spalatoria de suflete (comedie)

7/28/2019 Spalatoria de suflete (comedie)

http://slidepdf.com/reader/full/spalatoria-de-suflete-comedie 1/28

L a u r e n ţ i u B u d ă u

Personajele :

Dalena

Gringo

Bela

Alba

Roberto

- 2009 -



1

SCENA I

(Dalena, Gringo)

Dalena: Te urǎǎǎsc!!!

Gringo: Spune-o încet, cu siguranţǎ, calm şi fără inutilitatea gesticii… Start!

Dalena: Te urǎǎǎsc! Te urǎǎǎsc!

Gringo: Şi eu te iubesc. Evoluǎm frumos de la stadiul de taxatoare la women sapiens. Două, trei

şi …

Dalena: Te introduc în origini! Ştii bancul cu trambulina?

Gringo: Uşurel, cǎ mǎ doare la bubǎ… Vezi, Daleno-Baleno, cǎ ai început sǎ croşetezi balonaşe

în colţul gurii… Relaxeazǎ-te! Adu-ţi aminte de vremurile când mergeai cu Sofia, nebuna aiade la Avon, la yoga, unde şi-o trǎgeau toţi cu toţi, în frunte cu guriţǎ ǎla al vostru, Bărbosul.

Respirǎ adanc. Mediteazǎ. Integreazǎ-te în Absolut! Be-he-he !

Dalena: Încǎ o onomatopee şi te dezintegrez. Te sparg. De ce-ai venit, mǎǎă?! Profanator de

closete! Şacalule!

Gringo: Aaa! Construim dialoguri?! Ne apropiem timid de argou, socializǎm. Recunosc: nu sunt

un fan înrǎit al discuţiilor încinse prin uşă. Fǎ bine şi scoate panarama asta de lanţ, altfel am sǎ

încep sǎ debitez pe holul asta împuţit toate meandrele dosarului tǎu glorios de damǎ de

companie.

Dalena: De ce ţi-ai părăsit cavoul, mǎ’, infractorule?! Nu ţi-a ajuns cǎ ai tocat la babaroaze casa

părinţilor noştri, acum vrei sǎ pui mâna şi pe chichineaţa asta pentru care aş fi fost în stare sǎ

stau şi caprǎ numai ca sǎ nu mai fiu nevoitǎ sǎ dorm pe sub poduri …

Gringo: ”Fiind băiet păduri cutreieram...” Confortul cinci nu mǎ intereseazǎ, sorela, iar bârloagele

nici atât. Actele erau pe numele meu. Donaţie într-o inflaţie. Fǎ bine şi deschide dracului uşa

asta, ca sǎ-mi oferi ocazia sǎ mǎ comport ca o rudǎ civilizatǎ, sǎ mǎ reabilitez, să peripatetizez.

Dalena: Ce mai vrei, mǎǎǎ?! Falsificatorule! Javrele nu intrǎ la mine în casă şi hingherii nici atât.

Audienţele – cu un etaj mai jos.

Gringo: Magdaleno de ce minţi cǎ albina n-are proteză. Taxatoare ai fost, taxatoare ai rǎmas. Pace.

Mai adaugǎ un cuvinţel în dicţionarul tǎu frust: “RECONCILIERE”…Îţi spune ceva? Paraşuto!

Floare de mahala!

Dalena: Traducǎtor ai fost, interpret ai rǎmas. Dacǎ nu dispari în cinci secunde, dau telefon la

Protecţia consumatorului, la poliţie, la jandarmerie, la doctorul Oprescu, la muzeul Antipa, la I.S.U,

la S.M.U.R.D. Biletele şi conştiinta la control!



2

Gringo: Daaa?! Şi ce-ai sǎ le zici când o sǎ se îmbulzeascǎ la uşǎ? Cǎ bate frati -tu şi nu vrei sǎ-i

deschizi, cǎ ţi-e fricǎ de Bau-Bau, de crizǎ, cǎ ţi s-a ars o siguranţǎ, cǎ nu mai vrei la pocǎiţi, ha?!

(începe sǎ urle duios) ALOOO, UNU-UNU-DOIULEEE! MǍ AUZI UNU-UNU-DOIULEEE?! TANTI-

MAMA –LU-NELUŢUUU!!!

Dalena: Unu la zero, cretinel, mǎ predau, intrǎ! Deverseazǎ ce-ai de deversat şi, dup-aia, scurge-

te înainte ca fiicǎ-mea sǎ dea ochişorii de tine. M-am specializat s-o feresc de coşmarurile

glorioaselor reuniuni de familie .

Gringo: Coşmarurile sunt nişte coşuri mari. Ce ai, turbato?! Potoleşte-te şi ia buruienile astea

albastre de lux. Nu muşcă. Cinci foi m-au costat în cazul în care nu te intereseazǎ. Ce te holbezi

ca la patrupezi… apropie-te uşor, spune-mi pe numele de alint şi depune-mi un sǎrut fraternal pe

fruntea adâncită de griji extrasenzoriale. Leno… Daleno… Magdaleno… Baleno. Şi oaia are cap, da’

judecǎ cât o oaie.

Dalena: Îţi notasem cândva, demult, alintările pe o chitanţǎ, dar am rǎtǎcit-o cu atâtea mutǎri. Amuitat cum te cheamǎ. Sunteţi cumva de la gaze? Sunteţi de nerecunoscut? …De la gripa aviarǎ,

porcinǎ… M-am prins: sunteţi de la Semiluna Roşie! Salamalecum! Tundem oaia şi berbecum!

Fripturistule, berbecuţii cu osânzǎ s-au terminat! Şah!

Gringo: Sângele apǎ de trandafiri nu se face. Lasǎ vrǎjeala asta amnezicǎ şi execută-mi o cafea

frapatǎ, una 3D. Sunt frânt, am lucrat toatǎ noaptea, am alergat… Te rog! Gata, am pronunţat

cuvântul magic. Sunt extenuat. Gâfâi. Piua!

Dalena: Tu nu alergi decât când eşti alergat... Nu mai bei? Te-ai lǎsaaat?! Stai sǎ notez pe calendar

cu pixul, sugativo. Taman azi e sfantul Bonifaciu. Cât face patru ori cinci ?

Gringo: Douǎzeci în capăt. O cafea am zis, un ness… nu o pişoarcǎ. Dupǎ aia dispar în neant ca

omul invizibil... Aleluia! Ne revedem dupǎ douǎzeci de ani; na cǎ se rǎscoleşte Dumas senior! Te

rooog… gata, am repetat cuvântul magic.

Dalena: Caldǎ sau rece? Dulce sau amarǎ?

Gringo: Ca viaţa, Daleno, ca viaţa care se rupe ca aţa!

Dalena: Bine, Gringo, bine… am şi nişte rǎbdǎri prǎjite în gel, în cazul în care eşti amator. Aşeazǎ-te, dar mai întâi lasǎ-ţi ghetele gloduroase şi geanta la uşǎ.

Gringo: Evrika şi paprika! Încep sǎ te recunosc, sorela, cât despre rǎbdǎri pune-mi-le la pachet. Le

merit! ...Unde e Alba? Ce mai face?

Dalena: Alba-ca-zǎpada?! În aceste momente solemne, cred cǎ respirǎ… cu plexul solar. Se

zbenguie prin pǎduri cu cei şapte pitici şi i se scurg ochii dupǎ un prinţ tembel care a făcut o panǎ

de mǎgar. Eşti satisfǎcut, unchiuleţule? E la şcoalǎ, ”îngrijorel“, unde vrei sǎ fie, la colegiul

Platfus?...



3

Gringo: Am întrebat şi eu aşa de dragul conversaţiei... La ora asta?! Gata, nu mai spun nimic de

teamǎ sǎ nu-ţi zgândǎr resentimentele. Tac. Mucles. Am devenit gentelman ca Beethoven la

pian. Şarpele cu clopoţei face pipi-n chiloţei... Pam-pam!

Dalena: Descalţǎ-te, Gringo. şi dǎ-ţi jos haina. Fă un duş. Spalǎ-ţi sufletul cu sǎpunul casei, cu

Cheia Împlinirilor Eşuate. Aşeazǎ-te cǎ mi-ai nǎucit şi încurcat integratele.

Gringo: Hopa, s-a întǎrit pustia! Îmi pun cenuşǎ-n cap. Dǎ şi tu cafeaua aia odatǎ. Duşul mai poate

aştepta. Ţigǎrile le folosesc de la mine. Ia şi tu una. Sunt timbrate să ştii.

Dalena: Casa mea nu e crâşmǎ, nici salǎ de aşteptare, nici staţiune balneo-climatericǎ… stinge

ţigara cǎ picǎ lavabilul! Scopul şi durata vizitei!

Gringo: Sora tot soră, chiar dacǎ e vitregǎ. Dǎ-mi un pahar cu apǎ platǎ de la chiuvetă; ştii doar

cǎ cea mai mare pomană e…

Dalena: …sǎ adapi puturoşii. Altceva!

Gringo: Sǎ nu crezi c-am uitat. Regrete eterne!

Dalena: Sǎ nu crezi c-am iertat. Vrei sǎ-ţi întorc şi obrazul celǎlalt? Ai de primit… Ce mai coci, unde

mai lucrezi, unde mai perforezi, unde mai activezi?

Gringo: Momentan lucrez la un pulover; i-am terminat mânecile, faţa şi gâtul.

Dalena: Iar dacǎ intri pe mânuţele ǎlora de la poliţie, o sǎ fii ajutat sǎ termini şi spatele. Eşti plin

de şmecherii ca un maidanez de purici. De ce-ai venit? Credeam c-am încheiat socotelile. Şase oritrei?

Gringo: Opt-spre-zece fix. N-o mai fǎ pe naiva, sorela, că s-ar putea sa te obişnuieşti. Doar o datǎ

împlineşte nepoata optsprezece! Şi asta se întâmplǎ foarte rar, adicǎ chiar azi. Punct ochit - punct

lovit. Greşesc?

Dalena: Aaa, ce memorie… Sunteţi de la starea civilǎ? De la pompe funebre? Mossadul? Unirea

Urzicenii?

Gringo: Cel mai important lucru din lume e familia. Familia e patria cea mare şi patria e familia ceamicǎ, vorba lu’ rǎposatu’ Dinicǎ, sau invers. Când vine domnişorica, îmbrǎcaţi-vǎ de scandal,

chemǎm un taxi bengos şi mergem cu toţii sǎ sǎrbǎtorim în centru, la restaurant, la Bubba. Mǎ

risc! Şah!

Dalena: Calicul e şi gingaş pe deasupra. Crezi cǎ am ajuns la supa ta, Gringo? Dupǎ câte te ştiu,

cred cǎ n-ai nici cât sǎ te urinezi la o toaletǎ publicǎ. Grandomanule!

Gringo: Surioarǎ, îţi admir verticalitatea, dar nu dilua nivelul profund intelectual al demersului

meu. Mǎ risc! Mǎ sparg în figuri! Fac şpagat la cal cu mânere! La Bubba am zis, la Bubba mergem!

Doar e sânge din sângele nostru, al Negrilor nepǎtaţi! Şi sângele apǎ de trandafiri şi şerbet nu se…



4

Dalena: Plimbǎ struţu‘ …Negrii ǎştia n-au fost niciodatǎ o familie decât la împǎrţeli şi pomeni.

Fiecare a tras pe coliva, pe turta personalǎ.

Gringo: Mda, şi tu eşti excepţia filistinǎ…

Dalena: …care întǎreşte regula anonimǎ. Suntem Negri-n cerul gurii şi ne rugăm doar la tabla

înmulţirii. Mi-e ruşine de numele ǎsta care-mi atârnǎ ca o creastǎ de dinozaur în spate… Mat!

Gringo: Fenomenal, Sisifa, fenomenal! “Suntem doar produsul culturii şi instinctelor. Întotdeauna

avem nevoie de o dedublare care sǎ ne salte deasupra cenuşiului cotidian” – asta nu e a mea, am

citit-o cu asiduitate dintr-o hârţoagă îngǎlbenitǎ, în timp ce-mi exersam conştiincios procesele

fiziologice prozaice. Sunt autodidact, adicǎ un fel de incult care se strǎduieşte... La cât ziceai cǎ

apare pe ecrane Alba?

Dalena: Începând de azi, poate sǎ vinǎ acasǎ la cât pofteşte ea. Nu are ore fixe de venit la bord. Te

roade grija ca pe Dabija?

Gringo: Trebuie sa fii puţin mai drasticǎ. Ori la bal ori la spital ori pe mândrul litoral. Ai vǎzut ce

tâmpenii se întamplǎ în ţara asta plinǎ de descreieraţi şi, o fatǎ singuricǎ, reprezintǎ o tentaţie

pentru dezaxaţi şi libidinoşi… Urmăreşti ştirile de la ora cinci? Când vreau sǎ-mi întǎresc pǎrul,

acolo mǎ benoclez.

Dalena: Câtǎ grijǎ pe unchiuleţul Gringo - cel cu pǎrul mǎciucǎ, mâna lungǎ şi imaginaţia bogatǎ.

Scuteşte-mǎ, are cine sǎ-i poarte de grijǎ în ghetoul ǎsta - aşa cum îi zici tu. A cunoscut şi ea un

bǎiat, Roberto, la dansuri, cǎ doar n-o sǎ se mǎrite cu mine. E majorǎ, se potrivesc, se plac, treaba

lor. Sǎ facǎ borş cu morcovi tineri.

Gringo: Roberto? Ce nume hapciupalitic e ǎsta?

Daleno: Un nume ca multe altele. Ce, parcǎ Gringo sunǎ mai neaoş?!

Gringo: Şi cu ce sunt de vinǎ dacǎ tatǎlui nostru comun îi plǎcea de fotbalistul ǎla italian, de care

nu-şi mai aduce aminte nimeni acum?

Dalena: Şi cu ce-i de vinǎ bǎiatul, dacǎ tatǎlui ori mamei sale le tremura auzul la numele

nuştiucǎrui actor, din nuştiuce film de doi bani vǎzut la grǎdina de varǎ în timp ce se giugiuleau şi

ronţǎiau pufuleţi de Slobozia din sacoşă?

Gringo: Bunǎ intrebare. No comment! Unu la unu!

Dalena: Ai vrea tu. Cǎ tot veni vorba, dupǎ ce terminǎ şcoala, te informez cǎ intenţioneazǎ sǎ se

logodeascǎ. Invitaţiile s-au epuizat deja – ediţie limitatǎ. Sper cǎ nu intenţionezi, la rândul tǎu, sǎ

te bagi şi în viaţa lor, aşa cum te-ai bǎgat şi în a mea. Îţi pun acatiste la Sfântul Anton, îţi pun

lumǎnǎri la catolici în fiecare marţi; şi, la ǎştia, ai grijǎ se prinde.

Gringo: Semeni cu rǎposata la clonţ, fie-i ţǎrâna uşoarǎ şi locul umbrit de palmieri, nuci de cocos şi

pricomigdale!



5

Dalena: ...Şi tu cu tata la sorb, beţivanule ratat, parazitule. Pe unde treci se asfixiazǎ gazonul,

fluturii se transformǎ în omizi pǎroase, cade tencuia…

Gringo: Nu fǎ ”votcalize“ cǎ chicotesc deja vecinii cu borcanele la pereţi. Rufele murdare se spalǎ

în familie, în tainǎ, cu clor şi Ariel. M-am lǎsat de bǎut acum şapte ani, iar de patru sunt angajat la

o firmǎ de telefonie mobilǎ, la distribuţie. Cadru de nǎdejde. Dacǎ nu mǎ crezi, uitǎ-te în geanta

cu indulgenţe. Vezi, e plinǎ de celulare din alea scumpe cu camerǎ şi internet. Alege-ţi şi ţie unul.

Curaj, ţi-l fac cadou!

Dalena: Tu, mǎ, răpitorule?! …Care ?

Gringo: Cum care? Indiferent. Nu te mai fasoli, nu le mai mirosi. Alege ce model îţi place, în afarǎ

de ǎsta cu sclipici. L-am pregătit special pentru Alba. Alege!

Dalena: Care firmǎ de telefonie ?

Gringo: Nu pot, nu-mi permit sǎ-i spun numele ca sǎ nu-i facem reclamǎ mascatǎ. Una importantǎşi importatǎ.

Dalena: Gringo, careee? Zi un nume! Aratǎ o legitimaţie! Documentele la control!

Gringo: Fosta-i lele cât ai fost! Slǎbeşte-mǎ, Daleno, te crezi în autobuz? Am semnat un contract

de confidenţialitate. Ce, vrei sǎ-mi dea cu şutul? Ştii doar cum e la patron: “Padre padrone” . Hai,

alege-ţi un telefon… pentru tine e moca. Nu te sfii, îmi permit. Câştig destul cât sǎ fiu generos cu

amintirile familiale şi familiare... Acum mǎ crezi, biluţo? ...Alo?!

Dalena: Fac eforturi. Cum de i-ai pǎcǎlit pe ǎia sǎ te angajeze cu tot trecutul tǎu de recidivistnotoriu? Credeam cǎ la firmele astea mari îţi trebuie cel puţin liceul, referinţe, cazier…

Gringo: Şcoala vieţii bate la dos toate şcolile şi ǎştia, strǎinii, nici nu se prea omoarǎ sǎ-ţi

urmăreascǎ dosarele, se uitǎ fugitiv la tine în ochi şi ţi-au scanat, într-o clipitǎ, tot trecutul,

prezentul şi viitorul. În cinci minute ţi-au şi hotǎrât soarta, exact ca la judecata de apoi, eşti

angajat sau respins.

Dalena: Ai dracului occidentalii ǎştia! Mie mi-au trebuit treizecişicinci de ani sǎ încerc sǎ te

desluşesc şi tot nu ţi-am dat de rost… Oi fi mai retardatǎ cǎ, deh, n-am terminat decât zece clase

şi, la autobuze, n-am învăţat să citesc în pupilǎ. Cel mult în cafea. Ţi-au pus şi cip? Doi-zece-doi-

zece, un pahar cu apǎ rece! Ia rastoarnǎ cescuţa în farfurioarǎ… Ţi-e cald?! Vǎd cǎ a început sǎ-ţi

tremure bǎrbia şi ţi s-au umezit tâmplele, Gringo… Rǎstoarnǎ ceşcuţa, n-auzi!

Gringo: Bate la uşǎ. Dacǎ întreabǎ cineva de mine, nu m-ai vazut. Sunt un meteor care a apărut, a

strălucit şi-a dispărut pe la Sascut. Nu fac ore suplimentare şi nici nu acord consultaţii plebei. Dupǎ

sunet pare a fi o mârlancǎ grasǎ din ghetou. Scapǎ rapid de dihanie cǎ avem chestiuni de familie

nerezolvate… sau o fi nepoata?



6

Dalena: Unu: Alba are cheie. Doi: vecinii mei nu sunt mârlani ci oameni de rând. Când au nevoie

de ceva bat de douǎ ori şi, dacǎ n-am chef sǎ le deschid, se retrag regulamentar în cea mai

desǎvârşitǎ linişte.

Gringo: Trei ... asta e a patra bǎtaie, ba nu, a cincea dacǎ nu mǎ-nşel… Dǎ drumul baborniţei. Un

salut reverenţios şi apoi… un şut furtunos.

SCENA II

(Bela , Dalena, Gringo)

Bela: Ooo, nu credeam că aveţi deja musafiri, dacă ştiam n-aş fi îndrăznit! Sper că domnişoara

încǎ nu a sosit. Am adus rochia şi aripioarele Albei pentru banchet. Să vă trăiască!

Dalena: Vai, da se poate madam Huţupan, intraţi! Nu e decât frate-miu care se “pregrăbea” (sic!)

de decolare. Are motoarele turate. Tocmai îl dirijam cu steguleţele spre ieşire.

Gringo: Desigur, dar asta înainte s-o cunosc pe fermecătoarea ta cunoştintă extraterestră cu

buline eco. Defecţiune la motor, turnule. Am revocat.

Bela: Ce cavaler de artilerie! Şi când te gandeşti că majoritatea bărbaţilor de pe scară sunt fie

babalâci, fie bădărani sau şi una şi alta… Şmechero, unde l-ai ţinut ascuns pân-acum, nu mi-ai spus

niciodată că ai un frăţior, şi încă unul destul de elegant...

Gringo: Şi li-ber ca valul!

Bela: Ooo !

Dalena: Dac-aş avea putere să-ţi enumăr toate calităţile sale, ţi s-ar face părul permanent .

Bela: Bela , cu “b” de la balerină... Hi-hi-hi!

Gringo: Gringo, cu “g“ de la furtun... Ho-ho-ho!

Bela: Demult n-am mai auzit pe scara asta o glumă atât de ţeapănă. Cât spirit!

Dalena: Mai mult spirt decât spirit. Cât am să vă datorez?

Bela: …Da’ se poate madam Negru, ne cunoaştem de-atâta timp. Suntem doar cele mai bune

prietene. Greşesc? N-am rămas eu la banii ăştia de roni.

Dalena: Lăsaţi că nici mama nu i-a dat tatei pe degeaba, până nu i-a luat pantofi cu toc. Totul se

plăteşte pe lumea asta, ba chiar şi pe cealaltă – cu camătă.



7

Bela: Consideraţi lucrul ca pe un cadou din partea mea pentru Alba. Materialele m-au costat douǎ

sute, dar nu e nicio grabă. Penele le-am pus de la o pernă veche, mulţi văd puţini cunosc. Oameni

suntem, adică femei. Ne împăcăm noi, pânǎ sǎ ne scoatem ochii.

Dalena: Batem palma.

Bela: Cinstit şi lăutăreşte. Să taie domnu’ frate.

Gringo: Ciudate obiceiuri băstinaşe. Ce sunt eu un tǎietor, Jack Spintecătorul? ...Preferaţi să vă taie

toţi necunoscuţii, în loc să vă sfârtecaţi conştiincos şi ordonat singure.

Bela: Hi-hi-hi! Nu v-a rămas o guriţă de cafea că am rămas fără şi „fără” parcă sunt drogată, nici

nu pot să bag firul-n ac, darămite să raţionez… Şi pe unde umblă sărbătorita, are găseală? ...Tot cu

bruneţelu‘?

Dalena: Ţţţ! Ca de obicei. În f iecare marţi face pregătire cu diriginta pentru bac. E o femeie tare

înţelegătoare, nu ia niciun ban pentru asta. E trecută şi ea prin greutăţi. Poartă tot timpul doliu.

Gringo: Las-că trage ea din altă parte, nu-ţi fǎ grijǎ. Negrul slăbeşte şi perverteşte. Dacă te iei

după ziare, nu mai există nicio meserie nobilǎ în patria noastră mult încercată în afară de cea de

profesor. Cu cât le dă mai mult statul cu atăt se vaită mai abitir. Parcă-s ceata lu’ Piţigoi. Adio,

Domnu’ Trandafir, ne-ntâlnim la cimitir!

Bela: Chiar aşa, domnu’ Gringo, am şi eu o cunoştinţă în învăţământ. Câte douăzeci de copii îi

intră în casă zilnic la pregătire şi, tot timpul, dar tot timpul, se plânge că are salariul de rahat cu

prune, scuzaţi expresia buruienoasǎ. În schimb, îşi face în fiecare vară concediul prin nu ştiu ce

arhipelag, Gulag parcă. Scuzaţi, pardon, mersi!

Dalena: Generalizările de orice fel sunt periculoase. Astea sunt excepţii.

Gringo: Frecţii cu carmol la un picior de lemn. Nu le mai ţine palma, sorela. Fă-mi onoarea, Bela

şi nu-mi mai spune „domnule”… Gringo şi atât… sau, mai pe scurt, Gri...

Bela: Deci ne tutuim… mie puteţi să-mi spuneţi Mimi …de la „mimosa duplica” (sic!).

Gringo: Tu şi pudica - baba şi mitraliera… Mimi ?!... Nu văd legatura. O fi la Dolhasca. Adineaori

erai Bela parcă. Crezi că e cazul să consult un otorinolaringolog ?

Bela: Hi-hi-hi! Ochiosule! Aşa mă alintau toţi bărbaţii necăsătoriţi când eram curtată ...Consultă-l!

Gringo: Şi cei căsătoriţi?

Bela: Lăsaţi. Ca lăcustele roiau, ca albinele lipsite de matcă, ca muştele lipite de zeppelin, ca

impozitele şi taxele forfetare… dar dacă n-am avut noroc, până şi popa Busuioc de la Precista, când

mi-a deschis Cartea, mi-a spus că am cununia legată cu lanţuri de portavion.

Gringo: Poftim o batistă de unică folosinţă folositǎ doar de trei ori. Nu suport să văd o damă atât

de receptivă ca tine, Mimi, cu ochii umezi de caprioară abandonată instinctelor într-o pădure



8

pitoreascǎ de foioase plinǎ de conifere... Orice femeie are dreptul divin să fie sistematic consolată

şi fericită ca o geamandură portocalie, alintată de valuri si sărutată de lună.

Bela: O-ho-ho!

Gringo: N-am spus-o eu ci anticii când stăteau şi râgâiau cu burta la soare. Grecii. I-ţi-li! Mi-ţi-li!

Bela: Toate speranţele mi s-au revărsat într-o mlaştină a încrederii… Ai mai vazut vreodată o

geamandură în mlaştină? …Dezolant!

Gringo: Mimi, Mimişor, orice gârlă se odihneşte într-un stăvilar…poate dacă-ţi spuneau Nela ai fi

avut parte de mai mult noroc. Ai să ajungi şi tu la picioarele Capului Bunei Speranţe şi, într-o bună

zi, poate chiar azi… un exemplar reuşit al sexului tare te va înălţa la ceruri - metaforic vorbind.

Pentru sănătatea ta evită excesul de alcool, sare, grăsimi şi pesimism.

Bela: Întotdeauna am visat la un bărbat înalt, musculos şi culturist, aşa ca tine, un bărbat de infract

(sic!). Flipe, fii sincer…ai serviciu?

Gringo: Mă dezolezi, pudico, arăt eu ca retardaţii fără ocupaţie, ca un boschetar oarecare? Sunt

explorator, sunt marinar de cursă lungă, sunt lup domestic…

Bela: Mă dezorientezi,lupule, nu te mai holba cu ochii ăia negri şi lucioşi în sinea mea interioară. Se

spune că toţi marinarii sunt afemeiaţi şi sugative, că au în fiecare port câte o iubită, un copil şi un

butoi de rom… Tu te uiţi la “Ghetele Marinarului”?

Gringo: Oceanul a fost pentru mine, până acum, singura şi constanta mea pasiune… mă vezi stând

într-un fotoliu şi holbându-mă la fricţiuni (sic!)? Nu mă cunoşti, Mimi, dar am sǎ-ţi dau ocazia… Ceamai mare ficţiune şi fricţiune e viaţa mea. Dacă aş avea aptitudini, aş scrie un roman-fluviu după

ea. Zece volume legate în piele de lăcustă cubanezǎ. Original, nu?! Aş da lovitura.

Bela: Hm, mai bine ai risca într-o telenovelă, am auzit că e o investiţie sigură. Toţi marii noştri

actori şi-au aruncat la gunoi carierele memorabile în schimbul telenovelelor. Foamea-i mare! Sunt

în stare să-şi dezgolească şi fuduliile numa´ să prindă o ciosvârtă cu zgârci pe acolo. Mai bine viu şi

sătul decât Tutankhamon şi fudul. Aur curat şi garantat… De altfel, telenovelele mi-au rămas

suprema fericire de casnică şi celibatară. Am văzut de toate: brazilene, spaniole, ruseşti,

columbiene, italieneşti plus cele autohtone şi turceşti. Nu mi-au scăpat decat cele ungureşti şimaghiare, dar nu sunt foarte interesată. Sunt dependentă… nu le înţeleg aproape deloc, dar sunt

fascinată ca o raţă la hipnoză. Mă consolează cu a lor rază… De la ele am învăţat că, chiar dacă

sunt nişte păcătoşi iremediabili, cei mai adevăraţi bărbaţi din lume sunt ma-ri-na-rii.

Gringo: Cu o singură precizare dublǎ: eu sunt singurul sfânt dintre ei - Sanctus Gringo. N-am cedat

nici măcar la insistenţele celor trei sirene cu barbǎ care-mi lăcrimează cu perle în fiecare noapte cu

lună, sub hublou, ca să mă predau prin opunere. Corasonul da şi da, conştiinţa nu şi nu. Sau

invers.

Bela: Un marinar poet… poţi să ajungi şi preşedinte, precedentul a fost creat, ce-aştepţi?Orientează-te! Evoluează! Bagă-te! Ai toate datele, plus păr inexistent pe piept.



9

Gringo: Inutil, gagico. Îmi lipsesc proteza şi şuviţa. Politica nu mă încălzeşte, băile de mulţime

defel, încălzirea globală – da. Soarta omizilor cu cioc din Guatemala ecuatorială - da, coastele

copiilor malnutriţi din Mauritania mă fac să şovăiesc ca Hamlet pe bicicletă, într-un echilibru

mioritic fragil.

Bela: Ca cine, sfântule?!

Gringo: Nu te obosi să înţelegi, Mimibello, rămâi la canalele tale cu turcaleţi constipaţi de atâta

pilaf’ amestecat cu petale de trandafir; băiatul e mai de la nord şi nu prea apare pe sticlă, decât

ocazional şi nocturn.

Bela: Detest filmele cu vampiri, să ştii… exagerează cu bulionul, întunericul şi ceaţa. Şi apoi ştii,

sunt şi cam muşcăcioşi… E student?

Gringo: Nebunatico!

Bela: Lucidicule! (sic!)

Dalena: Scuze că v-am lăsat singurei; da’, dacă vrei să nu te faci de ruşine cu cafeaua, trebuie s-o

păzeşti ca pe-o măicuţă în rugăciune… ca să nu facă spume la gură şi să-i zboare minţile pe alături.

Atenţie la limbă, e fierbinte!

SCENA III

(Alba, Dalena, Bela , Gringo)

Alba(din hol): Liftul ăsta e chiar de belea… Ne-au mai cerut încă un milion în plus la banchet

pentru meniul profesorilor şi nu ştiu ce D.J. Aaa! Ce adunare conspirativă! Faceţi spiritism,

masonilor? …Mă scuzaţi, bună ziua! Săru-mana, doamna Bela ! Salutare, “Nene-nu-vă-cunosc”!

Tu eşti tatăl meu? …Ahoe, mami!

Dalena: Suntem prea flămânzi ca să ne mai permitem să fim şi masoni! Ave!

Bela: La mulţi ani, glumeaţo. Tot binele din lume, sănătate şi succes la examene. Baftă! …Ce e cu

ghemul ăla alb, cu dihania aia?

Alba: Nu e dihanie, e un iepuraş coconaş pe care mi l-a dăruit Robi de ziua mea. Nu-i aşa că e un

dulcic şi jumătate? Uite-l cum dă din botic, neastâmpăratul …Atenţie, zgârie de frică!

Gringo: Du-l în baie până nu te murdăreşte. Chestiile astea mici sunt drăguţe doar până când

manâncă şi când mănâncă… se „produc”, şi când se „produc” nu mai sunt aşa de drăguţe. Viva

andiva pe nume Diva!



10

Bela: Ce teorie pe năsălie!

Alba: Sunt profund derutată… Domnul e veterinar sau mason?!

Gringo: Aş vrea eu. Poet sonat şi filozof în cădere liberă. Temporar sunt de la Semiluna Roşie.

Acreditarea e pe drum. Tot pe drum, pe drum, pe drum.

Dalena: Domnul încearcă să fie, dar nu este nici pe departe ceea ce pare, adică domn, e unchiul

tău întors recent din neant, din Africa americană, din purgatoriu, de la Muzeul Antipa, din

Doamne-Iartă-mă! Iar tu, fiică-mea, poţi să te arăţi surprinsă de eveniment! Smile!

Alba: Nu trebuie să mă prefac prea mult, chiar sunt …surprinsă de situaţie. Parcă s-ar fi paraşutat

cu umbrela din nori, ca Mary Poppins… Ahoe unchiuleţ! Nepoţica ta Alba îţi execută o reverenţă

virginală.

Gringo: Negru. Negru Gringo, fratele semibun al mamei tale iubitoare, umoristice şi cu memorie

elefantină.

Alba: Ce haios. Ce protocolar. N-am auzit de dumneata până acum printre pereţii ăştia strâmbi...

Semibun înseamnă semirău? Credeam, când v-am văzut tolba lângă oglindă, că sunteţi de la poştă

cu şomajul mamei… chiar sunteţi unchiul meu?! Verificăm. Da, da, aduceţi puţin din profil cu

mama, mai ales la bărbie… Mamă, nu mi-ai spus niciodată că ai avea un frate…

Dalena: Presupune. N-am avut inspiraţie şi nici suflu. Şi ce, afli acum. Mai bine mai târziu decât

niciodată. Încă n-au plecat privighetorile. Mormonii veghează doi câte doi. Circul mai zăboveşte în

oraş. Am aşteptat să împlineşti majoratul şi, ca să fiu sinceră, nu ai avut nimic de pierdut.

Bela: Trebuie să recunoşti că Gringo sună oricum mai maiestuos decât Ibse sau ca Marcu care

trage cu arcu’...

Alba: Gringo? Ce nume... Nici despre tata n-ai pomenit niciodată nimic, de parc-aş fi fost

concepută dintr-o eroare în eprubetă, cu ajutorul unei spatule sterile de ebonită. Pe tata cum îl

cheama? Invizibilescu? Arhanghelul Gabriel? Regele Ferdinand? Donald Răţoiul?

Dalena: Să n-o faci pe nesimţita cu mine că-ţi cârpesc o pereche de palme materne de începi să

faci piruete mai ceva ca Maia Plisetkaia. Nu m-am chinuit atâta să te cresc ca să ajung să te văd

răţoindu-te la mine. Hulitoareo! Ciocu’mic! Presupune. Marş la tine în cameră!

Alba: Ce cameră?! Ai uitat că stăm într-o garsonieră înghesuită ca vai de steaua ei?! Poate vrei să

mă duci la ambasadorul bunăvoinţei, ca să pot să-l cunosc şi eu în sfârşit. “Sturpize! Sturpize!”

Bela: Alba, drăguţo, nu te-am văzut niciodată atât de exaltată. Nu strica ziua asta de dragul unei

fantome iresponsabile. Linişteşte-te! Numără până la un milion. Analizează-te. Bea o cană de borş

de la frigi. Ajută mai mult ca un diazepam.

Gringo: Toată lumea din casa asta e de acord să servească borş? Se abţine cineva? Borş-borş-borş!



11

Alba: Tatăl meu nu este nicio fantomă, este un om ca toti ceilalţi. Este un om care mănâncă, bea,

care se duce, ca şi ceilalţi, la baie, care doarme, se ceartă şi se împacă, oboseşte, visează. E tatăl

meu şi, într-o bună zi (poate chiar azi), cu toată încrâncenarea ta, mă va căuta. Iar eu n-am să-i

reproşez nimic, am să-l iau de mână, am să-l privesc lung-lung, am să-l pup pe chelie şi n-am să-i

mai dau drumul să plece în veci.

Gringo: Pam-pam! Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi pân’ au ajuns violeţi… Amin! Uraaa!

Trăiască familia unită şi indestructibilă! Doamne miluieşte, popa prinde peşte! Să se pupe tigrul şi

viţelul, cumintele şi tembelul! Copie la indigo. Parcă eşti chiar soră-mea când era de seama ta…

clonţoasă mică au început să-ţi cadă dinţii de lapte. Bravo! Poftim un cadou de ziua ta pentru

maturitatea discursului… să-l stăpîneşti sănătoasă şi să încheiem tentativa asta de miniconflict

într-o cheie optimist- împăciuitoare. Mulţi ani traiască! Mulţi ani trăiască! La mulţi ani!

Bela: La mulţi ani! Să cădem în fund pe bani!

Dalena: La mulţi ani şi controlează-te!

Alba: Fac eforturi teribile. Mă ierţi? Mă cerţi? Mă ierţi?

Dalena: Am de ales?! Te!

Alba: Mulţam fain şi ţeapăn! Unchiuleţule, telefoanele asta bestiale nu se livrează cu încărcător?

Dalena: Albaaa! Nu sări calul.

Gringo: Calul de dar se poate sări, dar nu se caută, în niciun caz, la dinţi. L-am luat la promoţie,

fără… da’ se găsesc de cumpărat, separat, la tuciuriii de la colţ. Îţi place?

Alba: E chiar mişto. Sincer. Trebuie să fie foarte scump. Pân-acum am avut numai hârburi la mâna

a doua, cărămizi. Mi-era şi ruşine să le scot din buzunar când sunau. Parcă erau staţii de emisie din

dotarea armatei sovietice… “Alio! Alio, Belaia?!”

Dalena: Bine că le-ai avut şi pe alea, alţii nici atât. Vezi că mai ai un cadou mai modest, pe pat, e

din partea mea şi-a doamnei Huţupan. Caută o lesă pentru iepurele ăsta că m-am spetit toată ziua

să aranjez şi, dacă tot ne-am adunat ca să nu fim împrăştiaţi, să scot de la congelator nişte pulpe

(că doar n-o să ne holbăm unii la alţii ca la eclipsă). Până când se prăjesc, coboară tu Gringo,

„dragule”, şi mai ia nişte pâine, un bidon de bere, unul de suc, nişte alune şi o salată pentru

animal. Stai să-ţi scriu pe o listă. Iar tu, madam Huţupan, eşti invitata noastră de onoare.

Bela: Azi ţin post întunecat. Mă spiritualizez. Mă energizez cu apă de la robinet şi meditez sub o

piramidă de fâş.

Dalena: Plimbă ursu’! Texte şi vrăjeli. Amână-l până la măritiş... Şi aşa te-ai spurcat cu cafea de la

musulmanii ultraortodocşi. Iar tu, mătăluţă, ia şi nişte mici, vezi să nu fie verzi sau expiraţi.

Gringo: Cunoaştem. Avem şi diplomă de măcelar recunoscută de U.E., plus cea de afumător şi

aburitor.



12

Bela: Vai, doamnă Negru, prea mult dereanj (sic!), eram doar în trecere necondiţionatǎ. Cafeaua

a fost de ajuns, mai ales că ştiu că nu prea sunteţi într -o relaţie amoroasă cu guvernatorul actual

al băncii centrale … V-am lăsat. Petrecere frumoasă! Zghihuire plăcută!

Gringo: Şi cu invitaţia mea încă valabilă pentru restaurant, cu Bubba cum ramâne?!

Dalena: Tu şi invitaţiile, moşu’ şi rândunica. Păstreaz-o şi bagă-ţi-o unde vrei matale! La mine încasă nu comandă nimeni, nici măcar eu! Astăzi, până la orele douăzecişidouă netrecute fix, eşti

invitatul meu. Ia sacoşa asta verde şi banii! În chicineaţa de faţă lucrurile se dezgheaţă mai încet…

Iar tu, Bello, lasă talentele de mironosiţă şi ajută-mă să întindem muşamaua aia nouă cu trandafiri

de la Paşte. Festina lente că nu e urgente!

SCENA IV

(Alba, Bela , Dalena)

Alba: Da’ unde-a dispărut „unchiuleţul”?!

Bela: S-a oferit să coboare până la colţ, la babe, să cumpere câte ceva pentru aniversare. E atât de

galant ca un elefant.

Alba: Iar urmează „Marea Îndopare”?! Mamă, eram sigură că nu te mai complici cu chestii

demodate din astea, aşa că i-am promis lui Robi să ne plimbăm pe faleză şi apoi mergem s-o

vizităm pe bunica lui, la azil …Sper că n-ai nimic împotrivă… Zâmbeşte, te rog, uite ce soare e

afară!

Dalena: Zâmbesc, ce-am să fac, credeam că e ziua ta nu a bunicii lui Roberto; trebuie să mă

obişnuiesc de pe-acum, să rămân singură când mi-e lumea mai dragă…

Alba: Nu mă şantaja, o ai alături pe doamna Bela cu care te înţelegi grozav, pe unchiul Gringo cu

care nu te-ai mai văzut de un car de ani (şi cu care bănuiesc că ai multe de vorbit). Daţi drumul lacaseta aia cu Gică Petrescu şi puneţi ţara la cale... De planuri pentru viitorul meu luminos feriţi-vă,

ştiu să-mi port singurică de grijă.

Dalena: Da, eşti majoră, cunosc, da´ tot fetiţa mea cu codiţe ai rămas. Să-i transmiţi lui Robi că am

să-i rup urechile. Putea să treacă şi el câteva clipe pe aici, să facă act de prezenţă, că doar nu-l

murseca nimeni. Am făcut două tăvi de plăcinte, sunt încă fierbinţi, cine le mănâncă, mam-mare?

Alba: Dacă nu-ţi place de el, spune-i-o verde în faţă. Ştii bine că-l intimidezi. Una o luăm la pachet.

E bine aşa? Dă-mi şi două sute, te rog, să-mi cumpăr o cartelă reîncǎrcabilǎ. Hai că nu stăm mult.

Uite ce soare şi ce frumos e afară!



13

Bela: Puteai măcar, din bun-simţ, să probezi rochia, să vedem cum se asortează cu aripile, o să am

coşmaruri profesioniste toată noaptea, dacă am greşit ceva…

Alba: Nu plec în Australia, doar până aici la faleză, uf!... Te sun, mami. Distracţie plăcută!

Dalena: Idem. Spune-i lui Robi să treacă pe aici când vă întoarceţi şi ia-ţi ceva peste tricou, că ţi se

vede buricul.

Bela: Dacă aşa se poartă acum, las-o, doar nu se duce la schit, la exorcizări, la Tanacu ca să dea de

... Am văzut altele şi mai şi. Când o să iasă la pensie, o să i se acrească de baticuri, fum de

lumânare şi parastase, başca coliva.

Dalena: Ai auzit?! ...Şi închide bine uşa de la intrare, că se face curent... Albaaa!!!

Bela: Cine să te audă, cred că a ajuns deja la parter. E aşteptată ca ploaia pe secetă, ca duba cu

pâine caldă. Dacă nu se distrează acum, atunci când? Bravo ei! Să-ţi trăiască! ... Aoleu, a zbughit-o

după ea dihania aia de iepure pe casa scării; ajută-mă să-l prindem, madam Negru, că dacă-l vedeIsăcescu îl bagă sigur la întreţinere.

SCENA V

(Gringo, Dalena, Bela)

Gringo: Trei iezi cucuieţi, lui Gringo îi descuieţi!

Dalena: S-a dat calendarul peste cap, nu ştiam că luna cadourilor pică şi vara. Te-ai riscat, fiu

risipitor?!

Gringo: Mă laşi? M-am! Caviar şi somon fume, şuncă de Praga, fructe de mare, şampanie

franţuzească şi tort Diplomat. Cale pentru sărbatorită şi garoafe roşii pentru Mimibela.

Bela: Cu garoafele ai cam nimerit-o, dar calele, isteţule, se dau numai la morţişori. Aduc ghinion… sunt atât de frumoase şi triste ca nişte pescǎruşe baptiste… nu te-au învăţat sirenele alea

bengoase codul florilor?

Gringo: „Tabula crasa” . (sic!) Nu ştiau să joace decât barbut pe dezbrăcate. Erau dotate doar în

partea superioarǎ a pǎrţii inferioare. Fiinţă rurală, actualizează-ţi cunoştinţele. Calele reprezintă un

prag, o trecere spre infinit mai pe înţelesul tău. Absolutul sublim! Nu-i aşa, Daleno sau vrei să

sunăm în Suedia, la ''Guriţă'', bărbosul autoexilat, să ne clarificăm?

Dalena: Ştii bancul cu trambulina? Nu-ţi mai plac bujorii, pârjoalele cu mămăligă şi sarmalele, te-ai

axat pe caracatiţe de astea de cauciuc?



14

Bela: Hi-hi-hi!

Gringo: Hap-ciu! Defineşte termenul mămăligă.

Dalena: Polenta – îţi aminteşte ceva?

Gringo: Vag, scumpete, vag. Come si dice?

Bela: Hi-hi-hi! Mă duc până la mine să pun garoafele astea zâmbăreţe într-un borcan, pe şifonier.

Mă ajuţi, lupule strălucitor, frumosule fioros?

Gringo: Îhî ! Kilul ăsta de cafea îţi aparţine. Bonus pentru inspiraţie. Prezic că te asteaptă o noapte

albă şi lungă în care te vei încărca energetic ca Cernobâlul. Dacă doreşti, pot să-ţi citesc şi-o

poveste.

Bela: Ooo! Nu te refuz… cu cafeaua. Poveştile trebuie trăite nu citite, lupuşor.

Dalena: Şi pe mine cine mă ajută, tetea? Să stăm şi noi odată ca oamenii la masă şi, dup-aia, puteţi

să vă răspândiţi care pe ce navă doreşte. Curăţă măcar cartofii, Gringo, de restul mă ocup eu.

Gringo: Dacă mergeam la Bubba, nu trebuia să păzeşti aragazul. Erai servită la nas, ca o doamnă.

Bucătăria nu face parte din pasiunile mele şi, apropo, dacă-mi spuneai, puteam să iau chiar şi un

sac de cartofi, din ăia cu E-uri tradiţionali, gata ferchezuiţi. Îi turnai în ulei şi gata. Orientează-te!

Suntem în mileniul trei.

Dalena: Din ăia să mănânci tu, Negrule. Încă ţin la „Amintiri din copilărie”, la clasici. De mic trăgeai

chiulul când era vorba sǎ pui umărul. Te orientai. Dacă nu poţi să ajuţi - încurcă.

SCENA VI

(Bela , Gringo)

Bela: Nu te sfii! Fă-te comod. Am o ţuică de prună de ţară. De la mama ei agrarǎ.

Gringo: Tiii! Merge, Mimi, e omologată. Chiar simţeam nevoia de fructe dezagregate. Numai să

nu mă pârăşti Dalenei, ştie că m-am lăsat şi o să facă urât. E tareee …şi miroase până la etajul

şase!

Bela: De asta e ţuică, ca să ne miroase. Mai trage una. Te curăţă. Pe urmă iei o gumiţă şi nu te mai

simte nici bunica din deal. E o şmecherie, eu aşa fac. Noi, femeile, bem mai mult ca voi bărbaţii,

numai că pe şestache.

Gringo: Cine e gagica zâmbăreaţă din rama asta, nepoata?



15

Bela: Motanule, ghici ciupercă ce-i? Sunt eu, ieri... Am avut şi vremuri mai bune, să ştii. La şcoală

am fost Miss Boboacă. De două ori. Puteam să fiu şi-a treia oară, dar m-au lucrat. Pe la spate.

Administratorul şi profesorul de sport.

Gringo: Aur curat. Paişpe carate. Ai fibră de celofibră.

Bela: Nu sunt aţoasă ci dezolată, Flipper.

Gringo: Calm, se rezolvă. Cimitirul îi împacǎ pe toţi. Mai pune una, nu nechez la băutură, cel mult

devin genial şi sincer. Ce femeie ai fost, ce femeie eşti Bela, ce femeie vei… hooo, gata, ajunge, nu

pune peste!

Bela: Mă încearcă niscaiva extraterestre emoţii pământeşti. Am cărăbuşi de mai în stomacul

ficatului. Ce mascul feroce eşti, Flipe, ce bărbăţel! Ciobǎnaşul meu mexican! Bun de pus la rană, cu

tot cu damigeană. Eşti frumos, ai bicepşi, ai servici, ai gust la ţoale. Se vede de departe că nu te

îmbraci de la second şi nici că te îndopi, ca toţi zugravii, cu parizer expirat şi cartofi. Valorosule!

Gringo: Vrei să-ţi arăt tatuajele? ...Gustul rimează, dar nu e totuna cu luxul. Notează. Ş-apoi sunt

umblat pe meridiane. Paralele şi meridiane, meridiane şi paralele! Experienţa e totul, lectura e

moft!

Bela: Fii sincer: nu te-ai săturat de atâtea paralele?

Gringo: Până a nu te întâlni, nu. Tu eşti cea mai perfectă paralelă. Toarnă, zeiţo! Venero venerată!

Bela: Mă înnebuneşti, Gringo; sunt doar muritoare şi casnică şi perisabilă şi semilavabilă. Par

insensibilă ca piftia în labele unui urs gunoier, dar sunt neliniştită ca Vezuviul înainte de erupţie. Pune mâna, satirule, degeţelele tale ca nişte şuruburi de şaişpe… Bate?!

Gringo: Ehe! Duduie! Ca vântul la pupa, ca mascaţii bugetari la uşa greşită. Doctor honoris pausa

(sic!) trebuia să mă fac. Ce temperament! Ce bâiguia popică ăla încura jator?

Bela: Busuioc?! ...Că am cununia legată cu lanţuri de portavion. Sunt sclava destinului. Definitivo.

Gringo: Chiar acum, ca un încercat om al mării şi oceanelor, am să-mi suflec mânecile şi am să te

eliberez. Eşti pregătită? Pe locuri, fii gata…

Bela: Nu, da, nu, da! Dǎ!!! Nu sunt gata încă. Tremur din toate încheieturile organismului din corp.

Mi-e frică de trădare ca turturicii de grăunţe, ca cimpanzeului de banane. Am suferit destul din

cauza atâtor spâni şi a tembelilor cu păr roşu. Sunt profund derutată de necunoscutele existenţei

fiinţei mele cunoscute. Nu fi zgârcit, toarnă-mi şi mie, harapule! Riscul nu face parte din datele

mele genetice. Scuzaţi limbajul gregar.

Gringo: Ce are riscul cu fiscul?! Sclavă ai fost, roabă ai rămas, Isaura. Curaj găină că te tai! Eşti

pregătită, te întreb?

Bela: Da, nu, da, nu…. Dǎ!!!... Observi că prima oară am spus ”da“.



16

Gringo: Da, dar după aia a urmat un ''nu'', ezitanto… Dă-le naibii de sirene, Gringo! De azi înainte,

Mimi, am să ancorez numai în portul tău neamenajat. Îţi voi fi credincios ca un taur unei cirezi, ca

un mameluc, ca ochiul lui Terente din borcanul cu formol. Libertate, treci la spate!

Bela: Jură! Pune mâna pe ruj! Dă-ţi cuvântul! Fii serios ca un dop de plută! Scoate carnetul de

partid din congelator!

Gringo: Crezi că mi-e greu? Doar mi l-am dat de atâtea ori... O dată în viaţă rămâne omul sclav. Nu

sunt înregimentat. ” Torna, torna, fratre!”

Bela: Păcat. Am terminat deja sticla, alta nu mai am ca să torn.

Gringo: Cumpărăm. Whiskey! Băutură şi femei, pentru copilaşii mei! Mimibello, femeia visurilor

mele carpatine! Cuminţenia pământului! Ar trebui să-ţi dau un inel de fiţe ca să pecetluim

momentul, dar nu aş fi original. Primeşte acest telefon de firmă, ca semn al iubirii şi fidelităţii

mele. El o să ne unească la bine. Uite, spune ''Iubire'' în faţa spatelui lui şi o să fiu apelat

instantaneu.

Bela: Iubire! Iubire! Iubire!

Gringo: Abonatul este liber şi îndrăgostit lulea! Rămâneţi pe recepţie! Dragoste la prima vedere!

Bela: Şi eu am simţit o „cupă de pudră” când te-am zărit cu cămaşa chinezească deschisă la trei

nasturi. Nu mă corecta, Gringo!!! Cizelează-mă! Ridică-mă la cer! Eliberează-mă! Mă iubeşti?

Gringo: Da, te iubesc, platonic şi tectonic!

Bela: Cum adică, platonic?!

Gringo: Eu o să te iubesc şi Platon o să te viziteze neregulamentar... Bela! Bela! Bela!

Bela: Tot ce am îţi aparţine, toată averea mea. Interioară şi exterioară. Plus C.A.R-ul, plus maşina

de cusut Singer cu plăcuţele originale de platină, plus brăţările de la amanet...

Gringo: Averile mǎrunte nu mă interesează, grădinile suspendate nu mă interesează, conştiinţa

trează - da. Trebuie să-ţi achiziţionăm rochia de mireasă. Urgent. Până la cât e deschis?

Bela: Calm până nu-mi pierd conştiinţa şi conştienţa cunoştinţei. Am... am găsit-o printre boarfe, lasecond. Era cu etichetă. Chilipir.

Gringo: E folosită, nu are nicio valoare. Cine ştie ce ghinion o fi avut precedenta.

Bela: Prostii, am spălat-o cu înǎlbitori, cu clor şi Ariel. I-am şters amintirile. Lângă tine nu există

ghinion, căpitane. Să facem o nuntă mică, în familie. Să mănânce cozonac şi sarmale toată scara.

Gringo: Mică?! Să vuiască târgul, primarul să ne fie naş ca să ne facă cetăţeni de onoare şi să ne

cadorisească cu locuri de veci!... Mare! Popa Busuioc e „persona noningrata” (sic!), n-are ce căuta

printre meseni. Voronin, miliţianul ăla din estul sălbatic, la fel! Nu ştie să joace decât bătuta, n-a



17

învăţat încă dansurile de societate cu labele lui de urs. Pensionarii cu faţa la perete, să se cureţe

de pete!

Bela: Căutăm un călugăr tânăr, cu privirea aţintită sus-sus, spre sateliţi - ăştia au har cu tona când

nu se ocupă cu alte „pasiuni”. Alba, domnişoară de onoare, Roberto - cabalero (sic!).

Gringo: Nu, cu Roberto, manelistul acela jalnic, nu sunt de acord. Nu vreau să am de-a face lanuntă cu naţiunile conlocuitoare .

Bela: Dar Roberto nu e „naţiune înlocuitoare'', e român bronzat. Cu un singur „r”. Aşa s-a declarat

la recensământ. Ş-apoi nici nu-l cunoşti. E băiat bun, vrea să ajungă tirist. E în stare să spună „săru-

mâna” la tot cartierul.

Gringo: Îl simt, îl simt. O fi băiat bun când doarme. O fi român, dar e negru… n-ai zis tu că e

bruneţel?

Bela: Şi ce, tu nu eşti şi Negru şi român. Duplicitarule! Vezi că am intrat în U.E. şi xenofobii şoviniştisunt marginalizaţi. În ziua de azi e mai avantajos să fii homosexual decât xenofob, crede-mǎ! Cum

ai să poţi candida cu ideile astea perimate la preşedinţie, dacă nu ştii cui să te dăruieşti?! Te halesc

dulăii ăia cu papion urgent. Noi, românii, suntem un popor tolerant: face sex cu noi cine, când şi

unde vrea.

Gringo: Diferenţa face detaliile. Accept!

Bela: Ce?!

Gringo: Să te ocupi tu de micile detalii. Vreau să începem căsnicia noastră în barca furtunoasǎ aConcordiei.

Bela: Căpitane, ce concordie, Titanicul ne aşteaptă! E superasigurat. Ne facem analizele la zi, ca să

fim siguri că, la sfârşit când se dă genericul, decedăm sănătoşi şi plini de fericire ca nişte ardei

umpluţi cu sila. O să invităm toate personulităţile. O să avem şi artificii la nuntă?

Gringo: Să ne limităm. Criză. Lumânari tradiţionale cu flori de plastic şi busuioc. Veniturile mele le-

am câştigat prinmuncă cinstită, n-am furat merţane din Germania şi nici n-am spart bancomate cu

barosul în Anglia. Dacă ''Popey'' nu ne-ar fi înstrăinat flota, azi eram şi eu mare baştan… Fără

artificii! Se taie din start!

Bela: Nu se taie, bre mamaie! Las-că-mi aduc şi eu contribuţia, obolul, prinosul, prisosul. Doar

sunt fată de asfalt, nu ţaţa Lelea. Nu se taie, dom-le! Să fie nunta anului! M-ai învins cu

sinceritatea ta tsunamică. M-ai doborât ca furtuna copacii din parcarea de la Mall. Mi-am deschis

sufletul, iar tu deschide binişor ochişorii şi cutia asta.

Gringo: ...Bela, nu crezi că am şi eu o inimă de rezervǎ?! Crezi că n-am mai văzut bani? Mă jigneşti.

Adio, adică la revedere!



18

Bela: Ssst! Nu te mai fasoli. Patruzecişicinci de mii de parai. Miroase-i! Îi ţin la saltea că-i mai sigur

decât la bănci. Nu ştie nici dracul de ei. Am avut un teren la Roşia Montană moştenire de la o

mătuşă şi…

Gringo: Pam-pam! Se schimbă situaţia. Toate vânturile bat acum dinspre pupa. Întoarcem cârma.

Artificii ai vrut, artificii vei avea. Închiriem o şalupă! Un iaht!

Bela: „Barca pe valuri pluteşte uşor. Inima-mi saltă plină de-amor!” …Creţule!

Gringo: Platinato! Strângătoareo!

SCENA VII

(Alba, Roberto)

Alba: De ce să mă grăbesc?! Semafoarele încă funcţionează, măturătorii n-au apărut...

Roberto: E mai bine. Crede-mă. Şi aşa mama ta are destule prejudecăţi în cea ce mǎ priveşte. Şi

mâine este o zi... Cruţ-o!

Alba: Dacă întârzii, am să inventez ceva de genu’: „mi s-a rupt tocul şi d-aia”… Hai să mai zăbovim

câteva clipe, să admirăm asfinţitul. Ar putea, teoretic, să fie ultimul nostru asfinţit petrecut împreună... De ce să-l ratăm?

Roberto: Alba, tu nu ştii să minţi şi, poate, n-o să f ii nevoită, niciodată, să înveţi. De ce să începi

tocmai acum? Nu e mai simplu s-o suni? O să avem tot timpul din lume să fim împreună… Nu ai

încredere?

Alba: O să, o să… Nu mai sunt o fetiţă, Robi, pe care s-o duci cu zăhărelul cubic. Toate lucrurile au

un început. Azi vreau să fie totul complicat, să încalc toate regulile şi, în acelaşi timp, să nu supăr

nicio furnică. Sunt atât, atât de fericită încât îmi vine să fac o mie de nebunii.

Roberto: Ca de exemplu?

Alba: Ca de exemplu: să le croiesc mustăţi mincinoşilor ăstora de pe afişe, să ne rostogolim prin

iarba udă şi să sărim dezbrăcaţi de pe faleză ori, pur şi simplu, să dansăm pe pontonul proaspăt

vopsit. Muzica de pe malul celălalt e atât de sfâşietoare încât te îmbie să împleteşti sălciile şi să

păşeşti peste ape tulburi. Hai ”elefantule-congelat“, uimeşte-mă, ce stai?! La sală nu scăpai nicio

ocazie să-mi atingi spatele şi acum parcă eşti paralizat. Îmbrăţişează-mă!!! ...Uite, am văzut asta

într-un film şi mi-a plăcut...să ne dăruim câte un inel de iarbă. Vrei?

Roberto: Trebuie să spunem şi cuvinte? Ştii că nu sunt expert în declaraţii. Dacă ştiam dinainte,căutam rapid ceva pe internet. Sunt atâtea formule de agăţat.



19

Alba: Nu fi nasol, de ce să foloseşti chestii regurgitate de alţii?! Fii spontan! Inventează ceva

ad-hoc. Exersează-ţi creativitatea.

Roberto: Încerc... Dacă vreodată vei adormi …speriată de urâţenia acestei lumi …aş putea… să

fiu... prinţul... care să te trezească la adevărata… viaţă …doar…

Alba: …Doar?

Roberto: Cu…

Alba: Cu ce?! ... Să nu fi vulgar Robi! Auuu! Nu mă strânge aşa. Mă doare, prostule. Dacă mă

învineţeşti, te omor.

Roberto: Mă străduiesc Alba, sunt la un profil de mecanică, nu la filologie ca tine.

Alba: Şi ce, crezi că ăia care termină la mecanică sunt mai tâmpiţi ca ăia de la filologie? Mituri.

Continuă pe un fond liric! Uimeşte-mă!

Roberto: …care să te trezească la adevărata viaţă doar cu un…simplu sărut.

Alba: Genial. Confirmă!

Roberto: Poftim?!

Alba: Exemplifică sărutul, blegule!!!

Roberto: Păi, nu se poate.

Alba: De ce „nu se poate”?!

Roberto: Ăăă... Nu îndeplineşti, în totalitate, condiţiile.

Alba: Care condiţii, tinere?!

Roberto: Păi, în primul rând, nu prea eşti dezgustată de urâţeniile acestei lumi şi, în al doilea, eşti

preaplină de viaţă. Sărutul are putere o singură dată şi n-aş vrea să risc... Logic.

Alba: Păi cum să fiu dezgustată, şmecherule, dacă stau în braţele tale şi port şi un inel de iarbă, pe

deget. Lasă-mă să-ţi fac şi eu declaraţia. Întinde mâna stângă şi apropie-ţi urechea de buzelemele.

Roberto: E bine aşa?

Alba: Stai cuminte. Nu strica magia. Ascultă!

Roberto: Ascult şi mă supun!

Alba: ...Trezeşte-mă, când ajungem în rai! „Prinţe”!

Roberto: Atât?! Floare la ureche,”prinţesă”!



20

SCENA VIII

(Dalena)

Dalena: Cine sunteţi voi ca să judecaţi o amǎrâtǎ de taxatoare?! Ce ştiţi voi despre viaţa mea,despre iubirile mele, despre câte cărţi am citit ori nu, de parcă ticăloşia ori mizeria sufletului ni s-ar

reduce cu fiecare hârtie pe care-am lipit-o de ochi... E adevărat, dacă aşa spun toţi, că am fost

iubita tuturor şoferilor din garaj şi a paznicilor de noapte, că le-am fost “poştă” când nevestele lor

ghiftuite de muzica populară de la televizor le aruncau sarmalele sleite în faţă când se întorceau pe

şapte cărări în ziua de plată şi îi alungau...

E adevărat, dacă aşa spun toţi, că Magdalena-taxatoarea a trăit cu directorul şi secretarul

primăriei ca s-o treacă pe lista cu garsoniere în ultima clipă, în locul lui Şapcă macaragiul, cel fără

de picioare... Prea umblă curată curva asta de Magdalena şi prea nu cere împrumut de la nimeni -

pentru că fură şi vinde biletele de patru ori, şi îi mai trimit şi mahării ăia de sus câte-un plic gros

pentru plod. Prea vorbeşte frumos cu toată lumea, ştim noi ce ascunde şi care îi sunt mişmaşurile.

E-te-te! S-a suit purceaua-n salcie! S-o dăm afară pe Magdalena, oaia neagră a transportului de

călători. Din cauza ei se fac restructurări la aprovizionare şi creşte preţul barilului, din cauza ei nu

ni se dau vizele şi e secetă în Oltenia. Din cauza ei bubuie cauciucurile autobazei la fiecare zece mii

de kilometri parcurşi... Păcătoasa, uită-te la ea, mai are tupeul să ne privească drept în ochi şi să

rupă biletele pe lung cu unghiile ei roşii de traseistă. Las-că ştim noi cine face salariile de merit şi

în patul cui. Şi fiică-sa, căţeaua aia mică, e îmbrăcată tot timpul cu rochiţe şi şosete albe şi

zâmbeşte tâmp la toată lumea de parcă ar fi antrenată să meargă la produs când s-o retrage aiamare...

De ce s-a desfiinţat instituţia Inchiziţiei că am fi tras-o de părul ăla lung şi strălucitor până

la rug… Las-că ştim noi cine e tatăl copilului, dar pentru că ştim de aia tăcem şi îi aruncăm priviri

frumoase când coboară odihnită din cuşca ei la sfârşitul turei, de parc-ar fi ieşit dintr-o cadă cu

lapte….Proştilor!!! Nu ştiţi nimic pentru că sunteţi meschini şi răi! Sunteţi răi fiindcă sunteţi

proşti, adică săraci cu duhul, dar nu fericiţi. Laşilor!

N-am iubit şi n-am avut în toată viaţa mea decât un singur bărbat căruia de-abia îi mijise

mustaţa. Ploua rece şi mergeam pe jos, udă toată, cu valiza la gară, pentru că se închiseseinternatul liceului de artă şi începea vacanţa. Atunci l-am cunoscut. Fericită zi. S-a apropiat de

mine timid, mi-a luat valiza şi m-a băgat sub geaca lui ponosită de piele. Două săptămâni am stat

împreună într-o mansardă şi apoi a plecat, pe neaşteptate, în armată. Da, da, aia populară, nu aia

care se face acum. Peste trei luni, când m-am întâlnit întâmplător cu un prieten de-al lui, mi-a

spus că Radu, căci aşa îl chema, murise din cauza unei grenade care îi explodase, cică, accidental,

în mâini... L-au adunat într-un sac de rafie şi l-au îngropat în grabă, că se temeau coloneii burtoşi

pentru gradele şi pensiile lor. Ce anchetă?! N-a fost, dom-le, nicio anchetă. N-a avut părinţi, n-a

avut rude, cine să facă tam-tam. „Cineva” a avut grijă să-i fure până şi crucea strâmbă şi s-o pună

pe foc... ca să şteargă urmele. Nici acum nu ştiu prea bine unde îi este mormântul din cimitirul

săracilor… După nu mult timp a apărut Alba, exact la vremea când trebuie să apară pe lume copiii.



21

Nimeni nu ştie o iotă din toată istoria asta. Durerea m-a învăţat să-mi încleştez bine dinţii,

să mă uit ca un cal înainte şi să trag. Şi ce-am mai avut de tras. Ai mei, după tărăboiul de rigoare,

m-au alungat de acasă, m-au dezmoştenit în favoarea lui Gringo şi am fost nevoită, la

şaptesprezece ani, să mă angajez într-un loc unde nu se cerea prea multă calificare. Lozinca de

căpătâi: „Carte multă nu se cere, prost să fii - să ai putere“. Da. Taxatoare, da, deşi eu am fost cea

taxată...

Au trecut de atunci optsprezece ani şi nouă luni de zile, fix. Două săptămâni de fericire

adevărată m-au ajutat să rezistoptsprezece ani şi nouă luni de zile, fix. Merită, vă spun eu,

nefericiţilor, blegilor, şmecherilor, idioţilor, merită! Cel puţin, Alba va fi cu mult mai fericită decât

mine şi vă va râde într-o bună zi în nas, fără să-şi dea seama, pentru toate umilinţele şi clevetirile

pe care le-am îndurat. Va termina facultatea de drept ca şefă de promoţie şi îşi va lua o

decapotabilă scumpă şi roşie ca focul cu care va străbate lent târgul ăsta de primate până la

judecătoria nouă de marmură din centru şi retur. Zilnic, tur şi retur, tur şi retur, până o să vă

scoată din minţi cu succesul, frumuseţea şi candoarea ei…

SCENA IX

(Alba, Dalena, Roberto, Bela )

Alba: Ahoe!

Roberto: Săru’ mâna!

Alba: Vorbeşti singură, mamă?

Dalena: Ţi s-a părut. Era papagalul ăla cu baterii de pe geam. Intră Robi. Tot scump la vorbă ai

rămas?

Alba: Mamă! Nu-l mai înţepa. Ştii doar că se pierde uşor.

Roberto: Săru’ mâna! Bunica vă mulţumeşte pentru plăcinte. Săru’ mâna!

Dalena: Da?! Mă bucur. Am să trec şi eu într-o zi pe la ea. Ştiu cum este să nu-ţi deschidă nimeni

uşa. Cu ce să vă servesc? Au cam început să se răceasca toate. Să aprind aragazul.

Alba: Unde a dispărut unchiuleţul misterios? Sper că nu l-ai certat.

Dalena: Ora nouă a sosit, omul negru n-a venit. A plecat fix acum trei ore la madam Huţupan, s-o

ajute să pună nişte garoafe într-un borcan orizontal. N-o fi gasit apă cu seceta asta, s-o fi dus la

Izvorul Tămăduirii.

Alba: Bate!



22

Dalena: Şi? Deschide. Bate şi ţi se va deschide. Numai când bat jandarmii nu se deschide nimic ...

Bela: Ce se execută aici? Am întârziat?!

Dalena: Eee! Da’ de unde. Nici n-au început ştirile de la miezul nopţii. Singurică–singurică? Ai

bujori în obraji. Craiul?!

Bela: Mă faci să roşesc, Daleno. Era atât de obosit încât a adormit, sărăcuţul, în fund, pe un fotoliu.

Mi-a fost milă să-l trezesc. Sforăie ca un guguştiuc înfoiat. Dragul de el.

Dalena: La ora asta?! O fi făcut ceva eforturi.Flotări. O fi servit ceva.

Bela: Nişte alune râncede. I-am lǎsat un bilet pe frigider.

Dalena: Ne găseşte el. Are un simţ de orientare ca marmotele de pe Discovery... Mâncaţi?

Alba: Te-ai uitat la ceas? Cel mult un suc. Nu vreau să arăt ca o balenă eşuată la banchet.

Roberto: Nici mie nu mi-e prea foame cu căldura asta.

Bela: Eu aş vrea o bucăţică de tort şi şampanie… e totuşi o petrecere,nu?! Daţi drumul la muzică.

Să chefuim. Dans! Robi, eşti liber? …Nu contează. O viitoare doamnă nu trebuie refuzată. “Barca

pe valuri pluteşte uşooor…”

Alba: Şi eu cu cine mai dansez?

Bela: Cu iepurele Talpă-Iute. Nici pe el nu l-a invitat nimeni. Nu te speria, nu ţi-l fur. Inima mea

aparţine altcuiva. E dăruită. Adio singurătate! În curând voi transmite un comunicat importantpentru scară. Dans! Dans! Dans!

Dalena: Te-ai ţăcănit, Bello, ce tot bâigui acolo? Ai servit ceva?

Bela: Nectar cu muştar - băutura zeilor. Cât de curând o să fim rude-paparude, cât de curând o să-

mi scot rochia de mireasă de la naftalină… na, că m-am scăpat... la vorbă.

Alba: Hopa! Matriarhatul urcă pe podium.

Dalena: Explică-te! Sunt cam confuzată în aceste momenţele teribile. Ce fel de rude?

Bela: Prin alianţă. Mă căsătoresc. Mă măriiit! (chiuie) Îmi pun vălul pe faţă!

Dalena: Nu mă-nnebuni. La vârsta ta ar trebui sǎ te gândeşti la cele veşnice... la alt fel de văl.

Bela: Vax albina! O să purtăm acelaşi nume de nonculoare. Dar să lăsăm pe “altcineva” să facă

anunţul. Din partea mea nu ştiţi chiar nimic. Şampanie! Şampanie!

Dalena: Roberto, adu o puşcă. Să nu se mai chinuie. S-a întors lumea cu susul în jos. Alba, caută-mi

punga cu pastile. Sun la salvare.

Bela: Invidioaso. Credeam că-mi eşti prietenă, că-mi eşti alături.



23

Dalena: Tocmai d-aia. Iresponsabilo. Nici n-o să apuci să-ţi pui pirostriile şi panarama asta de

Gringo o să te lase în fundul gol ca şi pe celelalte de dinaintea ta. Ai să rămâi pe drumuri. Fă-ţi un

control, mai întâi, la cerebel. Du-te la un tomograf, la particulari. Contactează-ţi duhovnicul, pe

Pricopie. Îmi creşte tensiunea numai cât te aud. Alba, spune şi tu ceva. Completează cu impresii

proaspete, nepervertite.

Alba: Sunt blocată şi şocată. Ziua asta e mult prea generoasă. La prânz m-am pricopsit cu un unchi

extraterestru, iar acum, plocon, mătuşa... Pas.

Bela: Viaţa bate filmul şi teatrul şi imaginaţia şi ritmul. Luna de miere o petrecem în Antilele Mici,

pe urmă ne stabilim în Brazilia, definitiv. Ne cumpărăm o plantaţie de cafea şi o turmă de porci

vietnamezi fără colesterol.

Dalena: Pisici! Ai luat-o razna de tot. Prinzi posturi străine. Ţi s-a atrofiat creierul. Leag-o Roberto!

Alba, pune-i căluşul! Aduceţi agheazma, busuiocul şi moliftele lui Vasile cel Mare!

Bela: Neam de miştocară ce eşti! Te roade pizma, ştiu eu că te roade. De asta n-ai avut noroc să te

agăţi de niciun bărbat până acum. Poamă ce eşti! Nu degeaba te ştie tot cartierul de bună ce-ai

fost. Perla autobazei. Nici măcar “ăla” cu care-ai turnat copilul ăsta rebel nu ţi-a trimis o dată

alocaţia amărâtă, d-apoi să te mai şi ia. Cine ştie ce-o să mai ajungă şi dezmăţata asta a ta de capul

ei. Încă de pe acum s-a înhăitat cu ţiganii şi bişniţarii şi umblă îmbrăcată ca o paţachină. Jaf penal!

Curvooo!

Dalena: Ieşi că te omor cu mâna mea!!!

Bela: De asta nici frati-tu nu te înghite şi nu-ţi calcă pragul cu anii. M-am lămurit. E un sfânt pelângă tine. Sanctus Gringo. Na, că m-am răcorit. Prefăcuto! Viperă autohtonă cu corn! În Spania e

locul tău, la produs! La produs!!!

Dalena: Dacă nu pleci din casa mea, în trei timpi şi două mişcări, nu răspund de faptele mele. Ieşiii!...Roberto, scoate-mă la aer, simt că mă-năbuş, simt că mă prăvălesc!

SCENA X

(Alba, Gringo)

Gringo: Unde-i maică-ta? Unde e Bela ?

Alba: Aş vrea şi eu să ştiu pe unde bântuie. Mă ajuţi să-mi prind aripile?... Mulţumesc.

Gringo: Arăţi ca un înger. Când aveţi balul ăla mascat?



24

Alba: Nu e bal mascat ci banchet. Mâine. Toate colegele şi-au luat rochii întunecoase şi scumpe de

parcă s-ar duce la decernarea premiilor Oscar. Eu am preferat ceva mai atipic. Î ţi place?

Gringo: E original. Îmi aminteşti de o icoană. Şi bac-ul?

Alba: Peste două săptămâni. Mama ţine morţiş să dau la Drept, la Bucureşti. E un fix de-al ei de

când eram mică. Eu însa aş vrea să urmez, nu ştiu de ce, facultatea de comunicare de aici, dinoraş… aş fi şi mai aproape de Robi.

Gringo: Cine are nevoie de comunicare în timpurile de faţă?! Tâmpenii. Viteza e totul. Ai bani fată

- stai în faţă, n-ai bani – te uiţi după colţ. Nici cu Dreptul nu prea mai ai ce să faci în ziua de azi

dacă nu dai cu ”stângul“. E prea aglomerat pentru noi ăştia fără perspective clare. Doar aşa să-ţi

toceşti creierii pentru amorul artei, ca să te exciţi constant la vederea diplomei agăţate demn între

prosoapele din bucătărie.

Degeaba, poţi să termini şi ca şef de promoţie, dacă n-ai un avocat bătrân care să te

împingă cu cârja lui în faţă, nu e nicio sfârâială. Te zbaţi ca peştele pe uscat care de la căpăţână se

strică… şi avocaţii ăştia cu experienţă nu te împing pe degeaba. ”Grea e viaţa unui peşte ce se

zbate pe uscat, dar mai grea e viaţa fetei cuplată c-un advocat“. Pam-pam!

Calmează-te, revino-ţi! Fă-te fotomodelă (sic!), eşti frumoasă, deşteaptă, te fâţâi doi-trei

ani pe podium şi, dup-aia, te cuplezi cu un mahăr burtos şi cardiac şi-ai încheiat socotelile. În douǎ

luni moşu´ te face prezentatoare. Ştiristă. Preferi creatoare de modă?! Avem destule exemple...

După ce crapă, că ăştia graşii întotdeauna crapă mai devreme sau mai târziu şi-ţi lasă afacerile pe

mânuţă, poţi să te măriţi cu cine vrei: cu şoferul limuzinei, cu băiatul de la piscină, cu un chinez,

chiar şi cu un sărăntoc frumuşel.

Pe manelistul ăsta de Roberto uită-l, e bruneţel, e prea brunet, e brunet rău, ce s-o mai

ocolim - e ţigan în toatǎ regula, e minoritar şi extracomunitar. Dă-i cu şutul, dă-i cu praf de

uşcheală, scapă finuţ de el, te trage în jos. Îţi ratezi şansele la moşi din cauza lui. Ce naiba, am

pretenţii de la tine. Am auzit că eşti fată deşteaptă, că ai numai de zece, că promiţi.

Alba: …Ce folos. Am fost atât de proastă până acum încât am crezut că Robi e doar om ca şi noi.

Oarbă şi neorientată.Decât să fac atâtea compromisuri, mă apuc să vând telefoane, să o iau de la

zero, ca tine. Când o să adun destui bani, am să mă apuc de ce şcoală am chef. Nici mie nu-miplace să stau pe spinarea lui mama şi să-i tot cerşesc bani. Poate mă ajuţi să mă angajez şi eu

acolo la voi, la f irmă. Se plăteşte bine, farule călăuzitor?

Gringo: Ce firmă, trezeşte-te! Am spart azi noapte vitrina unui magazin şi am golit totul... Am

trecut pe la voi doar pentru că mă urmăreau poliţiştii şi, aici, ştiam că n-au cum să mă găsească, cel

puţin un timp. În noaptea asta o tai la turci, să mi se piardă urma. Dacă vrei, poţi să vii şi tu cu

mine. Acolo n-o să mori de foame. Deschidem o afacere. Eu şi cu tine. Facem o mulţime de lovele.

Alba: Împreună?!... Ce afacere?!

Gringo: O afacere cu cea mai veche si liberală profesie din lume… Împărţim totul frăţeşte, ca între

rude. Treizeci la sută, ţie.



25

Alba: Mulţumesc…nu. Vreau să î ncerc ceva pe cont propriu, ca să traversez nepătată iadul ăsta. O

spălătorie de suflete. Dacă vrei, poţi să fii primul meu client. Comisionul este zero.

Gringo: Bla-bla-bla,bla-bla-bla. Bate şaua să priceapă bursucul. În jungla asta scrupulele sunt

perimate. Idealiştii sunt sclavii propriilor sentimente şi ţinta predilectă a vulgului... Trebuie să

acţionăm în real pentru că trăim în real şi nu ştiu pe ce plută fantasmagorică a Meduzei. Viaţa e un

rahat cu prune şi noi suntem plini de viaţă. La douăsprezece fix pleacă un microbuz... Vii? Ce-ai

amuţit, o şansă ca asta apare o dată, de cel mult două ori în viaţă. Pune-ţi câteva boarfe într-o

sacoşă şi valea! Spune-i adio ghetoului ăsta plin de rataţi, odată pentru totdeauna. Fă-i cu mâna

din mers. Dă-i cu tifla. Cărăbăneşte-te!

Alba: Mă mai gândesc. Mai bine îmi pun o dorinţă. De ce atâta grabă, am tot timpul din lume să

greşesc. Cât face unu ori unu?

Gringo: Cât vrei... Treaba ta... În cazul în care te răzgândeşti, lasă-mi numărul de pe cartelă. Pe al

meu nu ţi-l dau că e periculos. A, uitasem: în cazul în care Mimibela o să mă caute cu disperare şi înnebunită de dor, spune-i câ am împrumutat cutiuţa ei cu vise şi că e pe mâini sigure şi că, în

carneţelul meu de bal poartă, fenomenal, numărul cu soţ treişpe...

Alba: Mă dezguşti! Când te-am văzut cu câteva ceasuri în urmă, am crezut pentru o clipă că eşti

tatăl meu. Mă contraria felul în care îi ameţeai pe cei din jur cu limbajul tău colorat şi semidoct.

Gringo: Unii polenizeză, alţii polemizează. Am stat doi ani cu un profesor de filozofie pedofil în

celulă. De acolo am baza. Prind repede. Restul le mai înfloresc şi eu. Sunt expert. Cine se prinde, se

prinde.

Alba: Acum mi-e ruşine că-mi eşti şi unchi. Mă dezguşti. Dă-mi o ţigară!

Gringo: Fumezi?!

Alba: Până acum n-am încercat. Acum simt nevoia. Fiecare lucru are un început.

Gringo: Te dai tu pe brazdă. Prinzi repede... De asta suntem interesanţi pentru că suntem diferiţi.

Societatea are nevoie şi de liber profesionişti, şi de vulturi, şi de zvârcolaci… Catedralele nu se

construiesc cu sfinţi ci cu diavoli...Te aşteptai să fiu inventator ori ministru?

Alba: Mă aşteptam să f ii normal. Era un semn concret al exisţentei tale. Ar fi fost suficient pentru

mine.

Gringo: Normalitatea este o imposibilitate, iar imposibilitatea e o normalitate. Asta e de la mine.

Nobelu’ nu prea se cultivă la noi. Am tăiat-o, fotomodelo! E cam târziu. Poate te ăzgândeşti. Dă-

mi un bip... Patruzeci la sută pentru tine. Sau invers.

Alba: Mulţumesc, domnule Nimeni! Ce „generos”. Mă mai gândesc încă la afacerea mea. Nu pot

să risc, mai ales acum când te cunosc atât de bine. Trebuie să iau o hotărâre. Piticule.

Gringo: Ciudat. Semeni totuşi cu tatăl tău... Ştiai ?

spalatoria de suflete (comedie)

Documents