Solutii. Concentratia unor solutiiSolutiile sunt amestecuri omogene obtinute in urma dizolvarii. Solutia este formata din cel putin 2 componente: solvent (dizolvant, componenta este in cantitate mai mare); solvat (dizolvat, compunenta se gaseste in cantitate mai mica). Raspandirea particulelor unei substante printre particulele altei substante se numeste DIVOLVARE. Dizolvarea este determinata de miscarea libera a particulelor, fenomen fizic numit difuziune. Solutiile pot avea componente in aceeasi stare de agregaree. SOLUTII: gazoase (aurul); lichide (alcool cu apa); solide (aliajele). Solutiile se obtin prin dizolvarea unei substante intr-un anumit solvent sau unui amestec de solutii diferite. Solubilitatea substantelor este proprietatea de a se dizolva intr-un anumit solvent. Dupa solubilitatea in apa substantele se pot clasifica in usor solubile: zahar, sare, soda de rufe etc. Exprimarea concentratiei solutiilor Solutia este un lichid omogen care contine doi sau mai multi componenti. Unul din componenti se numeste dizolvant si predomina cantitativ fata de celalalt component, substanta dizolvata. Concentratia este o caracteristica esentiala a unei solutii si reprezinta raportul dintre cantitatea de substanta dizolvata si cantitatea dizolvantului (solventului) utilizat. Exista mai multe moduri de exprimare a concentratiei unei solutii: a. Concentratia procentuala (C): reprezinta cantitatea de substanta dizolvata n 100g solutie,n acest caz exprimarea fiind "g/g". Formula: C= md/ms*100, unde md= masa dizolvat; ms= masa solutie, iar ms= md+m H2O. Concentratia procentuala poate fi: concentratie procentuala de masa sau concentratie procentuala si concentratie procentuala in volume. Concentratie procentuala de masa exprima cantitatea in grame de substanta dizolvata in 100 g solutie. De exemplu, printr-o solutie 21% se intelege solutia care contine 21 g substanta dizolvata in 100 g solutie. Daca solutia se prepara prin cntarirea substantei respective si aducerea acestuia la volum constant cu solventul, este exprimare "g/ml". Concentratia procentuala in volume reprezinta volumul de substanta dizolvata in 100 volume solutie. Se noteaza cu % vol. De exemplu, printr-o solutie 15% vol se intelege solutie care contine 15 volume de substanta dizolvata in 100 ml (cm cubi) solutie. Daca solutia se prepara volumetric, ambele componente ale solutiei fiind lichide, avem exprimare "v/v". b. Concentratia molara (M sau CM) reprezinta numarul de moli de substanta dizolvata n 1000ml solutie si contine un mol de substanta la un litru de solutie. Molaritatea are submultipli si multipli, adica exista solutii decimolare (m/10), centimolare (m/100), milimolare(m/1000) etc; in mod analog exista solutii dublumolare(2m), triplumolare(3m),etc. Formula: CM= /Vs, unde = numarul de mmoli dizolvat ; Vs= volum mol Numarul de moli se determina cu ajutorul urmatoarei formule: n= m/M, unde n reprezinta numarul de moli; m reprezinta masa de substanta (g); M reprezinta masa moleculara. Concentratia solutiilor poate fi exprimata si prin numarul molilor de substanta

dizolvata in 1000g dizolvant. Astfel de concentratie se numeste molalitate sau concentratie molala Densitatea unei solutii se determina cu formula : = masa de solutie / volumul de solutie (g/ml). c. Concentratia normala (N sau CN) se refera la numarul de echivalenti-gram (vali) de substanta dizolvata intr-un litru de solutie. Formula: CN= e/Vs, unde e= numarul de echivalenti gram; Vs- volum mol Calucularea Echivalentul gram (val) se realizeaza in functie de clasa din care face parte substanta respectiva: Pentru acizi. Se calculeaza mpartind masa moleculara a acidului la numarul atomilor de hidrogen ai acidului. Exemplu: EHCl=36,5/1=36,5g; E H2SO4 = 98/2 = 49 g. Pentru baze. Se calculeaza mpartind masa moleculara a bazei la numarul de grupari hidroxilice. Exemplu: ENaOH = 40 / 1= 40g ; E Ca(OH)2= 74/2 =37 g. Pentru sare. Se calculeaza mpartind masa moleculara a sarii la numarul atomilor de metal nlocuiti de hidrogen x valenta metalului. Exemplu: ENa2SO4=142/2 x 1=71 g. Utilizarea solutiilor normale n volumetrie prezinta avantajul ca solutiile de aceeasi normalitate reactioneaza ntre ele n volume egale, deoarece contin dizolvate substante n cantitati echivalente. Concentratia solutiilor se exprima in industrie in grade Baume (Be). Punctul zero al scarii Baume este densitatea apei, iar 10 grade Be reprezinta concentratia unei solutii 10% NaCl. Intervalul dintre punctele respective este divizat in 10 unitati, extinzandu-se diviziunile in afara intervalului amintit. In cazul lichidelor mai putin dense decat apa densitatea este data de relatia: d=144,30/(144,30+n), in care n reprezinta gradele Baume, citite la areometru, iar la lichidele mai dense decat apa densitatea este data de relatia: d=144,30/(144,30-n), in care n reprezinta gradele Baume. Titrul (T) unei solutii reprezinta cantitatea de substanta exprimata n grame, care se gaseste dizolvata ntr-un ml de solutie. Solutia al carei titru se cunoaste se numeste solutie titrata. De exemplu, daca n 1000ml solutie se gasesc 40 g NaOH, ntr-un ml de solutie se afla T g NaOH, adica :T=40/1000=0,04g NaOH Pentru obtinerea unei solutii cu un anumit titru se procedeaza dupa urmatoarele metode: a. fie prin cntarirea unei anumite cantitati de substanta etalon sau titrimetrica. Substantele etalon sunt acele substante din care prin simpla cntarire si dizolvare n balon cotat, la volum cunoscut, se pot obtine solutii cu concentratia cunoscuta. b) fie prin titrare cu ajutorul unei substante etalon. Se cntareste o anumita cantitate din substanta etalon (0,15-0,20g), se dizolva n apa si se titreaza cu solutia al carei titru dorim sa l determinam. Pentru stabilirea titrului sunt necesare cel putin doua titrari n scopul verificarii concordantei dintre rezultate. Factorul solutiei (F) este un factor de corectie al concentratiei unei solutii, si este numarul care arata corespondenta dintre un ml solutie aproximativ normala si o solutie exact normala. De exemplu, pentru o solutie exacta 0,1N de NaOH titrul teoretic este de 0.004. Pentru o solutie aproximativ 0,1 N sa presupunem ca titrul real este 0.004328. Factorul acestei solutii va fi: F=Trea;l/Tteoretic=0,004328/0,0040=1,0820 Aceasta nseamna ca la 1ml din solutia noastra corespund 1.082ml din solutia exact 0.1N.