sociometrie.docx

3
În anii ’50 sociometria este folosită foarte larg în scopul măsurării relaţiilor la nivel de grup social. Metoda a fost îmbunătăţită de J. L. Moreno (1970), astfel încât să permită evaluarea locului unei persoane pe o scala emoţională şi socială. Teoria lui Moreno asupra fenomenelor psihosociale este o abordare dinamică care se bazează pe reacţii afective de tipul atracţie, respingere, indiferenţă, reacţii care caracterizează viaţa oricărui microgrup. Moreno afirma că sociometria se ocupă cu „studiul matematic al proprietăţilor psihologice ale populaţiei”. Fundamentale pentru sistemul său sunt conceptele de spontaneitate şi creativitate. Spontaneitatea este determinantă, ea reprezentând o reacţie potrivită la o situaţie nouă sau, o reacţie nouă la o situaţie anterior întâlnită. Ea acţionează asupra creativităţii şi a modelelor culturale. Energia psihică individuală eliberată prin spontaneitate se află la baza actului interpersonal, manifestat prin atracţie – respingere – indiferenţă. Aceste trei elemente, acţionând ca acte de emisie sau recepţie se numesc teleelemente. Teleelementul este „cea mai mică unitate de sentiment transmisă de la un individ la altul”. El fundamentează corpusuri sociale care cresc în complexitate: atomul social (reţeaua sociometrică elementară ce înconjoară un individ), molecula socială (superatomul), socioidul (îmbinarea mai multor molecule sociale), grupurile mici (ansambluri de socioide). Totalitatea structurilor formate de teleelemente se pot evalua prin matricea sociometrică, care reprezintă aspectele microsociale ale vieţii sociale, patternul social. În cadrul grupului se definesc două tipuri de relaţii, formale şi informale într-o relativă opoziţie. Sociometria poate evalua diferenţierile de structură între aspectul formal şi cel informal al relaţiilor de grup. Răspunsurile la chestionarul sociometric se transcriu într-un tabel cu două intrări numit matrice, sau sociomatrice. În matricea sociometrică se notează, în dreptul fiecărui subiect (pe

Upload: dumitru-edward

Post on 02-Oct-2015

7 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

n anii 50 sociometria este folosit foarte larg n scopul msurrii relaiilor la nivel de grup social. Metoda a fost mbuntit de J. L. Moreno (1970), astfel nct s permit evaluarea locului unei persoane pe o scala emoional i social. Teoria lui Moreno asupra fenomenelor psihosociale este o abordare dinamic care se bazeaz pe reacii afective de tipul atracie, respingere, indiferen, reacii care caracterizeaz viaa oricrui microgrup. Moreno afirma c sociometria se ocup cu studiul matematic al proprietilor psihologice ale populaiei. Fundamentale pentru sistemul su sunt conceptele de spontaneitate i creativitate. Spontaneitatea este determinant, ea reprezentnd o reacie potrivit la o situaie nou sau, o reacie nou la o situaie anterior ntlnit. Ea acioneaz asupra creativitii i a modelelor culturale. Energia psihic individual eliberat prin spontaneitate se afl la baza actului interpersonal, manifestat prin atracie respingere indiferen. Aceste trei elemente, acionnd ca acte de emisie sau recepie se numesc teleelemente. Teleelementul este cea mai mic unitate de sentiment transmis de la un individ la altul. El fundamenteaz corpusuri sociale care cresc n complexitate: atomul social (reeaua sociometric elementar ce nconjoar un individ), molecula social (superatomul), socioidul (mbinarea mai multor molecule sociale), grupurile mici (ansambluri de socioide). Totalitatea structurilor formate de teleelemente se pot evalua prin matricea sociometric, care reprezint aspectele microsociale ale vieii sociale, patternul social. n cadrul grupului se definesc dou tipuri de relaii, formale i informale ntr-o relativ opoziie. Sociometria poate evalua diferenierile de structur ntre aspectul formal i cel informal al relaiilor de grup. Rspunsurile la chestionarul sociometric se transcriu ntr-un tabel cu dou intrri numit matrice, sau sociomatrice. n matricea sociometric se noteaz, n dreptul fiecrui subiect (pe rnduri), alegerile i respingerile exprimate, notnd n celulele corespunztoare cotele ponderate: 3 pentru prima alegere, 2 a doua alegere, 1 - a treia persoan aleas, -3 pentru prima persoan respins, -2, pentru a doua respins i -1 pentru cea de-a treia persoan respins.

Indicele de statut sociometric se calc n funcie de numrul de alegeri primite de fiecare membru n parte dup formula (Zlate, 1981):

unde N = numrul membrilor grupului. Indice de statut preferenial al unui membru, care este mai sensibil dect Iss i care ia n considerare att alegerile, ct i respingerile primite de fiecare subiect. Formula acestuia este:

-1 0 respinsi0.1-0.2 acceptati0.2 0.5 populari Peste 0.5 foarte populari

Indicele de coeziune al grupului dup urmtoarea formul:

unde N= numrul de membrii din grup.O alta formula de calcul: Ic= Alegeri reciproce *2/N(N-1)Semnificatie 0 0.4 coeziune slaba0.4 0.6 coeziune medie0.6 0.8 coeziune semnificativaPeste 0.8 coeziune mare