daunelor-intereseConsecinţa juridică a unei discriminări trebuie să fie icircn plus proporţionalăAstfel o consecinţă juridică considerabilă este suficientă pentru a impune principiul egalităţii de tratamentIcircn plus un drept la plata daunelor-interese nu trebuie să existe decacirct icircn cazul icircn care candidatul discriminat este mai calificat decacirct ceilalţi pentru ocuparea locului de muncă icircn cauză icircnsă nu şi icircn cazul icircn care au aceeaşi calificareIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr6 guvernul federal consideră că Directiva 76207produce icircn plan naţional efecte juridice cu un domeniu care rezultă din jurisprudenţa stabilită de Curte pacircnă icircn prezentGuvernul danez apreciază că nicio parte a directivei nu prevede o obligaţie pentru statele membre de a pune icircn aplicare sancţiuni de o anumită naturăO paralelă cu Directiva 75117a Consiliului din 10februarie 1975 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare icircntre lucrătorii de sexmasculin şi cei de sexfeminin arată că aceasta din urmă prevede icircn mod expres sancţiuni icircn caz de icircncălcare a principiului egalităţii de remunerarePrin urmare icircn mod deliberat legiuitorul comunitar a lăsat această chestiune deschisă icircn ceea ce priveşte directiva privind egalitatea de tratament Guvernul danez remarcă faptul că şi icircn directiva privind egalitatea de remunerare Consiliul a lăsat statelor membre posibilitatea de a alege măsurile adecvate bdquoicircn conformitate cu situaţia lor naţională şi cu sistemul lor juridicrdquo ceea ce contribuie mai mult la ideea că nu se pot deduce din directiva privind egalitatea de tratament norme referitoare la obligaţia de a stabili sancţiuni determinateDe asemenea revine statelor membre alegerea sancţiunilor corespunzătoare subrezerva limitelor care decurg din articolele 5 şi 189din tratatPe de altă parte este necesar ca statele membre să sancţioneze icircncălcările unor asemenea norme icircn acelaşi mod icircn care sancţionează icircn cadrul ordinii lor juridice icircncălcările similare ale normelor naţionale icircn domenii icircnrudite nereglementate de dreptul comunitarO comparaţie cu Convenţia nr158 a OIM privind icircncetarea raportului de muncă din iniţiativa angajatorului adoptată icircn 1982 ilustrează că pe plan internaţional se admite că şi icircn cazuri de concediere nu este icircncă momentul pentru a institui o obligaţie icircn sarcina angajatorului de a (re)integra un lucrător concediatGuvernul Regatului Unit este de asemenea de părere că statelor membre le revine posibilitatea alegerii şi introducerii măsurilor pe care le consideră ca fiind de natură să garanteze 1048645 că obligaţiile care le revin icircn temeiul directivei sunt icircndeplinite şi că Republica Federală a făcut acest lucruArticolul 6din directivă nu menţionează nimic despre măsurile pe care statele membre trebuie să le iaPrin urmare afirmaţia conform căreia există o obligaţie implicită şi exclusivă este surprinzătoareIcircntrebările adresate de Arbeitsgericht şi comentariile cu privire la acestea demonstrează intrinsec şi icircn mod evident dificultatea considerabilă pe care

Curtea o icircntacircmpină dacă icircncearcă să legifereze icircn acest domeniu pentru statele membreIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea privind aplicabilitatea directivei Guvernul Regatului Unit subliniază că o directivă care nu este pusă icircn aplicare nu poate impune obligaţii persoanelor particulare care nu sunt destinatarele acesteiaRegatul Unit consideră că Landul Nordhrein-Westfalen nu este avut icircn vedere de directivăChiar dacă icircn prezenta cauză Landul trebuie considerat ca fiind Republica Federală efectul direct nu poate opera decacirct icircmpotriva unui stat membru icircn calitatea sa de stat iar nu icircmpotriva unui stat membru icircn calitatea sa de angajatorIcircn această privinţă situaţia este de fapt analogă celei a unei persoane particularePersoanele care sunt sau doresc să fie angajate de către un stat membru nu trebuie să se găsească icircntr-o situaţie mai favorabilă decacirct persoanele care sunt sau doresc să fie angajate de către o altă persoană particulară (Hotăracircrea din 12121974 Walrave şi Koch 3674 Rec1974 p1405 punctele 19-25)Icircn plus dacă directiva impune implicit instanţelor naţionale să oblige angajatorii să angajeze candidaţii discriminaţi această obligaţie implicită nu are efect direct deoarece nu este nici clară nici lipsită de ambiguitate iar punerea sa icircn aplicare depinde de măsurile suplimentare luate de autorităţile naţionaleNici articolul 6nu poate avea un efect direct deoarece prevede icircn mod expres ca statele membre să ia măsuri nespecificateComisia procedează mai icircntacirci la o examinare icircndelungată a dispoziţiilor relevante ale dreptului comunitar precum şi ale dreptului german intenţionacircnd numai icircn măsura icircn care este necesar să răspundă la icircntrebarea cu privire la măsura icircn care dreptul german poate icircn prezenta cauză să contribuie la soluţionarea favorabilă a cererii reclamantelorComisia consideră că nu este posibil să se deducă din Directiva 76207niciun drept la angajareAcest lucru rezultă mai icircntacirci din textul directivei care nu prevede o astfel de sancţiuneIcircn special articolul 6nu prevede decacirct o cale de atac formală fără a stabili dreptul materialGeneza directivei nu este mai concludentăNici expunerea de motive a propunerii de directivă nici deliberările Parlamentului European nici cele ale Comitetului Economic şi Social nu au examinat icircn detaliu sancţiunile posibileReacţiile statelor membre icircn cadrul legilor de aplicare evidenţiază de altfel o gamă largă de diverse sancţiuniNumai icircn dreptul italian se poate constata că judecătorul bdquoeste abilitat să dispună icircncetarea sau anularea unei discriminări cu ocazia angajăriirdquoAceastă abordare este legată de existenţa principiului concurent al libertăţii contractuale a angajatoruluiIcircn sfacircrşit este icircn conformitate cu scopul Directivei 76207ca aceasta să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor (articolul 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE)Cu toate acestea acest principiu se aplică numai icircn coroborare cu principiul general care stă la baza oricărei directive conform căruia transpunerea trebuie să determine rezultate efective1048645 Icircn măsura icircn care icircntrebarea nr1trebuie să primească icircn mod evident un răspuns negativ nu este necesar chiar cu titlu subsidiar să se adopte o poziţie icircn privinţa icircntrebărilor nr2-4Icircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr5 aceasta se bazează pe recunoaşterea ineficienţei normei germane conform căreia numai despăgubirea pentru bdquoprejudiciul de icircncredererdquo trebuie acordată şi urmăreşte să obţină din partea Curţii recunoaşterea existenţei eventuale a unui drept la despăgubire prin echivalent cu privire la un interes pozitiv materialIcircn această privinţă Comisia recunoaşte că atacirct textul cacirct şi geneza directivei nu furnizează elemente de argumentaţie precise şi că nu toate statele membre au prevăzut o sancţiune civilă subforma unui drept la despăgubireArticolul 3alineatul (1)din directivă include o obligaţie materială foarte clară cu ocazia accesului la icircncadrarea icircn muncă niciun fel de discriminare bazată pe criteriul de sexnu este permisăPe de altă parte din articolul 6al directivei rezultă că icircn această măsură trebuie să i se recunoască persoanei care caută un loc de muncă un drept subiectiv la respectarea obligaţiei menţionate atunci cacircnd este bdquolezatărdquo printr-o icircncălcare a acestei obligaţii de către angajatorIcircn acest caz articolul 6presupune existenţa de bdquodrepturirdquo pe care titularul trebuie să le poată valorifica pe cale jurisdicţionalăEste adevărat că nici articolul 6şi nici altă dispoziţie a directivei nu specifică de ce tip trebuie să fie aceste bdquodrepturirdquo pentru a icircndeplini cerinţele dreptului comunitarCu toate acestea drepturile necesar a fi recunoscute candidaţilor discriminaţi trebuie să fie de asemenea natură icircncacirct să se poată observa icircn privinţa lor o punere icircn aplicare eficientă a obiectivelor directiveiCeea ce icircnseamnă că nu trebuie să fie icircn niciun caz derizorii consecinţele juridice ale unei icircncălcări a principiului egalităţii de tratament astfel icircncacirct un angajator să le poată ignora atunci cacircnd se ia decizia privind acceptarea sau respingerea unei candidaturiPrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca asemenea drepturi să fie concepute astfel icircncacirct să constituie pentru candidatul ale cărui drepturi au fost icircncălcate o reparaţie adecvată şi pentru angajator un mijloc de presiune de luat icircn serios care să icircl determine să respecte principiul egalităţii de tratamentO reglementare naţională care limitează drepturile la despăgubire ale unui candidat al cărui drept la egalitatea de tratament a fost icircncălcat la rambursarea cheltuielilor suportate de acesta pentru candidatura sa nu este conformă cu cerinţele dreptului comunitar care vizează o transpunere efectivă a obiectivelor directiveiIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr6 nu se mai ridică problema bdquoaplicabilităţii directerdquo a Directivei 76207deoarece nu se poate deduce nicio sancţiune clară din această directivăIcircn cazul icircn care Curtea de

Justiţie trebuie totuşi să considere inaplicabilitatea limitării despăgubirii care este inclusă la articolul 6din BGB drept un mijloc de a recunoaşte reclamantelor un drept la despăgubire generală mai extins alte probleme decurg de aici icircn ceea ce priveşte icircntrebările privind aplicabilitatea directă a directiveiIcircntr-adevăr icircn timp ce icircn anumite circumstanţe o directivă poate să aibă efect vertical icircn ceea ce priveşte un stat membru sau instituţiile şi autorităţile sale este dimpotrivă imposibil icircn alte situaţii decacirct cele excepţionale să i se recunoască un asemenea efect icircn relaţiile orizontale dintre persoanele de drept privatCu toate acestea icircn prezenta cauză reclamantele au introdus o acţiune icircmpotriva Landului Nordrhein-Westfalen care este parte a autorităţii publiceDreptul comunitar recunoaşte principiul unităţii autorităţii publice cu anumite limite fiecare stat membru poate să determine cum şi prin ce organe icircnţelege să icircşi icircndeplinească obligaţiile pe care i le impune dreptul comunitar

Desigur conform acestei concepţii directiva tratează raporturile de muncă de drept privat dintre persoane particulare icircn mod diferit faţă de raporturile existente icircntre Land şi reclamante icircn calitate de persoane privateDiscriminarea care rezultă de aici se explică cu toate acestea icircn acest caz prin faptul că autorităţile publice sunt icircn mod specific obligate să respecte drepturile fundamentaleCerinţa specială impusă angajatorului de drept public este prin urmare icircntemeiată icircn mod obiectivIcircn dreptul intern această distincţie icircşi găseşte expresia icircn refuzul general de a recunoaşte principiul bdquoefectului drepturilor fundamentale asupra terţilorrdquo (bdquoDrittwirkingrdquo)icircn relaţiile dintre persoanele particulareIII ndash Icircntrebare adresată guvernului germanGuvernul german a fost invitat să răspundă icircn scris la icircntrebarea icircn ce măsură adoptarea articolului 611a din BGB poate fi considerată ca reducacircnd dreptul la despăgubire al femeilor care fac obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă icircnlăturacircnd aplicarea dreptului comun şi limitacircnd drepturile acestora numai la repararea prejudiciului de icircncredereGuvernul german a răspuns că acest articol nu a limitat dreptul la despăgubire şi nu a exclus aplicarea dreptului comunDimpotrivă a creat coroborat cu articolul 823alineatul (2)din BGB posibilităţi de despăgubire concreteIV ndash Procedura oralăIcircn şedinţa din 13decembrie 1983 reclamantele icircn acţiunea principală reprezentate de domnul Clemens Franzen agent pacircracirctul icircn acţiunea principală reprezentat de domnul Siefke Regierungsdirektor agent guvernul german reprezentat de DrMartin Seidel şi ProfDrManfred Zuleeg agenţi şi Comisia reprezentată de DrManfred Beschel agent asistat de ProfDrMeinhard Hilf şi-au prezentat observaţiile orale şi au răspuns icircntrebărilor adresate de CurteAvocatul general şi-a prezentat concluziile icircn şedinţa din 31ianuarie 1984Icircn drept1 Prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 primită la Curte la 24ianuarie 1983 Arbeitsgericht din Hamm a adresat icircn temeiul articolului 177din Tratatul CEE mai multe icircntrebări preliminare referitoare la interpretarea Directivei 76207a Consiliului din 9februarie 1976privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (JO L 39 p40)2 Aceste icircntrebări au fost adresate icircn cadrul unui litigiu dintre două asistente sociale calificate Sabine von Colson şi Elisabeth Kamann şi Landul Nordrhein-WestfalenDin motivarea ordonanţei de trimitere rezultă că penitenciarul din Werl rezervat deţinuţilor de sexmasculin şi administrat de Landul Nordrhein-Westfalen a refuzat pe criteriul de sex să angajeze reclamantele icircn acţiunea principalăFuncţionarii icircnsărcinaţi cu recrutarea şi-au motivat refuzul de a le angaja pe reclamante invocacircnd problemele şi riscurile legate de angajarea icircn instituţii de acest tip a unor candidate de sexfeminin şi din aceste motive au preferat candidaţi de sexmasculin cu o calificare cu toate acestea inferioară3 Instanţa naţională a reţinut existenţa discriminării şi a apreciat că icircn temeiul dreptului german singura sancţiune icircn cazul unei discriminări comise la angajare era repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden) respectiv a prejudiciului care decurge icircn cazul candidaţilor discriminaţi din convingerea că raportul de muncă va fi stabilit fără nicio discriminareO astfel de despăgubire este prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB1048645

4 Icircn temeiul acestei dispoziţii angajatorul este obligat icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă bdquola plata de daune-interese pentru prejudiciul pe care icircl suferă lucrătorul din cauza faptului că acesta crede cu toată convingerea că o astfel de icircncălcare (a principiului egalităţii de tratament)nu va constitui un impediment icircn stabilirea raportului de muncărdquoScopul acestui articol icircl reprezintă transpunerea Directivei 76207a Consiliului menţionată anterior5 Prin urmare instanţa naţională a considerat că icircn temeiul dreptului german putea să dispună numai rambursarea cheltuielilor de deplasare pretinse de reclamanta von Colson cheltuieli ocazionate de candidatura sa pentru locul de muncă respectiv (720DEM)şi că trebuia să respingă celelalte capete de cerere ale acţiunii reclamantelor6 Cu toate acestea pentru a stabili normele de drept comunitar aplicabile icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă instanţa naţională a adresat Curţii următoarele icircntrebăribdquo1Din dispoziţiile Directivei din 9februarie 1976a Consiliului privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (76207CEE)rezultă că o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă (neicircncheierea unui contract de muncă pe criteriul de sexal candidatuluipreferinţa acordată altui candidat pe criteriul de sex)trebuie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat2Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebarea)Este angajatorul obligat să icircncheie un contract de muncă numai atunci cacircnd după ce s-a stabilit că acesta a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex se poate stabili că icircn mod obiectiv candidatul discriminat este ndash conform unor criterii legale ndash mai calificat pentru respectivul loc de muncă decacirct candidatul cu care a fost icircncheiat contractul de muncăb)Sau este angajatorul obligat icircn egală măsură să angajeze candidatul discriminat chiar atunci cacircnd se poate stabili că angajatorul a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex dar icircn mod obiectiv candidatul discriminat şi cel care i-a fost preferat sunt la fel de calificaţic)Icircn cele din urmă are candidatul discriminat dreptul de a fi angajat chiar icircn cazul icircn care icircn mod obiectiv este mai puţin calificat decacirct candidatul care i-a fost preferat icircnsă s-a stabilit că de la icircnceput angajatorul pe baza criteriului de sexal candidatului discriminat nu l-a luat icircn considerare pe acesta icircn luarea deciziei sale pe baza unor criterii legale3Icircn cazul icircn care avacircnd icircn vedere icircntrebările 2a)şi 2c) soluţia depinde de calificarea obiectivă a candidatuluiEste aceasta supusă integral aprecierii instanţei şi care sunt criteriile şi normele procedurale aplicabile icircn ceea ce priveşte dovedirea caracterului icircntemeiat al cererii şi icircn ceea ce priveşte sarcina probei4Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebare

Icircn cazul icircn care există mai mult de doi candidaţi pentru acelaşi loc de muncă şi de la icircnceput mai mult de o persoană a fost exclusă pe baza criteriului de sexal acesteia prin alegerea făcută 1048645

conform unor criterii legale fiecare dintre aceste persoane este icircndreptăţită să se prevaleze de dreptul la icircncheierea unui contract de muncă

Icircn acest caz instanţa este obligată eventual să facă propria sa alegere icircntre candidaţii discriminaţi Icircn cazul unui răspuns negativ la icircntrebarea formulată icircn paragraful anterior ce altă sancţiune de drept material poate fi aplicată

5Icircn cazul unui răspuns icircn principiu negativ la prima icircntrebare

Care trebuie să fie atunci icircn conformitate cu dispoziţiile Directivei 76207CEE sancţiunea unei discriminări constatate privind accesul la icircncadrarea icircn muncă

Icircn această privinţă este necesar să se opereze o distincţie conform icircntrebărilor de la 2a)pacircnă la 2c)

6Directiva 76207CEE icircn interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la icircntrebările de mai sus se aplică direct icircn Republica Federală Germaniardquo7 Aceste icircntrebări au ca scop principal să stabilească dacă Directiva 76207impune statelor membre să prevadă consecinţe juridice sau sancţiuni speciale icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă (icircntrebările 1- 5)şi dacă persoanele particulare pot atunci cacircnd este cazul să se prevaleze icircn faţa instanţelor naţionale de dispoziţiile directivei icircn absenţa transpunerii icircn ordinea juridică naţională icircn termenele prevăzute (icircntrebarea 6)

a) Cu privire la prima icircntrebare8 Prin prima sa icircntrebare instanţa naţională doreşte icircn esenţă să afle dacă Directiva 76207impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat9 Conform instanţei naţionale rezultă clar din considerente şi chiar din textul directivei că aceasta impune statelor membre adoptarea unor dispoziţii legale care să prevadă sancţiuni efectiveIcircn opinia acesteia este eficientă numai o reparaţie icircn natură care să determine angajarea persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări10 Conform reclamantelor icircn acţiunea principală articolul 611a alineatul (2)din BGB limitacircnd dreptul la despăgubire numai la bdquoprejudiciul de icircncredererdquo a exclus posibilităţile de reparaţie care rezultă din dreptul comunDirectiva 76207impune statelor membre să instituie măsuri corespunzătoare pentru a evita pe viitor discriminărileAşadar este necesar cel puţin să se accepte că articolul 611a alineatul (2)nu trebuie luat icircn considerareAcest fapt are drept consecinţă obligarea angajatorului să icircncheie un contract de muncă cu candidatul discriminat11 Guvernul Republicii Federale Germania deşi este conştient de necesitatea unei transpuneri efective a directivei insistă asupra faptului că fiecare stat membru dispune icircn temeiul articolului 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE de o marjă de apreciere icircn ceea ce priveşte consecinţele juridice care trebuie să rezulte dintr-o icircncălcare a principiului egalităţii de tratamentGuvernul german susţine pe de altă parte posibilitatea instanţelor germane de a elabora pe baza dreptului privat naţional şi conformacircndu-se conţinutului directivei soluţii adecvate corespunzătoare atacirct principiului egalităţii de tratament cacirct şi intereselor tuturor părţilorIcircn cele din urmă o consecinţă juridică perceptibilă este suficientă după părerea sa pentru a face să fie respectat principiul egalităţii de tratament şi aceasta nu trebuie să fie prevăzută decacirct icircn cazul icircn care candidatul discriminat este mai calificat decacirct ceilalţi pentru locul de muncă respectiv icircnsă nu şi icircn cazul icircn care candidaţii au calificări egale12 Guvernul danez consideră că directiva a lăsat statelor membre icircn mod deliberat posibilitatea alegerii sancţiunilor conform situaţiei lor naţionale şi sistemului lor juridicEste necesar ca statele membre să sancţioneze icircncălcările principiului egalităţii de tratament icircn acelaşi mod icircn care sancţionează icircncălcările similare ale normelor de drept intern din domenii icircnrudite şi nereglementate de dreptul comunitar13 Guvernul Regatului Unit consideră de asemenea că intră icircn competenţa statelor membre să aleagă măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta icircndeplinirea obligaţiilor care le revin icircn temeiul directiveiDirectiva nu oferă nicio indicaţie icircn privinţa măsurilor pe care statele membre au obligaţia să le adopte iar icircntrebările adresate Curţii demonstrează prin ele icircnsele şi icircn mod evident dificultăţile icircntacirclnite icircn stabilirea unor măsuri corespunzătoare14 Icircn ceea ce o priveşte Comisia Comunităţilor Europene consideră că deşi directiva urmăreşte să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor transpunerea acesteia trebuie cu toate acestea să determine rezultate efectivePrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca sancţiunile să fie concepute astfel icircncacirct să reprezinte pentru candidatul discriminat o reparaţie

corespunzătoare iar pentru angajator un mijloc de presiune pe care să-l ia icircn considerare şi care icircl determina să respecte principiul egalităţii de tratamentO măsură naţională care prevede numai repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden)nu este suficientă pentru a garanta respectarea acestui principiu15 Icircn conformitate cu articolul 189al treilea paragraf bdquodirectiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins lăsacircnd autorităţilor naţionale competenţa icircn ce priveşte forma şi mijloacelerdquoDeşi dispoziţia respectivă rezervă statelor membre libertatea de a alege căile şi mijloacele destinate să asigure punerea icircn aplicare a directivei această libertate nu aduce atingere obligaţiei impuse tuturor statelor membre destinatare de a adopta icircn cadrul ordinii juridice naţionale toate măsurile necesare pentru a asigura efectul deplin al directivei conform obiectivului pe care aceasta icircl urmăreşte16 Este aşadar necesar să se examineze Directiva 76207pentru a stabili dacă aceasta impune statelor membre să prevadă anumite consecinţe juridice sau sancţiuni icircn cazul icircncălcării principiului egalităţii de tratament icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă17 Această directivă are ca obiect punerea icircn aplicare icircn statele membre a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei asiguracircnd icircn special lucrătorilor de ambele sexe o egalitate efectivă a şanselor icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn acest scop articolul 2defineşte principiul egalităţii de tratament şi limitele acestuia icircn timp ce articolul 3alineatul (1)icirci stabileşte domeniul de aplicare icircn ceea priveşte icircn special accesul la icircncadrarea icircn muncăArticolul 3alineatul (2)litera (a)prevede că statele membre adoptă măsurile necesare pentru abrogarea oricăror acte cu putere de lege şi acte administrative contrare principiului egalităţii de tratament18 Articolul 6impune statelor membre să introducă icircn ordinile juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei persoane care se consideră lezată de o discriminare bdquosă icircşi realizeze drepturile pe cale judiciarărdquoDin această dispoziţie rezultă că statele membre sunt obligate să adopte măsuri care să fie suficient de eficiente pentru a realiza scopul directivei şi să garanteze că aceste măsuri pot fi invocate efectiv icircn faţa instanţelor naţionale de către 1048645

persoanele interesateAstfel de măsuri pot de exemplu să cuprindă dispoziţii care impun angajatorului să angajeze candidatul discriminat sau să acorde o despăgubire pecuniară corespunzătoare acestea fiind consolidate după caz printr-un sistem de amenziCu toate acestea directiva nu impune o sancţiune determinată statelor membre le revine libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru realizarea obiectivului său19 Icircn consecinţă răspunsul la prima icircntrebare este că Directiva 76207nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminatb) Cu privire la icircntrebările 2 - 420 Nu mai este cazul să se răspundă icircntrebărilor 2-4 acestea nefiind adresate decacirct pentru situaţia icircn care angajatorul este obligat să angajeze candidatul discriminat

c) Cu privire la icircntrebările 5 şi 621 Prin cea de-a cincea icircntrebare instanţa naţională solicită icircn esenţă Curţii dacă este posibil să deducă din directivă icircn caz de discriminare orice altă sancţiune decacirct dreptul la icircncheierea unui contract de muncă1048645Cea de-a şasea icircntrebare urmăreşte să clarifice dacă directiva conform interpretării care urmează să i se dea poate fi invocată de către persoanele lezate icircn faţa instanţelor naţionale22 Este imposibil să se stabilească o egalitate efectivă a şanselor icircn absenţa unui sistem de sancţiuni corespunzătorO astfel de consecinţă decurge nu numai din finalitatea directivei ci icircn special din articolul 6al acesteia care conferind candidaţilor pentru un loc de muncă care au făcut obiectul unei discriminări dreptul la o cale judiciară de atac recunoaşte icircn favoarea acestora existenţa unor drepturi care pot fi invocate icircn justiţie23 Icircn cazul icircn care o aplicare completă a directivei nu impune după cum s-a constatat icircn răspunsul la prima icircntrebare o sancţiune determinată icircn cazul icircncălcării interdicţiei de discriminare aceasta implică cu toate acestea ca sancţiunea respectivă să fie de natură a asigura o protecţie juridică efectivă şi eficientăMai mult aceasta trebuie să aibă faţă de angajator un efect disuasiv realRezultă de aici că atunci cacircnd un stat membru hotărăşte să sancţioneze icircncălcarea interdicţiei de discriminare prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz să fie proporţională cu prejudiciul suferit24 Icircn consecinţă este evident că legislaţia naţională care limitează dreptul la reparaţie al persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă la o despăgubire pur simbolică cum sunt de exemplu cheltuielile ocazionate de candidatura acestora nu este conformă cerinţelor unei transpuneri efective a directivei25 Natura sancţiunilor prevăzute icircn Republica Federală Germania icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă şi icircn special problema dacă regula prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB exclude posibilităţile de despăgubire care decurg din dreptul comun au fost icircndelung discutate icircn faţa CurţiiIcircn acest sens Guvernul Republicii Federale Germania a subliniat icircn cadrul procedurii orale că acest articol nu exclude icircn mod necesar aplicarea dreptului comun icircn materie de despăgubireEste numai de competenţa instanţei naţionale să se pronunţe asupra acestui aspect de interpretare privind dreptul său naţional26 Cu toate acestea este necesar să se precizeze că obligaţia statelor membre care decurge dintr-o directivă de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta precum şi icircndatorirea acestora 1048645

icircn temeiul articolului 5 din tratat de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura executarea acestei obligaţii se impun tuturor autorităţilor statelor membre inclusiv autorităţilor jurisdicţionale icircn cadrul competenţelor acestoraRezultă de aici că prin aplicarea dreptului naţional şi icircn special a dispoziţiilor unei legi naţionale special introduse icircn vederea aplicării Directivei 76207 instanţa naţională este obligată să interpreteze dreptul său naţional icircn lumina textului şi a finalităţii directivei pentru a obţine rezultatul prevăzut la articolul 189alineatul (3)27 Icircn schimb după cum rezultă din consideraţiile de mai sus directiva nu cuprinde ndash icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări ndash nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională28 Cu toate acestea este necesar să se precizeze pentru instanţa naţională că deşi Directiva 76207lasă statelor membre pentru a sancţiona icircncălcarea interdicţiei de discriminare libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru a atinge scopul acesteia ea implică cu toate acestea faptul că dacă un stat membru alege sancţionarea icircncălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz pentru a fi eficientă şi pentru a avea un efect disuasiv să fie proporţională cu prejudiciile suferite şi trebuie aşadar să depăşească o despăgubire pur simbolică cum este de

exemplu numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidaturăEste de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate icircn vederea aplicării directivei icircn măsura icircn care dreptul naţional icirci acordă o marjă de apreciere o interpretare şi o aplicare conforme cu cerinţele dreptului comunitar

Cu privire la cheltuielile de judecată29 Cheltuielile efectuate de către Guvernul Republicii Federale Germania Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene care au prezentat observaţii Curţii nu pot face obiectul unei rambursăriIcircntrucacirct procedura are icircn raport cu părţile icircn acţiunea principală un caracter incidental faţă de procedura din faţa instanţei naţionale este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată

Pentru aceste motive

CURTEA

pronunţacircndu-se cu privire la icircntrebările care i-au fost adresate de Arbeitsgericht din Hamm prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 hotărăşte

1 Directiva 76207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat

2 Directiva nu cuprinde icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională1048645

Icircn această privinţă este necesar să se opereze o distincţie conform icircntrebărilor de la 2a)pacircnă la 2c)

6 Directiva 76207CEE icircn interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la icircntrebările de mai sus se aplică direct icircn Republica Federală GermaniardquoConform instanţei de trimitere rezultă icircn special din dispoziţiile coroborate ale directivei precum şi din considerentele sale că aceasta impune adoptarea dispoziţiilor legale icircnsoţitede sancţiuni efective1048645Numai o reparaţie icircn natură este conform acesteia eficientăDirectiva icircn cauză enunţă icircn principal principiul egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă ceea ce implică obligaţia de a elimina dispoziţiile incompatibile cu acest principiuArticolul 6din directivă garantează completacircnd protecţia jurisdicţională a drepturilor care pot lua naştere de aiciIcircn cele din urmă statele membre trebuie să asigure intrarea icircn vigoare a bdquoactelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesarerdquo pentru aplicarea directiveiOrdonanţa de trimitere a fost icircnregistrată la grefa Curţii la 24ianuarie 1983Icircn conformitate cu articolul 20din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a CEEs-au depus observaţii scrise de către reclamanţii icircn acţiunea principală reprezentaţi de domnul Clemens Franzen secretar juridic la Deutscher Gewerkschaftsbund de către Guvernul Republicii Federale Germania reprezentat de DrMartin Seidel Ministerialrat la Ministerul Federal German al Economiei şi de ProfDrManfred Zuleeg icircn calitate de agent de către guvernul danez reprezentat de domnul Laurids Mikaelsen consilier juridic la ministerul danez al Afacerilor externe icircn calitate de agent de către Guvernul Regatului Unit reprezentat de domnul JDHowes Treasury Solicitorrsquos Department icircn calitate de agent asistat de domnul Ian Click Inner Temple Londra şi de către Comisia Comunităţilor Europene reprezentată de DrManfred Berchel membru al serviciului său juridic icircn calitate de agent asistat de ProfDrMeinhard HilfII ndash Observaţii scrise depuse icircn faţa CurţiiReclamantele icircn acţiunea principală susţin că este inacceptabil să se icircncuviinţeze repararea prejudiciului care rezultă icircn urma refuzului recrutării numai icircn ceea ce priveşte bdquointeresul negativrdquo (bdquoprejudiciu de icircncredererdquo)Icircn conformitate cu directiva comunitară Republica Federală Germania are obligaţia de a acţiona icircn vederea punerii icircn aplicare şi a respectării normelor comunitareAcest lucru include de asemenea instituirea de măsuri adecvate destinate să evite discriminările icircn viitorTocmai pentru că articolul 611a alineatul (2)din BGB a limitat icircn mod expres dreptul la repararea unei discriminări constatate icircn timpul recrutării la ceea ce s-a convenit să se denumească interes negativ instanţa germană se vede icircmpiedicată să aplice dreptul comun (de exemplu dreptul general la reparare prevăzut la articolul 823alineatul (2)din BGB culpa in contrahendo etc)Icircn această privinţă Arbeitsgericht a constatat icircn mod pertinent că icircn practică dreptul la reparare limitat la interesul negativ este fără semnificaţieO astfel de reparaţie poate să acopere atunci cacircnd este cazul numai rambursarea cheltuielilor suportate de candidat pentru a se prezenta la sediul angajatorului (icircn prezenta speţă 720DM pentru reclamanta von Colson)Această discrepanţă a provocat critici puternice icircn Germania FederalăIcircntr-un raport oficial guvernul federal german a admis el icircnsuşi icircn mod expres că au fost numeroşi cei pentru care 1048645

regimul de reparaţie prevăzut la articolul 611a alineatul (2)din BGB a fost insuficient şi că s-au introdus rar acţiuniPrin urmare este necesar cel puţin să se estimeze că articolul 611a alineatul (2)nu trebuie luat icircn considerare icircn măsura icircn care dreptul la reparare icircn caz de discriminare sigură cu ocazia unei proceduri de recrutare se limitează numai la bdquointerese negative de icircncredererdquoPrin urmare angajatorul trebuie să fie obligat să icircncheie un contract de muncă cu candidatul discriminatAvacircnd icircn vedere normele dreptului german privind expunerea caracterului icircntemeiat al cererii şi sarcina probei (care impun icircntr-o anumită măsură pacircracirctului sarcina probei) nu este absolut necesar să se răspundă icircntrebărilor nr2şi 3din ordonanţa de trimitereIcircn ceea ce priveşte cea de-a patra icircntrebare reclamantele consideră că se icircnscrie icircn logica sistemului procedurii civile interne faptul ca icircn anumite cazuri pe acelaşi loc de muncă să fie icircncadrate cu titlu de reparaţie cele două reclamanteDe fapt dacă un angajator nu reuşeşte să demonstreze că nu se face vinovat de discriminare se expune riscului de a fi confruntat cu multiple revendicăriPrin urmare nu este necesar icircn mod absolut ndash avacircnd icircn vedere aplicarea dreptului german ndash să se răspundă la această icircntrebareIcircn cele din urmă reclamantele consideră că chiar icircn cazul icircn care contrar tuturor aşteptărilor directiva nu implică avacircnd icircn vedere dreptul naţional niciun drept de a fi angajat sensul şi obiectul acesteia impunacircnd cel puţin ca angajatorul să fie obligat la plata unei despăgubiri prin echivalent icircn cazul discriminării stabiliteIcircn ceea ce priveşte chestiunea aplicabilităţii directe a directivei reclamantele doresc să primească un răspuns icircn sensul jurisprudenţei actuale a CurţiiGuvernul Republicii Federale

Germania subliniază că proiectul de lege a fost notificat Comisiei icircnainte de adoptarea legii şi că aceasta nu a ridicat obiecţii icircn privinţa consecinţelor care sunt prevăzute icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn avizul său motivat din 29octombrie 1982 Comisia nu sugerează icircn această privinţă icircncălcarea Directivei 76207De altfel noua legislaţie merge mai departe decacirct legislaţia preexistentă mai ales pentru că de aici icircncolo s-a stabilit că toţi angajatorii potenţiali şi efectivi sunt obligaţi prin aceastaConştient de necesitatea unei transpuneri efective a directivei guvernul federal insistă asupra faptului că fiecare stat membru dispune de o marjă de apreciere cu privire la consecinţele juridice care trebuie să rezulte dintr-o icircncălcare a principiului egalităţii de tratament (articolul 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE)Excluderea dreptului de a fi angajat se situează icircn limitele marjei de apreciere icircn ceea ce priveşte forma şi mijloacele pe care directiva le lasă la alegerea fiecărui stat membruDreptul comunitar nu impune ca interesul candidatului discriminat să fie plasat unilateral pe primul plan icircn caz contrar nefiind necesar să se includă dispoziţia prevăzută la articolul 2alineatul (4)din Directiva 76207 care autorizează statele membre să ia măsuri privind promovarea egalităţii de şanse icircntre bărbaţi şi femeiAngajarea persoanei preferate de către angajator nu poate fi anulată fără să icircnşele expectativele legitime ale acestui lucrătorPe de altă parte crearea unui alt loc de muncă sau chiar a mai multor locuri de muncă merge dincolo de interzicerea tratamentului discriminatoriu şi constituie o măsură pozitivă care nu poate fi pusă icircn sarcina potenţialului angajatorIcircn cele din urmă chiar dacă discriminarea apare chiar icircnainte ca locul de muncă să fie ocupat un angajator nu poate fi obligat să angajeze pe cinevaPrin urmare guvernul federal propune să se dea un răspuns negativ la prima icircntrebare a instanţei naţionaleAstfel răspunsul la icircntrebările nr2-4devine inutilIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr5 guvernul federal susţine că icircn cazul icircn care Curtea are obligaţia să aprecieze că sunt necesare consecinţe juridice mai importante icircn scopul impunerii eficiente a principiului egalităţii de tratament trebuie mai icircntacirci să se solicite instanţelor naţionale să epuizeze posibilităţile oferite de ordinea juridică internăConform acestuia instanţelor germane li se oferă posibilitatea să elaboreze pornind de la contextul general al dreptului privat soluţii adecvate care sunt satisfăcătoare atacirct pentru principiul egalităţii de tratament cacirct şi pentru interesele tuturor părţilorPrintre măsurile eficiente pentru impunerea principiului egalităţii de tratament Codul civil german prevede dreptul la plata daunelor-intereseConsecinţa juridică a unei discriminări trebuie să fie icircn plus proporţionalăAstfel o consecinţă juridică considerabilă este suficientă pentru a impune principiul egalităţii de tratamentIcircn plus un drept la plata daunelor-interese nu trebuie să existe decacirct icircn cazul icircn care candidatul discriminat este mai calificat decacirct ceilalţi pentru ocuparea locului de muncă icircn cauză icircnsă nu şi icircn cazul icircn care au aceeaşi calificareIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr6 guvernul federal consideră că Directiva 76207produce icircn plan naţional efecte juridice cu un domeniu care rezultă din jurisprudenţa stabilită de Curte pacircnă icircn prezentGuvernul danez apreciază că nicio parte a directivei nu prevede o obligaţie pentru statele membre de a pune icircn aplicare sancţiuni de o anumită naturăO paralelă cu Directiva 75117a Consiliului din 10februarie 1975 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare icircntre lucrătorii de sexmasculin şi cei de sexfeminin arată că aceasta din urmă prevede icircn mod expres sancţiuni icircn caz de icircncălcare a principiului egalităţii de remunerarePrin urmare icircn mod deliberat legiuitorul comunitar a lăsat această chestiune deschisă icircn ceea ce priveşte directiva privind egalitatea de tratament Guvernul danez remarcă faptul că şi icircn directiva privind egalitatea de remunerare Consiliul a lăsat statelor membre posibilitatea de a alege măsurile adecvate bdquoicircn conformitate cu situaţia lor naţională şi cu sistemul lor juridicrdquo ceea ce contribuie mai mult la ideea că nu se pot deduce din directiva privind egalitatea de tratament norme referitoare la obligaţia de a stabili sancţiuni determinateDe asemenea revine statelor membre alegerea sancţiunilor corespunzătoare subrezerva limitelor care decurg din articolele 5 şi 189din tratatPe de altă parte este necesar ca statele membre să sancţioneze icircncălcările unor asemenea norme icircn acelaşi mod icircn care sancţionează icircn cadrul ordinii lor juridice icircncălcările similare ale normelor naţionale icircn domenii icircnrudite nereglementate de dreptul comunitarO comparaţie cu Convenţia nr158 a OIM privind icircncetarea raportului de muncă din iniţiativa angajatorului adoptată icircn 1982 ilustrează că pe plan internaţional se admite că şi icircn cazuri de concediere nu este icircncă momentul pentru a institui o obligaţie icircn sarcina angajatorului de a (re)integra un lucrător concediatGuvernul Regatului Unit este de asemenea de părere că statelor membre le revine posibilitatea alegerii şi introducerii măsurilor pe care le consideră ca fiind de natură să garanteze 1048645 că obligaţiile care le revin icircn temeiul directivei sunt icircndeplinite şi că Republica Federală a făcut acest lucruArticolul 6din directivă nu menţionează nimic despre măsurile pe care statele membre trebuie să le iaPrin urmare afirmaţia conform căreia există o obligaţie implicită şi exclusivă este surprinzătoareIcircntrebările adresate de Arbeitsgericht şi comentariile cu privire la acestea demonstrează intrinsec şi icircn mod evident dificultatea considerabilă pe care

Curtea o icircntacircmpină dacă icircncearcă să legifereze icircn acest domeniu pentru statele membreIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea privind aplicabilitatea directivei Guvernul Regatului Unit subliniază că o directivă care nu este pusă icircn aplicare nu poate impune obligaţii persoanelor particulare care nu sunt destinatarele acesteiaRegatul Unit consideră că Landul Nordhrein-Westfalen nu este avut icircn vedere de directivăChiar dacă icircn prezenta cauză Landul trebuie considerat ca fiind Republica Federală efectul direct nu poate opera decacirct icircmpotriva unui stat membru icircn calitatea sa de stat iar nu icircmpotriva unui stat membru icircn calitatea sa de angajatorIcircn această privinţă situaţia este de fapt analogă celei a unei persoane particularePersoanele care sunt sau doresc să fie angajate de către un stat membru nu trebuie să se găsească icircntr-o situaţie mai favorabilă decacirct persoanele care sunt sau doresc să fie angajate de către o altă persoană particulară (Hotăracircrea din 12121974 Walrave şi Koch 3674 Rec1974 p1405 punctele 19-25)Icircn plus dacă directiva impune implicit instanţelor naţionale să oblige angajatorii să angajeze candidaţii discriminaţi această obligaţie implicită nu are efect direct deoarece nu este nici clară nici lipsită de ambiguitate iar punerea sa icircn aplicare depinde de măsurile suplimentare luate de autorităţile naţionaleNici articolul 6nu poate avea un efect direct deoarece prevede icircn mod expres ca statele membre să ia măsuri nespecificateComisia procedează mai icircntacirci la o examinare icircndelungată a dispoziţiilor relevante ale dreptului comunitar precum şi ale dreptului german intenţionacircnd numai icircn măsura icircn care este necesar să răspundă la icircntrebarea cu privire la măsura icircn care dreptul german poate icircn prezenta cauză să contribuie la soluţionarea favorabilă a cererii reclamantelorComisia consideră că nu este posibil să se deducă din Directiva 76207niciun drept la angajareAcest lucru rezultă mai icircntacirci din textul directivei care nu prevede o astfel de sancţiuneIcircn special articolul 6nu prevede decacirct o cale de atac formală fără a stabili dreptul materialGeneza directivei nu este mai concludentăNici expunerea de motive a propunerii de directivă nici deliberările Parlamentului European nici cele ale Comitetului Economic şi Social nu au examinat icircn detaliu sancţiunile posibileReacţiile statelor membre icircn cadrul legilor de aplicare evidenţiază de altfel o gamă largă de diverse sancţiuniNumai icircn dreptul italian se poate constata că judecătorul bdquoeste abilitat să dispună icircncetarea sau anularea unei discriminări cu ocazia angajăriirdquoAceastă abordare este legată de existenţa principiului concurent al libertăţii contractuale a angajatoruluiIcircn sfacircrşit este icircn conformitate cu scopul Directivei 76207ca aceasta să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor (articolul 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE)Cu toate acestea acest principiu se aplică numai icircn coroborare cu principiul general care stă la baza oricărei directive conform căruia transpunerea trebuie să determine rezultate efective1048645 Icircn măsura icircn care icircntrebarea nr1trebuie să primească icircn mod evident un răspuns negativ nu este necesar chiar cu titlu subsidiar să se adopte o poziţie icircn privinţa icircntrebărilor nr2-4Icircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr5 aceasta se bazează pe recunoaşterea ineficienţei normei germane conform căreia numai despăgubirea pentru bdquoprejudiciul de icircncredererdquo trebuie acordată şi urmăreşte să obţină din partea Curţii recunoaşterea existenţei eventuale a unui drept la despăgubire prin echivalent cu privire la un interes pozitiv materialIcircn această privinţă Comisia recunoaşte că atacirct textul cacirct şi geneza directivei nu furnizează elemente de argumentaţie precise şi că nu toate statele membre au prevăzut o sancţiune civilă subforma unui drept la despăgubireArticolul 3alineatul (1)din directivă include o obligaţie materială foarte clară cu ocazia accesului la icircncadrarea icircn muncă niciun fel de discriminare bazată pe criteriul de sexnu este permisăPe de altă parte din articolul 6al directivei rezultă că icircn această măsură trebuie să i se recunoască persoanei care caută un loc de muncă un drept subiectiv la respectarea obligaţiei menţionate atunci cacircnd este bdquolezatărdquo printr-o icircncălcare a acestei obligaţii de către angajatorIcircn acest caz articolul 6presupune existenţa de bdquodrepturirdquo pe care titularul trebuie să le poată valorifica pe cale jurisdicţionalăEste adevărat că nici articolul 6şi nici altă dispoziţie a directivei nu specifică de ce tip trebuie să fie aceste bdquodrepturirdquo pentru a icircndeplini cerinţele dreptului comunitarCu toate acestea drepturile necesar a fi recunoscute candidaţilor discriminaţi trebuie să fie de asemenea natură icircncacirct să se poată observa icircn privinţa lor o punere icircn aplicare eficientă a obiectivelor directiveiCeea ce icircnseamnă că nu trebuie să fie icircn niciun caz derizorii consecinţele juridice ale unei icircncălcări a principiului egalităţii de tratament astfel icircncacirct un angajator să le poată ignora atunci cacircnd se ia decizia privind acceptarea sau respingerea unei candidaturiPrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca asemenea drepturi să fie concepute astfel icircncacirct să constituie pentru candidatul ale cărui drepturi au fost icircncălcate o reparaţie adecvată şi pentru angajator un mijloc de presiune de luat icircn serios care să icircl determine să respecte principiul egalităţii de tratamentO reglementare naţională care limitează drepturile la despăgubire ale unui candidat al cărui drept la egalitatea de tratament a fost icircncălcat la rambursarea cheltuielilor suportate de acesta pentru candidatura sa nu este conformă cu cerinţele dreptului comunitar care vizează o transpunere efectivă a obiectivelor directiveiIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr6 nu se mai ridică problema bdquoaplicabilităţii directerdquo a Directivei 76207deoarece nu se poate deduce nicio sancţiune clară din această directivăIcircn cazul icircn care Curtea de

Justiţie trebuie totuşi să considere inaplicabilitatea limitării despăgubirii care este inclusă la articolul 6din BGB drept un mijloc de a recunoaşte reclamantelor un drept la despăgubire generală mai extins alte probleme decurg de aici icircn ceea ce priveşte icircntrebările privind aplicabilitatea directă a directiveiIcircntr-adevăr icircn timp ce icircn anumite circumstanţe o directivă poate să aibă efect vertical icircn ceea ce priveşte un stat membru sau instituţiile şi autorităţile sale este dimpotrivă imposibil icircn alte situaţii decacirct cele excepţionale să i se recunoască un asemenea efect icircn relaţiile orizontale dintre persoanele de drept privatCu toate acestea icircn prezenta cauză reclamantele au introdus o acţiune icircmpotriva Landului Nordrhein-Westfalen care este parte a autorităţii publiceDreptul comunitar recunoaşte principiul unităţii autorităţii publice cu anumite limite fiecare stat membru poate să determine cum şi prin ce organe icircnţelege să icircşi icircndeplinească obligaţiile pe care i le impune dreptul comunitar

Desigur conform acestei concepţii directiva tratează raporturile de muncă de drept privat dintre persoane particulare icircn mod diferit faţă de raporturile existente icircntre Land şi reclamante icircn calitate de persoane privateDiscriminarea care rezultă de aici se explică cu toate acestea icircn acest caz prin faptul că autorităţile publice sunt icircn mod specific obligate să respecte drepturile fundamentaleCerinţa specială impusă angajatorului de drept public este prin urmare icircntemeiată icircn mod obiectivIcircn dreptul intern această distincţie icircşi găseşte expresia icircn refuzul general de a recunoaşte principiul bdquoefectului drepturilor fundamentale asupra terţilorrdquo (bdquoDrittwirkingrdquo)icircn relaţiile dintre persoanele particulareIII ndash Icircntrebare adresată guvernului germanGuvernul german a fost invitat să răspundă icircn scris la icircntrebarea icircn ce măsură adoptarea articolului 611a din BGB poate fi considerată ca reducacircnd dreptul la despăgubire al femeilor care fac obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă icircnlăturacircnd aplicarea dreptului comun şi limitacircnd drepturile acestora numai la repararea prejudiciului de icircncredereGuvernul german a răspuns că acest articol nu a limitat dreptul la despăgubire şi nu a exclus aplicarea dreptului comunDimpotrivă a creat coroborat cu articolul 823alineatul (2)din BGB posibilităţi de despăgubire concreteIV ndash Procedura oralăIcircn şedinţa din 13decembrie 1983 reclamantele icircn acţiunea principală reprezentate de domnul Clemens Franzen agent pacircracirctul icircn acţiunea principală reprezentat de domnul Siefke Regierungsdirektor agent guvernul german reprezentat de DrMartin Seidel şi ProfDrManfred Zuleeg agenţi şi Comisia reprezentată de DrManfred Beschel agent asistat de ProfDrMeinhard Hilf şi-au prezentat observaţiile orale şi au răspuns icircntrebărilor adresate de CurteAvocatul general şi-a prezentat concluziile icircn şedinţa din 31ianuarie 1984Icircn drept1 Prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 primită la Curte la 24ianuarie 1983 Arbeitsgericht din Hamm a adresat icircn temeiul articolului 177din Tratatul CEE mai multe icircntrebări preliminare referitoare la interpretarea Directivei 76207a Consiliului din 9februarie 1976privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (JO L 39 p40)2 Aceste icircntrebări au fost adresate icircn cadrul unui litigiu dintre două asistente sociale calificate Sabine von Colson şi Elisabeth Kamann şi Landul Nordrhein-WestfalenDin motivarea ordonanţei de trimitere rezultă că penitenciarul din Werl rezervat deţinuţilor de sexmasculin şi administrat de Landul Nordrhein-Westfalen a refuzat pe criteriul de sex să angajeze reclamantele icircn acţiunea principalăFuncţionarii icircnsărcinaţi cu recrutarea şi-au motivat refuzul de a le angaja pe reclamante invocacircnd problemele şi riscurile legate de angajarea icircn instituţii de acest tip a unor candidate de sexfeminin şi din aceste motive au preferat candidaţi de sexmasculin cu o calificare cu toate acestea inferioară3 Instanţa naţională a reţinut existenţa discriminării şi a apreciat că icircn temeiul dreptului german singura sancţiune icircn cazul unei discriminări comise la angajare era repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden) respectiv a prejudiciului care decurge icircn cazul candidaţilor discriminaţi din convingerea că raportul de muncă va fi stabilit fără nicio discriminareO astfel de despăgubire este prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB1048645

4 Icircn temeiul acestei dispoziţii angajatorul este obligat icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă bdquola plata de daune-interese pentru prejudiciul pe care icircl suferă lucrătorul din cauza faptului că acesta crede cu toată convingerea că o astfel de icircncălcare (a principiului egalităţii de tratament)nu va constitui un impediment icircn stabilirea raportului de muncărdquoScopul acestui articol icircl reprezintă transpunerea Directivei 76207a Consiliului menţionată anterior5 Prin urmare instanţa naţională a considerat că icircn temeiul dreptului german putea să dispună numai rambursarea cheltuielilor de deplasare pretinse de reclamanta von Colson cheltuieli ocazionate de candidatura sa pentru locul de muncă respectiv (720DEM)şi că trebuia să respingă celelalte capete de cerere ale acţiunii reclamantelor6 Cu toate acestea pentru a stabili normele de drept comunitar aplicabile icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă instanţa naţională a adresat Curţii următoarele icircntrebăribdquo1Din dispoziţiile Directivei din 9februarie 1976a Consiliului privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (76207CEE)rezultă că o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă (neicircncheierea unui contract de muncă pe criteriul de sexal candidatuluipreferinţa acordată altui candidat pe criteriul de sex)trebuie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat2Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebarea)Este angajatorul obligat să icircncheie un contract de muncă numai atunci cacircnd după ce s-a stabilit că acesta a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex se poate stabili că icircn mod obiectiv candidatul discriminat este ndash conform unor criterii legale ndash mai calificat pentru respectivul loc de muncă decacirct candidatul cu care a fost icircncheiat contractul de muncăb)Sau este angajatorul obligat icircn egală măsură să angajeze candidatul discriminat chiar atunci cacircnd se poate stabili că angajatorul a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex dar icircn mod obiectiv candidatul discriminat şi cel care i-a fost preferat sunt la fel de calificaţic)Icircn cele din urmă are candidatul discriminat dreptul de a fi angajat chiar icircn cazul icircn care icircn mod obiectiv este mai puţin calificat decacirct candidatul care i-a fost preferat icircnsă s-a stabilit că de la icircnceput angajatorul pe baza criteriului de sexal candidatului discriminat nu l-a luat icircn considerare pe acesta icircn luarea deciziei sale pe baza unor criterii legale3Icircn cazul icircn care avacircnd icircn vedere icircntrebările 2a)şi 2c) soluţia depinde de calificarea obiectivă a candidatuluiEste aceasta supusă integral aprecierii instanţei şi care sunt criteriile şi normele procedurale aplicabile icircn ceea ce priveşte dovedirea caracterului icircntemeiat al cererii şi icircn ceea ce priveşte sarcina probei4Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebare

Icircn cazul icircn care există mai mult de doi candidaţi pentru acelaşi loc de muncă şi de la icircnceput mai mult de o persoană a fost exclusă pe baza criteriului de sexal acesteia prin alegerea făcută 1048645

conform unor criterii legale fiecare dintre aceste persoane este icircndreptăţită să se prevaleze de dreptul la icircncheierea unui contract de muncă

Icircn acest caz instanţa este obligată eventual să facă propria sa alegere icircntre candidaţii discriminaţi Icircn cazul unui răspuns negativ la icircntrebarea formulată icircn paragraful anterior ce altă sancţiune de drept material poate fi aplicată

5Icircn cazul unui răspuns icircn principiu negativ la prima icircntrebare

Care trebuie să fie atunci icircn conformitate cu dispoziţiile Directivei 76207CEE sancţiunea unei discriminări constatate privind accesul la icircncadrarea icircn muncă

Icircn această privinţă este necesar să se opereze o distincţie conform icircntrebărilor de la 2a)pacircnă la 2c)

6Directiva 76207CEE icircn interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la icircntrebările de mai sus se aplică direct icircn Republica Federală Germaniardquo7 Aceste icircntrebări au ca scop principal să stabilească dacă Directiva 76207impune statelor membre să prevadă consecinţe juridice sau sancţiuni speciale icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă (icircntrebările 1- 5)şi dacă persoanele particulare pot atunci cacircnd este cazul să se prevaleze icircn faţa instanţelor naţionale de dispoziţiile directivei icircn absenţa transpunerii icircn ordinea juridică naţională icircn termenele prevăzute (icircntrebarea 6)

a) Cu privire la prima icircntrebare8 Prin prima sa icircntrebare instanţa naţională doreşte icircn esenţă să afle dacă Directiva 76207impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat9 Conform instanţei naţionale rezultă clar din considerente şi chiar din textul directivei că aceasta impune statelor membre adoptarea unor dispoziţii legale care să prevadă sancţiuni efectiveIcircn opinia acesteia este eficientă numai o reparaţie icircn natură care să determine angajarea persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări10 Conform reclamantelor icircn acţiunea principală articolul 611a alineatul (2)din BGB limitacircnd dreptul la despăgubire numai la bdquoprejudiciul de icircncredererdquo a exclus posibilităţile de reparaţie care rezultă din dreptul comunDirectiva 76207impune statelor membre să instituie măsuri corespunzătoare pentru a evita pe viitor discriminărileAşadar este necesar cel puţin să se accepte că articolul 611a alineatul (2)nu trebuie luat icircn considerareAcest fapt are drept consecinţă obligarea angajatorului să icircncheie un contract de muncă cu candidatul discriminat11 Guvernul Republicii Federale Germania deşi este conştient de necesitatea unei transpuneri efective a directivei insistă asupra faptului că fiecare stat membru dispune icircn temeiul articolului 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE de o marjă de apreciere icircn ceea ce priveşte consecinţele juridice care trebuie să rezulte dintr-o icircncălcare a principiului egalităţii de tratamentGuvernul german susţine pe de altă parte posibilitatea instanţelor germane de a elabora pe baza dreptului privat naţional şi conformacircndu-se conţinutului directivei soluţii adecvate corespunzătoare atacirct principiului egalităţii de tratament cacirct şi intereselor tuturor părţilorIcircn cele din urmă o consecinţă juridică perceptibilă este suficientă după părerea sa pentru a face să fie respectat principiul egalităţii de tratament şi aceasta nu trebuie să fie prevăzută decacirct icircn cazul icircn care candidatul discriminat este mai calificat decacirct ceilalţi pentru locul de muncă respectiv icircnsă nu şi icircn cazul icircn care candidaţii au calificări egale12 Guvernul danez consideră că directiva a lăsat statelor membre icircn mod deliberat posibilitatea alegerii sancţiunilor conform situaţiei lor naţionale şi sistemului lor juridicEste necesar ca statele membre să sancţioneze icircncălcările principiului egalităţii de tratament icircn acelaşi mod icircn care sancţionează icircncălcările similare ale normelor de drept intern din domenii icircnrudite şi nereglementate de dreptul comunitar13 Guvernul Regatului Unit consideră de asemenea că intră icircn competenţa statelor membre să aleagă măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta icircndeplinirea obligaţiilor care le revin icircn temeiul directiveiDirectiva nu oferă nicio indicaţie icircn privinţa măsurilor pe care statele membre au obligaţia să le adopte iar icircntrebările adresate Curţii demonstrează prin ele icircnsele şi icircn mod evident dificultăţile icircntacirclnite icircn stabilirea unor măsuri corespunzătoare14 Icircn ceea ce o priveşte Comisia Comunităţilor Europene consideră că deşi directiva urmăreşte să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor transpunerea acesteia trebuie cu toate acestea să determine rezultate efectivePrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca sancţiunile să fie concepute astfel icircncacirct să reprezinte pentru candidatul discriminat o reparaţie

corespunzătoare iar pentru angajator un mijloc de presiune pe care să-l ia icircn considerare şi care icircl determina să respecte principiul egalităţii de tratamentO măsură naţională care prevede numai repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden)nu este suficientă pentru a garanta respectarea acestui principiu15 Icircn conformitate cu articolul 189al treilea paragraf bdquodirectiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins lăsacircnd autorităţilor naţionale competenţa icircn ce priveşte forma şi mijloacelerdquoDeşi dispoziţia respectivă rezervă statelor membre libertatea de a alege căile şi mijloacele destinate să asigure punerea icircn aplicare a directivei această libertate nu aduce atingere obligaţiei impuse tuturor statelor membre destinatare de a adopta icircn cadrul ordinii juridice naţionale toate măsurile necesare pentru a asigura efectul deplin al directivei conform obiectivului pe care aceasta icircl urmăreşte16 Este aşadar necesar să se examineze Directiva 76207pentru a stabili dacă aceasta impune statelor membre să prevadă anumite consecinţe juridice sau sancţiuni icircn cazul icircncălcării principiului egalităţii de tratament icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă17 Această directivă are ca obiect punerea icircn aplicare icircn statele membre a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei asiguracircnd icircn special lucrătorilor de ambele sexe o egalitate efectivă a şanselor icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn acest scop articolul 2defineşte principiul egalităţii de tratament şi limitele acestuia icircn timp ce articolul 3alineatul (1)icirci stabileşte domeniul de aplicare icircn ceea priveşte icircn special accesul la icircncadrarea icircn muncăArticolul 3alineatul (2)litera (a)prevede că statele membre adoptă măsurile necesare pentru abrogarea oricăror acte cu putere de lege şi acte administrative contrare principiului egalităţii de tratament18 Articolul 6impune statelor membre să introducă icircn ordinile juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei persoane care se consideră lezată de o discriminare bdquosă icircşi realizeze drepturile pe cale judiciarărdquoDin această dispoziţie rezultă că statele membre sunt obligate să adopte măsuri care să fie suficient de eficiente pentru a realiza scopul directivei şi să garanteze că aceste măsuri pot fi invocate efectiv icircn faţa instanţelor naţionale de către 1048645

persoanele interesateAstfel de măsuri pot de exemplu să cuprindă dispoziţii care impun angajatorului să angajeze candidatul discriminat sau să acorde o despăgubire pecuniară corespunzătoare acestea fiind consolidate după caz printr-un sistem de amenziCu toate acestea directiva nu impune o sancţiune determinată statelor membre le revine libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru realizarea obiectivului său19 Icircn consecinţă răspunsul la prima icircntrebare este că Directiva 76207nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminatb) Cu privire la icircntrebările 2 - 420 Nu mai este cazul să se răspundă icircntrebărilor 2-4 acestea nefiind adresate decacirct pentru situaţia icircn care angajatorul este obligat să angajeze candidatul discriminat

c) Cu privire la icircntrebările 5 şi 621 Prin cea de-a cincea icircntrebare instanţa naţională solicită icircn esenţă Curţii dacă este posibil să deducă din directivă icircn caz de discriminare orice altă sancţiune decacirct dreptul la icircncheierea unui contract de muncă1048645Cea de-a şasea icircntrebare urmăreşte să clarifice dacă directiva conform interpretării care urmează să i se dea poate fi invocată de către persoanele lezate icircn faţa instanţelor naţionale22 Este imposibil să se stabilească o egalitate efectivă a şanselor icircn absenţa unui sistem de sancţiuni corespunzătorO astfel de consecinţă decurge nu numai din finalitatea directivei ci icircn special din articolul 6al acesteia care conferind candidaţilor pentru un loc de muncă care au făcut obiectul unei discriminări dreptul la o cale judiciară de atac recunoaşte icircn favoarea acestora existenţa unor drepturi care pot fi invocate icircn justiţie23 Icircn cazul icircn care o aplicare completă a directivei nu impune după cum s-a constatat icircn răspunsul la prima icircntrebare o sancţiune determinată icircn cazul icircncălcării interdicţiei de discriminare aceasta implică cu toate acestea ca sancţiunea respectivă să fie de natură a asigura o protecţie juridică efectivă şi eficientăMai mult aceasta trebuie să aibă faţă de angajator un efect disuasiv realRezultă de aici că atunci cacircnd un stat membru hotărăşte să sancţioneze icircncălcarea interdicţiei de discriminare prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz să fie proporţională cu prejudiciul suferit24 Icircn consecinţă este evident că legislaţia naţională care limitează dreptul la reparaţie al persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă la o despăgubire pur simbolică cum sunt de exemplu cheltuielile ocazionate de candidatura acestora nu este conformă cerinţelor unei transpuneri efective a directivei25 Natura sancţiunilor prevăzute icircn Republica Federală Germania icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă şi icircn special problema dacă regula prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB exclude posibilităţile de despăgubire care decurg din dreptul comun au fost icircndelung discutate icircn faţa CurţiiIcircn acest sens Guvernul Republicii Federale Germania a subliniat icircn cadrul procedurii orale că acest articol nu exclude icircn mod necesar aplicarea dreptului comun icircn materie de despăgubireEste numai de competenţa instanţei naţionale să se pronunţe asupra acestui aspect de interpretare privind dreptul său naţional26 Cu toate acestea este necesar să se precizeze că obligaţia statelor membre care decurge dintr-o directivă de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta precum şi icircndatorirea acestora 1048645

icircn temeiul articolului 5 din tratat de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura executarea acestei obligaţii se impun tuturor autorităţilor statelor membre inclusiv autorităţilor jurisdicţionale icircn cadrul competenţelor acestoraRezultă de aici că prin aplicarea dreptului naţional şi icircn special a dispoziţiilor unei legi naţionale special introduse icircn vederea aplicării Directivei 76207 instanţa naţională este obligată să interpreteze dreptul său naţional icircn lumina textului şi a finalităţii directivei pentru a obţine rezultatul prevăzut la articolul 189alineatul (3)27 Icircn schimb după cum rezultă din consideraţiile de mai sus directiva nu cuprinde ndash icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări ndash nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională28 Cu toate acestea este necesar să se precizeze pentru instanţa naţională că deşi Directiva 76207lasă statelor membre pentru a sancţiona icircncălcarea interdicţiei de discriminare libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru a atinge scopul acesteia ea implică cu toate acestea faptul că dacă un stat membru alege sancţionarea icircncălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz pentru a fi eficientă şi pentru a avea un efect disuasiv să fie proporţională cu prejudiciile suferite şi trebuie aşadar să depăşească o despăgubire pur simbolică cum este de

exemplu numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidaturăEste de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate icircn vederea aplicării directivei icircn măsura icircn care dreptul naţional icirci acordă o marjă de apreciere o interpretare şi o aplicare conforme cu cerinţele dreptului comunitar

Cu privire la cheltuielile de judecată29 Cheltuielile efectuate de către Guvernul Republicii Federale Germania Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene care au prezentat observaţii Curţii nu pot face obiectul unei rambursăriIcircntrucacirct procedura are icircn raport cu părţile icircn acţiunea principală un caracter incidental faţă de procedura din faţa instanţei naţionale este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată

Pentru aceste motive

CURTEA

pronunţacircndu-se cu privire la icircntrebările care i-au fost adresate de Arbeitsgericht din Hamm prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 hotărăşte

1 Directiva 76207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat

2 Directiva nu cuprinde icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională1048645

Germania subliniază că proiectul de lege a fost notificat Comisiei icircnainte de adoptarea legii şi că aceasta nu a ridicat obiecţii icircn privinţa consecinţelor care sunt prevăzute icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn avizul său motivat din 29octombrie 1982 Comisia nu sugerează icircn această privinţă icircncălcarea Directivei 76207De altfel noua legislaţie merge mai departe decacirct legislaţia preexistentă mai ales pentru că de aici icircncolo s-a stabilit că toţi angajatorii potenţiali şi efectivi sunt obligaţi prin aceastaConştient de necesitatea unei transpuneri efective a directivei guvernul federal insistă asupra faptului că fiecare stat membru dispune de o marjă de apreciere cu privire la consecinţele juridice care trebuie să rezulte dintr-o icircncălcare a principiului egalităţii de tratament (articolul 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE)Excluderea dreptului de a fi angajat se situează icircn limitele marjei de apreciere icircn ceea ce priveşte forma şi mijloacele pe care directiva le lasă la alegerea fiecărui stat membruDreptul comunitar nu impune ca interesul candidatului discriminat să fie plasat unilateral pe primul plan icircn caz contrar nefiind necesar să se includă dispoziţia prevăzută la articolul 2alineatul (4)din Directiva 76207 care autorizează statele membre să ia măsuri privind promovarea egalităţii de şanse icircntre bărbaţi şi femeiAngajarea persoanei preferate de către angajator nu poate fi anulată fără să icircnşele expectativele legitime ale acestui lucrătorPe de altă parte crearea unui alt loc de muncă sau chiar a mai multor locuri de muncă merge dincolo de interzicerea tratamentului discriminatoriu şi constituie o măsură pozitivă care nu poate fi pusă icircn sarcina potenţialului angajatorIcircn cele din urmă chiar dacă discriminarea apare chiar icircnainte ca locul de muncă să fie ocupat un angajator nu poate fi obligat să angajeze pe cinevaPrin urmare guvernul federal propune să se dea un răspuns negativ la prima icircntrebare a instanţei naţionaleAstfel răspunsul la icircntrebările nr2-4devine inutilIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr5 guvernul federal susţine că icircn cazul icircn care Curtea are obligaţia să aprecieze că sunt necesare consecinţe juridice mai importante icircn scopul impunerii eficiente a principiului egalităţii de tratament trebuie mai icircntacirci să se solicite instanţelor naţionale să epuizeze posibilităţile oferite de ordinea juridică internăConform acestuia instanţelor germane li se oferă posibilitatea să elaboreze pornind de la contextul general al dreptului privat soluţii adecvate care sunt satisfăcătoare atacirct pentru principiul egalităţii de tratament cacirct şi pentru interesele tuturor părţilorPrintre măsurile eficiente pentru impunerea principiului egalităţii de tratament Codul civil german prevede dreptul la plata daunelor-intereseConsecinţa juridică a unei discriminări trebuie să fie icircn plus proporţionalăAstfel o consecinţă juridică considerabilă este suficientă pentru a impune principiul egalităţii de tratamentIcircn plus un drept la plata daunelor-interese nu trebuie să existe decacirct icircn cazul icircn care candidatul discriminat este mai calificat decacirct ceilalţi pentru ocuparea locului de muncă icircn cauză icircnsă nu şi icircn cazul icircn care au aceeaşi calificareIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr6 guvernul federal consideră că Directiva 76207produce icircn plan naţional efecte juridice cu un domeniu care rezultă din jurisprudenţa stabilită de Curte pacircnă icircn prezentGuvernul danez apreciază că nicio parte a directivei nu prevede o obligaţie pentru statele membre de a pune icircn aplicare sancţiuni de o anumită naturăO paralelă cu Directiva 75117a Consiliului din 10februarie 1975 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare icircntre lucrătorii de sexmasculin şi cei de sexfeminin arată că aceasta din urmă prevede icircn mod expres sancţiuni icircn caz de icircncălcare a principiului egalităţii de remunerarePrin urmare icircn mod deliberat legiuitorul comunitar a lăsat această chestiune deschisă icircn ceea ce priveşte directiva privind egalitatea de tratament Guvernul danez remarcă faptul că şi icircn directiva privind egalitatea de remunerare Consiliul a lăsat statelor membre posibilitatea de a alege măsurile adecvate bdquoicircn conformitate cu situaţia lor naţională şi cu sistemul lor juridicrdquo ceea ce contribuie mai mult la ideea că nu se pot deduce din directiva privind egalitatea de tratament norme referitoare la obligaţia de a stabili sancţiuni determinateDe asemenea revine statelor membre alegerea sancţiunilor corespunzătoare subrezerva limitelor care decurg din articolele 5 şi 189din tratatPe de altă parte este necesar ca statele membre să sancţioneze icircncălcările unor asemenea norme icircn acelaşi mod icircn care sancţionează icircn cadrul ordinii lor juridice icircncălcările similare ale normelor naţionale icircn domenii icircnrudite nereglementate de dreptul comunitarO comparaţie cu Convenţia nr158 a OIM privind icircncetarea raportului de muncă din iniţiativa angajatorului adoptată icircn 1982 ilustrează că pe plan internaţional se admite că şi icircn cazuri de concediere nu este icircncă momentul pentru a institui o obligaţie icircn sarcina angajatorului de a (re)integra un lucrător concediatGuvernul Regatului Unit este de asemenea de părere că statelor membre le revine posibilitatea alegerii şi introducerii măsurilor pe care le consideră ca fiind de natură să garanteze 1048645 că obligaţiile care le revin icircn temeiul directivei sunt icircndeplinite şi că Republica Federală a făcut acest lucruArticolul 6din directivă nu menţionează nimic despre măsurile pe care statele membre trebuie să le iaPrin urmare afirmaţia conform căreia există o obligaţie implicită şi exclusivă este surprinzătoareIcircntrebările adresate de Arbeitsgericht şi comentariile cu privire la acestea demonstrează intrinsec şi icircn mod evident dificultatea considerabilă pe care

Curtea o icircntacircmpină dacă icircncearcă să legifereze icircn acest domeniu pentru statele membreIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea privind aplicabilitatea directivei Guvernul Regatului Unit subliniază că o directivă care nu este pusă icircn aplicare nu poate impune obligaţii persoanelor particulare care nu sunt destinatarele acesteiaRegatul Unit consideră că Landul Nordhrein-Westfalen nu este avut icircn vedere de directivăChiar dacă icircn prezenta cauză Landul trebuie considerat ca fiind Republica Federală efectul direct nu poate opera decacirct icircmpotriva unui stat membru icircn calitatea sa de stat iar nu icircmpotriva unui stat membru icircn calitatea sa de angajatorIcircn această privinţă situaţia este de fapt analogă celei a unei persoane particularePersoanele care sunt sau doresc să fie angajate de către un stat membru nu trebuie să se găsească icircntr-o situaţie mai favorabilă decacirct persoanele care sunt sau doresc să fie angajate de către o altă persoană particulară (Hotăracircrea din 12121974 Walrave şi Koch 3674 Rec1974 p1405 punctele 19-25)Icircn plus dacă directiva impune implicit instanţelor naţionale să oblige angajatorii să angajeze candidaţii discriminaţi această obligaţie implicită nu are efect direct deoarece nu este nici clară nici lipsită de ambiguitate iar punerea sa icircn aplicare depinde de măsurile suplimentare luate de autorităţile naţionaleNici articolul 6nu poate avea un efect direct deoarece prevede icircn mod expres ca statele membre să ia măsuri nespecificateComisia procedează mai icircntacirci la o examinare icircndelungată a dispoziţiilor relevante ale dreptului comunitar precum şi ale dreptului german intenţionacircnd numai icircn măsura icircn care este necesar să răspundă la icircntrebarea cu privire la măsura icircn care dreptul german poate icircn prezenta cauză să contribuie la soluţionarea favorabilă a cererii reclamantelorComisia consideră că nu este posibil să se deducă din Directiva 76207niciun drept la angajareAcest lucru rezultă mai icircntacirci din textul directivei care nu prevede o astfel de sancţiuneIcircn special articolul 6nu prevede decacirct o cale de atac formală fără a stabili dreptul materialGeneza directivei nu este mai concludentăNici expunerea de motive a propunerii de directivă nici deliberările Parlamentului European nici cele ale Comitetului Economic şi Social nu au examinat icircn detaliu sancţiunile posibileReacţiile statelor membre icircn cadrul legilor de aplicare evidenţiază de altfel o gamă largă de diverse sancţiuniNumai icircn dreptul italian se poate constata că judecătorul bdquoeste abilitat să dispună icircncetarea sau anularea unei discriminări cu ocazia angajăriirdquoAceastă abordare este legată de existenţa principiului concurent al libertăţii contractuale a angajatoruluiIcircn sfacircrşit este icircn conformitate cu scopul Directivei 76207ca aceasta să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor (articolul 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE)Cu toate acestea acest principiu se aplică numai icircn coroborare cu principiul general care stă la baza oricărei directive conform căruia transpunerea trebuie să determine rezultate efective1048645 Icircn măsura icircn care icircntrebarea nr1trebuie să primească icircn mod evident un răspuns negativ nu este necesar chiar cu titlu subsidiar să se adopte o poziţie icircn privinţa icircntrebărilor nr2-4Icircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr5 aceasta se bazează pe recunoaşterea ineficienţei normei germane conform căreia numai despăgubirea pentru bdquoprejudiciul de icircncredererdquo trebuie acordată şi urmăreşte să obţină din partea Curţii recunoaşterea existenţei eventuale a unui drept la despăgubire prin echivalent cu privire la un interes pozitiv materialIcircn această privinţă Comisia recunoaşte că atacirct textul cacirct şi geneza directivei nu furnizează elemente de argumentaţie precise şi că nu toate statele membre au prevăzut o sancţiune civilă subforma unui drept la despăgubireArticolul 3alineatul (1)din directivă include o obligaţie materială foarte clară cu ocazia accesului la icircncadrarea icircn muncă niciun fel de discriminare bazată pe criteriul de sexnu este permisăPe de altă parte din articolul 6al directivei rezultă că icircn această măsură trebuie să i se recunoască persoanei care caută un loc de muncă un drept subiectiv la respectarea obligaţiei menţionate atunci cacircnd este bdquolezatărdquo printr-o icircncălcare a acestei obligaţii de către angajatorIcircn acest caz articolul 6presupune existenţa de bdquodrepturirdquo pe care titularul trebuie să le poată valorifica pe cale jurisdicţionalăEste adevărat că nici articolul 6şi nici altă dispoziţie a directivei nu specifică de ce tip trebuie să fie aceste bdquodrepturirdquo pentru a icircndeplini cerinţele dreptului comunitarCu toate acestea drepturile necesar a fi recunoscute candidaţilor discriminaţi trebuie să fie de asemenea natură icircncacirct să se poată observa icircn privinţa lor o punere icircn aplicare eficientă a obiectivelor directiveiCeea ce icircnseamnă că nu trebuie să fie icircn niciun caz derizorii consecinţele juridice ale unei icircncălcări a principiului egalităţii de tratament astfel icircncacirct un angajator să le poată ignora atunci cacircnd se ia decizia privind acceptarea sau respingerea unei candidaturiPrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca asemenea drepturi să fie concepute astfel icircncacirct să constituie pentru candidatul ale cărui drepturi au fost icircncălcate o reparaţie adecvată şi pentru angajator un mijloc de presiune de luat icircn serios care să icircl determine să respecte principiul egalităţii de tratamentO reglementare naţională care limitează drepturile la despăgubire ale unui candidat al cărui drept la egalitatea de tratament a fost icircncălcat la rambursarea cheltuielilor suportate de acesta pentru candidatura sa nu este conformă cu cerinţele dreptului comunitar care vizează o transpunere efectivă a obiectivelor directiveiIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr6 nu se mai ridică problema bdquoaplicabilităţii directerdquo a Directivei 76207deoarece nu se poate deduce nicio sancţiune clară din această directivăIcircn cazul icircn care Curtea de

Justiţie trebuie totuşi să considere inaplicabilitatea limitării despăgubirii care este inclusă la articolul 6din BGB drept un mijloc de a recunoaşte reclamantelor un drept la despăgubire generală mai extins alte probleme decurg de aici icircn ceea ce priveşte icircntrebările privind aplicabilitatea directă a directiveiIcircntr-adevăr icircn timp ce icircn anumite circumstanţe o directivă poate să aibă efect vertical icircn ceea ce priveşte un stat membru sau instituţiile şi autorităţile sale este dimpotrivă imposibil icircn alte situaţii decacirct cele excepţionale să i se recunoască un asemenea efect icircn relaţiile orizontale dintre persoanele de drept privatCu toate acestea icircn prezenta cauză reclamantele au introdus o acţiune icircmpotriva Landului Nordrhein-Westfalen care este parte a autorităţii publiceDreptul comunitar recunoaşte principiul unităţii autorităţii publice cu anumite limite fiecare stat membru poate să determine cum şi prin ce organe icircnţelege să icircşi icircndeplinească obligaţiile pe care i le impune dreptul comunitar

Desigur conform acestei concepţii directiva tratează raporturile de muncă de drept privat dintre persoane particulare icircn mod diferit faţă de raporturile existente icircntre Land şi reclamante icircn calitate de persoane privateDiscriminarea care rezultă de aici se explică cu toate acestea icircn acest caz prin faptul că autorităţile publice sunt icircn mod specific obligate să respecte drepturile fundamentaleCerinţa specială impusă angajatorului de drept public este prin urmare icircntemeiată icircn mod obiectivIcircn dreptul intern această distincţie icircşi găseşte expresia icircn refuzul general de a recunoaşte principiul bdquoefectului drepturilor fundamentale asupra terţilorrdquo (bdquoDrittwirkingrdquo)icircn relaţiile dintre persoanele particulareIII ndash Icircntrebare adresată guvernului germanGuvernul german a fost invitat să răspundă icircn scris la icircntrebarea icircn ce măsură adoptarea articolului 611a din BGB poate fi considerată ca reducacircnd dreptul la despăgubire al femeilor care fac obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă icircnlăturacircnd aplicarea dreptului comun şi limitacircnd drepturile acestora numai la repararea prejudiciului de icircncredereGuvernul german a răspuns că acest articol nu a limitat dreptul la despăgubire şi nu a exclus aplicarea dreptului comunDimpotrivă a creat coroborat cu articolul 823alineatul (2)din BGB posibilităţi de despăgubire concreteIV ndash Procedura oralăIcircn şedinţa din 13decembrie 1983 reclamantele icircn acţiunea principală reprezentate de domnul Clemens Franzen agent pacircracirctul icircn acţiunea principală reprezentat de domnul Siefke Regierungsdirektor agent guvernul german reprezentat de DrMartin Seidel şi ProfDrManfred Zuleeg agenţi şi Comisia reprezentată de DrManfred Beschel agent asistat de ProfDrMeinhard Hilf şi-au prezentat observaţiile orale şi au răspuns icircntrebărilor adresate de CurteAvocatul general şi-a prezentat concluziile icircn şedinţa din 31ianuarie 1984Icircn drept1 Prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 primită la Curte la 24ianuarie 1983 Arbeitsgericht din Hamm a adresat icircn temeiul articolului 177din Tratatul CEE mai multe icircntrebări preliminare referitoare la interpretarea Directivei 76207a Consiliului din 9februarie 1976privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (JO L 39 p40)2 Aceste icircntrebări au fost adresate icircn cadrul unui litigiu dintre două asistente sociale calificate Sabine von Colson şi Elisabeth Kamann şi Landul Nordrhein-WestfalenDin motivarea ordonanţei de trimitere rezultă că penitenciarul din Werl rezervat deţinuţilor de sexmasculin şi administrat de Landul Nordrhein-Westfalen a refuzat pe criteriul de sex să angajeze reclamantele icircn acţiunea principalăFuncţionarii icircnsărcinaţi cu recrutarea şi-au motivat refuzul de a le angaja pe reclamante invocacircnd problemele şi riscurile legate de angajarea icircn instituţii de acest tip a unor candidate de sexfeminin şi din aceste motive au preferat candidaţi de sexmasculin cu o calificare cu toate acestea inferioară3 Instanţa naţională a reţinut existenţa discriminării şi a apreciat că icircn temeiul dreptului german singura sancţiune icircn cazul unei discriminări comise la angajare era repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden) respectiv a prejudiciului care decurge icircn cazul candidaţilor discriminaţi din convingerea că raportul de muncă va fi stabilit fără nicio discriminareO astfel de despăgubire este prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB1048645

4 Icircn temeiul acestei dispoziţii angajatorul este obligat icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă bdquola plata de daune-interese pentru prejudiciul pe care icircl suferă lucrătorul din cauza faptului că acesta crede cu toată convingerea că o astfel de icircncălcare (a principiului egalităţii de tratament)nu va constitui un impediment icircn stabilirea raportului de muncărdquoScopul acestui articol icircl reprezintă transpunerea Directivei 76207a Consiliului menţionată anterior5 Prin urmare instanţa naţională a considerat că icircn temeiul dreptului german putea să dispună numai rambursarea cheltuielilor de deplasare pretinse de reclamanta von Colson cheltuieli ocazionate de candidatura sa pentru locul de muncă respectiv (720DEM)şi că trebuia să respingă celelalte capete de cerere ale acţiunii reclamantelor6 Cu toate acestea pentru a stabili normele de drept comunitar aplicabile icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă instanţa naţională a adresat Curţii următoarele icircntrebăribdquo1Din dispoziţiile Directivei din 9februarie 1976a Consiliului privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (76207CEE)rezultă că o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă (neicircncheierea unui contract de muncă pe criteriul de sexal candidatuluipreferinţa acordată altui candidat pe criteriul de sex)trebuie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat2Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebarea)Este angajatorul obligat să icircncheie un contract de muncă numai atunci cacircnd după ce s-a stabilit că acesta a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex se poate stabili că icircn mod obiectiv candidatul discriminat este ndash conform unor criterii legale ndash mai calificat pentru respectivul loc de muncă decacirct candidatul cu care a fost icircncheiat contractul de muncăb)Sau este angajatorul obligat icircn egală măsură să angajeze candidatul discriminat chiar atunci cacircnd se poate stabili că angajatorul a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex dar icircn mod obiectiv candidatul discriminat şi cel care i-a fost preferat sunt la fel de calificaţic)Icircn cele din urmă are candidatul discriminat dreptul de a fi angajat chiar icircn cazul icircn care icircn mod obiectiv este mai puţin calificat decacirct candidatul care i-a fost preferat icircnsă s-a stabilit că de la icircnceput angajatorul pe baza criteriului de sexal candidatului discriminat nu l-a luat icircn considerare pe acesta icircn luarea deciziei sale pe baza unor criterii legale3Icircn cazul icircn care avacircnd icircn vedere icircntrebările 2a)şi 2c) soluţia depinde de calificarea obiectivă a candidatuluiEste aceasta supusă integral aprecierii instanţei şi care sunt criteriile şi normele procedurale aplicabile icircn ceea ce priveşte dovedirea caracterului icircntemeiat al cererii şi icircn ceea ce priveşte sarcina probei4Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebare

Icircn cazul icircn care există mai mult de doi candidaţi pentru acelaşi loc de muncă şi de la icircnceput mai mult de o persoană a fost exclusă pe baza criteriului de sexal acesteia prin alegerea făcută 1048645

conform unor criterii legale fiecare dintre aceste persoane este icircndreptăţită să se prevaleze de dreptul la icircncheierea unui contract de muncă

Icircn acest caz instanţa este obligată eventual să facă propria sa alegere icircntre candidaţii discriminaţi Icircn cazul unui răspuns negativ la icircntrebarea formulată icircn paragraful anterior ce altă sancţiune de drept material poate fi aplicată

5Icircn cazul unui răspuns icircn principiu negativ la prima icircntrebare

Care trebuie să fie atunci icircn conformitate cu dispoziţiile Directivei 76207CEE sancţiunea unei discriminări constatate privind accesul la icircncadrarea icircn muncă

Icircn această privinţă este necesar să se opereze o distincţie conform icircntrebărilor de la 2a)pacircnă la 2c)

6Directiva 76207CEE icircn interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la icircntrebările de mai sus se aplică direct icircn Republica Federală Germaniardquo7 Aceste icircntrebări au ca scop principal să stabilească dacă Directiva 76207impune statelor membre să prevadă consecinţe juridice sau sancţiuni speciale icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă (icircntrebările 1- 5)şi dacă persoanele particulare pot atunci cacircnd este cazul să se prevaleze icircn faţa instanţelor naţionale de dispoziţiile directivei icircn absenţa transpunerii icircn ordinea juridică naţională icircn termenele prevăzute (icircntrebarea 6)

a) Cu privire la prima icircntrebare8 Prin prima sa icircntrebare instanţa naţională doreşte icircn esenţă să afle dacă Directiva 76207impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat9 Conform instanţei naţionale rezultă clar din considerente şi chiar din textul directivei că aceasta impune statelor membre adoptarea unor dispoziţii legale care să prevadă sancţiuni efectiveIcircn opinia acesteia este eficientă numai o reparaţie icircn natură care să determine angajarea persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări10 Conform reclamantelor icircn acţiunea principală articolul 611a alineatul (2)din BGB limitacircnd dreptul la despăgubire numai la bdquoprejudiciul de icircncredererdquo a exclus posibilităţile de reparaţie care rezultă din dreptul comunDirectiva 76207impune statelor membre să instituie măsuri corespunzătoare pentru a evita pe viitor discriminărileAşadar este necesar cel puţin să se accepte că articolul 611a alineatul (2)nu trebuie luat icircn considerareAcest fapt are drept consecinţă obligarea angajatorului să icircncheie un contract de muncă cu candidatul discriminat11 Guvernul Republicii Federale Germania deşi este conştient de necesitatea unei transpuneri efective a directivei insistă asupra faptului că fiecare stat membru dispune icircn temeiul articolului 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE de o marjă de apreciere icircn ceea ce priveşte consecinţele juridice care trebuie să rezulte dintr-o icircncălcare a principiului egalităţii de tratamentGuvernul german susţine pe de altă parte posibilitatea instanţelor germane de a elabora pe baza dreptului privat naţional şi conformacircndu-se conţinutului directivei soluţii adecvate corespunzătoare atacirct principiului egalităţii de tratament cacirct şi intereselor tuturor părţilorIcircn cele din urmă o consecinţă juridică perceptibilă este suficientă după părerea sa pentru a face să fie respectat principiul egalităţii de tratament şi aceasta nu trebuie să fie prevăzută decacirct icircn cazul icircn care candidatul discriminat este mai calificat decacirct ceilalţi pentru locul de muncă respectiv icircnsă nu şi icircn cazul icircn care candidaţii au calificări egale12 Guvernul danez consideră că directiva a lăsat statelor membre icircn mod deliberat posibilitatea alegerii sancţiunilor conform situaţiei lor naţionale şi sistemului lor juridicEste necesar ca statele membre să sancţioneze icircncălcările principiului egalităţii de tratament icircn acelaşi mod icircn care sancţionează icircncălcările similare ale normelor de drept intern din domenii icircnrudite şi nereglementate de dreptul comunitar13 Guvernul Regatului Unit consideră de asemenea că intră icircn competenţa statelor membre să aleagă măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta icircndeplinirea obligaţiilor care le revin icircn temeiul directiveiDirectiva nu oferă nicio indicaţie icircn privinţa măsurilor pe care statele membre au obligaţia să le adopte iar icircntrebările adresate Curţii demonstrează prin ele icircnsele şi icircn mod evident dificultăţile icircntacirclnite icircn stabilirea unor măsuri corespunzătoare14 Icircn ceea ce o priveşte Comisia Comunităţilor Europene consideră că deşi directiva urmăreşte să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor transpunerea acesteia trebuie cu toate acestea să determine rezultate efectivePrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca sancţiunile să fie concepute astfel icircncacirct să reprezinte pentru candidatul discriminat o reparaţie

corespunzătoare iar pentru angajator un mijloc de presiune pe care să-l ia icircn considerare şi care icircl determina să respecte principiul egalităţii de tratamentO măsură naţională care prevede numai repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden)nu este suficientă pentru a garanta respectarea acestui principiu15 Icircn conformitate cu articolul 189al treilea paragraf bdquodirectiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins lăsacircnd autorităţilor naţionale competenţa icircn ce priveşte forma şi mijloacelerdquoDeşi dispoziţia respectivă rezervă statelor membre libertatea de a alege căile şi mijloacele destinate să asigure punerea icircn aplicare a directivei această libertate nu aduce atingere obligaţiei impuse tuturor statelor membre destinatare de a adopta icircn cadrul ordinii juridice naţionale toate măsurile necesare pentru a asigura efectul deplin al directivei conform obiectivului pe care aceasta icircl urmăreşte16 Este aşadar necesar să se examineze Directiva 76207pentru a stabili dacă aceasta impune statelor membre să prevadă anumite consecinţe juridice sau sancţiuni icircn cazul icircncălcării principiului egalităţii de tratament icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă17 Această directivă are ca obiect punerea icircn aplicare icircn statele membre a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei asiguracircnd icircn special lucrătorilor de ambele sexe o egalitate efectivă a şanselor icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn acest scop articolul 2defineşte principiul egalităţii de tratament şi limitele acestuia icircn timp ce articolul 3alineatul (1)icirci stabileşte domeniul de aplicare icircn ceea priveşte icircn special accesul la icircncadrarea icircn muncăArticolul 3alineatul (2)litera (a)prevede că statele membre adoptă măsurile necesare pentru abrogarea oricăror acte cu putere de lege şi acte administrative contrare principiului egalităţii de tratament18 Articolul 6impune statelor membre să introducă icircn ordinile juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei persoane care se consideră lezată de o discriminare bdquosă icircşi realizeze drepturile pe cale judiciarărdquoDin această dispoziţie rezultă că statele membre sunt obligate să adopte măsuri care să fie suficient de eficiente pentru a realiza scopul directivei şi să garanteze că aceste măsuri pot fi invocate efectiv icircn faţa instanţelor naţionale de către 1048645

persoanele interesateAstfel de măsuri pot de exemplu să cuprindă dispoziţii care impun angajatorului să angajeze candidatul discriminat sau să acorde o despăgubire pecuniară corespunzătoare acestea fiind consolidate după caz printr-un sistem de amenziCu toate acestea directiva nu impune o sancţiune determinată statelor membre le revine libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru realizarea obiectivului său19 Icircn consecinţă răspunsul la prima icircntrebare este că Directiva 76207nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminatb) Cu privire la icircntrebările 2 - 420 Nu mai este cazul să se răspundă icircntrebărilor 2-4 acestea nefiind adresate decacirct pentru situaţia icircn care angajatorul este obligat să angajeze candidatul discriminat

c) Cu privire la icircntrebările 5 şi 621 Prin cea de-a cincea icircntrebare instanţa naţională solicită icircn esenţă Curţii dacă este posibil să deducă din directivă icircn caz de discriminare orice altă sancţiune decacirct dreptul la icircncheierea unui contract de muncă1048645Cea de-a şasea icircntrebare urmăreşte să clarifice dacă directiva conform interpretării care urmează să i se dea poate fi invocată de către persoanele lezate icircn faţa instanţelor naţionale22 Este imposibil să se stabilească o egalitate efectivă a şanselor icircn absenţa unui sistem de sancţiuni corespunzătorO astfel de consecinţă decurge nu numai din finalitatea directivei ci icircn special din articolul 6al acesteia care conferind candidaţilor pentru un loc de muncă care au făcut obiectul unei discriminări dreptul la o cale judiciară de atac recunoaşte icircn favoarea acestora existenţa unor drepturi care pot fi invocate icircn justiţie23 Icircn cazul icircn care o aplicare completă a directivei nu impune după cum s-a constatat icircn răspunsul la prima icircntrebare o sancţiune determinată icircn cazul icircncălcării interdicţiei de discriminare aceasta implică cu toate acestea ca sancţiunea respectivă să fie de natură a asigura o protecţie juridică efectivă şi eficientăMai mult aceasta trebuie să aibă faţă de angajator un efect disuasiv realRezultă de aici că atunci cacircnd un stat membru hotărăşte să sancţioneze icircncălcarea interdicţiei de discriminare prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz să fie proporţională cu prejudiciul suferit24 Icircn consecinţă este evident că legislaţia naţională care limitează dreptul la reparaţie al persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă la o despăgubire pur simbolică cum sunt de exemplu cheltuielile ocazionate de candidatura acestora nu este conformă cerinţelor unei transpuneri efective a directivei25 Natura sancţiunilor prevăzute icircn Republica Federală Germania icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă şi icircn special problema dacă regula prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB exclude posibilităţile de despăgubire care decurg din dreptul comun au fost icircndelung discutate icircn faţa CurţiiIcircn acest sens Guvernul Republicii Federale Germania a subliniat icircn cadrul procedurii orale că acest articol nu exclude icircn mod necesar aplicarea dreptului comun icircn materie de despăgubireEste numai de competenţa instanţei naţionale să se pronunţe asupra acestui aspect de interpretare privind dreptul său naţional26 Cu toate acestea este necesar să se precizeze că obligaţia statelor membre care decurge dintr-o directivă de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta precum şi icircndatorirea acestora 1048645

icircn temeiul articolului 5 din tratat de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura executarea acestei obligaţii se impun tuturor autorităţilor statelor membre inclusiv autorităţilor jurisdicţionale icircn cadrul competenţelor acestoraRezultă de aici că prin aplicarea dreptului naţional şi icircn special a dispoziţiilor unei legi naţionale special introduse icircn vederea aplicării Directivei 76207 instanţa naţională este obligată să interpreteze dreptul său naţional icircn lumina textului şi a finalităţii directivei pentru a obţine rezultatul prevăzut la articolul 189alineatul (3)27 Icircn schimb după cum rezultă din consideraţiile de mai sus directiva nu cuprinde ndash icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări ndash nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională28 Cu toate acestea este necesar să se precizeze pentru instanţa naţională că deşi Directiva 76207lasă statelor membre pentru a sancţiona icircncălcarea interdicţiei de discriminare libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru a atinge scopul acesteia ea implică cu toate acestea faptul că dacă un stat membru alege sancţionarea icircncălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz pentru a fi eficientă şi pentru a avea un efect disuasiv să fie proporţională cu prejudiciile suferite şi trebuie aşadar să depăşească o despăgubire pur simbolică cum este de

exemplu numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidaturăEste de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate icircn vederea aplicării directivei icircn măsura icircn care dreptul naţional icirci acordă o marjă de apreciere o interpretare şi o aplicare conforme cu cerinţele dreptului comunitar

Cu privire la cheltuielile de judecată29 Cheltuielile efectuate de către Guvernul Republicii Federale Germania Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene care au prezentat observaţii Curţii nu pot face obiectul unei rambursăriIcircntrucacirct procedura are icircn raport cu părţile icircn acţiunea principală un caracter incidental faţă de procedura din faţa instanţei naţionale este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată

Pentru aceste motive

CURTEA

pronunţacircndu-se cu privire la icircntrebările care i-au fost adresate de Arbeitsgericht din Hamm prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 hotărăşte

1 Directiva 76207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat

2 Directiva nu cuprinde icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională1048645

Curtea o icircntacircmpină dacă icircncearcă să legifereze icircn acest domeniu pentru statele membreIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea privind aplicabilitatea directivei Guvernul Regatului Unit subliniază că o directivă care nu este pusă icircn aplicare nu poate impune obligaţii persoanelor particulare care nu sunt destinatarele acesteiaRegatul Unit consideră că Landul Nordhrein-Westfalen nu este avut icircn vedere de directivăChiar dacă icircn prezenta cauză Landul trebuie considerat ca fiind Republica Federală efectul direct nu poate opera decacirct icircmpotriva unui stat membru icircn calitatea sa de stat iar nu icircmpotriva unui stat membru icircn calitatea sa de angajatorIcircn această privinţă situaţia este de fapt analogă celei a unei persoane particularePersoanele care sunt sau doresc să fie angajate de către un stat membru nu trebuie să se găsească icircntr-o situaţie mai favorabilă decacirct persoanele care sunt sau doresc să fie angajate de către o altă persoană particulară (Hotăracircrea din 12121974 Walrave şi Koch 3674 Rec1974 p1405 punctele 19-25)Icircn plus dacă directiva impune implicit instanţelor naţionale să oblige angajatorii să angajeze candidaţii discriminaţi această obligaţie implicită nu are efect direct deoarece nu este nici clară nici lipsită de ambiguitate iar punerea sa icircn aplicare depinde de măsurile suplimentare luate de autorităţile naţionaleNici articolul 6nu poate avea un efect direct deoarece prevede icircn mod expres ca statele membre să ia măsuri nespecificateComisia procedează mai icircntacirci la o examinare icircndelungată a dispoziţiilor relevante ale dreptului comunitar precum şi ale dreptului german intenţionacircnd numai icircn măsura icircn care este necesar să răspundă la icircntrebarea cu privire la măsura icircn care dreptul german poate icircn prezenta cauză să contribuie la soluţionarea favorabilă a cererii reclamantelorComisia consideră că nu este posibil să se deducă din Directiva 76207niciun drept la angajareAcest lucru rezultă mai icircntacirci din textul directivei care nu prevede o astfel de sancţiuneIcircn special articolul 6nu prevede decacirct o cale de atac formală fără a stabili dreptul materialGeneza directivei nu este mai concludentăNici expunerea de motive a propunerii de directivă nici deliberările Parlamentului European nici cele ale Comitetului Economic şi Social nu au examinat icircn detaliu sancţiunile posibileReacţiile statelor membre icircn cadrul legilor de aplicare evidenţiază de altfel o gamă largă de diverse sancţiuniNumai icircn dreptul italian se poate constata că judecătorul bdquoeste abilitat să dispună icircncetarea sau anularea unei discriminări cu ocazia angajăriirdquoAceastă abordare este legată de existenţa principiului concurent al libertăţii contractuale a angajatoruluiIcircn sfacircrşit este icircn conformitate cu scopul Directivei 76207ca aceasta să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor (articolul 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE)Cu toate acestea acest principiu se aplică numai icircn coroborare cu principiul general care stă la baza oricărei directive conform căruia transpunerea trebuie să determine rezultate efective1048645 Icircn măsura icircn care icircntrebarea nr1trebuie să primească icircn mod evident un răspuns negativ nu este necesar chiar cu titlu subsidiar să se adopte o poziţie icircn privinţa icircntrebărilor nr2-4Icircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr5 aceasta se bazează pe recunoaşterea ineficienţei normei germane conform căreia numai despăgubirea pentru bdquoprejudiciul de icircncredererdquo trebuie acordată şi urmăreşte să obţină din partea Curţii recunoaşterea existenţei eventuale a unui drept la despăgubire prin echivalent cu privire la un interes pozitiv materialIcircn această privinţă Comisia recunoaşte că atacirct textul cacirct şi geneza directivei nu furnizează elemente de argumentaţie precise şi că nu toate statele membre au prevăzut o sancţiune civilă subforma unui drept la despăgubireArticolul 3alineatul (1)din directivă include o obligaţie materială foarte clară cu ocazia accesului la icircncadrarea icircn muncă niciun fel de discriminare bazată pe criteriul de sexnu este permisăPe de altă parte din articolul 6al directivei rezultă că icircn această măsură trebuie să i se recunoască persoanei care caută un loc de muncă un drept subiectiv la respectarea obligaţiei menţionate atunci cacircnd este bdquolezatărdquo printr-o icircncălcare a acestei obligaţii de către angajatorIcircn acest caz articolul 6presupune existenţa de bdquodrepturirdquo pe care titularul trebuie să le poată valorifica pe cale jurisdicţionalăEste adevărat că nici articolul 6şi nici altă dispoziţie a directivei nu specifică de ce tip trebuie să fie aceste bdquodrepturirdquo pentru a icircndeplini cerinţele dreptului comunitarCu toate acestea drepturile necesar a fi recunoscute candidaţilor discriminaţi trebuie să fie de asemenea natură icircncacirct să se poată observa icircn privinţa lor o punere icircn aplicare eficientă a obiectivelor directiveiCeea ce icircnseamnă că nu trebuie să fie icircn niciun caz derizorii consecinţele juridice ale unei icircncălcări a principiului egalităţii de tratament astfel icircncacirct un angajator să le poată ignora atunci cacircnd se ia decizia privind acceptarea sau respingerea unei candidaturiPrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca asemenea drepturi să fie concepute astfel icircncacirct să constituie pentru candidatul ale cărui drepturi au fost icircncălcate o reparaţie adecvată şi pentru angajator un mijloc de presiune de luat icircn serios care să icircl determine să respecte principiul egalităţii de tratamentO reglementare naţională care limitează drepturile la despăgubire ale unui candidat al cărui drept la egalitatea de tratament a fost icircncălcat la rambursarea cheltuielilor suportate de acesta pentru candidatura sa nu este conformă cu cerinţele dreptului comunitar care vizează o transpunere efectivă a obiectivelor directiveiIcircn ceea ce priveşte icircntrebarea nr6 nu se mai ridică problema bdquoaplicabilităţii directerdquo a Directivei 76207deoarece nu se poate deduce nicio sancţiune clară din această directivăIcircn cazul icircn care Curtea de

Justiţie trebuie totuşi să considere inaplicabilitatea limitării despăgubirii care este inclusă la articolul 6din BGB drept un mijloc de a recunoaşte reclamantelor un drept la despăgubire generală mai extins alte probleme decurg de aici icircn ceea ce priveşte icircntrebările privind aplicabilitatea directă a directiveiIcircntr-adevăr icircn timp ce icircn anumite circumstanţe o directivă poate să aibă efect vertical icircn ceea ce priveşte un stat membru sau instituţiile şi autorităţile sale este dimpotrivă imposibil icircn alte situaţii decacirct cele excepţionale să i se recunoască un asemenea efect icircn relaţiile orizontale dintre persoanele de drept privatCu toate acestea icircn prezenta cauză reclamantele au introdus o acţiune icircmpotriva Landului Nordrhein-Westfalen care este parte a autorităţii publiceDreptul comunitar recunoaşte principiul unităţii autorităţii publice cu anumite limite fiecare stat membru poate să determine cum şi prin ce organe icircnţelege să icircşi icircndeplinească obligaţiile pe care i le impune dreptul comunitar

Desigur conform acestei concepţii directiva tratează raporturile de muncă de drept privat dintre persoane particulare icircn mod diferit faţă de raporturile existente icircntre Land şi reclamante icircn calitate de persoane privateDiscriminarea care rezultă de aici se explică cu toate acestea icircn acest caz prin faptul că autorităţile publice sunt icircn mod specific obligate să respecte drepturile fundamentaleCerinţa specială impusă angajatorului de drept public este prin urmare icircntemeiată icircn mod obiectivIcircn dreptul intern această distincţie icircşi găseşte expresia icircn refuzul general de a recunoaşte principiul bdquoefectului drepturilor fundamentale asupra terţilorrdquo (bdquoDrittwirkingrdquo)icircn relaţiile dintre persoanele particulareIII ndash Icircntrebare adresată guvernului germanGuvernul german a fost invitat să răspundă icircn scris la icircntrebarea icircn ce măsură adoptarea articolului 611a din BGB poate fi considerată ca reducacircnd dreptul la despăgubire al femeilor care fac obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă icircnlăturacircnd aplicarea dreptului comun şi limitacircnd drepturile acestora numai la repararea prejudiciului de icircncredereGuvernul german a răspuns că acest articol nu a limitat dreptul la despăgubire şi nu a exclus aplicarea dreptului comunDimpotrivă a creat coroborat cu articolul 823alineatul (2)din BGB posibilităţi de despăgubire concreteIV ndash Procedura oralăIcircn şedinţa din 13decembrie 1983 reclamantele icircn acţiunea principală reprezentate de domnul Clemens Franzen agent pacircracirctul icircn acţiunea principală reprezentat de domnul Siefke Regierungsdirektor agent guvernul german reprezentat de DrMartin Seidel şi ProfDrManfred Zuleeg agenţi şi Comisia reprezentată de DrManfred Beschel agent asistat de ProfDrMeinhard Hilf şi-au prezentat observaţiile orale şi au răspuns icircntrebărilor adresate de CurteAvocatul general şi-a prezentat concluziile icircn şedinţa din 31ianuarie 1984Icircn drept1 Prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 primită la Curte la 24ianuarie 1983 Arbeitsgericht din Hamm a adresat icircn temeiul articolului 177din Tratatul CEE mai multe icircntrebări preliminare referitoare la interpretarea Directivei 76207a Consiliului din 9februarie 1976privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (JO L 39 p40)2 Aceste icircntrebări au fost adresate icircn cadrul unui litigiu dintre două asistente sociale calificate Sabine von Colson şi Elisabeth Kamann şi Landul Nordrhein-WestfalenDin motivarea ordonanţei de trimitere rezultă că penitenciarul din Werl rezervat deţinuţilor de sexmasculin şi administrat de Landul Nordrhein-Westfalen a refuzat pe criteriul de sex să angajeze reclamantele icircn acţiunea principalăFuncţionarii icircnsărcinaţi cu recrutarea şi-au motivat refuzul de a le angaja pe reclamante invocacircnd problemele şi riscurile legate de angajarea icircn instituţii de acest tip a unor candidate de sexfeminin şi din aceste motive au preferat candidaţi de sexmasculin cu o calificare cu toate acestea inferioară3 Instanţa naţională a reţinut existenţa discriminării şi a apreciat că icircn temeiul dreptului german singura sancţiune icircn cazul unei discriminări comise la angajare era repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden) respectiv a prejudiciului care decurge icircn cazul candidaţilor discriminaţi din convingerea că raportul de muncă va fi stabilit fără nicio discriminareO astfel de despăgubire este prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB1048645

4 Icircn temeiul acestei dispoziţii angajatorul este obligat icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă bdquola plata de daune-interese pentru prejudiciul pe care icircl suferă lucrătorul din cauza faptului că acesta crede cu toată convingerea că o astfel de icircncălcare (a principiului egalităţii de tratament)nu va constitui un impediment icircn stabilirea raportului de muncărdquoScopul acestui articol icircl reprezintă transpunerea Directivei 76207a Consiliului menţionată anterior5 Prin urmare instanţa naţională a considerat că icircn temeiul dreptului german putea să dispună numai rambursarea cheltuielilor de deplasare pretinse de reclamanta von Colson cheltuieli ocazionate de candidatura sa pentru locul de muncă respectiv (720DEM)şi că trebuia să respingă celelalte capete de cerere ale acţiunii reclamantelor6 Cu toate acestea pentru a stabili normele de drept comunitar aplicabile icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă instanţa naţională a adresat Curţii următoarele icircntrebăribdquo1Din dispoziţiile Directivei din 9februarie 1976a Consiliului privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (76207CEE)rezultă că o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă (neicircncheierea unui contract de muncă pe criteriul de sexal candidatuluipreferinţa acordată altui candidat pe criteriul de sex)trebuie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat2Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebarea)Este angajatorul obligat să icircncheie un contract de muncă numai atunci cacircnd după ce s-a stabilit că acesta a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex se poate stabili că icircn mod obiectiv candidatul discriminat este ndash conform unor criterii legale ndash mai calificat pentru respectivul loc de muncă decacirct candidatul cu care a fost icircncheiat contractul de muncăb)Sau este angajatorul obligat icircn egală măsură să angajeze candidatul discriminat chiar atunci cacircnd se poate stabili că angajatorul a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex dar icircn mod obiectiv candidatul discriminat şi cel care i-a fost preferat sunt la fel de calificaţic)Icircn cele din urmă are candidatul discriminat dreptul de a fi angajat chiar icircn cazul icircn care icircn mod obiectiv este mai puţin calificat decacirct candidatul care i-a fost preferat icircnsă s-a stabilit că de la icircnceput angajatorul pe baza criteriului de sexal candidatului discriminat nu l-a luat icircn considerare pe acesta icircn luarea deciziei sale pe baza unor criterii legale3Icircn cazul icircn care avacircnd icircn vedere icircntrebările 2a)şi 2c) soluţia depinde de calificarea obiectivă a candidatuluiEste aceasta supusă integral aprecierii instanţei şi care sunt criteriile şi normele procedurale aplicabile icircn ceea ce priveşte dovedirea caracterului icircntemeiat al cererii şi icircn ceea ce priveşte sarcina probei4Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebare

Icircn cazul icircn care există mai mult de doi candidaţi pentru acelaşi loc de muncă şi de la icircnceput mai mult de o persoană a fost exclusă pe baza criteriului de sexal acesteia prin alegerea făcută 1048645

conform unor criterii legale fiecare dintre aceste persoane este icircndreptăţită să se prevaleze de dreptul la icircncheierea unui contract de muncă

Icircn acest caz instanţa este obligată eventual să facă propria sa alegere icircntre candidaţii discriminaţi Icircn cazul unui răspuns negativ la icircntrebarea formulată icircn paragraful anterior ce altă sancţiune de drept material poate fi aplicată

5Icircn cazul unui răspuns icircn principiu negativ la prima icircntrebare

Care trebuie să fie atunci icircn conformitate cu dispoziţiile Directivei 76207CEE sancţiunea unei discriminări constatate privind accesul la icircncadrarea icircn muncă

Icircn această privinţă este necesar să se opereze o distincţie conform icircntrebărilor de la 2a)pacircnă la 2c)

6Directiva 76207CEE icircn interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la icircntrebările de mai sus se aplică direct icircn Republica Federală Germaniardquo7 Aceste icircntrebări au ca scop principal să stabilească dacă Directiva 76207impune statelor membre să prevadă consecinţe juridice sau sancţiuni speciale icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă (icircntrebările 1- 5)şi dacă persoanele particulare pot atunci cacircnd este cazul să se prevaleze icircn faţa instanţelor naţionale de dispoziţiile directivei icircn absenţa transpunerii icircn ordinea juridică naţională icircn termenele prevăzute (icircntrebarea 6)

a) Cu privire la prima icircntrebare8 Prin prima sa icircntrebare instanţa naţională doreşte icircn esenţă să afle dacă Directiva 76207impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat9 Conform instanţei naţionale rezultă clar din considerente şi chiar din textul directivei că aceasta impune statelor membre adoptarea unor dispoziţii legale care să prevadă sancţiuni efectiveIcircn opinia acesteia este eficientă numai o reparaţie icircn natură care să determine angajarea persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări10 Conform reclamantelor icircn acţiunea principală articolul 611a alineatul (2)din BGB limitacircnd dreptul la despăgubire numai la bdquoprejudiciul de icircncredererdquo a exclus posibilităţile de reparaţie care rezultă din dreptul comunDirectiva 76207impune statelor membre să instituie măsuri corespunzătoare pentru a evita pe viitor discriminărileAşadar este necesar cel puţin să se accepte că articolul 611a alineatul (2)nu trebuie luat icircn considerareAcest fapt are drept consecinţă obligarea angajatorului să icircncheie un contract de muncă cu candidatul discriminat11 Guvernul Republicii Federale Germania deşi este conştient de necesitatea unei transpuneri efective a directivei insistă asupra faptului că fiecare stat membru dispune icircn temeiul articolului 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE de o marjă de apreciere icircn ceea ce priveşte consecinţele juridice care trebuie să rezulte dintr-o icircncălcare a principiului egalităţii de tratamentGuvernul german susţine pe de altă parte posibilitatea instanţelor germane de a elabora pe baza dreptului privat naţional şi conformacircndu-se conţinutului directivei soluţii adecvate corespunzătoare atacirct principiului egalităţii de tratament cacirct şi intereselor tuturor părţilorIcircn cele din urmă o consecinţă juridică perceptibilă este suficientă după părerea sa pentru a face să fie respectat principiul egalităţii de tratament şi aceasta nu trebuie să fie prevăzută decacirct icircn cazul icircn care candidatul discriminat este mai calificat decacirct ceilalţi pentru locul de muncă respectiv icircnsă nu şi icircn cazul icircn care candidaţii au calificări egale12 Guvernul danez consideră că directiva a lăsat statelor membre icircn mod deliberat posibilitatea alegerii sancţiunilor conform situaţiei lor naţionale şi sistemului lor juridicEste necesar ca statele membre să sancţioneze icircncălcările principiului egalităţii de tratament icircn acelaşi mod icircn care sancţionează icircncălcările similare ale normelor de drept intern din domenii icircnrudite şi nereglementate de dreptul comunitar13 Guvernul Regatului Unit consideră de asemenea că intră icircn competenţa statelor membre să aleagă măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta icircndeplinirea obligaţiilor care le revin icircn temeiul directiveiDirectiva nu oferă nicio indicaţie icircn privinţa măsurilor pe care statele membre au obligaţia să le adopte iar icircntrebările adresate Curţii demonstrează prin ele icircnsele şi icircn mod evident dificultăţile icircntacirclnite icircn stabilirea unor măsuri corespunzătoare14 Icircn ceea ce o priveşte Comisia Comunităţilor Europene consideră că deşi directiva urmăreşte să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor transpunerea acesteia trebuie cu toate acestea să determine rezultate efectivePrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca sancţiunile să fie concepute astfel icircncacirct să reprezinte pentru candidatul discriminat o reparaţie

corespunzătoare iar pentru angajator un mijloc de presiune pe care să-l ia icircn considerare şi care icircl determina să respecte principiul egalităţii de tratamentO măsură naţională care prevede numai repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden)nu este suficientă pentru a garanta respectarea acestui principiu15 Icircn conformitate cu articolul 189al treilea paragraf bdquodirectiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins lăsacircnd autorităţilor naţionale competenţa icircn ce priveşte forma şi mijloacelerdquoDeşi dispoziţia respectivă rezervă statelor membre libertatea de a alege căile şi mijloacele destinate să asigure punerea icircn aplicare a directivei această libertate nu aduce atingere obligaţiei impuse tuturor statelor membre destinatare de a adopta icircn cadrul ordinii juridice naţionale toate măsurile necesare pentru a asigura efectul deplin al directivei conform obiectivului pe care aceasta icircl urmăreşte16 Este aşadar necesar să se examineze Directiva 76207pentru a stabili dacă aceasta impune statelor membre să prevadă anumite consecinţe juridice sau sancţiuni icircn cazul icircncălcării principiului egalităţii de tratament icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă17 Această directivă are ca obiect punerea icircn aplicare icircn statele membre a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei asiguracircnd icircn special lucrătorilor de ambele sexe o egalitate efectivă a şanselor icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn acest scop articolul 2defineşte principiul egalităţii de tratament şi limitele acestuia icircn timp ce articolul 3alineatul (1)icirci stabileşte domeniul de aplicare icircn ceea priveşte icircn special accesul la icircncadrarea icircn muncăArticolul 3alineatul (2)litera (a)prevede că statele membre adoptă măsurile necesare pentru abrogarea oricăror acte cu putere de lege şi acte administrative contrare principiului egalităţii de tratament18 Articolul 6impune statelor membre să introducă icircn ordinile juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei persoane care se consideră lezată de o discriminare bdquosă icircşi realizeze drepturile pe cale judiciarărdquoDin această dispoziţie rezultă că statele membre sunt obligate să adopte măsuri care să fie suficient de eficiente pentru a realiza scopul directivei şi să garanteze că aceste măsuri pot fi invocate efectiv icircn faţa instanţelor naţionale de către 1048645

persoanele interesateAstfel de măsuri pot de exemplu să cuprindă dispoziţii care impun angajatorului să angajeze candidatul discriminat sau să acorde o despăgubire pecuniară corespunzătoare acestea fiind consolidate după caz printr-un sistem de amenziCu toate acestea directiva nu impune o sancţiune determinată statelor membre le revine libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru realizarea obiectivului său19 Icircn consecinţă răspunsul la prima icircntrebare este că Directiva 76207nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminatb) Cu privire la icircntrebările 2 - 420 Nu mai este cazul să se răspundă icircntrebărilor 2-4 acestea nefiind adresate decacirct pentru situaţia icircn care angajatorul este obligat să angajeze candidatul discriminat

c) Cu privire la icircntrebările 5 şi 621 Prin cea de-a cincea icircntrebare instanţa naţională solicită icircn esenţă Curţii dacă este posibil să deducă din directivă icircn caz de discriminare orice altă sancţiune decacirct dreptul la icircncheierea unui contract de muncă1048645Cea de-a şasea icircntrebare urmăreşte să clarifice dacă directiva conform interpretării care urmează să i se dea poate fi invocată de către persoanele lezate icircn faţa instanţelor naţionale22 Este imposibil să se stabilească o egalitate efectivă a şanselor icircn absenţa unui sistem de sancţiuni corespunzătorO astfel de consecinţă decurge nu numai din finalitatea directivei ci icircn special din articolul 6al acesteia care conferind candidaţilor pentru un loc de muncă care au făcut obiectul unei discriminări dreptul la o cale judiciară de atac recunoaşte icircn favoarea acestora existenţa unor drepturi care pot fi invocate icircn justiţie23 Icircn cazul icircn care o aplicare completă a directivei nu impune după cum s-a constatat icircn răspunsul la prima icircntrebare o sancţiune determinată icircn cazul icircncălcării interdicţiei de discriminare aceasta implică cu toate acestea ca sancţiunea respectivă să fie de natură a asigura o protecţie juridică efectivă şi eficientăMai mult aceasta trebuie să aibă faţă de angajator un efect disuasiv realRezultă de aici că atunci cacircnd un stat membru hotărăşte să sancţioneze icircncălcarea interdicţiei de discriminare prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz să fie proporţională cu prejudiciul suferit24 Icircn consecinţă este evident că legislaţia naţională care limitează dreptul la reparaţie al persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă la o despăgubire pur simbolică cum sunt de exemplu cheltuielile ocazionate de candidatura acestora nu este conformă cerinţelor unei transpuneri efective a directivei25 Natura sancţiunilor prevăzute icircn Republica Federală Germania icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă şi icircn special problema dacă regula prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB exclude posibilităţile de despăgubire care decurg din dreptul comun au fost icircndelung discutate icircn faţa CurţiiIcircn acest sens Guvernul Republicii Federale Germania a subliniat icircn cadrul procedurii orale că acest articol nu exclude icircn mod necesar aplicarea dreptului comun icircn materie de despăgubireEste numai de competenţa instanţei naţionale să se pronunţe asupra acestui aspect de interpretare privind dreptul său naţional26 Cu toate acestea este necesar să se precizeze că obligaţia statelor membre care decurge dintr-o directivă de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta precum şi icircndatorirea acestora 1048645

icircn temeiul articolului 5 din tratat de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura executarea acestei obligaţii se impun tuturor autorităţilor statelor membre inclusiv autorităţilor jurisdicţionale icircn cadrul competenţelor acestoraRezultă de aici că prin aplicarea dreptului naţional şi icircn special a dispoziţiilor unei legi naţionale special introduse icircn vederea aplicării Directivei 76207 instanţa naţională este obligată să interpreteze dreptul său naţional icircn lumina textului şi a finalităţii directivei pentru a obţine rezultatul prevăzut la articolul 189alineatul (3)27 Icircn schimb după cum rezultă din consideraţiile de mai sus directiva nu cuprinde ndash icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări ndash nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională28 Cu toate acestea este necesar să se precizeze pentru instanţa naţională că deşi Directiva 76207lasă statelor membre pentru a sancţiona icircncălcarea interdicţiei de discriminare libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru a atinge scopul acesteia ea implică cu toate acestea faptul că dacă un stat membru alege sancţionarea icircncălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz pentru a fi eficientă şi pentru a avea un efect disuasiv să fie proporţională cu prejudiciile suferite şi trebuie aşadar să depăşească o despăgubire pur simbolică cum este de

exemplu numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidaturăEste de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate icircn vederea aplicării directivei icircn măsura icircn care dreptul naţional icirci acordă o marjă de apreciere o interpretare şi o aplicare conforme cu cerinţele dreptului comunitar

Cu privire la cheltuielile de judecată29 Cheltuielile efectuate de către Guvernul Republicii Federale Germania Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene care au prezentat observaţii Curţii nu pot face obiectul unei rambursăriIcircntrucacirct procedura are icircn raport cu părţile icircn acţiunea principală un caracter incidental faţă de procedura din faţa instanţei naţionale este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată

Pentru aceste motive

CURTEA

pronunţacircndu-se cu privire la icircntrebările care i-au fost adresate de Arbeitsgericht din Hamm prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 hotărăşte

1 Directiva 76207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat

2 Directiva nu cuprinde icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională1048645

Justiţie trebuie totuşi să considere inaplicabilitatea limitării despăgubirii care este inclusă la articolul 6din BGB drept un mijloc de a recunoaşte reclamantelor un drept la despăgubire generală mai extins alte probleme decurg de aici icircn ceea ce priveşte icircntrebările privind aplicabilitatea directă a directiveiIcircntr-adevăr icircn timp ce icircn anumite circumstanţe o directivă poate să aibă efect vertical icircn ceea ce priveşte un stat membru sau instituţiile şi autorităţile sale este dimpotrivă imposibil icircn alte situaţii decacirct cele excepţionale să i se recunoască un asemenea efect icircn relaţiile orizontale dintre persoanele de drept privatCu toate acestea icircn prezenta cauză reclamantele au introdus o acţiune icircmpotriva Landului Nordrhein-Westfalen care este parte a autorităţii publiceDreptul comunitar recunoaşte principiul unităţii autorităţii publice cu anumite limite fiecare stat membru poate să determine cum şi prin ce organe icircnţelege să icircşi icircndeplinească obligaţiile pe care i le impune dreptul comunitar

Desigur conform acestei concepţii directiva tratează raporturile de muncă de drept privat dintre persoane particulare icircn mod diferit faţă de raporturile existente icircntre Land şi reclamante icircn calitate de persoane privateDiscriminarea care rezultă de aici se explică cu toate acestea icircn acest caz prin faptul că autorităţile publice sunt icircn mod specific obligate să respecte drepturile fundamentaleCerinţa specială impusă angajatorului de drept public este prin urmare icircntemeiată icircn mod obiectivIcircn dreptul intern această distincţie icircşi găseşte expresia icircn refuzul general de a recunoaşte principiul bdquoefectului drepturilor fundamentale asupra terţilorrdquo (bdquoDrittwirkingrdquo)icircn relaţiile dintre persoanele particulareIII ndash Icircntrebare adresată guvernului germanGuvernul german a fost invitat să răspundă icircn scris la icircntrebarea icircn ce măsură adoptarea articolului 611a din BGB poate fi considerată ca reducacircnd dreptul la despăgubire al femeilor care fac obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă icircnlăturacircnd aplicarea dreptului comun şi limitacircnd drepturile acestora numai la repararea prejudiciului de icircncredereGuvernul german a răspuns că acest articol nu a limitat dreptul la despăgubire şi nu a exclus aplicarea dreptului comunDimpotrivă a creat coroborat cu articolul 823alineatul (2)din BGB posibilităţi de despăgubire concreteIV ndash Procedura oralăIcircn şedinţa din 13decembrie 1983 reclamantele icircn acţiunea principală reprezentate de domnul Clemens Franzen agent pacircracirctul icircn acţiunea principală reprezentat de domnul Siefke Regierungsdirektor agent guvernul german reprezentat de DrMartin Seidel şi ProfDrManfred Zuleeg agenţi şi Comisia reprezentată de DrManfred Beschel agent asistat de ProfDrMeinhard Hilf şi-au prezentat observaţiile orale şi au răspuns icircntrebărilor adresate de CurteAvocatul general şi-a prezentat concluziile icircn şedinţa din 31ianuarie 1984Icircn drept1 Prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 primită la Curte la 24ianuarie 1983 Arbeitsgericht din Hamm a adresat icircn temeiul articolului 177din Tratatul CEE mai multe icircntrebări preliminare referitoare la interpretarea Directivei 76207a Consiliului din 9februarie 1976privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (JO L 39 p40)2 Aceste icircntrebări au fost adresate icircn cadrul unui litigiu dintre două asistente sociale calificate Sabine von Colson şi Elisabeth Kamann şi Landul Nordrhein-WestfalenDin motivarea ordonanţei de trimitere rezultă că penitenciarul din Werl rezervat deţinuţilor de sexmasculin şi administrat de Landul Nordrhein-Westfalen a refuzat pe criteriul de sex să angajeze reclamantele icircn acţiunea principalăFuncţionarii icircnsărcinaţi cu recrutarea şi-au motivat refuzul de a le angaja pe reclamante invocacircnd problemele şi riscurile legate de angajarea icircn instituţii de acest tip a unor candidate de sexfeminin şi din aceste motive au preferat candidaţi de sexmasculin cu o calificare cu toate acestea inferioară3 Instanţa naţională a reţinut existenţa discriminării şi a apreciat că icircn temeiul dreptului german singura sancţiune icircn cazul unei discriminări comise la angajare era repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden) respectiv a prejudiciului care decurge icircn cazul candidaţilor discriminaţi din convingerea că raportul de muncă va fi stabilit fără nicio discriminareO astfel de despăgubire este prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB1048645

4 Icircn temeiul acestei dispoziţii angajatorul este obligat icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă bdquola plata de daune-interese pentru prejudiciul pe care icircl suferă lucrătorul din cauza faptului că acesta crede cu toată convingerea că o astfel de icircncălcare (a principiului egalităţii de tratament)nu va constitui un impediment icircn stabilirea raportului de muncărdquoScopul acestui articol icircl reprezintă transpunerea Directivei 76207a Consiliului menţionată anterior5 Prin urmare instanţa naţională a considerat că icircn temeiul dreptului german putea să dispună numai rambursarea cheltuielilor de deplasare pretinse de reclamanta von Colson cheltuieli ocazionate de candidatura sa pentru locul de muncă respectiv (720DEM)şi că trebuia să respingă celelalte capete de cerere ale acţiunii reclamantelor6 Cu toate acestea pentru a stabili normele de drept comunitar aplicabile icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă instanţa naţională a adresat Curţii următoarele icircntrebăribdquo1Din dispoziţiile Directivei din 9februarie 1976a Consiliului privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (76207CEE)rezultă că o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă (neicircncheierea unui contract de muncă pe criteriul de sexal candidatuluipreferinţa acordată altui candidat pe criteriul de sex)trebuie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat2Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebarea)Este angajatorul obligat să icircncheie un contract de muncă numai atunci cacircnd după ce s-a stabilit că acesta a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex se poate stabili că icircn mod obiectiv candidatul discriminat este ndash conform unor criterii legale ndash mai calificat pentru respectivul loc de muncă decacirct candidatul cu care a fost icircncheiat contractul de muncăb)Sau este angajatorul obligat icircn egală măsură să angajeze candidatul discriminat chiar atunci cacircnd se poate stabili că angajatorul a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex dar icircn mod obiectiv candidatul discriminat şi cel care i-a fost preferat sunt la fel de calificaţic)Icircn cele din urmă are candidatul discriminat dreptul de a fi angajat chiar icircn cazul icircn care icircn mod obiectiv este mai puţin calificat decacirct candidatul care i-a fost preferat icircnsă s-a stabilit că de la icircnceput angajatorul pe baza criteriului de sexal candidatului discriminat nu l-a luat icircn considerare pe acesta icircn luarea deciziei sale pe baza unor criterii legale3Icircn cazul icircn care avacircnd icircn vedere icircntrebările 2a)şi 2c) soluţia depinde de calificarea obiectivă a candidatuluiEste aceasta supusă integral aprecierii instanţei şi care sunt criteriile şi normele procedurale aplicabile icircn ceea ce priveşte dovedirea caracterului icircntemeiat al cererii şi icircn ceea ce priveşte sarcina probei4Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebare

Icircn cazul icircn care există mai mult de doi candidaţi pentru acelaşi loc de muncă şi de la icircnceput mai mult de o persoană a fost exclusă pe baza criteriului de sexal acesteia prin alegerea făcută 1048645

conform unor criterii legale fiecare dintre aceste persoane este icircndreptăţită să se prevaleze de dreptul la icircncheierea unui contract de muncă

Icircn acest caz instanţa este obligată eventual să facă propria sa alegere icircntre candidaţii discriminaţi Icircn cazul unui răspuns negativ la icircntrebarea formulată icircn paragraful anterior ce altă sancţiune de drept material poate fi aplicată

5Icircn cazul unui răspuns icircn principiu negativ la prima icircntrebare

Care trebuie să fie atunci icircn conformitate cu dispoziţiile Directivei 76207CEE sancţiunea unei discriminări constatate privind accesul la icircncadrarea icircn muncă

Icircn această privinţă este necesar să se opereze o distincţie conform icircntrebărilor de la 2a)pacircnă la 2c)

6Directiva 76207CEE icircn interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la icircntrebările de mai sus se aplică direct icircn Republica Federală Germaniardquo7 Aceste icircntrebări au ca scop principal să stabilească dacă Directiva 76207impune statelor membre să prevadă consecinţe juridice sau sancţiuni speciale icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă (icircntrebările 1- 5)şi dacă persoanele particulare pot atunci cacircnd este cazul să se prevaleze icircn faţa instanţelor naţionale de dispoziţiile directivei icircn absenţa transpunerii icircn ordinea juridică naţională icircn termenele prevăzute (icircntrebarea 6)

a) Cu privire la prima icircntrebare8 Prin prima sa icircntrebare instanţa naţională doreşte icircn esenţă să afle dacă Directiva 76207impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat9 Conform instanţei naţionale rezultă clar din considerente şi chiar din textul directivei că aceasta impune statelor membre adoptarea unor dispoziţii legale care să prevadă sancţiuni efectiveIcircn opinia acesteia este eficientă numai o reparaţie icircn natură care să determine angajarea persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări10 Conform reclamantelor icircn acţiunea principală articolul 611a alineatul (2)din BGB limitacircnd dreptul la despăgubire numai la bdquoprejudiciul de icircncredererdquo a exclus posibilităţile de reparaţie care rezultă din dreptul comunDirectiva 76207impune statelor membre să instituie măsuri corespunzătoare pentru a evita pe viitor discriminărileAşadar este necesar cel puţin să se accepte că articolul 611a alineatul (2)nu trebuie luat icircn considerareAcest fapt are drept consecinţă obligarea angajatorului să icircncheie un contract de muncă cu candidatul discriminat11 Guvernul Republicii Federale Germania deşi este conştient de necesitatea unei transpuneri efective a directivei insistă asupra faptului că fiecare stat membru dispune icircn temeiul articolului 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE de o marjă de apreciere icircn ceea ce priveşte consecinţele juridice care trebuie să rezulte dintr-o icircncălcare a principiului egalităţii de tratamentGuvernul german susţine pe de altă parte posibilitatea instanţelor germane de a elabora pe baza dreptului privat naţional şi conformacircndu-se conţinutului directivei soluţii adecvate corespunzătoare atacirct principiului egalităţii de tratament cacirct şi intereselor tuturor părţilorIcircn cele din urmă o consecinţă juridică perceptibilă este suficientă după părerea sa pentru a face să fie respectat principiul egalităţii de tratament şi aceasta nu trebuie să fie prevăzută decacirct icircn cazul icircn care candidatul discriminat este mai calificat decacirct ceilalţi pentru locul de muncă respectiv icircnsă nu şi icircn cazul icircn care candidaţii au calificări egale12 Guvernul danez consideră că directiva a lăsat statelor membre icircn mod deliberat posibilitatea alegerii sancţiunilor conform situaţiei lor naţionale şi sistemului lor juridicEste necesar ca statele membre să sancţioneze icircncălcările principiului egalităţii de tratament icircn acelaşi mod icircn care sancţionează icircncălcările similare ale normelor de drept intern din domenii icircnrudite şi nereglementate de dreptul comunitar13 Guvernul Regatului Unit consideră de asemenea că intră icircn competenţa statelor membre să aleagă măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta icircndeplinirea obligaţiilor care le revin icircn temeiul directiveiDirectiva nu oferă nicio indicaţie icircn privinţa măsurilor pe care statele membre au obligaţia să le adopte iar icircntrebările adresate Curţii demonstrează prin ele icircnsele şi icircn mod evident dificultăţile icircntacirclnite icircn stabilirea unor măsuri corespunzătoare14 Icircn ceea ce o priveşte Comisia Comunităţilor Europene consideră că deşi directiva urmăreşte să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor transpunerea acesteia trebuie cu toate acestea să determine rezultate efectivePrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca sancţiunile să fie concepute astfel icircncacirct să reprezinte pentru candidatul discriminat o reparaţie

corespunzătoare iar pentru angajator un mijloc de presiune pe care să-l ia icircn considerare şi care icircl determina să respecte principiul egalităţii de tratamentO măsură naţională care prevede numai repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden)nu este suficientă pentru a garanta respectarea acestui principiu15 Icircn conformitate cu articolul 189al treilea paragraf bdquodirectiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins lăsacircnd autorităţilor naţionale competenţa icircn ce priveşte forma şi mijloacelerdquoDeşi dispoziţia respectivă rezervă statelor membre libertatea de a alege căile şi mijloacele destinate să asigure punerea icircn aplicare a directivei această libertate nu aduce atingere obligaţiei impuse tuturor statelor membre destinatare de a adopta icircn cadrul ordinii juridice naţionale toate măsurile necesare pentru a asigura efectul deplin al directivei conform obiectivului pe care aceasta icircl urmăreşte16 Este aşadar necesar să se examineze Directiva 76207pentru a stabili dacă aceasta impune statelor membre să prevadă anumite consecinţe juridice sau sancţiuni icircn cazul icircncălcării principiului egalităţii de tratament icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă17 Această directivă are ca obiect punerea icircn aplicare icircn statele membre a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei asiguracircnd icircn special lucrătorilor de ambele sexe o egalitate efectivă a şanselor icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn acest scop articolul 2defineşte principiul egalităţii de tratament şi limitele acestuia icircn timp ce articolul 3alineatul (1)icirci stabileşte domeniul de aplicare icircn ceea priveşte icircn special accesul la icircncadrarea icircn muncăArticolul 3alineatul (2)litera (a)prevede că statele membre adoptă măsurile necesare pentru abrogarea oricăror acte cu putere de lege şi acte administrative contrare principiului egalităţii de tratament18 Articolul 6impune statelor membre să introducă icircn ordinile juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei persoane care se consideră lezată de o discriminare bdquosă icircşi realizeze drepturile pe cale judiciarărdquoDin această dispoziţie rezultă că statele membre sunt obligate să adopte măsuri care să fie suficient de eficiente pentru a realiza scopul directivei şi să garanteze că aceste măsuri pot fi invocate efectiv icircn faţa instanţelor naţionale de către 1048645

persoanele interesateAstfel de măsuri pot de exemplu să cuprindă dispoziţii care impun angajatorului să angajeze candidatul discriminat sau să acorde o despăgubire pecuniară corespunzătoare acestea fiind consolidate după caz printr-un sistem de amenziCu toate acestea directiva nu impune o sancţiune determinată statelor membre le revine libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru realizarea obiectivului său19 Icircn consecinţă răspunsul la prima icircntrebare este că Directiva 76207nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminatb) Cu privire la icircntrebările 2 - 420 Nu mai este cazul să se răspundă icircntrebărilor 2-4 acestea nefiind adresate decacirct pentru situaţia icircn care angajatorul este obligat să angajeze candidatul discriminat

c) Cu privire la icircntrebările 5 şi 621 Prin cea de-a cincea icircntrebare instanţa naţională solicită icircn esenţă Curţii dacă este posibil să deducă din directivă icircn caz de discriminare orice altă sancţiune decacirct dreptul la icircncheierea unui contract de muncă1048645Cea de-a şasea icircntrebare urmăreşte să clarifice dacă directiva conform interpretării care urmează să i se dea poate fi invocată de către persoanele lezate icircn faţa instanţelor naţionale22 Este imposibil să se stabilească o egalitate efectivă a şanselor icircn absenţa unui sistem de sancţiuni corespunzătorO astfel de consecinţă decurge nu numai din finalitatea directivei ci icircn special din articolul 6al acesteia care conferind candidaţilor pentru un loc de muncă care au făcut obiectul unei discriminări dreptul la o cale judiciară de atac recunoaşte icircn favoarea acestora existenţa unor drepturi care pot fi invocate icircn justiţie23 Icircn cazul icircn care o aplicare completă a directivei nu impune după cum s-a constatat icircn răspunsul la prima icircntrebare o sancţiune determinată icircn cazul icircncălcării interdicţiei de discriminare aceasta implică cu toate acestea ca sancţiunea respectivă să fie de natură a asigura o protecţie juridică efectivă şi eficientăMai mult aceasta trebuie să aibă faţă de angajator un efect disuasiv realRezultă de aici că atunci cacircnd un stat membru hotărăşte să sancţioneze icircncălcarea interdicţiei de discriminare prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz să fie proporţională cu prejudiciul suferit24 Icircn consecinţă este evident că legislaţia naţională care limitează dreptul la reparaţie al persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă la o despăgubire pur simbolică cum sunt de exemplu cheltuielile ocazionate de candidatura acestora nu este conformă cerinţelor unei transpuneri efective a directivei25 Natura sancţiunilor prevăzute icircn Republica Federală Germania icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă şi icircn special problema dacă regula prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB exclude posibilităţile de despăgubire care decurg din dreptul comun au fost icircndelung discutate icircn faţa CurţiiIcircn acest sens Guvernul Republicii Federale Germania a subliniat icircn cadrul procedurii orale că acest articol nu exclude icircn mod necesar aplicarea dreptului comun icircn materie de despăgubireEste numai de competenţa instanţei naţionale să se pronunţe asupra acestui aspect de interpretare privind dreptul său naţional26 Cu toate acestea este necesar să se precizeze că obligaţia statelor membre care decurge dintr-o directivă de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta precum şi icircndatorirea acestora 1048645

icircn temeiul articolului 5 din tratat de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura executarea acestei obligaţii se impun tuturor autorităţilor statelor membre inclusiv autorităţilor jurisdicţionale icircn cadrul competenţelor acestoraRezultă de aici că prin aplicarea dreptului naţional şi icircn special a dispoziţiilor unei legi naţionale special introduse icircn vederea aplicării Directivei 76207 instanţa naţională este obligată să interpreteze dreptul său naţional icircn lumina textului şi a finalităţii directivei pentru a obţine rezultatul prevăzut la articolul 189alineatul (3)27 Icircn schimb după cum rezultă din consideraţiile de mai sus directiva nu cuprinde ndash icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări ndash nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională28 Cu toate acestea este necesar să se precizeze pentru instanţa naţională că deşi Directiva 76207lasă statelor membre pentru a sancţiona icircncălcarea interdicţiei de discriminare libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru a atinge scopul acesteia ea implică cu toate acestea faptul că dacă un stat membru alege sancţionarea icircncălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz pentru a fi eficientă şi pentru a avea un efect disuasiv să fie proporţională cu prejudiciile suferite şi trebuie aşadar să depăşească o despăgubire pur simbolică cum este de

exemplu numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidaturăEste de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate icircn vederea aplicării directivei icircn măsura icircn care dreptul naţional icirci acordă o marjă de apreciere o interpretare şi o aplicare conforme cu cerinţele dreptului comunitar

Cu privire la cheltuielile de judecată29 Cheltuielile efectuate de către Guvernul Republicii Federale Germania Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene care au prezentat observaţii Curţii nu pot face obiectul unei rambursăriIcircntrucacirct procedura are icircn raport cu părţile icircn acţiunea principală un caracter incidental faţă de procedura din faţa instanţei naţionale este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată

Pentru aceste motive

CURTEA

pronunţacircndu-se cu privire la icircntrebările care i-au fost adresate de Arbeitsgericht din Hamm prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 hotărăşte

1 Directiva 76207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat

2 Directiva nu cuprinde icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională1048645

4 Icircn temeiul acestei dispoziţii angajatorul este obligat icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă bdquola plata de daune-interese pentru prejudiciul pe care icircl suferă lucrătorul din cauza faptului că acesta crede cu toată convingerea că o astfel de icircncălcare (a principiului egalităţii de tratament)nu va constitui un impediment icircn stabilirea raportului de muncărdquoScopul acestui articol icircl reprezintă transpunerea Directivei 76207a Consiliului menţionată anterior5 Prin urmare instanţa naţională a considerat că icircn temeiul dreptului german putea să dispună numai rambursarea cheltuielilor de deplasare pretinse de reclamanta von Colson cheltuieli ocazionate de candidatura sa pentru locul de muncă respectiv (720DEM)şi că trebuia să respingă celelalte capete de cerere ale acţiunii reclamantelor6 Cu toate acestea pentru a stabili normele de drept comunitar aplicabile icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă instanţa naţională a adresat Curţii următoarele icircntrebăribdquo1Din dispoziţiile Directivei din 9februarie 1976a Consiliului privind punerea icircn aplicare a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă la formarea şi la promovarea profesională precum şi condiţiile de muncă (76207CEE)rezultă că o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă (neicircncheierea unui contract de muncă pe criteriul de sexal candidatuluipreferinţa acordată altui candidat pe criteriul de sex)trebuie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat2Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebarea)Este angajatorul obligat să icircncheie un contract de muncă numai atunci cacircnd după ce s-a stabilit că acesta a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex se poate stabili că icircn mod obiectiv candidatul discriminat este ndash conform unor criterii legale ndash mai calificat pentru respectivul loc de muncă decacirct candidatul cu care a fost icircncheiat contractul de muncăb)Sau este angajatorul obligat icircn egală măsură să angajeze candidatul discriminat chiar atunci cacircnd se poate stabili că angajatorul a luat decizia icircn mod subiectiv pe baza unor criterii de sex dar icircn mod obiectiv candidatul discriminat şi cel care i-a fost preferat sunt la fel de calificaţic)Icircn cele din urmă are candidatul discriminat dreptul de a fi angajat chiar icircn cazul icircn care icircn mod obiectiv este mai puţin calificat decacirct candidatul care i-a fost preferat icircnsă s-a stabilit că de la icircnceput angajatorul pe baza criteriului de sexal candidatului discriminat nu l-a luat icircn considerare pe acesta icircn luarea deciziei sale pe baza unor criterii legale3Icircn cazul icircn care avacircnd icircn vedere icircntrebările 2a)şi 2c) soluţia depinde de calificarea obiectivă a candidatuluiEste aceasta supusă integral aprecierii instanţei şi care sunt criteriile şi normele procedurale aplicabile icircn ceea ce priveşte dovedirea caracterului icircntemeiat al cererii şi icircn ceea ce priveşte sarcina probei4Icircn cazul unui răspuns icircn principiu afirmativ la prima icircntrebare

Icircn cazul icircn care există mai mult de doi candidaţi pentru acelaşi loc de muncă şi de la icircnceput mai mult de o persoană a fost exclusă pe baza criteriului de sexal acesteia prin alegerea făcută 1048645

conform unor criterii legale fiecare dintre aceste persoane este icircndreptăţită să se prevaleze de dreptul la icircncheierea unui contract de muncă

Icircn acest caz instanţa este obligată eventual să facă propria sa alegere icircntre candidaţii discriminaţi Icircn cazul unui răspuns negativ la icircntrebarea formulată icircn paragraful anterior ce altă sancţiune de drept material poate fi aplicată

5Icircn cazul unui răspuns icircn principiu negativ la prima icircntrebare

Care trebuie să fie atunci icircn conformitate cu dispoziţiile Directivei 76207CEE sancţiunea unei discriminări constatate privind accesul la icircncadrarea icircn muncă

Icircn această privinţă este necesar să se opereze o distincţie conform icircntrebărilor de la 2a)pacircnă la 2c)

6Directiva 76207CEE icircn interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la icircntrebările de mai sus se aplică direct icircn Republica Federală Germaniardquo7 Aceste icircntrebări au ca scop principal să stabilească dacă Directiva 76207impune statelor membre să prevadă consecinţe juridice sau sancţiuni speciale icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă (icircntrebările 1- 5)şi dacă persoanele particulare pot atunci cacircnd este cazul să se prevaleze icircn faţa instanţelor naţionale de dispoziţiile directivei icircn absenţa transpunerii icircn ordinea juridică naţională icircn termenele prevăzute (icircntrebarea 6)

a) Cu privire la prima icircntrebare8 Prin prima sa icircntrebare instanţa naţională doreşte icircn esenţă să afle dacă Directiva 76207impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat9 Conform instanţei naţionale rezultă clar din considerente şi chiar din textul directivei că aceasta impune statelor membre adoptarea unor dispoziţii legale care să prevadă sancţiuni efectiveIcircn opinia acesteia este eficientă numai o reparaţie icircn natură care să determine angajarea persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări10 Conform reclamantelor icircn acţiunea principală articolul 611a alineatul (2)din BGB limitacircnd dreptul la despăgubire numai la bdquoprejudiciul de icircncredererdquo a exclus posibilităţile de reparaţie care rezultă din dreptul comunDirectiva 76207impune statelor membre să instituie măsuri corespunzătoare pentru a evita pe viitor discriminărileAşadar este necesar cel puţin să se accepte că articolul 611a alineatul (2)nu trebuie luat icircn considerareAcest fapt are drept consecinţă obligarea angajatorului să icircncheie un contract de muncă cu candidatul discriminat11 Guvernul Republicii Federale Germania deşi este conştient de necesitatea unei transpuneri efective a directivei insistă asupra faptului că fiecare stat membru dispune icircn temeiul articolului 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE de o marjă de apreciere icircn ceea ce priveşte consecinţele juridice care trebuie să rezulte dintr-o icircncălcare a principiului egalităţii de tratamentGuvernul german susţine pe de altă parte posibilitatea instanţelor germane de a elabora pe baza dreptului privat naţional şi conformacircndu-se conţinutului directivei soluţii adecvate corespunzătoare atacirct principiului egalităţii de tratament cacirct şi intereselor tuturor părţilorIcircn cele din urmă o consecinţă juridică perceptibilă este suficientă după părerea sa pentru a face să fie respectat principiul egalităţii de tratament şi aceasta nu trebuie să fie prevăzută decacirct icircn cazul icircn care candidatul discriminat este mai calificat decacirct ceilalţi pentru locul de muncă respectiv icircnsă nu şi icircn cazul icircn care candidaţii au calificări egale12 Guvernul danez consideră că directiva a lăsat statelor membre icircn mod deliberat posibilitatea alegerii sancţiunilor conform situaţiei lor naţionale şi sistemului lor juridicEste necesar ca statele membre să sancţioneze icircncălcările principiului egalităţii de tratament icircn acelaşi mod icircn care sancţionează icircncălcările similare ale normelor de drept intern din domenii icircnrudite şi nereglementate de dreptul comunitar13 Guvernul Regatului Unit consideră de asemenea că intră icircn competenţa statelor membre să aleagă măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta icircndeplinirea obligaţiilor care le revin icircn temeiul directiveiDirectiva nu oferă nicio indicaţie icircn privinţa măsurilor pe care statele membre au obligaţia să le adopte iar icircntrebările adresate Curţii demonstrează prin ele icircnsele şi icircn mod evident dificultăţile icircntacirclnite icircn stabilirea unor măsuri corespunzătoare14 Icircn ceea ce o priveşte Comisia Comunităţilor Europene consideră că deşi directiva urmăreşte să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor transpunerea acesteia trebuie cu toate acestea să determine rezultate efectivePrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca sancţiunile să fie concepute astfel icircncacirct să reprezinte pentru candidatul discriminat o reparaţie

corespunzătoare iar pentru angajator un mijloc de presiune pe care să-l ia icircn considerare şi care icircl determina să respecte principiul egalităţii de tratamentO măsură naţională care prevede numai repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden)nu este suficientă pentru a garanta respectarea acestui principiu15 Icircn conformitate cu articolul 189al treilea paragraf bdquodirectiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins lăsacircnd autorităţilor naţionale competenţa icircn ce priveşte forma şi mijloacelerdquoDeşi dispoziţia respectivă rezervă statelor membre libertatea de a alege căile şi mijloacele destinate să asigure punerea icircn aplicare a directivei această libertate nu aduce atingere obligaţiei impuse tuturor statelor membre destinatare de a adopta icircn cadrul ordinii juridice naţionale toate măsurile necesare pentru a asigura efectul deplin al directivei conform obiectivului pe care aceasta icircl urmăreşte16 Este aşadar necesar să se examineze Directiva 76207pentru a stabili dacă aceasta impune statelor membre să prevadă anumite consecinţe juridice sau sancţiuni icircn cazul icircncălcării principiului egalităţii de tratament icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă17 Această directivă are ca obiect punerea icircn aplicare icircn statele membre a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei asiguracircnd icircn special lucrătorilor de ambele sexe o egalitate efectivă a şanselor icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn acest scop articolul 2defineşte principiul egalităţii de tratament şi limitele acestuia icircn timp ce articolul 3alineatul (1)icirci stabileşte domeniul de aplicare icircn ceea priveşte icircn special accesul la icircncadrarea icircn muncăArticolul 3alineatul (2)litera (a)prevede că statele membre adoptă măsurile necesare pentru abrogarea oricăror acte cu putere de lege şi acte administrative contrare principiului egalităţii de tratament18 Articolul 6impune statelor membre să introducă icircn ordinile juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei persoane care se consideră lezată de o discriminare bdquosă icircşi realizeze drepturile pe cale judiciarărdquoDin această dispoziţie rezultă că statele membre sunt obligate să adopte măsuri care să fie suficient de eficiente pentru a realiza scopul directivei şi să garanteze că aceste măsuri pot fi invocate efectiv icircn faţa instanţelor naţionale de către 1048645

persoanele interesateAstfel de măsuri pot de exemplu să cuprindă dispoziţii care impun angajatorului să angajeze candidatul discriminat sau să acorde o despăgubire pecuniară corespunzătoare acestea fiind consolidate după caz printr-un sistem de amenziCu toate acestea directiva nu impune o sancţiune determinată statelor membre le revine libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru realizarea obiectivului său19 Icircn consecinţă răspunsul la prima icircntrebare este că Directiva 76207nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminatb) Cu privire la icircntrebările 2 - 420 Nu mai este cazul să se răspundă icircntrebărilor 2-4 acestea nefiind adresate decacirct pentru situaţia icircn care angajatorul este obligat să angajeze candidatul discriminat

c) Cu privire la icircntrebările 5 şi 621 Prin cea de-a cincea icircntrebare instanţa naţională solicită icircn esenţă Curţii dacă este posibil să deducă din directivă icircn caz de discriminare orice altă sancţiune decacirct dreptul la icircncheierea unui contract de muncă1048645Cea de-a şasea icircntrebare urmăreşte să clarifice dacă directiva conform interpretării care urmează să i se dea poate fi invocată de către persoanele lezate icircn faţa instanţelor naţionale22 Este imposibil să se stabilească o egalitate efectivă a şanselor icircn absenţa unui sistem de sancţiuni corespunzătorO astfel de consecinţă decurge nu numai din finalitatea directivei ci icircn special din articolul 6al acesteia care conferind candidaţilor pentru un loc de muncă care au făcut obiectul unei discriminări dreptul la o cale judiciară de atac recunoaşte icircn favoarea acestora existenţa unor drepturi care pot fi invocate icircn justiţie23 Icircn cazul icircn care o aplicare completă a directivei nu impune după cum s-a constatat icircn răspunsul la prima icircntrebare o sancţiune determinată icircn cazul icircncălcării interdicţiei de discriminare aceasta implică cu toate acestea ca sancţiunea respectivă să fie de natură a asigura o protecţie juridică efectivă şi eficientăMai mult aceasta trebuie să aibă faţă de angajator un efect disuasiv realRezultă de aici că atunci cacircnd un stat membru hotărăşte să sancţioneze icircncălcarea interdicţiei de discriminare prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz să fie proporţională cu prejudiciul suferit24 Icircn consecinţă este evident că legislaţia naţională care limitează dreptul la reparaţie al persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă la o despăgubire pur simbolică cum sunt de exemplu cheltuielile ocazionate de candidatura acestora nu este conformă cerinţelor unei transpuneri efective a directivei25 Natura sancţiunilor prevăzute icircn Republica Federală Germania icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă şi icircn special problema dacă regula prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB exclude posibilităţile de despăgubire care decurg din dreptul comun au fost icircndelung discutate icircn faţa CurţiiIcircn acest sens Guvernul Republicii Federale Germania a subliniat icircn cadrul procedurii orale că acest articol nu exclude icircn mod necesar aplicarea dreptului comun icircn materie de despăgubireEste numai de competenţa instanţei naţionale să se pronunţe asupra acestui aspect de interpretare privind dreptul său naţional26 Cu toate acestea este necesar să se precizeze că obligaţia statelor membre care decurge dintr-o directivă de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta precum şi icircndatorirea acestora 1048645

icircn temeiul articolului 5 din tratat de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura executarea acestei obligaţii se impun tuturor autorităţilor statelor membre inclusiv autorităţilor jurisdicţionale icircn cadrul competenţelor acestoraRezultă de aici că prin aplicarea dreptului naţional şi icircn special a dispoziţiilor unei legi naţionale special introduse icircn vederea aplicării Directivei 76207 instanţa naţională este obligată să interpreteze dreptul său naţional icircn lumina textului şi a finalităţii directivei pentru a obţine rezultatul prevăzut la articolul 189alineatul (3)27 Icircn schimb după cum rezultă din consideraţiile de mai sus directiva nu cuprinde ndash icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări ndash nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională28 Cu toate acestea este necesar să se precizeze pentru instanţa naţională că deşi Directiva 76207lasă statelor membre pentru a sancţiona icircncălcarea interdicţiei de discriminare libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru a atinge scopul acesteia ea implică cu toate acestea faptul că dacă un stat membru alege sancţionarea icircncălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz pentru a fi eficientă şi pentru a avea un efect disuasiv să fie proporţională cu prejudiciile suferite şi trebuie aşadar să depăşească o despăgubire pur simbolică cum este de

exemplu numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidaturăEste de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate icircn vederea aplicării directivei icircn măsura icircn care dreptul naţional icirci acordă o marjă de apreciere o interpretare şi o aplicare conforme cu cerinţele dreptului comunitar

Cu privire la cheltuielile de judecată29 Cheltuielile efectuate de către Guvernul Republicii Federale Germania Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene care au prezentat observaţii Curţii nu pot face obiectul unei rambursăriIcircntrucacirct procedura are icircn raport cu părţile icircn acţiunea principală un caracter incidental faţă de procedura din faţa instanţei naţionale este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată

Pentru aceste motive

CURTEA

pronunţacircndu-se cu privire la icircntrebările care i-au fost adresate de Arbeitsgericht din Hamm prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 hotărăşte

1 Directiva 76207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat

2 Directiva nu cuprinde icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională1048645

conform unor criterii legale fiecare dintre aceste persoane este icircndreptăţită să se prevaleze de dreptul la icircncheierea unui contract de muncă

Icircn acest caz instanţa este obligată eventual să facă propria sa alegere icircntre candidaţii discriminaţi Icircn cazul unui răspuns negativ la icircntrebarea formulată icircn paragraful anterior ce altă sancţiune de drept material poate fi aplicată

5Icircn cazul unui răspuns icircn principiu negativ la prima icircntrebare

Care trebuie să fie atunci icircn conformitate cu dispoziţiile Directivei 76207CEE sancţiunea unei discriminări constatate privind accesul la icircncadrarea icircn muncă

Icircn această privinţă este necesar să se opereze o distincţie conform icircntrebărilor de la 2a)pacircnă la 2c)

6Directiva 76207CEE icircn interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la icircntrebările de mai sus se aplică direct icircn Republica Federală Germaniardquo7 Aceste icircntrebări au ca scop principal să stabilească dacă Directiva 76207impune statelor membre să prevadă consecinţe juridice sau sancţiuni speciale icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă (icircntrebările 1- 5)şi dacă persoanele particulare pot atunci cacircnd este cazul să se prevaleze icircn faţa instanţelor naţionale de dispoziţiile directivei icircn absenţa transpunerii icircn ordinea juridică naţională icircn termenele prevăzute (icircntrebarea 6)

a) Cu privire la prima icircntrebare8 Prin prima sa icircntrebare instanţa naţională doreşte icircn esenţă să afle dacă Directiva 76207impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat9 Conform instanţei naţionale rezultă clar din considerente şi chiar din textul directivei că aceasta impune statelor membre adoptarea unor dispoziţii legale care să prevadă sancţiuni efectiveIcircn opinia acesteia este eficientă numai o reparaţie icircn natură care să determine angajarea persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări10 Conform reclamantelor icircn acţiunea principală articolul 611a alineatul (2)din BGB limitacircnd dreptul la despăgubire numai la bdquoprejudiciul de icircncredererdquo a exclus posibilităţile de reparaţie care rezultă din dreptul comunDirectiva 76207impune statelor membre să instituie măsuri corespunzătoare pentru a evita pe viitor discriminărileAşadar este necesar cel puţin să se accepte că articolul 611a alineatul (2)nu trebuie luat icircn considerareAcest fapt are drept consecinţă obligarea angajatorului să icircncheie un contract de muncă cu candidatul discriminat11 Guvernul Republicii Federale Germania deşi este conştient de necesitatea unei transpuneri efective a directivei insistă asupra faptului că fiecare stat membru dispune icircn temeiul articolului 189al treilea paragrafdin Tratatul CEE de o marjă de apreciere icircn ceea ce priveşte consecinţele juridice care trebuie să rezulte dintr-o icircncălcare a principiului egalităţii de tratamentGuvernul german susţine pe de altă parte posibilitatea instanţelor germane de a elabora pe baza dreptului privat naţional şi conformacircndu-se conţinutului directivei soluţii adecvate corespunzătoare atacirct principiului egalităţii de tratament cacirct şi intereselor tuturor părţilorIcircn cele din urmă o consecinţă juridică perceptibilă este suficientă după părerea sa pentru a face să fie respectat principiul egalităţii de tratament şi aceasta nu trebuie să fie prevăzută decacirct icircn cazul icircn care candidatul discriminat este mai calificat decacirct ceilalţi pentru locul de muncă respectiv icircnsă nu şi icircn cazul icircn care candidaţii au calificări egale12 Guvernul danez consideră că directiva a lăsat statelor membre icircn mod deliberat posibilitatea alegerii sancţiunilor conform situaţiei lor naţionale şi sistemului lor juridicEste necesar ca statele membre să sancţioneze icircncălcările principiului egalităţii de tratament icircn acelaşi mod icircn care sancţionează icircncălcările similare ale normelor de drept intern din domenii icircnrudite şi nereglementate de dreptul comunitar13 Guvernul Regatului Unit consideră de asemenea că intră icircn competenţa statelor membre să aleagă măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta icircndeplinirea obligaţiilor care le revin icircn temeiul directiveiDirectiva nu oferă nicio indicaţie icircn privinţa măsurilor pe care statele membre au obligaţia să le adopte iar icircntrebările adresate Curţii demonstrează prin ele icircnsele şi icircn mod evident dificultăţile icircntacirclnite icircn stabilirea unor măsuri corespunzătoare14 Icircn ceea ce o priveşte Comisia Comunităţilor Europene consideră că deşi directiva urmăreşte să lase statelor membre posibilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor transpunerea acesteia trebuie cu toate acestea să determine rezultate efectivePrincipiul transpunerii efective a directivei impune ca sancţiunile să fie concepute astfel icircncacirct să reprezinte pentru candidatul discriminat o reparaţie

corespunzătoare iar pentru angajator un mijloc de presiune pe care să-l ia icircn considerare şi care icircl determina să respecte principiul egalităţii de tratamentO măsură naţională care prevede numai repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden)nu este suficientă pentru a garanta respectarea acestui principiu15 Icircn conformitate cu articolul 189al treilea paragraf bdquodirectiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins lăsacircnd autorităţilor naţionale competenţa icircn ce priveşte forma şi mijloacelerdquoDeşi dispoziţia respectivă rezervă statelor membre libertatea de a alege căile şi mijloacele destinate să asigure punerea icircn aplicare a directivei această libertate nu aduce atingere obligaţiei impuse tuturor statelor membre destinatare de a adopta icircn cadrul ordinii juridice naţionale toate măsurile necesare pentru a asigura efectul deplin al directivei conform obiectivului pe care aceasta icircl urmăreşte16 Este aşadar necesar să se examineze Directiva 76207pentru a stabili dacă aceasta impune statelor membre să prevadă anumite consecinţe juridice sau sancţiuni icircn cazul icircncălcării principiului egalităţii de tratament icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă17 Această directivă are ca obiect punerea icircn aplicare icircn statele membre a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei asiguracircnd icircn special lucrătorilor de ambele sexe o egalitate efectivă a şanselor icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn acest scop articolul 2defineşte principiul egalităţii de tratament şi limitele acestuia icircn timp ce articolul 3alineatul (1)icirci stabileşte domeniul de aplicare icircn ceea priveşte icircn special accesul la icircncadrarea icircn muncăArticolul 3alineatul (2)litera (a)prevede că statele membre adoptă măsurile necesare pentru abrogarea oricăror acte cu putere de lege şi acte administrative contrare principiului egalităţii de tratament18 Articolul 6impune statelor membre să introducă icircn ordinile juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei persoane care se consideră lezată de o discriminare bdquosă icircşi realizeze drepturile pe cale judiciarărdquoDin această dispoziţie rezultă că statele membre sunt obligate să adopte măsuri care să fie suficient de eficiente pentru a realiza scopul directivei şi să garanteze că aceste măsuri pot fi invocate efectiv icircn faţa instanţelor naţionale de către 1048645

persoanele interesateAstfel de măsuri pot de exemplu să cuprindă dispoziţii care impun angajatorului să angajeze candidatul discriminat sau să acorde o despăgubire pecuniară corespunzătoare acestea fiind consolidate după caz printr-un sistem de amenziCu toate acestea directiva nu impune o sancţiune determinată statelor membre le revine libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru realizarea obiectivului său19 Icircn consecinţă răspunsul la prima icircntrebare este că Directiva 76207nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminatb) Cu privire la icircntrebările 2 - 420 Nu mai este cazul să se răspundă icircntrebărilor 2-4 acestea nefiind adresate decacirct pentru situaţia icircn care angajatorul este obligat să angajeze candidatul discriminat

c) Cu privire la icircntrebările 5 şi 621 Prin cea de-a cincea icircntrebare instanţa naţională solicită icircn esenţă Curţii dacă este posibil să deducă din directivă icircn caz de discriminare orice altă sancţiune decacirct dreptul la icircncheierea unui contract de muncă1048645Cea de-a şasea icircntrebare urmăreşte să clarifice dacă directiva conform interpretării care urmează să i se dea poate fi invocată de către persoanele lezate icircn faţa instanţelor naţionale22 Este imposibil să se stabilească o egalitate efectivă a şanselor icircn absenţa unui sistem de sancţiuni corespunzătorO astfel de consecinţă decurge nu numai din finalitatea directivei ci icircn special din articolul 6al acesteia care conferind candidaţilor pentru un loc de muncă care au făcut obiectul unei discriminări dreptul la o cale judiciară de atac recunoaşte icircn favoarea acestora existenţa unor drepturi care pot fi invocate icircn justiţie23 Icircn cazul icircn care o aplicare completă a directivei nu impune după cum s-a constatat icircn răspunsul la prima icircntrebare o sancţiune determinată icircn cazul icircncălcării interdicţiei de discriminare aceasta implică cu toate acestea ca sancţiunea respectivă să fie de natură a asigura o protecţie juridică efectivă şi eficientăMai mult aceasta trebuie să aibă faţă de angajator un efect disuasiv realRezultă de aici că atunci cacircnd un stat membru hotărăşte să sancţioneze icircncălcarea interdicţiei de discriminare prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz să fie proporţională cu prejudiciul suferit24 Icircn consecinţă este evident că legislaţia naţională care limitează dreptul la reparaţie al persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă la o despăgubire pur simbolică cum sunt de exemplu cheltuielile ocazionate de candidatura acestora nu este conformă cerinţelor unei transpuneri efective a directivei25 Natura sancţiunilor prevăzute icircn Republica Federală Germania icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă şi icircn special problema dacă regula prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB exclude posibilităţile de despăgubire care decurg din dreptul comun au fost icircndelung discutate icircn faţa CurţiiIcircn acest sens Guvernul Republicii Federale Germania a subliniat icircn cadrul procedurii orale că acest articol nu exclude icircn mod necesar aplicarea dreptului comun icircn materie de despăgubireEste numai de competenţa instanţei naţionale să se pronunţe asupra acestui aspect de interpretare privind dreptul său naţional26 Cu toate acestea este necesar să se precizeze că obligaţia statelor membre care decurge dintr-o directivă de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta precum şi icircndatorirea acestora 1048645

icircn temeiul articolului 5 din tratat de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura executarea acestei obligaţii se impun tuturor autorităţilor statelor membre inclusiv autorităţilor jurisdicţionale icircn cadrul competenţelor acestoraRezultă de aici că prin aplicarea dreptului naţional şi icircn special a dispoziţiilor unei legi naţionale special introduse icircn vederea aplicării Directivei 76207 instanţa naţională este obligată să interpreteze dreptul său naţional icircn lumina textului şi a finalităţii directivei pentru a obţine rezultatul prevăzut la articolul 189alineatul (3)27 Icircn schimb după cum rezultă din consideraţiile de mai sus directiva nu cuprinde ndash icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări ndash nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională28 Cu toate acestea este necesar să se precizeze pentru instanţa naţională că deşi Directiva 76207lasă statelor membre pentru a sancţiona icircncălcarea interdicţiei de discriminare libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru a atinge scopul acesteia ea implică cu toate acestea faptul că dacă un stat membru alege sancţionarea icircncălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz pentru a fi eficientă şi pentru a avea un efect disuasiv să fie proporţională cu prejudiciile suferite şi trebuie aşadar să depăşească o despăgubire pur simbolică cum este de

exemplu numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidaturăEste de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate icircn vederea aplicării directivei icircn măsura icircn care dreptul naţional icirci acordă o marjă de apreciere o interpretare şi o aplicare conforme cu cerinţele dreptului comunitar

Cu privire la cheltuielile de judecată29 Cheltuielile efectuate de către Guvernul Republicii Federale Germania Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene care au prezentat observaţii Curţii nu pot face obiectul unei rambursăriIcircntrucacirct procedura are icircn raport cu părţile icircn acţiunea principală un caracter incidental faţă de procedura din faţa instanţei naţionale este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată

Pentru aceste motive

CURTEA

pronunţacircndu-se cu privire la icircntrebările care i-au fost adresate de Arbeitsgericht din Hamm prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 hotărăşte

1 Directiva 76207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat

2 Directiva nu cuprinde icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională1048645

corespunzătoare iar pentru angajator un mijloc de presiune pe care să-l ia icircn considerare şi care icircl determina să respecte principiul egalităţii de tratamentO măsură naţională care prevede numai repararea bdquoprejudiciului de icircncredererdquo (Vertrauensschaden)nu este suficientă pentru a garanta respectarea acestui principiu15 Icircn conformitate cu articolul 189al treilea paragraf bdquodirectiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins lăsacircnd autorităţilor naţionale competenţa icircn ce priveşte forma şi mijloacelerdquoDeşi dispoziţia respectivă rezervă statelor membre libertatea de a alege căile şi mijloacele destinate să asigure punerea icircn aplicare a directivei această libertate nu aduce atingere obligaţiei impuse tuturor statelor membre destinatare de a adopta icircn cadrul ordinii juridice naţionale toate măsurile necesare pentru a asigura efectul deplin al directivei conform obiectivului pe care aceasta icircl urmăreşte16 Este aşadar necesar să se examineze Directiva 76207pentru a stabili dacă aceasta impune statelor membre să prevadă anumite consecinţe juridice sau sancţiuni icircn cazul icircncălcării principiului egalităţii de tratament icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncă17 Această directivă are ca obiect punerea icircn aplicare icircn statele membre a principiului egalităţii de tratament icircntre bărbaţi şi femei asiguracircnd icircn special lucrătorilor de ambele sexe o egalitate efectivă a şanselor icircn ceea ce priveşte accesul la icircncadrarea icircn muncăIcircn acest scop articolul 2defineşte principiul egalităţii de tratament şi limitele acestuia icircn timp ce articolul 3alineatul (1)icirci stabileşte domeniul de aplicare icircn ceea priveşte icircn special accesul la icircncadrarea icircn muncăArticolul 3alineatul (2)litera (a)prevede că statele membre adoptă măsurile necesare pentru abrogarea oricăror acte cu putere de lege şi acte administrative contrare principiului egalităţii de tratament18 Articolul 6impune statelor membre să introducă icircn ordinile juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei persoane care se consideră lezată de o discriminare bdquosă icircşi realizeze drepturile pe cale judiciarărdquoDin această dispoziţie rezultă că statele membre sunt obligate să adopte măsuri care să fie suficient de eficiente pentru a realiza scopul directivei şi să garanteze că aceste măsuri pot fi invocate efectiv icircn faţa instanţelor naţionale de către 1048645

persoanele interesateAstfel de măsuri pot de exemplu să cuprindă dispoziţii care impun angajatorului să angajeze candidatul discriminat sau să acorde o despăgubire pecuniară corespunzătoare acestea fiind consolidate după caz printr-un sistem de amenziCu toate acestea directiva nu impune o sancţiune determinată statelor membre le revine libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru realizarea obiectivului său19 Icircn consecinţă răspunsul la prima icircntrebare este că Directiva 76207nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminatb) Cu privire la icircntrebările 2 - 420 Nu mai este cazul să se răspundă icircntrebărilor 2-4 acestea nefiind adresate decacirct pentru situaţia icircn care angajatorul este obligat să angajeze candidatul discriminat

c) Cu privire la icircntrebările 5 şi 621 Prin cea de-a cincea icircntrebare instanţa naţională solicită icircn esenţă Curţii dacă este posibil să deducă din directivă icircn caz de discriminare orice altă sancţiune decacirct dreptul la icircncheierea unui contract de muncă1048645Cea de-a şasea icircntrebare urmăreşte să clarifice dacă directiva conform interpretării care urmează să i se dea poate fi invocată de către persoanele lezate icircn faţa instanţelor naţionale22 Este imposibil să se stabilească o egalitate efectivă a şanselor icircn absenţa unui sistem de sancţiuni corespunzătorO astfel de consecinţă decurge nu numai din finalitatea directivei ci icircn special din articolul 6al acesteia care conferind candidaţilor pentru un loc de muncă care au făcut obiectul unei discriminări dreptul la o cale judiciară de atac recunoaşte icircn favoarea acestora existenţa unor drepturi care pot fi invocate icircn justiţie23 Icircn cazul icircn care o aplicare completă a directivei nu impune după cum s-a constatat icircn răspunsul la prima icircntrebare o sancţiune determinată icircn cazul icircncălcării interdicţiei de discriminare aceasta implică cu toate acestea ca sancţiunea respectivă să fie de natură a asigura o protecţie juridică efectivă şi eficientăMai mult aceasta trebuie să aibă faţă de angajator un efect disuasiv realRezultă de aici că atunci cacircnd un stat membru hotărăşte să sancţioneze icircncălcarea interdicţiei de discriminare prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz să fie proporţională cu prejudiciul suferit24 Icircn consecinţă este evident că legislaţia naţională care limitează dreptul la reparaţie al persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă la o despăgubire pur simbolică cum sunt de exemplu cheltuielile ocazionate de candidatura acestora nu este conformă cerinţelor unei transpuneri efective a directivei25 Natura sancţiunilor prevăzute icircn Republica Federală Germania icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă şi icircn special problema dacă regula prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB exclude posibilităţile de despăgubire care decurg din dreptul comun au fost icircndelung discutate icircn faţa CurţiiIcircn acest sens Guvernul Republicii Federale Germania a subliniat icircn cadrul procedurii orale că acest articol nu exclude icircn mod necesar aplicarea dreptului comun icircn materie de despăgubireEste numai de competenţa instanţei naţionale să se pronunţe asupra acestui aspect de interpretare privind dreptul său naţional26 Cu toate acestea este necesar să se precizeze că obligaţia statelor membre care decurge dintr-o directivă de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta precum şi icircndatorirea acestora 1048645

icircn temeiul articolului 5 din tratat de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura executarea acestei obligaţii se impun tuturor autorităţilor statelor membre inclusiv autorităţilor jurisdicţionale icircn cadrul competenţelor acestoraRezultă de aici că prin aplicarea dreptului naţional şi icircn special a dispoziţiilor unei legi naţionale special introduse icircn vederea aplicării Directivei 76207 instanţa naţională este obligată să interpreteze dreptul său naţional icircn lumina textului şi a finalităţii directivei pentru a obţine rezultatul prevăzut la articolul 189alineatul (3)27 Icircn schimb după cum rezultă din consideraţiile de mai sus directiva nu cuprinde ndash icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări ndash nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională28 Cu toate acestea este necesar să se precizeze pentru instanţa naţională că deşi Directiva 76207lasă statelor membre pentru a sancţiona icircncălcarea interdicţiei de discriminare libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru a atinge scopul acesteia ea implică cu toate acestea faptul că dacă un stat membru alege sancţionarea icircncălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz pentru a fi eficientă şi pentru a avea un efect disuasiv să fie proporţională cu prejudiciile suferite şi trebuie aşadar să depăşească o despăgubire pur simbolică cum este de

exemplu numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidaturăEste de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate icircn vederea aplicării directivei icircn măsura icircn care dreptul naţional icirci acordă o marjă de apreciere o interpretare şi o aplicare conforme cu cerinţele dreptului comunitar

Cu privire la cheltuielile de judecată29 Cheltuielile efectuate de către Guvernul Republicii Federale Germania Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene care au prezentat observaţii Curţii nu pot face obiectul unei rambursăriIcircntrucacirct procedura are icircn raport cu părţile icircn acţiunea principală un caracter incidental faţă de procedura din faţa instanţei naţionale este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată

Pentru aceste motive

CURTEA

pronunţacircndu-se cu privire la icircntrebările care i-au fost adresate de Arbeitsgericht din Hamm prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 hotărăşte

1 Directiva 76207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat

2 Directiva nu cuprinde icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională1048645

persoanele interesateAstfel de măsuri pot de exemplu să cuprindă dispoziţii care impun angajatorului să angajeze candidatul discriminat sau să acorde o despăgubire pecuniară corespunzătoare acestea fiind consolidate după caz printr-un sistem de amenziCu toate acestea directiva nu impune o sancţiune determinată statelor membre le revine libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru realizarea obiectivului său19 Icircn consecinţă răspunsul la prima icircntrebare este că Directiva 76207nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sexicircn cazul accesului la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminatb) Cu privire la icircntrebările 2 - 420 Nu mai este cazul să se răspundă icircntrebărilor 2-4 acestea nefiind adresate decacirct pentru situaţia icircn care angajatorul este obligat să angajeze candidatul discriminat

c) Cu privire la icircntrebările 5 şi 621 Prin cea de-a cincea icircntrebare instanţa naţională solicită icircn esenţă Curţii dacă este posibil să deducă din directivă icircn caz de discriminare orice altă sancţiune decacirct dreptul la icircncheierea unui contract de muncă1048645Cea de-a şasea icircntrebare urmăreşte să clarifice dacă directiva conform interpretării care urmează să i se dea poate fi invocată de către persoanele lezate icircn faţa instanţelor naţionale22 Este imposibil să se stabilească o egalitate efectivă a şanselor icircn absenţa unui sistem de sancţiuni corespunzătorO astfel de consecinţă decurge nu numai din finalitatea directivei ci icircn special din articolul 6al acesteia care conferind candidaţilor pentru un loc de muncă care au făcut obiectul unei discriminări dreptul la o cale judiciară de atac recunoaşte icircn favoarea acestora existenţa unor drepturi care pot fi invocate icircn justiţie23 Icircn cazul icircn care o aplicare completă a directivei nu impune după cum s-a constatat icircn răspunsul la prima icircntrebare o sancţiune determinată icircn cazul icircncălcării interdicţiei de discriminare aceasta implică cu toate acestea ca sancţiunea respectivă să fie de natură a asigura o protecţie juridică efectivă şi eficientăMai mult aceasta trebuie să aibă faţă de angajator un efect disuasiv realRezultă de aici că atunci cacircnd un stat membru hotărăşte să sancţioneze icircncălcarea interdicţiei de discriminare prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz să fie proporţională cu prejudiciul suferit24 Icircn consecinţă este evident că legislaţia naţională care limitează dreptul la reparaţie al persoanelor care au făcut obiectul unei discriminări privind accesul la icircncadrarea icircn muncă la o despăgubire pur simbolică cum sunt de exemplu cheltuielile ocazionate de candidatura acestora nu este conformă cerinţelor unei transpuneri efective a directivei25 Natura sancţiunilor prevăzute icircn Republica Federală Germania icircn caz de discriminare privind accesul la icircncadrarea icircn muncă şi icircn special problema dacă regula prevăzută la articolul 611a alineatul (2)din BGB exclude posibilităţile de despăgubire care decurg din dreptul comun au fost icircndelung discutate icircn faţa CurţiiIcircn acest sens Guvernul Republicii Federale Germania a subliniat icircn cadrul procedurii orale că acest articol nu exclude icircn mod necesar aplicarea dreptului comun icircn materie de despăgubireEste numai de competenţa instanţei naţionale să se pronunţe asupra acestui aspect de interpretare privind dreptul său naţional26 Cu toate acestea este necesar să se precizeze că obligaţia statelor membre care decurge dintr-o directivă de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta precum şi icircndatorirea acestora 1048645

icircn temeiul articolului 5 din tratat de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura executarea acestei obligaţii se impun tuturor autorităţilor statelor membre inclusiv autorităţilor jurisdicţionale icircn cadrul competenţelor acestoraRezultă de aici că prin aplicarea dreptului naţional şi icircn special a dispoziţiilor unei legi naţionale special introduse icircn vederea aplicării Directivei 76207 instanţa naţională este obligată să interpreteze dreptul său naţional icircn lumina textului şi a finalităţii directivei pentru a obţine rezultatul prevăzut la articolul 189alineatul (3)27 Icircn schimb după cum rezultă din consideraţiile de mai sus directiva nu cuprinde ndash icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări ndash nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională28 Cu toate acestea este necesar să se precizeze pentru instanţa naţională că deşi Directiva 76207lasă statelor membre pentru a sancţiona icircncălcarea interdicţiei de discriminare libertatea de a alege icircntre diferitele soluţii potrivite pentru a atinge scopul acesteia ea implică cu toate acestea faptul că dacă un stat membru alege sancţionarea icircncălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgubiri aceasta trebuie icircn orice caz pentru a fi eficientă şi pentru a avea un efect disuasiv să fie proporţională cu prejudiciile suferite şi trebuie aşadar să depăşească o despăgubire pur simbolică cum este de

exemplu numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidaturăEste de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate icircn vederea aplicării directivei icircn măsura icircn care dreptul naţional icirci acordă o marjă de apreciere o interpretare şi o aplicare conforme cu cerinţele dreptului comunitar

Cu privire la cheltuielile de judecată29 Cheltuielile efectuate de către Guvernul Republicii Federale Germania Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene care au prezentat observaţii Curţii nu pot face obiectul unei rambursăriIcircntrucacirct procedura are icircn raport cu părţile icircn acţiunea principală un caracter incidental faţă de procedura din faţa instanţei naţionale este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată

Pentru aceste motive

CURTEA

pronunţacircndu-se cu privire la icircntrebările care i-au fost adresate de Arbeitsgericht din Hamm prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 hotărăşte

1 Directiva 76207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat

2 Directiva nu cuprinde icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională1048645

exemplu numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidaturăEste de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate icircn vederea aplicării directivei icircn măsura icircn care dreptul naţional icirci acordă o marjă de apreciere o interpretare şi o aplicare conforme cu cerinţele dreptului comunitar

Cu privire la cheltuielile de judecată29 Cheltuielile efectuate de către Guvernul Republicii Federale Germania Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene care au prezentat observaţii Curţii nu pot face obiectul unei rambursăriIcircntrucacirct procedura are icircn raport cu părţile icircn acţiunea principală un caracter incidental faţă de procedura din faţa instanţei naţionale este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată

Pentru aceste motive

CURTEA

pronunţacircndu-se cu privire la icircntrebările care i-au fost adresate de Arbeitsgericht din Hamm prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 hotărăşte

1 Directiva 76207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat

2 Directiva nu cuprinde icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională1048645

Cu privire la cheltuielile de judecată29 Cheltuielile efectuate de către Guvernul Republicii Federale Germania Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene care au prezentat observaţii Curţii nu pot face obiectul unei rambursăriIcircntrucacirct procedura are icircn raport cu părţile icircn acţiunea principală un caracter incidental faţă de procedura din faţa instanţei naţionale este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată

Pentru aceste motive

CURTEA

pronunţacircndu-se cu privire la icircntrebările care i-au fost adresate de Arbeitsgericht din Hamm prin Ordonanţa din 6decembrie 1982 hotărăşte

1 Directiva 76207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la icircncadrarea icircn muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului autor al discriminării de a icircncheia un contract de muncă cu candidatul discriminat

2 Directiva nu cuprinde icircn ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat icircn absenţa unor măsuri de aplicare adoptate icircn termen pentru a obţine o despăgubire determinată icircn temeiul directivei atunci cacircnd o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională1048645