sinteza-incredere institutii

8/18/2019 sinteza-Incredere institutii

1/13

BAROMETRUL ÎNCREDERIIROMÂNILOR

Martie 2010

-sinteză și analize-


2/13

1

INTRODUCERE

Încrederea, în general, este asociată cu ideea de risc și este limitată, în sensul

în care este întotdeauna definită în relație cu o anumite aspecte ale

comportamentului și cu un anumit context. De asemenea, încrederea se poate

manifesta în două instanțe: față de competențe și față de intenții. Spre exemplu, în

relațiile informale, încrederea se definește mai degrabă în termeni de intenții, în

relațiile formale este mai degrabă vorba de încredere în competențe.

Existența încrederii în societate face posibile anumite acțiuni, care altfel nu s -

ar desfășura datorită informațiilor incomplete. Oamenii au, în acest context, de

câștigat dacă au încredere, beneficiind de rezultatele acestei acțiuni și colaborând cu

o altă persoană, asumându-și, însă, un risc inițial.

Încrederea stă la baza funcționării unei societăți și a instituțiilor sale, de aceea

măsurarea acesteia și analizarea formelor pe care le ia poate constitui un instrument

de diagnostic și pentru alte arii ale vieții sociale. Conform unor teorii, există ointerdependență între nivelul de încredere dintr-o societate și prosperitatea acesteia:

în primul rând, nivelul de încredere mai ridicat al indivizilor în persoanele pe care nu

le cunosc personal sau cu care nu sunt înrudite determină schimburi economice mai

avantajoase, iar prosperitatea le oferă oamenilor condițiile pentru o încredere mai

ridicată în ceilalți.

Francis Fukuyama, sociolog și politolog american, dezvoltă o teorie a

prosperității economice pornind de la anumiți factori culturali. Cel mai important dintre

BAROMETRUL ÎNCREDERII ROMÂNILOR


3/13

2

aceștia, în opinia autorului, este capitalul social. Capitalul social constituie abilitateaoamenilor de a colabora, în scopuri comune.

Acest tip de capital apare în societăți unde predomină încrederea. Măsura în

care indivizii sunt „programați” cultural să aibă încredere în ceilalți membri ai

societății, măsura în care se asociază cu aceștia voluntar (nu pentru că fac parte din

familie, spre exemplu) determină natura schimburilor economice care vor avea loc în

această societate și nivelul de dezvoltare economică la care acea societate va putea

ajunge.

Astfel, încrederea, care determină sociabilitatea indivizilor, devine un factor

demn de luat în considerare atunci când analizăm performanțele economice ale unei

societăți. Însă, grupul reprezentativ pentru acest tip de relații nu este familia, întrucât

legăturile prea puternice de familie au efectul opus asupra dezvoltării economice și

inhibă apariția marilor companii, deci, reprezintă o piedică în calea progresului.

Această situație poate părea paradoxală, însă Fukuyama demonstrează că lucrurile

așa stau.

Este firesc, de altfel, ca încrederea în familie (cu toate că este o formă de

capital social) să nu reprezinte un indicator al încrederii la nivelul unei întregi

societăți, întrucât nu reprezintă un tip de asociere voluntară. Tocmai acest tip de

asociere voluntară este de interes în paradigma lui Fukuyama, asociere care nu este

posibilă în absența încrederii și a valorilor comune. Astfel, bunăstarea celorlalți face

posibilă bunăstarea personală, conform lui Ludwig von Mises.

Disponibilitatea de a colabora cu ceilalți pentru atingerea unor obiective

comune și întru bunăstarea societății per ansamblu duce la performanțe economice.

Astf el, obiceiurile unei societăți și normele acesteia, pe care individul le

interiorizează, vor determina felul în care aceștia vor acționa și vor lua deciziile

raționale.


4/13

3

Fukuyama face distincția între statele caracterizate de un nivel mare de încredere și cele cu un nivel scăzut de încredere. Societăți precum Germania,

Japonia și Statele Unite ale Americii sunt state cu un mare nivel de încredere, în timp

ce state precum Franța, Italia sau China sunt caracterizate de un nivel scăzut de

încredere. Cu toate că percepția generală asupra americanilor este că sunt

individualiști, asocierile voluntare sunt mult mai numeroase decât în alte societăți.

Societățile cu un nivel scăzut de încredere fie își bazează prea mult

schimburile economice pe relațiile de familie (China), fie se așteaptă să intervinăstatul în mare măsură în sectorul economic (Franța). În cele cu un grad ridicat de

încredere se remarcă un sentiment de apartenență la alte structuri societale decât

familia.

În România, care poate fi considerată un stat cu un nivel scăzut de încredere,

lucru demonstrat de numeroase cercetări în domeniu. Studiul IRES confirmă aceste

descoperiri. O majoritate covârșitoare a românilor consideră că trebuie să fim

prudenți când intrăm în relație cu alții și că majoritatea oamenilor încearcă să

profite de pe urma celorlalți. Românii au cea mai mare încredere în familia lor,

având tot mai puțină încredere în alte persoane cu cât sunt mai distanțate de

acest cerc restrâns.

Încrederea în instituții este un indicator care oferă informații despre climatul

general de încredere și stabilitate socială. Nu este un indicator care să permită

analiza valorilor absolute în mod necesar, întrucât încrederea este un element dificil

de surprins, ci mai degrabă desprinderea unor tendințe atitudinale și

comportamentale.

Contextul social își lasă amprenta asupra încrederii în instituții și nu numai. În

societăți instabile, unde instituțiile formale nu sunt încă bine puse la punct, în care

există motive de îngrijorare socială, încrederea în instituții tinde să fie mai scăzută. În

România, acest lucru se observă din 1989 până în prezent, încrederea în instituții

fiind întotdeauna scăzută, fluctuând puțin de-a lungul celor două decenii.


5/13

4

Nivelul de încredere în instituțiile statului este foarte scăzut, românii tinzând săaibă încredere în instituțiile tradiționale precum Biserica și Armata în măsură mult mai

mare decât în cele care presupun asocierea cu domeniul politic.

Luând în considerare toate problemele cu care se confruntă societatea

românească, în momentul de față, reale sau închipuite, artificiale sau nu, climatul

social general este unul de frustrare și neîncredere. Lipsa accesului la anumite

resurse este un factor care determină neîncrederea, precum și nesiguranța și

instabilitatea socială.

Polarizarea economică a societății românești, criza economică, migrația forței

de muncă și nivelul crescut al șomajului constituie un context în care România poate

fi considerat, după anumite definiții, un stat eșuat. În aceste condiții, apare o stare

generalizată de „disconfort” social, de alienare a indivizilor. Românii devin preocupați

de propriile probleme în așa măsură încât valorile sociale sau interesul pentru

bunăstarea comunității devin secundare, odată cu încrederea în ceilalți și în instituții.

Astfel, individul este nesigur, se orientează înspre ceea ce cunoaște și poate

trăi nemijlocit. Instituțiile statului, fiind percepute ca surse ale problemelor cu care se

confruntă societatea sau ca instanțe care ar trebui să le rezolve, dar nu o fac, tre zesc

mai degrabă ostilitate în rândul oamenilor decât încredere.

Încrederea instituțională poate fi asociată cu încrederea în autoritate, lucru

esențial pentru buna funcționare a unui grup sau a unei societăți. Oamenii au

încredere în autoritate atunci când simt că aceasta este preocupată de nevoile lor, căare în vedere interesele lor, că îi pasă de punctul lor de vedere și că ține cont de

aceste lucruri atunci când ia decizii. Este esențial ca oamenii să aibă încredere în

autoritate, pentru că astfel sunt mai motivați să respecte deciziile liderilor și să

conlucreze în interesul comunității. Această atitudine nu este sinonimă cu supunerea

oarbă sau din cauza lipsei de alternativă.


6/13

5

Încrederea scăzută în instituțiile statului poate fi un semn că autoritatea acestora începe să își piardă din legitimitate. Încrederea presupune de asemenea

un anumit grad de previzibilitate, oamenii nu pot avea încredere decât dacă prevăd

întâmplarea unor lucruri pozitive din partea celor înspre care este direcționată. Într -un

context de criză este zguduită percepția oamenilor, care vor fi mai precauți și mai

conștienți de imprevizibil.

De asemenea, încrederea presupune performanță din partea instituțiilor

statului, performanță reflectată în prosperitate economică și o creștere a nivelului detrai. Cel puțin la nivelul percepției, acest lucru nu s -a întâmplat, motiv pentru care

încrederea oamenilor este foarte scăzută.

În țările postcomuniste, rămâne tendința de asociere în comunități mici,

„underground”. Oamenii sunt obișnuiți cu un cerc mic de încredere, centrat în jurul

familiei și a prietenilor apropiați. Fenomenul scăderii încrederii este asociat cu cel al

declinului participării civice și politice. În aceste țări, implicit în România, familia este

văzută drept principala sursă de resurse morale și de valori prioritare.

Oamenii sunt caracterizați de un sentiment de profundă nemulțumire față de

calitatea vieții și față de instituțiile statului, în același timp părând încrezători și

optimiști față de instituțiile Uniunii Europene, în legătură cu care, probabil încă nu au

avut șansa să fie dezamăgiți. Locuitorii țărilor postcomuniste au mRotive întemeiate

să nu aibă încredere în instituțiile statului, ținând cont de experiența traiului într -un

regim comunist unde interesele individuale erau subjugate de interesele Partidului

Comunist.

Participarea forțată în organizații „voluntare” și politice a dus la un scepticism

crescut față de acest tip de activități după căderea regimului, motiv pentru care orice

tip de implicare publică scade drastic. Toți acești factori cauzează un cinism

pronunțat față de instituții. Situația este paradoxală, întrucât ar fi de așteptat ca

participarea civică și politică să crească într -o societate ex comunistă, însă lucrurile

nu au stat așa nici în România, nici în celelalte țări postcomuniste din Europa de Est.


7/13

6

Am putea crede că situația cu care se confruntă țara noastră este singulară, însă acest declin al încrederii în instituții se înregistrează și la nivel global, cu toate că

nu în asemenea măsură. Inclusiv în America se înregistrează un declin al încrederii

în instituții, cauzat de factori precum amenințarea terorismului și criza financiară.


8/13

7

ÎNCREDEREA ROMÂNILOR ÎN INSTITUȚII

Studiu IRES – martie 2010

Volumul eșantionului: 1.374 indivizi de 18 ani și peste

Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist

Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,9%

Chestionarele s-au aplicat prin metoda CATI

Perioada colectării datelor : 2-4 martie 2010


9/13

8

Considerații generale

Respondenții supuși anchetei au declarat într-o proporție foarte mare (75%) că, în

momentul de față, că lucrurile în România merg într -o direcție greșită. Cu toate acestea,

47% din populație se consideră optimistă, în timp ce doar 14% dintre români spun că sunt

pesimiști. Totuși, 35% dintre indivizii care au răspuns chestionarului consideră că sunt

rezervați atunci când se gândesc la viitor.

În ceea ce privește relațiile cu alții, românii cred, în proporție de 85%, că este mai degrabă

dezirabil să fii prudent. Doar 13% din totalul respondenților sunt lipsiți de scepticism,

afirmând că se poate avea încredere în majoritatea oamenilor. Scepticismul este cu atât

mai pronunțat cu cât 66% dintre români sunt de părere că majoritatea oamenilor tind să

profite de pe urma lor.

Românii sunt foarte încrezători atunci când vine vorba de propria familie. 88% dintre

respondenți declară că au foarte multă, respectiv multă încredere în familie.

Lucrurile stau diferit în ceea ce privește încrederea față de vecini. Astfel, 46% dintre

români spun că au puțină, respectiv foarte puțină încredere în vecinii lor. 26% dintre

respondenți declară că au o încredere crescută în oamenii din vecinătate. Același procent

(26%) este valabil pentru acei oameni care sunt mai degrabă indiferenți față de relațiile cu

vecinii, afirmând că nu au nici multă, nici puțină încredere în aceștia.

Scepticismul și lipsa de încredere se manifestă și în cazul oamenilor de altă religie,

majoritatea indivizilor supuși anchetei (51%) declarând că tind să aibă puțină sau foarte

puțină încredere în acei oameni cu valori religioase diferite de ale lor. Încrederea în persoanele aparținând anumitor categorii profesionale

Pr ofesorii universitari și cei care predau la liceu le trezesc oamenilor un sentiment de

încredere. 45% dintre indivizii intervievați spun că au multă, respectiv foarte multă

încredere în cadrele universitare, în timp ce un procent similar de respondenți - 43% -

afirmă că are încredere crescută în profesorii din licee.


10/13

9

O diferență semnificativă se înregistrează în cazul încrederii față de cadre universitare șiprofesori de liceu, respectiv față de învățători. 58% dintre români manifestă o încredere

crescută față de această categorie profesională.

Rezultatele studiului arată că românii au multă încredere în oamenii de știință, aceștia

declarând într-o proporție mare că manifestă încredere foarte multă și multă față de

cercetători și medici.

Oamenii au chiar mai multă încredere în categoriile menționate decât în preoți. 56% au

încredere mare și foarte mare în cercetători, 54% în medici, iar 53% dintre români au

încredere crescută în preoți.

De un grad mare de încredere se bucură scriitorii. Oamenii declară într -o proporție foarte

mare, 60%, că au fie multă, fie foarte multă încredere în scriitori. În același timp, doar 20%

dintre oameni acordă puțină sau foarte puțină încredere acestei categorii, iar 16% sunt mai

degraba indeciși, optând să afirme că nu au nici multă, nici puțină încredere.

Nivelul de încredere al populației scade semnificativ când e vorba de profesii din domeniul

judiciar (avocați, procurori, judecători) și de reprezentanți ai mass media (ziariști).

Mai mult de jumătate dintre respondenți (55%) sunt sceptici la adresa jurnaliștilor, aavocaților, a procurorilor și a judecătorilor, respectiv au foarte puțină sau puțină încredere

în aceștia

Dintre profesiile menționate în studiu, reprezentanții unora dintre acestea se bucură de o

încredere crescută a majorității cetățenilor.

52% dintre respondenți afirmă că au multă încredere în muncitori, iar 20% acordă foartă

multă încredere acestei profesii.

Nu foarte diferit e cazul artiștilor care dețin, în proporție de 73% o încredere crescută dinpartea oamenilor.

24% dintre respondenți au foarte multă încredere în sportivi, iar majoritatea, 48%, spun că

au multă încredere în aceștia.


11/13

10

Încrederea în instituții

Oamenii tind să manifeste o atitudine de încredere crescută față de acele instituții cu care

fie au de a face în mod direct și constant, fie sunt instituții însărcinate cu siguranța și

protecția cetățeanului. Oficiul Pentru Protecția Consumatorului, Pompierii, Salvarea și

Poșta se numără printre acele instituții care se bucură de o încredere crescută a majorității

cetățenilor.

Spre exemplu, în cazul pompierilor, 87% dintre respondenți declară că au multă sau foarte

multă încredere în această instituție, în timp ce doar 5% dintre respondenții afirmă că au

încredere scăzută în aceasta. Situația nu diferă cu mult în cazul Serviciului de Salvare, încare oamenii se încred în proporție foarte mare: 81% dintre respondenți au fie multă, fie

foarte multă încredere în Serviciul de Salvare.

Poșta Română beneficiază de încrederea românilor, 77% dintre aceștia declarând că sunt

în mare măsură încrezători în serviciile acestei instituții.

În ceea ce privește serviciul de informații, românii se arată, încrezători. 43% dintre românii

au multă încredere în SRI,

Oamenii manifestă un sentiment accentuat de încredere față de Armată, 18% dintrerespondenți afirmând că au foarte multă încredere în această instituție, iar majoritatea,

52%, declarând că au multă încredere. Încrederea în instituție se reflectă şi asupra modului

în care sunt percepuți reprezentanții acesteia. Astfel, 61% dintre respondenți au multă sau

foarte multă încredere în cadrele militare.

În mod similar, oamenii au multă încredere, în proporție de 45% în Jandarmerie.

Notă discordantă de la această tendință face Poliția, instituție în care oamenii tind să fie

mai degrabă neîncrezători. (44% dintre subiecții intervievați declară că au puțină sau

foarte puțină încredere). Tagma polițiștilor nu se bucură de foarte multă încredere din

parte românilor, respectiv oamenii tind să aibă, mai degrabă, o încredere scăzută în

reprezentanții forțelor de ordine.

Lipsa de încredere față de reprezentanții instituțiilor judiciare este continuată de o lipsă

de încredere față de instituțiile pe care aceștia le reprezintă: judecătoriile și tribunalele.

55%, respectiv 54% dintre români au o încredere scăzută, sau chiar foarte scăzută față de

judecătorii și tribunale.


12/13

11

Încrederea în instituții media

Privind comparativ televiziunile și radiourile de stat, respectiv cele private se remarcă o

diferență semnificativă în ceea ce privește încrederea cetățenilor față de aceste instituții.

Datele arată că încrederea este mult mai mai mare în cazul instituțiilor media de stat,

decât în cazul celor private.

Un total de 49% dintre respondenți au afirmat că au multă sau foarte multă încredere în

Televiziunea Română. Concomitent, doar 29% dintre oameni au dat același răspuns în

cazul televiziunilor private.

Tendința rămâne constantă și în cazul radioului. 15%, respectiv 46% dintre români declară

că au foarte multă, respectiv multă încredere în Radio România Actualități.

Referitor la radiourile private, încrederea cetățenilor este mai scăzută. 6% dintre

respondenți spun că au foarte multă încredere în radiourile private, iar 26%, la o diferență

de 20 de procente față de RRA, spun că au multă încredere în acest tip de instituție media.

Sectorul de stat versus sectorul privat

Sondajul relevă tendința oamenilor de a manifesta o încredere mult mai mare față de

instituțiile de stat, comparativ cu cele private.

Această afirmație se bazează pe răspunsurile date de subiecții care au participat la studiu,

relativ la încrederea pe care o au în universitățile de stat, respectiv cele private. 43% dintre

subiecți au multă încredere în universitățile de stat, în timp ce doar 20 % dintre aceștia se

declară în mare măsură încrezători față de instituțiile de învățământ private.

În mod similar, 41% dintre respondenți au multă sau foarte multă încredere î n întreprinderile de stat, în timp ce numai 27% dintre aceștia manifestă același grad de

încredere față de întreprinderile private.

Vârsta

Persoanele mai în vârstă sunt mai puțin sceptice, crezând în mai mică măsură decât alte

categorii de vârstă că cei mai mulți oameni încearcă să profite de pe urma lor.

Vârstnicii au un nivel de încredere mai scăzut în propria familie.


13/13

12

Nivelul de încredere crește odată cu vârsta când vine vorba de presă (televiziune, agențiide știri, ziariști, radio etc.), de cadrele militare, armată, poliție, spitale sau ingineri, însă

tinde să scadă raportat la ocupațiile din mediul juridic (avocați, procurori).

Ponderea celor care spun că au puțină încredere în Victor Ponta și în Crin Antonescu scade

odată cu vârsta, astfel că vârstnicii tind să le acorde o încredere mai mare celor doi.

Educația

Concomitent cu cu creșterea nivelului de educație, tinde să scadă percepția că cei mai

mulți oameni încearcă să profite de pe urma noastră.Persoanele cu un nivel de educație mai ridicat tind să aibă mai multă încredere în mediul

universitar (universități de stat și profesori universitari), în specialiști (cercetătopri,

economiști), în medicii veterinari și în spitale, precum și în instituțiile din mediul bancar

(BNR și bănci cu capital privat).

Odată cu creșterea numărului de ani de școală scade încrederea în Televiziunea Română,

În Mircea Geoană și în Emil Boc.

Mediu de rezidență

Respondenții din mediul rur al au mai multă încredere în Consiliul Județean, în

întreprinderile de stat și în Televiziunea Română decât cei din mediul urban.

Regiune

Moldovenii tind să aibă mai puțină încredere în familia lor, iar locuitorii Banatului și ai

Transilvaniei oferă mai multă încredere Primăriilor.

sinteza-incredere institutii

Documents