Facultatea: DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ, BUCUREŞTISpecializarea: DREPTAnul: IIAnul universitar 2006-2007SINTEZECUPRINS1. Obligaþii. Contracte, lector univ. dr. Mariana Rudăreanu2. Drept administrativ 1, 2, lector univ. dr. Emanuel Albu3. Dreptul finanþelor publice, prof. univ. dr. Ioan Condor4. Drept penal 1 (partea specialã), prof. univ. dr. Gheorghe Diaconescu5. Dreptul bunurilor (drepturile reale), lector univ. dr. Mariana Rudăreanu6. Drept procesual penal, conf. univ. dr. Nicu Jidovu7. Obligaþii. Responsabilitatea, lector univ. dr. Mariana Rudăreanu8. Drept fiscal, prof. univ. dr. Ioan Condor9. Dreptul proprietãþii intelectuale, lector univ. drd. Florea Bujorel10. Sisteme politice comparate, conf. univ. dr. Nicolae Pavel11. Medicinã legalã, conf. univ. dr. Valentin Iftene12. Criminalisticã, conf. univ. dr. Lazăr Cârjan13. Dreptul afacerilor, conf. univ. dr. Roxana Păun (nepredatã de facultate)1UNIVERSITATEA SPIRU HARETFACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂSpecializarea DreptDREPT CIVIL ANUL IILector univ. dr. MARIANA RUDĂREANUSEMESTRUL IOBLIGAŢII. CONTRACTE1. NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA OBLIGAŢIILORNoþiunea de obligaþie civilãObligaþia este acel raport juridic în conþinutul cãruia intrã dreptul subiectuluiactiv, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, numit debitor, a da, a face sau a nu faceceva, sub sancþiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bunãvoie.Clasificarea obligaþiilorObligaþiile se pot clasifica în funcþie de mai multe criterii:• Dupã izvoare:1) obligaþii nãscute din acte juridice;2) obligaþii nãscute din fapte juridice.• Dupã obiectul lor:1) obligaþii de a da, obligaþii de a face ºi obligaþii de a nu face;2) obligaþii pozitive ºi obligaþii negative;

3) obligaþii de rezultat sau obligaþii determinate;4) obligaþii de mijloace sau obligaþii de prudenþã ºi diligenþã.• Dupã sancþiunea juridicã proprie:1) obligaþii civile perfecte;2) obligaþii civile imperfecte sau naturale.• Dupã opozabilitatea lor:1) obligaþii obiºnuite;2) obligaþii reale;3) obligaþii opozabile ºi terþilor.Izvoarele obligaþiilorPrin izvor de obligaþii se înþelege acel fapt juridic – în sens larg – care dã naºtereunui raport juridic obligaþional. Sunt izvoare de obligaþii: actele juridice: contractul ºiactul juridic unilateral; faptele juridice: faptele juridice licite ºi faptele juridice ilicite.2. NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CONTRACTELORDefiniþiaPotrivit art.942 C. civ., contractul este acordul între douã sau mai multe persoane,pentru a constitui sau a stinge între dânºii raporturi juridice.Clasificarea contractelorContractele se clasificã în funcþie de mai multe criterii.1. Dupã modul de formare:2- contracte consensuale – acele contracte care se încheie prin simplul acord de voinþã alpãrþilor; în dreptul nostru, contractele consensuale constituie regula;- contracte solemne – acele contracte pentru a cãror încheiere valabilã se cere respectareaunei anumite forme, care, de regulã, este forma autenticã;- contracte reale – acele contracte care se caracterizeazã prin faptul cã pentru formarea lormanifestarea de voinþã a pãrþilor trebuie sã fie urmatã de remiterea materialã a lucrului.2. Dupã conþinutul lor:- contracte sinalagmatice – acele contracte care se caracterizeazã prin reciprocitatea ºiinterdependenþa obligaþiilor;- contracte unilaterale – acele contracte care dau naºtere la obligaþii numai în sarcinauneia din pãrþi, cealaltã parte având numai calitatea de debitor.3. Dupã scopul urmãrit de pãrþi:- contracte cu titlu oneros – acele contracte la încheierea cãrora fiecare parte urmãreºteobþinerea unui folos patrimonial în schimbul folosului patrimonial procurat celeilaltepãrþi. La rândul lor, acestea se subclasificã în : contracte comutative – acele contracte laîncheierea cãrora fiecare parte cunoaºte atât existenþa, cât ºi întinderea obligaþiilor;

contracte aleatorii – acele contracte la încheierea cãrora pãrþile cunosc doar existenþaobligaþiilor, nu ºi întinderea acestora, existând ºansa unui câºtig sau risculunei pierderi, care depinde de un eveniment incert, viitor, alea; contracte cu titlu gratuit –acele contracte la încheierea cãrora o parte procurã celeilalte pãrþi un folos patrimonial,fãrã a urmãri obþinerea, în schimb, a unui folos patrimonial.Contractele cu titlu gratuit se subsclasificã, la rândul lor, în: contractedezinteresate – acele contracte prin care se urmãreºte a se procura un folos patrimonial,fãrã ca dispunãtorul sã-ºi micºoreze patrimoniul; liberalitãþi – contractele prin care seprocurã un folos patrimonial prin micºorarea patrimoniului dispunãtorului.4. Dupã modul de executare:- contracte cu executare imediatã – acele contracte a cãror executare se realizeazã printr-osingurã prestaþie din partea debitorului;- contracte cu executare succesivã – acele contracte în care executarea prestaþiei se face întimp sub forma unor prestaþii succesive.5. Dupã efectele produse:- contracte constitutive – acele contracte care dau naºtere la drepturi ºi obligaþii care nuau existat anterior încheierii lor;- contracte translative – acele contracte prin care are loc transmiterea unui dreptpatrimonial, de la transmiþãtor la dobânditor;- contracte declarative – acele contracte prin care se consolideazã un drept existentanterior.6. Dupã modul de reglementare:- contracte numite – acele contracte care au o denumire ºi reglementare proprie;- contracte nenumite – acele contracte care nu au o denumire ºi reglementare proprie.7. Dupã corelaþiile existente între ele:- contracte principale – acele contracte care au o existenþã de sine stãtãtoare, soarta lorjuridicã nedepinzând de soarta altor contracte;- contracte accesorii – acele contracte care au o soartã juridicã dependentã de altecontracte preexistente.8. Dupã modul de realizare a acordului de voinþã:3- contracte negociate – acele contracte prin care pãrþile contractante convin asupraclauzelor contractuale;- contracte de adeziune – acele contracte care cuprind în conþinutul lor clauze prestabilitede una dintre pãrþile contractante, cealaltã parte neputând negocia, având însã opþiunea de

a le accepta, ºi atunci contractul se încheie, sau de a nu le accepta;- contracte obligatorii – acele contracte a cãror încheiere este impusã prin lege.3. CONDIŢIILE DE VALIDITAE ALE CONTRACTELORÎncheierea contractuluiOferta de a contracta. Prin aceasta se înþelege o propunere – scrisã, verbalã sautacitã – fãcutã în acest scop unei anumite persoane sau publicului de a încheia un contractîn anumite condiþii. Oferta de a contracta reprezintã prima manifestare de voinþã aconsimþãmântului ºi trebuie sã întruneascã condiþiile generale ale acestuia, adaptate însãla specificul ofertei.Condiþiile speciale ale ofertei sunt: sã fie o manifestare de voinþã realã, serioasã,conºtientã, neviciatã ºi cu intenþia de a angaja din punct de vedere juridic; sã fie fermã; sãfie neechivocã; sã fie precisã ºi completã.Acceptarea ofertei este a doua laturã a consimþãmântului ºi reprezintã un rãspunsîn care se manifestã acordul cu oferta primitã.Pe lângã condiþiile generale de fond privind consimþãmântul, acceptarea oferteitrebuie sã îndeplineascã ºi alte condiþii, respectiv: sã concorde cu oferta; sã fieneîndoielnicã; sã intervinã înainte ca oferta sã fi devenit caducã sau sã fi fost revocatã.Momentul încheierii contractului este acela în care acceptarea întâlneºte oferta ºieste format consimþãmântul.4. EFECTELE CONTRACTULUIInterpretarea contractuluiPrin efectele contractului se înþeleg drepturile ºi obligaþiile civile la care dãnaºtere un contract. Determinarea efectelor presupune stabilirea sau fixarea drepturilor ºiobligaþiilor pe care le-a generat, modificat sau stins un contract.Determinarea efectelor presupune: dovedirea contractului ºi interpretareaclauzelor contractului, dupã regulile de interpretare cuprinse în Codul civil în capitolelereferitoare la interpretarea convenþiilor, contracte sau convenþii ºi diferite moduri princare se dobândeºte proprietatea.Efectele contractului sunt guvernate de principiile obligativitãþii, relativitãþii ºiopozabilitãþii.Principiul obligativitãþii contractuluiAcest principiu este reglementat în art.969 alin.1 C. civ., conform cãruiaconvenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante. De la acest principiu

existã excepþii care trebuie sã fie expres prevãzute în lege sau contract, cum ar fi:denunþarea unilateralã a contractului, reglementatã în materia contractului de închirierefãrã termen, a contractului de mandat ºi a contractului de depozit.Principiul relativitãþii efectelor contractului4Acest principiu poate fi definit ca regula potrivit cãreia contractul produce efectenumai faþã de pãrþile contractante, el neputând sã profite sau sã dãuneze altor persoane.Excepþia realã de la acest principiu este stipulaþia pentru altul sau contractul în folosulunei terþe persoane. Contractul în folosul unei terþe persoane este acel contract prin care opersoanã – numitã promitent – se obligã faþã de altã persoanã – numitã stipulat – sã dea,sã facã sau sã nu facã ceva în folosul unei persoane strãine de aceastã convenþie – numitãterþ beneficiar.Principiul opozabilitãþii contractuluiOpozabilitatea reprezintã modul de a defini obligativitatea contractului în raportcu terþii. Aceasta înseamnã cã orice contract se impune terþilor ca o realitate juridicã, cenu poate fi ignoratã. Excepþia de la acest principiu apare în cazul în care un terþ va fiîndreptãþit sã ignoreexistenþa unui contract ºi, pe cale de consecinþã, a drepturilor ºi obligaþiilor nãscute dinacesta.O astfel de excepþie este simulaþia, operaþiune juridicã în care, printr-un contractaparent – public, ostensibil -, dar mincinos, nereal, se creeazã o altã situaþie juridicã decâtcea stabilitã printr-un contract ascuns, dar adevãrat – contraînscrisul.Pentru a ne gãsi în prezenþa simulaþiei este necesar ca actul secret sã fie încheiatconcomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent.Simulaþia se poate înfãþiºa în trei forme: contractul fictiv; contractul deghizat; contractulprin interpunere de persoanã.Efectele specifice ale contractelor sinalagmaticeExcepþia de neexecutare a contractuluiExcepþia de neexecutare a contractului este un mijloc de apãrare aflat la dispoziþiauneia din pãrþile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executareaobligaþiei ce-i incumbã, fãrã ca partea care pretinde aceastã executare sã-ºi executepropria obligaþie.

Nu existã în Codul civil o reglementare de principiu a excepþiei de neexecutare,dar existã aplicaþii ale sale în materie de vânzare, schimb ºi depozit neremunerat.Rezoluþiunea ºi rezilierea contractuluiRezoluþiunea contractului este o sancþiune a neexecutãrii culpabile a contractuluisinalagmatic cu executare imediatã, constând în desfiinþarea retroactivã a acestuia ºirepunerea pãrþilor în situaþia anterioarã. Temeiul juridic al rezoluþiunii îl reprezintãart.1020 C. civ.Rezoluþiunea este de douã feluri: judiciarã ºi convenþionalã.Rezilierea se aplicã în cazul neexecutãrii culpabile a unor contracte sinalagmaticecu executare succesivã ºi face sã înceteze efectele contractului numai pentru viitor.Riscul contractuluiRiscul contractului este o consecinþã a neexecutãrii contractului ca urmare a uneiimposibilitãþi fortuite, adicã a unei cauze independente de orice culpã a vreuneia dintrepãrþi.5În contractul sinalagmatic, riscul îl suportã debitorul obligaþiei imposibil deexecutat, în sensul cã, neputând sã-ºi execute propria obligaþie, dintr-un motiv de forþãmajorã sau caz fortuit, el nu poate pretinde celeilalte pãrþi sã-ºi execute obligaþia.În Codul civil nu existã dispoziþii de principiu privind riscul contractului, dar suntaplicaþii ale acestui efect specific în materia contractului de locaþiune ºi a contractului deantreprizã.În cazul contractelor translative de proprietate, regula consacratã în legislaþie esteaceea cã riscul contractului îl suportã partea care avea calitatea de proprietar în momentulpieirii fortuite a lucrului – res perit domino.1. RĂSPUNDEREA CONTRACTUALĂNoþiuneaRãspunderea contractualã este definitã ca fiind obligaþia debitorului de a reparapecuniar prejudiciul cauzat creditorului sãu prin neexecutarea, executareanecorespunzãtoare ori cu întârziere a obligaþiilor nãscute dintr-un contract valabilîncheiat.Categorii de despãgubiriDespãgubirile sau daunele – interese sunt de douã feluri:• despãgubiri compensatorii, care reprezintã echivalentul prejudiciului suferit

de creditor pentru neexecutarea totalã sau parþialã a obligaþiei;• despãgubiri moratorii, care reprezintã echivalentul prejudiciului suferit decreditor ca urmare a executãrii cu întârziere a obligaþiei. Aceste despãgubirise pot cumula cu executarea în naturã a obligaþiei, spre deosebire dedespãgubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în naturã.În Codul civil este reglementatã distinct rãspunderea civilã delictualã, iarrãspunderea contractualã este tratatã la efectele obligaþiilor, împreunã cu despãgubirile,astfel cã în doctrinã se afirmã cã despãgubirile reprezintã unul dintre aspectele posibileale executãrii obligaþiei contractuale prin echivalent atunci când nu este posibilãexecutarea în naturã.Condiþiile rãspunderii contractualeDin analiza textelor Codului civil, rezultã cã pentru existenþa rãspunderiicontractuale trebuie sã fie întrunite urmãtoarele condiþii:• fapta ilicitã care constã în neexecutarea obligaþiilor contractuale asumate dedebitor;• existenþa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului;• existenþa unui raport de cauzalitate între fapta ilicitã a debitorului ºiprejudiciul creditorului;• vinovãþia debitorului.Condiþiile acordãrii de despãgubiriPrejudiciulPrejudiciul constã în consecinþele dãunãtoare de naturã patrimonialã saunepatrimonialã, efecte ale încãlcãrii de cãtre debitor a dreptului de creanþã aparþinând6creditorului sãu contractual, prin neexecutarea prestaþiei sau prestaþiilor la care s-aîndatorat.Condiþia existenþei prejudiciului rezultã din dispoziþiile art. 1082 Cod civil potrivitcãruia debitorul datoreazã daune – interese „ de se cuvine”.În mãsura în care nu existã prejudiciu, acþiunea creditorului având ca obiect platadespãgubirilor urmeazã sã fie respinsã ca fiind lipsitã de interes.Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, faptã care constã înneexecutarea sau executarea necorespunzãtoare a obligaþiei asumate.Sarcina probei prejudiciului revine creditorului, cu excepþia situaþiilor în careîntinderea prejudiciului este stabilitã de lege( de exemplu, în cazul obligaþiilor care au caobiect sume de bani, când legea fixeazã drept despãgubire dobânda legalã).Vinovãþia debitoruluiVinovãþia debitorului reprezintã latura subiectivã a faptei debitorului, în sensul cã

neexecutarea sau executarea necorespunzãtoare, executarea cu întârziere a obligaþiei îieste imputabilã.În principiu, pânã la proba contrarã, neexecutarea obligaþiei este imputabilãdebitorului.Referitor la proba acestei condiþii, distingem urmãtoarele situaþii:• în cazul obligaþiilor de a nu face, creditorul va trebui sã dovedeascã faptulsãvârºit de debitor prin care s-a încãlcat obligaþia;• în cazul obligaþiilor de a da ºi a face, creditorul trebuie sã dovedeascãexistenþa creanþei, iar dacã face aceastã dovadã neexecutarea se prezumã, câttimp debitorul nu dovedeºte executarea.Debitorul va fi exonerat de rãspundere numai dacã va dovedi cã neexecutareaobligaþiei se datoreazã cazului fortuit, forþei majore sau vinovãþiei creditorului.Punerea debitorului în întârzierePunerea în întârziere constã într-o manifestare de voinþã din partea creditorului,prin care ele pretinde executarea obligaþiei de cãtre debitor.Potrivit art. 1079 alin 1 Cod civil, dacã obligaþia constã în a da sau a face, debitorulse va pune în întârziere printr-o notificare care i se va face prin tribunalul domiciliuluisãu. În cazul art. 1079 Cod civil, pentru a-ºi produce efectele, punerea în întârzieretrebuie sã îmbrace una din urmãtoarele forme:• notificare prin intermediul executorilor judecãtoreºti;• cererea de chemare în judecatã a debitorului.Debitorul este pus de drept în întârziere în urmãtoarele cazuri:1.în cazurile determinate de lege (punerea în întârziere legalã – art. 1079 pct. 1 Codcivil), de câte ori legea face sã curgã de drept dobânda, care þine loc de daune- interese laobligaþiile ce au ca obiect sume de bani;2.când pãrþile au convenit expres cã debitorul este în întârziere la împlinireatermenului (art. 1079 pct.2 Cod civil – punerea în întârziere convenþionalã);3.când obligaþia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinitã decât într-un termendeterminat, pe care debitorul l-a lãsat sã expire fãrã sã-ºi execute obligaþia(art. 1079 pct. 3ºi art. 1081 Cod civil);74.în cazul obligaþiilor continue, cum sunt obligaþiile de furnizare a energiei electricesau a apei;5.în cazul încãlcãrii obligaþiilor de a nu face (art. 1072 Cod civil).Punerea în întârziere a debitorului produce urmãtoarele efecte juridice:

• de la data punerii în întârziere debitorul datoreazã daune –interese moratorii;• din acest moment creditorul este îndreptãþit sã pretindã daune-interesecompensatorii;• când obligaþia constã în a da un bun individual determinat, ca efect al punerii înîntârziere, riscul se strãmutã asupra debitorului.Evaluarea despăgubirilorEvaluarea judiciarãModalitatea evaluãrii despãgubirilor de cãtre instanþa de judecatã este reglementatãde art. 1084-1086 Cod civil:• la stabilirea despãgubirilor, instanþa de judecatã va avea în vedere atâtpierderea efectiv suferitã cât ºi câºtigul pe care creditorul nu l-a pututrealiza;• în principiu, debitorul va fi obligat sã repare numai prejudiciul previzibil lamomentul încheierii contractului;• debitorul este obligat sã repare numai prejudiciul direct, care se aflã înlegãturã cauzalã cu faptul care a determinat neexecutarea contractului.Evaluarea legalãEvaluarea legalã existã în cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutareaunei obligaþii având ca obiect o sumã de bani.Astfel, conform art. 1088 Cod civil, „la obligaþiile care de obiect o sumã oarecare,daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legalã, afarã deregulile speciale în materie de comerþ, de fidejusiune, de societate. Aceste daune –interese se cuvin fãrã ca creditorul sã fie þinut a justifica vreo pagubã; nu sunt debitedecât din ziua cererii în judecatã, afarã de cazurile în care , dupã lege, dobânda curge dedrept.”Dobânzile legale pentru obligaþii bãneºti sunt stabilite prin Ordonanþa Guvernuluinr. 9/2000, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 356/2002.Evaluarea convenţionalăUn alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea fãcutã prin convenþiapãrþilor. Acest lucru se realizeazã prin inserarea în contract a unei clauze numitã clauzãpenalã.Clauza penalã este definitã ca fiind acea convenþie accesorie prin care pãrþiledeterminã anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare aneexecutãrii, executãrii cu întârziere sau necorespunzãtoare a obligaþiei de cãtredebitorul sãu.Clauza penalã prezintã urmãtoarele caractere juridice:

• este o convenþie accesorie;• scopul clauzei penale este determinarea anticipatã a cuantumuluidespãgubirilor ce vor fi plãtite de cãtre debitor ºi nu crearea unei posibilitãþi8pentru debitor de a se libera de obligaþia principalã asumatã printr-o altãprestaþie;• în temeiul principiului pacta sunt servanda, instanþa de judecatã nu areposibilitatea de a reduce sau de a mãri cuantumul clauzei penale ;• dacã s-a stipulat pentru executarea cu întârziere, creditorul poate solicitaatât executarea în naturã cât ºi clauza penalã, dacã a fost stipulatã pentruneexecutare, ea nu va putea fi cumulatã cu executarea în naturã;• clauza penalã este datoratã numai dacã sunt întrunite condiþiile necesareacordãrii de despãgubiri, fãrã însã a se mai face dovada existenþeiprejudiciului de cãtre creditor;• creditorul obligaþiei cu clauzã penalã este un simplu creditor chirografar.Aceastã clauzã este interzisã în contractele de împrumut , deoarece daunele –interese pentru executarea cu întârziere sunt egale cu dobânda, care este echivalentulpentru lipsa folosinþei banilor, aºa cum rezultã din dispoziþiile art. 1088 Cod civil.6. CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARENoþiuneaVânzarea – cumpãrarea este un contract prin care vânzãtorul transmite dreptul deproprietate sau un alt drept real asupra unui bun al sãu cumpãrãtorului, care se obligã înschim, sã pãteascã un preþ.Reglementarea legalãContractul de vânzare – cumpãrare este reglementat, în principal, pe planuldreptului intern, în Codul civil (art. 1294-1404).În contextul implementãrii acquis-ului comunitar au fost adoptate mai multe actenormative în materie de vânzare – cumpãrare, cum ar fi, de exemplu, OrdonanþaGuvernului nr. 130/2000 privind protecþia consumatorilor la încheierea ºi executareacontractelor la distanþã, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate întrecomercianþi ºi consumatori, Legea nr. 245/2004 privind securitatea produselor, Legea nr.296/2004 privind Codul consumatorului.Caracterele juridiceContractul de vânzare-cumpãrare are urmãtoarele caractere juridice:• contract consensual;• contract bilateral (sinalagmatic);• contract cu titlu oneros;

• contract comutativ;• contract translativ de proprietate;Contract consensualPotrivit art. 1295 alin. 1 C. Civ., „vinderea este perfectã între pãrþi ºi proprietateaeste de drept strãmutatã la cumpãrãtor, în privinþa vânzãtorului, îndatã ce pãrþile s-auînvoit asupra lucrului ºi asupra preþului, deºi lucrul încã nu se va fi predat ºi preþul încãnu se va fi numãrat”. Din textul citat rezultã cã simplul acord de voinþe asupraelementelor esenþiale ale vânzãrii, adicã asupra lucrului vândut ºi a preþului acestuia,9valoreazã contract valabil încheiat, neimpunându-se, în principiu, îndeplinirea vreuneiformalitãþi.Prin excepþie de la regula consensualismului, legea impune anumitor vânzãriforma autenticã ad validitatem, cum este cazul dispoziþiilor art. 2 alin. 1 din Tilul X -Circulaþia juridicã a terenurilor - al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniileproprietãþii ºi justiþiei, precum ºi mãsuri adiacente, conform cãrora „terenurile cu ºi fãrãconstrucþii, situate în intravilan ºi extravilan, indiferent de destinaþia sau de întinderealor, pot fi înstrãinate ºi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formãautenticã, sub sancþiunea nulitãþii absolute”.Contract sinalagmaticVânzarea este un contract sinalagmatic întrucât dã naºtere la obligaþii reciproce ºiinterdependente, fiecare avându-ºi cauza imediatã în cealaltã: transferul proprietãþii îºiare cauza în plata preþului, iar plata preþului îºi are cauza imediatã (cauza obligaþiei) întransferul proprietãþii. În acelaºi timp, fiecare parte contractantã este creditor ºi debitor:cumpãrãtorul creditor, iar vânzãtorul debitor al predãrii lucrului vândut ºi al obligaþiilorde garanþie (pentru vicii ascunse ºi evicþiune), vânzãtorul creditor, iar cumpãrãtoruldebitor al obligaþiei de platã a preþului ºi de preluare a lucrului vândut.Contract onerosPãrþile contractului de vânzare urmãresc fiecare un interes patrimonial, vânzãtorulsã încaseze preþul, iar cumpãrãtorul sã dobândeascã proprietatea lucrului vândut. El intrãprin urmare în categoria contractelor oneroase definite ca fiind acelea „în care fiecareparte voieºte a-ºi procura un avantaj” (art. 945 C. civ.).

Contract comutativVânzarea este un contract comutativ întrucât, încã de la încheierea sa, prestaþiilepãrþilor sunt determinate ºi evaluabile, între ele existând o anumitã echivalenþã (art. 947alin. 1 C. civ.).Contract translativ de proprietateRezultat al unei îndelungate evoluþii istorice, caracterul translativ de proprietatesolo consensu al vânzãrii este consacrat de dispoziþiile art. 971 ºi 1295 alin. 1 C. civ.,conform cãrora, în principiu, de îndatã ce pãrþile cad de acord asupra lucrului ºi asuprapreþului, proprietatea se transmite din patrimoniul vânzãtorului în cel al cumpãrãtorului,chiar dacã lucrul nu s-a predat ºi preþul nu s-a plãtit. Potrivit dispoziþiilor art. 971 C. civ.,în principiu, transferul proprietãþii comportã transferul riscurilor pieirii fortuite a lucruluide la vânzãtor la cumpãrãtor, indiferent cine are detenþia lucrului la momentul respectiv.Condiţiile de validitatePotrivit art. 948 Cod civil, condiþiile esenþiale pentru validitatea unei convenþiisunt:- capacitatea de a contracta- consimþãmântul valabil al pãrþilor- obiectul determinat10- o cauã licitãCapacitatea părţilor contractanteVânzarea – cumpãrarea fiind un act de dispoziþie, atât vânzãtorul cât ºicumpãrãtorul trebuie sã aibã capacitate de exerciþiu deplinã la momentulm încheieriicontractului.În consecinþã, minorii între 14 ºi 18 ani vor putea încheia contractul personal, darnumai cu încuviinþarea ocrotitorilor legali ºi, pentru toate cazurile, cu autorizaþiaautoritãþii tutelare.Pentru persoanele juridice regula capacitãºii este subordonatã principiuluispecialitãþii reglementat în art. 34 din Decretul nr. 31/1954.Incapacitãþi speciale de a vinde ºi de a cumpãra- vânzarea între soþi este interzisã (art. 1307 Cod civil);- tutorii nu pot cumpãra bunurile persoanelor de sub tutela lor cât timp socoteliledefinitive ale tutelei n-au fost date ºi primite (art.1308 pct. 1 Cod civil);-mandatarii, atât convenþionalã, cât ºi legali, împuterniciþi a vinde un lucru nu potsã-l cumpere(art. 1308 pct. 2 Cod civil);- persoanele ce administreazã bunuri ce aparþin statului, comunelor, oraºelor,

municipiilor sau judeþelor, nu pot cumpãra bunurile aflate în administrarea lor ( art.1308pct.3 Cod civil);- funcþionarii publici nu pot cumpãra bunurile statului sau unitãþilor administrativteritorialecare se vând prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 Cod civil);- judecãtorii, procurorii ºi avocaþii nu pot deveni cesionari (cumpãrãtori) dedrepturi litigioase care sunt de competenþa Curþii de Apel în a cãrei circumscripþie îºiexercitã funcþia sau profesia (art. 1309 Cod civil); iar în cazul judecãtorilor de la CurteaConstituþionalã, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi al procurorilor de la Parchetulgeneral de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, interdicþia se întinde pe totteritoriul þãrii;- persoanele insolvabile nu pot cumpãra bunurile imobile care se vând prinlicitaþie publicã (art. 535 Cod proc.civilã).- membrii formelor asociative de administrare ºi exploatare a terenurilor forestiererestituite persoanelor îndreptãþite, aflaþi în devãlmãºie sau indiviziune, nu pot înstrãinapropriile cote – pãrþi unor persoane din afara acestora (art. 28 alin. 6 din Legea nr. 1/2000modificatã prin Legea nr. 247/2005.ConsimţământulAntecontractul de vânzare – cumpărarePromisiunea de vânzare este un antecontract care dã naºtere unui drept de creanþã,una dintre pãrþi având o obligaþie de a face faþã de cealaltã parte – sã vândã în viitor unanumit bun -, iar beneficiarul promisiunii are un drept de opþiune, în sensul de a cumpãrasau nu bunul.Spre deosebire de oferta de a contracta, care este un act juridic unilateral, în cazulpromisiunii de vânzare, o persoanã primeºte promisiunea proprietarului de a vinde acelbun, rezervându-ºi dreptul de a-ºi manifesta ulterior consimþãmântul de a cumpãra bunul.Din definiþia datã rezultã cã promisiunea de vânzare este un contract unilateral,deoarece dã naºtere la obligaþii numai în sarcina promitentului.11Promisiunea de vânzare poate fi nu numai unilateralã, ci ºi bilateralã – de a vindeºi cumpãra – în ipoteza în care ambele pãrþi se obligã sã încheie în viitor, la preþul stabilit,contractul de vânzare – cumpãrare.În materia bunurilor imobile, actele juridice constatate prin înscrisuri sub

semnãturã privatã, încheiate sub imperiul Decretului nr. 144/1958 ºi al Legilor nr.58/1974 ºi 59/1974 sunt nule ca ºi contracte de vânzare – cumpãrare, dar constituieantecontracte, în virtutea principiului conversiunii actelor juridice.Astfel, printr-un înscris sub semnãturã privatã se va poate constata doar existenþaunui antecontract de vânzare – cumpãrare, iar din aceste antecontract ia naºtere obligaþiapãrþilor de a face tot ce este necesar pentru ca înstrãinarea sã aibã loc. Dacã promitentul –vânzãtor nu îºi respectã obligaþia ºi vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul –cumpãrãtor nu poate cere predarea lucrului, deoarece nu a devenit proprietar, iar vânzareaîncheiatã cu altã persoanã este – sub rezerva fraudei la lege – este valabilã. În aceastãsituaþie, beneficiarul – cumpãrãtor nu poate cere decât daune – interese. Dacã lucrul semai gãseºte în patrimoniul vânzãtorului ºi nu existã alte impedimente legale, oricaredintre pãrþile antecontractului de vânzare – cumpãrare poate cere instanþei de judecatã,alternativ:- acordarea de daune – interese;- obligarea promitentului, sub sancþiunea daunelor cominatorii, la încheiereacontractului;- pronunþarea, în baza art. 1073 ºi 1077 Cod civil a unei hotãrâri care sã þinã locde contract de vânzare – cumpãrare.Obiectul contractuluiLucrul vândutPentru ca vânzarea sã fie valabilã, lucrul vândut trebuie sã îndeplineascãurmãtoarele condiþii:- lucrul sã fie în comerþ (în circuitul civil). Nu pot forma obiectul contractului devânzare – cumpãrare lucrurile care potrivit legii nu sunt în comerþ (bunurile inalienabile);- bunul sã fie determinat sau determinabil;- lucrul vândut sã existe în momentul încheierii contractului sau sã poatã exista înviitor;- vânzãtorul trebuie sã fie proprietarul lucruluiPreþulPreþul reprezintã obiectul prestaþiei cumpãîrãtorului în schimbul lucrului transmisde vânzãtor, în lipsa cãruia vânzarea este lovitã de nulitate absolutã.Ca element esenþial de validitate a vânzãrii, preþul trebuie sã întruneascãurmãtoarele condiþii:- preþul trebuie sã fie stabilit în bani;- preþul trebuie sã fie determinat sau determinabil;

- preþul trebuie sã fie sincer ºi serios.Efectele contractului de vânzare – cumpărareObligaţiile vânzătoruluiVânzãtorul are douã obligaþii principale:121. sã predea lucrul vândut;2. sã-l garanteze pe cumpãrãtor contra evicþiunii ºi contra viciilor.Obligaþiile accesorii ale vânzãtorului sunt:- conservarea lucrului pânã la predare;- suportarea cheltuielilor de radiere a inscripþiilor ipotecare sau a altor garanþiireale.Obligaţiile cumpărătoruluiCumpãrãtorul are douã obligaþii principale:1. de a plãti preþul;2. de a lua în primire lucrul vândut.În afara acestor obligaþii, cumpãrãtorul are ºi obligaþia de a suporta cheltuielilevânzãrii, dacã nu s-a prevãzut altfel în contract.Varietăţi ale contractului de vânzare – cumpărareVarietãþile de vânzãri sunt contracte de vânzare – cumpãrare care secaracterizeazã prin particularitãþi date de dispoziþii speciale ale Codului civil sau ale altoracte normative.Conform Codului civil, sunt varietãþi de vânzare:- vânzarea cu grãmada (art. 1299);- vânzarea dupã greutate, numãr sau mãsurã (art. 1300);- vânzarea pe încercate (art. 1302);- vânzarea cu pact de rãscumpãrare;- vânzarea unei moºteniri (art. 1399 – 1401);- vânzarea de drepturi litigioase (art. 1403);- retractullitigios (art. 1402).7. CONTRACTUL DE SCHIMBNoţiuneaPotrivit art. 1405 Cod civil, schimbul este un contract prin care pãrþile îºi daurespectiv un lucru pentru altul.În doctrinã, schimbul este definit ca fiind un contract prin care pãrþile, numitecopermutanþi sau coschimbaºi, se obligã sã-ºi transmitã reciproc proprietatea unui bunpentru alt bun.ReglementareaContractul de schimb este reglementat, în principal, în art. 1404 – 1409 Cod civil.Caracterele juridiceContractul de schimb prezintã urmãtoarele caractere juridice:- contract consensual, cu excepþia schimbului de terenuri care se face înformã autenticã;- contract bilateral (sinalagmatic);- contract cu titlu oneros;- contract comutativ;

13- contract translativ de proprietate8. CONTRACTUL DE DONAŢIENoţiuneaConform art. 801 Cod civil, donaþiunea este un act de liberalitate prin caredonatorele dã irevocabil un lucru donatarului care-lm primeºte.În doctrinã, donaþia este un contract prin care una dintre pãrþi, donatorul, îºimanifestã intenþia liberalã (animus donandi) prin care îºi micºoreazã, în mod irevocabil,propriul patrimoniu cu un drept real sau de creanþã, fãrã a urmãri sã, primeascã ceva înschimb.Reglementare legalăContractul de donaþie este reglementat în Codul civil, precum ºi în alte actenormative, cum ar fi Legea nr. 2/1998 privind prelevarea ºi transplantul de þesuturi ºiorgane iumane, completatã de Legea nr. 39/2003 ºi Ordonanaþa Guvernului nr. 79/2004,Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonanaþei Guvernului nr. 26/2000 cu privire laasociaþii ºi fundaþii.Caracterele juridiceContractul de donaþie prezintã urmãtoarele caractere juridice:- contract unilateral;- contract cu titlu gratuit;- contract solemn, cu excepþia darurilor manuale care se încheie în modvalabil prin tradiþiune;- contract translativ de proprietate.Condiţiile de fondPentru a fi valabil încheiatã, donaþia trebuie sã îndeplineascã condiþiile de fondprevãzute de art. 948 Cod civil.Incapacitãþile la încheierea contractului de donaþie sunt expres ºi limitativprevãzute de lege.Incapacităţi de a dispune prin donaţiiSunt incapabili absolut de a dispune de bunurile lor prin donaþie, minorii ºipersoanele puse sub interdicþie, sub sancþiunea nulitãþii absolute a actului încheiat.Incapacităţi de a primi donaţiiSunt incapabili absolut de a primi donaþii persoanele fizice neconcepute ºipersoanele juridice care nu au dobândit personalitate juridicã.Sunt incapabili relativ de a primi donaþii medicii ºi farmaciºtii de la persoaneletaratate pentru boli care au produs decesul acestora, preoþii care l-au asistat pe bolnav,surdo – mutul care nu ºtie sã scrie, care poate accepta valabil o donaþie numai cu asistarea

unui curator special numit de autoritatea tutelarã.Persoanele juridice pot primi donaþii dacã dreptul care face obiectul donaþieicorespunde scopului stabilit în statut.14Potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998, bunurile donate care urmeazã sã intre îndomeniul public al statului sau unitãþilor administrativ – teritoriale, se acceptã de Guvernsau de Consiliul judeþean sau local.ConsimţământulConsimþãmântul, ca element de validitate al contractului, trebuie sã nu fie dat prineroare, smuls prin violenþã sau suprins prin dol.În materie de liberalitãþi, vicierea consimþãmântului se face, de regulã, prin dol,care se manifestã sub forma capataþiei sau sugestiei.Obiectul contractuluiContractul de donaþie poate avea ca obiect bunuri mobile ºi imobile care se aflã încircuitul civil, sunt determinate sau determinabile, posibile, licite, care existã sau pot sãexiste în viitor.Principiul irevocabilităţiiDonaþia este irevocabilã, în raport de prevederile art. 801 Cod civil.În materia donaþiei, irevocabilitatea este specialã deoarece priveºte nu numaiefectele contractului, dar ºi natura acestuia.De la acest principiu existã o excepþie, reglementatã în art. 937 Cod civil, carepriveºte revocarea donaþiilor între soþi.Condiţiile de formăDonaþia este un contract solemn, iar nerespectarea formei autentice sesancþioneazã cu nulitatea absolutã a contractului.În doctrinã ºi jurisprudenþã sunt recunoscute urmãtoarele donaþii pentru care nu seimpune formalismul dispoziþiilor art. 813 Cod civil, considerate excepþii de la principiulsolemnitãþii donaºiilor, respectiv:- donaþiile deghizate- donaþiile indirecte- darurile manualeDonaþia deghizatã este o donaþie simulatã care, sub aparenþa uni contract cu titluoneros, ascunde natura gratuitã a unui contract secret.Donaþiile indirecte sunt liberalitãþi realizate pe calea unui alt act juridic, diferit decontractul de donaþie, cele mai folosite în acest scop fiind renunþarea la un drept,remiterea de datorie ºi stipulaþia în favoarea unei terþe persoane.Darul manual este o doanþie realizatã prin tradiþiunea (remiterea materialã) a

bunului mobil corporal, transmis de la dispounãtor la gratificat, pe baza acordului devoinþã al pãrþilor contractante.Efectele contractului de donaţiePrincipalul efect al contractului de donaþie este transmiterea dreptului deproprietate cu privire la bunul care formeazã obiectul contractului, de la donator ladonatar.Donatorul are obligaþia sã predea bunul donat donatarului.15Donatorul nu are nicioobligaþie decât în cazul donaþiei cu sarcini, respectiv de aexecuta sarcina.Cauzele legale de revocare a donaţiilorÎn principiu, donaþiile sunt irevocabile.De la acest principiu sunt cunoscute douã excepþii: donaþiile între soþi ºi donaþiilede bunuri viitoare.Art. 829 Cod civil prevede alte trei situaþii în care donaþia se revocã, apreciate cafiind cauze legale de revocare a donaþiei, respectiv:- revocarea donaþiei pentru neexecutarea sarcinii;- revocarea donaþiei pentru ingratitudine;- revocarea donaþiei pentru naºterea unui copil.9. CONTRACTUL DE LOCAŢIUNENoţiuneConform art. 1411 Cod civil, locaþiunea este un contract prin care o persoanã,numitã locator, pune la dispoziþia unei alte persoane, numitã locatar, folosinþa temporarãa unui bun, în schimbul unei sume de bani, numitã chirie.Reglementarea legalăÎn principiu, contractul de locaþiune este reglementat în art. 1410 – 1490 Codcivil.Caracterele juridiceLocaþiunea prezintã urmãtoarele caractere juridice:- contract consensual- contract bilateral (sinalagmatic)- contract cu titlu oneros- contract comutativ- contract cu executare succesivã- contract translativ de folosinþãCapacitatea părţilorÎn contractul de locaþiun, locatorul poate fi opersoanã fizicã sau juriidcã, titularaunui drept real care conferã dreptul de folosinþã asupra bunului ce formazã obiectulcontractului, cum ar fi proprietarul, uzufructuarul, locatarul principal.Obiectul contractuluiLucrul transmis în folosinţăLucrul transmis în folosinþã poate fi un bun mobil, imobil, corporal sau

incorporal, care nu trebuie sã se distrugã sau sã se consume prin folosinþã.Pot forma obiect al locaþiunii ºi bunurile viitoare, cu excepþia bunurilor dintr-omoºtenire nedeschisã.16ChiriaChiria este preþul plãtit de locatar pentru folosinþa lucrului închiriat ºi sestabileºte, prin acodul pãrþilor, de regulã în bani, global sau pe unitãþi de timp.Chiria trebuie sã fie determinatã sau determinabilã, sincerã ºi serioasã.Efectele contractului de locaţiuneObligaţiile locatoruluiLocatorul are urmãtoarele obligaþii:- obligaþia de predare a lucrului;- obligaþia efectuãrii reparaþiilor necesare;- obligaþia de garanþie.Locatarul are urmãtoarele obligaþii:- obligaþia de a întrebuniþa lucrul potrivit destinaþiei sale;- obligaþia de platã a chiriei;- obligaþia de restituire a lucrului;- obligaþia de apãrare contra uzurpãrilor.Sublocaţiunea şi cesiunea locaţiuniiPotrivit art. 1418 Cod civil, locatarul are dreptul de a subînchiria ºi de a cedacontractul sãu cãtre altul, dacã acest lucru nu i-a fost interzis.Încetarea contractului de locaţiuneLocaþiunea înceteazã prin:- denunþarea unilateralã (manifestarea de voinþã a unei singure pãrþicontractante);- expirarea termenului;- reziliere;- pieirea lucrului;- desfiinþarea titlului locatorului.10. CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE A LOCUINŢEINoţiuneÎnchirierea locuinþei este contractul prin care o persoanã, numitã locator, se obligãsã asigure unei alte persoane, nimitã locatar sau chiriaº, folosinþa temporarã a uneilocuinþe, în schimul unei sume de bani, nuimitã chirie.Reglementarea legalăContractul de închiriere a locuinþei este reglementat de Legea nr. 114/1996,republicatã, legea locuinþei, Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului nr. 40/1999 privindprotecþia chiriaºilor ºi stabilirea chiriei pentru spaþiile cu destinaþie de locuinþã, aprobatãcu modificãri prin Legea nr. 241/2001.Părţile şi forma contractuluiLocatorul poate fi o persoanã fizicã, juridicã, statul sau o unitate administrativ

teritorialã.17Chiriaºul (locatarul) este persoana care dobândeºte dreptul de folosinþã temporarãa locuinþei.Conform art. 21 din Legea nr. 11471996, închirierea locuinþelor se face pe bazaacordului dintre proprietar ºi chiriaº, consemnat prin contract scris.Obiectul contractuluiObiectul contractului de închiriere îl reprezintã locuinþa închiriatã ºi chiria.Suprafaþa utilã a locuinþei cuprinde suprafaþa locuibilã ºi suprafaþa dependinþelor.Chiria se stabileºte diferit, dupã cum este vorba de o locuinþã proprietate privatãsau aparþinând domeniului public ori privat al statului sau unitãþilor administrativteritoriale.Efectele contractuluiObligaţiile locatoruluiLocatorul are douã obligaþii:1. obligaþia de predare a locuinþei;2. obligaþia efectuãrii reparaþiilor necesareObligaţiile locataruluiChiriaºul are urmãtoarele obligaþii:1. folosirea locuinþei potrivit destinaþiei;2. întreþinerea locuinþei;3. plata chirieiSubînchirierea, cesiunea închirierii locuinţei şi schimbul de locuinţeConform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 114/1996, republicatã, chiriaºul poatesubînchiria, modifca sau îmbunãtãþi locuinþa deþinutã numai cu acordul scris prealabil ºi încondiþiile stabilite de proprietar, dacã acestea nu sunt interzise prin contractul de închiriereprincipal.Legea permite chiriaºilor sã-ºi schimbe locuineþele, cu altele sau între ei.Schimbul de locuinþe poate fi voluntar sau obligatoriu.Încetarea contractuluiLegea nr. 114/1996 prevede cã sunt cazuri de încetare a contractului de închirierea locuinþei:1. expirarea termenului închirierii;2. denunþarea unilateralã de cãtre chiriaº;3. reilierea contractului pentru neexecutarea obligaþiilor de cãtre chiriaº;4. pãrãsirea locuinþei sau decesul chiriaºului.11. CONTRACTUL DE ARENDARENoţiuneaPotrivit art. 2 din Legea nr. 16/1994, arendarea este un contract prin care unadintre pãrþi, nimitã arendator, transmite bunuri agricole celeilate pãrþi, numitã arendaº, în

vederea exploatãrii pe o duratã determinatã, în schimbul unui preþ, numit arendã.18Reglementare legalăContractul de arendare este reglementat de Legea nr. 16/1994, modificatã ºicompletatã prin Legea nr. 350/2003, Legea nr.247/2005 ºi Legea nr. 276/2005.Părţile contractanteArendaºii pot fi persoane fizice sau juridice, care au pregãtire de specialitateagricolã sau un atestat de cunoºtinþe agricole sau practicã agricolã.Nu pot avea calitatea de arendaºi funcþionarii publici ºi salariaþii cu funcþii deconducere din cadrul de cercetare ºi producþie agricolã al regiilor autonome cu profilagricol, al institutelor ºi staþiunilor care au în administrare terenuri agricole proprietatepublicã.Arendatorul poate fi proprietarul, uzufructuarul sau un al deþinãtor legal albunurilor ce formeazã obiectul contractului ºi care are dreptul la exploatarea agricolã abunurilor respective.Obiectul contractuluiBunurile agricole arendate pot fi terenuri cu destinaþie agricolã, bunuri mobilesau imobile, care îndeplinesc urmãtoarele condiþii:- sã existe în momentul încheierii contractului;- sã fie determinate individual sau generic;- sã fie licite ºi posibile;- sã fie în proprietatea arendatorului sau în posesia uzufructuarului ori adeþinãtorului legal;- sã fie în circuitul civil.Arenda reprezintã obiectul prestaþiei arendaºului ºi se poate plãti, potrivitînþelegerii pãrþilor, în produse sau bani.Forma contractuluiArendarea este un contract solemn, forma solemnã presupunând contract scris ºiînregistrat la consiliul local în a cãrui razã teritorialã se aflã bunurile arendate, în termende 15 zile de la data încheierii.Efectele contractuluiObligaţiile arendatoruluiConform art. 8 alin. 1 din lege, arendatorul are urmãtoarele obligaþii:1.obligaþia de garanþie împotriva evicþiunii ºi contra viciilor ascunse ale lucrului;2. obligaþia de predare;3.obligaþia de a achita impozitele ºi taxele datorate pentru bunurile agricolearendate.Obligaţiile arendaşului

Arendaºul are urmãtoarele obligaþii:1. obligaþia de platã a rendei;2. obligaþia de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar;3. obligaþia de restituire a bunurilor arendate la încetarea contractului;4. obligaþia de platã a cheltuielilor de arendare.19Încetarea contractului de arendareCauzele speciale de încetare a contractului de arendare, potrivit Legii nr. 16/1994,sunt:- moartea uneia dintre pãrþi, cu excepþia cazului când arendarea s-a încheiatîn consideraþia persoanei arendaºului;- expirarea termenului;- înstrãinarea bunurilor arendate prin acte între vii.12. CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂNoţiunea şi reglementarea legalăAntrepriza este un contract prin cae o persoanã, numitã antreprenor, se obligã sãexecute o lucrare, independent ºi pe riscul sãu, pentru o altã persoanã, numitã client, înschimbul unui preþ.Contractul de antreprizã este reglementat de art. 1470.1490 Cod civil.Caracterele juridiceContractul de antreprizã prezintã urmãtoarele caractere juridice:• contract consensual;• contract bilateral (sinalagmatic);• contract oneros;• contract comutativ;• contract cu executare succesivã;• contract intuitu personae;Efectele contractuluiObligaţiile antreprenoruluiDin carcaterul bilateral al contractului de antreprizã se nasc urmãtoarele obligaþiiîn sarcina antreprenorului:- obligaþia de a executa lucrarea;- obligaþia de garanþie pentru vicii.Obligaţiile clientuluiObligaþiile clientului, rezultate din contract sunt:- obligaþia de platã a preþului;- obligaþia de a recepþiona ºi prelua lucrarea.Încetarea contractului de antreprizăAntrepriza înceteazã prin modurile prevãzute de dreptul comun, iar în modparticular, prin moartea meseriaºului, arhitectului sau antreprenorului, având în vederecaracterul intuitu personae al contractului.13. CONTRACTUL DE MANDATMandatul cu reprezentare20Noţiunea

Mandatul este un contract prin care o persoanã, numitã mandatar, se obligã sãîncheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numitã mandant,care îi dã aceastã împuternicire ºi pe care îl reprezintã.Forma mandatuluiDe regulã, mandatul este un contract consensual, care ia naºtere prin simplulacord de voinþã al pãrþilor, fãrã a fi supus vreunei forme speciale.Potrivit art. 1533 Cod civil, mandatul poate fi dat în formã scrisã, chiar verbalã oriîn mod tacit.În practicã, mandatul este constatat printr-un înscris numit procurã sauîmputernicire.Cnd actul juridic la care participã mandatarul în numele mandantului urmeazã sãse încheie în formã autenticã, atunci procura trebuie sã fie datã tot în formã autenticãdeoarece procura formeazã un tot unitar cu actul în vederea cãruia a fost dat manadatul.Dovada manadatuluiDacã mandatul este expres ºi legea specialã nu prevede altfel, dovada se face dupãregulile dreptului comnu, atât între pãrþi cât ºi de cãtre terþul care contracteazã cumandatarul. Astfel, dacã actul în vederea cãruia s-a dat mandatul expres are o valoaremai mare de 250 de lei, sau cerinþa formei scrise este prevãzutã de lege ãndiferent devaloare,dovada se va face prin înscris.În cazul mandatului tacit, dovada se va face prin orice mijloc de probã admis delege.Capacitatea părţilorMandantul trebuie sã fie capabil de a contracta el însuºi actul cu a cãrui încheiereîl însãrcineazã pe mandatar. Aceasta înseamnã cã în funcþie de natura actului juridic careurmeazã sã fie încheiat de mandatar se va aprecia capacitatea mandantului.Mandatarul trebuie sã aibã, în toate cazurile, capacitate deplinã de exerciþiu.Obiectul şi întinderea mandatuluiObiectul mandatului trebuie sã fie determinat, posibil ºi licit, ca în cazul oricãruiact juridic.Referitor la întinderea mandatului, acesta poate fi special sau general.Mandatul este special când se dã pentru o singurã operaþiune juridicã sau pentruanumite operaþiuni determinate.Mandatul este general când mandatarul primeºte împuternicirea de a se ocupa de

toate treburile mandantului.Efectele contractului de mandatEfecte între părţiObligaţiile mandatarului1. îndeplinirea mandatului;2. obligaþia de a da socotealã;3. obligaþii rezultând din substituirea unei terþe persoane.21Obligaţiile mandantului1. dezdãunarea mandatarului;2. plata remuneraþiei.Efectele faţă de terţiToate efectele actului încheiat de mandatar cu terþul se rãsfrâng asupramandantului, respectiv va deveni creditorul sau debitorul terþului, titularul dreptului real,iar în patrimnoiul sãu se produc modificãri în funcþie de actul încheiat.Deoarece mandatarul contracteazã în numele ºi pe seama mandantului, nu secreazã raporturi juridice între el ºi terþii cu care contracteazã.Încetarea contractului de mandatÎn afarã de cazurile generale de încetare a acontractelor, în materia contractului demandat încetarea contractului opereazã în urmãtoarele cazuri particulare:- revocarea mandatului;- renunþarea mandatarului;- moartea unei pãrþi;- punerea sub interdicþie, insolvabilitatea ºi falimentul mandantului saumandatarului.Ca urmare a încetãrii mandatului, în toate cazurile, mandatarul are urmãtoareleobligaþii:- sã restituie mandantului procura primitã;- sã predea orice act primit;- sã predea bunrile primite pentru executarea mandatului.Mandatul fără reprezentareContractul civil de mandat fãrã reprezentare este cunoscut ºi sub denumirea decontract de interpunere, care este de fapt un mandat simulat prin interpunere depersoane.Pãrþile contractului de interpunere se numesc:- mandatar ocult- cocontractant (terþul cocontractant)În acest caz, suntem în situaþia existenþei a douã acte juridice:1. actul public între mandatarul ocul ºi terþul cocontractant;2. convenþia dintre mandant ºi mandatarul ocult.14. ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINŢĂ (COMODATUL)Noţiunea şi caracterele juridiceÎn raport de prevederile art. 1560 Cod civil, împrumutul de foolosinþã este uncontract prin care o persoanã, numitã comodant, transmite folosinþa temporarã a unui

lucru determinat unei alte persoane, numitã comodatar, care se obligã sã-l restituie înindividualitatea sa.Comodatul prezintã urmãtoarele caractere juridice:- contract real;- contract cu titlu gratuit;22- contract unilateral;- contract translativ de folosinþã.Capacitatea părţilorComodatul este un act de administrare, astfel cã sub aspectul capacitãþii pãrþilor,comodantul trebuie sã aibã capacitatea necesarã pentru a efectua acte de administrare.Obiectul contractuluiComodatul poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, cu condiþia ca acesteasã fie nefungibile ºi neconsumptibile.Efectele contractuluiObligaţiile comodataruluiDatoritã caracterului unilateral, comodatul dã naºtere la obligaþii numai în sarcinacomodatarului:1. obligaþia de conservare a lucrului;2. obligaþia de folosire a lucrului potrivit destinaþiei;3. obligaþia de platã a cheltuielilor necesare folosinþei lucrului;4. obligaþia de restituire a lucrului.Încetarea contractuluiContractul de comodat înceteazã prin:- restituirea lucrului;- reziliere;- moartea comodatarului15. ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAŢIEÎmprumutul de consumaţie gratuit (mutuum)NoţiuneaÎmprumutul de consumaþie gratuit este, potrivit art. 1576 Cod civil, un contractprin care o persoanã, numitã împrumutãtor, transmite temporar unei alte persoane, numitãîmprumutat, proprietatea asupra unei câtimi de bunuri fungibile ºi consumptibile, înscopul de a le utiliza, cu obligaþia pentru acesta din urmã de a restitui la scadenþã ocantitate egalã de lucruri de aceeaºi naturã ºi calitate.Caracterele juridiceÎmprumutul de consumaþie are urmãtoarele caractere juridice:a) este un contract unlitaeral;b) este un contract real;c) este un contract cu titlu gratuit;d) este un contract translativ de proprietate.23Capacitatea părţilor

Deoarece acest contract este translativ de proprietate, împrumutãtorul trebuie sãîndeplineascã condiþiile legale pentru a încheia acte de dispoziþie ºi sã fie proprietarullucrului care formaezã obiectul contractului.Împrumutatul trebuie ºi el sã aibã capacitatea de a încheia acte de dipoziþie.Obiectul contractuluiÎmprumutul de consumaþie poate avea ca obiect bunuri de gen, fungibile ºiconsumptibile.Efectele contractuluiObligaţiile împrumutatuluiConform art. 1584 Cod civil, împrumutatul are obligaþia principalã de a restitui, laexpiraea contractului, lucruri de acelaºi gen, în aceeaºi cantitate ºi de aceeaºi calitate.Obligaţiile împrumutătoruluiDeoarece împrumutul de consumaþie este un contract unliteral, în principiu,împrumutãtorul nu are nicio obligaþie.Încetarea contractuluiÎmprumutul de consumaþie înceteazã prin îndeplinirea obligaþiei principale aîmprumutatului, respectiv restituirea lucrului la termenul stabilit în contract.Împrumutul cu dobândăNoţiuneaÎmprumutul cu dobândã este acel contract de împrumut de consumaþie,cu titluoneros, în care împrumutatul, în scimbul transferului temporar al dreptului de proprietateasupra unei câtimi de bunuri, în schimul unei remuneraþii numitã dobândã.Obiectul contractuluiObiectul împrumutului cu dobândã este alcãtuit dintr-o sumã de bani.Prin dobândã, conform art. 6 din Ordonanaþa Guvernului nr. 9/2000, se înþeleg nunumai semele socotite în bani cu acest titlu, dar ºi alte pretaþii sub orice titlu saudenumire, la care debitorul se obligã drept echivalent al folosinþei capitalului.În cazul împrumuturilor de bani,legea intervine pentru stabilirea cuantumuluidobânzilor sau limitarea nivelului acesteia.În materie civilã, dobînda legalã se stabileºte la 80% din nivelul dobânzii dereferinþã a Bãncii Naþionale a României, iar în materie comercialã se stabileºte la niveluldobânzii de referinþã a Bãncii Naþionale a României.Potrivit art. 3 alin. 4 din Ordonanþa Guvernului nr. 9/2000, nivelul dobânzii de

referinþã a Bãncii Naþionale a României este cel din prima zi lucrãtoare a anului, pentrudobânda legalã cuvenitã pe semestrul I al anului în curs ºi cel din prima zi lucrãtoare alunii iulie, pentru dobânda cuvenitã pe semestrul II al anului în curs.2416. CONTRACTUL DE DEPOZITNoţiuneaDepozitul este un contract prin care o persoanã, numitã deponent,încredinþeazã unlucru altei persoane, numitã depozitar, care se obligã sã-l pãstreze pe o perioadãdeterminatã sau nedeterminatã ºi sã-l restituie, la cerere, în naturã.Caracterele juridiceDepozitul este un contract real, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, unilateral sausinalagmatic ºi, în principiu, netranslativ de proprietate.Felurile contractului de depozitCodul civil distinge douã feluri de depozit: depozitul propriu – zis ºi sechestrul.Depozitul propriu – zis este în toate cazurile convenþional ºi poate avea ca obiectbunuri mobile nelitigioase ºi se poate prezenta sub forma depozitului obiºnuit, care estevoluntar ºi regulat, depozitului necesar ºi adepozitului neregulatSechestrul are ca obiect bunuri mobile sau imobile, litigioase, ºi poate ficonvenþional ºi judiciar.Depozitul obiºnuit (voluntar)Depozitul obiºnuit poate avea ca obiect numai bunuri mobile corporale, individualdeterminate, care sunt încredinþate depozitarului pentru a fi puse la adãpost de riscurilepierderii, stricãrii sau furtului.Pentru încheierea valabilã a contractului, deponentul trebuie sã aibã capacitateanecesarã pentru a încheia acte de administrare, iar depozitarul capacitate deplinã deexerciþiu.Depoziþul obiºnuit dã naºtere la obligaþii în sarcina depozitarului, precum ºi însarcina deponenetului.Depozitarul trebuie sã pãstreze bunul ºi sã-l restituie la cererea deponenetului, iardeponentul sã ridice lucrul depozitat, dupã expirarea contractului.Depozitul necesarPotrivit art. 1620 Cod civil, depozitul necesar este o variantã a depozitului propriu– zis, care se constituie în împrejurãri deosebite, cu ocazia unor evenimente neprevãzute:incendii, cutremure, inundaþii, etc., când deponentul este nevoit sã încredinþeze lucrul sãu

sãre pãstrare unei alte persoane, fãrã posibilitatea de a-ºi alege depozitarul.Conform art. 1623 Cod civil, este asmilat depozitului necesar depozitul efectuatde cãºãtorul care este cazat la un hotel (depozitul hotelier).Depozitul neregulatDepozitul neregulat are ca obiect bunuri fungibile ºi consumptibile care nu trebuierestituite în naturã, ci prin alte lucruri de acelaºi gen, în aceeaºi naturã, cantitate ºicalitate.În cazul acestui tip de depozit, care nu este reglementat de Codul civil ºi nici delegi speciale, dar este recunoscut de doctrinã ºi jurisprudenþã, depozitarul are posibilitateasã foloseascã bunurile depozitate în timpul derulãrii contractului.25Depunerile la bãnci ºi la C.E.C. constituie o formã de depozit neregulat.SechestrulSechestrul este un contract prin care o persoanã, numitã sechestrant, lasã un bun,asupra cãruia existã un litigiu, în pãstrarea altei persoane, numitã sechestru,pânã lasoluþionarea definitivã a litigiului.Potrivit art. 1626 Cod civil, sechestrul poate fi convenþional ºi judiciar.Sechestrul este convenþional când pãrþile încheie un contract de depozit având caobiect bunul supus unui litigiu, fãrã intervenþia instanþei de judecatã.Sechestrul judiciar este un contract de depozit încheiat între sechestrant ºisechestru prin dispoziþia instanþei de judecatã care ordonã punerea unui bun litigios subsechestru.17. CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILĂNoţiunea şi caracterele juridiceSocietatea civilã este un contract prin care douã sau mai multe persoane, fizice saujuridice, se obligã, una faþã de celelalte, sã punã în comun aportul lor în bani, bunuri saumuncã, în vederea constituirii unui fond comun, necesar desfãºurãrii unei activitãþi înscopul împãrþirii beneficiilor.Societatea civilã prezintã urmãtoarele caractere juridice:• este, de regulã, un contract multilateral;• este un contract cu titlu oneros ºi caracter lucrativ;• este un contract comutativ;• este un contract cu executare succesivã;• este un contract intuitu personae;• este un contract consensual;• este un contract civil ºi nu comercial.Condiţiile de validitate

Pentru a fi valabil încheiat, contractul de societate civilã trebuie sã îndeplineascãcondiþiile prevãzute de art. 948 Cod civil, precum ºi unele condiþii speciale, respectiv:a) punerea în comun a apãrturilor;b) participarea la câºtiguri ºi pierderi;c) existenþa unui affectio societatis.Contractul de societate se poate încheia prin simplul acord de voinþã al pãrþilor,fãrã a fi necesarã o altã formalitate care sã condiþineze încheierea contractului.Efectele contractului de societateObligaţiile asociaţilorDin contractul de societate ciivlã se nasc urmãtoarele obligaþii pentru asociaþi:• obligaþia de aport;• obligaþia de a contribui la piederi;• obligaþia de loialitate.26Drepturile asociaţilorCaracterul sinalagmatic al societãþii civile determinã ºi drepturi corespunzãtoarepentru asociaþi:• dreptul la beneficii;• dreptul de a folosi bunurile societãþii;• dreptul la restituirea aportului.Funcţionarea societăţii civilePentru a putea funcþiona, societatea civilã are nevoie de un patrimoniu propriu, deorganizare proprie, în vederea administrãrii activitãþilor incluse în actul constitutiv.Potrivit art. 1501 Cod civil, societatea începe în momentul facerii contractului,dacã nu se stipuleazã un alt timp.Durata contractului este cea stabilitã prin voinþa prþilor.Conform art. 1523 – 1531 Cod civil, cauzele particulare de încetare a societãþiisunt: expirarea termenului, pieirea obiectului (fondului social) sau realizarea scopului,moatrtea unui asociat, punerea sub interdicþie sau insolvabilitatea unui asociat ºidenunþarea contractului de unul sau mai mulþi asociaþi.18. CONTRACTELE ALEATORIIContractul de asigurareNoţiuneaPotrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile ºi reasigurãrile înRomânia, modificatã prin Legea nr. 172/2004, asigurarea este un contract prin care unadintre pãrþi, numitã asigurat,se obligã sã plãteascã o sumã de bani, numitã primã deasigurare,celeilalte pãrþi, numitã asigurãtor, care, la producerea unui risc, va plãti

asiguartului indemnizaþia de asigurare.Caracterele juridice• contract bilateral (sinalagmatic);• contract consensual;• contract cu titlu oneros;• contract cu executare succesivã;• contract aleatoriu.Clasificarea asigurărilorDupã natura contractului de asigurare:- asigurãri comerciale- asigurãri mixte (comercial – civile)Dupã obiectul lor:- asigurãri de bunuri- asigurãri de persoane- asigurãri de rãapundere civilãDupã modul în care iau naºtere:- asigurãri facultative- asigurãri obligatoriiDupã locul în care se aflã sediul/domiciliul pãrþile:27- asigurãri interne (naþionale)- asigurãri externe (internaþionale)Dupã numãrul subiectelor raporturilor de asigurarea:- asigurãri (directe)- coasigurãri- asigurãri mutuale- reasigurãriCele mai cunoscute asigurãri facultative sunt urmãtoarele:1. asigurãrile de bunuri2. asigurãrile de persoane3. asigurãrile de rãspundere civilã4. asigurãrile de credite ºi garanþii, precum ºi asigurãrile de pierderifinanciare.Asigurarea este obligatorie atunci când persoanele fizice sau juridice sunt obligatede norma imperativã sã încheie un contract de asigurare într-un domeniu ºi în condiþiilestabilite de lege.Singura asiguarare de acest fel, reglementatã de legislaþia noastrã, este asiguarareaobligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produese prin accidente de autovehicule.Încetarea contractului de asigurareAsigurarea înceteazã prin:a) expirarea termenului;b) neexecutarea obligaþiilor;c) denunþarea unilateralã;d) înstrãinarea lucrului.Contractul de rentă viagerăNoţiunea şi reglementarea legalăRenta viagerã este un contract prin care o persoanã, numitã credirentier,

înstrãineazã un bun sau plãteºte o sumã de bani unei alte persoane, numitã debirentier ,înschimbul unei prestaþii periodice în bani, care se plãteºte pînã la moartea credirentierului.Prestaþia datoratã de debirentier se numeºte rentã viagerã.Contractul de rentîã viagerã este reglementat în art. 1639 – 1651 Cod civil.Caracterele juridiceRenta viagerã prezintã urmãtoarele caractere juridice:• este, în principiu, consensualã;• este un contract aleatoriu;• este un contract oneros sau gatuit dacã se constituie prin donaþiesau testament;• este un contract aleatoriu;• este un contract sinalagmatic (sinalagmatic);• este un contract translativ de proprietate.Obiectul contractuluiObiectul contractului de rentã viagerã este dublu:281. obiectul presþiei credirentierului, care poate fi un bun imobil sau mobil,inclusiv o sumã de bani (capital);2. obiectul prestaþiei debirentierului, care constã într-o sumã de bani sau altebunuri (renta).Efectele contractuluiObligaţiile credirentieruluiAvând în vedere caracterul translativ de propeitate al contractului, credirentierulare obligaþia de a preda bunul ºi sã-l garanteze pe debirentier.Obligaţiile debirentieruluiDebirentierul are obligaþia de platã a rentei ºi obligaþia de garanþie pentru platarentei.Încetarea contractuluiContractul de rentã viagerã înceteazã prin moartea credirentierului sau a alteipersoane în favoarea cãreia a afost constituitã renta, precum ºi în cazul împliniriitermenului de prescripþie extinctivã.Contractul de întreţinereNoţiuneaÎntreþinerea este un contract prin care una dintre pãrþi, numitã întreþinãtor, seobligã sã asigure întreþinerea celelilate pãrþi, numitã întreþinut, pe tot timpul vieþii, înschimbul unei sume de bani sal al înstrãinãrii unui lucru.Contractul de întreþinere este un contract nenumit, deoarece nu este reglementatde un act normativ.Caracterele juridceContractul de întreþinere are caractere juridce proprii, respectiv:• este, în principiu, un contract consensual, cu excepþia cazului când

obiectul înstrãinãrii este un teren;• de regulã, are un caracter oneros;• este un contract bilateral (sinalagmatic);• are un caracter aleatoriu;• are caracter intuitu personae;• este un contract cu executare succesivã.Efectele contractuluiObligaţiile întreţinutuluiAvând în vedere caracterul translativ de proprietate, în cazul în care întreþinutul saobligat la transmiterea unui lucru, el va avea obligaþiile de predare a lucrului ºide garanþiepentru evicþiune ºi contra viciilor.Obligaţiile întreţinătoruluiDebitorul întreþinerii trebuie sã asigure întreþinerea în naturã, succesivã ºipermanentã, conform clauzelor contractului.29În cazul contractului de întreþinere se poate cere rezoluþiunea contractului numaipentru neexecutarea culpabilã a obligaþiei de întreþinere, în temeiul art. 1020 – 1021 Codcivil.Contractele de joc şi prinsoare (pariul)NoţiuneaJocul ºi prinsoarea sunt contracte prin care pãrþile se obligã reciproc sã plãteascã osumã de bani câºtigãtorului, în caz de producere sau nu a unui eveniment, a cãrui realizaredepinde de forþa, îndemânarea, cunoºtinþele, unor persoane sau de hazard ºi în care existãºanse de câºtig sau de pierdere pentru ambele pãrþi.Reglementarea legală- Codul civil- Hotãrârea Guvernului nr. 251/1999 privind modalitatea de autorizare,organizare ºi exploatare a jocurilor de noroc, modificatã prin HotãrâreaGuvernului nr. 348/2002.Caracterele juridice• contracte bilaterale;• contracte consensuale;• contracte aleatorii.Efectele jocului şi prinsoriiPotrivit art. 1636 – 1638 Cod civil, efectele contractelor de joc ºi prinsoare suntguvernate de trei reguli:1. obligaþiile nãscute din aceste contracte sunt lipsite de sancþiune;2. datoriile din joc ºi prinsoare sunt recunoscute ca obligaþii juridicecare, executate de bunã voie, nu pot da naºtere la acþiunea înrepetiþiune, plata fiind valabilã, fiind astfel asimilate obligaþiilorcivile imperfecte;3. prin excepþie de la regula anterioarã, între participanþii jocurilorsportive obligaþia nãscutã din contract are caracter perfect.

19. CONTRACTUL DE TRANZAŢIENoţiunea şi caracterele juridiceÎn raport de dispoziþiile art.1704 Cod civil, tranzacþia este un contract prin carepãrþile terminã un proces început sau preîntâmpinã un proces ce se poate naºte, princoncesii reciproce,Sub aspectul caracterelor juridice, tranzacþia este un contract sinalagamatic, cutitlu oneros, comutativ ºi consensual.Reglementarea legalăSediul materiei se aflã în art. 1704 – 1717 Cod civil.30Condiţiile de validitateSub aspectul condiþiilor de validitate, în materie d ecapacitate pãrþile contrctantetrebuie sã aibã capacitatea de a face acte de dispoziþie; obiectul tranzacþiei trebuie sã seafle în circuitul civil, sã fie licit ºi moral.Cauzele de anulare a contractuluiArt. 1712 – 1716 Cod civil reglementeazã cauzele de anulare a contractului:e) anularea pentru vicii de consimþãmânt;f) titlul nul;g) tranzacþia încheiatã în legãturã cu obiectul unui proces judecatdefinitiv;h) descoperirea de acte necunoscute pãrþilor ºi ascunse de una din ele.Efectele contractuluiTranzacþia produce efecte declarative deoarece are ca scop recunoaºterea unordrepturi preexistente ºi nu conferirea unor drepturi noi ca în cazul contractelor translativede proprietate.Bibliografie:1. Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridic,Bucureºti, 2001;2. Coordonator Ion Dogaru, Drept civil. Contractele speciale, Editura All Beck,Bucureºti, 2004;3. Manuela Tãbãraº, Rãspundere contractualã. Daune – interese, Culegere depracticã judiciarã, Editura All Beck, Bucureºti, 20054. Ioan Popa, Contractul de vânzare - cumpãrare. Studiu de doctrinã ºi jurisprudenþã,Editura Universul Juridic, Bucureºti, 20061DREPT ADMINISTRATIVLector univ.dr. EMANUEL ALBUSemestrele I şi IIObiectivele cursului:

Disciplina Drept administrativ, ca disciplinã fundamentalã în curricula anului II alFacultãþii de drept ºi administraþie publicã, are ca obiective principale:- însuºirea ºi fixarea noþiunilor ºi principiilor fundamentale ale ºtiinþei dreptuluiadministrativ, precum ºi ale ºtiinþei administraþiei publice;- înþelegerea organizãrii ºi funcþionãrii sistemului administraþiei publice înRomânia;- însuºirea noþiunilor fundamentale privind activitatea organelor administraþieipublice, controlul exercitat asupra acestei activitãþi ºi, în mod special, controluljudecãtoresc;- însuºirea cunoºtinþelor necesare înþelegerii organizãrii funcþiei publice ºi arãspunderii administrative, în special a rãspunderii contravenþionale;- formarea aptitudinilor necesare pentru aplicarea tuturor cunoºtinþelor dobândite,în activitãþile juridice ulterioare ale absolvenþilor.PARTEA ÎNTÂICapitolul IINTRODUCERE ÎN DREPTUL ADMINISTRATIVDreptul administrativ este o ramurã a dreptului public român care, împreunã cudreptul privat român, formeazã sistemul dreptului român.Prin drept administrativ se înþelege un grup de norme juridice care, datoritãparticularitãþilor pe care le reprezintã, formeazã o ramurã distinctã de drept, în cadrulsistemului dreptului.Dreptul administrativ este strâns legat de noþiunea administraþiei publice, care seprezintã ca activitate dar ºi ca sistem de organizare.Ca activitate, administraþia publicã este formatã din ansamblul activitãþilor juridice ºimateriale aflate în responsabilitatea autoritãþilor publice care au ca scop satisfacereainteresului general, prin organizarea executãrii ºi executarea în concret a legii.Ca sistem de organizare, administraþia publicã este formatã din ansamblul structurilorcomponente ale sistemului administraþiei publice.Principiile administraţiei publice

Principiul legalităţii administraþiei publice impune ca toate acþiunile care formeazãactivitatea acestuia , dar ºi toate formele de organizare a sistemului administraþiei publice sãse întemeieze pe lege.Principiul ierarhiei este expresia raporturilor ierarhice stabilite între structurilesistemului administraþiei publice, în activitatea realizatã pentru organizarea ºi executarealegii.Principiul transparenţei decizionale în activitatea autoritãþilor administraþieipublice, în raporturile stabilite între ele cu cetãþenii ºi asociaþiile legal constituite aleacestora, a fost consacrat prin Legea nr.52/2003 privind transparenþa decizionalã înadministraþia publicã ºi are drept scop sporirea gradului de responsabilitate a autoritãþilor2administraþiei publice faþã de cetãþean, stimularea participãrii active a cetãþenilor laactivitatea administraþiei publice, precum ºi sporirea gradului de transparenþã la nivelulîntregii administraþii publice.Principiul continuităţii impune ca activitatea administraþiei publice sã se desfãºoareîn mod permanent, fãrã sincope, pentru cã orice întrerupere a organizãrii ºi executãrii legiiva putea degenera în acte de dezordine socialã, dar se poate ajunge la anarhie ºi la disoluþiaorganizãrii statale din teritoriul respectiv ori la schimbarea ordinii sociale, în cazulmiºcãrilor revoluþionare.Principiul operativităţii impune ca activitatea, intervenþia structurilor sistemuluiadministraþiei publice sã se realizeze prompt, rapid, fie la cerere, fie din oficiu, pentruînlãturarea unei stãri nelegale sau anormale care poate afecta drepturile unei persoane sauinteresul general al unei activitãþi.Principiul oportunităţii funcþioneazã în activitatea administraþiei publice în sensulcã structurile acesteia au libertatea sã dispunã de iniþiativã ºi de posibilitatea de a apreciamomentul favorabil în care trebuie sã intervinã, pe baza ºi pentru executarea legii, în

concordanþã cu interesul general al colectivitãþii pe care o reprezintã.Principiul revocabilităţii reprezintã o regulã aplicabilã actelor administrative,potrivit cãreia, mai înainte ca acestea sã fi intrat în circuitul civil ºi sã fi produs efectejuridice, autoritatea administrativã emitentã le poate retracta sau acestea pot fi desfiinþate decãtre autoritatea administrativã ierarhic superioarã celei emitente.Principiul deconcentrării activitãþii administraþiei publice este un principiu specificactivitãþii administraþiei ministeriale care constã în deplasarea în unitãþile administrativteritoriale a activitãþii administraþiei publice centrale.Izvoarele dreptului administrativIzvoarele dreptului administrativ sunt actele juridice în care sunt încorporate normelede drept administrativ privitoare la organizarea ºi activitatea administraþiei publice.O primã categorie de izvoare ale dreptului administrativ este formatã din actelejuridice care emanã de la puterea legiuitoare.Constituţia, care este legea fundamentalã, conþine norme juridice care stabilescprincipiile generale ale administraþiei publice, dar ºi dispoziþii care reglementeazã atribuþiilePreºedintelui României, structura organizatoricã ºi competenþa Guvernului României,instituþia primului-ministru, administraþia ministerialã, autoritãþile administrative autonome,administraþia publicã localã.Legile organice sunt legile care reglementeazã domenii rezervate prin Constituþieunei astfel de categorii de legi: organizarea Guvernului ºi a Consiliului Suprem de Apãrarea Þãrii, statutul funcþionarilor publici, contenciosul administrativ, organizarea generalã aînvãþãmântului, organizarea administraþiei publice locale ºi regimul general privindautonomia localã, regimul juridic al domeniului public ºi privat etc.Legile ordinare, în mãsura în care conþin norme juridice care reglementeazã relaþiisociale formate în cadrul organizãrii ºi funcþionãrii administraþiei publice.

O a doua categorie de izvoare ale dreptului administrativ este formatã din acteleadministrative care emanã de la organele puterii executive, precum ºi cele care sunt adoptatesau emise de autoritãþile din sistemul organelor administraþiei publice.Decretele prezidenţiale sunt izvoare de drept administrativ când acesteareglementeazã relaþii sociale din domeniul administraþiei publice. De exemplu, decretul princare preºedintele poate, potrivit art.91 alin.(1) din Constituþie, sã instituie starea de asediusau starea de urgenþã.Actele administrative adoptate de Guvern, precum ordonanþele ºi ordonanþele deurgenþã care conþin norme de drept administrativ. De asemenea, sunt izvoare de drept3administrativ hotãrârile adoptate de Guvern, fie pentru organizarea executãrii legilor, fiepentru executarea în concret a acestora.Ordinele şi instrucţiunile emise de miniºtri, precum ºi de alþi ºefi ai structuriloraparþinând administraþiei ministeriale sau autoritãþilor administrative autonome.Ordinele emise de ºefii serviciilor publice deconcentrate în unitãþile administrativteritoriale.Hotărârile, deciziile şi dispoziţiile adoptate ºi, respectiv, emise de cãtre autoritãþileadministraþiei publice locale: consiliile judeþene, consiliile locale, preºedinþii consiliilorjudeþene, primarii.O a treia categorie de izvoare ale dreptului administrativ o constituie doctrina şijurisprudenţa, ca izvoare subsidiare sau indirecte ale dreptului, deci ºi ale dreptuluiadministrativ.Raporturile de drept administrativRaporturile de drept administrativ sunt acele relaþii sociale, supuse reglementãrilornormelor dreptului administrativ, care se formeazã în legãturã cu organizarea executãrii ºiexecutarea în concret a legii.Elementele raporturilor de drept administrativElementele raporturilor de drept administrativ sunt subiectele raportului ºi obiectul

raportului.Subiectele raportului de drept administrativCel puþin unul dintre subiectele raportului de drept administrativ va fi un organ aladministraþiei publice sau numai un funcþionar public, în timp ce al doilea subiect va puteafi un alt organ al administraþiei publice, un organ de stat, altul decât al puterii executive, oriun particular, persoanã fizicã sau juridicã.Obiectul raportului de drept administrativObiectul raportului de drept administrativ diferã în raport cu domeniul de activitate încare acesta ia naºtere, de la domeniul privind ordinea publicã pânã la domeniul privindsãnãtatea, ori de la domeniul privind siguranþa naþionalã pânã la domeniul educaþiei ºicercetãrii.Oricum, în orice domeniu s-ar manifesta, obiectul raportului de drept administrativconstã din drepturile ºi obligaþiile subiectelor raportului de drept administrativ.Categorii de raporturi de drept administrativRaporturile de drept administrativ care se nasc în cadrul sistemuluiadministraţiei publice se împart în raporturi juridice administrative de subordonare,raporturi de colaborare ºi raporturi de participare.În cadrul raporturilor juridice administrative de subordonare ierarhică,subiectele participante nu se gãsesc în poziþie de egalitate juridicã, ele aflându-se în cadrulunei ierarhii administrative.În cadrul raporturilor juridice administrative de colaborare, subiectele de dreptparticipante sunt pe picior de egalitate ºi apar atunci când douã autoritãþi ale administraþieipublice acþioneazã împreunã.Raporturile juridice administrative de participare sunt, spre exemplu, raporturilecare se stabilesc între organe ale administraþiei publice centrale ºi organe ale administraþieipublice locale.4Capitolul IISISTEMUL ORGANELOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICENoţiunea de organ al administraţiei publice

Organele administraþiei publice sunt acele colectivitãþi umane constituite pe baza ºiîn executarea legii, dotate cu mijloace materiale ºi resurse financiare potrivit legii, avândcapacitate juridicã de drept administrativ ºi competenþã stabilitã prin lege pentru a puteaacþiona în vederea organizãrii executãrii ºi a executãrii în concret a legii ºi care seîncadreazã în sistemul administraþiei publice.Părţile componente ale organelor administraţiei publicePersonalul organelor administraţiei publicePersonalul organelor administraþiei publice este format din demnitari sau înalþifuncþionari asimilaþi ai acestora, din funcþionari cu funcþii publice de decizie ºi funcþionaricu funþii publice de execuþie, statutul acestora fiind reglementat printr-o lege generalã, întimp ce restul salariaþilor formeazã personalul contractual.Mijloacele materiale ale organelor administraţiei publice constau, în primul rând,din clãdirile în care acestea îºi au sediile, mijloacele auto, mobilierul, rechizitele, dotãrile(calculatoarele ºi reþelele de calculatoare, fãrã de care o activitate performantã este deneconceput).Mijloacele financiare sau resursele financiare provin, de regulã, de la bugetulstatului.Personalitatea juridică şi competenţa organelor administraţiei publice suntelementele cele mai importante pentru definirea acestora. În materia personalitãþii juridiceeste încã în vigoare reglementarea cadru datã prin Decretul nr.31/1954 privind persoanelefizice ºi persoanele juridice.Structura administraţiei publiceStructura internă a organelor administraţiei publiceOrganizarea colectivului de oameni pe diferite compartimente de activitate: birouri,servicii, direcþii generale, departamente, etc., reprezintã structura internã a organuluirespectiv al administraþiei publice, numitã ºi aparatul administrativ sau organizarea internã aacestuia.Structura sistemului administraþiei publice poate fi cercetatã sub douã aspecte: din

punct de vedere funcþional ºi din punct de vedere teritorial.Prin structura funcţională se înþelege organizarea administraþiei publice într-unsistem construit din organe formate în raport cu domeniile ºi sectoarele de activitate în careîºi desfãºoarã activitatea.Prin structură teritorială se înþelege organizarea sistemului administraþiei publiceîn raport cu teritoriul statului ºi al unitãþilor administrativ-teritoriale, constituind, într-oviziune tradiþionalã, temeiul împãrþirii organelor administraþiei publice în organe centrale ºiorgane locale, dupã raza teritorialã în care pot acþiona.5Sarcinile sistemului administraţiei publiceNoţiunea de sarcini ale sistemului administraţiei publiceSarcinile administraþiei publice au fost definite ca îndatoriri ce revin sistemuluiadministraþiei publice privind înfãptuirea valorilor ºi transpunerea lor în realitate în cadrulsistemului social global.Sarcinile de conducere şi organizareSarcinile de conducere ºi organizare ale sistemului administraþiei publice derivã dinfuncþia puterii de stat de a reglementa activitatea membrilor societãþii. Specificul acestorsarcini constã în acþiunile cu caracter dispozitiv prin care structurile sistemuluiadministraþiei publice organizeazã executarea ºi executã în concret legile în cele mai diferitedomenii de activitate socialã în care acþioneazã statul.Sarcinile de prestaţieSarcinile de prestaþie ale sistemului administraþiei publice derivã din funcþia statuluide a asigura membrilor societãþii moderne cele mai diverse servicii pentru satisfacereanevoilor tot mai diversificate ale acestora.Serviciile publiceNoţiunea de serviciu publicNoþiunea de serviciu public are o dublã accepþiune, întocmai ca ºi noþiunea deadministraþie publicã. Astfel, pe de o parte, prin serviciul public se înþelege o structurãorganizatoricã, un organism social ºi, pe de altã parte, prin serviciu public se înþelege

activitatea cu caracter de prestaþie pe care o realizeazã respectivul organism.Înfiinţarea şi desfiinţarea serviciilor publiceDin punct de vedere juridic, serviciile publice se înfiinþeazã prin lege, precumministerele, prin hotãrâre a Guvernului, în cazul organelor de specialitate din subordineaacestuia, prin ordin al ministrului, în cazul organelor de specialitate din subordineaministerelor, ori prin hotãrâri ale consiliilor judeþene sau ale consiliilor locale, în cazulserviciilor publice de interes judeþean ºi, respectiv, local.Clasificarea serviciilor publiceDupă obiectul lor de activitate, serviciile publice se împart în:- Serviciile publice care au ca obiect pãstrarea ordinii publice ºi apãrarea naþionalã;- Serviciile publice care au ca obiect activitãþile financiare ºi fiscale;- Serviciile publice care au ca obiect învãþãmântul ºi cercetarea;- Serviciile publice care au ca obiect asigurarea socialã ºi sãnãtatea colectivitãþii;- Serviciile publice care au ca obiect satisfacerea intereselor de artã ºi culturã;- Serviciile publice care au ca obiect satisfacerea intereselor economice;Sistemul organelor administraţiei publicePrin sistem al organelor administraþiei publice se înþelege totalitatea organelor carerealizeazã administraþia publicã, ca activitate de organizare a executãrii ºi de executare înconcret a legii, prin care se asigurã funcþionalitatea acestui sistem.Criteriile de organizare a sistemului organelor administraţiei publiceCriteriul teritorial, potrivit cãruia sistemul se structureazã din punct de vedere alcompetenþei teritoriale, existând organe centrale (când competenþa lor se întinde asupra6întregului teritoriu al þãrii, cum sunt Guvernul, ministerele ºi celelalte organe centrale aleadministraþiei publice) ºi organe locale (când competenþa lor se întinde numai asupra uneiunitãþi administrativ-teritoriale, cum sunt consiliile locale, primarul, consiliile judeþene).

Potrivit criteriului funcţional, existã organe cu competenþã generalã (care exercitã,realizeazã administraþia publicã în toate domeniile de activitate, cum sunt Guvernul,consiliile judeþene, consiliile locale) ºi organe de specialitate ale administraþiei publice (carerealizeazã administraþia publicã în domenii distincte de activitate, cum sunt ministerele ºicelelalte structuri componente ale administraþiei ministeriale).CAPITOLUL IIIAUTORITĂŢILE CENTRALEPreşedintele RomânieiPreºedintele României, ca ºef al statului, este unul din ºefii puterii executive, alãturide Guvern, precum ºi garantul Constituþiei al independenþei naþionale, al unitãþii ºiintegritãþii teritoriale a þãrii ºi mediator între puterile statului, precum ºi între stat ºisocietate.Atribuţiile Preşedintelui României ca şef al Executivului sunt acele prerogativecare nu intrã în sfera reprezentãrii politice ºi nici în sfera constituþional-legislativã, dar niciîn sfera raporturilor cu alte autoritãþi publice, precum Parlamentul, justiþia, CurteaConstituþionalã etc., aceste atribuþii executiv-administrative având temeiul în prevederileconstituþionale, potrivit cãrora Preºedintele României este unul din cei doi ºefi ai puteriiexecutive, dar cu atribuþii destul de limitate.Actele Preşedintelui RomânieiSe face distincþie între actele politice ale preºedintelui (mesaje, declaraþii, apelurietc.) ºi actele juridice la care se referã art.100 din Constituþie.Astfel, potrivit art.100 alin.(1) din Constituþie, în exercitarea atribuþiilor sale,Preºedintele României emite decrete care se publicã în Monitorul oficial, nepublicareaatrãgând inexistenþa lor din punct de vedere juridic.Decretele prezidenþiale au caracter individual când au ca obiect numirea sau deeliberarea din funcþii publice, în cazurile prevãzute de lege, ºi au caracter normativ cândreglementeazã situaþii privind declararea stãrii de urgenþã sau a stãrii de asediu ºi care obligã

autoritãþile administrative centrale ºi/sau locale sã ia mãsuri de punere în executare.Decretele emise de Preºedintele României sunt supuse controlului instanþelor decontencios administrativ, cu excepþiile enumerate de Legea contenciosului administrativ,nr.554/2004.Răspunderea Preşedintelui RomânieiÎn conformitate cu dispoziþiile art.84 alin.(2) coroborat cu art.72 alin.(1) dinConstituþie, Preºedintele României se bucurã de imunitate doar în ceea ce priveºte opiniilepolitice exprimate în exercitarea mandatului.Rãspunderea Preºedintelui României poate fi angajatã din punct de vedere politic, încondiþiile art.95 din Constituþie pentru sãvârºirea unor fapte grave prin care se încalcãprevederile legii fundamentale.Rãspunderea penalã a Preºedintelui României este statuatã de dispoziþiile art.96 dinConstituþie.Potrivit prevederilor art.84 alin.(2), coroborate cu cele ale art.72 alin.(1) dinConstituþie, imunitatea acordatã preºedintelui este doar pentru faptele care au legãturã cuexercitarea mandatului de Preºedinte al României ºi cã, pentru celelalte fapte ar trebui sã7rãspundã, din punct de vedere legal, ca orice cetãþean, potrivit principiului înscris în art.16alin.(1) din Constituþie, conform cãruia cetãþenii sunt egali în faþa legii.GuvernulGuvernul este definit ca instituþie politicã a puterii executive, care funcþioneazã înbaza votului de încredere acordat de Parlament ºi organul suprem al administraþiei publicecare, potrivit programului sãu de guvernare, asigurã realizarea politicii interne ºi externe aþãrii ºi exercitã conducerea generalã a administraþiei publice.Sarcinile Guvernului, din punct de vedere al conþinutului, sunt sarcini generale,care privesc toate domeniile de activitate ale vieþii sociale, spre deosebire de ministere ºicelelalte organe de specialitate din subordinea sa, care îndeplinesc sarcini specifice pentru

realizarea interesului general special din domeniul de activitate în care funcþioneazã fiecare.Atribuţiile GuvernuluiÎn funcþie de rolul politic ºi de rolul administrativ, precum ºi în raport cu sarcinilesale, Guvernul îºi îndeplineºte atribuþiile legale în scopul realizãrii politicii interne ºiexterne a þãrii ºi al conducerii generale a administraþiei publice, potrivit programului sãu deguvernare.Articolul 11 din Legea nr.90/2001 privind organizarea ºi funcþionarea GuvernuluiRomâniei ºi a ministerelor, prezintã principalele sale atribuþii care pot fi grupate în raport curolul ºi sarcinile Guvernului.Formarea Guvernului sau procedura de învestitură este reglementatã de art.103ºi de art.85 alin.(1) din Constituþia din 1991.Componenţa Guvernului este precizatã din punct de vedere constituþional deart.102 alin.(3) din Constituþia din 1991, unde se aratã cã Guvernul este alcãtuit din primministru,miniºtri ºi alþi membri stabiliþi prin lege organicã.Statutul membrilor Guvernului este conferit de totalitatea dispoziþiilorconstituþionale ºi a reglementãrilor legale referitoare la condiþiile pentru funcþia de membrual Guvernului, incompatibilitãþile acestei funcþii, durata mandatului ºi încetarea funcþiei demembru al Guvernului.Funcţionarea Guvernului este reglementatã de Secþiunea a 6-a din Legeanr.90/2001. Guvernul îºi realizeazã activitatea funcþionând în ºedinþe, care sunt convocate ºiconduse de primul-ministru, sãptãmânal sau ori de câte ori este nevoie.În situaþiile în care se dezbat probleme de interes naþional privind politica externã,apãrarea þãrii, asigurarea ordinii publice, Preºedintele României poate decide sã participe laºedinþele Guvernului, dar poate participa ºi în alte situaþii, fiind invitat de cãtre primulministru.În toate situaþiile când participã, Preºedintele României va conduce ºedinþeleGuvernului.Actele juridice ale Guvernului

În activitatea sa, Guvernul se manifestã prin acte politice (programul de guvernare,asumarea rãspunderii, declaraþii politice, etc.) ºi prin acte juridice.Potrivit art.108 alin.(1) din Constituþie ºi art. 27(1) din Legea nr. 90/2001, Guvernuladoptã hotãrâri ºi ordonanþe. Hotãrârile sunt adoptate de Guvern pentru organizareaexecutãrii legilor, în cazul hotãrârilor cu caracter normativ, ori pentru executarea în concreta legilor, în cazul hotãrârilor cu caracter individual. Ordonanþele sunt adoptate de guvern întemeiul prevederilor art.115 din Constituþie, fie în baza unei legi speciale de abilitare, fie însituaþii extraordinare a cãror reglementare nu comportã sub nici o formã amânarea.Primul Ministru, potrivit Legii nr.90/2001 - Secþiunea a 4-a, conduce Guvernul ºicoordoneazã activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuþiilor care le revin, potrivitînvestiturii acordate de Parlament.8Aparatul de lucru al Guvernului este alcãtuit din Cancelaria Primului-ministru,Secretariatul General al Guvernului, departamente ºi alte asemenea structuri organizatoricecu atribuþii specifice.Cancelaria Primului-Ministru este o structurã cu personalitate juridicã, condusã deºeful Cancelariei, care are rang de ministru, fiind coordonatã direct de cãtre primul-ministru.Atribuþiile Cancelariei Primului-ministru ºi ale ºefului acesteia, stabilite prin decizie aprimului-ministru, demonstreazã cã aceastã structurã organizatoricã, care are personalitatejuridicã ºi buget propriu, are toate caracteristicile unui adevãrat minister, rolul ºi atribuþiilesale nefiind specifice unei simple cancelarii.Secretariatul General al Guvernului, ca element de legãturã ºi de stabilitate aguvernãrii, are, ca sarcini principale, asigurarea derulãrii operaþiunilor tehnice aferenteactelor de guvernare ºi rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice ºi tehniceale activitãþii Guvernului, pe de o parte, precum ºi reprezentarea Guvernului în faþa

instanþelor judecãtoreºti, pe de altã parte. Secretariatul General al Guvernului este condus deun ministru, ajutat de unul sau mai mulþi secretari de stat ºi subsecretari de stat, numiþi prindecizie a primului-ministru, ºi care are calitatea de ordonator principal de credite pentruaparatul de lucru al Guvernului, cu excepþia Cancelariei Primului Ministru.Departamentele din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Departamentuleste o structurã organizatoricã fãrã personalitate juridicã ºi fãrã unitãþi în subordine,subordonat primului-ministru, având rolul de coordonare ºi sintezã, în domenii de interesgeneral, în conformitate cu atribuþiile Guvernului. Înfiinþarea, modul de organizare ºifuncþionare, precum ºi atribuþiile departamentului se aprobã prin hotãrâre a Guvernului,departamentul fiind condus de un demnitar care, în exercitarea atribuþiilor ce îi revin, emiteordine cu caracter individual.Organele de specialitate din subordinea Guvernului sunt organe de specialitate caºi ministerele, asemãnându-se cu acestea ºi din punct de vedere al competenþei teritoriale,exercitându-ºi atribuþiile pe întreg teritoriul naþional, fiind, ca ºi ministerele, organenaþionale sau organe centrale, dupã terminologia legislaþiei în vigoare.Aceste organe de specialitate pot fi înfiinþate de Guvern în condiþiile art.117 alin.(2)din Constituþie numai cu avizul Curþii de Conturi ºi numai dacã legea prevede aceastãcompetenþã.Numãrul ºi statutul acestor organe de specialitate în subordinea Guvernului au variatde la un guvern la altul, dupã criterii ºi reguli greu de identificat.Structurile consultative şi interministeriale ale Guvernului sunt consiliile,comisiile ºi comitetele interministeriale.MinistereleMinisterele sunt organe centrale care conduc ºi coordoneazã administraþia publicã îndiferitele domenii ºi ramuri de activitate.Atribuţiile generale ale ministerelor formeazã, în ansamblul lor, competenþa acelui

minister ºi au ca scop realizarea sarcinilor din domeniul de activitate pentru care ministerulrespectiv este specializat.Structura organizatorică internă a ministerelor este formatã din compartimenteleinterne ale ministerelor, care pot fi împãrþite în compartimente de specialitate,compartimente funcþionale sau generale ºi compartimente auxiliare. Compartimenteleinterne sau administraþia centralã propriu-zisã a ministerelor sunt: birourile, serviciile,direcþiile, direcþiile generale ºi departamentele.Structurile exterioare ale ministerelor se prezintã fie sub forma unor serviciipublice deconcentrate, fie sub forma unor organe de specialitate, alte instituþii publice, sau9unitãþi economice, medicale, tehnice, etc., aflate în subordinea, în coordonarea sau subautoritatea ministerelor.Serviciile publice deconcentrate sunt structurile teritoriale prin care, ca regulãgeneralã, ministerele ºi celelalte organe centrale îºi realizeazã competenþa la nivel naþional,pe întreg teritoriu al þãrii, îºi îndeplinesc în mod concret atribuþiile conferite de lege.Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordineaministerelor sunt înfiinþate ºi funcþioneazã pentru realizarea unor sarcini concrete dindomeniul/domeniile de activitate ale ministerelor, care le-au fost repartizate prin actulnormativ de înfiinþare, organizare ºi funcþionare.Conducerea ministerelor se realizeazã, potrivit art. 46 alin.(1) din Legeanr.90/2001, în mod exclusiv de miniºtri. Ministrul este cel care reprezintã ministerul înraporturile cu celelalte organe, cu persoanele juridice ºi fizice din þarã ºi strãinãtate, precumºi in justiþie. În activitatea sa ministrul poate fi ajutat de un ministru delegat, dar este ajutatîntotdeauna de unul sau mai mulþi secretari de stat, numiþi prin decizie a primului-ministru.Ministerele au câte un secretar general ºi unul sau doi secretari generali adjuncþi,

care au rolul de a asigura stabilitatea funcþionãrii ministerului, continuitatea conducerii ºirealizarea legãturilor funcþionale între structurile ministerului, constituind zona de legãturã aacþiunii administrative cu voinþa politicã.Răspunderea ministerială cuprinde o responsabilitate politicã ºi o responsabilitatejuridicã a membrilor Guvernului, distincþie care se regãseºte atât în prevederileconstituþionale, cât ºi în prevederile Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerialã.Răspunderea politică a miniştrilor. Potrivit art.109 alin.(1) fraza a II-a dinConstituþie, fiecare membru al Guvernului rãspunde politic solidar cu ceilalþi membri pentruactivitatea Guvernului ºi pentru actele acestuia.Răspunderea juridică a miniştrilor, în raport cu faptele comise în exerciþiulfuncþiei lor, poate îmbrãca formele rãspunderii penale, rãspunderii civile, rãspunderiicontravenþionale ºi rãspunderii disciplinare.Instituţiile administrative autonomeAutoritãþile administrative autonome sunt independente faþã de Guvern, nefiind înraporturi de subordonare, de coordonare sau sub autoritatea acestuia, aflându-se astfel înafara sistemului administraþiei ministeriale.Potrivit art.117 alin.(3) din Constituþie, republicatã, autoritãþile administrativeautonome se pot înfiinþa numai prin lege organicã.Sunt autorităţi administrative autonome înfiinţate prin Constituţie: AvocatulPoporului, Consiliul Legislativ, Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii,Serviciul Român de Informaþii, Consiliul Superior al Magistraturii.Sunt autorităţi administrative autonome înfiinţate prin legi organice: ConsiliulConcurenþei, Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere aAsigurãrilor, Banca Naþionalã a României, Consiliul Economic ºi Social, Consiliul Naþionalde Formare Profesionalã a Adulþilor, Consiliul Naþional al Audiovizualului, SocietateaRomânã de Radiodifuziune, Societatea Românã de Televiziune, Autoritatea Electoralã

Permanentã, Serviciul de Informaþii Externe, Serviciul de Telecomunicaþii Speciale,Serviciul de Pazã ºi Protecþie, Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii.10Capitolul IVADMINISTRAŢIA PUBLICĂ DIN TERITORIUPrefectul. Instituţia prefectuluiPrefectul nu este un organ al administraþiei publice locale, ci un organ unipersonal aladministraþiei ministeriale, având competenþã teritorialã limitatã la unitatea administrativteritorialã(judeþul sau municipiul Bucureºti) în care a fost numit ºi funcþioneazã.Prefectul este numit de Guvern, la propunerea Ministerului Administraþiei ºiInternelor, fãrã ca organele administraþiei publice locale sã aibã cel mai mic rol.Statutul prefectului este definit de dispoziþiile constituþionale ºi de prevederile Legiiprivind instituþia prefectului referitoare la condiþiile de acces în aceastã funcþie, numirea înaceastã funcþie ºi, respectiv, eliberarea din aceastã funcþie, incompatibilitãþile acestei funcþii,atribuþiile prefectului, actele prefectului ºi rãspunderea acestuia. Instituþia prefectului arecapacitate juridicã de drept public care se exercitã în exclusivitate de prefect sau de cãtre oaltã persoanã anume desemnatã prin ordin al acestuia.Potrivit art.1 alin.(2) din Legea nr.340/2004, prefectul este numit de Guvern, lapropunerea Ministerului Administraþiei ºi Internelor, iar subprefectul este numit de primulministru,la propunerea prefectului ºi cu avizul Ministerului Administraþiei ºi Internelor.Prefectul ºi subprefectul sunt funcþionari publici, fãcând parte din categoria înalþilorfuncþionari publici.Atribuţiile prefectului sunt prevãzute de lege, în concordanþã cu calitatea dereprezentant al Guvernului ºi cu rolul sãu constituþional, de a conduce serviciile publicedeconcentrate ale ministerelor ºi ale celorlalte organe ale administraþiei publice centrale dinunitãþile administrativ-teritoriale (art.123 alin.(4) din Constituþie, republicatã) ºi de a ataca,

în faþa instanþei de contencios administrativ, un act al consiliului judeþean, al celui local saual primarului, în cazul în care considerã actul ilegal (art.123 alin.(5) din Constituþie,republicatã).Actele prefectului. Ca organ al administraþiei publice ministeriale, reprezentant alGuvernului în raporturile cu autoritãþile administraþiei publice locale din unitateaadministrativ-teritorialã în care funcþioneazã, prefectul are competenþa legalã ca, pentruîndeplinirea atribuþiilor ce îi revin, sã emitã acte administrative pe care legea le denumeºteordine. Ordinele emise de prefect pot avea caracter normativ ori pot avea caracterindividual.Aparatul propriu de specialitate al prefecturii este cunoscut sub denumirea dePrefecturã, structura organizatoricã ºi atribuþiile acestuia fiind stabilite prin hotãrâre aGuvernului, structurile componente putând fi organizate, prin ordin al prefectului, la nivelde direcþii, servicii ºi birouri.Administraţia publică localăPrincipiile administraţiei publice localePrincipiul autonomiei locale este principiul prioritar care guverneazã organizarea,funcþionarea ºi activitatea autoritãþilor administraþiei publice locale, art.2 alin.(1) din Legeanr.215/2001 definind autonomia locală ca fiind dreptul ºi capacitatea efectivã a autoritãþiloradministraþiei publice locale de a gestiona, în numele ºi în interesul colectivitãþilor locale pecare le reprezintã, treburile publice, în condiþiile legii.Principiul descentralizării serviciilor publice este strâns legat de principiulautonomiei locale, fiind o premisã, dar ºi o consecinþã a acestuia din urmã, administraþiaguvernamentalã fiind uneori interesatã, alteori nevoitã sã procedeze la cedarea în favoareaorganelor administraþiei publice locale a înfiinþãrii unor servicii publice de interes local saujudeþean.11Descentralizarea serviciilor publice de interes local ºi judeþean este guvernatã, la

rândul sãu, de principiul subsidiarităţii potrivit cãruia serviciile de interes local ºijudeþean trebuie lãsate în competenþa organelor administraþiei publice locale ºi judeþene,statul urmând sã intervinã numai atunci când iniþiativa localã nu a satisfãcut sau a satisfãcutinsuficient ºi necorespunzãtor nevoile colectivitãþilor locale.Principiul deconcentrării serviciilor publice ale administraþiei ministeriale a fostconfigurat constituþional ca urmare a revizuirii Constituþiei din 1991, în art. 120(1)prevãzându-se cã, în unitãþile administrativ-teritoriale, administraþia publicã se întemeiazã,între alte principii, pe principiul deconcentrãrii serviciilor publice.Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale nu apareformulat în aceºti termeni în Constituþia României, republicatã, el fiind enunþat în modexpres doar în Legea nr.215/2001 la art.2 alin.(1) ºi materializat în reglementãrile Legiinr.67/2004 pentru alegerea autoritãþilor administraþiei publice locale.Principiul legalităţii nu este nici el formulat în art.120 din Constituþie, republicatã,el fiind consacrat în mod expres la art.2 alin.(1) din Legea nr.215/2001 ºi impune caorganizarea ºi funcþionarea tuturor structurilor administraþiei publice locale, competenþa ºiactivitatea acestora sã se realizeze în conformitate cu Constituþia, cu legile ºi cu celelalteacte normative bazate pe lege.Principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interesdeosebit a fost consacrat pentru prima oarã de art.2 alin.(1), completat de art.3 alin.(3), dinLegea nr.215/2001, care precizeazã ca formã de consultare a cetãþenilor referendumul sauorice altã formã de participare directã a cetãþenilor la treburile publice.Principiul responsabilităţii, consacrat în art.6 alin.(1) din Legea nr.215/2001reprezintã garanþia respectãrii principiului legalitãþii în activitatea organelor administraþieipublice locale. Astfel, în cazul în care aceste autoritãþi nu-ºi îndeplinesc sau îºi încalcã

atribuþiile legale, iar prin aceasta vatãmã drepturile sau interesele legitime ale celoradministraþi, vor rãspunde în condiþiile Legii nr.554/2004 privind contenciosuladministrativ.Principiul cooperării şi solidarităţii, enumerat, de asemenea, la art.6 alin.(1) dinLegea nr.215/2001 trebuie sã caracterizeze activitatea organelor administraþiei publicelocale în rezolvarea problemelor întregului judeþ, cât ºi raporturile dintre autoritãþile dincadrul judeþului.Principiul utilizării limbii materne este prevãzut la art.17 din Legea nr.215/2001,potrivit cãruia, în raporturile cu administraþia localã ºi serviciile publice deconcentrate dinunitãþile administrativ-teritoriale în care cetãþenii aparþinând minoritãþilor naþionale au opondere de peste 20% din numãrul locuitorilor, alãturi de limba românã, ca limbã oficialã,va putea fi folositã ºi limba maternã.Principiul controlului administrativ şi controlului financiar asupra activitãþiiautoritãþilor administraþiei publice locale este consacrat în reglementarea art.16 din Legeanr.215/2001 ca expresie a caracterului unitar al statului ºi al acþiunii altor douã principiifundamentale: principiul legalitãþii ºi principiul responsabilitãþii.Principiul transparenţei decizionale în activitatea autoritãþilor administraþieipublice centrale ºi locale, în raporturile stabilite între ele cu cetãþenii ºi asociaþiile legalconstituite ale acestora, a fost consacrat prin Legea nr.52/2003 privind transparenþadecizionalã în administraþia publicã.Consiliile locale şi judeţenePotrivit art.121 ºi art.122 din Constituþie, republicatã, autoritãþile administraþieipublice prin care se realizeazã autonomia localã sunt consiliile locale ºi primarii, în comuneºi oraºe, respectiv consiliul judeþean ºi preºedintele acestuia în judeþ.12Astfel, în fiecare comunã ºi oraº funcþioneazã câte un consiliu local ºi câte un primar,

iar în fiecare judeþ funcþioneazã câte un consiliu judeþean condus de preºedintele acestuia.Consiliile locale ºi judeþene sunt autoritãþi reprezentative ale administraþiei publicelocale, cu caracter eligibil, colegial ºi deliberativ, având o competenþã generalã în limiteleunitãþii administrativ-teritoriale în care au fost alese ºi rezolvând, în condiþiile legii, treburilepublice ale colectivitãþilor pe care le reprezintã.Consiliului local ºi judeþean au urmãtoarele trăsături caracteristice:a) Sunt autorităţi ale administraţiei publice, prin modul de organizare, defuncþionare ºi prin atribuþiile executiv-administrative conferite de lege în limitele unitãþiloradministrativ-teritoriale în care au fost alese.b) Sunt autorităţi locale ale administraþiei publice locale, spre deosebire de prefecþiºi celelalte servicii deconcentrate în teritoriu care, deºi îºi desfãºoarã activitatea în aceleaºiunitãþi administrativ-teritoriale, nu sunt organe ale administraþiei publice locale, ci aparþinadministraþiei guvernamentale, ministeriale, care acþioneazã în teritoriu.c) Sunt organe cu competenţă generală în unitãþile administrativ-teritoriale în carefuncþioneazã, având atribuþii ºi rezolvând problemele colectivitãþilor în toate domeniilevieþii sociale, în condiþiile legii.d) Sunt organe alese, pe baza votului direct exercitat de corpul electoral în cadrulalegerilor locale organizate în unitãþile administrativ-teritoriale.e) Sunt organe colegiale, fiind alcãtuite din mai multe persoane ºi desfãºurându-ºiactivitatea în ºedinþe periodice, potrivit legii.f) Sunt organe deliberative, adoptând hotãrâri pe baza unui vot majoritar, careurmeazã unor dezbateri ºi discuþii deliberative.g) Sunt organe reprezentative ale colectivitãþilor locale care le-au ales. Puterea,autoritatea acestor organe nu este transmisã din puterea statului, ci provine de lacolectivitãþile care le-au mandatat prin votul acordat cu ocazia alegerilor.Constituirea consiliului local. Potrivit prevederilor Legii nr.67/2004 pentru alegerea

autoritãþilor administraþiei publice locale, consiliile locale se aleg prin vot universal, egal,direct, secret ºi liber exprimat, pe baza scrutinului pe listã, potrivit principiului reprezentãriiproporþionale, pe circumscripþii electorale organizate la nivelul unitãþilor administrativteritoriale.Consiliul local este considerat legal constituit dupã validarea mandatelor ºidepunerea jurãmântului de cãtre cel puþin douã treimi din membrii sãi.Atribuţiile consiliului localAutoritãþile administraþiei publice locale au o competenþã materialã generalã, putândhotãrî în toate problemele de interes local, cu excepþia celor care sunt date prin lege încompetenþa altor organe ale statului, acestea având astfel atribuþii foarte importante pentruunitatea administrativ-teritorialã în care au fost alese.Funcţionarea consiliului local. Consiliul local îºi desfãºoarã activitatea în cadrulunor ºedinþe ordinare, lunar, la convocarea primarului, ori în ºedinþe extraordinare, lacererea primarului sau a cel puþin unei treimi din numãrul consilierilor.Actele şi răspunderea consiliului local. În exercitarea atribuþiilor pe care le are,consiliul local adoptã hotãrâri cu votul majoritãþii membrilor prezenþi.Hotãrârile adoptate de consiliul local pot avea caracter normativ, ori pot avea caracterindividual, fiind acte juridice administrative care pot fi atacate pentru nelegalitate în faþainstanþelor de contencios administrativ.Dizolvarea consiliului local. Consiliul local poate fi dizolvat în douã situaþii:13- potrivit art.57 din lege, dacã a adoptat, într-un interval de cel mult 6 luni, 3hotãrâri care au fost anulate în mod irevocabil de instanþa de contenciosadministrativ;- potrivit art.58 din lege, în cazul în care nu se întruneºte timp de 3 luni consecutivesau nu a adoptat nici o hotãrâre în 3 ºedinþe ordinare consecutive, precum ºi în

situaþia în care numãrul consilierilor se reduce sub jumãtate plus unul ºi nu sepoate completa prin supleanþi.Consiliul judeţeanRegulile de constituire a consiliilor locale sunt aplicabile ºi în cazul consiliilorjudeþene.Funcţionarea consiliului judeţean.Consiliul judeþean se întruneºte în ºedinþe ordinare o datã la douã luni, la convocareapreºedintelui, iar când acesta este în imposibilitate, la convocarea vicepreºedinteluidesemnat de preºedinte prin dispoziþie.Consiliul judeþean se poate întruni ºi în ºedinþe extraordinare, ori de câte ori estenecesar, la cererea preºedintelui sau a cel puþin unei treimi din numãrul membrilorconsiliului ori la cererea prefectului, adresatã preºedintelui, în cazurile prevãzute de lege.Consiliul judeþean se dizolvã de drept dacã nu se întruneºte timp de 6 luniconsecutive sau nu a adoptat, în 3 ºedinþe ordinare, nici o hotãrâre, ori numãrul consilierilorse reduce sau douã treimi ºi nu se poate completa prin supleanþi.Preşedintele şi cei 2 vicepreşedinţi ai consiliului judeţean sunt aleºi dintremembrii consiliului, pe toatã durata exercitãrii mandatului, prin votul secret al majoritãþiiconsilierilor în funcþie, aceºtia pãstrându-ºi calitatea de consilieri pe durata mandatelor înfuncþiile respective.Preºedintele consiliului judeþean reprezintã judeþul în relaþiile cu celelalte autoritãþipublice, cu persoanele fizice ºi juridice române ºi strãine, precum ºi în justiþie ºi rãspund înfaþa consiliului judeþean de buna funcþionare a administraþiei publice judeþene.PrimarulAlegerea şi durata mandatului. Comunele, oraºele ºi municipiile au câte un primarºi un viceprimar, iar cele care sunt reºedinþe de judeþ au câte doi viceprimari, aceºtianeputând fi în acelaºi timp ºi consilieri.Municipiul Bucureºti are un primar general ºi doi viceprimari, iar fiecare sector areun primar ºi un viceprimar.

Ca regulã generalã, primarii unitãþilor administrativ-teritoriale sunt aleºi în cadrulaceloraºi alegeri locale în care sunt alese ºi consiliile localitãþilor respective, dupã aceleaºireguli, dar nu pe baza scrutinului de listã, ci pe baza votului uninominal.Mandatul primarului este de 4 ani ºi se exercitã pânã la depunerea jurãmântului decãtre primarul nou ales, dar poate fi prelungit în caz de rãzboi sau de catastrofã.Atribuţiile primarului. Primarul a fost definit ca fiind autoritatea administrativãpublicã localã unipersonalã, eligibilã, reprezentativã ºi autonomã, mandatatã sã hotãrascã înproblemele interesând colectivitatea localã ca organ executiv, acþionând ºi ca reprezentant alstatului în acea localitate.Atribuþiile principale ale primarului sunt prevãzute de Legea nr.215/2001.Trebuie menþionat cã, în exercitarea atribuþiilor de autoritate tutelarã ºi de ofiþer destare civilã, precum ºi a sarcinilor ce îi revin din actele normative privitoare la recensãmânt,la organizarea ºi desfãºurarea alegerilor, la luarea mãsurilor de protecþie civilã, precum ºi aaltor atribuþii stabilite prin lege, primarul acþioneazã ºi ca reprezentant al statului înlocalitatea în care a fost ales.14Actele primarului. În exercitarea atribuþiilor conferite de lege, primarul emitedispoziþii, care pot fi cu caracter normativ sau individual ºi care devin executorii numaidupã ce au fost aduse la cunoºtinþã publicã sau dupã ce au fost comunicate persoanelorinteresate.CAPITOLUL VFUNCŢIA PUBLICĂ ŞI FUNCŢIONARII PUBLICINoţiunea funcţiei publiceDefiniþia legalã a funcþiei publice este datã de art.2 alin.(1) din Legea nr.188/1999,republicatã, potrivit cãruia „funcþia publicã reprezintã ansamblul atribuþiilor ºiresponsabilitãþilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizãrii prerogativelor de puterepublicã de cãtre administraþia centralã ºi localã”.

Trăsăturile caracteristice ale funcţiei publiceDin analiza aspectelor sintetizate în abordãrile conceptului de funcþie publicã,prezentate mai sus, rezultã cã trãsãturile caracteristice ale acesteia sunt urmãtoarele:a) Funcţia publică este o situaţie juridică reglementată legal, în sensul cã atâtdrepturile cât ºi obligaþiile care formeazã conþinutul acesteia sunt prestabilite pe caleunilateralã, prin norme juridice, de cãtre organele administraþiei publice.b) Funcţia publică reprezintă un ansamblu complex de drepturi şi obligaţiiconferite titularului ei, care capãtã un adevãrat statut propriu ºi participã la realizareacompetenþei organului administraþiei publice din care face parte.c) Funcţia publică are un caracter propriu, în sensul cã aparþine numai celuianume învestit în cadrul unui organ al administraþiei publice. Caracterul propriu al funcþieipublice nu împiedicã organele administraþiei publice sã-ºi realizeze competenþa prinîndeplinirea unor funcþii identice sau similare de cãtre mai multe persoane, cu delimitareamaterialã a activitãþii fiecãreia.d) Funcţia publică are un caracter continuu în sensul cã existenþa drepturilor ºiobligaþiilor care formeazã conþinutul sãu dureazã atâta timp cât dureazã competenþaorganului administraþiei publice pe care funcþionarul public o realizeazã, fãrã intermitenþe.e) Funcţia publică are un caracter obligatoriu în sensul cã exercitarea drepturilorºi îndeplinirea obligaþiilor care formeazã conþinutul sãu nu reprezintã o facultate sau oposibilitate la aprecierea titularului funcþiei, care este obligat sã intervinã, din oficiu sau lacerere, potrivit competenþei sale.f) Drepturile şi obligaţiile care formeazã conþinutul funcþiei publice sunt exercitateîn regim de putere publică. Astfel, în cadrul unui organ al administraþiei publice, în careexistã o multitudine de funcþii, vor putea fi diferenþiate funcþiile publice care sunt exercitateîn regim de autoritate, de putere publicã, de funcþiile nepublice, care sunt exercitate la

nivelul compartimentelor funcþionale (secretariat, registraturã, juridic, contabilitate etc.)comune tuturor organelor administraþiei publice. Aceste din urmã funcþii sunt exercitate înbaza unor contracte de muncã ºi nu sunt legate de exerciþiul puterii publice.Principiile exercitării funcţiei publiceArt.3 din Legea nr.188/1999, republicatã, enumerã principiile care stau la bazaexercitãrii funcþiei publice:a) principiul legalităţii funcţiei publice, potrivit cãruia noþiunea de funcþie publicãeste definitã de lege, iar funcþiile publice sunt prevãzute în anexa legii;15b) principiul imparţialităţii, în sensul cã funcþia publicã va trebui sã fie exercitatãfãrã pãrtinire faþã de toþi participanþii la raporturile juridice de drept administrativ;c) principiul obiectivităţii, în sensul cã exercitarea funcþiei publice trebuie fãcutã curespectarea adevãrului ºi a prevederilor legale aplicabile în cauza aflatã spre soluþionare;d) principiul transparenţei, potrivit cãruia exercitarea funcþiei publice implicãfurnizarea, cãtre cetãþeni ºi asociaþiile legale constituie, a tuturor informaþiilor de interespublic legate de procesul decizional, potrivit prevederilor generale ale Legii nr.52/2003privind transparenþa decizionalã în administraþia publicã;e) principiul eficienţei şi eficacităţii, potrivit cãruia funcþia publicã trebuieexercitatã cu respectarea limitelor bugetului alocat organului respectiv ºi, totodatã, cuurmãrirea celui mai bun rezultat social pentru cetãþean ºi/sau colectivitate;f) principiul responsabilităţii, în sensul cã funcþia publicã trebuie exercitatã înconformitate cu prevederile legale, iar încãlcarea acestora atrage rãspunderea titularuluifuncþiei publice;g) principiul orientării către cetăţean, în sensul cã exercitarea funcþiei publicetrebuie sã aibã ca scop satisfacerea drepturilor legale ºi intereselor legitime ale membrilorcolectivitãþii;

h) principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice, potrivit cãruia titulariifuncþiei publice nu pot fi eliberaþi sau destituiþi decât în condiþiile legii;i) principiul subordonării ierarhice a titularului funcþiei publice, care este obligatla executarea întocmai ºi la timp a tuturor dispoziþiilor legale ale superiorilor sãi.În literatura de specialitate au fost identificate ºi alte douã principii generale, enunþatede legea cadru ca reguli privind accesul la funcþia publicã.- principiul egalităţii şanselor de intrare şi promovare în corpul funcţionarilorpublici pentru fiecare cetãþean care îndeplineºte condiþiile legale, enumerate de art.50 dinLegea nr.188/1999, republicatã, ca o reflectare particularã a principiului constituþional alegalitãþii în drepturi;- principiul selecţiei funcţionarilor publici prin concurs organizat pe bazaregulilor competiþiei deschise, ale transparenþei ºi competenþei profesionale, în condiþiileart.51 din Legea nr.188/1999, republicatã.Clasificarea funcţiilor publice din administraţia publicăFuncţiile publice generale sunt definite ca reprezentând ansamblul atribuþiilor ºiresponsabilitãþilor cu caracter general ºi comun tuturor autoritãþilor ºi instituþiilor publice, învederea realizãrii competenþelor lor generale.Funcţiile publice specifice reprezintã ansamblul atribuþiilor ºi responsabilitãþilor cucaracter specific unor autoritãþi ºi instituþii publice, în vederea realizãrii competenþelor lorspecifice.Funcţionarii publiciNoţiunea de funcţionar publicNoþiunea de funcþionar public este definitã de art.2 alin.(2) din Legea nr.188/1999,republicatã, ca fiind „persoana numitã, în condiþiile prezentei legi, într-o funcþie publicã”.Deci, potrivit Statutului, funcþionarul public este titularul unei funcþii publice.Cariera funcţionarilor publiciCariera funcþionarilor publici este formatã din ansamblul situaþiilor juridice ºi

efectele produse în timpul evoluþiei raportului de serviciu, de la naºterea acestuia ºi pânã laîncetarea sa, potrivit legii.16Principiile care stau la baza organizãrii ºi dezvoltãrii carierei în funcþia publicã sunturmãtoarele:- principiul competenţei, potrivit cãruia persoanele care doresc sã acceadã sau sãpromoveze într-o funcþie publicã trebuie sã deþinã ºi sã confirme cunoºtinþele ºi aptitudinilenecesare exercitãrii funcþiei publice respective;- principiul competiţiei, potrivit cãruia confirmarea cunoºtinþelor ºi aptitudinilornecesare exercitãrii unei funcþii publice se face prin concurs sau examen;- principiul egalităţii de şanse, potrivit cãruia se recunoaºte vocaþia la carierã înfuncþia publicã oricãrei persoane care îndeplineºte condiþiile stabilite potrivit legii;- principiul profesionalismului, potrivit cãruia exercitarea funcþiei publice se facecu respectarea principiilor prevãzute de lege;- principiul motivării, potrivit cãruia, în vederea dezvoltãrii carierei, autoritãþile ºiinstituþiile publice au obligaþia sã identifice ºi sã aplice, în condiþiile legii, instrumente destimulare moralã ºi materialã a funcþionarilor publici, precum ºi sã sprijine iniþiativeleprivind dezvoltarea profesionalã individualã a acestora;- principiul transparenţei, potrivit cãruia autoritãþile ºi instituþiile publice auobligaþia de a pune la dispoziþie tuturor celor interesaþi informaþiile de interes publicreferitoare la carierã în funcþia publicã.Drepturile funcţionarilor publiciDrepturile pe care funcþionarii publici le au corelativ cu obligaþiile autoritãþii sauinstituþiei publice la care îºi exercitã funcþia publicã în care au fost numiþi sunt enumerate laart.25 – 41 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcþionarului public, ºi anume:- dreptul la opinie;- dreptul de a fi informat;- dreptul de asociere sindicalã;- dreptul la grevã;

- dreptul la salariu;- dreptul la uniformã gratuitã;- dreptul la protecþie socialã;- dreptul funcþionarilor publici de a beneficia de protecþia legii;- dreptul funcþionarului publici de a fi despãgubit;- dreptul funcþionarului public de a-ºi perfecþiona pregãtirea profesionalã.Îndatoririle funcţionarilor publiciÎndatoririle pe care funcþionarii publici le au sunt enumerate la art.42 – 49 din Statut:- obligaþia sã-ºi îndeplineascã atribuþiile ºi sarcinile de serviciu;- obligaþia sã se abþinã de la fapte care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizicesau juridice ori prestigiului Corpului funcþionarilor publici;- obligaþia funcþionarilor publici de conducere de a sprijini propunerile ºi iniþiativelemotivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunãtãþirii activitãþii;- obligaþia de a respecta normele de conduitã profesionalã ºi civicã în relaþiile deserviciu;- obligaþia sã se abþinã de la exprimarea sau manifestarea publicã a convingerilor ºipreferinþelor politice în exercitarea atribuþiilor ce le revin ºi sã nu participe la activitãþipolitice în timpul programului de lucru, precum ºi sã facã parte din organele de conducereale partidelor politice;- obligaþia de a rãspunde, potrivit legii, de îndeplinirea atribuþiilor de serviciu ce lerevin din funcþia publicã pe care o deþin, precum ºi a atribuþiilor ce le sunt delegate;17- obligaþia de a se conforma dispoziþiilor primite de la superiorii ierarhici, având,însã, dreptul sã refuze, în scris ºi motivat, dispoziþiile pe care le considerã nelegale, cuobligaþia de a informa pe superiorul ierarhic celui care i-a dat dispoziþia respectivã;- obligaþia de a pãstra secretul de stat, secretul de serviciu, precum ºiconfidenþialitatea în legãturã cu faptele, documentele ºi informaþiile de care iau cunoºtinþãîn exercitarea atribuþiilor de serviciu, cu excepþia celor de interes public;

- obligaþia de a nu solicita sau accepta daruri sau orice avantaj, direct sau indirect,pentru el sau pentru alþii, în legãturã cu exercitarea atribuþiilor de serviciu;- obligaþia de a depune declaraþia de avere ºi declaraþia de interese, la numirea înfuncþia publicã sau la încetarea raportului de serviciu, precum ºi de a le actualiza anual,potrivit legii;- obligaþia de a rezolva întocmai ºi la timp lucrãrile repartizate de cãtre superioriiierarhici, funcþionarilor publici fiindu-le interzis sã primeascã direct cereri care intrã încompetenþa lor sau sã intervinã pentru soluþionarea unor astfel de cereri;- obligaþia de a urma formele de perfecþionare profesionalã organizate de InstitutulNaþional de Administraþie sau de alte instituþii abilitate, a cãror duratã cumulatã este deminimum 7 zile pe an.Modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciuModificarea raportului de serviciu are loc prin: delegare; detaºare; transfer;mutarea în cadrul altui compartiment al autoritãþii sau instituþiei publice; exercitarea cucaracter temporar a unei funcþii publice de conducere.Delegarea reprezintã mãsura temporarã ºi unilateralã dispusã de conducereaautoritãþii sau instituþiei publice ºi prin care funcþionarul subordonat are îndatorirea deîndeplinire a unor activitãþi în interesul, dar în afara, organului din care face parte.Detaşarea reprezintã mãsura unilateralã dispusã de conducere pe timp limitat princare funcþionarul public subordonat are obligaþia de a îndeplini funcþia publicã în interesulunei alte autoritãþi sau instituþii publice, unde urmeazã sã funcþioneze, de regulã într-o altãlocalitate.Transferul reprezintã o modalitate de modificare a raportului de serviciu ºi poateavea loc între autoritãþile sau instituþiile publice, fie în interesul serviciului, fie la cerereafuncþionarului public.

Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris alfuncþionarului public transferat ºi numai într-o funcþie publicã echivalentã cu funcþia publicãdeþinutã.Transferul la cerere se face într-o funcþie publicã echivalentã, în urma aprobãriicererii de transfer de cãtre conducãtorul autoritãþii sau instituþiei publice la care se solicitãtransferul.Mutarea în cadrul altui compartiment al autoritãþii sau instituþiei publiceconstituie, de asemenea, o modificare a raportului de serviciu prin schimbarea cel puþin aatribuþiilor sau a unora dintre ele, mãsurã ce poate fi definitivã sau temporarã.Mutarea definitivă în cadrul altui compartiment se aprobã, cu acordul scris alfuncþionarului public, de cãtre conducãtorul autoritãþii sau instituþiei publice în care îºidesfãºoarã activitatea funcþionarul public.Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere vacante serealizeazã prin promovarea temporarã a unui funcþionar public care îndeplineºte condiþiilespecifice pentru ocuparea funcþiei respective de conducere ºi reprezintã tot o modificare araportului de serviciu.18Suspendarea raportului de serviciu reprezintã o situaþie de întrerupere temporarã aexecutãrii raportului de serviciu, prevãzutã de lege ºi care ia sfârºit fie prin reluareaexerciþiului funcþiei publice, fie prin încetarea definitivã a raportului de serviciu.Legea nr.188/1999, republicatã, a prevãzut la art.81 alin.(1) situaþiile în care raportulde serviciu se suspendã de drept.Constatarea suspendãrii raportului de serviciu sau aprobarea suspendãrii acestuia,precum ºi reluarea activitãþii se dispun prin act administrativ al conducãtorului autoritãþiisau instituþiei publice, care se comunicã Agenþiei Naþionale a Funcþionarilor Publici, întermen de 10 zile lucrãtoare de la data emiterii.

Pe perioada suspendãrii raportului de serviciu, autoritatea sau instituþia publicã esteobligatã sã rezerve postul aferent funcþiei publice, care poate fi ocupat pe perioadãdeterminatã de un funcþionar public din Corpul de rezervã. În cazul în care nu existã unfuncþionar public care sã îndeplineascã cerinþele specifice, postul poate fi ocupat în bazaunui contract individual de muncã pe perioada suspendãrii raportului de serviciu.Încetarea raportului de serviciuPotrivit art.84 alin.(2) din Legea nr.188/1999, republicatã, raportul de serviciuîncetează de drept:- la data decesului funcþionarului public;- la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecãtoreºti de declarare a morþiifuncþionarului public;- dacã funcþionarul public nu mai îndeplineºte una dintre condiþiile prevãzute la art.50 lit. a), d) ºi f) din lege;- la data îndeplinirii cumulative a condiþiilor de vârstã standard ºi a stagiului minimde cotizare pentru pensionare sau, dupã caz, la data comunicãrii deciziei de pensionarepentru limita de vârstã ori invaliditate a funcþionarului public, potrivit legii;- ca urmare a constatãrii nulitãþii absolute a actului administrativ de numire în funcþiapublicã, de la data la care nulitatea a fost constatatã prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã;- când funcþionarul public a fost condamnat printr-o hotãrâre judecãtoreascãdefinitivã pentru o faptã prevãzutã la art.50 lit.h) din lege sau prin care s-a dispus aplicareaunei sancþiuni privative de libertate, la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare;- ca urmare a interzicerii exercitãrii profesiei sau a funcþiei, ca mãsurã de siguranþãori ca pedeapsã complementarã, de la data rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoreºti princare s-a dispus interdicþia;- la data expirãrii termenului pe care a fost exercitatã, cu caracter temporar, funcþiapublicã.Răspunderea funcţionarilor publici

Răspunderea disciplinarăRãspunderea disciplinarã intervine în cazul încãlcãrii de cãtre un funcþionarul public,cu vinovãþie, a îndatoririlor de serviciu ºi a normelor de conduitã profesionalã ºi civilãprevãzute de lege, fapte care constituie abateri disciplinare ºi atrag sancþionarea disciplinarãa acestuia.Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publiciRãspunderea contravenþionalã a funcþionarilor publici este angajatã în cazul în careaceºtia au sãvârºit o contravenþie în timpul ºi în legãturã cu sarcinile de serviciu.Răspunderea civilă a funcţionarilor publici19Aceastã formã de rãspundere stabilitã în sarcina funcþionarilor publici este o formãspecificã a rãspunderii delictuale prevãzutã de art.998 din Codul civil, potrivit cãruia oricefaptã a omului, care cauzeazã altuia un prejudiciu, obligã pe acela din a cãrui greºealã s-aprodus, sã-l repare.Răspunderea penală a funcţionarului public pentru infracþiunile sãvârºite întimpul serviciului sau în legãturã cu atribuþiile funcþiei publice pe care o ocupã se angajeazãpotrivit legii penale.Managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publiciManagementul funcþiilor publice ºi al funcþionarilor publici, problemã specificãºtiinþei administraþiei, are consacrat Capitolul IV al Legii nr.188/1999, republicatã, carecuprinde reglementãri referitoare la Agenþia Naþionalã a Funcþionarilor Publici ºi la evidenþafuncþiilor publice ºi a funcþionarilor publici.Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este definitã de lege, precum ºi deH.G. nr.624/2003 ca fiind organ de specialitate al administraþiei publice centrale, cupersonalitate juridicã, înfiinþat în subordinea Ministerului Administraþiei ºi Internelor pentrucrearea ºi dezvoltarea unui corp de funcþionari publici profesionist, stabil ºi imparþial.Rolul Agenþiei Naþionale a Funcþionarilor Publici este de a asigura aplicarea

strategiei ºi a Programului de guvernare în domeniul managementului funcþiei publice ºi alfuncþionarilor publici.Evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publiciAgenþia Naþionalã a Funcþionarilor Publici administreazã evidenþa naþionalã afuncþiilor publice ºi a funcþionarilor publici, pe baza datelor transmise de autoritãþile ºiinstituþiile publice.Dosarul profesional al fiecãrui funcþionar public va cuprinde actul administrativ denumire în funcþie, documentul de atestare a depunerii jurãmântului, documentele de studii,documentele privind evaluarea anualã a performanþelor profesionale individuale,documentele privind promovarea, avansãrile, sancþiunile disciplinare, ordonate cronologic ºifãrã discontinuitãþi.La cererea funcþionarului public, Agenþia Naþionalã a Funcþionarilor Publici esteobligatã sã-i elibereze copii de pe actele existente în dosarul sãu profesional.20PARTEA A II-ACapitolul IACTIVITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICENoţiunea de activitate executiv-administrativăActivitatea executiv-administrativă este una dintre cele trei forme fundamentale deactivitate a statului, care este realizatã de organele puterii executiv-administrative prinactivitãþi de conducere, activitãþi de organizare a executãrii legilor ºi activitãþi de executareîn concret a acestora, prin acþiuni cu caracter dispozitiv sau prestator.Formele concrete ale activităţii executiv-administrativeActul administrativ este definit ca fiind o manifestare unilateralã de voinþã juridicã,pe baza ºi în executarea legii, a unei autoritãþi administrative, prin care se formeazã osituaþie juridicã nouã sau se refuzã o pretenþie juridicã referitoare la un drept recunoscut delege, voinþã juridicã supusã regimului juridic administrativ.Prin operaţiuni administrative se înþelege acele activitãþi administrative care sunt

fãcute de cãtre personalul organelor administraþiei publice în cadrul procesuluiadministrativ, care au semnificaþia unor operaþiuni de birou precum: întocmirea unui referat,efectuarea unei anchete, elaborarea unor proiecte de acte juridice, înregistrarea lor,transmiterea lor, publicarea lor etc.Operaţiunile materiale sunt activitãþi materiale care nu au caracterul unor lucrãri debirou, ele situându-se în afara faptului administrativ, precum sunt, spre exemplu, activitãþilemateriale prin care se realizeazã serviciul public de asistenþã medicalã sau activitãþile deinstruire ºi educare a elevilor în cazul serviciului public de învãþãmânt etc.Din punct de vedere juridic, între cele douã categorii de operaþiuni nu existã odeosebire marcantã, ele deosebindu-se de actele juridice prin aceea cã ele nu pot produceefecte juridice, prin ele însele.Actele politice ale administraþiei publice sunt acte ale activitãþii administrativexecutive,care nu produc efecte juridice ºi nu pot fi aduse la îndeplinire prin forþa deconstrângere a statului, dar ele produc totuºi efecte importante ºi sunt aduse la îndepliniredatoritã autoritãþii organului de la care emanã aceste acte.Acestea sunt actele cunoscute sub diverse denumiri: comunicate, declaraþii, mesaje,note diplomatice etc., care emanã direct de la Guvern ºi privesc probleme importante deinteres intern sau extern.Capitolul IIACTELE ADMINISTRATIVENoţiunea actului administrativArt. 2 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 defineºteactul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de oautoritate publicã în vederea executãrii ori a organizãrii executãrii legii, dând naºtere,modificând sau stingând raporturi juridice.Potrivit aceloraºi prevederi legale, sunt asimilate actelor administrative, însensul prezentei legi, ºi contractele administrative încheiate de autoritãþile publice, precum

ºi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitimori, dupã caz, faptul de a nu rãspunde solicitantului în termenul legal.21Trăsăturile caracteristice ale actului administrativa) Actul administrativ este un act juridic care produce efecte juridice prin elînsuºi, fãcând sã ia naºtere, sã se modifice sau sã se stingã drepturi ºi obligaþii. Aºa, spreexemplu, o hotãrâre a consiliului local poate stabili anumite drepturi ºi obligaþii pentrulocuitorii acelei unitãþi administrativ teritoriale.Spre deosebire de actul administrativ, operaþiunea administrativã ºi operaþiuneamaterialã nu produc efecte juridice prin ele însele. Aºa, de exemplu, întocmirea unui referatde cãtre un student sau susþinerea unui curs de cãtre un profesor nu vor produce efectelejuridice care vor fi produse numai de eliberarea diplomei de absolvire.b) Actul administrativ este o manifestare unilaterală de voinţă juridică dinpartea autoritãþii administrative care îl adoptã sau îl emite.c) Actul administrativ este supus regimului de drept administrativ ºi esteadoptat sau emis în cadrul unui raport de drept administrativ.d) Actul administrativ este adoptat/emis de către o autoritate administrativă învederea organizãrii executãrii legii ºi executãrii în concret a acesteia. În principal, acteleadministrative sunt adoptate/emise de cãtre organe din sistemul administraþiei publice, dar ºide organe aparþinând puterii legislative ºi judecãtoreºti, în activitatea organizatoricã aacestora sau de executare în concret a legii. Spre exemplu: ordinul prin care Secretarulgeneral al Senatului sancþioneazã un funcþionar public parlamentar sau ordinul prin carepreºedintele Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie numeºte sau elibereazã din funcþie pemanagerul economice) Actul administrativ este executoriu din oficiu, el bucurându-se de o puternicãprezumþie de legalitate, autenticitate ºi veridicitate. În cazul actului administrativ nu mai

este necesarã intervenþia instanþelor judecãtoreºti pentru punerea lui în executare, precum încazul actelor juridice civile, comerciale etc.Clasificarea actelor administrativea) În funcþie de întinderea efectelor juridice pe care le produc, actele administrativese împart în:- Actele administrative normative conþin reglementãri cu caracter general,impersonal ºi obligatoriu, producând efecte erga omnes, cum sunt, spre exemplu, normelemetodologice, normele de aplicare, instrucþiunile, regulamentele, etc.- Actele administrative individuale produc efecte faþã de o persoanã sau faþã depersoane dinainte stabilite, cum sunt hotãrârile prin care Guvernul numeºte prefecþii,decretele prin care Preºedintele României numeºte în funcþii publice, ori acorda graþieriindividuale, etc.b) În funcþie de valoarea lor juridicã, actele administrative se împart în:- Acte administrative de autoritate, care sunt adoptate/emise de o autoritateadministrativã care acþioneazã în regim de putere publicã, pe baza ºi în vederea organizãriiexecutãrii legii pentru naºterea, modificarea sau ºtergerea unor raporturi juridice;- Acte administrative de gestiune , care sunt acte juridice încheiate de autoritãþileadministrative pentru exploatarea ºi dezvoltarea proprietãþii publice a statului ºi a unitãþiloradministrativ teritoriale, cu particularii, persoane fizice sau juridice, române sau strãine.Actul administrativ jurisdicţionalPotrivit art. 2 alin.(1) lit.d) din Legea 554/2004 actul administrativ jurisdicþional esteactul juridic emis de o autoritate administrativã cu atribuþii jurisdicþionale în soluþionareaunui conflict, dupã o procedurã bazatã pe contradictorialitate ºi cu asigurarea dreptului laapãrare.22Regimul juridic al actelor administrativeLegalitatea şi oportunitatea actelor administrative

Legalitatea este principiul care determinã activitatea organelor administraþiei publice– actul administrativ fiind forma principalã a acestei activitãþi, dar ºi limiteazã activitateaacestor autoritãþi chemate sã organizeze executarea ºi executarea în concret a legii, înlimitele prevederilor acesteia.Problema oportunitãþii actelor administrative este strâns legatã de dreptul deapreciere al organelor administraþiei publice ºi de alegere a soluþiilor celor mai adecvatepentru organizarea executãrii legii ºi executarea în concret a acesteia.Posibilitatea de apreciere acordatã organelor administraþiei publice trebuie sã serealizeze în limitele legalitãþii, refuzul nejustificat ºi excesul de putere antrenândrãspunderea organelor administraþiei publice în condiþiile Legii contenciosuluiadministrativ, aºa cum vom arãta într-o secþiune ulterioarã.Competenţa – condiţie esenţială pentru emiterea actelor administrativeActele administrative sunt adoptate sau emise de organele care au aceastã competenþãce le-a fost conferitã prin lege sau în baza legii.Deci, competenþa organelor administraþiei publice reprezintã ansamblul atribuþiilorpublice conferite acestora de lege, pentru a acþiona pe baza ºi în executarea legii, efectuândacte administrative, operaþii administrative ºi/sau simple operaþii materiale.Competenþa de a adopta sau emite acte administrative constituie totodatã condiþiaesenþialã de legalitate a actelor administrative.Aplicarea actelor administrativeIntrarea în vigoare a actului administrativ coincide cu momentul în care acestaeste apt sã producã efecte juridice ºi, totodatã sã fie pus în executare. De asemenea, intrareaîn vigoare a actului administrativ coincide cu data la care acestea sunt aduse la cunoºtinþacelor interesaþi, modalitatea folositã fiind diferitã în funcþie de întinderea efectelor acestuia.Executarea actelor administrative se realizeazã, ca regulã generalã, în mod

benevol de cãtre subiectele raportului juridic respectiv, iar, în caz contrar, organeleadministraþiei publice vor proceda la executarea silitã a acestora ºi la forþa de constrângerea statului.Actele administrative sunt executorii din oficiu , în favoarea lor funcþionândputernice prezumþii de veridicitate, de autenticitate ºi de legalitate, care nu vor putea firãsturnate decât prin contestarea acestora în procedura contenciosului administrativ.CAPITOLUL IIIContractele administrativeNoţiunea contractelor administrativeContractele administrative sunt acte juridice pe care le încheie organele administraþieipublice cu cei administraþi, acte care cuprind un acord de voinþã generator de drepturi ºiobligaþii pentru pãrþile contractante.Din punct de vedere al regimului juridic aplicabil, potrivit art.2 alin.(1) lit.c) fraza aII-a din legea contenciosului administrativ nr.554/2004, contractele administrative suntasimilate actelor administrative, adicã acele contracte încheiate de autoritãþile publice careau ca obiect:23- punerea în valoare a bunurilor proprietate publicã;- executarea lucrãrilor de interes public;- prestarea serviciilor publice;- achiziþiile publice.Caracterele contractelor administrativePrincipalele caractere ale contractelor administrative sunt:- caracterul sinalagmatic, în sensul cã atât autoritatea administrativã, cât ºi persoanade drept privat au obligaþii în executarea contractului;- caracterul oneros, în sensul cã autoritatea administrativã urmãreºte realizarea unuiinteres public, în timp ce persoana de drept privat urmãreºte obþinerea unui câºtig material;- sunt contracte numite, având fiecare o reglementare specificã, corespunzãtoare unoroperaþiuni economice specifice;- sunt contracte cu executare succesivã în timp;- sunt contracte de adeziune, clauzele fiind stabilite în mod unilateral de cãtre

autoritatea administrativã prin caietul de sarcini, în baza prevederilor legale;- sunt contracte solemne, neîndeplinirea formelor ºi procedurilor prevãzute de legefiind sancþionatã cu nulitatea absolutã;- sunt contracte comutative, în sensul cã ambele pãrþi, atât autoritatea administrativã,cât ºi persoana de drept privat cunosc întinderea obligaþiilor încã din momentul încheierii.Trăsăturile caracteristice distinctive ale contractelor administrativePărţile în contractele administrativeÎn orice contract administrativ una dintre pãrþile contractante va fi o autoritateadministrativã sau o altã persoanã juridicã autorizatã de cãtre autoritatea competentã.Cealaltã parte contractantã va fi un particular din afara sistemului organeloradministraþiei publice ºi care va putea fi o persoanã fizicã sau o persoanã juridicã.Încheierea contractului va reprezenta realizarea unui acord de voinþã între pãrþilecontractante, dar clauzele contractuale sunt determinate în prealabil ºi în mod unilateral decãtre autoritatea administrativã, particularul având posibilitatea sã accepte sau sã refuzeîncheierea contractului.Obiectul contractelor administrativePotrivit art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004, obiectul contracteloradministrative poate consta din:- punerea în valoare a bunurilor proprietate publicã;- executarea lucrãrilor de interes public;- prestarea serviciilor publice;- achiziþiile publice.Clauzele contractelor administrativeClauzele contractelor administrative nu sunt negociabile, ele fiind stabilite prin legesau pe baza ºi în executarea legii de cãtre organele administraþiei publice, cealaltã partecontractantã, particularul, având doar posibilitatea sã le accepte, caz în care va încheiacontractul, sau sã le refuze, caz în care nu se va realiza acordul de voinþã, iar contractul nuse va încheia.

Clauzele contractelor administrative, pe care autoritatea administrativã le va stabilipe baza ºi în executarea legii, se vor materializa într-un caiet de sarcini, în care sunt trecutedrepturile ºi obligaþiile pãrþilor.24Regimul juridic aplicabil contractelor administrativeDupã intrarea în vigoare a Legii nr.554/2004, prin asimilarea contracteloradministrative cu actele administrative, instanþele de contencios administrativ au dobândit ocompetenþã deplinã ºi exclusivã în ceea ce priveºte soluþionarea litigiilor care apar în fazelepremergãtoare încheierii unui contract administrativ, precum ºi orice litigii legate deaplicarea ºi executarea acestuia.Capitolul IVDOMENIUL PUBLICNoţiunea domeniului publicNoþiunea de domeniu public a fost folositã în mod neechivoc ºi delimitatã prin art.3din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publicã ºi regimul juridic al acesteia,precizându-se cã domeniul public este alcãtuit din bunurile prevãzute la art.136 alin.(4) dinConstituþie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantã din prezenta lege ºi dinorice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public ºisunt dobândite de stat sau de unitãþile administrativ-teritoriale prin modurile prevãzute delege.Noþiunea de domeniu public nu se suprapune cu aceea de proprietate publicã, dindomeniul public putând face parte ºi bunuri mobile sau imobile care aparþin proprietãþiiprivate, dar care sunt supuse unui regim de drept administrativ pentru cã, prin natura lor,sunt de uz sau de interes public.Regimul juridic al domeniului publicPrin regimul juridic al domeniului public se înþelege ansamblul regulilor aplicabilebunurilor care aparþin domeniului public al statului sau al unitãþilor administrativ-teritoriale,precum ºi raporturilor juridice care se nasc între titularii dreptului de proprietate ºi terþe

persoane cu privire la bunurile respective.În momentul de faþã, regimul juridic al domeniului public este conturat în modesenþial de prevederile art.136 alin.(4) din Constituþie, republicatã.Legea nr.213/1998 reprezintã reglementarea aplicabilã domeniului public ºirealizeazã cea mai importantã clasificare a domeniului public, în raport cu interesul pe careîl prezintã, astfel:- domeniul public al statului este alcãtuit din bunurile prevãzute la art.136 alin. (3)din Constituþie, din cele prevãzute la pct.I din anexa la lege, precum ºi din alte bunuri de uzsau de interes public naþional, declarate ca atare prin lege;- domeniul public al judeþelor este alcãtuit din bunurile prevãzute la pct.II din anexala lege ºi din alte bunuri de uz sau de interes public judeþean, declarate ca atare prin hotãrârea consiliului judeþean, dacã nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes publicnaþional;- domeniul public al comunelor, al oraºelor ºi al municipiilor este alcãtuit dinbunurile prevãzute la pct.III din anexa la lege ºi din alte bunuri de uz sau de interes publiclocal, declarate ca atare prin hotãrâre a consiliului local, dacã nu sunt declarate prin legebunuri de uz sau de interes public naþional ori judeþean.Domeniul privat al statului sau al unitãþilor administrativ-teritoriale este alcãtuit dinbunuri care nu fac parte din domeniul public ºi asupra cãrora statul sau unitãþileadministrativ-teritoriale au drept de proprietate privatã.25Capitolul VCONTROLUL ACTIVITĂŢII ORGANELOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICEClasificarea formelor de controlO primã clasificare se realizeazã dupã natura organului de control, în raport de careexistã:- controlul legislativ sau politic, exercitat de cãtre Parlament, prin anchete efectuatede comisiile de specialitate ale celor douã camere, prin interpelãri ºi întrebãri puse

membrilor Guvernului, etc.;- controlul executiv sau administrativ care este executat de organe de control dincadrul sistemului administraþiei publice;- controlul judecãtoresc care este exercitat de cãtre instanþele judecãtoreºti asupralegalitãþii actelor administrative.Controlul exercitat din interiorul sistemului organelor administraţiei publice.Controlul administrativ.Controlul administrativ intern se exercitã de cãtre structuri sau funcþionari dininteriorul autoritãþii a cãrei activitate este verificatã ºi se poate realiza, fie din oficiu, adicãla iniþiativa conducerii ierarhice, fie la sesizarea oricui, caz în care este vorba de un recursgraþios.Controlul administrativ extern se clasificã în:a) Controlul ierarhic care este exercitat de organe supraordonate autoritãþiicontrolate, dar care fac parte din cadrul aceluiaºi subsistem al administraþiei publice, cumeste controlul exercitat de corpul de control al ministrului asupra activitãþii unui serviciupublic deconcentrat la nivel judeþean al ministerului respectiv.b) Controlul extern specializat care este exercitat din afara autoritãþii verificate,dar ºi din afara subsistemului din care face parte autoritatea verificatã, cum este controlulexercitat de inspecþiile, inspectoratele de stat, Garda Financiarã, Garda de Mediu , etc.Controlul de tutelă administrativă este controlul exercitat de Guvern, în calitate deconducãtor general al administraþiei publice, asupra legalitãþii actelor administrative aleautoritãþilor administraþiei publice locale, realizat prin prefecþii judeþelor, potrivit Legii nr.340/2004 ºi potrivit Legii nr. 554/2004.În situaþia în care prefectul, prin aparatul propriu specializat, apreciazã cã un actadministrativ adoptat sau emis de cãtre o autoritate a administraþiei publice locale estenelegal, el va sesiza instanþa de contencios administrativ competentã, efectele actuluirespectiv fiind suspendate de drept pânã la soluþionarea irevocabilã a cauzei.

Controlul exercitat prin jurisdicţiile administrative este forma de control care serealizeazã prin organe cu atribuþii jurisdicþionale, aflate în sistemul organelor administraþieipublice, vizând doar legalitatea unor categorii de acte administrative expres prevãzute prinlege, care se finalizeazã cu actele administrativ jurisdicþionale, supuse controluluiinstanþelor judecãtoreºti.26Capitolul VICONTROLUL JUDECĂTORESC. CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV.Obiectul controlului judecătorescControlul judecãtoresc vizeazã doar legalitatea actelor administrative supusecontrolului ºi are ca obiect soluþionarea litigiilor care se nasc între administraþie ºiparticulari, persoane fizice sau juridice, în legãturã cu organizarea executãrii legii ºiexecutarea în concret a acesteia, prin actele administrative emise sau adoptate de organeleadministraþiei publice.Caracteristicile generale ale controlului judecătorescControlul judecãtoresc se exercitã asupra tuturor autoritãþilor administrative:guvernamentale, autonome, locale ºi asupra instituþiilor de interes public, în ceea ce priveºtelegalitatea actelor administrative emise sau adoptate.Controlul judecãtoresc vizeazã exclusiv legalitatea actelor administrative supusecontrolului, nu ºi oportunitatea sau eficienþa acestora.Controlul judecãtoresc este exercitat ulterior adoptãrii sau emiterii actuluiadministrativ ºi se desfãºoarã pe baza unei proceduri speciale.Controlul judecãtoresc are un caracter subsidiar, în sensul cã este precedat de oprocedurã prealabilã în faþa organelor administraþiei publice.Noţiunea contenciosului administrativDin punct de vedere al naturi litigiilor cu care sunt învestite instanþele aparþinândputerii judecãtoreºti existã:Contenciosul de drept comun care este format din totalitatea litigiilor de naturãcivilã, comercialã ºi penalã de competenþa instanþelor judecãtoreºti.

Contenciosul administrativ care este alcãtuit din totalitatea litigiilor de naturãadministrativã, nãscute în relaþiile dintre administraþie ºi particulari, date în competenþainstanþelor judecãtoreºti.În sens larg, prin contencios administrativ se înþelege totalitatea litigiilor juridicedintre administraþie ºi cei administraþi, indiferent cã este vorba de litigii de drept privat saude drept public.În sens restrâns, noþiunea de contencios administrativ se referã numai la acele litigiijuridice în care organele administraþiei publice folosesc regimul juridic administrativ în bazacompetenþei pe care le-o conferã legea.Art.2 alin.(1) lit.e) din Legea nr.554/2004 defineºte contenciosul administrativ cafiind activitatea de soluþionare, de cãtre instanþele de contencios administrativ competentepotrivit legii, a litigiilor în care cel puþin una dintre pãrþi este o autoritate publicã, iarconflictul s-a nãscut fie din emiterea sau încheierea, dupã caz, a unui act administrativ, însensul prezentei legi, fie din nesoluþionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de arezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.Capitolul VIIORGANIZAREA ACTUALĂA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV ROMÂNContenciosul administrativ în reglementarea Legii nr.554/2004La art.52 alin.(1) din Constituþie, republicatã, s-a prevãzut cã persoana vãtãmatã întrundrept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ27sau prin nesoluþionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãþitã sã obþinãrecunoaºterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului ºi reparareapagubei.Potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, litigiile de competenþainstanþei de contencios administrativ pot avea ca act de pornire o acþiune directã care sã

vizeze legalitatea actului administrativ sau pot avea ca punct de pornire o excepþie denelegalitate a actului administrativ, invocatã fie în faþa unei instanþe de drept comun, fie înfaþa unei instanþe inferioare de contencios administrativ.Acþiunea adresatã instanþei de contencios administrativ, numitã uneori plângere saucontestaþie, ori recurs, etc., reprezintã o cale de atac principalã ºi directã, prin care se tindela desfiinþarea efectelor juridice ale unui act administrativ sau la reformarea lui.Părţile litigiului de contencios administrativSub denumirea marginalã „Subiectele de sezinã”, art.1 din lege prezintã subiectelecare pot avea calitatea procesualã activã ºi au dreptul sã sesizeze instanþele de contenciosadministrativ.a) Astfel, potrivit art.1 alin.(1), se poate adresa instanþei de contencios administrativorice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale,recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul ori nesoluþionarea întermenul legal a unei cereri, iar la alin.(2) se precizeazã cã se poate adresa instanþei decontencios administrativ ºi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitimprintr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.Prin persoanã vãtãmatã, legea înþelege orice persoanã fizicã sau juridicã ori grup depersoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vãtãmateprin acte administrative, fiind asimilate persoanei vãtãmate ºi organismele sociale careinvocã vãtãmarea unui interes public prin actul administrativ atacat.În continuare, art.1 din lege enumerã autoritãþile care, deºi nu sunt vãtãmate îndrepturile sau interesele lor legitime, pot sesiza instanþa de contencios administrativcompetentã.b) Astfel, Avocatul Poporului, ca urmare a controlului efectuat la sesizarea uneipersoane, atunci când apreciazã ilegalitatea unui act administrativ sau excesul de putere al

unei autoritãþi administrative, poate sesiza instanþa de contencios administrativ competentã,situaþie în care persoana ce se adresase acestei instituþii dobândeºte calitatea de reclamant ºiva fi citat în aceastã calitate.c) Ministerul Public poate sesiza instanþa de contencios atunci când, în urmaexercitãrii atribuþiilor prevãzute de legea sa organicã, apreciazã cã încãlcãrile drepturilor,libertãþilor ºi intereselor legitime ale persoanelor se datoreazã existenþei unor acteadministrative unilaterale individuale ale autoritãþilor publice emise cu exces de putere,situaþie în care petiþionarul dobândeºte, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat înaceastã calitate.De asemenea, când Ministerul Public apreciazã cã, prin excesul de putere, concretizatîn emiterea unui act administrativ normativ, se vatãmã un interes public, va sesiza instanþade contencios administrativ competentã de la sediul autoritãþii publice emitente.d) Calitate procesuală activă poate avea şi prefectul care, în urma controlului detutelã, poate ataca în faþa instanþei de contencios administrativ, actele nelegale aleautoritãþilor administraþiei publice locale.e) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate, potrivit art.1 alin.(8) ºi art.3alin.(2) din lege, sã atace în faþa instanþei de contencios administrativ actele autoritãþilorpublice centrale ºi locale prin care se încalcã legislaþia privind funcþia publicã ºi funcþionariipublici.28f) Subiect al dreptului de a sesiza instanţa de contencios administrativ ºi de acãpãta astfel calitate procesualã activã, poate fi însuşi organul emitent al actuluiadministrativ, care are dreptul sã se adreseze instanþei de contencios administrativ ºi sãsolicite anularea propriului act pe care nu-l mai poate revoca pentru cã a produs efectejuridice, intrând în circuitul civil.g) Calitate procesualã activã va putea avea ºi persoana vătămată în drepturile sale

sau în interesele sale legitime, prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe aleGuvernului neconstituţionale.Într-o astfel de situaþie, persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un intereslegitim prin ordonanþe sau dispoziþii din ordonanþe introduce acþiune la instanþa decontencios administrativ, însoþitã de excepþia de neconstituþionalitate, acþiune care sesoluþioneazã dupã o procedurã specialã reglementatã la art.9 din lege.h) În fine, instanþa de contencios administrativ poate fi sesizatã ºi de orice altăpersoană juridică de drept public vãtãmatã într-un drept sau într-un interes legitim, careva dobândi astfel calitate procesualã activã.i) În ceea ce priveºte calitatea procesuală pasivă în litigiile de contenciosadministrativ, legea conþine referiri la art.13, potrivit cãruia calitatea de pârât o va aveaautoritatea publică emitentă a actului administrativ atacat sau autoritatea publicã ce refuzãîn mod nejustificat soluþionarea unei cereri ori nu o soluþioneazã în termenul legal.j) O situaþie deosebitã se produce atunci când, potrivit art.1 alin.(6), autoritateapublicã emitentã are chiar calitatea de reclamantã, situaþie în care considerãm cã, în calitatede pârâtă, va trebui introdusă persoana beneficiară a actului administrativ nelegal, înfavoarea cãreia actul respectiv ºi-a produs efectele.k) În cauză, poate fi introdus şi funcţionarul care a elaborat, a emis sau a încheiatori, dupã caz, care se face vinovat de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un dreptsubiectiv sau la un interes legitim, dacã se solicita plata unor despãgubiri pentru prejudiciulcauzat ori pentru întârziere.l) La rândul sãu, funcþionarul acþionat astfel în justiþie îl poate chema în garanþie pesuperiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris sã elaboreze sau sã nu elaborezeactul.În ambele situaþii, funcþionarul public introdus în cauzã va dobândi calitate

procesualã pasivã, dobândind astfel drepturile ºi obligaþiile procesuale corespunzãtoare.Obiectul litigiului de contencios administrativObiectul acþiunii de contencios administrativ este format din actele vizate de aceastaºi rezultã din ipotezele în care instanþa de contencios administrativ poate fi sesizatã, dupãcum urmeazã:a) Actul administrativ ilegal care vatãmã drepturi sau interese legitime;b) Refuzul nejustificat al autorităţii asimilat de lege cu actul administrativ, poateconstitui obiect al litigiului de contencios administrativ. Refuzul nejustificat se poatemanifesta în mod explicit, atunci când autoritatea refuzã sã soluþioneze favorabil o cererereferitoare la un drept al persoanei vãtãmate sau la un interes legitim al acesteia.Dar refuzul poate fi ºi implicit, atunci când se manifestã prin faptul de a nu rãspundesolicitantului în termenul legal, aºa cum se precizeazã la art.2 alin.(2) din lege.În aceastã situaþie, acþiunea în contencios administrativ vizeazã obligarea autoritãþiipublice la emiterea unui act administrativ prin care sã i se recunoascã persoanei vãtãmatedreptul sau interesul legitim pretins.c) Contractele administrative pot face obiect al acþiunii în contencios administrativ.d) Actele administrativ-jurisdicţionale pot forma, la rândul lor, obiect al acþiunii încontencios administrativ, deoarece în conformitate cu art.6 alin.(2) din lege, acþiunile în29contencios administrativ pot viza actele administrativ-jurisdicþionale, care pot fi atacatedirect la instanþa de contencios administrativ competentã, în termen de 15 zile de lacomunicare.e) Ordonanţele Guvernului pot, în condiþiile art.9 din lege, sã formeze obiect alacþiunilor de contencios administrativ.Astfel, persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim prinordonanþe sau dispoziþii din ordonanþe va putea introduce acþiune la instanþa de contencios

administrativ, însoþitã de excepþia de neconstituþionalitate.f) Obiect al sesizãrii instanþei de contencios administrativ competente îl poate formaºi excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, cãruia îi vom consacra o abordarespecialã.Actele exceptate de la controlul instanţei de contencios administrativConstituþia revizuitã a prevãzut la art.126 alin.(6) principiul potrivit cãruia controluljudecãtoresc al actelor administrative ale autoritãþilor publice, pe calea contenciosuluiadministrativ, este garantat, dar nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:– actele administrative ale autoritãþilor publice care privesc raporturile acestora cuParlamentul ºi actele de comandament cu caracter militar;– actele administrative pentru modificarea sau desfiinþarea cãrora se prevede, prinlege organicã, o altã procedurã judiciarã;– actele administrative emise pentru aplicarea regimului stãrii de rãzboi, al stãrii deasediu sau al celei de urgenþã, cele care privesc apãrarea ºi securitatea naþionalã ori celeemise pentru restabilirea ordinii publice, precum ºi pentru înlãturarea consecinþelorcalamitãþilor naturale, epidemiilor ºi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.Condiţiile acţiunii de contencios administrativA. Condiţiile de fond la care se referã prevederile Legii contenciosului administrativsunt urmãtoarele:a) Condiţia ca persoana să reclame vătămarea unui drept recunoscut de legeb) Condiţia ca dreptul prevăzut de lege sau interesul legitim să fi fost vătămatprintr-un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004.c) Condiţia ca actul administrativ vătămător să fi fost dat de o autoritatepublicăB. Condiţiile de formă şi procedurale ale exercitării acţiunii de contenciosadministrativ, la care se referã Legea contenciosului administrativ, sunt urmãtoarele:a) Condiţia ca persoana vătămată sau autorităţile care au calitate procesuală

activă legală, să se adreseze cu acţiune la instanţa competentă de contenciosadministrativ.b) Condiţia îndeplinirii procedurii prealabileÎnainte de a se adresa instanþei de contencios administrativ competente, persoana carese considerã vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un actadministrativ unilateral, trebuie sã solicite autoritãþii publice emitente, în termen de 30 dezile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea sepoate adresa în egalã mãsurã organului ierarhic superior, dacã acesta existã.Prin plângere prealabilã se înþelege plângerea prin care se solicitã autoritãþii publiceemitente sau celei ierarhic superioare, dupã caz, reexaminarea unui act administrativ cucaracter individual sau normativ, în sensul revocãrii acestuia.30Procedura prealabilã nu este obligatorie în cazul acþiunilor exercitate de prefect,Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenþia Naþionalã a Funcþionarilor Publici,precum ºi în cazul excepþiei de nelegalitate ºi a acþiunii vizând ordonanþele Guvernului.c) Condiţia sesizării instanţei de contencios administrativ în termenele legaleTermenul general de sesizare a instanþei de contencios administrativ, prevãzut deart.11 din lege, este de 6 luni ºi se calculeazã de la:- data primirii rãspunsului la plângerea prealabilã sau, dupã caz, data comunicãriirefuzului, considerat nejustificat, de soluþionare a cererii;- data expirãrii termenului legal de soluþionare a cererii, fãrã a depãºi termenul de unan de la data emiterii actului;- data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazulcontractelor administrative.În mod excepþional, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativunilateral, cererea poate fi introdusã ºi peste acest termen, dar nu mai târziu de 1 an de ladata emiterii actului.d) Condiţia depunerii documentelor necesare

Reclamantul va anexa la acþiune copia actului administrativ pe care îl atacã sau, dupãcaz, rãspunsul autoritãþii publice prin care i se comunicã refuzul rezolvãrii cererii sale.În situaþia în care reclamantul nu a primit nici un rãspuns la cererea sa, va depune ladosar copia cererii, certificatã prin numãrul ºi data înregistrãrii la autoritatea publicã,precum si orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.Judecarea acţiunilor de contencios administrativÎn privinþa judecãrii, legea conþine reglementãri referitoare la competenþa materialã ºiteritorialã a instanþelor de contencios administrativ, la procedura de judecatã ºi la hotãrâreaadoptatã.Astfel, în ceea ce priveşte competenţa materială de fond, se prevede cã litigiileprivind actele administrative emise sau încheiate de autoritãþile publice locale ºi judeþene,precum ºi cele care privesc taxe ºi impozite, contribuþii, datorii vamale ºi accesorii aleacestora, de pânã la 5 miliarde lei, se soluþioneazã, în fond, de tribunalele administrativfiscale,iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritãþile publicecentrale, precum ºi cele care privesc taxe ºi impozite, contribuþii, datorii vamale ºi accesoriiale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluþioneazã, în fond, de secþiile de contenciosadministrativ ºi fiscal ale curþilor de apel, dacã prin lege specialã nu se prevede altfel.În ceea ce priveşte competenţa teritorială, s-a prevãzut cã reclamantul se poateadresa instanþei de la domiciliul sãu sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacã reclamantul aoptat pentru instanþa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepþia necompetenþeiteritoriale.Odatã sesizatã, instanþa va dispune citarea părţilor ºi va putea cere autoritãþii alcãrei act este atacat sã îi comunice de urgenþã acel act, împreunã cu întreaga documentaþiecare a stat la baza emiterii lui, precum ºi orice alte lucrãri necesare pentru soluþionareacauzei.

Mai înainte de soluþionarea cauzei, instanþa poate fi pusã în situaþia sã se pronunþe cuprivire la suspendarea executãrii actului administrativ a cãrui anulare s-a cerut.Suspendarea executării actului administrativCa principiu general, actele administrative sunt executorii din oficiu, în favoarea loracþionând o puternicã prezumþie de legalitate, veridicitate ºi autenticitate, astfel cãexercitarea recursului administrativ sau a acþiunii la instanþa competentã de contenciosadministrativ nu are ca efect, de regulã, suspendarea executãrii actului administrativ atacat.31Ca excepþie, însã, actul administrativ atacat va fi suspendat atunci când legea prevedeîn mod expres acest lucru, ori va putea fi suspendat la cerere atunci când condiþiileprevãzute de lege sunt îndeplinite.Astfel, actul administrativ va fi suspendat de drept, potrivit art.3 alin.(3) din lege,când actul a fost atacat de prefect sau de Agenþia Naþionalã a Funcþionarilor Publici.De asemenea, art.14 ºi 15 din lege reglementeazã douã situaþii în care instanþacompetentã de contencios administrativ poate dispune suspendarea actului administrativ, lacererea persoanei vãtãmate sau a procurorului.În legãturã cu instanþa de contencios administrativ cãreia trebuie sã-i fie adresatãcererea de suspendare a actului administrativ, atât la art.14, cât ºi la art.15 din lege estefolositã expresia „instanþa competentã”, referindu-se la instanþa competentã sã judececererea de anulare a actului administrativ ºi, respectiv, instanþa care a fost deja sesizatã cucererea de anulare a actului respectiv.Soluţionarea acţiuniiInstanþa, soluþionând cererea care vizeazã un act administrativ nelegal sau refuzulnejustificat de soluþionare sau prin nesoluþionarea în termen a unei cereri privitoare la undrept sau interes legitim, va putea sã dispunã, dupã caz:- anularea în întregime sau în parte a actului administrativ, precum ºi sã obligeautoritatea emitentã sã emitã un nou act administrativ legal;

- obligarea autoritãþii la rezolvarea cererii, prin emiterea unui act, a unui certificat, aunei adeverinþe sau a oricãrui alt înscris;- obligarea autoritãþii sã rãspundã la cerere, în condiþiile O.G. nr.27/2002 privindreglementarea activitãþii de soluþionare a petiþiilor;- obligarea la plata despãgubirilor pentru daunele materiale ºi morale cauzate.În ceea ce priveºte cauzele care au ca obiect un contract administrativ, instanþa vaputea:- dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;- obliga autoritatea publicã sã încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;- impune uneia dintre pãrþi îndeplinirea unei anumite obligaþii;- suplini consimþãmântul unei pãrþi, când interesul public o cere;- obliga la plata unor despãgubiri pentru daunele materiale ºi morale.Căile de atacRecursul este, potrivit art.20 alin.(1) din lege, singura cale de atac împotrivahotãrârilor pronunþate de instanþele de fond în cauzele de contencios administrativ. Estevorba de o cale de atac împotriva tuturor hotãrârilor date de instanþa de contenciosadministrativ în calitate de instanþã de fond, intrând aici atât hotãrârile care privesc acteadministrative tipice, cât ºi actele administrative asimilate, cum sunt contracteleadministrative.Legea impune ca recursul sã se judece de urgenþã ºi cu citarea pãrþilor, recursulsuspendând executarea hotãrârii atacate, cu excepþia hotãrârii prin care a fost soluþionatãcererea de suspendare a actului administrativ atacat.În plus, menþionãm cã hotãrârile pronunþate în materia contenciosului administrativsunt supuse aceloraºi cãi de atac extraordinare, ca ºi hotãrârile instanþelor de drept comun:- contestaþia în anulare, în condiþiile art.317 ºi urmãtoarele din Codul de procedurãcivilã;- revizuirea, în condiþiile art.322 ºi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã;- recursul în interesul legii, în condiþiile art.329 din Codul de procedurã civilã.

32Executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de contenciosadministrativDin coroborarea prevederilor art.28, potrivit cãrora dispoziþiile prezentei legi secompleteazã cu prevederile Codul de procedurã civilã, cu cele ale art.400 alin.(1) din Codulde procedurã civilã, rezultã cã hotãrârile pronunþate de instanþele de fond în cauzele decontencios administrativ sunt executorii, recursul suspendând executarea, potrivit art.20alin.(2) din lege.Instanþa de executare este instanþa care a soluþionat fondul litigiului de contenciosadministrativ, ceea ce înseamnã cã poate fi ºi instanþa de recurs, atunci când aceasta,admiþând recursul ºi reþinând cauza, a rejudecat fondul pricinii.Hotãrârile judecãtoreºti definitive ºi irevocabile, prin care au fost admise acþiunile încontencios administrativ, constituie titluri executorii.În cazul în care prin astfel de hotãrâri au fost anulate acte administrative cu caracternormativ, acestea sunt general obligatorii, au putere numai pentru viitor ºi se publicã înMonitorul Oficial al României, Partea I ori în monitoarele locale, la cererea instanþei deexecutare ori a reclamantului.Excepţia de nelegalitatea) Noţiune şi natură juridicăÎn timp ce acþiunea în anularea unui act administrativ este o cale principalã ºi directãprin care se urmãreºte ca instanþa de contencios administrativ sã pronunþe desfiinþareaefectelor juridice ale actului administrativ respectiv, excepþia de nelegalitate este doar unmijloc de apãrare.b) Condiţiile invocării excepţiei de nelegalitatePotrivit art.4 alin.(1) din lege, legalitatea unui act administrativ unilateral poate ficercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepþie, din oficiu sau la cererea pãrþiiinteresate.Excepþia de nelegalitate poate viza doar actele administrative cu caracter unilateral,

având astfel un obiect mai restrâns decât acþiunea directã în anulare.Excepþia de nelegalitate poate fi invocatã în cadrul oricãrui proces (civil, comercial,penal, administrativ) în orice fazã a acestuia (fond, apel, recurs).c) Soluţionarea excepţiei de nelegalitatePotrivit art.4 alin.(2) din lege, instanþa de contencios administrativ se pronunþã, dupãprocedura de urgenþã, în ºedinþã publicã, cu citarea pãrþilor.Soluþia instanþei de contencios administrativ este supusã recursului, în termen de 48de ore de la pronunþare ori de la comunicare, urmând ca instanþa de recurs sã judece cauzaîn 3 zile de la înregistrare, cu citarea pãrþilor prin publicitate.d) Efectele excepţiei de nelegalitateCa orice hotãrâre judecãtoreascã ºi hotãrârea instanþei de contencios administrativprin care a fost soluþionatã excepþia de nelegalitate va produce efecte doar între pãrþilelitigiului respectiv, adicã inter partes litigantes.Astfel, potrivit art.4 alin.(4) din lege, în cazul în care instanþa de contenciosadministrativ a constatat nelegalitatea actului, instanþa în faþa cãreia s-a ridicat excepþia vasoluþiona cauza, fãrã a þine seama de actul a cãrui nelegalitate a fost constatatã.Controlul de legalitate exercitat de instanţele de drept comunControlul judecãtoresc asupra legalitãþii actelor administrative se realizeazã, în modpreponderent, prin intermediul instanþelor de contencios administrativ ºi, în modexcepþional, prin intermediul instanþelor de drept comun, în condiþiile unor legi speciale careprevãd în mod expres acest lucru.33Litigii de contencios administrativ date în competenţa judecătoriilor ca instanţede fonda) Legea nr.18/1991 a fondului funciar prevede cã împotriva hotãrârilor prin careComisia judeþeanã soluþioneazã contestaþiile formulate de persoanele nemulþumite demãsurile stabilite de comisiile locale, se poate face plângere la judecãtoria în a cãrei razã

teritorialã este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare (art.53).b) Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cudestinaţie de locuinţe trecute în proprietatea statului prevede la art.18 cã hotãrârilecomisiilor judeþene ºi ale comisiei municipiului Bucureºti sunt supuse controluluijudecãtoresc, potrivit legii civile, ºi pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare.În aceastã situaþie, potrivit legii civile – art.1 pct.1 din Codul de procedurã civilã –judecãtoriile sunt instanþele care judecã, în primã instanþã, toate procesele ºi cererile, care nusunt date prin lege în competenþa altor instanþe.c) Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilorreglementeazã la art.31-36 procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare acontravenþiei ºi de aplicare a sancþiunii, plângerile formulate fiind de competenþa desoluþionare a judecãtoriilor, care judecã în calitate de instanþe de drept comun.De menþionat cã, potrivit art.34, recursurile împotriva hotãrârilor date de judecãtoriisunt de competenþa secþiei de contencios administrativ de la tribunale.d) Legea nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice localeprevede la art.16 alin.(5) cã, împotriva soluþiei prin care primarul a rezolvat întâmpinareaformulatã în legãturã cu listele electorale, se poate face contestaþie în termen de 24 de ore dela comunicare, la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã se aflã localitatea, care va pronunþa ohotãrâre definitivã ºi irevocabilã.e) Legea nr.373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului prevedela art.13 alin.(2) cã împotriva soluþiei primarului, prin care acesta a rezolvat întâmpinareareferitoare la omisiunile din listele electorale, se poate face contestaþie la judecãtoria de ladomiciliul alegãtorului, în termen de 5 zile de la comunicare, hotãrârea fiind definitivã ºiirevocabilã.

f) Legea nr.119/1996 privind actele de stare civilă cuprinde reglementãri careatribuie judecãtoriilor competenþa de a soluþiona litigiile referitoare la refuzul ofiþerului destare civilã de a întocmi actul de stare civilã, ori cele privind modificarea, completarea, etc.a actelor de stare civilã, este datã judecãtoriilor.Litigii de contencios administrativ date în primă instanţă în competenţatribunalelora) Legea nr.64/1991 privind brevetele de invenţie prevede la art.56 cã hotãrâreaComisiilor de reexaminare a hotãrârii de acordare a brevetului, dupã ce se motiveazã, secomunicã pãrþilor în termen de 15 zile de la pronunþare ºi poate fi atacatã la TribunalulBucureºti în termen de 30 de zile de la comunicare, iar hotãrârea acestei instanþe poate fiatacatã cu recurs la Curtea de Apel Bucureºti.Acest text legal nu precizeazã cã litigiile ar urma sã fie judecate de secþiile decontencios administrativ ºi nici cã ar fi aplicabile prevederile Legii contenciosuluiadministrativ, ceea ce înseamnã cã atât tribunalul cât ºi Curtea de apel vor judeca aplicândregulile dreptului comun.b) Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în modabuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede la art.26 alin.(3) cãdecizia sau, dupã caz, dispoziþia motivatã de respingere a notificãrii sau a cererii derestituire în naturã poate fi atacatã de persoana care se pretinde îndreptãþitã la secþia civilã a34tribunalului în a cãrui circumscripþie se aflã sediul unitãþii deþinãtoare sau, dupã caz, alentitãþii învestite cu soluþionarea notificãrii, în termen de 30 de zile de la comunicare.c) Legea nr.16/1995 privind protecţia topografiilor circuitelor integrate prevedela art.16 alin.(2) ºi (3) cã soluþia motivatã a Comisiei de reexaminare a hotãrârii privindcererile de înregistrare a topografiilor poate fi atacatã în termen de 3 luni de la comunicare

la Tribunalul Bucureºti, iar sentinþa pronunþatã poate fi atacatã cu recurs la Curtea de ApelBucureºti, în 15 zile de la comunicare.d) Legea nr.84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice prevede, la art.81, cãhotãrârea motivatã a Comisiei de reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenþii ºiMãrci poate fi atacatã la Tribunalul Bucureºti în termen de 30 de zile de la comunicare, iardeciziile tribunalului pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureºti, în 15 zile de lacomunicare.Legislaþia specialã actualã ne oferã multe alte situaþii în care litigiile de contenciosadministrativ au fost date în competenþa judecãtoriilor sau tribunalelor, ca instanþe de dreptcomun, însã limitele acestui curs ne obligã sã ne limitãm la exemplele prezentate mai sus.Capitolul VIIIRĂSPUNDEREA ÎN DREPTUL ADMINISTRATIVNoţiunea răspunderii administrativeRãspunderea administrativã poate fi definitã ca fiind acea formã a rãspunderiijuridice care intervine ca urmare a încãlcãrii normelor dreptului administrativ.Formele răspunderii administrativeRãspunderea administrativã îmbracã trei forme esenþiale:- rãspunderea contravenþionalã, pentru abaterile administrative anume reglementateprin acte normative specifice, care au fost sãvârºite cu vinovãþie ºi sunt sancþionate în modcorespunzãtor;- rãspunderea disciplinarã pentru încãlcarea de cãtre funcþionarii publici, cuvinovãþie, a îndatoririlor de serviciu prevãzute în statutele acestora ºi regulamentele deordine interioarã;- rãspunderea patrimonialã a autoritãþilor administrative ºi a funcþionarilor publicipentru pagubele produse în aceastã calitate sau în exercitarea atribuþiilor pe care le au.Capitolul IXRĂSPUNDEREA ADMINISTRATIV-CONTRAVENŢIONALĂNatura juridică a răspunderii contravenţionaleRãspunderea contravenþionalã este o formã a rãspunderii administrative.

Noţiunea de contravenţie şi trăsăturile caracteristiceNoþiunea de contravenþie este definitã de art.1 din O.G. nr.2/2001 care, dupã ceprecizeazã cã scopul legii contravenþionale este acela de a apãra valorile sociale care nu suntocrotite de legea penalã, defineºte contravenþia ca fiind fapta sãvârºitã cu vinovãþie, stabilitãºi sancþionatã prin lege, ordonanþã, prin hotãrâre a Guvernului sau, dupã caz, prin hotãrâre aconsiliului local al comunei, oraºului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureºti,a consiliului judeþean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureºti.35Din definiþia datã la art.1 din O.G. nr.2/2001 rezultã ºi trãsãturile caracteristice alecontravenþiei:- este o faptã sãvârºitã cu vinovãþie, ceea ce duce la concluzia cã rãspundereacontravenþionalã nu este o rãspundere obiectivã, ci o formã a rãspunderii subiective, bazatãpe culpã;- fapta sãvârºitã aduce atingere valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legeapenalã, contravenþia având un pericol social propriu, fãrã legãturã cu infracþiunea sau altãfaptã antisocialã. Pericolul social reprezintã acea trãsãturã esenþialã a unei fapte antisociale,ce indicã mãsura în care fapta contravenþionalã aduce atingere uneia dintre valorile socialeapãrate printr-un act normativ care prevede necesitatea aplicãrii unei sancþiunicontravenþionale.- pentru a fi contravenþie, fapta sãvârºitã cu vinovãþie trebuie sã fie stabilitã ºisancþionatã ca a atare prin lege, ordonanþã, prin hotãrâre a Guvernului sau, dupã caz, prinhotãrâre a consiliului local al comunei, oraºului, municipiului sau al sectorului municipiuluiBucureºti, a consiliului judeþean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureºti.Din cea de-a treia trãsãturã caracteristicã rezultã principiul legalitãþii incriminãrii sau,folosind un barbarism neacceptat de Dicþionarul explicativ al limbii române, principiullegalitãþii contravenþionalizãrii.

Aspecte de drept material ale răspunderii contravenţionaleElementele constitutive ale contravenţieiElementele constitutive ale contravenþiei sunt: obiectul, subiectul, latura obiectivã ºilatura subiectivã. Astfel, pentru a ne afla în faþa unei contravenþii, este necesar ca cele patruelemente sã fie întrunite cumulativ.Obiectul contravenţiei este format din valorile sociale apãrate de normeleadministrative de drept cãrora li se aduce atingere sau sunt puse în pericol prin fapta care afost sãvârºitã.Subiectul contravenţiei îl reprezintã autorul faptei ºi acesta poate fi o persoanãfizicã sau o persoanã juridicã.Latura obiectivă constã în acþiunea sau inacþiunea cu urmãri periculoase din punctde vedere social sau care reprezintã o ameninþare pentru anumite valori sociale, prevãzutã înactul normativ care stabileºte ºi sancþioneazã contravenþii. Latura obiectivã constã, totodatã,ºi în urmarea produsã, care poate fi o stare de pericol sau un rezultat pãgubitor.Latura subiectivă reprezintã atitudinea psihicã a fãptuitorului faþã de contravenþia pecare a comis-o ºi faþã de urmãrile acesteia.Elementul determinant al laturii subiective îl constituie vinovãþia, care constã înatitudinea volitivã a fãptuitorului în raport cu contravenþia sãvârºitã ºi urmãrile acesteia.Astfel, vinovãþia contravenientului se poate manifesta sub forma intenþiei sau aculpei, în raport cu care se va realiza individualizarea sancþiunii contravenþionale.Cauzele care înlătură răspunderea contravenţionalăPotrivit art.11 alin.(1), caracterul contravenþional al faptei este înlãturat în cazullegitimei apãrãri, stãrii de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit,iresponsabilitãþii, beþiei involuntare complete, erorii de fapt, precum ºi infirmitãþii, dacã arelegãturã cu fapta sãvârºitã.De asemenea, potrivit art.11 alin.(2), minorul sub 14 ani nu rãspunde contravenþional.

Potrivit art.11 alin.(5), cauzele care înlãturã caracterul contravenþional al faptei seconstatã numai de instanþa de judecatã.36Infirmitatea reprezintã o cauzã care înlãturã rãspunderea contravenþionalã,necunoscutã în dreptul penal. În materie contravenþionalã, infirmitatea va fi o cauzã deînlãturare a caracterului contravenþional numai dacã infirmitatea are legãturã cu contravenþiasãvârºitã.Sancţiunile contravenţionaleSancþiunile contravenþionale sunt reglementate în mod unitar în norma cadru, O.G.nr.2/2001, dar le gãsim ºi în actele normative speciale care stabilesc ºi sancþioneazã anumitecontravenþii.Potrivit art.5 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, sancþiunile contravenþionale sunt sancþiuniprincipale ºi sancþiunii complementare.Astfel, sancţiunile contravenţionale principale sunt avertismentul, amendacontravenþionalã ºi prestarea unei activitãþi în folosul comunitãþii.Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:- confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenþii;- suspendarea sau anularea, dupã caz, a avizului, acordului sau a autorizaþiei deexercitare a unei activitãþi;- închiderea unitãþii;-blocarea contului bancar;- suspendarea activitãþii agentului economic;- retragerea licenþei sau a avizului pentru anumite operaþiuni ori pentru activitãþi decomerþ exterior, temporar sau definitiv;- desfiinþarea lucrãrilor ºi aducerea terenului în starea iniþialã.De asemenea, prin legi speciale se pot stabili ºi alte sancþiuni principale saucomplementare.Pentru una ºi aceeaºi contravenþie se poate aplica numai o sancþiune contravenþionalãprincipalã ºi una sau mai multe sancþiuni complementare.Individualizarea sancþiunii principale trebuie realizatã proporþional cu gradul de

pericol social al faptei sãvârºite, iar sancþiunile complementare trebuie aplicate în raport cunatura ºi cu gravitatea faptei.Aspecte procedurale ale răspunderii contravenţionaleOrganul constatatorSãvârºirea contravenþiei se constatã de cãtre persoanele anume prevãzute în actulnormativ care stabileºte ºi sancþioneazã contravenþia, care sunt denumite în mod generic delege agenþi constatatori.Constatarea contravenţieiSãvârºirea unei contravenþii se constatã prin încheierea unui proces-verbal deconstatare, de cãtre un agent constatator, prevãzut în actul normativ care stabileºte ºisancþioneazã contravenþia.Potrivit art.16 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare acontravenþiei trebuie sã cuprindã, în mod obligatoriu:- data ºi locul unde este încheiat;- numele, prenumele, calitatea ºi instituþia din care face parte agentul constatator;- datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaþia ºilocul de muncã ale contravenientului;37- descrierea faptei contravenþionale cu indicarea datei, orei ºi locului în care a fostsãvârºitã, precum ºi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãþii fapteiºi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;- indicarea actului normativ prin care se stabileºte ºi se sancþioneazã contravenþia;- indicarea societãþii de asigurãri, în situaþia în care fapta a avut ca urmare producereaunui accident de circulaþie;- posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenziiprevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul deexercitare a cãii de atac ºi organul la care se depune plângerea.Căile de atacPlângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenþiei ºi de stabilire asancþiunii a fost pãstratã de legislaþia actualã drept cale de atac ce fusese prevãzutã ºi de

legea anterioarã.Astfel, potrivit art.31 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal deconstatare a contravenþiei ºi de aplicare a sancþiunii se poate face plângere în termen de 15zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acestuia.Recursul este, potrivit art.34 alin.(2), calea de atac împotriva hotãrârii prin carejudecãtoria a soluþionat plângerea.Executarea sancţiunilor contravenţionalePotrivit art.37 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevãzut laart. 31, precum ºi hotãrârea judecãtoreascã irevocabilã prin care s-a soluþionat plângereaconstituie titlu executoriu, fãrã vreo altã formalitate.Astfel, avertismentul se adreseazã oral atunci când contravenientul este prezent laconstatarea contravenþiei ºi sancþiunea este aplicatã de agentul constatator, iar în celelaltecazuri avertismentul se socoteºte executat prin comunicarea procesului-verbal de constatarea contravenþiei, cu rezoluþia corespunzãtoare.În situaþia în care avertismentul a fost aplicat de instanþã prin înlocuirea amenziicontravenþionale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunoºtinþare scrisã.Amenda contravenţională se pune în executare:- de cãtre organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercitãcalea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenþiei în termenul prevãzutde lege;- de cãtre instanþa de judecatã în celelalte cazuri.Pentru sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi înfolosul comunităţii, reglementãri se regãsesc în O.G. nr.55/2002 privind regimul juridic alsancþiunilor prestãrii unei activitãþi în folosul comunitãþii ºi închisorii contravenþionale.Executarea despăgubirilor stabilite de cãtre organul competent pe bazã de tarif seva realiza potrivit regulilor generale de drept comun referitoare la executarea silitã acreanþelor.Prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale

Potrivit art.128 din Codul de procedurã fiscalã, dreptul de a cere executarea silitã acreanþelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmãtorcelui în care a luat naºtere acest drept, termen care se aplicã ºi creanþelor provenind dinamenzi contravenþionale.38BIBLIOGRAFIEConstituþia României din 1991, republicatãLegea contenciosului administrativ nr.29/1990Legea nr.188/1999 privind Statul funcþionarilor publiciLegea nr.90/2001 privind organizarea ºi funcþionarea Guvernului României ºi aministerelorLegea administraþiei publice locale nr.215/2001O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenþiilorLegea contenciosului administrativ nr.554/2004Emanuel Albu, Drept administrativ ºi ºtiinþa administraþiei, Partea I, EdituraFundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2005Emanuel Albu, Drept administrativ ºi ºtiinþa administraþiei, Partea a II-a, EdituraFundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2006Alexandru Negoiþã, Drept administrativ, Ed. Sylvi, Bucureºti, 1998Ioan Alexandru, Administraþia publicã, Ed. Lumina Lex,1999Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Ediþia a III-a, vol. I, Ed. All Beck,Bucureºti, 2001166DREPTUL FINANŢELOR PUBLICEProf. univ. dr. IOAN CONDORObiective1. Aprofundarea cunoºtinþelor de specialitate dobândite pânãîn prezent ºi extinderea cunoºtinþelor studenþilor prin înþelegereanaturii ºi funcþiilor unor instituþii juridice noi, specifice dreptuluifinanþelor publice;2. Consolidarea cunoºtinþelor specifice ºi sistematizarea lor;însuºirea principiilor de drept al finanþelor publice;2. Dezvoltarea unei gândiri juridico-financiare complexe ºi aunui limbaj specific; înþelegerea ºi cunoaºterea temeinicã a legislaþieifinanþelor publice.I. INTRODUCERE ÎN DREPTUL FINANŢELOR PUBLICE1. Finanţe publice clasice şi moderneFinanţe publice clasiceCapitalismul este strâns legat de doctrina liberalã, care se

pronunþã pentru limitarea intervenþiilor statului la domeniiletradiþionale, ºi anume: apãrarea naþionalã; diplomaþie; ordine publicãºi justiþie. Statul trebuie sã respecte liberalismul economic ºi sã-ºicoreleze veniturile ºi cheltuielile astfel încât sã evite influenþareainiþiativei private, sã asigure libera concurenþã ºi relaþiile economicosociale.Activitatea economicã trebuie sã rãmânã domeniul exclusival întreprinderilor private. Veniturile, constând din impozite, taxe ºialte modalitãþi de procurare a resurselor financiare ale statului,trebuie limitate la necesarul asigurãrii funcþionãrii instituþiilorpublice.Finanţe publice moderne167În perioada interbelicã ºi în special dupã marea crizãeconomicã dintre anii 1929 – 1933, în concepþia capitalistã privindeconomia, locul statului neintervenþionist a fost luat de statulintervenþionist. Justificarea rolului statului este fãcutã de JohnMaynard Keynes. Finanþele publice devin, astfel, un instrument deintervenþie a statului în plan economic ºi social.2. Obiectul şi funcţiile finanţelor publice. Relaţii financiareObiectul finanţelor publiceÎn doctrina financiarã s-au emis mai multe opinii privindobiectul finanþelor publice. Astfel, într-o opinie de largã circulaþieeuropeanã se considerã cã finanþele publice au ca obiect regulilefundamentale, organele ºi procedurile care permit colectivitãþilorpublice îndeplinirea tuturor atribuþiilor lor cu ajutorul mijloacelorfinanciare ºi al cheltuirii fondurilor bãneºti de cãtre organeleguvernamentale ºi ale administrãrii datoriei publice. Într-o formulãmai concentratã, se susþine cã finanþele publice au ca obiectveniturile ºi cheltuielile bugetelor aparþinând colectivitãþilor publiceºi care se exprimã sub forme „economice, politice ºi juridice”.Relaţiile financiareRelaþiile financiare sunt generate de transferarea în formãbãneascã a unei pãrþi din produsul social, respectiv venitul naþional,de cãtre o persoanã, fizicã sau juridicã, la fondurile de resurse bãneºtinecesare satisfacerii nevoilor generale sau de la aceste fonduri cãtreagenþii economici.Ca urmare a acestor particularitãþi, în sens larg, relaþiilefinanciare cuprind: atât relaþiile referitoare la formarea ºi repartizareafondurilor bugetelor care au caracter nerambursabil, adicã finanþelepublice, cât ºi cele care au la bazã principiul rambursabilitãþii,respectiv relaþiile de credit/transfer rambursabil ºi relaþiile deasigurãri, transfer cu rambursabilitate aleatorie. În sens restrâns, seconsiderã relaþii financiare numai cele care cuprind relaþii referitoarela formarea ºi repartizarea fondurilor bugetelor publice.Funcţiile finanţelor publiceMijloacele prin care finanþele publice ca relaþii financiare îºiîndeplinesc rolul sunt funcþiile acestora:Funcþia de repartiþie se manifestã în procesul repartiþieiprodusului social (produs intern brut) ºi cuprinde douã faze:

168constituirea fondurilor bãneºti; distribuirea acestor fonduri(utilizarea).Funcþia de control se justificã, deoarece fondurile publiceaparþin întregii societãþi. Funcþia de control este mai largã decâtfuncþia de repartiþie, deoarece vizeazã, pe lângã constituirea ºirepartizarea fondurilor financiare, ºi modul de utilizare a resurselor.Ea urmãreºte legalitatea, necesitatea, oportunitatea ºi eficienþa cucare instituþiile publice ºi agenþii economici cu capital de statutilizeazã în mod concret resursele financiare de care dispun.3. Noţiunea şi obiectul dreptului finanţelor publiceCategoriile de norme juridice care au ca obiect finanţelepublice:a) Norme juridice privind procesul de formare, de constituire aresurselor bãneºti necesare satisfacerii nevoilor publice, adicãreglementãri privind stabilirea ºi perceperea impozitelor, taxelor ºi acelorlalte venituri publice.b) Norme juridice care stabilesc destinaþiile pentru care pot fiutilizate veniturile publice, adicã natura cheltuielilor ºi procedura deefectuare a acestora.c) Norme juridice care se referã la emisiunea ºi circulaþiabãneascã.d) Norme juridice privind creditul public.e) Norme juridice care au ca obiect controlul financiar.Definiţia dreptului finanţelor publiceDreptul finanþelor publice poate fi definit ca ansamblulnormelor juridice care au ca obiect procedeele, actele ºi operaþiunileprin intermediul cãrora se mobilizeazã, repartizeazã, administreazã ºicontroleazã fondurile bãneºti publice pentru satisfacerea nevoilorgenerale ale societãþii.Subramuri ale dreptului finanþelor publice: drept bugetar; dreptfiscal; drept de control financiar, credit public.4. Raporturi juridice financiareSubiecţii raporturilor juridice financiare publiceSubiecþii raporturilor juridice având ca obiect finanþele publicesunt:– Organele financiare de stat, învestite de lege cu atribuþii de statspecifice elaborãrii ºi executãrii bugetelor publice, activitãþii de169stabilire –percepere a impozitelor, de administrare ºi repartizare afondurilor bãneºti ale bugetelor publice. Organele financiare de stat auo situaþie juridicã specificã, în sensul cã ele pot pretinde celuilaltsubiect participant anumite prestaþiuni sau abþineri ºi în acest scop îlpot controla, sancþiona ºi executa silit.– O persoanã juridicã de drept public sau de drept privat sau opersoanã fizicã, cãreia îi revin anumite drepturi ºi obligaþii stabilitede reglementarea juridicã din domeniul finanþelor publice. Acestuisubiect îi revine, în primul rând, o obligaþie financiarã în executareacãreia legea îi garanteazã respectarea drepturilor ºi intereselorprevãzute de lege (dacã este nedreptãþit, poate ataca mãsurile

organelor financiare).Rezultã cã subiecþii acestor raporturi nu sunt egali în drepturi ºiîn obligaþii.Conţinutul raporturilor juridice financiareConþinutul raporturilor juridice financiare include drepturile ºiîndatoririle ce revin celor doi subiecþi ai acestor raporturi, astfel:- organele financiare au dreptul ºi obligaþia de a elaborabugetele publice ºi a lua mãsuri pentru executarea lor, a stabili ºiîncasa veniturile publice, de a le administra în mod corespunzãtor;- al doilea subiect are îndatorirea de a executa obligaþiafiscalã ce îi revine ºi dreptul de a pretinde sã se aplice corect legea.Obiectul raporturilor juridice financiareObiectul raporturilor juridice privind finanþele publice estecomplex, el poate cuprinde activitãþi de naturã organizatoricã înmaterie bugetarã, acþiuni privind încasarea ºi stabilirea veniturilorpublice, acþiuni de administrare a fondurilor publice, acþiuni decontrol etc. Raporturile juridice care implicã încasarea ºi plata unorsume au ºi un obiect material reprezentat de sumele de bani.Gruparea raporturilor juridice financiareRaporturile juridice financiare pot fi grupate, în funcþie departicularitãþile obiectului lor, în: raporturi bugetare; raporturi fiscale;raporturi de credit public; raporturi privind emisiunea ºi circulaþiabãneascã; raporturi de control financiar.II. SISTEMUL BUGETELOR PUBLICE1701. Natura juridică a bugetului de statÎn literatura de specialitate au fost exprimate opinii diferiteprivind natura juridicã a bugetului de stat.1. Teoria care considerã bugetul de stat act – condiþiune denaturã administrativã se bazeazã pe împrejurarea cã, în statelemoderne, prin bugetele de stat se condiþioneazã veniturile ºicheltuielile publice sub aspecte parþial diferite, dar comune acteloradministrative de aceastã naturã.2. Teoria care susþine cã bugetul de stat are naturã juridicã atâtde lege, cât ºi de act administrativ considerã cã bugetul este lege înpãrþile lui creatoare de dispoziþii generale ºi act administrativ înpãrþile lui creatoare de acte individuale ºi concrete.3. Teoria naturii juridice de lege a bugetului de stat are învedere faptul cã lege este orice decizie emanatã de la puterealegislativã ºi, cum bugetul de stat este o decizie a legislativului, eleste o lege propriu-zisã. ªi în þara noastrã, þinând seama de Legeanr. 500/2002, bugetul de stat are naturã juridicã de lege.2. Reforma bugetarăO componentã esenþialã a mecanismului financiar o reprezintãfinanþele publice. Pentru reglementarea acestora s-a elaborat ºiadoptat Legea nr. 10/1991 privind finanþele publice, care reprezintã oadevãratã constituþie financiarã a României moderne. Cea mai mareparte a legii este consacratã principiilor de elaborare, aprobare,execuþie ºi încheiere a bugetului public.Legea a instituit conceptul de buget public naþional în locul

celui de buget de stat:- noþiunea de public delimiteazã acest buget de bugeteleproprii sau bugetele de venituri ºi cheltuieli – instrumente utilizate înliteratura financiarã ºi în practica agenþilor comerciali; totodatã,exprimã specificul domeniului respectiv – „finanþele publice”;- expresia de naþional înseamnã cã bugetul include toateveniturile ºi cheltuielile de naturã publicã ale þãrii.Bugetul public naþional cuprinde patru categorii de bugetepublice, ºi anume: bugetul de stat; bugetele locale; bugetulasigurãrilor sociale de stat; bugetele fondurilor speciale.Legea nr. 10/1991 a fost înlocuitã ulterior de Legea nr.72/1996, iar aceasta din urmã prin Legea nr. 500/2002, care menþine,în principal, prevederile Legii nr. 10/1991 cu unele îmbunãtãþiri.171Astfel, se instituie un sistem unitar de bugete, care cuprinde: a)bugetul de stat; b) bugetul asigurãrilor sociale de stat; c) bugetelelocale; d) bugetele fondurilor speciale; e) bugetul trezoreriei statului;f) bugetele instituþiilor publice autonome; g) bugetele instituþiilorpublice finanþate integral sau parþial din bugetul de stat, bugetulasigurãrilor sociale de stat ºi bugetele fondurilor speciale; h) bugeteleinstituþiilor publice finanþate integral din venituri proprii; i) bugetelefondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate destat ºi a cãror rambursare a dobânzii ºi alte costuri se asigurã dinfonduri publice; j) bugetul fondurilor externe nerambursabile.Noua lege prevede posibilitatea ca, prin legea bugetarã anualã,sã se prevadã: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de statºi criterii de determinare a acestora pe unitãþi administrativ –teritoriale; transferuri consolidabile care sã constituie venituri alebugetelor unitãþilor administrativ-teritoriale.3. Dreptul bugetar şi principiile acestuiaDreptul bugetar cuprinde totalitatea normelor juridicefinanciare care reglementeazã conþinuturile bugetelor publice ºiprocedura de elaborare, aprobare, execuþie ºi încheiere a acestorbugete, precum ºi responsabilitãþile instituþiilor publice.Principiile de drept bugetar sunt reguli care stau la bazaelaborãrii ºi executãrii bugetului public, fiind cunoscute suburmãtoarele denumiri:Principiul universalitãþii implicã includerea în bugetul public aveniturilor ºi cheltuielilor cu sumele lor integrale, în sume brute.Principiul unitãþii bugetare implicã înscrierea într-un singur act atuturor veniturilor ºi cheltuielilor publice.Neafectarea veniturilor bugetare înseamnã cã, prin perceperealor, veniturile bugetare se depersonalizeazã, adicã servesc laacoperirea cheltuielilor publice privite în ansamblul lor. Deci, nu estepermisã perceperea unui venit public pentru finanþarea unei anumitecheltuieli publice.Principiul anualitãþii bugetului public implicã faptul cã duratade timp pentru care Parlamentul autorizeazã Guvernul sã încasezeveniturile publice ºi sã efectueze cheltuieli publice este limitatã, deobicei, la un an.

Principiul specializãrii bugetare impune ca nici un venit publicsã nu poatã fi instituit decât cu acordul Parlamentului, iar cheltuielilepublice sã se aprobe pe principalele destinaþii, nu numai ca sumãglobalã .172Principiul echilibrãrii bugetului public implicã faptul cã bugetulpublic trebuie sã fie echilibrat, adicã veniturile sale sã acopere integralcheltuielile.Principiul publicitãþii bugetare instituie cerinþa ca bugetulpublic sã fie adus la cunoºtinþa opiniei publice prin mijloace depublicitate.Principiul unitãþii monetare – toate operaþiunile bugetare seexprimã în monedã naþionalã.4. Competenţe de aprobare a bugetelor publice anualeBugetul de stat ºi bugetul asigurãrilor sociale de stat se aprobãde cãtre Parlament prin legi separate. Guvernul are atribuþia de aelabora proiectul legii bugetului de stat ºi al celui al asigurãrilorsociale de stat, precum ºi al contului anual de execuþie ºi le supuneseparat spre aprobare Parlamentului. Dupã aprobare, Guvernulrãspunde de realizarea prevederilor din cele douã bugete publice.Bugetele locale, potrivit Constituþiei României, se elaboreazã,se aprobã ºi se executã în condiþiile legii. Aceastã normã de trimiterese referã la Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului nr. 45/2003 privindfinanþele publice locale, în vigoare de la 01.01.2004, care prevede cãbugetele locale se aprobã de cãtre consiliile locale, consiliilejudeþene ºi Consiliul general al Municipiului Bucureºti. Legeaprevede cã fiecare comunã, oraº, municipiu, sector al MunicipiuluiBucureºti întocmeºte bugetul local în condiþii de autonomie. Întreaceste bugete nu existã relaþii de subordonare.Bugetele instituţiilor publice, conform art. 6 din Legeaprivind finanþele publice, se aprobã diferit, în raport de sursa definanþare, astfel: a) bugetele instituþiilor publicefinanþate integral sau parþial din bugetul de stat sau din bugetelelocale se aprobã de cãtre organul ierarhic superior al instituþiilorpublice, dacã legea nu prevede altfel; b) bugetele instituþiilor care sefinanþeazã integral din venituri proprii se aprobã de cãtre organul deconducere al instituþiei respective, cu acordul organului ierarhic.III. ELABORAREA, APROBAREA EXECUŢIA ŞIÎNCHEIEREA BUGETULUI STATULUI, A BUGETULUIASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT ŞI A BUGETELORFONDURILOR SPECIALE1. Iniţiativa bugetară173În þara noastrã, potrivit Constituþiei României, proiectulbugetului de stat ºi cel al bugetului asigurãrilor sociale de stat seelaboreazã anual de cãtre Guvern care le supune aprobãriiParlamentului prin proiecte separate. Elaborarea se face pe bazaelementelor prevãzute de Legea nr. 500/2002.2. Evaluarea veniturilor şi cheltuielilorLa evaluarea volumului veniturilor ºi cheltuielilor bugetare se

utilizeazã mai multe metode, dintre care mai importante sunt:a) Metoda autonomã sau a penultimei, care constã în evaluareaforfetarã a veniturilor ºi a cheltuielilor bugetare pe baza rezultatelorobþinute în penultimul an, corectate cu eventualele modificãrideterminate de schimbarea legislaþiei sau de alte mãsuri adoptatepânã la data întocmirii proiectului de buget.b) Metoda majorãrii sau diminuãrii are în vedere rezultateleexecutãrii bugetului de stat obþinute în ultimii ani, pe baza cãrora sestabileºte rata medie a creºterii–descreºterii veniturilor, respectiv acheltuielilor bugetare. În raport cu aceastã medie se procedeazã ladimensionarea veniturilor ºi cheltuielilor bugetare pentru anulurmãtor.c) Metoda evaluãrii directe a veniturilor ºi cheltuielilorbugetare are în vedere dimensionarea fiecãrei categorii de veniturisau destinaþii de cheltuieli în raport cu preliminariile pe anul în cursºi cu previziunile privind dezvoltarea economiei în perioadaurmãtoare.În þara noastrã, aflatã în perioada de tranziþie spre economia depiaþã, ceea ce prezumã schimbãri importante de la an la an, seutilizeazã metoda de evaluare directã a veniturilor ºi cheltuielilorbugetului de stat.Se utilizeazã metode moderne de elaborare a bugetului peprograme.3. Procedura de aprobare a bugetului de statPotrivit Constituþiei României, bugetul de stat se aprobã de cãtreParlamentul României în ºedinþa comunã a Camerei Deputaþilor ºiSenatului.Prima etapã:- În aplicarea normei constituþionale, Legea privindfinanþele publice prevede cã Guvernul, dupã ce îºi însuºeºte proiectulbugetului de stat întocmit de cãtre Ministerul Finanþelor Publice, îlsupune Parlamentului spre aprobare însoþit de un raport privind174situaþia macroeconomicã a þãrii pentru anul urmãtor ºi proiecþiabugetului pentru urmãtorii 3 ani.- Examinarea ºi avizarea de fond a proiectului bugetuluide stat, în prima etapã, se fac de cãtre comisiile permanente de bugetºi finanþe ale fiecãrei Camere, precum ºi de alte comisii permanenteinteresate. Pe baza dezbaterilor ce au loc ºi a avizelor ºi propunerilorprimite, comisiile permanente de buget ºi finanþe reunite întocmescun raport comun care va fi supus aprobãrii prin vot.A doua etapã:- În cadrul ºedinþei comune a celor douã Camere,Guvernul prezintã motivele care au condus la elaborarea proiectuluide buget de stat ºi a proiectului legii bugetare cu conþinutul dat,precum ºi situaþia macro-economicã a þãrii ºi proiecþia bugetului înurmãtorii 3 ani.- Dupã adoptare, proiectul de lege bugetarã ºi proiectul debuget se înainteazã preºedintelui României în vederea promulgãrii,potrivit art. 77 din Constituþia României.

Din art. 138 alin. 2 ºi 3 din Constituþia României rezultã cãbugetul asigurãrilor sociale de stat se elaboreazã separat de bugetulde stat ºi se aprobã prin lege separatã. Bugetele celorlalte sistemeautonome de asigurãri sociale, potrivit legii, se aprobã de organelede conducere proprii cu avizul Ministerului Muncii ºi SolidaritãþiiSociale ºi al Ministerului Finanþelor Publice.4. Execuţia şi încheierea bugetului de stat, a bugetuluiasigurărilor sociale şi a bugetelor fondurilor specialeAtribuţiile Guvernului şi ale Ministerului FinanţelorPubliceConducerea generalã a activitãþii executive în domeniulfinanþelor publice aparþine Guvernului. În realizarea acesteicompetenþe, Guvernul examineazã periodic situaþia financiarã peeconomie, execuþia bugetului public ºi stabileºte mãsuri pentruîmbunãtãþirea echilibrului bugetar. Pe lângã aceastã competenþãgeneralã, prin legile bugetare anuale se pot stabili drepturi ºi obligaþiisuplimentare pentru Guvern.Legea privind finanþele publice instituie rãspundereaMinisterului Finanþelor Publice pentru realizarea bugetului de stat,precum ºi pentru luarea mãsurilor privind asigurarea echilibruluibugetar ºi aplicarea politicii fiscal - bugetare a statului. MinisterulFinanþelor Publice are atribuþii concrete în ce priveºte : repartizareape trimestre a veniturilor ºi cheltuielilor; deschiderea de credite175bugetare; introducerea unor modificãri în bugetele ordonatorilorprincipali de credite ºi în structura bugetului de stat; controlulpreventiv ºi de gestiune asupra veniturilor ºi cheltuielilor publice;conducerea trezoreriei naþionale.Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilorbugetareConform legii privind finanþele publice (Legea nr. 500/2002),repartizarea pe trimestre a veniturilor ºi cheltuielilor publice are locîn funcþie de urmãtorii factori: a) termenele legale de încasare aveniturilor; b) termenele ºi posibilitãþile de finanþare a deficituluibugetar; c) perioada în care este necesarã efectuarea cheltuielilor.Aprobarea repartizãrii pe trimestre a veniturilor ºi cheltuielilorbugetare este datã în competenþa: Ministerului Finanþelor Publice,pe capitole de cheltuieli ºi, în cadrul acestora, pe titluri, lapropunerea ordonatorilor principali de credite ºi a organelorteritoriale ale Ministerului Finanþelor Publice, pentru cotele sausumele defalcate din venituri ale bugetului de stat ºi pentrutransferuri din bugetul de stat, pe structura aprobatã pentru bugetelelocale; ordonatorilor principali de credite, pentru bugetele proprii ºiale unitãþilor subordonate, precum ºi pe celelalte subdiviziuni aleclasificaþiei bugetare; ordonatorilor secundari de credite, pentrubugetele proprii ºi pentru bugetele ordonatorilor terþiari de creditebugetare.Realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetareExecuþia pãrþii de venituri. În conformitate cu Legea nr.500/2002 privind finanþele publice, veniturile bugetare sunt formate

din impozite, taxe, contribuþii ºi alte vãrsãminte stabilite de lege.Aceastã prevedere se coreleazã cu altã dispoziþie din aceeaºi legecare interzice a se încasa vreun impozit, vreo taxã sau alte obligaþiide natura acestora dacã nu au fost stabilite prin lege. Acestedispoziþii consacrã caracterul legal al veniturilor bugetare. Seutilizeazã patru procedee de stabilire a veniturilor publice.Execuþia pãrþii de cheltuieli presupune finanþarea integralã ºi latimp a sarcinilor bugetului de stat. Ordonatorii principali de crediteai bugetului de stat, bugetului asigurãrilor sociale de stat ºi bugetelorfondurilor speciale sunt conducãtorii autoritãþilor publice, miniºtrii ºi176conducãtorii celorlalte organe de specialitate ale administraþieipublice centrale.Ordonatorii principali de credite au dublã competenþã:repartizeazã creditele bugetare pe unitãþi ierarhic inferioare în raportcu sarcinile acestora ºi aprobã efectuarea cheltuielilor din bugetulpropriu cu respectarea dispoziþiilor legale. Ei au legãturã directã cubugetul de stat.Ordonatorii secundari de credite primesc credite de laordonatorii principali pentru nevoile instituþiilor pe care le conducsau pentru a le repartiza unitãþilor subordonate. Ordonatoriisecundari de credite nu au legãturã cu bugetul de stat. Ei au, deasemenea, dublã competenþã: aprobã cheltuielile din bugetele propriiale instituþiilor publice pe care le conduc ºi repartizeazã creditebugetare unitãþilor ierarhic inferioare pe care le conduc.Ordonatorii terþiari de credite sunt conducãtorii instituþiilorpublice cu personalitate juridicã în subordinea unor instituþii publicefinanþate din bugetul de stat. Aceºti ordonatori de credite aucompetenþa limitatã la utilizarea creditelor bugetare ce le-au fostrepartizate numai pentru nevoile instituþiilor pe care le conduc.Toþi ordonatorii de credite rãspund pentru creditele bugetare.5. Serviciul trezorerieTezaurul public este serviciul financiar care îndeplineºtefuncþia de trezorier al serviciilor statului. Tezaurul executãoperaþiunile financiare ale statului în vederea procurãrii ºi cheltuiriimijloacelor bãneºti necesare pentru îndeplinirea funcþiilor acestuia(efectueazã încasãrile ºi plãþile bugetare, þine contabilitatea acestoroperaþiuni, gestioneazã disponibilitãþile bugetare etc.).Funcþiile tezaurului public: a) rezervor de resurse, deoarece estecasa fictivã care conþine toate veniturile statului; b) bancher albugetului de stat, prin faptul cã, în cazul în care apar goluri temporarede casã în execuþia bugetului, acestea pot fi acoperite pânã la încasareaveniturilor pe seama resurselor aflate în conturile trezoreriei statului.Operaþiunile pe care le face trezoreria ca bancher se împart în:177operaþiuni bugetare, care cuprind numai încasarea veniturilor publiceºi efectuarea plãþii cheltuielilor bugetare; operaþiuni de trezorerie, careinclud operaþiuni specifice unui bancher, ºi anume centralizare,

repartizare, transferuri de fonduri, acordare de avansuri bugetului.Formarea ºi utilizarea resurselor trezoreriei statului.Trezoreria generalã a statului cuprinde operaþiuni de încasare ºi plãþicare se referã la: veniturile ºi cheltuielile bugetului de stat, bugetuluiasigurãrilor sociale de stat ºi bugetelor locale; veniturile ºicheltuielile bugetelor fondurilor speciale; veniturile ºi cheltuielileinstituþiilor publice, care, potrivit reglementãrilor legale, seadministreazã în regim bugetar; datoria publicã internã ºi externã,inclusiv datoria ºi plata serviciului datoriei publice interne ºi externe;alte venituri ºi cheltuieli ale sectorului public reglementate prindispoziþii legale. Resursele se utilizeazã pe destinaþii.Bugetul trezoreriei statului se elaboreazã, se administreazã ºise executã de cãtre Ministerul Finanþelor Publice. Acest buget seelaboreazã anual ºi se prezintã spre aprobare Guvernului, pe surse devenituri ºi destinaþii de cheltuieli.Contul general al trezoreriei statului funcþioneazã la BancaNaþionalã a României, iar soldul activ al acestuia se formeazã dindisponibilitãþile trezoreriei centrale din Ministerul Finanþelor Publiceºi din disponibilitãþile trezoreriilor din cadrul serviciilordescentralizate ale Ministerului Finanþelor Publice.Creanþele trezoreriei statului, care rezultã din gestionareaîmprumuturilor externe guvernamentale, precum ºi din alteoperaþiuni derulate prin trezoreria statului, se urmãresc ºi se executãîn condiþiile prevãzute de reglementãrile legale pentru creanþelebugetare – O.G. nr 66/1994 (art. 11); dreptul de a cere executareasilitã a acestor creanþe se prescrie în 25 de ani. Efectele încheieriiexerciþiului bugetar sunt foarte importante.6. Contul general anual de execuþie a bugetului de stat ºi,respectiv, a bugetului asigurãrilor sociale de stat, precum ºiconturile anuale de execuþie a bugetelor fondurilor speciale ºi contulgeneral al datoriei publice a statului178Legea privind finanþele publice instituie obligaþia Guvernuluide a prezenta contul general anual de execuþie a bugetului de stat ºi abugetului asigurãrilor sociale de stat ºi a bugetelor fondurilorspeciale. Ordonatorii principali de credite au obligaþia de a întocmi ºiprezenta la Ministerul Finanþelor Publice dãri de seamã contabiletrimestriale ºi pentru fiecare exerciþiu bugetar anual expirat.Ministerul Finanþelor Publice, pe baza acestor dãri de seamã ºia conturilor privind execuþia de casã a bugetului de stat, bugetuluiasigurãrilor sociale de stat ºi a bugetelor fondurilor specialeprezentate de organele de specialitate ale administraþiei publice,elaboreazã lucrãrile privind contul general anual de execuþie abugetului de stat, a bugetului asigurãrilor sociale de stat ºi bugetelorfondurilor speciale pe care le prezintã Guvernului. Guvernul, dupãanaliza ºi definitivarea contului general anual de execuþie, trebuiesã-l prezinte spre aprobare Parlamentului, pânã la data de 1 iulie aanului urmãtor celui de execuþie.Contul anual de execuþie a bugetului de stat, a bugetuluiasigurãrilor de stat ºi celelalte conturi anuale de execuþie se aprobã

prin lege, dupã verificarea de cãtre Curtea de Conturi. Competenþade aprobare a contului general anual de execuþie a bugetului de stataparþine Parlamentului.Raportul public anual, pe care Curtea de Conturi îl înainteazãParlamentului, este un document care furnizeazã informaþii concreteprivind execuþia conturilor publice examinate. Curtea de Conturiprezintã Parlamentului observaþii asupra conturilor de execuþie abugetelor publice supuse controlului sãu în termen de 6 luni de laprimirea de la Guvern a contului anual de execuþie a bugetului destat.IV. EXECUŢIA ŞI ÎNCHEIEREA BUGETELORLOCALEVeniturile ºi cheltuielile prevãzute de bugetele locale serepartizeazã pe trimestre, în funcþie de doi factori: a) termenele179legale de încasare a veniturilor; b) perioada în care este necesarãefectuarea cheltuielilor.Repartizarea pe trimestre a veniturilor ºi cheltuielilor bugetarese aprobã de cãtre: Ministerul Finanþelor Publice, pentru sumeledefalcate din unele venituri ale bugetului de stat ºi pentrutransferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilorprincipali de credite ai bugetelor locale; Ordonatorii principali decredite ai bugetelor locale, pentru bugetele de credite proprii ºibugetele instituþiilor ºi serviciilor publice subordonate.Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale suntpreºedinþii consiliilor judeþene, primarul general al MunicipiuluiBucureºti ºi primarii celorlalte unitãþi administrativ-teritoriale.Conducãtorii instituþiilor sau serviciilor publice cupersonalitate juridicã din subordinea fiecãrui consiliu local, judeþeansau al Municipiului Bucureºti sunt, dupã caz, ordonatori de creditesecundari sau terþiari. Ordonatorii principali de credite repartizeazãcreditele bugetare, aprobate prin bugetele locale, pe unitãþi ierarhiceinferioare, în raport cu sarcinile acestora, ºi aprobã efectuareacheltuielilor din bugetele proprii. Ordonatorii secundari de crediterepartizeazã creditele bugetare aprobate pe unitãþi ierarhic inferioare,ai cãror conducãtori sunt ordonatori terþiari de credite, ºi aprobãefectuarea cheltuielilor din bugetele proprii. Ordonatorii terþiari decredite utilizeazã creditele bugetare care le-au fost repartizate numaipentru nevoile instituþiilor pe care le conduc.Ordonatorii principali ºi secundari de credite au o dublãcompetenþã (repartizarea creditelor bugetare pe unitãþi ierarhicinferioare ºi aprobarea efectuãrii cheltuielilor din bugetele proprii);ordonatorii terþiari de credite au o singurã competenþã (aprobãutilizarea creditelor bugetare care le-au fost repartizate).Execuþia de casã a bugetelor locale se efectueazã prin unitãþileteritoriale ale trezoreriei statului, evidenþiindu-se în conturi distincte:venituri bugetare pe structura clasificaþiei bugetare; cheltuielile înlimita creditelor aprobate ºi destinaþiei stabilite; alte operaþiunifinanciare ale ordonatorilor de credite bugetare dispuse de aceºtia;180

venituri proprii ºi cheltuieli dispuse de aceºtia pe instituþii publicelocale ºi categorii de resurse.Metodologia de elaborare ºi execuþie a bugetelor locale sestabileºte de cãtre Ministerul Finanþelor Publice.V. SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE1. Noţiunea şi clasificarea cheltuielilor publice şi bugetareCheltuielile publice cuprind urmãtoarele categorii de cheltuieli:a) cheltuieli bugetare, care se constituie din resursele financiarepublice cuprinse în :bugetul de stat; bugetul asigurãrilor sociale;bugetele locale; bugetele instituþiilor publice autonome;b) cheltuieli acoperite din fonduri cu destinaþie specialã;c) cheltuieli extrabugetare, care se efectueazã din resursefinanciare publice constituite în afara bugetelor publice (lit. a);d) cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei publice.Cheltuielile publice se particularizeazã prin trei caracteristici: areloc o întrebuinþare a unor fonduri bãneºti; întrebuinþarea fondurilorbãneºti este fãcutã de stat prin autoritãþile sau instituþiile sale publiceori de unitãþi administrativ-teritoriale; fondurile bãneºti suntîntrebuinþate în interes public.Clasificarea cheltuielilor publice poate fi teoreticã sau oficialã ºilegalã:Clasificarea teoreticã poate avea la bazã diferite criterii:1) dupã criteriul economic, cheltuielile publice pot fi împãrþiteîn douã grupe: cheltuieli ce reprezintã un consum de venit naþional(neproductive); cheltuieli ce reprezintã un avans naþional(productive);2) din punct de vedere al destinaþiei, cheltuielile publice seclasificã legal în: cheltuieli curente (cheltuieli de personal, materialeºi servicii, subvenþii, transferuri, dobânzi aferente datoriei publiceetc.); cheltuieli de capital (cheltuieli pentru investiþii ºi pentrurezervele materiale, naþionale ºi de mobilizare); împrumuturi de181acordat; rambursãri de credite externe ºi plãþi de dobânzi ºicomisioane aferente acestora.Tot dupã criteriul destinaþiei, cheltuielile pot fi grupate în:cheltuieli în domeniul sãnãtãþii; cheltuieli pentru susþinerea unorprograme prioritare de cercetare; cheltuieli în domeniul economic;cheltuieli pentru apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã;cheltuieli pentru finanþarea administraþiei publice centrale ºi locale;cheltuieli rezultând din datoria publicã.Clasificarea legalã ºi oficialã este instituitã fie prin actenormative ale organismelor internaþionale, fie prin acte normative alestatelor.ONU clasificã cheltuielile pe destinaþie dupã cum urmeazã:servicii publice generale – administraþie, ordine publicã, securitateetc.; apãrare; educaþie; sãnãtate; acþiuni economice, serviciicomunale.Clasificarea oficialã ºi legalã a cheltuielilor publice fãcutã prinacte normative emanând de la autoritãþile unui stat este cea fãcutãprin legea bugetarã ºi prin clasificarea bugetarã.

Criteriile de grupare, pe baza cãrora se înscriu cheltuielile înLegea bugetului în þara noastrã, sunt cele definite de clasificaþiabugetarã, ºi anume gruparea economicã ºi gruparea funcþionalã.a) Gruparea economicã:I. Cheltuieli curente: cheltuieli de personal, cheltuieli materialeºi servicii, subvenþii ºi transferuri, dobânzi la datoria publicã,rezerve;II. Cheltuieli de capital: cheltuieli pentru investiþii; rezervemateriale naþionale ºi de mobilizare;III. Împrumuturi de acordat;IV. Rambursarea de credite externe ºi plãþi de dobânzi ºicomisioane aferente acestora.b) Gruparea funcþionalã:Partea I: servicii publice generale - autoritãþi publice;Partea a II-a: apãrarea, ordinea publicã ºi siguranþa naþionalã;182Partea a III-a: cheltuieli social-culturale, învãþãmânt, sãnãtate,culturã, asistenþã socialã, pensii, indemnizaþii etc.;Partea a IV-a: servicii ºi dezvoltare publicã, locuinþe, mediu ºiape;Partea a V-a: acþiuni economice – industrie, agriculturã,silviculturã, transporturi, comunicaþii, alte acþiuni economice;Partea a VI-a : alte acþiuni – cercetare ºtiinþificã;Partea a VII-a : transferuri din bugetul de stat:- pentru asigurãri ºi protecþie socialã a populaþiei, pentruenergie termicã ºi transport urban;- pentru investiþii;- pentru investiþii finanþate din împrumuturi externe;- pentru fondul de risc ºi de accidente, pentru protecþiapersoanelor cu handicap;- pentru fondul special, pentru plata pensiilor ºi a altordrepturi de asigurãri sociale ale agricultorilor;Partea a VIII-a: împrumuturi acordate pentru finanþarea unorobiective aprobate prin convenþii bilaterale sau acorduriinterguvernamentale;Partea a IX-a: plãþi de dobânzi ºi alte comisioane aferentedatoriei publice;Partea a X-a: fonduri de rezervã.2. Cheltuieli pentru sănătateSunt destinate plãþii personalului din sistemul medical,întreþinerii, funcþionãrii ºi dotãrii dispensarelor, policlinicilor,spitalelor, centrelor de diagnosticare ºi tratament, staþiilor de salvareetc., precum ºi investiþiilor pentru lãrgirea ºi modernizarea bazeitehnico - materiale. Începând cu anul 1998, a intrat în vigoare Legeaasigurãrilor sociale de sãnãtate 145/1997 prin care au luat fiinþã CasaNaþionalã de Asigurãri de Sãnãtate ºi casele de asigurãri de sãnãtatejudeþene ºi a municipiului Bucureºti, Casa Asigurãrilor de Sãnãtate aApãrãrii, Ordinii Publice, Siguranþei Naþionale ºi AutoritãþiiJudecãtoreºti ºi Casa de Asigurãri de Sãnãtate a Transporturilor.Fondul Casei Naþionale ºi al caselor judeþene se formeazã din:

contribuþii ale persoanelor fizice ºi juridice; subvenþii de la bugetulde stat ºi de la bugetele locale; alte venituri. Fondurile de asigurãri de183sãnãtate se utilizeazã pentru: plata medicamentelor ºi a serviciilormedicale acordate; cheltuieli de administrare ºi funcþionare; fond deredistribuire; fond de rezervã. Din bugetul de stat se suportãurmãtoarele cheltuieli: pentru investiþii legate de construirea unorunitãþi sanitare ºi pentru dotarea cu aparaturã medicalã; pentruactivitatea de diagnostic, curativã ºi de reabilitare de importanþãnaþionalã, pentru recuperarea capacitãþii de muncã.Cheltuieli pentru asistenţă şi protecţie socialăCheltuielile pentru asistenþã ºi protecþie socialã sunt destinateîntreþinerii cãminelor de bãtrâni ºi pensionari, a cãminelor de primirea minorilor, plãþii alocaþiilor de stat pentru copii, ajutoarelor pentrumamele cu mulþi copii, pensiilor ºi ajutoarelor bãneºti acordateveteranilor, vãduvelor ºi invalizilor de rãzboi.Cheltuielile pentru apărare au o creştere în ultimii ani.VI. DATORIA PUBLICĂ1. Noţiuni introductive. Dicþionarul de economie (EdituraEconomicã, Bucureºti, 2001) defineºte creditul ca fiind „ooperaþiune prin care o persoanã fizicã sau juridicã (debitor) obþinefonduri sau bunuri de la o altã persoanã fizicã sau juridicã (creditor),asumând-ºi obligaþia sã le restituie sau sã le plãteascã latermen/scadenþã.”Necesitatea creditului public. În practica bugetarã a statelor,pentru completarea fondurilor bãneºti de utilitate publicã, se recurgela împrumut public. Necesitatea creditului public este determinatã dedouã cauze principale. Prima este aceea cã fiscalitatea nu poatedepãºi o anumitã limitã, pentru cã astfel s-ar transforma într-o frânã adezvoltãrii economice. A doua cauzã o constituie neregularitateaîncasãrilor fiscale.Împrumutul public are urmãtoarele scopuri: finanþareadeficitului bugetului de stat; susþinerea balanþei de plãþi ºi184consolidarea rezervei valutare a statului; finanþarea proiectului deinvestiþii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei etc.2. Împrumutul publicDatoria publicã guvernamentalã este definitã de Legea nr.313/2004 ca fiind totalitatea obligaþiilor financiare interne ºi externeale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturicontractate de Guvern, prin Ministerul Finanþelor Publice, în numeleRomâniei, de pe piaþã.Împrumutul de stat este obligaþia generatã de un contract princare statul obþine fonduri de la o persoanã fizicã sau juridicãcreditoare ºi se angajeazã sã le ramburseze, împreunã cu dobânda ºicu alte costuri, într-o perioadã determinatã.Caracteristici sau particularitãþi ale împrumutului public:– caracterul legal, constând în faptul cã pentru contractarea luieste necesarã autorizarea prealabilã a executivului de cãtre puterealegislativã;

– caracterul contractual, prevãzut expres de cãtre lege;– caracterul rambursabil, care îl particularizeazã de veniturileordinare bugetare ce au un caracter nerambursabil;– caracterul temporar rezultã tot din lege, în care se prevedecã rambursarea se face „într-o perioadã determinatã.”.3. Împrumuturile de stat interne pot fi angajate dinurmãtoarele surse:a) din disponibilitãþile existente în contul general al trezorerieistatului, fãcute în scopul: 1) asigurãrii resurselor bãneºti necesare învederea finanþãrii ºi/sau refinanþãrii deficitelor bugetare; 2) finanþãriidatoriei interne constituite; 3) asigurãrii resurselor bãneºti necesareîn vederea convertirii în datorie publicã internã a garanþiilor pentruîmprumuturile interne contractate;b) de la Banca Naþionalã a României, pentru destinaþia arãtatãmai sus la lit. a, pct. 1;185c) de la bãncile comerciale din România;d) de la alte instituþii de credit din România ºi de la agenþiiguvernamentale;e) prin emisiunea de titluri de stat în monedã naþionalã.Titlurile de stat sunt înscrisurile care atestã datoria publicã ºi seprezintã sub forma de: bonuri; certificate de trezorerie; alteinstrumente financiare. Ele pot fi emise: în formã materializatã, caînscrisuri imprimate, cuprinzând menþiuni obligatorii referitoare laemitent, valoare nominalã, rata dobânzii, scadenþa º.a.; în formãdematerializatã, ca titluri pentru care emisiunea, probaþiunea ºitransmisiunea drepturilor încorporate se evidenþiazã prin sistemul deînregistrare în cont.Titlurile de stat pot fi cu dobândã sau cu discount. Titlurile destat, potrivit legii, mai pot fi nominative sau la purtãtor ºinegociabile sau nenegociabile. Emiterea titlurilor de stat se face decãtre Ministerul Finanþelor Publice, care este autorizat în acest sens.Împrumuturile interne garantate de stat constituie o obligaþie astatului român, executatã de creditor, în cazul în care beneficiarulîmprumutului, persoana juridicã, nu are capacitatea sã achiteintegral sau parþial împrumutul, dobânda ºi alte costuri decurgânddin condiþiile ºi clauzele contractului.Pentru acoperirea riscurilor financiare ce pot sã aparã caurmare a garantãrii de cãtre stat a împrumuturilor contractate depersoanele juridice se constituie fondul de risc pentru garanþiile destat pentru împrumuturi interne. Garanþia de stat înceteazã: laachitarea în totalitate a împrumutului; când debitorul nu a plãtit ºiMinisterul Finanþelor Publice face plata în numele acestuia; laexpirarea termenului de valabilitate a scrisorii de garanþie.4. Împrumutul de stat extern şi împrumutul de stat externgarantat de statDatoria publicã externã este acea parte a datoriei publiceconstând în totalitatea împrumuturilor de pe piaþa externã,contractate direct sau garantate de stat.186

Pe lângã scopurile arãtate în ce priveºte datoria publicã, ceaexternã mai poate fi angajatã ºi în urmãtoarele scopuri: crearea denoi locuri de muncã; susþinerea societãþilor comerciale, privatizatesau cu capital majoritar de stat; finanþarea restructurãrii economiei ºiconstituirii stocurilor strategice.Instrumentele datoriei publice externe sunt urmãtoarele:titlurile de stat în valutã, emise pe pieþele financiare externe;împrumuturile de la guverne strãine, agenþii guvernamentale strãine,instituþii financiare multilaterale; împrumuturi de la bãnci saucompanii strãine.Plata datoriei publice externe se face din urmãtoarele surse:sumele prevãzute în bugetul de stat cu aceastã destinaþie, lacheltuieli; fondul de rezervã la dispoziþia Guvernului, în limiteleprevãzute de legea bugetarã; sumele încasate de la beneficiarii deîmprumuturi destinate investiþiilor ºi importurilor.5. Gestionarea datoriei publicePlasarea împrumuturilor de stat poate fi fãcutã într-una dinurmãtoarele modalitãþi: a) prin subscripþie publicã; b) prin consorþiibancare; c) prin vânzare la bursã.Operaþiunile de gestionare mai frecvente sunt: gestionareanormalã a datoriei publice; gestionarea excepþionalã a datorieipublice; amortizarea datoriei publice.Gestionarea datoriei publice poate fi definitã ca ansamblulactivitãþilor ºi operaþiunilor de contractare a datoriei publice,asigurarea garanþiilor, plata ratelor dobânzilor ºi a altor sumeaferente, þinerea evidenþei datoriei publice ºi administrarea Fonduluide risc pentru garanþii interne ºi a Fondului de risc pentru datoriiexterne.Atribuþii privind gestionarea datoriei publice. Art. 4 al Legiidatoriei publice nr. 81/1999 prevede cã Ministerul Finanþelor Publiceeste singurul contractant ºi administrator al datoriei publice ºi areautoritatea sã stabileascã balanþa zilnicã a contului general altrezoreriei statului.187Dobânda la împrumuturile de stat. Dobânda reprezintã costulîmprumuturilor, suma de bani pe care o primeºte creditorul pentruposibilitatea datã debitorului de a se folosi de banii sãi. Ratadobânzii este exprimarea procentualã a dobânzii plãtite pentrucapitalul împrumutat sau pentru titlul de stat purtãtor de dobândã.Plasarea, conversiunea, arozarea ºi consolidarea. Banca Naþionalãa României organizeazã ºi conduce activitatea de plasare, care serealizeazã prin: subscripþie publicã; subscripþie publicã garantatã;licitaþie. Plasarea nu este limitatã la aceste metode.Conversiunea datoriei publice este o operaþiune de schimbarea unui împrumut de stat, angajat în condiþiile legii, în anumiþitermeni, cu un alt împrumut de stat, cu o dobândã mai micã ºi/sau cuun termen mai mare de rambursare. Arozarea este operaþiunea demajorare a ratei dobânzii, în scopul stopãrii scãderilor mari alecursului obligaþiunilor de stat.Consolidarea este prelungirea termenului de rambursare, prin

înlocuirea unui credit pe termen scurt cu unul pe termen lung.Amortizarea ºi alte cãi de stingere a datoriei publice.Amortizarea este stingerea datoriei publice prin rambursareacapitalului împrumutat sau rãscumpãrarea titlurilor. Modalitãþi derambursare: rambursarea pe calea anuitãþilor; rambursarea printragere la sorþi; rambursarea prin rãscumpãrare la bursã.VII. FINANŢELE COMUNITARE1. Bugetul comunitar. Principii. Categoriile de venituri.Perspective privind veniturile bugetului comunitar. Cheltuielilebugetare ºi perspectiva acestora. Organizarea ºi procedura bugetarã.2. Regimul finanþãrii comunitare. Asistenþa financiarãcomunitarã nerambursabilã acordatã þãrilor candidate la aderare(Fondurile PHARE, ISPA, SAPARD). Fondurile comunitare pentrustatele membre (FEOGA-SG, FEOGA-SO, FSE, FEDR, IFOP, FC,Iniþiative Comunitare).188BIBLIOGRAFIEA. Obligatorie1. Condor, Ioan, Dreptul finanþelor publice, Editura FundaþieiRomânia de Mâine, 2005.2. Vãcãrel, Iulian (coordonator), Finanþe publice, Ediþia a V-a,Editura Didacticã ºi Pedagogicã, R.A., Bucureºti, 2006.3. Dascãlu, Elena-Doina, Ruºanu, Dan, Radu, Finanþe publice,Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2005.4. Secrieru, Angela, Finanþele publice, Editura Epigraf,Chiºinãu, 2004.5. Condor, Ioan, Bazele programelor de finanþare comunitarãºi din alte surse externe, vol. I ºi II, Editura Fundaþiei România deMâine, 2004.B. Facultativă1. Leonte, Elena-Doina, Gestionarea datoriei publice, EdituraFundaþiei România de Mâine, 2004.2. ªaguna, Dan Drosu, ªova, Dan, Drept financiar public,Editura All Beck, Bucureºti, 2005.3. Graig, Paul, Burca, Grainne de, EC LAW. Text, cases andmaterials, Clarendon, Oxford, 1996.DISCIPLINE OBLIGATORIIDREPT PENAL I – PARTEA SPECIALÃProf. univ. dr. GHEORGHE DIACONESCUSEMESTRUL IOBIECTIVECursul îºi propune sã asigure cunoaºterea de cãtre studenþi a infracþiunilorprevãzute în Codul penal, în legile speciale ºi legile extrapenale, precum ºisursele de documentare recent publicate.NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Definiţie. Partea specialã a dreptului penal este acea diviziune ce cuprindeansamblul normelor penale prin care sunt stabilite faptele ce constituieinfracþiuni, precum ºi sancþiunile aplicabile persoanelor vinovate de sãvârºireaacestora.Sistematizare. Legiuitorul a sistematizat normele în partea specialã aCodului penal folosind criteriul obiectului juridic generic, cu alte cuvinte,criteriul valorii sociale ocrotite de aceste norme – lezate sau puse în pericol – prinsãvârºirea faptelor incriminate. În raport cu aceastã gândire au fost alcãtuite 11grupuri mari de infracþiuni – individualizate prin denumirea „titluri” – grupuriorganizate în continuare, dupã caz, în subdiviziuni – „capitole” ºi „secþiuni”.Succesiunea incriminãrilor a fost ordonatã pe criteriul importanþei relaþiilorsociale care fac obiectul ocrotirii penale, respectiv pe o scarã descrescãtoare, dela cel mai important spre mai puþin important, de la cel mai grav, spre o gravitateredusã. De la aceastã ierarhizare a grupurilor de infracþiuni fac excepþieinfracþiunile reglementate de Titlurile X ºi XI, al cãror obiect juridic priveºterelaþiile de ordin special, care nu pot intra în ierarhizarea relaþiilor socialeobiºnuite. Normele cuprinse în legile penale speciale ºi în legile extrapenale nusunt sistematizate, nu au fost supuse operaþiunii de codificare.Sediul. Normele speciale de drept penal îºi au sediul în Codul penal – de laart. 155 la art. 361 ºi în 124 legi penale speciale ºi legi extrapenale (la data de01.07.2006).2A. INFRACŢIUNILE ÎN CODUL PENAL ROMÂNTITLUL I

INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI STATULUI1. Tabloul infracţiunilorArt. 155 TrãdareaArt. 156 Trãdarea prin ajutarea inamiculuiArt. 157 Trãdarea prin transmitere de secreteArt. 158 Acþiunile duºmãnoase contra statuluiArt. 159 SpionajulArt. 160 Atentatul care pune în pericol siguranþa statuluiArt. 161 Atentatul contra unei colectivitãþiArt. 162 Subminarea puterii de statArt. 163 Actele de diversiuneArt. 164 AbrogatArt. 165 Subminarea economiei naþionaleArt. 166 Propaganda în favoarea statului totalitarArt. 1661 Acþiuni împotriva ordinii constituþionaleArt. 167 ComplotulArt. 168 Compromiterea unor interese de statArt. 1681 Comunicarea de informaþii falseArt. 169 Divulgarea secretului care pericliteazã siguranþa statuluiArt. 170 NedenunþareaArt. 171 Infracþiuni contra reprezentantului unui stat strãinConcepte – cheie*Acþiuni de subminare economicã sau politicã a statului. Cunoscute îndoctrinã sub denumirea de acþiuni de „subversiune”, acestea constau în activitãþidesfãºurate în scopul dezorganizãrii economiei naþionale, a forþelor armate ori acelor de ordine, al discreditãrii autoritãþilor publice, al deformãrii imaginii þãrii înexterior.*Secret de stat. Potrivit prevederilor art. 15, lit. d) din Legea nr. 182/2002privind protecþia informaþiilor clasificate, „informaþiile secrete de stat sunt aceleinformaþii care privesc securitatea naþionalã, prin a cãror divulgare se potprejudicia siguranþa naþionalã ºi apãrarea þãrii”.*Acþiune armatã. Acþiune de atacare a sediului unei instituþii publice deinteres central sau local de cãtre un ansamblu de persoane înarmate.

*Propagandã. Rãspândirea, în mod sistematic, sau apologia unor idei,concepþii sau doctrine, cu intenþia de a convinge ºi de a atrage noi adepþi.32. Aspecte generale şi comune*Obiectul ocrotirii penaleInfracþiunile din acest titlu au ca obiect juridic generic relaþiile socialeprivind ocrotirea ºi apãrarea statului. Aceste relaþii sociale sunt cele formate înlegãturã cu valorile sociale fundamentale care condiþioneazã siguranþa statului, încare sunt implicate asemenea valori, ºi anume – unitatea, integritatea teritorialã,suveranitatea ºi independenþa naþionalã, ordinea constituþionalã.Obiectul material. Infracþiunile contra siguranþei statului sunt, de regulã,lipsite de obiect material. Excepþie de la aceastã caracteristicã generalã fac unelefapte de trãdare prin ajutarea inamicului – al cãror obiect material îl constituieaeronave, aparate, armament, diverse valori etc. predate sau procurateadversarului –, de trãdare, prin transmitere de secrete – documente sau date careconstituie secrete de stat, puse la dispoziþia unei puteri strãine ori agenþiloracesteia –, de atentat, care pune în pericol siguranþa statului, sau de atentat contraunei colectivitãþi – corpul persoanei/persoanelor asupra cãrora se acþioneazã.*SubiecþiiSubiectul activ nemijlocit (autorul) este, la unele din aceste infracþiuni,neparticularizat printr-o anume calitate, el putând fi deci orice persoanã. La alteinfracþiuni însã, subiectul activ este calificat, absenþa calitãþii pretinse în textul delege fiind de naturã a conduce la o altã încadrare juridicã. Astfel, la infracþiunea

de trãdare, în toate cele trei modalitãþi normative ale acesteia, subiectul activ arecalitatea de cetãþean român sau de persoanã fãrã cetãþenie domiciliatã pe teritoriulstatului nostru; la infracþiunile de spionaj ºi acþiuni duºmãnoase contra statului,calitatea autorului este de cetãþean strãin sau de persoanã fãrã cetãþenie ºinedomiciliatã pe teritoriul român; în sfârºit, subiectul activ al infracþiunilor dedivulgare a secretului care pericliteazã siguranþa statului este funcþionar.Infracþiunile contra siguranþei statului sunt susceptibile a fi sãvârºite înoricare dintre formele de participaþie – coautorat, instigare, complicitate. Uneledin aceste infracþiuni – complotul, subminarea puterii de stat – presupun,necesarmente, o pluralitate de fãptuitori.Subiectul pasiv al infracþiunilor contra siguranþei statului este întotdeaunastatul, iar la o singurã infracþiune – contra reprezentantului unui stat strãin –apare, alãturi de statul român, un al doilea subiect pasiv, calificat prin calitatea luide reprezentant al altui stat.*Latura obiectivãElementul material. Infracþiunile contra siguranþei statului se înfãptuiesc,de regulã, prin acþiuni, sunt infracþiuni comisive. Acþiunile se pot materializa înfelurite modalitãþi: transmiterea unor secrete de stat (în cazul infracþiunii detrãdare prin transmitere de secrete), acþiune armatã (subminarea puterii de stat),atentat împotriva unei personalitãþi a statului nostru ori a unui alt stat (atentatulcare pune în pericol siguranþa statului, respectiv infracþiuni contrareprezentantului unui stat strãin), distrugerea de bunuri materiale (actele de4

diversiune), transmiterea oralã sau scrisã de idei, concepþii (propaganda înfavoarea statului totalitar), iniþierea unei asociaþii (complotul). În excepþie de laregulã este infracþiunea de nedenunþare, care se sãvârºeºte prin inacþiune, fiinddeci o infracþiune omisivã.O cerinþã esenþialã a acþiunilor – inacþiunilor incriminate prin texteleTitlului I constã în provocarea unei stãri de pericol pentru siguranþa statului.Aceastã cerinþã, la majoritatea infracþiunilor de acest gen, este prevãzutã expresisverbis în textul incriminator – „periclitarea siguranþei statului” (art. 157),„punerea în pericol a siguranþei statului” (art. 160, art. 169), „de naturã sãslãbeascã puterea de stat” (art. 161 ºi art. 162), „de naturã sã aducã atingere înorice mod siguranþei statului” (art. 163). În absenþa cerinþei esenþiale evocate,fapta va fi încadratã în raport cu trãsãturile ei caracteristice (infracþiuni împotrivapatrimoniului, contra autoritãþii, contra persoanei etc.).În legãturã cu latura obiectivã a infracþiunilor analizate, mai este de reþinutcã urmarea imediatã a acþiunilor – inacþiunilor incriminate se caracterizeazã prinproducerea unei stãri de pericol pentru siguranþa statului. Deci, oricare dintrefaptele descrise în primul titlu este aptã sã creeze o atare consecinþã, independentdacã s-a produs ori nu o vãtãmare efectivã uneia din valorile proteguite penal. Eleapar, sub acest aspect, ca infracþiuni de pericol, întrucât legea nu cere a seconcretiza un anume rezultat, starea de pericol fiind implicitã (intrinsecã) faptei.*Latura subiectivãToate infracþiunile contra siguranþei statului se comit, sub aspectul laturiisubiective, cu intenþie. Într-o poziþie aparte, din punctul acesta de vedere, este

doar infracþiunea de nedenunþare, care poate fi sãvârºitã atât cu intenþie, cât ºi dinculpã. La unele infracþiuni, intenþia este întotdeauna directã (trãdarea), dar la celemai numeroase infracþiuni intenþia se poate manifesta ºi ca indirectã. Existenþa ºifelul intenþiei se desprind din însãºi materialitatea faptei, deci ex re.Nu se pretinde, pentru realizarea infracþiunilor contra siguranþei statului,existenþa unui mobil sau scop (cu unele excepþii), fiind indiferent ce interes l-aanimat pe fãptuitor sã facã actul prohibit (mobilul, odatã dezvãluit ºi probat,poate servi doar la evaluarea naturii ºi întinderii pedepsei aplicate inculpatului).*Formele infracþiunilorLegislaþia penalã în vigoare exclude, de principiu, incriminarea actelor depregãtire a oricãror infracþiuni. Prin derogare de la acest principiu, unele acte depregãtire a infracþiunilor reglementate în Titlul I au fost asimilate tentativei ºiincriminate (art. 173, alin. 2 Cod penal), derogare ce îºi gãseºte explicaþia îngradul sporit de periculozitate socialã pe care îl prezintã chiar ºi aceastã formãimperfectã de activitate. Tentativa se pedepseºte la majoritatea acestor infracþiuni(art. 173, alin. 1 Cod penal), în afara infracþiunilor omisive ºi a infracþiunilor deimediatã consumare (atentatul).Modalitãþile normative. Majoritatea infracþiunilor contra siguranþei statuluiprezintã douã sau mai multe modalitãþi normative, adicã douã sau mai multefeluri de acþiuni care intrã în conþinutul acelei infracþiuni ºi sunt incriminate prin5text. Deci, conþinutul infracþiunii poate fi exprimat, alternativ, prin mai multevariante ale laturii obiective, fiecare din acestea fiind însã expres descrisã ºi în

normã. De pildã, textul ce incrimineazã fapta de divulgare a secretului carepericliteazã siguranþa statului prevede trei modalitãþi normative: divulgareasecretului; deþinerea, în afara îndatoririlor de serviciu, a unor documente învederea divulgãrii. Tot astfel, la infracþiunea de complot, sunt enunþate patrumodalitãþi normative în care acþiunea, întreprinsã în legãturã cu o asociaþie saugrupare al cãrei scop lucrativ este de a sãvârºi una dintre infracþiunile prevãzuteîn art. 155 – 156 C. pen., este incriminatã: iniþierea, constituirea, aderarea ºi,respectiv, sprijinirea.Sunt de semnalat unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei –o altã particularitate a infracþiunilor contra siguranþei statului – incidente înipoteza în care participantul la sãvârºirea infracþiunilor prevãzute în acest titluadoptã conduita prescrisã în art. 172 C. pen.6TITLUL IIINFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI1. Tabloul infracţiunilorCAPITOLUL I. INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEIINFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢIICORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢIISecţiunea I OMUCIDEREAArt. 174 OmorulArt. 175 Omorul calificatArt. 176 Omorul deosebit de gravArt. 177 PruncucidereaArt. 178 Uciderea din culpãArt. 179 Determinarea sau înlesnirea sinucideriiSecţiunea II LOVIREA ŞI VĂTĂMAREA INTEGRITĂŢIICORPORALE SAU SĂNĂTĂŢIIArt. 180 Lovirea sau alte violenþeArt. 181 Vãtãmarea corporalãArt. 182 Vãtãmarea corporalã gravãArt. 183 Lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarteArt. 184 Vãtãmarea corporalã din culpã

Secţiunea III AVORTULArt. 185 Provocarea ilegalã a avortuluiCAPITOLUL II. INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEIArt. 189 Lipsirea de libertate în mod ilegalArt. 190 SclaviaArt. 191 Supunerea la muncã forþatã sau obligatorieArt. 192 Violarea de domiciliuArt. 193 AmeninþareaArt. 194 Violarea secretului corespondenþeiArt. 195 Divulgarea secretului profesionalCAPITOLUL III. INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALĂArt. 197 ViolulArt. 198 Actul sexual cu un minorArt. 199 SeducþiaArt. 200 Abrogat7Art. 201 Perversiunea sexualãArt. 202 Corupþia sexualãArt. 203 IncestulArt. 2031 Hãrþuirea sexualãConcepte – cheie*Omor comis cu premeditare. Aceastã atitudine psihicã a criminaluluipoate fi stabilitã prin constatarea anumitor împrejurãri: a) adoptarea hotãrârii de aucide, consolidarea acesteia ºi reflectarea asupra modalitãþii de înfãptuire aacþiunii; b) exteriorizarea ºi manifestarea rezoluþiei delictuoase constând înobþinerea de informaþii necesare executãrii omorului, pregãtirea instrumentelortrebuincioase înfãptuirii acþiunii, alegerea locului ºi timpului cele mai propice,crearea condiþiilor favorabile; c) timpul scurs între luarea hotãrârii de a ucide ºipunerea acesteia în executare, interval în care autorul îndeplineºte activitãþipregãtitoare.*Omorul comis prin cruzimi. Conceptul exprimã atitudinea aberantã,

inumanã a autorului infracþiunii, materializatã în diverse acte (gesturi) prin careprovoacã voit victimei o moarte lentã, prelungitã, decesul fiind precedat desuferinþe mult sporite faþã de cele inerente, pricinuite de oricare acþiunesuprimatoare a vieþii.*Avortul delictual. Este avortul efectuat: a) împotriva voinþei femeiiînsãrcinate, sau b) în afara instituþiilor medicale sau cabinetelor medicaleautorizate în acest scop, sau c) de cãtre o persoanã care nu are calitatea de medicde specialitate, sau d) dacã vârsta sarcinii a depãºit paisprezece sãptãmâni.*Rãpire. Acþiunea de a lua victima dintr-un loc, prin exercitarea unorviolenþe fizice sau psihice, ºi de a o transporta într-un alt loc, contrar voinþeiacesteia.*Sclavia. Este înþeleasã ca acea condiþie a unui individ asupra cãruia seexercitã toate atributele dreptului de proprietate sau unele dintre acestea.*Munca forþatã sau obligatorie. Este orice muncã sau serviciu pretinsunui individ sub ameninþarea unei pedepse oarecare ºi pentru care numitulindivid nu s-a oferit de bunãvoie.*Ameninþarea. Este o înºtiinþare cu producerea unui rãu, care constã fiedin sãvârºirea unei infracþiuni, fie din producerea unei pagube ale cãrei efecteurmeazã a fi suportate nemijlocit de persoana cãreia i se adreseazã ameninþareasau de soþul ori rudele apropiate acesteia.*ªantajul. Este o modalitate de obþinere în mod injust de la o persoanã,prin constrângerea acesteia, a unui folos pentru cel care ºantajeazã ori pentru altãpersoanã.*Act sexual. Este acþiunea, fapta omului care se referã la sex ºi îl

caracterizeazã, care este privit din punctul de vedere al raportului dintre sexe,care se referã la viaþa sexualã. Actul sexual se poate realiza prin raport sexual8(raport heterosexual), relaþie sexualã între persoane de acelaºi sex (relaþiehomosexualã) ºi perversiune sexualã.2. Aspecte generale şi comune*Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic generic al acestei categorii de infracþiuni este alcãtuit dinansamblul relaþiilor sociale referitoare la apãrarea drepturilor fundamentale aleindividului, cât ºi a acelor valori sociale care privesc viaþa, integritatea corporalãºi sãnãtatea, libertatea ºi demnitatea omului. La rândul lor, subcategoriile deinfracþiuni însumate Titlului II au un obiect juridic propriu, constituit din relaþiilesociale ce privesc fiecare dintre atributele esenþiale persoanei, atribute ocrotitejuridic prin textele incriminatorii (dreptul la viaþã, la integritate corporalã ºisãnãtate, demnitate º.a.m.d.).Infracþiunile contra persoanei au ori sunt lipsite de obiect material în raportcu natura dreptului persoanei împotriva cãreia sunt îndreptate acþiunile –inacþiunile ilicite. În cazul în care fapta vizeazã dreptul la viaþã, la sãnãtate, lainviolabilitate sexualã etc., infracþiunile au ca obiect material corpul persoanei(victimei) asupra cãreia se rãsfrâng consecinþele fizice prejudiciate. În ipotezaagresiunilor psihice (morale) prin care se încalcã un drept subiectiv legat depersoana victimei (dreptul la demnitate, libertate), infracþiunile, în regulãgeneralã, sunt lipsite de obiectul material.*SubiecþiiSubiectul activ nemijlocit (autor) al infracþiunilor examinate poate fi, în

principiu, orice persoanã; majoritatea textelor incriminatorii nu conþin prevederireferitoare la o anume calitate pe care trebuie sã o aibã acesta. În particular însã,unele infracþiuni au subiect calificat (mama la pruncucidere, bãrbat la seducþie),ori o anumitã calitate care determinã încadrarea faptei într-o modalitate agravatãa infracþiunii (soþ sau rudã apropiatã la omorul calificat, conducãtor de vehicul cutracþiune mecanicã la uciderea din culpã). Participaþia la sãvârºirea acestorinfracþiuni este, de asemenea, de regulã, posibilã în toate formele – coautorat,instigare, complicitate. În cazul unor infracþiuni, participaþia proprie este exclusã(uciderea din culpã), sau limitatã la unele din formele acesteia (de pildã, la violparticipaþia existã doar în modalitatea instigãrii ºi complicitãþii, coautoratulnefiind posibil).La majoritatea infracþiunilor contra persoanei, subiectul pasiv estenecircumstanþiat de textele incriminatorii. Acesta însã trebuie sã fie o persoanã înviaþã; în caz contrar, diversele agresiuni – îndreptate împotriva cadavrelor – intrãsub incidenþa altor prevederi penale. La unele dintre infracþiuni, subiectul pasiveste calificat ca fiind, de exemplu, copilul nou nãscut la pruncucidere, persoanade sex feminin la seducþie etc.9*Latura obiectivãElementul material la infracþiunile contra persoanei se exprimã printr-odiversitate de acþiuni (lovire, ucidere, raport sexual, ofensã), dar unele dintreaceste infracþiuni se pot înfãptui ºi prin inacþiuni (omor, pruncucidere, ucideredin culpã); atât inacþiunile, cât ºi, mai ales, acþiunile specifice infracþiunilor

contra persoanei pot fi realizate prin mijloace multiple ºi de mare varietate. Toateasemenea infracþiuni provoacã o urmare imediatã, prevãzutã expres de lege (depildã, decesul persoanei la infracþiunile de omucidere), sau implicitã (raportulsexual la infracþiunile privitoare la viaþa sexualã). La infracþiunile de rezultat estenecesar a se stabili raportul de cauzalitate dintre acþiunea – inacþiunea autoruluiºi urmarea imediatã a acesteia, în vreme ce la infracþiunile de simplã acþiune nexulrezultã din însãºi materialitatea faptei – ex re.*Latura subiectivãÎn cele mai multe cazuri, infracþiunile contra persoanei se sãvârºesc cuintenþie, în ambele forme ale acesteia – directã sau indirectã (omorul,ameninþarea, violarea secretului corespondenþei, violul, insulta). Forma devinovãþie la unele dintre aceste infracþiuni poate fi exclusiv praeterintenþia(lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarte) sau mixtã – intenþie oripraeterintenþie – (vãtãmare corporalã gravã). În sfârºit, sunt ºi infracþiuni contraintegritãþii corporale sau vieþii, ce se sãvârºesc din culpã (vãtãmarea corporalãdin culpã, uciderea din culpã).Scopul ºi mobilul, ca elemente ale laturii subiective, nu prezintã relevanþãjuridicã, în cele mai multe cazuri, pentru realizarea infracþiunilor examinate. Înexcepþie însã, elementul scop constituie o cerinþã a existenþei infracþiunii (ºantaj,viol), cazuri în care intenþia este calificatã. Alteori, mobilul ºi scopulcaracterizeazã modalitãþile agravate ale acestor infracþiuni (sãvârºirea omoruluidin interes material, dupã caz, sãvârºirea omorului pentru a înlesni sau ascundesãvârºirea unei tâlhãrii ori piraterii).*Formele infracþiunii

Infracþiunile contra persoanei, în majoritatea lor, sunt infracþiuni comisivesãvârºite cu intenþie ºi deci, în aceste cazuri, ele se desfãºoarã în timp ºi potîmbrãca forma actelor preparatorii ºi a tentativei. Cu toate acestea, actelepreparatorii – cu o singurã excepþie – nu sunt incriminate. Excepþia se referã launele acte preparatorii la infracþiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, înmodalitatea agravatã reglementatã în art. 189, alin. 3, care au fost asimilatetentativei ºi pedepsite în regimul acesteia.Tentativa este prevãzutã de lege la unele dintre aceste infracþiuni ºisancþionatã, ºi anume la infracþiunile de omor (art. 174, 175 ºi 176), vãtãmarecorporalã gravã (art. 182 alin. 2), provocare ilegalã a avortului (art. 185), lipsirede libertate în mod ilegal (art. 189, alin. 1 – 3), sclavie (art. 190), viol (art. 197),raport sexual cu un minor (art. 198), perversiunea sexualã (art. 201), corupþiasexualã (art. 202) ºi incest (art. 203). Desigur, tentativa nu este posibilã lainfracþiunile contra persoanei, sãvârºite din culpã (vãtãmarea corporalã din culpã,10uciderea din culpã), precum ºi la cele care se consumã instantaneu (insulta ºicalomnia, sãvârºite oral).Consumarea infracþiunii survine, dupã caz, în momentul produceriirezultatului, ori în momentul apariþiei stãrii de pericol, prevãzute de textulincriminator.3. Analiza infracţiunii de omorTextul incriminatorArt. 174. „Uciderea unei persoane se pedepseºte cu închisoare de la 10 la20 de ani ºi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseºte”.*Explicarea unor concepte

a. Ucidere. Prin acest conept se defineºte acea acþiune întreprinsã de opersoanã, prin orice mijloace apte de a provoca încetarea funcþiilor vitale aleorganismului altei persoane ºi, în consecinþã, decesul acesteia.b. Omucidere. Este un cuvânt compus din substantivul „om” ºi verbul „aucide”.*Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic îl constituie acele relaþii sociale referitoare la dreptulfundamental al omului la viaþã.Obiectul material este corpul persoanei în viaþã asupra cãreia se îndreaptãacþiunea ucigãtoare.*SubiecþiiSubiectul activ nu a fost calificat de text.Participaþia la sãvârºirea infracþiunii este posibilã în toate formele ei –coautorat, instigare, complicitate.În materia omorului, practica judiciarã a jalonat o linie de gândire clarã ºiconstantã asupra participaþiei sub forma coautoratului la sãvârºirea acesteiinfracþiuni, linie distanþatã, oarecum, de aceea „clasicã”, incidentã în alte zone aleCodului penal. Astfel, s-a statuat cã omorul este comis în condiþiile coautoratuluiatunci când autorii faptei au acþionat concomitent, în cadrul unei activitãþiindivizibile ºi în realizarea intenþiei de a ucide, chiar dacã viaþa persoanei a fostsuprimatã prin acþiunea exclusivã (concretã, individualã) a unuia dintreparticipanþi. S-a motivat, în prelungirea concepþiei, cã acþiunile coinculpaþilor –care nu au aplicat lovituri letale victimei – au contribuit nemijlocit la reducereaposibilitãþilor acesteia de a se apãra, la diminuarea capacitãþii sale fizice ºipsihice de a rezista agresiunii, consecinþe care, neîndoielnic, se înscriu în nex-ul

cauzal al infracþiunii. Este însã evident cã sãvârºirea infracþiunii de omor, înforma coautoratului, presupune, necesarmente, ca persoana (persoanele) prezentãla locul ºi timpul consumãrii faptei sã desfãºoare activitãþi, de orice tip,indispensabile executãrii acþiunii ucigãtoare, simpla prezenþã la locul omorului11(asistarea) nesatisfãcând cerinþa unei cooperãri în sensul noþiunii penale decoautorat. Într-o astfel de ipostazã fapticã s-ar putea examina, eventual, în cemãsurã prezenþa acelei persoane poate fi reþinutã ca o complicitate (moralã) lacomiterea omorului, ori ca infracþiune de nedenunþare, în cazul cã aceasta nu acomunicat autoritãþilor judiciare fapta de omor despre care a luat cunoºtinþã.În ce priveºte participaþia la infracþiunea de omor în forma complicitãþii,aceasta se poate concretiza fie într-un ajutor material acordat fãptuitorului – depildã, procurarea armei necesare uciderii victimei (complicele cunoscând intenþiaautorului ºi dorind sau acceptând producerea rezultatului), efracþionarea uºii de lalocuinþa victimei pentru a permite pãtrunderea autorului în scopul suprimãriivieþii acesteia etc. –, deci complicitate materialã, fie într-un ajutor moral – ca,spre exemplu, întãrirea intenþiei autorului de a sãvârºi omorul, încurajarea sa în apurcede la executarea acþiunii ucigãtoare º.a. – complicitate moralã.Subiectul pasiv – persoana cãreia i s-a suprimat viaþa – nu a fostcircumstanþiat de text.Nu prezintã importanþã pentru realizarea infracþiunii vârsta sau starea deviabilitate a victimei – care poate fi o persoanã în vârstã înaintatã, ori grav

suferindã chiar de o boalã incurabilã, condiþii în care aceasta înceta oricum dinviaþã ºi, într-o perspectivã apropiatã –, dupã cum nu are relevanþã împrejurarea cãomorul a fost sãvârºit de autor la cererea victimei.În cazul în care subiectul pasiv are o anumitã calitate – reprezentant înRomânia al unui stat, lider politic ucis în legãturã cu activitatea sa etc. – fapta vaprimi o altã încadrare juridicã decât aceea de omor.*Latura obiectivãElementul material al infracþiunii constã într-o acþiune de ucidere,efectuatã prin acte comisive sau omisive. În prima categorie, a celor comisive,sunt concentrate marea majoritate a acþiunilor de ucidere a unei persoane,caracterul ucigãtor putând fi identificat prin examinarea modalitãþilor deconcepere ºi de înfãptuire a acesteia.Vor imprima acþiunii caracter ucigãtor: mijloacele (instrumentele) alese ºifolosite de autor pentru executarea acþiunii, mijloace care trebuie sã aibãaptitudinea de a provoca decesul unei persoane – armã de foc, cuþit, otravã, funie,ciomag, topor etc.; regiunea anatomicã spre care este îndreptatã acþiunea, regiunecare trebuie sã fie din cele vitale – cap, gât, torace, abdomen – ori în care segãsesc vase mari ºi importante de sânge; intensitatea (violenþa) cu care estepurtatã acþiunea sau repetabilitatea acesteia; gravitatea consecinþelor provocateorganismului prin acþiunea autorului – traumatisme cranio-cerebrale, rupturi aleorganelor interne, secþionarea unor artere sau vase mari ºi importante de sânge.Elementul material se exprimã ºi prin acte omisive, ca de exemplu,expunerea victimei, neputincioasã ºi sumar îmbrãcatã, la o temperaturã scãzutã,

ori abandonarea ei într-o zonã populatã de animale sãlbatice omnivore, sau întrunloc necirculat, unde victima nu poate fi gãsitã cu uºurinþã ºi transportatã spre ai se acorda tratamentul medical trebuincios, ori prin abþinerea autorului de la aîntreprinde ceva care ar fi evitat producerea morþii victimei.12Urmarea imediatã constã în decesul persoanei. Între elementul material alinfracþiunii – acþiunea sau inacþiunea autorului – ºi urmarea imediatã – moarteaunei persoane – trebuie sã existe o relaþie de la cauzã la efect, o legãturã decauzalitate; în alte cuvinte, este indispensabil necesar a se dovedi prin probe cãdecesul victimei a intervenit în urma activitãþii desfãºurate de fãptuitor. Înintimitatea relaþiei cauzale poate apãrea un complex de factori, concurenþiali înproducerea rezultatului – decesul persoanei –, preexistenþi (ca, de pildã, boala,chiar ºi gravã ori incurabilã de care suferea victima), consecutivi (spre exemplu,atitudinea provocatoare a victimei care a impulsionat manifestarea agresivã aautorului), sau surveniþi (cum ar fi neglijenþa victimei în a se prezenta medicului,ori în a-i urma prescripþiile, sau însãºi culpa profesionalã a medicului îndiagnosticarea ori tratarea urmãrii faptei ilicite). Coexistenþa unor factoricontributivi, exteriori activitãþii ilicite, nu este însã de naturã a întrerupe lanþulcauzal, dacã este demonstrat cã fãrã acþiunea – inacþiunea autorului – ºiindependent de prezenþa ori absenþa altor factori –, rezultatul nu s-ar fi produssau, altfel spus, cã acþiunea – inacþiunea autorului a avut aptitudinea de a provocadecesul victimei, independent de suprapunerea altor împrejurãri cu rol acceleratorîn instalarea decesului, ori în neînlãturarea decesului.

*Latura subiectivãElementul subiectiv se exprimã la infracþiunea de omor exclusiv prinintenþie, în ambele ei modalitãþi – directã sau indirectã. Vinovãþia autorului, ca ºia celorlalþi participanþi la sãvârºirea infracþiunii, sub forma intenþiei, rezultã ex re,adicã din însãºi materialitatea acþiunii – inacþiunii acestora. Deci, se va puteastabili intenþia – directã sau indirectã – cu care a lucrat autorul dupã examinareanaturii mijloacelor (instrumentelor) folosite de acesta în agresarea victimei, afelului în care acesta le-a utilizat, a zonei anatomice vizate prin agresiune etc.Este însã recomandabil sã se ia în considerare ºi sã se analizeze astfel deîmprejurãri în individualitatea, dar ºi în complexitatea lor – evitând a dapreeminenþã uneia sau alteia dintre acestea, chiar dacã una apare ca deosebit deconcludentã –, pentru a se stabili cu exactitate intenþia de ucidere cu care a lucratautorul. Infracþiunea de omor este deci realizatã, indiferent dacã autorul a urmãritsau doar a acceptat rezultatul letal al activitãþii sale direcþionate asupra persoanei.Eroarea cu privire la persoana împotriva cãreia este îndreptatã acþiuneaucigãtoare – error in persona –, ori în ce priveºte modul de mânuire ainstrumentelor folosite pentru executarea omorului – aberatio ictus – nu înlãturãºi nici nu diminueazã rãspunderea penalã a agentului, ºi este ºi logic ºi legic sãfie aºa, atâta vreme cât braþul legii ocroteºte, fãrã discriminare, toþi indiviziisocietãþii, cãci valoarea socialã – viaþa – este egalã ºi impersonalã.Textul nu condiþioneazã realizarea infracþiunii de scopul sau mobilulparticipanþilor la sãvârºirea infracþiunii, dar fiecare în parte, scop sau mobil,

odatã determinat în cauzã, va putea constitui o împrejurare cu valoarecircumstanþialã în evaluarea gravitãþii faptei ºi a rãspunderii fãptuitorului.13*Formele infracþiuniiInfracþiunea de omor este susceptibilã de desfãºurare în timp ºi, deci, desãvârºire în forme imperfecte. Legea însã nu sancþioneazã actele preparatorii,deºi ele pot fi înfãptuite ºi, de cele mai multe ori, chiar sunt înfãptuite (procurareasubstanþei toxice ori a armei, culegerea de informaþii despre programul viitoareivictime etc.).Tentativa este posibilã în toate formele ei – întreruptã, terminatã saurelativ improprie – ºi sancþionatã de text, esenþial fiind ca efectul letal sã nu seproducã din motive independente de voinþa autorului.Consumarea infracþiunii are loc în momentul producerii urmãrii imediate,adicã al instalãrii morþii persoanei, indiferent dacã acest moment coincide cu celal acþiunii, ori se situeazã într-un plan posterior.14TITLUL IIIINFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI1. Tabloul infracţiunilorFURTULFURTUL CALIFICATFURTUL PEDEPSIT LA PLÂNGEREA PREALABILĂABUZUL DE ÎNCREDERETÂLHĂRIAPIRATERIAGESTIUNEA FRAUDULOASĂÎNŞELĂCIUNEADELAPIDAREAÎNSUŞIREA BUNULUI GĂSITDISTRUGEREADISTRUGEREA CALIFICATĂDISTRUGEREA DIN CULPĂTULBURAREA DE POSESIE

TĂINUIREAConcepte-cheie*Arme de foc. Sunt acele arme a cãror funcþionare determinã aruncareaunuia sau mai multor proiectile, substanþe aprinse sau luminoase, ori împrãºtiereade gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de funcþionare are la bazãforþa de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei case ori din exploziaunei încãrcãturi.*Substanþe narcotice. Sunt acele substanþe care acþioneazã asupra centrilornervoºi, producând pierderea cunoºtinþei, relaxare muscularã, diminuareasensibilitãþii ºi a reflexelor.*Efracþie. Acþiunea violentã prin care este înlãturat dispozitivul deînchidere (asigurare), ori un alt obiect care obstaculeazã autorului ajungerea labunul ori la locul unde se aflã acesta.*Escaladare. Acþiunea de depãºire (de trecere) peste sau pe sub unobstacol care împiedicã ajungerea fãptuitorului la bunul pe care intenþioneazã sã-lsustragã.*Chei mincinoase. Sunt dispozitive de deschidere a sistemelor de încuiere(închidere) a uºilor sau porþilor de la imobile, a portierelor de autovehicule, amecanismelor cu care sunt prevãzute casele de bani sau mapele tip diplomat,dulapurile metalice ori de lemn, casetele etc.). Astfel de dispozitive suntconfecþionate special pentru folosirea la deschiderea unor multiple ºi diversesisteme, sau contrafãcute dupã modelul original, ale cãrui tip, dimensiune, format15ºi profil se obþin fraudulos, cel mai adesea prin presarea cheii originale pe osuprafaþã maleabilã ºi care conservã fidel amprenta (cearã, plastilinã, sãpun etc.).

*Gestionar. Este persoana încadratã în muncã la o unitate, care are caatribuþii principale primirea, pãstrarea ºi eliberarea bunurilor acelei unitãþi.*Administrator. Persoana care, potrivit funcþiei sale, îndeplineºte uncomplex de activitãþi la nivel de conducere a unitãþii, ce implicã acte dedispoziþie asupra bunurilor aparþinând acesteia (director, contabil ºef, inginer ºefetc.).2. Aspecte generale şi comune*Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic generic al tuturor infracþiunilor patrimoniale este formatdin fasciculul de relaþii sociale privitoare la patrimoniu – public ºi privat – ce sevor ocrotite împotriva feluritelor acþiuni cu efecte prejudiciate îndreptateîmpotriva acestuia. Prin textele incriminatoare contra patrimoniului sunt însãprotejate nu numai relaþiile sociale ce se formeazã în jurul dreptului deproprietate – privatã ori publicã – ci, ºi, în egalã mãsurã, posesia ºi detenþia –chiar ºi aceea precarã – a bunului. Cãci, prin patrimoniu se înþelege complexul dedrepturi ºi obligaþii privind entitãþi care, în genere sau în particular, suntsusceptibile a fi evaluate economic. Deci, conceptul de patrimoniu are unconþinut ºi o sferã mult mai largi decât acela de proprietate, conceptul depatrimoniu însumând toate drepturile reale, toate drepturile cu caracterpatrimonial, toate obligaþiile, precum ºi orice situaþie care prezintã chiar numai oaparenþã de drept.Obiectul material al infracþiunilor patrimoniale este însuºi bunul asupracãruia se îndreaptã acþiunea ilicitã, bun care, la unele infracþiuni, este întotdeauna

un bun mobil – furt, însuºirea bunului mobil gãsit, delapidare, tâlhãrie, abuz deîncredere ºi tãinuire –, la altele poate fi mobil ori imobil – înºelãciune, distrugere,gestiune frauduloasã –, iar la infracþiunea de tulburare de posesie, bunul poate finumai imobil. Sunt însã infracþiuni în care apare ca obiect material adiacent ºicorpul persoanei violentate fizic – tâlhãria ºi pirateria.*SubiecþiiSubiectul activ nemijlocit (autorul) al acestor infracþiuni este, în regulãgeneralã, necircumstanþiat de text, deci el nu trebuie sã aibã o anume calitate.Infracþiunea de delapidare are însã subiectul activ calificat – funcþionar –, iar laalte infracþiuni, subiect activ nemijlocit poate fi chiar proprietarul bunului – furt,distrugere, distrugere din culpã. Infracþiunile patrimoniale sunt susceptibile desãvârºire în toate formele participaþiei penale – coautorat, instigare, complicitate– cu unele excepþii.Subiect pasiv este persoana – fizicã sau juridicã – care suferã o pagubã înurma infracþiunii, dar, la infracþiunile sãvârºite prin violenþã, subiect pasiv va fi ºipersoana agresatã fizic.16*Latura obiectivãElementul material al infracþiunii analizate se exprimã prin acþiuni – deregulã – dispuse pe o plajã largã, ce au drept consecinþã afectarea patrimoniului.Unele din aceste infracþiuni au caracter complex, deoarece în conþinutul lor intrã– ca element constitutiv, sau circumstanþã agravantã – fapte care, altminteri, suntincriminate distinct – tâlhãria ºi pirateria.Urmarea imediatã constã, în regulã generalã, în provocarea unor daunepatrimoniului – public sau privat – ºi, în particular, în producerea de vãtãmãri ale

integritãþii corporale sau sãnãtãþii, ori decesul victimei – tâlhãria ºi pirateria.La unele infracþiuni, raportul de cauzalitate rezultã din însãºimaterialitatea faptelor – ex re –, dar la altele, nex-ul cauzal dintre acþiune ºiconsecinþã trebuie dovedit.*Latura subiectivãInfracþiunile patrimoniale se sãvârºesc cu intenþie, unele chiar cu intenþiecalificatã – furtul, tâlhãria, înºelãciunea. În excepþie, distrugerea din culpã,infracþiune care, aºa cum se desprinde din chiar denumirea ei, implicã vinovãþiasub forma culpei.*Formele infracþiuniiActele pregãtitoare, deºi posibil de înfãptuit, nu intrã sub incidenþa penalãîn lipsa unor dispoziþiuni legale în acest sens. Tentativa, potrivit dispoziþiilor art.222, este sancþionatã la infracþiunile prevãzute în art. 208 – 212, 215, 2151, 217 ºi218.Consumarea infracþiunilor patrimoniale survine în momentul apariþieiurmãrii periculoase, adicã al provocãrii pagubei materiale.3. Analiza infracţiunii de furt*Textul incriminatorArt. 208. „Luarea unui bun mobil din posesia sau detenþia altuia, fãrãconsimþãmântul acestuia, în scopul de a ºi-l însuºi pe nedrept, se pedepseºte cuînchisoare de la unu la 12 ani.Se considerã bunuri mobile ºi orice energie care are o valoare economicã,precum ºi înscrisurile.Fapta constituie furt chiar dacã bunul aparþine în întregime sau în partefãptuitorului, dar la momentul sãvârºirii acel bun se gãsea în posesia saudeþinerea legitimã a altei persoane.De asemenea, constituie furt luarea, în condiþiile alin. 1, a unui vehicul, cuscopul de a-l folosi pe nedrept”.

17*Explicarea unor conceptea. Conceptul de a lua are, în sensul art. 208 din Codul penal, înþelesul de ascoate un bun din stãpânirea persoanei – fizice sau juridice – care îl are în posesiesau detenþie, adicã de a-l sustrage acesteia. Prin acþiunea de sustragere seschimbã, prin urmare, situaþia de fapt a bunului, care trece din sfera de dispoziþiea posesorului în sfera de dispoziþie a autorului faptei. Deposedarea persoanei deacel bun ºi imposedarea autorului faptei se realizeazã, de regulã, prin varii acþiuni– subtilizare, apucare, dosire etc. ºi, mai rar, prin inacþiuni – reþinerea unora dinbunurile pe care fãptuitorul le remite celui în drept de a le deþine.b. Bun mobil. Prin acest concept se înþelege lucrul care poate fi miºcatdintr-un loc în altul fãrã a-ºi pierde valoarea economicã. În aceastã categorieconceptualã intrã bunurile mobile prin natura lor, cât ºi cele devenite astfel prindetaºarea acestora din bunuri imobile (demontarea pieselor de la un strung,dislocarea cãrãmizilor sau grinzilor unei construcþii – operaþiuni urmate deînsuºirea acestor componente ale bunului mobil). Tot astfel, sunt bunuri mobilerodul (fructul, produsele) imobilului, cât ºi bunurile imobile prin destinaþie(animale de muncã), susceptibile de a fi sustrase.Prin „bun”, ca lucru ocrotit de dispoziþia penalã, se înþelege orice obiectînsumat într-un patrimoniu, privat ori public, ºi care prezintã valoare pentrudeþinãtorul patrimoniului. Valoarea poate fi economicã (exprimabilã sauevaluabilã în bani), afectivã (fotografii, distincþii pentru anumite merite ºtiinþificesau culturale, ori performanþe sportive), sau pur ºi simplu utilitarã (de folosinþã

pentru anumite activitãþi).Corpul omului, sau anumite pãrþi ale omului – cât omul este în viaþã – nupoate fi obiect material al furtului, dar aparatele ºi protezele folosite de acesta(stimulator cardiac, ochi de sticlã, perucã, coroanã dentarã etc.) pot constituiobiect material al infracþiunii.Nu vor constitui obiect material al furtului res nullis (lucrurile ce nuaparþin cuiva) ºi res derelictae (lucrurile abandonate), deoarece acestea nu aparþinunui patrimoniu.Potrivit art. 208, alin. 2 din Codul penal, sunt considerate bunuri mobile ºienergiile (electricã, nuclearã, hidraulicã), dacã au valoare economicã. Deasemenea, potrivit aceloraºi dispoziþii, sunt asimilate bunurilor care pot faceobiectul unei fapte de furt ºi înscrisurile de orice fel (corespondenþe – private saupublice –, registre, albume, manuscrise º.a.), fãrã ca textul sã mai pretindã caacestea sã aibã valoare economicã. În sfârºit, alin. 4 al art. 208 din Codul penalincrimineazã fapta de sustragere a unui vehicul, dar nu în scopul însuºirii lui –pentru cã în acest caz sunt incidente dispoziþiile alin. 1 –, ci, în scopul de a-lfolosi pe nedrept. Obiectul furtului în situaþia datã nu va mai fi „bunul”, înintegralitatea acestuia, ci valoarea de întrebuinþare a bunului. Furtul are, prinurmare, un caracter temporar.c. Posesia sau detenþia altuiac.1. Posesia. Este o stare de fapt care constã în stãpânirea materialã a unuilucru de cãtre o persoanã, cu intenþia de a se comporta faþã de acesta ca proprietar18sau titular al altui drept material. De cele mai multe ori, posesia este exercitatã de

însuºi proprietarul bunului, dar ea poate fi exercitatã ºi de cãtre o persoanã carenu este titularã a acestui drept.c.2. Detenþia. Prin aceasta se înþelege tot o stãpânire de fapt a unui lucru,însoþitã însã de obligaþia de a-l restitui proprietarului. Din lectura textului sepoate desprinde cu uºurinþã constatarea cã legea penalã nu apãrã împotriva unorfapte numai proprietarul de bun, ci, în egalã mãsurã, ºi pe cel care îl deþine înposesie sau detenþie. De fapt, textul nici nu se referã la raportul juridic deproprietate dintre persoanã ºi bunul respectiv, ci doar la raporturile de posesie ºidetenþie dintre persoanã ºi bun. Mai mult, dispoziþia legalã nici mãcar nu pretindeca posesia sau detenþia bunului sã fie legitimã, aceastã condiþie a legitimitãþiifiind necesarã doar în situaþia cã bunul este sustras de însuºi proprietarul saucoproprietarul acelui bun – art. 208, alin. 3 C. pen.*Obiectul ocrotirii penaleInfracþiunea de furt are ca obiect juridic special acele relaþii sociale cucaracter patrimonial, referitoare la posesia ºi detenþia asupra bunurilor mobile.Obiectul material al infracþiunii îl constituie bunul mobil însuºit de autorul fapteidin patrimoniul privat ori public.*SubiecþiiSubiectul activ este necircumstanþiat de text, el poate fi, deci, oricepersoanã. În varianta normativã de la alin. 3, fãptuitorul are însã calitatea deproprietar sau coproprietar al bunului sustras de la persoana care îl deþine legitimîn posesie, sau detenþie.Infracþiunea de furt este susceptibilã de sãvârºire în toate formele departicipaþie – coautorat, complicitate, instigare –, cu precizarea însã cã, în cazul

coautoratului ºi al complicitãþii concomitente – deci atunci când actele suntexecutate de douã sau mai multe persoane, din care cel puþin una în calitate deautor –, fapta constituie infracþiunea de furt calificat, prevãzutã în art. 209, alin.1, litera a). Aºadar, formele de participaþie proprii infracþiunii analizate – art. 208– sunt doar instigarea ºi complicitatea anterioarã.Subiectul pasiv al infracþiunii este persoana – fizicã sau juridicã – din acãrei posesie sau detenþie a fost sustras bunul mobil. Pluralitatea de subiecþipasivi este posibilã în ipoteza în care, prin aceeaºi faptã – deci aceeaºi acþiune –sunt sustrase bunuri aparþinând unor persoane diferite, cât ºi în cazul când bunulsustras este în coproprietatea mai multor persoane, ipostazã cunoscutã în doctrinade specializat ºi în practica judiciarã sub denumirea de unitate naturalã ainfracþiunii.*Latura obiectivãElementul material al infracþiunii se exprimã, aºa cum s-a arãtat, printr-oacþiune (cel mai adesea), ori printr-o inacþiune, prin care este sustras un bunmobil din detenþia sau posesia persoanei fizice sau juridice. În cazul când bunuleste sustras din locuinþa pãrþii vãtãmate, în care autorul a pãtruns fãrã drept, sunt19sãvârºite douã infracþiuni – de furt ºi violare de domiciliu – aflate în concurs real.În cazul acþiunii de sustragere de energie electricã, doctrina ºi practica judiciarãau considerat cã fapta se încadreazã în infracþiunea de furt în paguba proprietãþiipublice. În ce priveºte furtul prevãzut în alineatul final al art. 208, este de reþinutcã, prin acþiunea de sustragere a vehiculului, autorul nu vizeazã însuºirea lui, nu

urmãreºte sã-l stãpâneascã, ci doar sã-l foloseascã pe nedrept.Urmarea imediatã a infracþiunii constã în schimbarea stãrii de fapt abunului care este scos din posesia subiectului pasiv – deci de sub controlul ºiposibilitatea acestuia de a dispune de bun – ºi mutat în posesia subiectului activ.Cele douã momente – cel al deposedãrii pãrþii vãtãmate ºi cel al imposedãriiautorului faptei – nu trebuie sã se suprapunã, sã fie simultane, esenþial fiind doarprimul moment pentru realizarea urmãrii imediate. Astfel, este produsã urmareaimediatã în situaþia în care autorul faptei ridicã bunul din locul iniþial ºi-l ascundeundeva – fie chiar ºi în locuinþa (incinta) pãrþii vãtãmate – de unde, direct ori prinintermediul altei persoane, sã-l ia ulterior pentru a intra efectiv în posesiaacestuia. Prin deposedarea de bun, victima furtului suferã o pagubã materialã,care constã în lipsirea sa de folosinþa acestuia.Legãtura de cauzalitate. Între acþiunea de sustragere a bunului ºi apariþiaurmãrii imediate este o fireascã legãturã de cauzalitate care rezultã din însãºimaterialitatea faptei – ex re.*Latura subiectivãInfracþiunea de furt se sãvârºeºte exclusiv cu intenþie, ºi anume cu ointenþie calificatã, întrucât intenþiei îi este asociat ºi scopul.Textul art. 208 din Codul penal pretinde, pentru realizarea laturiisubiective a infracþiunii, ca luarea bunului de cãtre autor, din posesia sau detenþiaunei persoane, sã fie fãrã consimþãmântul acesteia ºi în scopul de a ºi-l însuºi penedrept.Al doilea element al laturii subiective, scopul, este determinant pentrureþinerea sau nu a faptei sub incidenþa textului incriminator, scopul însuºirii pe

nedrept a bunului fiind de esenþa acestei infracþiuni. Aºadar, este necesar a sedovedi cã scopul autorului faptei a fost de a-ºi însuºi acel bun, adicã de a-l trecedefinitiv în posesia lui. În cazul modalitãþii normative prevãzute în alin. 4, scopulurmãrit de fãptuitor nu este acela de a-ºi însuºi definitiv vehiculul, ci doar de a-ºiînsuºi folosinþa lui. Pentru realizarea infracþiunii de furt este lipsit de relevanþãmobilul care l-a animat pe autor.*Formele infracþiuniiTentativa la infracþiunea de furt este incriminatã prin art. 222 C. pen.Se considerã în faza de tentativã fapta unei persoane de a începeexecutarea actelor de sustragere a unui bun, acþiune întreruptã, desigur din motiveindependente de voinþa acestuia, mai înainte de a se imposeda cu acel bun.Aºadar, deposedarea victimei de bun, nesuccedatã de imposedarea cu acel bun decãtre fãptuitor, situeazã fapta în perimetrul tentativei ºi nu în acela al infracþiuniiconsumate. Potrivit teoriei apropriaþiunii, care guverneazã Codul nostru penal în20materie, furtul este consumat doar în momentul când bunul a trecut în posesiaefectivã, în stãpânirea de fapt a autorului infracþiunii, indiferent dacã autorul areuºit sau nu sã pãstreze acea posesie, ori dacã el a izbutit sau nu sã pãrãseascãincinta locului de unde a sustras.Va constitui deci tentativã la infracþiunea de furt, fapta unei persoane de aintroduce mâna în buzunarul sau poºeta victimei, de a prinde portmoneul ºi chiarde a-l extrage din acel loc, acþiune ce este întreruptã mai înainte ca bunul sã iasãefectiv de sub controlul posesorului ºi sã intre sub stãpânirea fãptuitorului. În

raport cu aceastã delimitare de principiu, infracþiunea de furt este consumatã înmomentul imposedãrii autorului cu bunul sustras. Furtul folosinþei unui vehiculse consumã în momentul punerii în miºcare a acestuia.Infracþiunea de furt poate avea caracter continuu ori continuat.21TITLUL IVArt. 223 – 235 sunt abrogateTITLUL VINFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢII1. Tabloul infracţiunilorArt. 236 Ofensã adusã unor însemneArt. 2361 Defãimarea þãrii sau a naþiuniiArt. 237 AbrogatArt. 238 AbrogatArt. 239 UltrajulArt. 240 Uzurparea de calitãþi oficialeArt. 241 Portul nelegal de decoraþii sau însemne distinctiveArt. 242 Sustragerea sau distrugerea de înscrisuriArt. 243 Ruperea de sigiliiConcepte-cheie*Autoritate. Într-un prim sens, prin autoritate se înþelege prestigiul(consideraþia, reputaþia, influenþa de care se bucurã, prestanþa) unei instituþiipublice în raporturile cu indivizii din raza sa de competenþã. Într-un alt sens,conceptul are înþelesul de putere (drept, capacitate) a unei instituþii publice de ada dispoziþii, de a impune ascultare tuturor indivizilor cãrora se adreseazãactivitatea respectivei instituþii. Conceptul mai are ºi înþelesul de instituþiepublicã, adicã de structurã instituþionalã prin care se exercitã puterea de stat.*Însemne. Conceptul desemneazã acele însemne distinctive ale Statuluiromân – simbolurile naþionale. Potrivit art. 12 din Constituþie, simbolurilenaþionale ale statului sunt drapelul, stema ºi sigiliul, precum ºi imnul naþional.

*Calitate oficialã. Este acea calitate conferitã unei persoane de cãtre oautoritate sau instituþie publicã de stat, în virtutea cãreia titularul ei poatereprezenta autoritatea sau instituþia respectivã, sau poate acþiona în numeleacesteia.Înscrisuri care prezintã valoare artisticã, ºtiinþificã, istoricã, arhivisticã.Înscrisurile din primele trei categorii de valori sunt cele reglementate prin Legeanr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naþional mobil, iarînscrisurile din ultima categorie sunt cele reglementate prin Legea nr. 16/1996 –Legea arhivelor naþionale.222. Aspecte generale şi comune*Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic generic al infracþiunilor reglementate în Titlul V îlconstituie relaþiile sociale referitoare la autoritatea instituþiilor publice, al cãrorprestigiu se impune a fi asigurat ºi ocrotit.Majoritatea infracþiunilor au ca obiect material corpul victimei, respectivbunurile asupra cãrora se îndreaptã acþiunea ilicitã; este însã lipsitã de obiectmaterial infracþiunea de uzurpare de calitãþi oficiale.*SubiecþiiSubiectul activ nemijlocit (autor) al infracþiunii este necircumstanþiat detext. La unele infracþiuni, legea prevede o anumitã calitate a fãptuitorului –funcþionar, alt salariat – ca modalitate de agravare a rãspunderii.Participaþia este posibilã, de regulã, în toate formele acesteia – coautorat,instigare, complicitate. În excepþie, infracþiunea de port nelegal de decoraþii sausemne distinctive, care poate fi sãvârºitã doar în persoana proprie ºi, deci, este

susceptibilã de participaþie numai în forma instigãrii ºi complicitãþii.Subiectul pasiv principal este reprezentat de autoritatea publicã al cãreiprestigiu a fost periclitat. În particular, poate apãrea ºi un subiect pasiv adiacent –funcþionarul asupra cãruia se rãsfrânge acþiunea ilicitã.*Latura obiectivãElementul material constã în crearea unei stãri primejdioase pentruvaloarea socialã ocrotitã de lege – autoritatea instituþiilor publice.Raportul de cauzalitate, ca la toate infracþiunile de pericol, rezultã ex re.*Latura subiectivãToate infracþiunile contra autoritãþii se sãvârºesc cu intenþie, directã sauindirectã. La una dintre modalitãþile de sãvârºire a infracþiunii de sustragere saudistrugere de înscrisuri (art. 242, alin. 2), forma de vinovãþie este culpa.Scopul ºi mobilul nu prezintã interes pentru realizarea infracþiunii.*Formele infracþiunilorTentativa este pedepsitã doar în cazul infracþiunii de sustragere saudistrugere de înscrisuri.Toate infracþiunile contra autoritãþii se consumã în momentul comiteriiacþiunii incriminate, care coincide cu acela al apariþiei stãrii primejdioase pentruautoritatea instituþiilor publice.3. Analiza infracţiunii de ultraj*Obiectul ocrotirii penale23Obiectul juridic special este complex, fiind alcãtuit, în principal, dinrelaþiile sociale care privesc autoritatea statului ºi, în secundar, din relaþiilesociale referitoare la onoarea, libertatea ori integritatea corporalã sau sãnãtateafuncþionarului care reprezintã acea instituþie publicã.

Obiectul material. În modalitatea tip prevãzutã în alin. 1 al art. 239,infracþiunea este lipsitã de obiect material, dar în modalitatea reglementatã înalin. 2 – comiterea faptei prin loviri sau alte acte de violenþã –, infracþiunea are caobiect corpul funcþionarului ultragiat.*SubiecþiiSubiectul activ nemijlocit (autor) al infracþiunii nu este circumstanþiat detext.Participaþia penalã este posibilã în toate modalitãþile sale.Subiectul pasiv este însã calificat ºi complex, fiind reprezentat, pe de oparte ºi în principal, de instituþia care exercitã autoritatea publicã, pe de altã parteºi adiacent, de funcþionarul care îndeplineºte o funcþie ce implicã exerciþiulautoritãþii de stat.*Latura obiectivãElementul material al infracþiunii în formã tip de la alin. 1 ºi 2 se exprimãprin acþiuni de insultã, calomnie sau ameninþare, în vreme ce la forma agravatã,de la alin. 3, acþiunile sunt de lovire sau alte acte violente. O cerinþã esenþialãpentru realizarea infracþiunii este ca acþiunea ilicitã sã fie întreprinsã împotrivafuncþionarului „aflat în exerciþiul funcþiunii”, ori „pentru fapte îndeplinite înexerciþiul funcþiunii”.Urmarea imediatã constã în crearea unei stãri de pericol pentru autoritateapublicã reprezentatã de funcþionarul ultragiat, dar ºi într-o vãtãmare cauzatãvictimei în ipoteza în care infracþiunea este sãvârºitã în modalitatea sa agravatã.Raportul de cauzalitate rezultã ex re.*Latura subiectivăInfracþiunea de ultraj se sãvârºeºte cu intenþie, directã sau indirectã. Pentruexistenþa intenþiei este însã necesar a se stabili cã autorul faptei a avut

reprezentarea cã persoana agresatã – psihic sau fizic – are calitatea dereprezentant, în funcþie, al unei autoritãþi de stat.Scopul ºi mobilul nu sunt implicate în realizarea infracþiunii.*Formele infracþiuniiTentativa este pedepsitã de lege, iar consumarea acesteia survine înmomentul efectuãrii acþiunii care naºte urmarea periculoasã a faptei.24TITLUL VIINFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂŢI DEINTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATEDE LEGE1. Tabloul infracţiunilorCAPITOLUL I. INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAUÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIULArt. 246 Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelorArt. 247 Abuzul în serviciu prin îngrãdirea unor drepturiArt. 248 Abuzul în serviciu contra intereselor publiceArt. 249 Neglijenþa în serviciuArt. 250 Purtarea abuzivãArt. 251 AbrogatArt. 252 Neglijenþa în pãstrarea secretului de statArt. 253 AbrogatArt. 254 Luarea de mitãArt. 255 Darea de mitãArt. 256 Primirea de foloase necuveniteArt. 257 Traficul de influenþãCAPITOLUL II. INFRACŢIUNI CARE ÎMPIEDICĂÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEIArt. 259 Denunþarea calomnioasãArt. 260 Mãrturia mincinoasãArt. 261 Încercarea de a determina mãrturia mincinoasãArt. 2611 Împiedicarea participãrii la procesArt. 262 Nedenunþarea unor infracþiuniArt. 263 Omisiunea sesizãrii organelor judiciareArt. 264 Favorizarea infractoruluiArt. 265 Omisiunea de a încunoºtiinþa organele judiciareArt. 266 Arestarea nelegalã ºi cercetarea abuzivãArt. 267 Supunerea la rele tratamente

Art. 2671 TorturaArt. 268 Represiunea nedreaptãArt. 269 EvadareaArt. 270 Înlesnirea evadãriiArt. 271 Nerespectarea hotãrârilor judecãtoreºtiArt. 272 Reþinerea sau distrugerea de înscrisuriCAPITOLUL III. INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEICIRCULAŢIEI PE CĂILE FERATEArt. 273 Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lordefectuoasã, din culpã25Art. 274 Neîndeplinirea cu ºtiinþã a îndatoririlor de serviciu sauîndeplinirea lor defectuoasãArt. 275 Pãrãsirea postului ºi prezenþa la serviciu în stare de ebrietateArt. 276 Distrugerea ºi semnalizarea falsãArt. 277 Accidentul ºi catastrofa de cale feratãCAPITOLUL IV. INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA REGIMULSTABILIT PENTRU UNELE ACTIVITĂŢIREGLEMENTATE DE LEGEArt. 279 Nerespectarea regimului armelor ºi muniþiilorArt. 2791 Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altormaterii radioactiveArt. 280 Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuriArt. 281 Exercitarea fãrã drept a unei profesiiArt. 2811 Nerespectarea regimului transportului rutier publicConcepte-cheie*Tulburare însemnatã, cauzatã bunului mers al unui organ sau al uneiinstituþii de stat ori al unei unitãþi din cele la care se referã art. 145 C. pen. Prin„tulburare” se înþelege o afectare (bulversare) a relaþiilor de serviciu din aceaunitate, iar cât priveºte caracterul „însemnat” al tulburãrii, acesta se evalueazã decãtre magistrat în raport cu gravitatea efectelor produse.*Material nuclear. Orice materie primã nuclearã ºi orice materialfisionabil special.

*Material radioactiv. Orice material, în stare de agregare, care prezintãfenomenul de radioactivitate, inclusiv deºeurile radioactive.*Materii explozive. Explozivii propriu-ziºi, amestecurile explozive,pirotehnice ºi simple, mijloacele de iniþiere, cele auxiliare de prindere, precum ºiorice alte substanþe sau amestecuri de substanþe destinate sã dea naºtere la reacþiichimice instantanee, cu degajare de cãldurã ºi gaze la temperaturã ridicatã.2. Aspecte generale şi comune*Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic generic este constituit din relaþiile sociale care privescnormala evoluþie a raporturilor de serviciu, precum ºi buna înfãptuire a justiþiei,siguranþa circulaþiei pe cãile ferate, regimul stabilit pentru anumite activitãþireglementate de lege.Obiectul material. În regulã generalã, infracþiunile din Titlul VI suntlipsite de obiect material, dar unele dintre acestea au ca obiect material bunurilesau corpul persoanei împotriva cãreia se îndreaptã acþiunea ilicitã (de exemplu,infracþiunile de favorizare a infractorului sau de supunere la rele tratamente).26*SubiecþiiSubiectul activ nemijlocit al majoritãþii infracþiunilor este circumstanþiatde lege prin calitatea de funcþionar public, sau funcþionar, ca de pildã, lainfracþiunile de abuz ºi neglijenþã în serviciu, purtarea abuzivã, luarea de mitã º.a.Alte infracþiuni – ca, de exemplu, darea de mitã, traficul de influenþã – ausubiectul activ necalificat.Participaþia penalã este posibilã în toate formele acesteia, cu excepþiainfracþiunilor sãvârºite din culpã, la care participaþia poate fi doar în formã

improprie.Subiectul pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv secundar estepersoana juridicã sau fizicã, care a suportat consecinþele infracþiunii.*Latura obiectivãElementul material al infracþiunilor se exprimã prin acþiuni ori inacþiunide mare varietate privitoare la un act de serviciu de competenþa subiectului activ,ale cãror efecte se rãsfrâng asupra subiectului pasiv. Unele infracþiuni au caurmare imediatã producerea unei tulburãri bunului mers al unei unitãþi sau opagubã (abuzurile ºi neglijenþa în serviciu), dar altele nu sunt condiþionate deexistenþa unui rezultat, fiind, aºadar, infracþiuni de pericol (infracþiunile careîmpiedicã înfãptuirea justiþiei).În raport cu natura infracþiunii – de rezultat ori de pericol – se cere sau nustabilirea raportului de cauzalitate dintre acþiunea/inacþiunea ilicitã ºiconsecinþele acesteia.*Latura subiectivãForma de vinovãþie predominantã la aceste infracþiuni este intenþia –directã sau indirectã –, excepþia localizându-se la infracþiunile de neglijenþã înserviciu ºi neglijenþã în pãstrarea secretului de stat.Scopul ºi mobilul sunt irelevante pentru realizarea infracþiunii.*Formele infracþiunilorTentativa este pedepsitã doar la câteva infracþiuni (împiedicareaparticipãrii în proces, tortura, evadarea º.a.), majoritatea textelor incriminatoaredin acest titlu neprevãzând sancþionarea tentativei.Consumarea are loc, dupã caz, la momentul în care acþiunea/inacþiuneailicitã a declanºat starea de pericol pentru valoarea socialã ocrotitã sau la care aprodus rezultatul pretins de text.

3. Analiza infracţiunii de luare de mită*Textul incriminatorArt. 254. „Fapta funcþionarului care, direct sau indirect, pretinde oriprimeºte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptã promisiunea unorastfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a27întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopulde a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseºte cu închisoare de la 3 la12 ani ºi interzicerea unor drepturi.Fapta prevãzutã în alin. 1, dacã a fost sãvârºitã de un funcþionar cu atribuþiide control, se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 15 ani ºi interzicerea unordrepturi.Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fãcut obiectul luãrii de mitã seconfiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plataechivalentului lor în bani”.*Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special este constituit din relaþiile sociale referitoare labuna desfãºurare a activitãþii de serviciu ºi la interdicþia impusã funcþionarului dea-ºi apropia avantaje materiale ilicite prin exercitarea serviciului sãu.Infracþiunea este lipsitã de obiect material.*SubiecþiiSubiectul activ nemijlocit (autor) al infracþiunii este calificat de text, el nupoate fi decât un funcþionar.Participaþia penalã este posibilã în toate formele acesteia; în cazulcoautoratului este însã necesar ca fãptuitorii sã aibã calitatea de funcþionar.Subiectul pasiv este autoritatea publicã, instituþia publicã sau persoanajuridicã în serviciul cãreia fãptuitorul presteazã serviciul.

*Latura obiectivãElementul material al infracþiunii se exprimã prin acþiune – „primirea”,„pretinderea” sau „acceptarea” – ori prin inacþiune – „nerespingerea unorpromisiuni”, aceste alternative vizând foloase materiale injuste. Elementulmaterial, indiferent de forma sa de manifestare, se plaseazã în timp anteriorefectuãrii/neefectuãrii actului de serviciu, întârzierii ori înfãptuirii luinecorespunzãtoare.Folosul material ilicit este dobândit (sau tentat) de autor în schimbulîndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii de a îndeplini un act privitor laîndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar îndatoririlor luide serviciu. Nu prezintã importanþã dacã folosul ilicit este remis anterior sauposterior momentului în care funcþionarul a îndeplinit, nu a îndeplinit, a întârziatori a efectuat un act de serviciu contrar îndatoririlor legale, dupã cum nu prezintãimportanþã nici dacã folosul pretins sau promis nu a mai fost predat efectivfuncþionarului. Prezintã însã importanþã pentru realizarea infracþiunii camomentele de mai sus sã fie precedate de pretinderea/primirea de foloasemateriale, sau de acceptarea/nerespingerea promisiunii unor astfel de foloase.Urmarea imediatã constã în crearea unei stãri primejdioase pentru normaladesfãºurare a activitãþii în unitatea în care fãptuitorul presteazã serviciul, pe de oparte, iar pe de altã parte, pentru prestigiul acelui serviciu public.Raportul de cauzalitate – ex re.28*Latura subiectivãInfracþiunea se sãvârºeºte de fãptuitor cu intenþie directã ºi calificatã,

întrucât însumeazã ºi elementul scop, care este acela de a-ºi trafica funcþia pentruobþinerea unor avantaje materiale.Mobilul nu joacã vreun rol în realizarea infracþiunii.*Formele infracþiuniiTentativa nu este sancþionatã de lege.Consumarea infracþiunii are loc instantaneu, în momentele în carefãptuitorul pretinde, primeºte, acceptã sau nu respinge promisiunea de bani orialte foloase ce nu i se cuvin.În alin. 3 al art. 254 C. pen. este prevãzutã mãsura confiscãrii speciale abanilor, valorilor sau a oricãror alte bunuri care au fãcut obiectul luãrii de mitã; înipoteza cã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentuluilor în bani.*Este necesar a fi studiatã ºi Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,descoperirea ºi sancþionarea faptelor de corupþie (publicatã în M. Of. nr. 219 din18 mai 2000), modificatã ºi completatã prin Legea nr. 161/2003 privind unelemãsuri pentru asigurarea transparenþei în exercitarea demnitãþilor publice ºi înmediul de afaceri, prevenirea ºi sancþionarea corupþiei (publicatã în M. Of. nr.279 din 21 aprilie 2003), care completeazã textele infracþiunilor prevãzute în art.254 – 257 C. pen. ºi incrimineazã noi fapte de corupþie.29TITLUL VIIINFRACŢIUNI DE FALS1. Tabloul infracţiunilorCap. I – Falsificarea demonede, timbre sau altevaloriCap. II – Falsificareainstrumentelor deautentificare sau demarcare

Cap. III – Falsuri înînscrisuriArt. 282 – Falsificarea demonede sau de alte valoriArt. 283 – Falsificarea detimbre, mãrci sau biletede transportArt. 284 – Falsificarea devalori strãineArt. 285 – Deþinerea deinstrumente în vedereafalsificãrii de valoriArt. 286 – Falsificareainstrumentelor oficialeArt. 287 – Folosireainstrumentelor oficialefalseArt. 288 – Falsul materialîn înscrisuri oficialeArt. 289 – FalsulintelectualArt. 290 – Falsul înînscrisuri sub semnãturãprivatãArt. 291 – Uzul de falsArt. 292 – Falsul îndeclaraþiiArt. 293 – Falsul privindidentitateaArt. 294 – Falsul prinfolosirea emblemeiCrucii Roºii2. Aspecte generale şi comune Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic generic este constituit din relaþiile sociale care seîntemeiazã pe încrederea publicã (fides publica) în autenticitatea anumitor lucruri(entitãþi) cu valoare probatorie, adicã a acelor lucruri care, potrivit legii, exprimãsau atestã adevãrul.Obiectul material, Infracþiunile de fals, în majoritatea lor, au obiect

material ºi acesta este exprimat prin acele lucruri (entitãþi) ocrotite de legeapenalã (monede, timbre, instrumente oficiale, înscrisuri, etc). SubiecþiiSubiectul activ nemijlocit (autor) al infracþiunilor de fals este, de regulã,necircumstanþiat de texte. În excepþie, infracþiunea de fals intelectual, la caresubiectul activ are calitate de funcþionar, calitate care, în cazul infracþiunii de falsmaterial în înscrisuri oficiale – în modalitatea prevãzutã în alin. 2, constituie ocircumstanþã agravantã.30Participaþia este posibilã în toate formele acesteia: coautorat, instigare,complicitate.Subiectul pasiv este, în toate cazurile, statul român care, prin fapteleincriminate în acest titlu, poate fi stânjenit în procesul de formare ºi consolidare aîncrederii publice faþã de lucrurile, valorile ºi înscrisurile cu funcþie probatorie.La unele infracþiuni pot apãrea subiecþi pasivi secundari, ºi anume, acelepersoane – fizice sau juridice – ale cãror interese sunt lezate prin infracþiuneasãvârºitã. Latura obiectivãInfracþiunile reglementate în Titlul VII se subdivid în infracþiuni de falspropriu-zis ºi infracþiuni derivate.Elementul material al infracþiunilor din prima categorie constã dinacþiuni ce pot fi realizate în douã modalitãþi: contrafacere ºi alterare. Princontrafacere (sau plãsmuire) se înþelege acea activitate de confecþionare, înîntregime, a lucrului sau valorii ce formeazã obiectul material al infracþiunii(monede, cecuri, titluri de valoare, înscrisuri etc.), efectuatã în aºa manierã încât

creeazã aparenþa cã produsul realizat prin imitare reprezintã entitatea autenticã.Alterarea implicã o activitate de modificare a conþinutului sau aspectului aceluiobiect supus operaþiunii de falsificare, cu acelaºi efect, respectiv de a crea falsaaparenþã a autenticitãþii.La infracþiunile derivate, elementul material se exprimã în alte modalitãþi,anume prevãzute de texte: punerea în circulaþie, deþinerea în vederea punerii încirculaþie, uzul de fals etc.Urmarea imediatã la infracþiunile de fals constã în crearea unei stãriprimejdioase pentru valoarea socialã ocrotitã de lege – încrederea publicã.Aidoma tuturor infracþiunilor de pericol, raportul de cauzalitate lainfracþiunile din acest grup rezultã ex re. Latura subiectivãInfracþiunile de fals se sãvârºesc, fãrã excepþie, cu intenþie – directã sauindirectã. În cazul unor infracþiuni (deþinerea unor instrumente în vedereafalsificãrii de valori, uzul de fals º.a.), intenþia este chiar calificatã, însumândelementul scop, care este acela al producerii efectelor enunþate în text.La toate celelalte fapte incriminate în Titlul VII, scopul, ca ºi mobilul nuprezintã relevanþã în realizarea infracþiunii respective. Formele infracþiuniiActele pregãtitoare la aceste infracþiuni nu se pedepsesc, dar, într-untratament cu totul special, actele pregãtitoare în modalitatea deþinerii deinstrumente în vederea falsificãrii de valori sunt prevãzute ºi sancþionate cainfracþiune autonomã în art. 285 C. pen.Tentativa este pedepsitã la infracþiunile prevãzute de art. 282, 283, 286,288, 289 ºi 290 C.pen.31

Consumarea infracþiunilor de fals intervine în momentul efectuãriiacþiunii de denaturare a adevãrului, de falsificare, de punere în circulaþie, defolosire a înscrisului falsificat, cu condiþia însã ca acþiunea respectivã sã fie denaturã a produce consecinþe juridice. Provocarea unui prejudiciu material nuconstituie, de regulã, o cerinþã în consumarea infracþiunii. În excepþie, falsul prinfolosirea emblemei Crucii Roºii ºi forma agravatã în teza a doua a falsificãrii demonede sau de alte valori, unde infracþiunea se consumã doar la apariþia pagubei.3. Analiza infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale Textul incriminatorArt. 288 „Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori asubscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de naturã sã producã consecinþejuridice, se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.Falsul prevãzut în alineatul precedent, sãvârºit de un funcþionar înexerciþiul atribuþiilor de serviciu, se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alteimprimate producãtoare de consecinþe juridice.Tentativa se pedepseºte”. Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special este reprezentat de relaþiile sociale referitoare laîncrederea publicã în autenticitatea sau veridicitatea înscrisurilor oficiale.Indiferent de modalitatea în care este comis falsul – contrafacere saualterare –, obiectul material al infracþiunii îl constituie înscrisul oficial – plãsmuitori adevãrat, dar alterat în conþinut. „Înscrisul oficial” a fost definit de legiuitor înart. 150, alin. 2 C. pen., acestei categorii naþionale alãturându-se, potrivit

prevederilor art. 288, alin. 3 C. pen., categoria alcãtuitã din bilete, tichete sauorice alte imprimate producãtoare de consecinþe juridice. SubiecþiiSubiectul activ nemijlocit nu a fost circumstanþiat de text, deci autor alinfracþiunii poate fi oricare persoanã. În ipoteza comiterii falsului de cãtre unfuncþionar în exerciþiul atribuþiilor sale de serviciu, infracþiunea este sãvârºitã înmodalitatea agravatã, prevãzutã în alin. 2.Participaþia penalã este posibilã în toate formele acesteia – coautorat,instigare, complicitate.Subiectul pasiv principal este autoritatea publicã sau oricare persoanãjuridicã de drept public cãreia îi aparþine sau de la care emanã înscrisul. În cazulîn care înscrisul oficial fals a fost folosit, apare ºi un subiect pasiv adiacent, ºianume persoana fizicã sau juridicã vãtãmatã în interesele sale prin acþiuneailicitã.32 Latura obiectivãElementul material se exprimã, exclusiv, prin acþiuni de contrafacere ascrierii ori subscrierii sau prin alterarea înscrisului oficial în orice mod. Prin„contrafacerea scrierii” se înþelege plãsmuirea, confecþionarea prin imitare a unuiînscris oficial, în vreme ce „contrafacerea subscrierii” constã în plãsmuirea peînscrisul oficial – adevãrat ori fals – a semnãturii persoanei care trebuia sãsemneze actul. „Alterarea” înseamnã denaturarea conþinutului unui înscris oficial,deci înscris preexistent, prin ºtersãturi, adãugiri ori prin orice alte procedeetehnice cu care se opereazã asupra actului.Cerinþa esenþialã pentru ca acþiunea de falsificare sã constituie elementul

material al infracþiunii rezidã în aptitudinea înscrisului oficial falsificat de aproduce consecinþe juridice în cazul folosirii lui.Infracþiunea are ca urmare imediatã crearea unei stãri primejdioasepentru valoarea socialã ocrotitã de lege – încrederea publicã în adevãrul exprimatîn înscrisuri oficiale.Specific infracþiunilor de pericol, ºi la infracþiunea analizatã raportul decauzalitate decurge ex re. Latura subiectivãForma de vinovãþie cu care se sãvârºeºte infracþiunea este intenþia,directã sau indirectã.Mobilul, ca ºi scopul urmãrit de autor nu prezintã relevanþã pentruexistenþa infracþiunii. Formele infracþiuniiTextul incriminator prevede sancþionarea tentativei în alin. 4. Faptarãmâne în faza de tentativã atunci când acþiunea de falsificare este întreruptã, dinmotive independente de voinþa fãptuitorului, mai înainte de mãsluirea saualterarea completã a înscrisului oficial.Consumarea infracþiunii survine în momentul în care s-a finalizatacþiunea de falsificare ºi s-a obþinut înscrisul oficial fals, indiferent dacã înscrisula fost sau nu întrebuinþat ºi deci dacã acesta a produs sau nu consecinþe juridice.33TITLUL VIIIINFRACŢIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITEACTIVITĂŢI ECONOMICE1. Tabloul infracţiunilorArt. 295 – SpeculaArt. 296 – Înºelãciunea la mãsurãtoareArt. 297 – Înºelãciunea cu privire la calitatea mãrfurilorArt. 298 – Divulgarea secretului economicArt. 299 – Contrafacerea obiectului unei invenþiiArt. 300 – Punerea în circulaþie a produselor contrafãcute

Art. 301 – Concurenþa neloialãArt. 302 – Nerespectarea dispoziþiilor privind operaþii de import sau exportArt. 3021 – Deturnarea de fonduriArt. 3022 – Nerespectarea dispoziþiilor privind importul de deºeuri ºi reziduuri3. Aspecte generale şi comune Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic generic este complex, el fiind alcãtuit din relaþiilesociale referitoare la optima formare ºi desfãºurare a activitãþilor economicereglementate de lege, cât ºi din relaþiile sociale care privesc protejarea populaþiei,uneori ºi a persoanelor juridice de drept public, împotriva acelor acþiuni contrarereglementãrilor legale în domeniul economic.De regulã, infracþiunile din acest titlu au obiect material, ca, de exemplu,mãrfurile sau produsele – speculate, falsificate, subdimensionate cantitativ oridiminuate calitativ – sau deºeurile ºi reziduurile ilegal importate. SubiecþiiSubiectul activ nemijlocit, în principiu, poate fi orice persoanã, texteleincriminatorii nepretinzând ca autorul sã aibã o anumitã calitate. În excepþie,infracþiunea de divulgare a secretului economic, unde autorul este un funcþionarcare, în virtutea atribuþiilor de serviciu, cunoaºte ºi deconspirã anumite informaþiieconomice cu caracter secret.Participaþia penalã este posibilã în toate formele acesteia – coautorat,instigare, complicitate.Subiectul pasiv principal este statul, al cãrui interes major constã încerinþa de a fi respectate dispoziþiile legale care asigurã formarea ºi dezvoltareaeconomiei naþionale. Subiecþii pasivi adiacenþi sunt persoanele fizice ºi

persoanele juridice ale cãror interese patrimoniale sunt afectate.34 Latura obiectivãElementul material se exprimã, la majoritatea infracþiunilor, prin acþiunide înºelare a cumpãrãtorilor, de divulgare a secretului economic, de import sauexport contrar normelor legale, de schimbare a destinaþiei fondurilor bãneºti sau aresurselor materiale.În general, urmarea imediatã la aceste infracþiuni constã în crearea uneistãri de pericol pentru normala desfãºurare a activitãþilor economice ºicomerciale, ori pentru sãnãtatea populaþiei ºi a mediului. În unele cazuri însã,acþiunile sunt producãtoare de consecinþe materiale, ca, spre pildã, pagubecauzate cumpãrãtorilor (art. 296, art. 297 C.pen) sau unitãþilor la care s-audeturnat fondurile bãneºti (art. 302 C.pen).În consecinþã, raportul de cauzalitate decurge, de regulã, ex re. Latura subiectivãInfracþiunile din Titlul VIII se sãvârºesc, sub aspectul laturii subiectivenumai cu intenþie – directã sau indirectã. În cazul în care latura subiectivãînsumeazã ºi elementul scop (la infracþiunea de concurenþã neloialã, scopulurmãrit de fãptuitor este acela de a induce în eroare beneficiarii), intenþia aparechiar calificatã.Mobilul nu joacã vreun rol în realizarea infracþiunii. Formele infracþiuniiTentativa, deºi posibilã la aproape toate infracþiunile reglementate întitlu, este prevãzutã ºi sancþionatã doar în art. 296, 297 ºi 302 C.pen.Consumarea infracþiunii se produce, în regulã generalã, la comiterea

faptei, când apare starea periculoasã pentru valoarea socialã ocrotitã de lege, dar,în particular, la momentul provocãrii pagubelor, aºa cum s-a vãzut mai sus. În legãturã cu infracþiunile reglementate în Titlul VIII, este de reþinut cãtextele incriminatorii, în majoritatea lor, au suferit nuanþãri, amendãri ºi chiaramplificãri semnificative prin legi penale speciale, ce vor fi evidenþiate în parteaa doua a cursului (Secþiunea B), capitolele II ºi VI.35TITLUL IXINFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢIIPRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ1. Tabloul infracţiunilorCap. I –Infracţiuni contrafamilieiCap. II –Infracţiuni contrasănătăţii publiceCap. III –Infracţiuniprivitoare laasistenţa celor înprimejdieCap. IV – Alteinfracţiuni care aducatingere unor relaţiiprivind convieţuireasocialăArt. 303 – BigamiaArt.304 – AbrogatArt.305– Abandonulde familieArt.306 – Releletratamente aplicateminoruluiArt.307–Nerespectareamãsurilor privind

încredinþareaminoruluiArt.308 –Zãdãrnicireacombaterii bolilorArt.309 –contaminareavenericã ºitransmitereasindromuluiimunodeficitardobânditArt.309.1 –sustragerea de latratament medicalArt.310 –Rãspândirea bolilorla animale sauplanteArt.311 –Infectarea apeiArt.312 – Traficulde stupefianteArt.313 –Falsificarea dealimente sau alteproduseArt.314 – Punereaîn primejdie a uneipersoane înneputinþã a seîngrijiArt.315 – Lãsareafãrã ajutorArt.316 – Lãsareafãrã ajutor prinomisiunea deînºtiinþareArt.317 – propagandanaþionalist – ºovinãArt.318 –Împiedicarea libertãþiicultelor

Art.319 – Profanareade morminteArt.320 – Tulburareafolosinþei locuinþeiArt.321 – Ultrajulcontra bunelormoravuri ºi tulburarealiniºtii publiceArt.322 – ÎncãierareaArt.323 – Asociereapentru sãvârºirea deinfracþiuniArt.324 – Instigareapublicã ºi apologiainfracþiunilorArt.325 – Rãspândireade materiale obsceneArt.326 – CerºetoriaArt.327– AbrogatArt.328 – ProstituþiaArt.329 –ProxenetismulArt.330 – Jocul denoroc2. Aspecte generale şi comune36 Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic generic este constituit din relaþiile sociale privindconvieþuirea socialã sub diferitele ei aspecte (relaþii de familie, cele referitoare lasãnãtatea publicã, respectul ºi buna convieþuire între oameni, buna-cuviinþã,raporturile dintre locatari, liniºtea publicã, etc).La unele dintre infracþiunile reglementate în acest titlu existã obiectmaterial, ca, de exemplu, infracþiunile de rele tratamente aplicate minorului, decontaminare venericã ºi transmitere a sindromului imunodeficitar dobândit ori delãsare fãrã ajutor – corpul persoanei – de trafic de toxice – produsele sau

substanþele toxice – de profanare de morminte – mormânt, monument, urnãfunerarã. Alte infracþiuni sunt însã lipsite de obiect material, ca, de pildã,bigamia, adulterul, propaganda naþionalist-ºovinã, instigarea publicã ºi apologiainfracþiunilor º.a. SubiecþiiSubiectul activ nemijlocit este necircumstanþiat la majoritateainfracþiunilor. În excepþie, la infracþiunea de abandon de familie, subiectul activeste persoana care are faþã de o altã persoanã obligaþia legalã de întreþinere, iar laaceea de rele tratamente aplicate minorului, subiectul activ este reprezentat depãrinþii ori persoana cãreia minorul i-a fost încredinþat spre creºtere ºi educare.Participaþia penalã este posibilã, de regulã, în toate formele acesteia.Subiectul pasiv principal este statul, la unele infracþiuni apãrând ºi unsubiect pasiv secundar, ºi anume, persoana care a suferit prin sãvârºireainfracþiunii – persoana abandonatã, îmbolnãvitã, a cãrei viaþã, sãnãtate sauintegritate corporalã este pusã în primejdie, victimã a unei încãierãri º.a. Latura obiectivãElementul material, la majoritatea acestor infracþiuni, se exprimã prinacþiuni, ca, de exemplu, relaþii sexuale extraconjugale – la adulter, infectareasurselor sau reþelelor de apã – la infectarea apei, îndemnarea publicului lanerespectarea legilor ori de a sãvârºi infracþiuni – la instigarea publicã ºi apologiainfracþiunilor, vânzarea, rãspândirea sau confecþionarea de obiecte, desene, scrierisau alte materiale cu caracter obscen – la rãspândirea de materiale obscene – º.a.În excepþie, elementul material se exprimã alternativ, acþiuni/inacþiuni –

infracþiunea de abandon de familie – sau doar prin inacþiuni – infracþiunea delãsare fãrã ajutor prin omisiunea de înºtiinþare ºi sustragerea de la tratamentmedical.Urmarea imediatã la majoritatea infracþiunilor privind convieþuireasocialã constã în crearea unei stãri primejdioase pentru valorile sociale proteguitede lege, ca, spre pildã, pentru întreþinerea unei persoane – abandonul de familie,pentru sãnãtatea populaþiei – traficul de toxice, pentru ordinea de drept –instigarea publicã ºi apologia infracþiunilor, pentru moralitatea publicã –rãspândirea de materiale obscene, cerºetoria, vagabondajul, prostituþia º.a.La unele infracþiuni, legea pretinde ºi producerea unui rezultat, ca încazul infracþiunilor de zãdãrnicire a combaterii bolilor sau de rãspândire a bolilor37la animale sau plante – rãspândire a bolii, de contaminare venericã ºi transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit ori de falsificare de alimente sau alteproduse – îmbolnãvirea persoanei.Raportul de cauzalitate decurge, în majoritatea cazurilor, ex re. Latura subiectivãInfracþiunile examinate se sãvârºesc, în regulã generalã, cu intenþie –directã sau indirectã. În excepþie, unele infracþiuni se sãvârºesc ºi din culpã, cumsunt lãsarea fãrã ajutor, rãspândirea bolilor la animale sau plante. Formele infracþiuniiInfracþiunile din Titlul IX, în majoritatea lor, sunt susceptibile dedesfãºurare în timp. Cu toate acestea, legea nu sancþioneazã actele pregãtitoare,iar tentativa se pedepseºte doar în cazul infracþiunilor de trafic de toxice ºi

proxenetism.Consumarea infracþiunii survine în momentul apariþiei stãrii de pericolpentru valoarea socialã ocrotitã de lege, moment asociat la infracþiunilesemnalate mai sus cu acela al producerii rezultatului prevãzut de text,38TITLUL XINFRACŢIUNI CONTRA CAPACITĂŢII DE APĂRAREA ROMÂNIEI1. Tabloul infracţiunilorCap.I – Infracţiuni săvârşite de militariSecţ.I –Infracþiunicontra ordiniiºi disciplineimilitareSecţ.II –Infracþiuni pecâmpul deluptãSecţ.III –Infracþiunispecificeaviaþiei ºimarineimilitareCap.II –Infracţiunisăvârşite demilitari saude civiliCap.III –Infracţiunisăvârşite deciviliArt.331 –AbsenþanejustificatãArt.332 –DezertareaArt.333 –

Cãlcarea deconsemnArt.334 –InsubordonareaArt.335 –Lovirea sauinsultasuperioruluiArt.336 –Lovirea sauinsultainferioruluiArt.338 –CapitulareaArt.339 –Pãrãsireacâmpului deluptãArt.340 –ZborulneautorizatArt.341 –PãrãsireanaveiArt.342 –PãrãsireacomenziiArt.343 –Neluareamãsurilornecesare înoperaþiilenavaleArt.344 –CoborâreapavilionuluiArt.345 –ColiziuneaArt.348 –Sustragereade la serviciulmilitarArt.349 –

DefetismulArt.350 –Jefuirea celorcãzuþi pecâmpul deluptãArt.351 –folosireaemblemeiCrucii Roºiiîn timpuloperaþiilormilitareArt.352 –Sustragereade la rechiziþiimilitareArt.353 –Sustragerea dela recrutareArt.354 –Neprezentareala încorporaresauconcentrare392. Aspecte generale şi comune Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic generic al infracþiunilor reglementate în Titlul X esteconstituit din ansamblul relaþiilor sociale care privesc capacitatea de apãrare aRomâniei.Majoritatea infracþiunilor sunt lipsite de obiect material. Totuºi, înparticular, au obiect material infracþiunile de lovire a superiorului/inferiorului –corpul militarului agresat fizic, de capitulare – mijloacele de luptã predateinamicului, de jefuire a celor cãzuþi pe câmpul de luptã – bunurile sustrasemorþilor ºi rãniþilor, de coliziune – nava avariatã. Subiecþii

La cele mai numeroase infracþiuni contra capacitãþii de apãrare a þãrii,subiectul activ nemijlocit este calificat de text, el trebuie sã aibã calitatea demilitar.Participaþia penalã este posibilã în toate formele acesteia, cu precizareaînsã cã, la unele infracþiuni – absenþa nejustificatã, dezertarea, sustragerea de laîncorporare º.a. –, modalitatea coautoratului este exclusã, deoarece asemeneafapte, prin natura lor, pot fi comise doar de autor unic.Subiectul pasiv principal, în toate cazurile, este statul. La uneleinfracþiuni apare ca subiect pasiv secundar unitatea militarã a cãrei activitate afost tulburatã, iar la alte infracþiuni, subiectul pasiv secundar este militarul lovitsau insultat ori jefuit pe câmpul de luptã. Latura obiectivãElementul material la majoritatea infracþiunilor examinate constã înacþiuni: de lovire sau de insultã – infracþiunile de lovire sau insultã asuperiorului/inferiorului, de a executa un zbor ilegal – infracþiunea de zborneautorizat, de rãspândire sau publicare de zvonuri sau informaþii false –infracþiunea de defetism, de provocare a unor vãtãmãri ale integritãþii corporalesau sãnãtãþii – infracþiunea de sustragere de la serviciul militar.În mai micã mãsurã, aceste infracþiuni pot fi sãvârºite ºi prin inacþiuni,cum sunt cele de absenþã nejustificatã ºi dezertare, neprezentarea la încorporaresau concentrare, sustragerea de la rechiziþii militare.Urmarea imediatã la toate infracþiunile din Titlul X constã în creareaunei stãri de pericol pentru valoarea socialã ocrotitã de lege – capacitateaRomâniei de apãrare. În cazuri puþine, legea condiþioneazã existenþa infracþiunii

de producerea unui anume rezultat, ca, de exemplu, avarierea navei lainfracþiunea de coliziune.Raportul de cauzalitate decurge, de regulã, din însãºi materialitateafaptelor – aidoma tuturor infracþiunilor de pericol, dovedirea acestuiaimpunându-se doar la infracþiunile de rezultat.40 Latura subiectivãForma de vinovãþie cu care se sãvârºesc infracþiunile din acest titlu esteintenþia – directã sau indirectã. Infracþiunile comise prin inacþiuni pot fi însãsãvârºite atât cu intenþie, cât ºi din culpã. Într-un singur caz – forma simplã ainfracþiunii de coliziune – este prevãzutã posibilitatea sãvârºirii acesteia dinculpã. Formele infracþiuniiActele pregãtitoare nu sunt sancþionate la nici una dintre infracþiunile dereferinþã.Tentativa se pedepseºte la infracþiunile de capitulare, pãrãsirea câmpuluide luptã, zborul neautorizat, pãrãsirea navei, pãrãsirea comenzii, coborâreapavilionului ºi coliziunea sãvârºitã cu intenþie, adicã la acele infracþiuni cuîncãrcãturã semnificativã de pericol social.Consumarea infracþiunii survine, de regulã, instantaneu, la momentulexecutãrii acþiunii – de exemplu, lovirea/insulta militarului superior/inferior,pãrãsirea comenzii –, dar la unele infracþiuni – absenþa nejustificatã, dezertarea,neprezentarea la încorporare sau concentrare – consumarea infracþiunii are loc înmomentul expirãrii acelui termen prevãzut în text.41TITLUL XIINFRACŢIUNI CONTRA PĂCII ŞI OMENIRII1. Tabloul infracţiunilor

Art. 356 – Propaganda pentru rãzboiArt. 357 – GenocidulArt. 358 – Tratamentele neomenoaseArt. 359 – Distrugerea unor obiective ºi însuºirea unor bunuriArt. 360 – Distrugerea, jefuirea sau însuºirea unor valori culturale2. Aspecte generale şi comune Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic generic este constituit din ansamblul relaþiilor socialecare asigurã apãrarea pãcii ºi a omenirii.Majoritatea infracþiunilor din Titlul XI au obiect material, ºi anumecorpul persoanei – la infracþiunile de genocid ºi de tratamente neomenoase, bunulsau valorile culturale – la infracþiunile de distrugere a unor obiective ºi însuºire aunor bunuri ºi de distrugere, jefuire sau însuºire a unor valori culturale. Înexcepþie, infracþiunea de propagandã pentru rãzboi, care este lipsitã de obiectmaterial. SubiecþiiSubiectul activ nemijlocit al acestor infracþiuni este necircumstanþiat întextele incriminatorii, deci ele pot fi sãvârºite de orice persoanã.Participaþia penalã este posibilã în toate formele acesteia – coautorat,instigare, complicitate.Subiectul pasiv este reprezentat de colectivitatea umanã, mai restrânsã lascara entitãþilor precizate în text – în cazul infracþiunii de genocid – sau la scarãnaþionalã – în cazul celorlalte infracþiuni din acest titlu – care suferã în urmaacþiunilor ilicite proscrise de lege. Latura obiectivãElementul material se exprimã prin acþiuni, ca, de pildã, de ucidere, devãtãmare gravã a integritãþii fizice sau mintale – la infracþiunea prevãzutã de art.

357 C.pen., de deportare, de condamnare fãrã judecatã prealabilã – la infracþiuneaprevãzutã de art. 358 C.pen., de distrugere a unor spitale sau depozite demateriale sanitare – la infracþiunea prevãzutã de art. 359 C.pen., de distrugereaunor monumente, opere de artã etc., sau de jefuirea unor valori culturale – lainfracþiunea prevãzutã de art. 360 C.pen. În excepþie, unele modalitãþi normativeale infracþiunii prevãzute de art. 358 C.pen. pot fi înfãptuite ºi prin acte omisive.Urmarea imediatã a tuturor infracþiunilor examinate constã în creareaunei stãri de pericol pentru valorile sociale universale de pace ºi omenire. La42unele infracþiuni, legea pretinde ºi producerea unor anumite urmãri materiale –uciderea de persoane, distrugerea de bunuri etc.Raportul de cauzalitate decurge din însãºi materialitatea faptelor. Latura subiectivãInfracþiunile contra pãcii ºi omenirii se sãvârºesc cu intenþie – directã sauindirectã. La infracþiunea de genocid, intenþia este chiar calificatã întrucâtînsumeazã elementul scop, care este acela de a distruge în întregime sau în parteo colectivitate sau un grup naþional, etnic, rasial sau religios.Mobilul nu prezintã relevanþã pentru exitenþa infracþiunii. Formele infracþiuniiLa toate infracþiunile din acest titlu, tentativa se pedepseºte.Consumarea infracþiunii survine în momentul apariþiei stãriiprimejdioase pentru pace ºi omenire.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Gheorghe Diaconescu, Drept penal – partea specialã, EdituraFundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2003.2. Gheorghe Diaconescu, Constantin Duvac, Drept Penal – Partea

specialã. Noul Cod Penal, Curs universitar, volumele I ºi II, Editura FundaþieiRomânia de Mâine, 2006.3. Costică Bulai, Avram Filipaş, Constantin Mitrache, Instituþii dedrept penal – Curs selectiv pentru examenul de licenþã 2006 – 2007 cu ultimelemodificãri ale Codului Penal, Editura Trei, Bucureºti, 2006.43Semestrul IIB. INFRACŢIUNILE ÎN LEGI SPECIALEŞI ÎN LEGI EXTRAPENALE1. Infracţiuni contra unor drepturi şi libertăţi fundamentale alecetăţeanului1.1. Legea nr. 51/1991 privind siguranþa naþionalã a României1.2. Legea nr. 90/1996, republicatã – Legea protecþiei muncii1.3. Legea nr. 130/1999 privind unele mãsuri de protecþie a persoanelorîncadrate în muncã1.4. Legea nr. 168/1999 privind soluþionarea conflictelor de muncã1.5. Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar ºi deconspirareasecuritãþii ca poliþie politicã1.6. Legea nr. 189/1999, republicatã, privind exercitarea iniþiativeilegislative de cãtre cetãþeni1.7. Legea nr. 3/2000 privind organizarea ºi desfãºurarea referendumului1.8. Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii ºi alte drepturide asigurãri sociale1.9. Legea nr. 10/2001, republicatã, privind regimul juridic al unorimobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989,modificatã ºi completatã prin Legea nr. 263/20061.10. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea ºi combaterea traficului depersoane, modificatã prin Legea nr. 287/2005

1.11. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru ºomaj ºistimularea ocupãrii forþei de muncã, modificatã prin Legea nr. 232/2003, Legeanr. 519/2003, Legea nr. 107/2004, Legea nr. 580/2004 ºi OUG nr. 144/20051.12. Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncã ºiboli profesionale, modificatã prin Legea nr. 186/20061.13. Legea nr. 54/2003 cu privire la sindicate1.14. Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, modificatã prin Legea nr.241/2005 ºi Legea nr. 371/20051.15. Legea nr. 67/ 2004 privind alegerile locale1.16. Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopþiei1.17. Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaþilor ºi aSenatului2. Infracţiuni contra dreptului de proprietate intelectuală2.1. Legea nr. 64/1991, republicatã, privind brevetele de invenþie,modificatã ºi completatã prin Legea nr.278/2006442.2. Legea nr. 129/1992, republicatã, privind protecþia desenelor ºimodelelor industriale, modificatã prin OUG nr. 190/20052.3. Legea nr. 16/1995 privind protecþia topografiilor circuitelor integrate2.4. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor ºi drepturile conexe2.5. Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice3. Infracţiuni contra patrimoniului3.1. Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea degaranþii ºi rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agenþilor economici,autoritãþilor sau instituþiilor publice3.2. Decret-lege nr. 24/1990 privind sancþionarea ocupãrii abuzive alocuinþelor din fondul locativ de stat

3.3. Legea nr. 18/1991, republicatã, – Legea fondului funciar, modificatãºi completatã prin Legea nr. 263/20063.4. Legea nr. 26/1996 – Codul silvic3.5. Legea nr. 103/1996, republicatã, – Legea fondului cinegetic ºi aprotecþiei vânatului3.6. Legea nr. 107/1999 privind unele mãsuri pentru ameliorarea prinîmpãdurire a terenurilor degradate3.7. Legea nr. 141/1991 privind reglementarea regimului silvic ºiadministrarea fondului forestier naþional3.8. Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naþionalmobil, modificatã prin Legea nr.314/2004 ºi Legea nr.105/20043.9. Legea nr. 192/2001, republicatã, privind fondul piscicol, pescuitul ºiacvacultura, modificatã prin Legea nr. 116/20063.10. Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecþie3.11. Legea nr. 138/2004 – Legea îmbunãtãþirii funciare, modificatã prinLegea nr. 290/20064. Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei aero, navale şi rutiere4.1. Legea nr. 130/2000 – Codul aerian4.2. Ordonanþa de Urgenþã nr. 195/12.12.2002 – privind circulaþia pedrumurile publice4.3. Legea nr. 191/2003 privind infracþiunile la regimul transportuluinaval5. Infracţiuni contra autorităţii5.1. Ordonanþa de Urgenþã nr. 1/1999 privind regimul stãrii de asediu ºiregimul stãrii de urgenþã, modificatã prin Legea nr. 453/20045.2. Ordonanþa de Urgenþã nr. 105/2001 privind frontiera de stat aRomâniei, modificatã prin Legea nr. 278/2006

5.3. Ordonanþa de Urgenþã nr. 159/2001 pentru prevenirea ºi combatereautilizãrii sistemului financiar-bancar în scopul finanþãrii de acte de terorism455.4. Legea nr. 252/2002 privind sancþionarea unor fapte sãvârºite în afarateritoriului de cetãþeni români sau de persoane fãrã cetãþenie domiciliate înRomânia5.5. Legea nr. 472/2002 pentru sancþionarea unor acte de terorism ºi aunor fapte de încãlcare a ordinii publice5.6. Ordonanþa de Urgenþã nr. 31/2002 privind interzicerea organizaþiilorºi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob ºi a promovãrii cultuluipersoanelor vinovate de sãvârºirea unor infracþiuni contra pãcii ºi omenirii5.7. Ordonanþa de Urgenþã nr. 55/2002 privind regimul de deþinere acâinilor periculoºi sau agresivi, modificatã prin Legea nr. 60/20036. Infracţiuni contra unor activităţi ori interese economice saufinanciare6.1. Decret-lege nr. 15/1990 privind urmãrirea, judecarea ºi pedepsireaunor infracþiuni de speculã6.2. Legea nr. 12/1990, republicatã, privind protejarea populaþieiîmpotriva unor activitãþi comerciale ilicite, modificatã prin Legea nr.177/19986.3. Legea nr. 26/1990, republicatã, privind registrul comerþului,modificatã prin Legea nr. 1/20056.4. Legea nr. 31/1990, republicatã, privind societãþile comerciale,modificatã prin Legea nr .164/20066.5. Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenþei neloiale6.6. Legea nr. 82/1991, republicatã – Legea contabilitãþii, modificatã prin

Legea nr. 420/20046.7. Legea nr. 82/1992, republicatã, privind rezervele materiale naþionale,modificatã prin Legea nr. 248/20026.8. Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere6.9. Legea nr. 21/1996, republicatã – Legea concurenþei, modificatã prinLegea nr. 182/20046.10. Legea nr .31/1996 privind regimul monopolului de stat6.11. Legea nr. 109/1996 privind organizarea ºi funcþionarea cooperaþieide consum ºi a cooperaþiei de credit6.12. Legea nr. 58/1998, republicatã – Legea bancarã, modificatã prinLegea nr.131/20066.13. Legea nr.255/1998 privind protecþia noilor soiuri de plante,modificatã prin Legea nr. 119/20066.14. Ordonanþa de Urgenþã nr. 97/2000 privind organizaþiile cooperatistede credit6.15. Legea nr .365/2002 privind comerþul electronic, modificatã prinLegea nr. 121/00066.16. Legea nr. 424/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare ainfrastructurii de transport rutier6.17. Legea nr. 79/2003 privind colectarea creanþelor bugetare466.18. Legea nr. 82/2003 privind procedura reorganizãrii judiciare ºi afalimentului6.19. OUG nr. 45/2003 privind finanþele publice locale, modificatã prinLegea nr. 114/20066.20. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificatã prin OUG nr.33/20066.21. Legea nr. 313/2004 – legea datoriei publice, modificatã prin Legeanr. 97/2006

6.22. Legea nr. 297/2004 privind piaþa de capital, modificatã prin Legeanr. 97/20066.23. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea ºi combaterea evaziuniifiscale6.24. Legea nr. 86/2006 – Codul vamal al României7. Infracţiuni contra sănătăţii publice şi mediului7.1. Legea nr .42/1975 cu privire la producþia bunurilor alimentare7.2. Legea nr. 107/1996 – Legea apelor7.3. Ordonanþa de Urgenþã nr. 152/1999 privind produsele medicamentoasede uz uman7.4. Ordonanþa de Urgenþã nr. 78/2000 privind regimul deºeurilor7.5. Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului ºi consumului ilicitde droguri, modificatã prin Legea nr. 522/20047.6. Legea nr. 665/2001 privind protecþia atmosferei7.7. Legea nr. 466/2001 privind siguranþa barajelor7.8. Legea nr. 72/2002 – Legea zootehniei7.9. Legea nr. 244/2002 a viei ºi vinului în sistemul organizãrii comune apieþei vitivinicole7.10. Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul ºicertificarea calitãþii, comercializarea seminþelor ºi a materialului sãditor, precumºi înregistrarea soiurilor de plante7.11. Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiþila fabricarea ilicitã a drogurilor7.12. OUG nr. 42/2004 privind organizarea activitãþii sanitar-veterinare ºipentru siguranþa alimentelor, modificatã prin OUG nr. 49/20067.13. OUG nr. 195/2005 privind protecþia mediului, modificatã prinLegea nr. 265/20067.14. Legea nr. 282/2005 privind organizarea activitãþii de transfuzie

sanguinã, donarea de sânge ºi componente sanguine de origine umanã, precum ºiasigurarea calitãþii ºi securitãþii sanitare în vederea utilizãrii lor terapeutice,modificatã prin OUG nr. 7/20067.15. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãþii478. Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public saualtor activităţi reglementate de lege8.1. Decretul nr. 340/1981 privind regimul emiþãtoarelor radioelectrice8.2. Decretul nr. 400/1981 pentru instituirea unor reguli privindexploatarea ºi întreþinerea instalaþiilor, utilajelor ºi maºinilor, întãrirea ordinii ºidisciplinei în muncã în unitãþile cu foc continuu sau care au instalaþii cu gradridicat de pericol în exploatare8.3. Legea nr. 50/1991, republicatã, privind autorizarea executãriiconstrucþiilor ºi unele mãsuri pentru realizarea locuinþelor, modificatã prin Legeanr. 52/20068.4. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcþii8.5. Legea nr.51/1995, republicatã, pentru organizarea ºi exercitareaprofesiei de avocat,8.6. Legea nr.126/1995 privind regimul materiilor explozibile8.7. Legea nr. 7/1996, republicatã – Legea cadastrului ºi a publicitãþiiimobiliare, 8.8. Legea nr. 16/1996 – Legea Arhivelor Naþionale8.9. Legea nr. 111/1996, republicatã, privind desfãºurarea în siguranþã aactivitãþilor nucleare, modificatã prin Legea nr. 549/20048.10. Legea nr. 115/1996 privind declararea ºi controlul averiidemnitarilor, magistraþilor, funcþionarilor publici ºi a unor persoane cu funcþii deconducere

8.11. Legea nr. 56/1997, republicatã, pentru aplicarea prevederilorConvenþiei privind interzicerea dezvoltãrii producerii, stocãrii ºi folosirii armelorchimice ºi distrugerea acestora,8.12. Ordonanþa de Urgenþã nr. 63/1998 privind energia electricã ºitermicã8.13. Ordonanþa de Urgenþã nr. 75/1999, republicatã, privind activitateade audit financiar8.14. Legea nr. 115/1999, republicatã, privind responsabilitateaministerialã, modificatã prin Legea nr. 90/20058.15. Legea nr. 29/2000 privind sistemul naþional de decoraþii alRomâniei8.16. Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea ºi sancþionareafaptelor de corupþie, modificatã prin OUG nr. 50/20068.17. Legea nr. 139/2000 privind activitatea de meteorologie8.18. Legea nr. 504/2002 – Legea audiovizualului8.19. Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea ºi sancþionarea spãlãriibanilor8.20. Legea nr. 682/2002 privind protecþia martorilor8.21. OUG nr. 194/2002, republicatã, privind regimul strãinilor înromânia, modificatã prin Legea nr. 306/2005488.22. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea ºi combaterea criminalitãþiiorganizate8.23. Legea nr. 196/2003 privind prevenirea ºi combaterea pornografiei8.24. Legea nr. 280/2003 privind gospodãrirea integralã a zonei costiere8.25. Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor ºiprotecþia persoanelor, modificatã prin Legea nr. 151/20058.26. OUG nr. 97/2005 privind evidenþa, domiciliu, reºedinþa ºi actele deidentitate ale cetãþenilor români

8.27. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãþiiBibliografie selectivă1. Gheorghe Diaconescu, Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni în legispeciale ºi în legi extrapenale, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti.2. Gheorghe Diaconescu, Infracþiuni în legi speciale ºi în legi extrapenale.Culegere de acte normative comentate ºi adnotate. Doctrinã ºi jurisprudenþã,Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2002.3. Gheorghe Diaconescu, Infracþiuni în legi speciale ºi în legi extrapenale,Editura Fundaþiei All, Bucureºti, 1997.1DREPTUL BUNURILOR (DREPTURILE REALE)SEMESTRUL ILector univ. dr. MARIANA RUDĂREANUOBIECTIVECursul îºi propune sã realizeze cunoaºterea ºi însuºirea de cãtrestudenþi a reglementãrilor juridice, instituþiilor ºi conceptelor, a doctrinei ºijurisprudenþei în materia dreptului bunurilor, contractelor ºi responsabilitãþii.1. BUNURILENoţiunea de bunÎn sens restrâns, bunul este valoarea economicã care este utilã pentrusatisfacerea nevoilor materiale ºi spirituale ale omului ºi care estesusceptibilã de apropriere sub forma drepturilor patrimoniale.Clasificarea bunurilorDupă natura bunurilor şi calificarea dată de lege:- bunuri imobile;- bunuri mobile.În sistemul dreptului civil român, bunurile imobile (numite ºi bunurinemiºcãtoare) sunt de trei feluri:1) imobile prin natura lor;2) imobile prin destinaþie;3) imobile prin obiectul la care se aplicã (numite ºi imobile prindeterminarea legii).

Bunurile mobile (numite ºi bunuri miºcãtoare) sunt de trei feluri:1) mobile prin natura lor;2) mobile prin determinarea legii;3) mobile prin anticipaþie.După regimul circulaţiei lor juridice:- bunuri aflate în circuitul civil (alienabile);- bunuri scoase din circuitul civil (bunuri inalienabile).După cum sunt determinate:2- bunuri determinate individual (res certa);- bunuri determinate generic (res genera).După cum pot fi înlocuite sau nu, unele cu altele, în executarea uneiobligaţii civile:- bunuri fungibile;- bunuri nefungibile.După cum sunt sau producătoare de fructe:- bunuri frugifere;- bunuri nefrugifere.După modul de percepere:- bunuri corporale;- bunuri incorporale.După cum pot fi sau nu împărţite fără să-şi schimbe destinaţia:- bunuri divizibile;- bunuri indivizibile.Alte clasificări ale bunurilor:1) bunuri din domeniul public şi bunuri din domeniul privat;2) bunuri principale şi bunuri accesorii;3) bunuri sesizabile şi bunuri insesizabile.2. PATRIMONIUL ŞI DREPTURILE PATRIMONIALEÎn funcþie de natura conþinutului lor, drepturile ºi obligaþiile civile seclasificã în patrimoniale ºi nepatrimoniale. Sunt patrimoniale drepturilesubiective civile ºi obligaþiile corelative care au un conþinut economic,evaluabil în bani.Noþiunea de patrimoniu, în sensul dreptului civil, se raporteazã la sferadrepturilor ºi obligaþiilor patrimoniale.Definiţia patrimoniului

Codul civil nu defineºte noþiunea de patrimoniu, deºi foloseºte acesttermen, ca, de altfel, ºi alte izvoare ale dreptului civil.În sens economic, patrimoniul desemneazã totalitatea bunurilor ceconstituie averea unei persoane.3Din punct de vedere juridic, aceastã definiþie nu este exactã decât dacãînþelegem prin bunuri nu numai lucrurile materiale care compun averea uneipersoane, ci ºi, în general, toate drepturile pe care le are acea persoanã.În sens juridic, patrimoniul desemneazã totalitatea drepturilor ºiobligaþiilor patrimoniale care aparþin unei persoane.Din definiþia datã rezultã cã patrimoniul are în structura sa douãelemente:• latura activã, alcãtuitã din totalitatea drepturilor patrimoniale;• latura pasivã, alcãtuitã din totalitatea obligaþiilor patrimoniale.Caracterele juridice ale patrimoniuluiPatrimoniul este o universalitate juridică.Patrimoniul este o unitate distinctã de elementele sale componente,care existã independent de modificãrile concrete. Din aceastã trãsãturãjuridicã se desprind douã elemente: patrimoniul apare ca o masã de drepturiºi obligaþii legate între ele sau ca o grupare a mai multor mase de drepturi ºiobligaþii, fiecare având un regim juridic determinat; drepturile ºi obligaþiilesunt distincte de universalitate, în sensul cã schimbãrile ce se produc înlegãturã cu drepturile ºi obligaþiile nu afecteazã identitatea universalitãþii,deoarece, de regulã, drepturile ºi obligaþiile sunt avute în vedere numai subaspectul lor valoric.Orice persoană are un patrimoniu.

Aceastã trãsãturã desemneazã faptul cã numai persoanele fizice ºijuridice pot avea un patrimoniu, deoarece numai persoanele pot aveadrepturi ºi obligaþii.Patrimoniul este unic.Acest caracter juridic decurge din unicitatea subiectului care îi estetitular. Fiecare persoanã fizicã sau juridicã poate avea un singur patrimoniu,indiferent de cuantumul sau întinderea drepturilor care sunt incluse înpatrimoniu.Patrimoniul este divizibil.Divizibilitatea patrimoniului înseamnã cã acesta poate fi împãrþit înmai multe mase de bunuri, fiecare dintre ele având un regim juridic diferit.De exemplu, soþii au în patrimoniul lor atât bunuri comune, respectivbunurile dobândite de oricare dintre soþi în timpul cãsãtoriei conform art.30Codul familiei, cât ºi bunuri proprii, expres menþionate în art.31 Codulfamiliei.4Creditorii comuni ai soþilor pot urmãri bunurile comune, iar în mãsuraîn care acestea nu sunt îndestulãtoare pentru acoperirea creanþei vor puteaurmãri ºi bunurile proprii. Creditorii personali, în schimb, vor putea urmãri,mai întâi, bunurile proprii ºi numai dacã nu-ºi pot satisface creanþa, vorsolicita împãrþirea bunurilor comune pentru acoperirea creanþei din partea debunuri comune a soþului debitor.Patrimoniul este inalienabil.Datoritã faptului cã este strâns legat de persoanã, patrimoniul esteinalienabil, în sensul cã nu poate fi despãrþit de persoanã, atât timp câtaceasta existã ca subiect de drept.

În cazul persoanei fizice, prin acte juridice inter vivos se pot transmite unulsau mai multe drepturi ce alcãtuiesc patrimoniul, dar nu se poate transmiteîntregul patrimoniu. El se va transmite numai mortis causa, prin succesiune,în momentul încetãrii din viaþã a titularului sãu.În cazul persoanei juridice, se pot transmite cote-pãrþi din patrimoniuîn caz de reorganizare prin divizare parþialã. Transmiterea întreguluipatrimoniu are loc în cazul încetãrii acesteia, ca urmare a reorganizãrii princomasare sau divizare totalã.Funcţiile patrimoniuluiPatrimoniul îndeplineºte trei funcþii:1) patrimoniul constituie gajul general al creditorilor chirografari;2) patrimoniul explicã ºi face posibilã subrogaþia realã cu titluparticular;3) patrimoniul explicã ºi permite transmisiunea universalã ºitransmisiunea cu titlu universal.Drepturile patrimonialePatrimoniul este compus din drepturi subiective civile care au unconþinut economic, evaluabil în bani.Drepturile patrimoniale se clasificã în:• drepturi reale;• drepturi de creanþã.Drepturile realeDefiniţia drepturilor realeDrepturile reale – jus in re – sunt acele drepturi subiective civile învirtutea cãrora titularul lor poate sã-ºi exercite atributele asupra unui lucru5determinat, în mod direct ºi nemijlocit, fãrã a fi necesarã intervenþia unei altepersoane.Caracterele juridice ale drepturilor realeDrepturile reale sunt drepturi absolute, opozabile erga omnes.Dreptul absolut este acel drept subiectiv civil în temeiul cãruia

titularul sãu, determinat, are posibilitatea sã-l exercite singur, celorlaltepersoane revenindu-le obligaþia, generalã ºi negativã, de a nu face nimic denaturã sã-i aducã atingere.Drepturile absolute prezintã urmãtoarele caractere specifice:• numai titularii lor sunt determinaþi ca subiecte active ale raporturilorjuridice în al cãror conþinut intrã, titularii obligaþiei corelative fiindconstituiþi din toate celelalte persoane, ca subiecte pasive nedeterminate;• obligaþia corelativã acestor drepturi are întotdeauna acelaºi conþinut:îndatorirea ce revine tuturor celorlalte subiecte de drept civil de a nu facenimic de naturã sã împiedice titularii drepturilor sã-ºi exercite prerogativelece formeazã conþinutul acestor drepturi;• drepturile absolute sunt opozabile tuturor – erga omnes – în sensul cã toatãlumea este þinutã sã respecte prerogativele pe care titularii lor le au.Drepturile reale au un caracter perpetuu sau limitat.Drepturi reale cu caracter perpetuu sunt proprietatea ºi servituþile.Drept real cu caracter limitat, de obicei la viaþa beneficiarului, esteuzufructul.Drepturile reale sunt limitate ca număr.Fiind indicate expres de lege, numai prin lege pot fi create noi drepturireale.Dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţăDin punct de vedere al efectelor, în cazul drepturilor reale suntîntâlnite douã efecte specifice: dreptul de urmãrire ºi dreptul de preferinþã.Dreptul de urmãrire este posibilitatea recunoscutã titularului unuidrept real de a pretinde restituirea bunului de la orice persoanã la care acestas-ar afla. De exemplu, dacã un debitor, care a garantat restituirea unei sume

împrumutate printr-o ipotecã, ar înstrãina bunul imobil ipotecat ºi nu ºi-arexecuta, de bunã voie, obligaþia de restituire a sumei împrumutate, creditorulipotecar poate urmãri imobilul ºi în mâinile noului proprietar, cerândscoaterea lui în vânzare silitã, pentru ca din preþul obþinut sã-ºi satisfacãdreptul sãu de creanþã pe care îl are contra debitorului.6Dreptul de preferinþã constã în posibilitatea conferitã de dreptul realtitularului sãu de a fi satisfãcut cu prioritate faþã de titularii altor drepturi.De exemplu, dacã un drept de creanþã este însoþit de un drept de gajcare îl garanteazã, titularul dreptului real de garanþie are posibilitatea de a-ºisatisface creanþa înaintea altor creditori, care nu au garantatã creanþa lorprintr-un drept real accesoriu. În cazul în care ar exista concurs între titulariimai multor drepturi reale, urmeazã sã se vadã care dintre ei ºi-a fãcut maiîntâi opozabil dreptul faþã de terþi, prin îndeplinirea formelor de publicitateimobiliarã, întrucât acesta va avea dreptul de preferinþã faþã de ceilalþiconform regulii exprimate în adagiul qui prior tempore potior jure.Apărarea drepturilor realeDrepturile reale sunt apãrate prin acþiuni reale, care sunt decompetenþa instanþei judecãtoreºti de la locul situãriiimobilului – forum rei sitae – conform prevederilor art. 13 Cod procedurãcivilã.Drepturile de creanţăDefiniţia drepturilor de creanţăDreptul de creanţă – jus in personam – este acel drept subiectiv civilîn virtutea cãruia subiectul activ – creditorul – poate pretinde subiectuluipasiv – debitorul – sã dea, sã facã sau sã nu facã ceva.Caracterele juridice ale drepturilor de creanţă

Dreptul de creanţă este un drept relativ.El este un raport juridic între douã subiecte determinate de la început;atât subiectul activ, cât ºi subiectul pasiv sunt determinate.Obligaþia corelativã dreptului de creanþã poate consta în:• a da – aut dare;• a face – aut facere;• a nu face – aut non facere.Dreptul de creanþã este opozabil numai subiectului pasiv determinat.Drepturile de creanţă sunt nelimitate ca număr, izvorul acestoraputând fi un act juridic sau un fapt juridic.Dreptul de creanţă nu dă naştere dreptului de urmărire şidreptului de preferinţă. Fiind un drept relativ, dreptul de creanþã nuproduce cele douã efecte specifice, dreptul de urmãrire ºi dreptul depreferinþã, întâlnite în cazul drepturilor reale.7Apărarea drepturilor de creanţă se face prin acþiuni personale carese introduc, în principiu, la instanþa judecãtoreascã în a cãrei razã teritorialãdomiciliazã debitorul – forum rei.Obligaţiile realeNoţiunea şi clasificareaObligaþiile reale reprezintã o categorie juridicã intermediarã întredrepturile reale ºi drepturile de creanþã ºi constau în anumite îndatoriri,prevãzute expres de lege sau convenþia pãrþilor, a cãror existenþã estedeterminatã, de regulã, de stãpânirea unui lucru. Caracteristica acestorobligaþii este aceea cã au o opozabilitate mai mare decât drepturile decreanþã, dar mai restrânsã decât drepturile reale.Obligaþiile reale sunt obligaþii propter rem ºi obligaþii scriptae in rem.Obligaţiile propter remObligaþiile propter rem, cunoscute sub denumirea de obligaþii reale de

a face, sunt îndatoriri ce revin deþinãtorului unui bun determinat ºi care au caizvor legea sau convenþia pãrþilor.Din definiþia datã rezultã cã obligaþiile propter rem pot fi legale sauconvenþionale.Obligaþie propter rem legalã este cea prevãzutã de art.74 din Legeanr.18/1991 republicatã, care impune tuturor deþinãtorilor de terenuri agricoleobligaþia de a asigura cultivarea acestora ºi obligaþia de a asigura protecþiasolului, care dacã nu sunt respectate atrag sancþiunile prevãzute de art.75-76din aceeaºi lege.Obligaþie propter rem convenþionalã este, de exemplu, obligaþiaproprietarului unui fond aservit, asumatã în momentul constituirii uneiservituþi de trecere, de a efectua lucrãrile necesare exerciþiului servituþii.Indiferent de izvorul lor, legea sau convenþia pãrþilor, aceste obligaþiireale greveazã dreptul asupra terenului, sunt accesorii ale acestuia ºi setransmit o datã cu bunul, fãrã nicio formalitate specialã pentru îndeplinireaformelor de publicitate imobiliarã.Obligaţiile scriptae in remObligaþiile scriptae in rem, numite ºi obligaþii opozabile ºi terþilor, secaracterizeazã prin faptul cã sunt atât de strâns legate de posesia unui bun,încât creditorul nu poate obþine satisfacerea dreptului sãu decât dacãposesorul bunului va fi obligat sã respecte acest drept, deºi nu a participatdirect ºi personal la naºterea raportului obligaþional. Menþionãm în acestsens obligaþia cumpãrãtorului unui bun ce formeazã obiectul unui contractde locaþiune, reglementatã în art.1441 Cod civil. Dacã locatorul vinde lucrul8

închiriat sau arendat, cumpãrãtorul este obligat sã respecte locaþiunea fãcutãînainte de vânzare, cu excepþia cazului în care în contractul de locaþiune s-aprevãzut desfiinþarea acesteia din cauza vânzãrii.Clasificarea drepturilor realeÎn mod tradiþional, drepturile reale se clasificã în drepturi realeprincipale ºi drepturi reale accesorii, dupã cum au sau nu o existenþã de sinestãtãtoare.Drepturile reale principaleCodul civil reglementeazã urmãtoarele drepturi reale principale:• dreptul de proprietate;• dreptul de uz;• dreptul de uzufruct;• dreptul de abitaþie;• dreptul de servitute;• dreptul de superficie.În alte izvoare ale dreptului civil sunt reglementate ºi alte drepturireale principale, respectiv:• dreptul de administrare;• dreptul de concesiune;• dreptul de folosinþã.Drepturile reale accesoriiDe lege lata sunt reglementate urmãtoarele drepturi reale accesorii:• dreptul de gaj,• dreptul de ipotecã;• privilegiile;• dreptul de retenþie.3. POSESIANoţiunea şi elementele constitutive ale posesieiPosesia este starea de fapt care se concretizeazã în stãpânireamaterialã a unui bun, dând posibilitate posesorului de a se comporta ca unproprietar sau titular al unui alt drept real.Elementele constitutive ale posesiei sunt:- elementul material – corpus, care constã în stãpânirea materialã abunului de cãtre o persoanã, direct sau indirect, prin intermediul unei altepersoane;

9- elementul intenþional – animus, care constã în voinþa posesorului de aexercita actele de stãpânire materialã pentru sine, de a se comporta cu privirela bun ca proprietar ori ca titular al altui drept real.Dobândirea şi pierderea posesieiPentru dobândirea posesiei este necesar sã fie întrunite ambeleelemente ale posesiei. Posesia se pierde dacã ambele sau cel puþin unuldintre cele douã elemente constitutive ale acesteia dispar.Calităţile şi viciile posesieiPentru ca sã producã efecte juridice, posesia trebuie sã fie utilã. Pentru a fiutilã, ea trebuie sã îndeplineascã anumite condiþii prevãzute de art.1847 Codcivil, respectiv sã fie continuã, neîntreruptã, netulburatã, publicã ºi sub numede proprietar.Viciile posesiei sunt: discontinuitatea, violenþa, clandestinitatea,precaritatea.DiscontinuitateaPotrivit art.1848 Cod civil, posesia este discontinuã când posesorul oexercitã neregulat, cu intermitenþe anormale. Viciul discontinuitãþii areurmãtoarele caractere juridice:- este un viciu absolut, deoarece poate fi invocat de orice persoanãinteresatã;- este un viciu temporar pentru cã înceteazã dacã posesorul începe oposesie utilã;- se aplicã, de regulã, doar în cazul posesiei bunurilor imobile.ViolenþaConform art.1851 Cod civil, posesia este tulburatã când este fundatãsau conservatã prin acte de violenþã în contra sau din partea adversarului.Caracterele juridice ale viciului violenþei sunt urmãtoarele:- este un viciu temporar, pentru cã, odatã încetatã violenþa, posesia

utilã reîncepe;- este un viciu relativ, deoarece produce efecte numai între pãrþileîntre care a intervenit; de aceea, el poate fi invocat numai depersoana împotriva cãreia s-a manifestat violenþa.Clandestinitatea10Art.1847 Cod civil cere ca posesia sã fie publicã, adicã sã se exercitepe faþã, aºa cum ar exercita-o proprietarul. Posesia este clandestinã, prevedeart.1852 Cod civil, când posesorul o exercitã în ascuns de adversarul sãu,încât acesta nu este în stare de a putea sã o cunoascã.Viciul clandestinitãþii are urmãtoarele caractere juridice: – este relativ,el putând fi invocat numai de cãtre cel faþã de care posesia a fost exercitatãpe ascuns;- este temporar, deoarece înceteazã de îndatã ce posesia a devenit publicã.PrecaritateaDeºi Codul civil include precaritatea în rândul viciilor posesiei, înrealitate precaritatea este mai mult decât un viciu, este lipsa posesiei însãºi.Caracteristic pentru precaritate este lipsa elementului intenþional al posesiei,animus. În concepþia Codului civil, precaritatea apare ca un viciu absolut ºiperpetuu al posesiei. Precaritatea poate sã se transforme în posesie utilã prinintervertire, în cazurile expres ºi limitativ prevãzute de lege.Efectele posesieiPosesia, deºi este o simplã stare de fapt, produce anumite efectejuridice.Efectele posesiei pot fi rezumate în urmãtoarele reguli: posesiacreeazã o prezumþie de proprietate (art.1854 Cod civil); posesorul de bunãcredinþãdobândeºte fructele lucrului asupra cãruia exercitã posesia (art.485Cod civil); posesia este protejatã prin acþiunile posesorii; posesia prelungitã

duce, prin uzucapiune, la dobândirea dreptului de proprietate.Protejarea posesiei prin acţiunile posesoriiAcþiunea posesorie este acea acþiune pusã la îndemâna posesoruluipentru a apãra posesia – ca stare de fapt – împotriva oricãrei tulburãri, pentrua menþine aceastã stare ori pentru a redobândi posesia atunci când ea a fostpierdutã. Reglementarea acþiunilor posesorii este cuprinsã în art.674-676Cod proc. civilã.În dreptul nostru sunt cunoscute douã acþiuni posesorii: acþiuneaposesorie generalã, numitã ºi acþiunea în complângere, ºi acþiunea posesoriespecialã, numitã ºi acþiune în reintegrare – reintegranda.Acţiunea posesorie generală este folositã pentru a face sã încetezeorice fel de tulburare a posesiei, de naturã a împiedica exerciþiul liber ºiefectele juridice ale acesteia.Pentru a fi exercitatã, se cere întrunirea cumulativã a trei condiþii:1) sã nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare;112) reclamantul sã facã dovada cã, înainte de tulburare sau deposedare, aposedat bunul cel puþin un an;3) posesia reclamantului sã fie o posesie utilã, adicã neviciatã.Acţiunea posesorie specială este specificã pentru apãrarea posesieiatunci când deposedarea sau tulburarea s-a produs prin violenþã. În cazulacestei acþiuni posesorii nu se cere decât întrunirea unei singure condiþii: sãnu fi trecut un de la tulburare sau deposedare.4) DREPTURILE ASUPRA BUNURILOR – DREPTUL DEPROPRIETATEDefiniţia şi caracterele juridice ale dreptului de proprietateDefiniţia dreptului de proprietateCodul civil român defineºte proprietatea în art. 480 astfel:„Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura ºi dispune de un lucru

în mod exclusiv ºi absolut, însã în limitele determinate de lege”.Atributele dreptului de proprietate sunt urmãtoarele:- posesia (jus utendi). Dreptul de a folosi bunul, denumit ºi usus, esteposibilitatea care-i permite proprietarului sã-l stãpâneascã efectiv ºi în modnemijlocit. Proprietarul poate transmite acest atribut unei alte persoane, careva exercita astfel un uz derivat din puterile titularului dreptului deproprietate;- folosinţa (jus fruendi). Dreptul de a culege fructele bunului, denumit ºifructus, este prerogativa conferitã titularului dreptului de proprietate de aculege ºi percepe fructele produse de acesta. Este vorba despre fructelenaturale, industriale sau civile, pe care le produce bunul, dacã acesta estefrugifer.ªi acest drept poate fi transmis, cel mai adesea însoþit de jus utendi,fãrã ca existenþa dreptului de proprietate sã fie afectatã;- dispoziţia (jus abutendi). Dreptul de a dispune de lucru, denumit ºi abusus,are douã componente: dispoziþia juridicã ºi dispoziþia materialã.Dreptul de dispoziþie juridicã constã în competenþa titularului de aînstrãina bunul sau de a-ºi dezmembra dreptul de proprietate constituindasupra acestuia drepturi reale în favoarea altor persoane. Posibilitatea de adispune de substanþa bunului prin transformare, consumare sau chiardistrugere reprezintã dispoziþia materialã.Ceea ce caracterizeazã în maniera cea mai pregnantã dreptul deproprietate este atributul dispoziþiei, ºi anume partea referitoare la dispoziþia12juridicã. Dreptul de dispoziþie este singurul atribut a cãrui înstrãinare duce la

însãºi pierderea dreptului de proprietate. Dezmembrarea celorlalteatribute ale proprietãþii va limita acest drept, dar nu va fi de naturã sãconducã la pierderea sa. De aceea, s-a ºi spus cã dreptul de a dispune rãmânedefinitiv fixat în puterea titularului dreptului de proprietate chiar ºi atuncicând proprietatea este dezmembratã.În literatura juridicã, proprietatea a fost definitã þinând cont decaracterele ºi atributele sale în modul urmãtor: Proprietatea este un dreptasupra unui lucru în virtutea cãruia lucrul se aflã supus în mod exclusiv ºiperpetuu la puterea unei persoane sau a celor ce îl dobândesc de la ea, ºicare se manifestã prin facultatea de a servi, a se bucura ºi a dispune în modliber de acel lucru.Caracterele juridice ale dreptului de proprietateDrept absolutAcest caracter al dreptului de proprietate de a fi un drept absolutrezultã din definiþia datã de Codul civil. Din punct de vedere al conþinutuluisãu juridic, dreptul de proprietate nu este absolut, deoarece este un dreptlimitat de lege, acest lucru rezultând din textul art.480 C. civ., care prevedecã dreptul de proprietate se exercitã numai „în limitele determinate de lege”;or, un drept limitat de lege nu poate fi un drept absolut.Dreptul de proprietate este absolut, deoarece este recunoscuttitularului sãu, în raporturile acestuia cu toþi ceilalþi, care sunt obligaþi sã nufacã nimic de naturã a-l încãlca. Aºadar, termenul ,,absolut” poate fi înþelesîn sensul cã dreptul de proprietate este opozabil tuturor, adicã erga omnes,dar limitat în conþinutul sãu.Referitor la aceasta, precizãm cã art.480 Cod civil prevede cã dreptulde proprietate se exercitã numai în limitele determinate de ,,lege”. În acelaºi

sens sunt ºi dispoziþiile art. 44 pct.1 din Constituþia României conformcãruia conþinutul ºi limitele acestui drept sunt stabilite de lege.Dar, dreptul de proprietate este absolut dacã îl comparãm cu celelaltedrepturi reale. Proprietatea este cel mai absolut dintre toate drepturile reale,deoarece ea singurã dã o putere completã asupra lucrului. Singurãproprietatea reuºeºte cele trei atribute: usus, fructus ºi abusus. În concluzie,se poate spune cã proprietatea este absolutã în comparaþie cu formele eianterioare sau cu celelalte drepturi reale. Ea nu este însã absolutã în eaînsãºi.Drept exclusiv13Acest caracter al dreptului de proprietate rezultã, ca ºi caracterulabsolut, tot din art. 480 Cod civil, care îl proclamã expres. Dreptul deproprietate este exclusiv în sensul cã proprietarul singur poate exercitaasupra lucrului cele trei atribute ale proprietãþii, servindu-se, folosindu-se ºidispunând de lucrul ce-i aparþine; în exerciþiul dreptului sãu, proprietarulexclude pe toþi ceilalþi oameni, ºi aceºtia au obligaþia de a respecta putereasa. În virtutea acestei puteri exclusive, proprietarul poate face în principiuasupra lucrului orice act, cu condiþia ca acel act sã nu fie contrar ordiniipublice ºi dispoziþiilor imperative ale legilor. El poate sã facã relativ la unlucru acte materiale de uz, de folosinþã, de culturã sau chiar de distrugere,precum ºi acte juridice de fructificare prin cedarea folosinþei lucrului înschimbul unei sume, sau de înstrãinare totalã sau parþialã. Tot în virtuteaacestei puteri exclusive, proprietarul are dreptul de a se abþine de a face orice

act asupra lucrului, de a-l lãsa în pãrãsire ºi de a-l abandona.Drept perpetuuAcest caracter, fãrã a fi esenþial, ca puterea exclusivã de a dispune,este totuºi important ºi general. Caracterul de drept perpetuu al proprietãþiinu înseamnã cã proprietarul nu poate pierde dreptul sãu asupra lucrului.Caracterul de drept perpetuu se manifestã în cazul înstrãinãrii prin faptul cãse stinge proprietatea în patrimoniul alienatorului numai pentru a renaºte înpatrimoniul dobânditorului, aºa încât înstrãinarea transmite proprietatea fãrãsã o stingã; ea continuã sã existe, privitã în calitatea sa abstractã de dreptreal, independent de schimbarea succesivã în persoana titularilor ei. Înconcluzie, dreptul de proprietate se perpetueazã transmiþându-se.Drept al cãrui conþinut ºi limite sunt stabilite de legeAcest caracter reiese din chiar textul art. 480 C. Civ., care aratã cãdreptul de proprietate se exercitã numai „în limitele determinate de lege”.Conþinutul ºi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite, în primulrând, de Constituþie în art. 44, care, aºa cum am menþionat, prevede cã„Dreptul de proprietate, precum ºi creanþele asupra statului, sunt garantate.Conþinutul ºi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”.Conþinutul ºi limitele dreptului de proprietate se gãsesc dezvoltate înCodul civil ºi în alte legi organice care reglementeazã, prin normele lor,limitele ºi conþinutul dreptului de proprietate.Codul civil, în art. 480 ºi urmãtoarele, reglementeazã dreptul deproprietate în conþinut ºi limite.Felurile proprietăţii în raport de titular14În raport de titular, proprietatea poate sã fie proprietate publicã ºi

proprietate privatã.Art. 136 din Constituţia României prevede:,,(1) Proprietatea este publicã sau privatã.(2) Proprietatea publicã este garantatã ºi ocrotitã prin lege ºi aparþine statuluisau unitãþilor administrativ-teritoriale.(3) Bogãþiile de interes public ale subsolului, spaþiul aerian, apele cupotenþial energetic valorificabil, de interes naþional, plajele, mareateritorialã, resursele naturale ale zonei economice ºi ale platouluicontinental, precum ºi alte bunuri stabilite de legea organicã fac obiectulexclusiv al proprietãþii publice.(4) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiþiile legii organice,ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituþiilor publice saupot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinþãgratuitã instituþiilor de utilitate publicã.(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiþiile legii organice”.Per a contrario, ceea ce nu este public este privat. Proprietateapublicã este acea formã de proprietate care aparþine statului sau unitãþiloradministrativ-teritoriale. Proprietatea privatã aparþine persoanelor fizice saujuridice.Dreptul de proprietate privatăDefiniţiaDreptul de proprietate privatã este acel drept de proprietate, care areca titular statul, unitãþile administrativ-teritoriale, persoane juridice ºipersoane fizice asupra bunurilor mobile sau imobile aflate în circuitul civil,aceºtia exercitând asupra lor atributele conferite de dreptul de proprietate(posesia, folosinþa, dispoziþia) în nume ºi interes propriu în limiteledeterminate de lege.Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată:

- drept alienabil: indiferent de titularul lor, bunurile ce formeazã obiectuldreptului de proprietate privatã sunt în circuitul civil;- drept prescriptibil: bunurile proprietate privatã sunt supuse prescripþieiextinctive ºi achizitive. Titularii dreptului de proprietate asupra acestorbunuri pot dobândi dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii;- drept sesizabil: bunurile vor putea fi urmãrite de creditori pentrusatisfacerea creanþelor lor indiferent de natura bunului (mobil sau imobil);fac excepþie bunurile care constituie obiect al domeniului privat al statuluisau al unitãþilor administrativ-teritoriale, care nu vor putea fi urmãrite,15pentru cã statul e prezumat a fi solvabil, indiferent dacã bunurile aparþindomeniului public sau privat.Subiectele dreptului de proprietate privată pot fi persoanele fizice,persoanele juridice, statul ºi unitãþile administrativ-teritoriale.Obiectul dreptului de proprietate privatăSpre deosebire de dreptul de proprietate publicã, al cãrui obiect estelimitat, obiect al dreptului de proprietate privatã poate fi orice bun, cusingura excepþie a bunurilor care, conform art. 136 alin. 4 din Constituþie,fac obiectul exclusiv al proprietãþii publice.Dreptul de proprietate publicăNoţiune şi reglementare legalăProprietatea publicã este reglementatã în Constituţia României,Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã ºi regimul juridic alacesteia, Legea nr. 18/1991, legea fondului funciar, modificatã ºicompletatã prin Legea nr. 247/2005 ºi Legea nr. 215/2001 a administraþieipublice locale.

Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã ºi regimul juridic alacesteia dispune, în art. 1, cã dreptul de proprietate publicã aparþine statuluisau unitãþilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legiisau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.Domeniul public şi domeniul privatDomeniul public cuprinde bunurile ce fac parte din domeniul statuluiºi bunurile ce fac parte din domeniul privat; el ar putea fi caracterizat cafiind acel domeniu din care fac parte bunurile – proprietate publicã ceaparþin statului, unitãþilor administrativ-teritoriale sau totalitatea bunurilor ceformeazã obiectul dreptului de proprietate publicã. Bunurile ce formeazãobiectul dreptului de proprietate publicã alcãtuiesc domeniul public ºi senumesc bunuri domeniale, spre deosebire de bunurile ce aparþinparticularilor – persoane fizice sau juridice, altele decât statul ºi unitãþileadministrativ-teritoriale ºi care formeazã circuitul civil.Noþiunea de domeniu public nu se confundã cu cea de proprietatepublicã, deoarece domeniul public este o totalitate de bunuri ce formeazãobiectul proprietãþii publice, în timp ce proprietatea publicã este o instituþiejuridicã ce are titulari strict determinaþi prin norma constituþionalã. Sferatitularilor dreptului de proprietate publicã este stabilitã prin Constituþie, în16timp ce sfera obiectului proprietãþii publice este începutã în Constituþie ºicompletatã prin Legea nr.213/1998.Regimul juridic al domeniului public este dominat de principiul cãbunurile aparþinând domeniului public nu pot fi sustrase de la afectaþiunea

lor normalã, pentru cã aceste bunuri sunt considerate inalienabile,imprescriptibile ºi insesizabile.Subiectele dreptului de proprietate publicăSubiectele dreptului de proprietate publicã sunt:1) statul, pentru bunurile din domeniul public de interes naþional ;2) unităţile administrativ-teritoriale, pentru bunurile din domeniul publicde interes local.Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică:1) drept inalienabil, în sensul cã bunurile aparþinând dreptului de proprietatepublicã nu pot fi înstrãinate (actele de înstrãinare cu privire la aceste bunurisunt sancþionate cu nulitate absolutã) ;2) drept imprescriptibil. Bunurile aparþinând domeniului public al statului ºiunitãþilor administrativ-teritoriale sunt imprescriptibile atât extinctiv, cât ºiachizitiv. Din punct de vedere extinctiv, acþiunea în revendicare a unui bunpoate fi exercitatã oricând, astfel cã ea nu se stinge. Din punct de vedereachizitiv, acþiunea în revendicare cu privire la un bun aparþinând domeniuluipublic nu poate fi paralizatã prin invocarea dobândirii dreptului deproprietate asupra bunului prin uzucapiune;3) drept insesizabil, în sensul cã bunurile proprietate publicã nu pot fiurmãrite de creditorii proprietarului lor sau de creditorii celor cãrora le-aufost date în administrare sau cu orice titlu.Obiectul dreptului de proprietate publicăConstituţia României enumerã cu caracter general bunurileproprietate publicã ce alcãtuiesc obiectul dreptului de proprietate publicã.Sfera de cuprindere a acestor bunuri este stabilitã, cum am arãtat, înart.136 (3).Criteriile în baza cãrora sunt incluse în domeniul public anumite

bunuri sunt:• Declaraþia legii – fac parte din domeniul public bunurile expres enumerateîn acest sens de lege.• Natura bunurilor – intrã în domeniul public acele bunuri care sunt de uzsau de interes public.• Afectaþiunea bunurilor – intrã în alcãtuirea domeniului public acele bunurice sunt destinate uzului sau interesului public.17Sunt bunuri de uz public acele bunuri care prin natura lor sunt defolosinþã generalã (parcuri publice, drumuri publice, pieþe publice); deinteres public sunt acele bunuri ce intereseazã toþi membrii societãþii, chiardacã nu au acces nemijlocit la folosinþa acestor bunuri (ºcolile, spitalele,muzee etc.).Modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică:- pe cale naturalã;- prin achiziþii publice efectuate în condiþiile legii;- prin expropriere pentru cauzã de utilitate publicã;- prin acte de donaþii/legate acceptate de Guvern /consiliu judeþean/ local,dacã bunul în cauzã intrã în domeniul public;- prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unitãþiloradministrativ-teritoriale în domeniul public al acestora pentru cauzã deutilitate publicã; actele administrative de trecere a unui bun în domeniulpublic sunt supuse controlului instituþiilor de contencios administrativ atuncicând se apreciazã cã mãsura luatã este ilegalã, în sensul cã bunul respectivnu îndeplinea condiþia utilitãþii publice cerutã de lege.Un astfel de control vizeazã, în primul rând, dacã un astfel de bunpoate fi afectat uzului sau interesului public, adicã dacã bunul respectiv estede utilitate publicã.

Regimul juridic al dreptului de proprietate publicăArt.5 din Legea 213/1998 prevede cã regimul juridic al dreptului deproprietate publicã e reglementat prin aceastã lege, dacã prin legi speciale nuse dispune altfel; aceastã lege cuprinde sediul materiei în ceea ce priveºteexercitarea dreptului de proprietate publicã; regula de bazã ce guverneazãregimul juridic al dreptului de proprietate publicã este ca exercitarea acestuidrept sã nu fie dispusã prin legi speciale. În situaþia în care prin legi specialenu se stabileºte un regim juridic derogator, se aplicã prevederile legiiorganice în ceea ce priveºte regimul juridic.Exercitarea dreptului de proprietate publicăTitularii dreptului de proprietate publicã sunt statul ºi unitãþileadministrativ-teritoriale, ca subiecte de drept public, investite cu prerogativede putere.Exercitarea dreptului de proprietate publicã revine, potrivitdispoziþiilor legale, organelor centrale ale puterii executive – Guvern,ministere, alte autoritãþi centrale, pentru bunurile din domeniul public18naþional, ºi autoritãþilor locale, pentru bunurile din domeniul public deinteres local; autoritãþi care înfãptuiesc administrarea generalã a domeniuluipublic.Bunurile proprietate publicã pot fi date în administrare, concesionate,închiriate sau date în folosinþã gratuitã.Îngrădirile dreptului de proprietateÎngrãdirile sau restricþiile dreptului de proprietate sunt stabilite prinlege, prin convenþia pãrþilor sau pe cale judecãtoreascã.Îngrãdirile legale pot fi de interes public ºi de interes privat. Cele deinteres public sunt: îngrãdirile de interes edilitar ºi de esteticã urbanã ;

îngrãdiri în interes de salubritate ºi sãnãtate publicã; îngrãdiri în interescultural, istoric ºi arhitectonic; îngrãdiri în interes economic general sauinteres fiscal; îngrãdiri în interes de apãrare a þãrii, îngrãdirile proprietãþii înzona de frontierã; servituþile aeronautice, precum ºi îngrãdirile care rezultãdin regimul juridic al pãdurilor, al apelor, al construirii drumurilor, privindcãrarea pe marginea apelor navigabile; îngrãdiri privind unele bunurimobile: medicamente ºi substanþe toxice, stupefiantele, armele ºi muniþiile,bunurile din fondul arhivistic, bunurile din patrimoniul naþional-cultural.Îngrãdirile legale de interes privat decurg din raportul de vecinãtate.Codul civil le numeºte servituþi naturale ºi servituþi legale. Servituþilenaturale sunt: obligaþia de grãniþuire; obligaþia de a contribui la îngrãdireaproprietãþii; îngrãdirea referitoare la scurgerea apelor; îngrãdirea referitoarela izvoare. Servituþile legale sunt: servitutea de trecere pe locul vecin;servitutea de vedere pe proprietatea vecinului; îngrãdirea referitoare laplantaþii ºi construcþii; servitutea de picãturã a streºinilor; servitutea zidului,gardului ºi ºanþului comun; servitutea legalã prevãzutã de Legea petroluluinr.134/1995.Îngrãdirile convenþionale sunt cele care îºi au izvorul în convenþiapãrþilor.Îngrãdirile pe cale judecãtoreascã sunt acele îngrãdiri pe care lehotãrãºte instanþa de judecatã, ele rezultând din raporturile de vecinãtate.Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi realeAcþiunile petitorii sunt acþiuni reale prin care se urmãreºte apãrarea

dreptului de proprietate sau a altui drept real.Din categoria acþiunilor petitorii fac parte:- acþiunea în revendicare;- acþiunea în grãniþuire;- acþiunea în prestaþie tabularã;19- acþiunea negatorie;- acþiunea confesorie.Titularul dreptului real încãlcat sau contestat are exclusivitateaexercitãrii acþiunilor petitorii, deoarece acestea privesc însuºi fonduldreptului.Acþiunea în grãniþuireGrãniþuirea este acþiunea realã prin care reclamantul solicitã instanþeisã determine, în contradictoriu cu pârâtul, prin semne exterioare, întindereaproprietãþilor pãrþilor. Acþiunea în grãniþuire poate fi exercitatã numai dacãtitularii fondurilor limitrofe nu se pun de acord cu privire la delimitarealiniei de hotar ori în legãturã cu suportarea cheltuielilor de delimitare.Acþiunea în grãniþuire este o acþiune realã, petitorie, imobiliarã,imprescriptibilã ºi declarativã de drepturi.Caracterul real al acþiunii este dat de faptul cã se întemeiazã pedreptul de proprietate asupra fondului sau pe oricare alt dezmembrãmânt aldreptului de proprietate.Caracterul petitoriu decurge din scopul acþiunii în grãniþuire, ºianume acela de delimitare a proprietãþilor limitrofe, ceea ce conduce, pânã laurmã, la apãrarea dreptului de proprietate sau a altui drept real. Acþiunea îngrãniþuire este o acþiune imobiliarã, deoarece apãrã drepturi reale imobiliareºi de aici decurge ºi caracterul sãu imprescriptibil. Caracterul declarativrezultã din împrejurarea cã prin exercitarea acþiunii în grãniþuire nu se tindela crearea unui nou hotar între cele douã fonduri, ci la reconstituirea ºi

marcarea adevãratului hotar care existã, fãrã nicio îndoialã.Acþiunea în prestaþie tabularãEste acea acþiune prin care dobânditorul unui drept real imobiliarsolicitã instanþei de judecatã obligarea celui care a transmis sau constituit undrept real asupra bunului imobil sã predea înscrisul necesar pentru înscriereaîn cartea funciarã dacã este singurul exemplar doveditor, iar în caz contrar sãdispunã înscrierea în cartea funciarã.Aceastã acþiune este reglementatã de Decretul-lege nr. 115/1938 ºiLegea nr.7/1996, modificatã ºi completatã prin Legea nr. 247/2005.Acþiunea negatorieAcþiunea negatorie este o acþiune realã prin care reclamantul,proprietarul unui bun, contestã în faþa instanþei de judecatã cã pârâtul aravea vreun drept real, dezmembrãmânt al dreptului de proprietate cu privirela acel bun. Totodatã, prin acþiunea negatorie, reclamantul cere instanþei sã-loblige pe pârât sã înceteze exercitarea nelegitimã a dreptului contestat.Cu toate cã acþiunea negatorie este imprescriptibilã extinctiv, pârâtulpoate invoca în apãrarea sa dobândirea dezmembrãmântului (dreptul de20superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaþie sau dreptulde servitute) prin uzucapiune.Acþiunea confesorieObiectul acþiunii confesorii îl constituie obligarea pârâtului larecunoaºterea existenþei unui drept real, dezmembrãmânt al dreptului deproprietate asupra imobilului proprietatea altei persoane, precum ºi obligareapârâtului la respectarea acestui drept.Acþiunea confesorie este o acþiune realã care poate fi exercitatã întermen de 30 de ani.Acţiunea în revendicare

Noţiunea şi caracterele juridiceAcþiunea în revendicare este acþiunea realã petitorie prin carereclamantul solicitã instanþei de judecatã sã-i recunoascã dreptul deproprietate asupra unui bun determinat ºi sã-l oblige pe pârât la restituireaposesiei bunului.Acþiunea în revendicare este o acþiune realã. Acest caracter se degajãdin faptul cã ea pune în discuþie existenþa dreptului de proprietate, care esteun drept real, prin însãºi natura sa, opozabil erga omnes.Acþiunea în revendicare este o acþiune petitorie prin care se apãrãdreptul de proprietate, distingându-se de acþiunile posesorii, care apãrãposesia. Acþiunea în revendicare pune în discuþie existenþa dreptului deproprietate, care nu va putea fi recunoscut decât dacã va fi dovedit de celcare pretinde cã este titularul acestuia.Condiţii de exercitare:a) Titularul acþiunii în revendicare nu poate fi decât proprietarul exclusiv albunului.b) Obiectul material al acþiunii în revendicare îl constituie numai bunurileimobile sau mobile individual determinate, aflate în posesie nelegitimã apârâtului. Aceasta înseamnã cã titularul acþiunii trebuie sã dovedeascã nunumai dreptul de proprietate, ci ºi identitatea bunului revendicat.Categorii de acţiuni în revendicareCodul civil nu conþine reglementãri speciale cu privire la acþiunea înrevendicare.Doctrina ºi practica judiciarã au conturat regimul acþiunii înrevendicare pe baza principiilor generale ale dreptului civil ºi a dispoziþiilorCodului Civil referitoare la bunurile mobile ºi la bunurile imobile. S-a impusdistincþia între acþiunea în revendicarea bunurilor imobile ºi acþiunea având

ca obiect bunurile mobile.Acţiunea în revendicare imobiliară21Imprescriptibilitatea acþiunii în revendicare reprezintã o derogare de ladispoziþiile art.1890 Cod civil, care instituie principiul cã orice drept laacþiune este supus prescripþiei extinctive, iar termenul general de prescripþiepentru acþiunile reale este de 30 de ani.Dovada dreptului de proprietate. Regula romanã actori incubitprobatio, înscrisã în art.1169 Cod civil din capitolul probaþiunii obligaþiilor,îºi gãseºte aplicarea ºi în materia dovedirii proprietãþii. Potrivit acesteireguli, reclamantul este acela care trebuie sã facã dovada cã este titularuldreptului de proprietate asupra bunului revendicat. Prin titlu în materiarevendicãrii imobiliare se înþeleg atât actele juridice translative deproprietate (vânzarea, donaþia etc.), cât ºi cele declarative de drepturi(hotãrâre judecãtoreascã, un act de partaj, o tranzacþie etc.).Reclamantul trebuie sã facã dovada cã titlul pe care-l deþine emanã dela adevãratul proprietar, care la rândul sãu l-a dobândit de la un adevãratproprietar, ºi aºa mai departe, pe scara tuturor autorilor anteriori. Oasemenea probã este, adeseori, imposibil de realizat, de unde ºi denumireade probatio diabolica.Practica judiciarã a elaborat o serie de reguli care se aplicã însoluþionarea diferitelor ipoteze.Astfel, prima ipotezã este aceea în care ambele pãrþi prezintã titluriscrise privind dreptul de proprietate. În aceastã ipotezã se disting douãsituaþii, dupã cum titlurile provin de la acelaºi autor sau de la autori diferiþi:a) În situaþia în care ambele titluri, al reclamantului ºi al pârâtului, emanã de

la acelaºi autor, instanþa de judecatã va examina dacã pãrþile au îndeplinitsau nu formalitãþile de publicitate imobiliarã. Dacã s-a efectuat publicitatea,va avea câºtig de cauzã partea care a transcris actul în cartea funciarã sau ceacare a transcris mai întâi, potrivit principiului qui prior tempore, potior jure.Dacã niciuna dintre pãrþi nu a îndeplinit formalitãþile de publicitateimobiliarã, va câºtiga partea al cãrei titlu are data cea mai veche. De laaceastã regulã excepteazã cazul în care ambele titluri sunt testamente, cândva avea prioritate titlul cu data cea mai recentã, deoarece,în materiasuccesiunii testamentare, testamentele anterioare sunt revocate de ultimultestament.b) În situaþia în care titlurile prezentate de pãrþi provin de la autori diferiþi,instanþa va compara titlurile ºi va da câºtig de cauzã pãrþii al cãrei titluprovine de la autorul al cãrui drept este preferabil. Se aplicã principiul nemoplus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet.A doua ipotezã este aceea când numai o parte deþine titlul privindproprietatea lucrului revendicat: în cazul în care reclamantul produce titlul,el va câºtiga procesul dacã titlul emanã de la un terþ, nu de la reclamantul22însuºi, ºi dacã data titlului este anterioarã posesiei pârâtului; în situaþia încare pârâtul are titlul, acþiunea reclamantului va fi respinsã.În cea de-a treia ipotezã, niciuna dintre pãrþi nu poate invoca un titlu ºinici dobândirea bunului imobil prin prescripþie achizitivã ori prinocupaþiune. Instanþa de judecatã va compara cele douã posesii: areclamantului ºi a pârâtului. Ea va da eficienþã celui a cãrui posesie este mai

caracterizatã; celui care are posesia de bunã-credinþã faþã de cea de reacredinþã;celui care are posesia neviciatã faþã de cea viciatã; celui a cãruiposesie are la origine un titlu faþã de cea fãrã titlu de origine; celui a cãruiposesie este mai îndelungatã etc.Acţiunea în revendicare mobiliarăPrezumþia absolutã de proprietate instituitã de art.1909 alin.1 Codcivil. Potrivit prevederilor art.1909 alin.1 Cod civil, „lucrurile miºcãtoare seprescriu prin faptul posesiunii lor fãrã sã fie trebuinþã de vreo scurgere detimp”. Aceastã regulã a fost definitã în literatura de specialitate în sensul cãposesia de bunã-credinþã în materia bunurilor mobile valoreazã titlu deproprietate. Aºadar, spre deosebire de revendicarea imobiliarã, în careposesia instituie doar o simplã prezumþie relativã de proprietate, ce poate firãsturnatã prin proba contrarã, revendicarea bunurilor mobile, înmajoritatea cazurilor, devine imposibilã datoritã prezumþiei absolute deproprietate pe care o conferã posesia bunurilor mobile.Bunurile mobile în privinþa cãrora se aplicã regula conþinutã deart.1909 alin.1 Cod CivilAceastã regulã se aplicã cu condiþia ca bunurile mobile sã fiecorporale, deoarece acestea sunt susceptibile de posesiune (de detenþiunematerialã). Ea se aplicã, cu caracter de excepþie, ºi unor bunuri incorporale,ºi anume titlurilor la purtãtor, datã fiind corporalitatea drepturilor pe care lereprezintã, apropiindu-le în acest fel de natura bunurilor corporale.Reprezintã titluri la purtãtor: acþiunile societãþilor, obligaþiile emise de statºi societãþi, certificatele de proprietate.A doua condiþie pe care trebuie sã o îndeplineascã bunul mobil este

aceea ca el sã fie privit în mod individual. Regula cuprinsã în art.1909 alin.1C. civ. nu se aplicã bunurilor care formeazã o universalitate (de exemplu,succesiunea mobiliarã), precum ºi fondului de comerþ, fie pentru cã este ouniversalitate, fie pentru cã este o valoare incorporalã.Totodatã, textul nu se aplicã bunurilor corporale mobiliare care: facparte din domeniul public; sunt accesorii ale unui imobil (de exemplu,mobilierul dintr-un apartament).Persoanele care pot invoca prezumþia de proprietate cuprinsã înart.1909 alin.1 Cod Civil.23Textul art.1909 alin.1 poate fi invocat în favoarea sa numai de terþuldobânditor, care, cu bunã-credinþã, a dobândit bunul de la un detentor precarcãruia adevãratul proprietar i l-a încredinþat de bunãvoie.Condiþiile posesiei pentru a fi aplicate dispoziþiile art.1909 alin.1 CodCivilPentru a se putea invoca art.1909 alin.1 C. civ., posesia terþuluidobânditor trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii: sã fie realã, adicãsã existe concomitent ºi cumulativ ambele elemente ale posesiei, animus ºicorpus, în persoana terþului dobânditor; sã fie utilã. Conform art.1847 C.civ., posesia trebuie sã fie continuã, paºnicã, publicã ºi neprecarã; sã fie debunã-credinþã. Buna-credinþã este nu numai o condiþie cerutã în persoanaterþului dobânditor, ci ºi o calitate a posesiei pe care aceasta o invocã.Domeniul acþiunii în revendicare mobiliarãRegula înscrisã în art.1909 alin.1 C. civ. nu se aplicã în cazul în carebunul a ieºit din patrimoniul proprietarului fãrã voia sa. Din cele ce preced

rezultã cã domeniul acþiunii în revendicarea bunurilor mobile este limitat lacazurile în care bunurile au ieºit involuntar din stãpânirea proprietarului.Astfel, art.1909 alin.2 Cod Civil prevede cã, în situaþia când bunul a fostpierdut sau furat, proprietarul poate sã-l revendice de la cel la care-l gãseºte,în curs de 3 ani din ziua când l-a pierdut sau i s-a furat.Termene de exercitare a acþiunii în revendicare mobiliarãAcþiunea în revendicare poate fi exercitatã împotriva terþului care adobândit bunul mobil de la un infractor sau gãsitor, precum ºi împotrivainfractorului sau gãsitorului, dacã au posesia bunului. Împotriva terþuluidobânditor de bunã-credinþã, termenul de exercitare a acþiunii în revendicareimobiliarã este de 3 ani, calculat de la data pierderii sau furtului bunului.Efectele acţiunii în revendicareDacã acþiunea în revendicare a fost admisã, atunci instanþa de judecatãrecunoaºte dreptul de proprietate reclamantului ºi, pe cale de consecinþã, seproduc urmãtoarele efecte: restituirea lucrului revendicat; restituireafructelor; restituirea cheltuielilor necesare ºi utile efectuate de posesorulpârât cu lucrul pe care trebuie sã-l restituie.Restituirea lucrului revendicat. Urmare a admiterii acþiunii înrevendicare, posesorul pârât va fi obligat sã restituie adevãratului proprietarlucrul revendicat. Lucrul reintrã în patrimoniul proprietarului liber de oricesarcini, potrivit principiului resoluto jure dantis, rezolvitur jus accipientis(desfiinþarea dreptului transmiþãtorului duce la desfiinþarea dreptuluidobânditorului).24Restituirea fructelor. Dacã lucrul revendicat a produs fructe, în ceea

ce priveºte restituirea lor, se face distincþie între situaþia în care posesorulpârât a fost de bunã-credinþã ºi situaþia în care a fost de rea-credinþã.Posesorul de bunã-credinþã, adicã cel care nu a cunoscut viciul titluluisãu, va putea sã reþinã fructele percepute pânã la data introducerii acþiunii înrevendicare de cãtre adevãratul proprietar (art.485 C. civ.). În schimb, el vafi obligat sã restituie fructele pe care le-a perceput dupã data intentãriiacþiunii în revendicare, deoarece se considerã cã buna sa credinþã a încetatdin momentul în care a luat la cunoºtinþã de acþiune, deci de existenþaviciului titlului sãu.Posesorul de rea-credinþã va fi obligat sã restituie toate fructelelucrului percepute sau nepercepute, ori valoarea acestora dacã le-aconsumat sau a neglijat sã le perceapã. El va avea dreptul sã reþinã, dinvaloarea fructelor, cheltuielile care au fost necesare pentru producerea ºiperceperea fructelor, deoarece aceste cheltuieli ar fi fost fãcute ºi de cãtreadevãratul proprietar.Restituirea cheltuielilor. Cheltuielile fãcute de posesorul pârât culucrul pe care-l restituie pot fi de trei categorii: necesare; utile; voluptuarii.Cheltuielile necesare sunt acea categorie de cheltuieli care constau însumele de bani ori munca depusã pentru conservarea bunului. Posesorul,indiferent cã este de bunã ori de rea-credinþã, are dreptul sã pretindã de laproprietar restituirea integralã a acestora, deoarece ºi proprietarul le-ar fifãcut pentru conservarea bunului.Cheltuielile utile sau ameliorãrile reprezintã suma de bani sau munca

depusã pentru sporirea valorii lucrului. Cu titlu de exemplu, în practicajudecãtoreascã, cheltuielile efectuate cu introducerea gazelor naturale pentruîncãlzirea unui imobil au fost calificate drept cheltuieli utile.Cheltuielile utile se restituie conform art.997 C. civ. atât de posesorulde bunã-credinþã, cât ºi de posesorul de rea-credinþã, în mãsura sporului devaloare adus lucrului, calculat la data restituirii.Cheltuielile voluptuarii sau de simplã plãcere au caracter de lux sau deînfrumuseþare a bunului, pe care posesorul le-a fãcut pentru plãcerea luipersonalã ºi care nu sporesc valoarea lucrului. Aceste cheltuieli nu suntdatorate de proprietar.5.MODALITĂŢILE DREPTULUI DE PROPRIETATEProprietatea rezolubilă25Proprietatea rezolubilã are ca principal izvor un contract translativ deproprietate în temeiul cãruia transferul proprietãþii de la transmiþãtor ladobânditor este afectat de o condiþie rezolutorie. Neîndeplinirea condiþieirezolutorii consolideazã retroactiv dreptul dobânditorului, pe cândîndeplinirea acesteia desfiinþeazã acest drept.Proprietatea anulabilăProprietatea anulabilã rezultã dintr-un act juridic lovit de nulitaterelativã ºi dureazã de la data încheierii acestui act pânã la momentul în carese împlineºte termenul de prescripþie al acþiunii în anulare.Proprietatea comună pe cote-părţiNoþiune. Dreptul de proprietate comunã pe cote-pãrþi se defineºte cafiind acel drept de proprietate al cãrui obiect este indiviz, din punct devedere material, însã divizat sub aspect ideal. Astfel, niciunul dintre titularinu are un drept exclusiv cu privire la o fracþiune materialã din bunul

respectiv, însã deþine o cotã-parte idealã din dreptul de proprietate.Formele proprietãþii comune pe cote-pãrþi sunt de douã feluri:• proprietate comunã pe cote-pãrþi obiºnuitã sau temporarã;• proprietate comunã pe cote-pãrþi forþatã ºi perpetuã.Proprietatea comunã pe cote-pãrþi obiºnuitã sau temporarã este aceaspecie de coproprietate care înceteazã printr-o modalitate specificã, prinpartaj.Coproprietatea temporarã se naºte ca efect al deschiderii uneisuccesiuni, atunci când defunctul lasã mai mulþi moºtenitori, sau dintr-uncontract translativ de proprietate având mai mulþi dobânditori.Titularii coproprietãþii temporare pot fi persoane fizice sau persoanejuridice, inclusiv statul sau unitãþile administrativ-teritoriale.Din principiul potrivit cãruia niciunul dintre coproprietari nu are undrept exclusiv asupra unei fracþiuni materiale din bun decurge regulaunanimitãþii, care impune existenþa acordului de voinþã al tuturorcopãrtaºilor pentru efectuarea unui act având ca obiect întregul bun.Proprietatea comunã pe cote-pãrþi forþatã ºi perpetuã poartã asupraunui bun care, prin natura sa, este folosit în mod permanent de douã sau maimulte persoane, fãrã posibilitatea de a fi partajat. În dreptul nostru civil suntcunoscute patru cazuri de proprietate comunã pe cote-pãrþi forþatã ºiperpetuã: coproprietatea forþatã asupra pãrþilor comune din clãdirile cu maimulte etaje sau apartamente; coproprietatea forþatã asupra bunurilor comunenecesare sau utile pentru folosirea a douã imobile vecine; coproprietateaforþatã asupra despãrþiturilor comune; coproprietatea forþatã asupra bunurilorconsiderate ca fiind bunuri de familie.Proprietatea comună în devălmăşie26

Proprietatea comunã în devãlmãºie este acea formã a dreptului deproprietate comunã caracterizatã prin faptul cã titularii sãi nu au determinatãcota-parte idealã din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefracþionateîn materialitatea lor, bunul aparþinând deopotrivã tuturor coproprietarilor.Legislaþia actualã reglementeazã un singur caz de devãlmãºie,respectiv dreptul de proprietate devãlmaºã al soþilor asupra bunurilordobândite de oricare dintre ei în timpul cãsãtoriei.PartajulPartajul sau împãrþeala este operaþiunea juridicã prin care se punecapãt stãrii de proprietate comunã, în sensul cã bunul sau bunurile stãpâniteîn comun pe cote-pãrþi sunt împãrþite în mod material între copãrtaºi.Partajul se poate realiza pe cale convenþionalã sau, în caz dedivergenþã între copãrtaºi, pe cale judecãtoreascã.6. EXPROPRIEREANoţiunea şi reglementareaExproprierea este definitã ca fiind un mod originar de dobândire aproprietãþii constând în trecerea forþatã în proprietate publicã, prinhotãrâre judecãtoreascã, a unor imobile aflate în proprietate privatã, cu odreaptã ºi prealabilã despãgubire, pentru cauzã de utilitate publicã.Exproprierea este reglementatã în art. 44 alin. 3 ºi 6 din Constituþie,art. 481 Cod civil, Legea nr. 33/1994, Hotãrârea Guvernului nr. 583/1994,Legea nr. 198/2004 privind unele mãsuri prealabile lucrãrilor de construcþiede autostrãzi ºi drumuri naþionale ºi în Normele metodologice de aplicare aacestei legi, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 941/2004.Legea nr. 33/1994 se completeazã cu Regulamentul privind procedurade lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetãrii prealabile în vederea

declarãrii utilitãþii publice pentru lucrãri de interes naþional sau de intereslocal.Principiile exproprieriiExproprierea este guvernatã de urmãtoarele principii:1. Existenþa unei cauze de utilitate publicãExproprierea se poate face numai pentru lucrãri de utilitate publicã,care potrivit art. 5 din Legea nr. 33/1994 se declarã pentru lucrãri de interesnaþional sau de interes local.2. Existenþa unei despãgubiri drepte ºi prealabileExpropriatorul este obligat sã plãteascã proprietarului bunuluiexpropriat sau titularilor altor drepturi reale cu privire la bunul expropriat ocompensare pentru pierderea suferitã care trebuie sã fie dreaptã, adicã sã27acopere întreaga pierdere suferitã de persoanele afectate de mãsuraexproprierii.Despãgubirea trebuie sã fie ºi prealabilã, caracter care reprezintã ogaranþie importantã acordatã persoanelor îndreptãþite la expropriere.3. Exproprierea se dispune ºi despãgubirea se stabileºte prin hotãrârejudecãtoreascãInstanþa de judecatã dispune cu privire la expropriere ºi stabileºtedespãgubirea pe care urmeazã sã o primeascã expropriatul.Obiectul exproprieriiObiectul exproprierii îl constituie bunurile imobile proprietateapersoanelor fizice sau persoanelor juridice cu sau fãrã scop lucrativ, precumºi cele aflate în proprietatea privatã a comunelor, municipiilor ºi judeþelor.Procedura exproprieriiProcedura exproprierii se desfãºoarã în trei etape reglementate distinctîn lege:1) utilitatea publicã ºi declararea ei;2) mãsurile premergãtoare exproprierii;3) exproprierea ºi plata despãgubirilor.

Efectele exproprieriiExproprierea produce urmãtoarele efecte:- transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii înpatrimoniul expropriatorului;- imobilul expropriat trece în proprietatea publicã liber de orice sarcini;- stingerea dezmembrãmintelor dreptului de proprietate: uzul uzufructul,abitaþia ºi superficia;- stingerea drepturilor personale dobândite de alte persoane asupraimobilului expropriat, cum ar fi cele rezultate dintr-un contract de locaþiunesau un contract de comodat;- subrogaþia realã cu titlu particular: ipoteca ºi privilegiul imobiliar sestrãmutã de drept asupra despãgubirilor stabilite, iar odatã ce despãgubirea afost stabilitã, creditorul ipotecar nu mai poate proceda la executarea silitã aimobilului respectiv.28Prin art. 35-37 din lege sunt reglementate douã drepturi în favoareaproprietarului imobilului expropriat:- dreptul de a cere retrocedarea imobilului expropriat;- dreptul de preemþiune la cumpãrarea imobilului.Cererea de retrocedare se adreseazã tribunalului, care, dupã ce verificãtemeiurile acesteia, poate sã dispunã retrocedarea.7. DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATEDreptul de uzufructDreptul de uzufruct este definit în art. 517 Cod civil ca fiind dreptul dea se bucura cineva de bunurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuºiproprietarul lor, însã cu îndatorirea de a le conserva substanþa.Dreptul de uzufruct se naºte prin separarea atributelor dreptului deproprietate cu privire la acelaºi bun, respectiv o persoanã, numitãuzufructuar, va stãpâni ºi va folosi bunul, iar proprietarul bunului, numit nud

proprietar, va rãmâne numai cu dreptul de dispoziþie asupra bunului.Ca drept real, uzufructul este opozabil erga omnes, inclusiv nuduluiproprietar, ºi este un drept temporar prin esenþa sa, el stingându-se cel maitârziu la moartea uzufructuarului.Potrivit Codului civil, uzufructul se poate stabili pe tot felul de lucruri,mobile ºi imobile ºi se stabileºte prin lege ºi prin voinþa omului.Dreptul de uz şi dreptul de abitaţieDreptul de uz este acel drept real principal care conferã titularuluiatributele de posesie ºi folosinþã asupra unui bun proprietatea altuia, darnumai pentru nevoile sale ºi ale familiei sale.Dreptul de abitaþie este un drept real imobiliar care are ca obiect olocuinþã ºi conferã titularului posesia ºi folosinþa acestei locuinþe pentru el ºifamilia sa; este un drept de uz care are ca obiect o locuinþã.Dreptul de servituteDreptul de servitute este un drept real principal, perpetuu ºiindivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit sau dominatpentru uzul ºi utilitatea altui imobil numit fond dominant, imobile careaparþin unor proprietari diferiþi.Dreptul de superficieDreptul de superficie poate fi definit ca acel drept ce constã în dreptulde proprietate pe care-l are o persoanã numitã superficiar asupraconstrucþiilor, plantaþiilor sau altor lucrãri care se aflã pe o suprafaþã de terence aparþine altei persoane, teren asupra cãruia superficiarul are un drept defolosinþã.298. MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DEPROPRIETATEClasificareModurile de dobândire a drepturilor reale pot fi clasificate în funcþie

de mai multe criterii:• Dupã întinderea dobândirii:1) moduri de dobândire universalã sau cu titlu universal;2) moduri de dobândire cu titlu particular.• Dupã caracterul dobândirii:1) moduri de dobândire cu titlu oneros;2) moduri de dobândire cu titlu gratuit.• Dupã momentul la care se produce momentul dobândirii:1) moduri de dobândire inter vivos;2) moduri de dobândire pentru cauzã de moarte –mortis causa.• Dupã situaþia juridicã a bunului în momentul dobândirii:1) moduri de dobândire originare;2) moduri de dobândire derivate.Legea ca mod de dobândire a drepturilor realeÎn concepþia Codului civil, domeniul de aplicare ale legii în aceastãmaterie cuprinde:1) dobândirea fructelor prin posesia de bunã-credinþã (art.485 C. civ.);2) dobândirea coproprietãþii zidului comun, care în fond este o vânzare silitã(art.597 ºi 598 C. civ.);3) dobândirea mobilelor prin posesia de bunã-credinþã.Hotãrârea judecãtoreascã, mod de dobândire a drepturilor realeHotãrârea judecãtoreascã constituie un mod de dobândire a dreptuluide proprietate sau a altor drepturi reale numai atunci când ea are un caracterconstitutiv de drepturi. Prezintã acest caracter hotãrârea judecãtoreascã princare se dispune exproprierea unui imobil proprietate privatã pentru utilitatepublicã sau hotãrârea judecãtoreascã pronunþatã într-o cauzã care are caobiect suplinirea consimþãmântului uneia din pãrþi la încheierea unui acttranslativ de proprietate.Tradiþiunea (predarea materialã)Prin tradiþiune se înþelege predarea materialã a unui bun. În prezent,tradiþiunea opereazã transferul proprietãþii în cazul aºa-numitelor daruri

manuale, adicã al unor donaþii curente, de micã importanþã, care se executãimediat, prin predarea lucrului donat, fãrã a fi necesarã o formã specialã.Ocupaþiunea30Ocuparea, denumitã de Codul civil „ocupaþiune”, ca mod dedobândire a drepturilor reale, constã în luarea în posesie a unui bun care nuaparþine nimãnui, deci a unui bun fãrã stãpân.În prezent, se admite cã în aceastã categorie ar intra: apa de bãut saupentru trebuinþele casnice, atunci când aceasta este luatã de la un izvornatural, precum ºi vânatul sau peºtele, când sunt dobândite legal.AccesiuneaAccesiunea constã în încorporarea materialã a unui lucru mai puþinimportant într-un lucru mai important. Titularul dreptului asupra lucruluimai important devine ºi titularul bunului mai puþin important.Dupã obiectul principal la care se referã, accesiunea poate fiimobiliarã ºi mobiliarã. Accesiunea imobiliarã poate fi naturalã ºiartificialã.Accesiunea imobiliarã naturalã constã în unirea a douã bunuri careaparþin unor proprietari diferiþi, fãrã intervenþia omului, dintre care cel puþinbunul principal este un bun imobil. Codul civil reglementeazã urmãtoarelecazuri de accesiune imobiliarã naturalã: aluviunea, avulsiunea, insulele ºiprundiºurile, accesiunea albiei pãrãsite ºi accesiunea animalelor.Accesiunea imobiliarã artificialã presupune intervenþia omului. ÎnCodul civil sunt reglementate douã cazuri de accesiune artificialã:construcþia sau plantaþia fãcutã de proprietar, pe terenul sãu, însã cumaterialele altcuiva; construcþia sau plantaþia fãcutã de o persoanã, cu

materialele sale, însã pe terenul altcuiva.Codul civil porneºte de la ideea cã lucrul principal este terenul, iarprin accesiune, proprietarul terenului devine ºi proprietar al construcþiei saual plantaþiei.Accesiunea mobiliarã presupune unirea a douã bunuri mobile careaparþin la proprietari diferiþi ori confecþionarea sau obþinerea unui bun decãtre o persoanã prin munca sa, folosind materialele altuia.În Codul civil sunt reglementate trei cazuri de accesiune mobiliarã:adjuncþiunea, specificaþiunea ºi confuziunea sau amestecul. Regula este cã,în toate cazurile, proprietarul bunului principal devine ºi proprietar albunului mai puþin important, unit cu primul, având obligaþia de a plãtidespãgubirile corespunzãtoare.Uzucapiunea (prescripţia achizitivă)Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietãþii sau a altordrepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptã a acestuilucru în tot timpul fixat de lege.31Pot fi dobândite prin uzucapiune dreptul de proprietate privatã ºidezmembrãmintele acestuia, uzufructul, uzul, abitaþia, servituþile ºisuperficia. Uzucapiunea nu se aplicã în privinþa bunurilor imobileproprietate publicã, deoarece acestea sunt inalienabile ºi imprescriptibile.Efect al posesiei, uzucapiunea presupune întotdeauna o posesie utilã,adicã neafectatã de vicii. Simpla detenþie precarã ori posesia viciatã, oricât ardura în timp, nu poate duce niciodatã la uzucapiune.Uzucapiunea poate fi de douã feluri: uzucapiunea de 30 de ani(art.1890 C. civ.,) ºi uzucapiunea de 10 pânã la 20 de ani, dupã distincþiile

stabilite în art.1895 C. civ., când posesia a fost de bunã-credinþã ºi s-aîntemeiat pe un just titlu.Principalul efect al uzucapiunii este acela cã posesorul devine titular aldreptului de proprietate sau al altui drept real asupra bunului posedat întimpul cerut de lege. Efectul uzucapiunii este retroactiv, în sensul cãuzucapantul va fi considerat proprietar, nu din momentul împliniriitermenului, ci chiar din ziua în care a început posesia.SuccesiuneaPotrivit art. 644 Cod civil, proprietatea bunurilor se dobândeºte ºi setransmite prin succesiune, prin legate, prin convenþie ºi prin tradiþiune.Termenul de succesiune desemneazã, în general, transmitereapatrimoniului unei persoane fizice decedate cãtre una sau mai multepersoane fizice sau juridice, ori cãtre stat.Moºtenirea este reglementatã în Codul civil, Legea nr. 319/1944privind drepturile succesorale ale soþului supravieþuitor, precum ºi în alteacte normative, cum aer fi Legea nr. 18/1991, Legea nr. 112/1995 sau Legeanr. 10/2001.În raport de prevederile art. 650 Cod civil, moºtenirea este de douãfeluri:- moºtenire legalã;- moºtenire testamentarã.Moºtenirea este legalã când transmisiunea patrimoniului succesoralare loc în temeiul legii.Moºtenirea este testamentarã în cazul când transmitereapatrimoniului succesoral sau o parte a acestuia are loc în temeiul voinþeicelui care lasã moºtenirea manifestatã prin testament.Persoanele desemnate de testator sã culeagã moºtenirea se numesclegatari.Legatararul poate fi:

- universal, cu vocaþie la întregul patrimoniu succesoral;32- cu titlu universal, cu vocaþie la o fracþiune din patrimoniulsuccesoral;- particular, cu vocaþie la bunuri determinate.Data deschiderii moşteniriiPotrivit art. 651 Cod civil, succesiunile se deschid prin moarte, ceeace înseamnã cã data deschiderii unei succesiuni este data morþii celui carelasã moºtenirea.Locul deschiderii moşteniriiLocul deschiderii moºtenirii este cel al ultimului domiciliu aldefunctului, în raport de prevederile art. 14 din Codul de procedurã civilãconform cãruia litigiile privitoare la moºtenire sunt de competenþa instanþeicelui din urmã domiciliu al defunctului.Condiţiile generale ale dreptului de moştenireIndiferent de felul moºtenirii, legalã sau testamentarã, pentru ca opersoanã sã poatã moºteni, ea trebuie sã îndeplineascã douã condiþii:- capacitatea succesoralã;- vocaþia succesoralã.Capacitatea succesoralã reprezintã aptitudinea unei persoane de a fisubiect de drepturi ºi obligaþii pe care le presupune calitatea de moºtenitor.Persoanele care au capacitate succesoralã sunt:- persoanele fizice în viaþã la data deschiderii succesiunii;- persoanele concepute, dar nenãscute, la data deschideriisuccesiunii;- persoanele dispãrute;- peroanele juridice dacã sunt în fiinþã la data deschideriisuccesiunii, având capacitate succesoralã de la data înregistrãrii,de la data actului de dispoziþie, de la data recunoaºterii sauautorizãrii înfiinþãrii.Nu au capacitate succesoralã:- predecedaþii;- persoanele juridice care au încetat sã mai aibã fiinþã;- comorienþii (persoanele care au murit în aceeaºi împrejurare,fãrã sã se poatã stabili dacã una a supravieþuit celeilalte).

Vocaþia succesoralã, în sens larg, desemneazã vocaþia eventualã aunor persoane de a culege moºtenirea lãsatã de o altã persoanã.Condiţiile speciale ale moştenirii legalePentru a dobândi moºtenirea în temeiul legii, o persoanã trebuie sãîndeplineascã trei condiþii speciale:1. sã aibã vocaþie succesoralã legalã;2. sã nu fie nedemnã;333. sã nu fie exheredatã (dezmoºtenitã).Principiile generale ale devoluţiunii legale• Principiul chemãrii la moºtenire a rudelor în ordinea claselor demoºtenitori legaliCodul civil stabileºte patru clase de moºtenitori legali:- clasa I, clasa descendenþilor, în linie directã, alcãtuitã dincopiii, nepoþii, strãnepoþii defunctului, fãrã limitã de grad;- clasa a II-a, clasa ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþiidefunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi suroriledefunctului ºi descendenþii acestora pânã la gradul al IV-lea,inclusiv);- clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii, strãbuniciidefunctului, fãrã limitã de grad);- clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii ºi mãtuºile,verii primari, fraþii ºi surorile bunicilor defunctului).• Principiul proximitãþii gradului de rudenie între moºtenitorii dinaceeaºi clasã, conform cãruia, în cadrul aceleiaºi clase, rudele de grad maiapropiat înlãturã de la moºtenire rudele de grad mai îndepãrtat.• Principiul egalitãþii între rudele din aceeaºi clasã ºi de acelaºi grad,potrivit cãruia, dacã moºtenitorii defunctului fac parte din aceeaºi clasã ºi auacelaºi grad de rudenie, ei vor împãrþi moºtenirea în pãrþi egale.Reprezentarea succesoralăPrin reprezentare succesoralã un moºtenitor mai îndepãrtat în gradurcã în locul ºi gradul ascendentului sãu decedat la data deschiderii

moºtenirii pentru a culege, în concurs cu succesorii mai apropiaþi în grad,partea care s-ar fi cuvenit predecedatului dacã acesta s-ar fi aflat în viaþã.Reprezentarea succesoralã este admisã în privinþa descendenþilorcopiilor defunctului ºi în privinþa descendenþilor din fraþi ºi surori.Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitorPentru a-l moºteni pe defunct, soþul supravieþuitor trebuie sãîndeplineascã condiþiile generale cerute de lege pentru a moºteni, precum ºio condiþie specialã, respectiv sã aibã calitatea de soþ la data deschideriimoºtenirii.Legea nr. 319/1944 recunoaºte urmãtoarele drepturi soþuluisupravieþuitor:- un drept de moºtenire în concurs cu oricare dintre clasele demoºtenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase;- un drept de moºtenire special asupra mobilelor ºi obiecteloraparþinând gospodãriei casnice, precum ºi asupra darurilor de nuntã;- un drept temporar de abitaþie asupra casei de locuit.34Drepturile statului asupra moştenirii vacantePotrivit art. 680 Cod civil, în lipsã de moºtenitori legali sautestamentari, bunurile lãsate de defunct trec în proprietatea statului.TestamentulPotrivit art. 802 Cod civil, testamentul este un act revocabil prin caretestatorul dispune, pentru timpul încetãrii sale din viaþã, de tot sau parte dinavutul sãu.Cuprinsul principal al testamentului îl constituie actele de dispoziþiecu titlu gratuit privitoare la bunurile pe care testatorul le va lãsa la moarteasa, adicã legatele.În dreptul nostru sunt cunoscute trei categorii de testamente:1) testamentele ordinare;2) testamentele privilegiate;3) forme simplificate de testamente pentru depunerile la C.E.C ºi

testamentul fãcut în strãinãtate.Din categoria testamentelor ordinare fac parte testamentul olograf,testamentul autentic ºi testamentul mistic (secret).Testamentul olograf trebuie sã fie în întregime scris, datat ºi semnat demâna testatorului.Testamentul autentic este acel testament care a fost autentificat denotarul public, cu respectarea dispoziþiilor legale.Testamentul mistic sau secret este testamentul semnat de testator,strâns ºi sigilat ºi prezentat judecãtoriei pentru îndeplinirea unor formalitãþi.Sunt testamente privilegiate, testamentele militarilor, testamentul încaz de boalã contagioasã ºi testamentul maritim.Testamentul militarilor este acel testament încheiat de militari,precum ºi persoanele asimilate acestora, cât timp se aflã pe teritoriul strãin,în misiune ori prizonieri la inamic sau pe teritoriul român într-o localitateasediatã sau ale cãrei comunicaþii au fost întrerupte din cauza rãzboiului.Testamentul fãcut în timp de boalã contagioasã este acel testamentfãcut de persoanele aflate pe un teritoriu izolat din cauza unei bolicontagioase (în carantinã), dacã în localitatea respectivã nu existã notarpublic.Testamentul maritim se încheie de cãlãtorii ºi membrii echipajului încursul unei cãlãtorii pe mare.Clauza testamentarã pentru depunerile la C.E.C reprezintã odispoziþie testamentarã prin care titularii instrumentelor de economisiresolicitã în scris conducerii C.E.C. introducerea de dispoziþii testamentare35prin care sã indice persoanele cãrora sã li se elibereze, dupã deces, sumele debani depuse.

Conform art. 886 Cod civil, cetãþeanul român aflat în strãinãtate vaputea dispune prin testament sau în forma olografã prevãzutã de legearomânã sau în forma autenticã întrebuinþatã în locul unde se facetestamentul.LegatulLegatul este actul juridic cuprins într-un testament prin care testatoruldesemneazã una sau mai multe persoane care, la decesul sãu, vor primiîntreg patrimoniul, o fracþiune din el sau bunuri determinate din patrimoniultestatorului.Dupã modalitãþile care afecteazã voinþa testatorului, legatele pot fi:- pure ºi simple;- cu termen;- sub condiþie;- cu sarcinã.Dupã obiectul lor, legatele pot fi:- universale- cu titlu universal- cu titlu particularCuzele care împiedicã prodiucerea efectelor legatelor (cauzele deinficacitate) sunt revocarea ºi caducitatea dispoziþiilot testamentare.Rezerva succesoralăOrice persoanã fizicã poate dispune liber de bunurile care alcãtuiescpatrimoniul sãu, dar în limitele prevãzute de lege.Rezerva succesoralã este acea parte din patrimoniul celui care lasãmoºtenirea la care moºtenitorii au dreptul în virtutea legii ºi de care cel carelasã moºtenirea nu poate dispune prin liberalitãþi fãcute în timpul vieþii sauprin legate.Cotitatea disponibilã este acea parte a patrimoniului care excederezervei succesorale ºi de care defunctul poate dispune liber, neîngrãdit,

inclusiv prin donaþii ºi dispoziþii testamentare.Potrivit Codului civil ºi Legii nr. 319/1944, sunt moºtenitorirezervatari:- descendenþii defunctului de orice grad;- ascendenþii privilegiaþi;- soþul supravieþuitor.Dreptul de opţiune succesorală36Dreptul de opþiune succesoralã aparþine tuturor moºtenitorilor cuvocaþie generalã la moºtenire.Dreptul de opþiune succesoralã se manifestã prin intermediul actuluijuridic de opþiune succesoralã prin care titularul acestui drept subiectiv areposibilitatea de a alege între:- a accepta pur ºi simplu moºtenirea;- a accepta moºtenirea sub beneficiu de inventar;- a renunþa la moºtenire.Dreptul de accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotitde la data deschiderii succesiunii, care se aplicã în cazul transmisiunilorsuccesorale universale ºi cu titlu universal, iar în cazul transmisiunilor cutitlu particular, aceste termen este de 3 ani.9. REGIMUL JURIDIC AL CIRCULAŢIEI BUNURILORIMOBILERegimul juridic al circulaţiei terenurilorIniþial, în materia circulaþiei juridice a bunurilor imobile, sistemulCodului civil a consacrat douã principii: principiul libertãþii contractuale ºiprincipiul consensualismului. Sub imperiul acestor principii, contractele devânzare – cumpãrare având ca obiect un bun imobil se puteau perfecta prinsimplul acord de voinþã al pãrþilor.Potrivit art. 971 Cod civil, „în contractele ce au ca obiect translaþiaproprietãþii sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prinefectul consimþãmântului pãrþilor ºi lucrul rãmâne în rizico – pericolul

dobânditorului, chiar când nu s-a fãcut tradiþiunea bunului.”Astfel, art. 1295 Cod civil prevede cã „ vinderea este perfectã întrepãrþi ºi proprietatea este de drept strãmutatã la cumpãrãtor, în privinþavânzãtorului, îndatã ce pãrþile s-au învoit asupra lucrului ºi asupra preþului,deºi lucrul încã nu se va fi predat ºi preþul nu se va fi numãrat.”Cu privire la terenuri, Codul civil nu cuprinde reglementãri în materiaînstrãinãrii acestora, dar cât timp au fost în vigoare dispoziþiile unor actenormative, care au instituit restricþii circulaþiei juridice a bunurilor imobile,în doctrinã ºi în jurisprudenþã s-a considerat cã terenurile la care se refereauaceste acte normative au fost scoase din circuitul civil.Circulaţia juridică a terenurilor reglementată prin Titlul X alLegii nr. 247/200537În prezent, circulaþia juridicã a terenurilor este reglementatã prin TitlulX al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãþii ºi justiþiei,precum ºi unele mãsuri adiacente, care a abrogat Legea nr. 54/1998 privindcirculaþia juridicã a terenurilor.Noul act normativ prevede cã terenurile proprietate privatã, indiferentde destinaþia ºi titularul lor, sunt ºi rãmân în circuitul civil. Ele pot fiînstrãinate ºi dobândite liber prin oricare din modurile prevãzute de lege, curespectarea dispoziþiilor acestei legi.Terenurile cu sau fãrã construcþii, situate în intravilan ºi extravilan,indiferent de destinaþia sau de întinderea lor, pot fi înstrãinate ºi dobânditeprin acte juridice între vii, încheiate în formã autenticã, sub sancþiuneanulitãþii absolute.

Cetãþenii strãini ºi apatrizii, precum ºi persoanele juridice strãine potdobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România în condiþiileprevãzute de legea specialã.Cu excepþia litigiilor privind reconstituirea dreptului de proprietateprivatã ºi legalitatea titlului de proprietate, conform legilor fondului funciar,existenþa unui litigiu privitor la un teren cu sau fãrã construcþii, nu împiedicãînstrãinarea acestuia ºi nici constituirea altor drepturi reale sau de creanþã,dupã caz.Înstrãinãrile realizate sub orice formã în temeiul acestei legi nuvalideazã titlurile de proprietate ale înstrãinãtorilor ºi dobânditorilor, dacãacestea erau lovite de nulitate, ca urmare a încãlcãrii dispoziþiilor legale învigoare la data încheierii lor.În situaþia în care, dupã încheierea unui antecontract cu privire la unteren, cu sau fãrã construcþii, una dintre pãrþi refuzã ulterior sã încheiecontractul, partea care ºi-a îndeplinit obligaþiile poate sesiza instanþacompetentã, care pronunþã o hotãrâre care sã þinã loc de contract.Regimul juridic al terenurilor cu destinaţie forestierăRegimul juridic al terenurilor cu destinaþie forestierã a fost reglementatprin Legea nr. 66/2002 pentru aprobarea Ordonanþei de Urgenþã aGuvernului nr. 226/2000 care prevedea cã terenurile cu destinaþie forestierãconstituie fondul forestier naþional, care cuprinde fondul forestier proprietatepublicã ºi fondul forestier proprietate privatã.Prin art. 8 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 s-a abrogat Ordonanþa deUrgenþã a Guvernului nr. 226/2000 privind circulaþia juridicã a terenurilor cudestinaþie forestierã,38

Regimul juridic al construcţiilorRegimul juridic al circulaţiei construcţiilorConstrucþiile de orice fel aflate în proprietate privatã sunt în circuitulcivil general ºi pot fi înstrãinate ºi dobândite prin oricare dintre modurileprevãzute de lege: convenþie, testament, succesiune legalã, uzucapiune,accesiune.Dreptul de proprietate asupra construcþiilor poate fi dezmembrat, princonstituirea unui drept de uzufruct, uz, abitaþie, servitute, superficie ºi poatefi grevat printr-o ipotecã sau un privilegiu imobiliar.Referitor la persoanele care pot dobândi dreptul de proprietate asupraconstrucþiilor, precizãm cã subiecte ale acestui drept poate fi orice persoanãfizicã sau juridicã, românã sau strãinã.De la principiul liberei circulaþii a construcþiilor, prin anumite actenormative s-au stabilit interdicþii de înstrãinare, care au natura juridicã aunor indisponibilizãri parþiale ºi speciale, cu caracter temporar. Este vorbade interdicþiile de înstrãinare instituite prin Decretul – Lege nr. 61/1990,Legea nr. 85/1992, Legea nr. 112/1995 ºi Legea nr. 10/2001, modificatã prinLegea nr. 247/2005.Forma actului juridic având ca obiect înstrãinarea unei construcþii esteforma scrisã, formã cerutã ad probationem, cu excepþia cazului în caretransmisiunea dreptului de proprietate se realizeazã printr-un contract dedonaþie, situaþie în care actul juridic trebuie sã fie încheiat în formãautenticã, formã cerutã ad validitatem, sub sancþiunea nulitãþii absolute.Actul juridic de dobândire a unei construcþii se înscrie în carteafunciarã, înscrierea având ca efect opozabilitatea faþã de terþi a actului deînstrãinare, conform art. 27 din Legea nr. 7/1996.

Regimul juridic al realizării şi desfiinţării construcţiilorDreptul de proprietate privatã asupra construcþiilor este supus unorreglementãri speciale atunci când este vorba de realizarea ºi desfiinþareaconstrucþiilor.În acest sens sunt dispoziþiile cuprinse în Legea nr. 350/2001 privindamenajarea teritoriului ºi urbanismul, Legea nr. 50/1991 privind autorizareaexecutãrii construcþiilor ºi unele mãsuri pentru realizarea locuinþelor, careprin modificãrile aduse prin Legea nr. 453/2001 se numeºte Legea privindautorizarea executãrii de construcþii.Amenajarea teritoriului reprezintã o activitate complexã care are cascop coordonarea politicilor economice, sociale, culturale ºi ecologice în39vederea realizãrii unui cadru natural ºi construit armonios, în concordanþã cuvalorile generale ale societãþii.Activitatea de amenajare a teritoriului ºi urbanism este realizatã deorganele administraþiei publice centrale ºi locale.Legea dispune cã aplicarea documentaþiei specializate de amenajare ateritoriului ºi de urbanism se asigurã prin eliberarea certificatului deurbanism.Certificatul de urbanism este un act administrativ de informare, cucaracter obligatoriu, prin care autoritatea administraþiei publice judeþene saulocale face cunoscute regimul juridic, economic ºi tehnic al imobilelor ºicondiþiile necesare pentru realizarea unor investiþii, tranzacþii imobiliare ºialte operaþiuni imobiliare.Eliberarea certificatului de urbanism este:1) obligatorie pentru adjudecarea prin licitaþie publicã a lucrãrilor de

proiectare ºi de execuþie a lucrãrilor publice ºi pentru legalizarea actelorde înstrãinare, partajare sau comasare a bunurilor imobile;2) facultativã în cazul vânzãrii sau cumpãrãrii de imobile.Referitor la regimul juridic al unui bun imobil, certificatul de urbanismtrebuie sã conþinã urmãtoarele menþiuni:• dreptul de proprietate asupra imobilului ºi servituþile de utilitatepublicã de care este afectat;• situarea terenului în intravilan sau extravilan;• prevederi care ar institui un regim asupra imobilului: zoneprotejate, zone în care se poate exercita un drept de preemþiune,interdicþii speciale, dacã imobilul este înscris în Lista cuprinzândmonumentele istorice din România.Potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991, modificatã ºi completatã prinLegea nr. 453/2001, executarea lucrãrilor de construcþii este permisã numaipe baza unei autorizaþii de construire sau de desfiinþare.Autorizaþia de construire este un act al autoritãþii publice locale întemeiul cãruia este asiguratã aplicarea mãsurilor prevãzute de lege cu privirela amplasarea, proiectarea, executarea ºi funcþionarea construcþiilor.Aceasta se emite la cererea titularului dreptului de proprietate asupraimobilului – teren sau construcþie – în temeiul ºi cu respectarea prevederilordocumentaþiei de urbanism ºi de amenajare a teritoriului, avizate ºi aprobateconform legii, în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii cererii, de cãtrepreºedintele consiliului judeþean, primarul municipiului Bucureºti sauprimar, dupã distincþiile fãcute în art. 4 din lege.Pentru eliberarea autorizaþiei de construire la cererea tip, solicitantultrebuie sã anexeze ºi urmãtoarele acte:40• certificatul de urbanism;

• titlul asupra terenului sau construcþiei;• proiectul autorizat pentru construcþie;• dovada achitãrii taxei de eliberare a autorizaþiei.Pentru desfiinþarea construcþiilor, legea impune ca aceastã operaþiune sãse realizeze pe baza unei autorizaþii de desfiinþare, eliberatã în aceleaºicondiþii de cãtre autoritatea publicã competentã.În situaþia în care autorizaþia de construire sau de desfiinþare a fosteliberatã cu încãlcarea dispoziþiilor legale, aceasta va fi anulatã de cãtreinstanþa de contencios administrativ.Cererea de anulare a autorizaþiei de construire sau de desfiinþare poate fiformulatã ºi de cãtre prefect, inclusiv la sesizarea Inspectoratului de Stat înConstrucþii.Legea nr. 453/2001 prevede în art. 10 alin. 1 cã terenurile care aparþindomeniului privat al statului sau al unitãþilor administrativ – teritoriale,destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate, prin licitaþiepublicã, potrivit legii, în condiþiile respectãrii documentaþiei de urbanism ºide amenajarea teritoriului, aprobate, potrivit legii, în vederea realizãriiconstrucþiei de cãtre titular.Persoanele fizice sau juridice care realizeazã lucrãrile de construcþieau obligaþia sã execute integral lucrãrile în termenul prevãzut în autorizaþie;lucrãrile se considerã finalizate dacã s-au realizat toate elementele prevãzuteîn autorizaþie ºi s-a efectuat recepþia finalã.10. PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARENoţiunePublicitatea imobiliarã desemneazã totalitatea mijloacelor juridiceprevãzute de lege prin care se determinã situaþia materialã ºi juridicã abunurilor imobiliare, în mod public, prin registre special þinute de autoritãþile

statale, în vederea ocrotirii intereselor titularilor de drepturi reale imobiliareºi cele legate de asigurarea circulaþiei lor în condiþiile legii.Publicitatea imobiliară în sistemul Legii nr.7/1996, modificată şicompletată prin Legea nr. 247/2005Aceastã lege a fost edictatã pentru a introduce un sistem unic pentrutoatã þara – sistemul real de publicitate. Potrivit art.1 din lege, întreagapublicitate funciarã va fi realizatã pe baza cadastrului general, ca sistemunitar ºi obligatoriu de evidenþã tehnicã, economicã ºi juridicã prin care serealizeazã identificarea, reprezentarea pe hãrþi ºi planuri cadastrale a tuturor41terenurilor, precum ºi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul þãrii,indiferent de destinaþia lor ºi de proprietar.Publicitatea imobiliarã întemeiatã pe sistemul de evidenþã alcadastrului general are ca obiect înscrierea în Cartea funciarã a actelor ºifaptelor juridice referitoare la imobilele din acelaºi teritoriu administrativ ºise realizeazã de cãtre oficiile de cadastru ºi publicitate imobiliarã pentruimobilele situate în raza de activitate a acestora.La nivelul fiecãrui judeþ ºi în municipiul Bucureºti s-au înfiinþat oficiide cadastru ºi publicitate imobiliarã ca unitãþi cu personalitate juridicã aflateîn subordinea Agenþiei Naþionale de Cadastru ºi Publicitate Imobiliarã.Agenþia Naþionalã de Cadastru ºi Publicitate Imobiliarã este unicaautoritate în domeniu ºi se aflã în subordinea Ministerului Administraþiei ºiInternelor.Înscrierile în Cartea funciarã sunt:- întabularea;- înscrierea provizorie;- notarea.

Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacatã cu plângereîn termen de 15 zile de la comunicare la instanþa competentã încircumscripþia cãreia se aflã imobilul.Acþiunile de carte funciarã sunt: acþiunea în prestaþie tabularã ºiacþiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciarã.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Mariana Rudãreanu, Drept civil. Drepturile reale, Editura FundaþieiRomânia de Mâine, Bucureºti, 2005.2. Liviu Pop, Liviu – Marius Harosa, Drept civil. Drepturile realeprincipale, Editura Universul Juridic, Bucureºti, 2006.3. Valeriu Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, EdituraHumanitas, Bucureºti, 2004.4. Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, Ediþia a II-a actualizatã ºicompletatã, Editura Universul Juridic, Bucureºti, 2002.5. Corneliu Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura AllBeck, Bucureºti, 2001.42DISCIPLINE OBLIGATORIIOBLIGAŢII. CONTRACTELector univ. dr. Mariana RudãreanuSEMESTRUL I1. NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA OBLIGAŢIILORNoþiunea de obligaþie civilãObligaþia este acel raport juridic în conþinutul cãruia intrã dreptulsubiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, numit debitor, ada, a face sau a nu face ceva, sub sancþiunea constrângerii de stat în caz deneexecutare de bunãvoie.Clasificarea obligaþiilorObligaþiile se pot clasifica în funcþie de mai multe criterii:• Dupã izvoare:1) obligaþii nãscute din acte juridice;2) obligaþii nãscute din fapte juridice.• Dupã obiectul lor:1) obligaþii de a da, obligaþii de a face ºi obligaþii de a nu face;2) obligaþii pozitive ºi obligaþii negative;

3) obligaþii de rezultat sau obligaþii determinate;4) obligaþii de mijloace sau obligaþii de prudenþã ºi diligenþã.• Dupã sancþiunea juridicã proprie:1) obligaþii civile perfecte;2) obligaþii civile imperfecte sau naturale.• Dupã opozabilitatea lor:1) obligaþii obiºnuite;2) obligaþii reale;3) obligaþii opozabile ºi terþilor.Izvoarele obligaþiilorPrin izvor de obligaþii se înþelege acel fapt juridic – în sens larg – caredã naºtere unui raport juridic obligaþional. Sunt izvoare de obligaþii: actelejuridice: contractul ºi actul juridic unilateral; faptele juridice: faptele juridicelicite ºi faptele juridice ilicite.2. NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CONTRACTELORDefiniþia43Potrivit art.942 C. civ., contractul este acordul între douã sau maimulte persoane, pentru a constitui sau a stinge între dânºii raporturi juridice.Clasificarea contractelorContractele se clasificã în funcþie de mai multe criterii.1. Dupã modul de formare:- contracte consensuale – acele contracte care se încheie prin simplul acordde voinþã al pãrþilor; în dreptul nostru, contractele consensuale constituieregula;- contracte solemne – acele contracte pentru a cãror încheiere valabilã secere respectarea unei anumite forme, care, de regulã, este forma autenticã;- contracte reale – acele contracte care se caracterizeazã prin faptul cã pentruformarea lor manifestarea de voinþã a pãrþilor trebuie sã fie urmatã deremiterea materialã a lucrului.2. Dupã conþinutul lor:- contracte sinalagmatice – acele contracte care se caracterizeazã prin

reciprocitatea ºi interdependenþa obligaþiilor;- contracte unilaterale – acele contracte care dau naºtere la obligaþii numai însarcina uneia din pãrþi, cealaltã parte având numai calitatea de debitor.3. Dupã scopul urmãrit de pãrþi:- contracte cu titlu oneros – acele contracte la încheierea cãrora fiecare parteurmãreºte obþinerea unui folos patrimonial în schimbul folosului patrimonialprocurat celeilalte pãrþi. La rândul lor, acestea se subclasificã în: contractecomutative – acele contracte la încheierea cãrora fiecare parte cunoaºte atâtexistenþa, cât ºi întinderea obligaþiilor; contracte aleatorii – acele contracte laîncheierea cãrora pãrþile cunosc doar existenþa obligaþiilor, nu ºi întindereaacestora, existând ºansa unui câºtig sau risculunei pierderi, care depinde de un eveniment incert, viitor, alea; contracte cutitlu gratuit – acele contracte la încheierea cãrora o parte procurã celeilaltepãrþi un folos patrimonial, fãrã a urmãri obþinerea, în schimb, a unui folospatrimonial.Contractele cu titlu gratuit se subsclasificã, la rândul lor, în: contractedezinteresate – acele contracte prin care se urmãreºte a se procura un folospatrimonial, fãrã ca dispunãtorul sã-ºi micºoreze patrimoniul; liberalitãþi –contractele prin care se procurã un folos patrimonial prin micºorareapatrimoniului dispunãtorului.4. Dupã modul de executare:- contracte cu executare imediatã – acele contracte a cãror executare serealizeazã printr-o singurã prestaþie din partea debitorului;- contracte cu executare succesivã – acele contracte în care executareaprestaþiei se face în timp sub forma unor prestaþii succesive.445. Dupã efectele produse:

- contracte constitutive – acele contracte care dau naºtere la drepturi ºiobligaþii care nu au existat anterior încheierii lor;- contracte translative – acele contracte prin care are loc transmiterea unuidrept patrimonial, de la transmiþãtor la dobânditor;- contracte declarative – acele contracte prin care se consolideazã un dreptexistent anterior.6. Dupã modul de reglementare:- contracte numite – acele contracte care au o denumire ºi reglementareproprie;- contracte nenumite – acele contracte care nu au o denumire ºi reglementareproprie.7. Dupã corelaþiile existente între ele:- contracte principale – acele contracte care au o existenþã de sine stãtãtoare,soarta lor juridicã nedepinzând de soarta altor contracte;- contracte accesorii – acele contracte care au o soartã juridicã dependentã dealte contracte preexistente.8. Dupã modul de realizare a acordului de voinþã:- contracte negociate – acele contracte prin care pãrþile contractante convinasupra clauzelor contractuale;- contracte de adeziune – acele contracte care cuprind în conþinutul lorclauze prestabilite de una dintre pãrþile contractante, cealaltã parte neputândnegocia, având însã opþiunea de a le accepta, ºi atunci contractul se încheie,sau de a nu le accepta;- contracte obligatorii – acele contracte a cãror încheiere este impusã prinlege.3. CONDIŢIILE DE VALIDITATE A CONTRACTELORÎncheierea contractuluiOferta de a contracta. Prin aceasta se înþelege o propunere – scrisã,verbalã sau tacitã – fãcutã în acest scop unei anumite persoane sau

publicului de a încheia un contract în anumite condiþii. Oferta de a contractareprezintã prima manifestare de voinþã a consimþãmântului ºi trebuie sãîntruneascã condiþiile generale ale acestuia, adaptate însã la specificulofertei.Condiþiile speciale ale ofertei sunt: sã fie o manifestare de voinþãrealã, serioasã, conºtientã, neviciatã ºi cu intenþia de a angaja din punct devedere juridic; sã fie fermã; sã fie neechivocã; sã fie precisã ºi completã.45Acceptarea ofertei este a doua laturã a consimþãmântului ºi reprezintãun rãspuns în care se manifestã acordul cu oferta primitã.Pe lângã condiþiile generale de fond privind consimþãmântul,acceptarea ofertei trebuie sã îndeplineascã ºi alte condiþii, respectiv: sãconcorde cu oferta; sã fie neîndoielnicã; sã intervinã înainte ca oferta sã fidevenit caducã sau sã fi fost revocatã.Momentul încheierii contractului este acela în care acceptareaîntâlneºte oferta ºi este format consimþãmântul.4. EFECTELE CONTRACTULUIInterpretarea contractuluiPrin efectele contractului se înþeleg drepturile ºi obligaþiile civile lacare dã naºtere un contract. Determinarea efectelor presupune stabilirea saufixarea drepturilor ºi obligaþiilor pe care le-a generat, modificat sau stins uncontract.Determinarea efectelor presupune: dovedirea contractului ºiinterpretarea clauzelor contractului, dupã regulile de interpretare cuprinse înCodul civil în capitolele referitoare la interpretarea convenþiilor, contractesau convenþii ºi diferite moduri prin care se dobândeºte proprietatea.Efectele contractului sunt guvernate de principiile obligativitãþii,relativitãþii ºi opozabilitãþii.

Principiul obligativitãþii contractuluiAcest principiu este reglementat în art.969 alin.1 C. civ., conformcãruia convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante. Dela acest principiu existã excepþii care trebuie sã fie expres prevãzute în legesau contract, cum ar fi: denunþarea unilateralã a contractului, reglementatã înmateria contractului de închiriere fãrã termen, a contractului de mandat ºi acontractului de depozit.Principiul relativitãþii efectelor contractuluiAcest principiu poate fi definit ca regula potrivit cãreia contractulproduce efecte numai faþã de pãrþile contractante, el neputând sã profite sausã dãuneze altor persoane. Excepþia realã de la acest principiu este stipulaþiapentru altul sau contractul în folosul unei terþe persoane. Contractul înfolosul unei terþe persoane este acel contract prin care o persoanã – numitãpromitent – se obligã faþã de altã persoanã – numitã stipulat – sã dea, sã facãsau sã nu facã ceva în folosul unei persoane strãine de aceastã convenþie –numitã terþ beneficiar.Principiul opozabilitãþii contractului46Opozabilitatea reprezintã modul de a defini obligativitateacontractului în raport cu terþii. Aceasta înseamnã cã orice contract se impuneterþilor ca o realitate juridicã, ce nu poate fi ignoratã. Excepþia de la acestprincipiu apare în cazul în care un terþ va fi îndreptãþit sã ignore existenþaunui contract ºi, pe cale de consecinþã, a drepturilor ºi obligaþiilor nãscutedin acesta.O astfel de excepþie este simulaþia, operaþiune juridicã în care, printruncontract aparent – public, ostensibil –, dar mincinos, nereal, se creeazã o

altã situaþie juridicã decât cea stabilitã printr-un contract ascuns, dar adevãrat– contraînscrisul.Pentru a ne gãsi în prezenþa simulaþiei este necesar ca actul secret sãfie încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractuluiaparent.Simulaþia se poate înfãþiºa în trei forme: contractul fictiv; contractuldeghizat; contractul prin interpunere de persoanã.Efectele specifice ale contractelor sinalagmaticeExcepþia de neexecutare a contractuluiExcepþia de neexecutare a contractului este un mijloc de apãrare aflatla dispoziþia uneia din pãrþile contractului sinalagmatic, în cazul în care i sepretinde executarea obligaþiei ce-i incumbã, fãrã ca partea care pretindeaceastã executare sã-ºi execute propria obligaþie.Nu existã în Codul civil o reglementare de principiu a excepþiei deneexecutare, dar existã aplicaþii ale sale în materie de vânzare, schimb ºidepozit neremunerat.Rezoluþiunea ºi rezilierea contractuluiRezoluþiunea contractului este o sancþiune a neexecutãrii culpabile acontractului sinalagmatic cu executare imediatã, constând în desfiinþarearetroactivã a acestuia ºi repunerea pãrþilor în situaþia anterioarã. Temeiuljuridic al rezoluþiunii îl reprezintã art.1020 C. civ.Rezoluþiunea este de douã feluri: judiciarã ºi convenþionalã.Rezilierea se aplicã în cazul neexecutãrii culpabile a unor contractesinalagmatice cu executare succesivã ºi face sã înceteze efectele contractuluinumai pentru viitor.Riscul contractului47Riscul contractului este o consecinþã a neexecutãrii contractului ca

urmare a unei imposibilitãþi fortuite, adicã a unei cauze independente deorice culpã a vreuneia dintre pãrþi.În contractul sinalagmatic, riscul îl suportã debitorul obligaþieiimposibil de executat, în sensul cã, neputând sã-ºi execute propria obligaþie,dintr-un motiv de forþã majorã sau caz fortuit, el nu poate pretinde celeilaltepãrþi sã-ºi execute obligaþia.În Codul civil nu existã dispoziþii de principiu privind risculcontractului, dar sunt aplicaþii ale acestui efect specific în materiacontractului de locaþiune ºi a contractului de antreprizã.În cazul contractelor translative de proprietate, regula consacratã înlegislaþie este aceea cã riscul contractului îl suportã partea care avea calitateade proprietar în momentul pieirii fortuite a lucrului – res perit domino.4) RĂSPUNDEREA CONTRACTUALĂNoþiuneaRãspunderea contractualã este definitã ca fiind obligaþia debitorului dea repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului sãu prin neexecutarea,executarea necorespunzãtoare ori cu întârziere a obligaþiilor nãscute dintr-uncontract valabil încheiat.Categorii de despãgubiriDespãgubirile sau daunele – interese sunt de douã feluri:• despãgubiri compensatorii, care reprezintã echivalentulprejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totalã sauparþialã a obligaþiei;• despãgubiri moratorii, care reprezintã echivalentul prejudiciuluisuferit de creditor ca urmare a executãrii cu întârziere aobligaþiei. Aceste despãgubiri se pot cumula cu executarea înnaturã a obligaþiei, spre deosebire de despãgubirile compensatoriicare au rolul de a înlocui executarea în naturã.În Codul civil este reglementatã distinct rãspunderea civilã delictualã,iar rãspunderea contractualã este tratatã la efectele obligaþiilor, împreunã cu

despãgubirile, astfel cã în doctrinã se afirmã cã despãgubirile reprezintã unuldintre aspectele posibile ale executãrii obligaþiei contractuale prin echivalentatunci când nu este posibilã executarea în naturã.Condiþiile rãspunderii contractualeDin analiza textelor Codului civil, rezultã cã pentru existenþarãspunderii contractuale trebuie sã fie întrunite urmãtoarele condiþii:48• fapta ilicitã care constã în neexecutarea obligaþiilor contractualeasumate de debitor;• existenþa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului;• existenþa unui raport de cauzalitate între fapta ilicitã a debitoruluiºi prejudiciul creditorului;• vinovãþia debitorului.Condiþiile acordãrii de despãgubiriPrejudiciulPrejudiciul constã în consecinþele dãunãtoare de naturã patrimonialã saunepatrimonialã, efecte ale încãlcãrii de cãtre debitor a dreptului de creanþãaparþinând creditorului sãu contractual, prin neexecutarea prestaþiei sauprestaþiilor la care s-a îndatorat.Condiþia existenþei prejudiciului rezultã din dispoziþiile art. 1082 Codcivil potrivit cãruia debitorul datoreazã daune – interese „ de se cuvine”.În mãsura în care nu existã prejudiciu, acþiunea creditorului având caobiect plata despãgubirilor urmeazã sã fie respinsã ca fiind lipsitã de interes.Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, faptã care constã înneexecutarea sau executarea necorespunzãtoare a obligaþiei asumate.Sarcina probei prejudiciului revine creditorului, cu excepþia situaþiilorîn care întinderea prejudiciului este stabilitã de lege( de exemplu, în cazul

obligaþiilor care au ca obiect sume de bani, când legea fixeazã dreptdespãgubire dobânda legalã).Vinovãþia debitoruluiVinovãþia debitorului reprezintã latura subiectivã a faptei debitorului, însensul cã neexecutarea sau executarea necorespunzãtoare, executarea cuîntârziere a obligaþiei îi este imputabilã.În principiu, pânã la proba contrarã, neexecutarea obligaþiei esteimputabilã debitorului.Referitor la proba acestei condiþii, distingem urmãtoarele situaþii:• în cazul obligaþiilor de a nu face, creditorul va trebui sãdovedeascã faptul sãvârºit de debitor prin care s-a încãlcatobligaþia;• în cazul obligaþiilor de a da ºi a face, creditorul trebuie sãdovedeascã existenþa creanþei, iar dacã face aceastã dovadãneexecutarea se prezumã, cât timp debitorul nu dovedeºteexecutarea.49Debitorul va fi exonerat de rãspundere numai dacã va dovedi cãneexecutarea obligaþiei se datoreazã cazului fortuit, forþei majore sauvinovãþiei creditorului.Punerea debitorului în întârzierePunerea în întârziere constã într-o manifestare de voinþã din parteacreditorului, prin care ele pretinde executarea obligaþiei de cãtre debitor.Potrivit art. 1079 alin 1 Cod civil, dacã obligaþia constã în a da sau aface, debitorul se va pune în întârziere printr-o notificare care i se va faceprin tribunalul domiciliului sãu. În cazul art. 1079 Cod civil, pentru a-ºiproduce efectele, punerea în întârziere trebuie sã îmbrace una dinurmãtoarele forme:• notificare prin intermediul executorilor judecãtoreºti;• cererea de chemare în judecatã a debitorului.Debitorul este pus de drept în întârziere în urmãtoarele cazuri:

1) în cazurile determinate de lege (punerea în întârziere legalã – art.1079 pct. 1 Cod civil), de câte ori legea face sã curgã de drept dobânda, careþine loc de daune-interese la obligaþiile ce au ca obiect sume de bani;2) când pãrþile au convenit expres cã debitorul este în întârziere laîmplinirea termenului (art. 1079 pct. 2 Cod civil – punerea în întârziereconvenþionalã);3) când obligaþia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinitã decât într-untermen determinat, pe care debitorul l-a lãsat sã expire fãrã sã-ºi executeobligaþia (art. 1079 pct. 3 ºi art. 1081 Cod civil);4) în cazul obligaþiilor continue, cum sunt obligaþiile de furnizare aenergiei electrice sau a apei;5) în cazul încãlcãrii obligaþiilor de a nu face (art. 1072 Cod civil).Punerea în întârziere a debitorului produce urmãtoarele efecte juridice:• de la data punerii în întârziere debitorul datoreazã daune –interesemoratorii;• din acest moment creditorul este îndreptãþit sã pretindã daune-interesecompensatorii;• când obligaþia constã în a da un bun individual determinat, ca efect alpunerii în întârziere, riscul se strãmutã asupra debitorului.Evaluarea despăgubirilorEvaluarea judiciarãModalitatea evaluãrii despãgubirilor de cãtre instanþa de judecatã estereglementatã de art. 1084-1086 Cod civil:50• la stabilirea despãgubirilor, instanþa de judecatã va avea în vedereatât pierderea efectiv suferitã, cât ºi câºtigul pe care creditorul nul-a putut realiza;• în principiu, debitorul va fi obligat sã repare numai prejudiciul

previzibil la momentul încheierii contractului;• debitorul este obligat sã repare numai prejudiciul direct, care seaflã în legãturã cauzalã cu faptul care a determinat neexecutareacontractului.Evaluarea legalãEvaluarea legalã existã în cazul prejudiciului suferit de creditor pentruneexecutarea unei obligaþii având ca obiect o sumã de bani.Astfel, conform art. 1088 Cod civil, „la obligaþiile care de obiect osumã oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decâtdobânda legalã, afarã de regulile speciale în materie de comerþ, defidejusiune, de societate. Aceste daune – interese se cuvin fãrã ca creditorulsã fie þinut a justifica vreo pagubã; nu sunt debite decât din ziua cererii înjudecatã, afarã de cazurile în care , dupã lege, dobânda curge de drept.”Dobânzile legale pentru obligaþii bãneºti sunt stabilite prin OrdonanþaGuvernului nr. 9/2000, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr.356/2002.Evaluarea convenţionalăUn alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea fãcutã princonvenþia pãrþilor. Acest lucru se realizeazã prin inserarea în contract a uneiclauze numitã clauzã penalã.Clauza penalã este definitã ca fiind acea convenþie accesorie prin carepãrþile determinã anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor caurmare a neexecutãrii, executãrii cu întârziere sau necorespunzãtoare aobligaþiei de cãtre debitorul sãu.Clauza penalã prezintã urmãtoarele caractere juridice:• este o convenþie accesorie;• scopul clauzei penale este determinarea anticipatã a cuantumului

despãgubirilor ce vor fi plãtite de cãtre debitor, ºi nu crearea uneiposibilitãþi pentru debitor de a se libera de obligaþia principalãasumatã printr-o altã prestaþie;• în temeiul principiului pacta sunt servanda, instanþa de judecatãnu are posibilitatea de a reduce sau de a mãri cuantumul clauzeipenale ;51• dacã s-a stipulat pentru executarea cu întârziere, creditorul poatesolicita atât executarea în naturã, cât ºi clauza penalã; dacã a foststipulatã pentru neexecutare, ea nu va putea fi cumulatã cuexecutarea în naturã;• clauza penalã este datoratã numai dacã sunt întrunite condiþiilenecesare acordãrii de despãgubiri, fãrã însã a se mai face dovadaexistenþei prejudiciului de cãtre creditor;• creditorul obligaþiei cu clauzã penalã este un simplu creditorchirografar.Aceastã clauzã este interzisã în contractele de împrumut , deoarecedaunele – interese pentru executarea cu întârziere sunt egale cu dobânda,care este echivalentul pentru lipsa folosinþei banilor, aºa cum rezultã dindispoziþiile art. 1088 Cod civil.6. CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARENoþiuneaVânzarea – cumpãrarea este un contract prin care vânzãtorul transmitedreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun al sãucumpãrãtorului, care se obligã în schimb, sã plãteascã un preþ.Reglementarea legalãContractul de vânzare – cumpãrare este reglementat, în principal, peplanul dreptului intern, în Codul civil (art. 1294-1404).În contextul implementãrii acquis-ului comunitar au fost adoptate mai

multe acte normative în materie de vânzare – cumpãrare, cum ar fi, deexemplu, Ordonanþa Guvernului nr. 130/2000 privind protecþiaconsumatorilor la încheierea ºi executarea contractelor la distanþã, Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între comercianþi ºiconsumatori, Legea nr. 245/2004 privind securitatea produselor, Legea nr.296/2004 privind Codul consumatorului.Caracterele juridiceContractul de vânzare-cumpãrare are urmãtoarele caractere juridice:• contract consensual;• contract bilateral (sinalagmatic);• contract cu titlu oneros;• contract comutativ;• contract translativ de proprietate.52Contract consensualPotrivit art. 1295 alin. 1 C. Civ., „vinderea este perfectã între pãrþi ºiproprietatea este de drept strãmutatã la cumpãrãtor, în privinþa vânzãtorului,îndatã ce pãrþile s-au învoit asupra lucrului ºi asupra preþului, deºi lucrul încãnu se va fi predat ºi preþul încã nu se va fi numãrat”. Din textul citat rezultãcã simplul acord de voinþe asupra elementelor esenþiale ale vânzãrii, adicãasupra lucrului vândut ºi a preþului acestuia, valoreazã contract valabilîncheiat, neimpunându-se, în principiu, îndeplinirea vreunei formalitãþi.Prin excepþie de la regula consensualismului, legea impune anumitorvânzãri forma autenticã ad validitatem, cum este cazul dispoziþiilor art. 2alin. 1 din Titlul X – Circulaþia juridicã a terenurilor – al Legii nr. 247/2005privind reforma în domeniile proprietãþii ºi justiþiei, precum ºi mãsuriadiacente, conform cãrora „terenurile cu ºi fãrã construcþii, situate în

intravilan ºi extravilan, indiferent de destinaþia sau de întinderea lor, pot fiînstrãinate ºi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formãautenticã, sub sancþiunea nulitãþii absolute”.Contract sinalagmaticVânzarea este un contract sinalagmatic întrucât dã naºtere la obligaþiireciproce ºi interdependente, fiecare avându-ºi cauza imediatã în cealaltã:transferul proprietãþii îºi are cauza în plata preþului, iar plata preþului îºi arecauza imediatã (cauza obligaþiei) în transferul proprietãþii. În acelaºi timp,fiecare parte contractantã este creditor ºi debitor: cumpãrãtorul creditor, iarvânzãtorul debitor al predãrii lucrului vândut ºi al obligaþiilor de garanþie(pentru vicii ascunse ºi evicþiune), vânzãtorul creditor, iar cumpãrãtoruldebitor al obligaþiei de platã a preþului ºi de preluare a lucrului vândut.Contract onerosPãrþile contractului de vânzare urmãresc fiecare un interespatrimonial: vânzãtorul sã încaseze preþul, iar cumpãrãtorul sã dobândeascãproprietatea lucrului vândut. El intrã prin urmare în categoria contracteloroneroase, definite ca fiind acelea „în care fiecare parte voieºte a-ºi procuraun avantaj” (art. 945 C. civ.).Contract comutativVânzarea este un contract comutativ întrucât, încã de la încheierea sa,prestaþiile pãrþilor sunt determinate ºi evaluabile, între ele existând o anumitãechivalenþã (art. 947 alin. 1 C. civ.).53Contract translativ de proprietateRezultat al unei îndelungate evoluþii istorice, caracterul translativ deproprietate solo consensu al vânzãrii este consacrat de dispoziþiile art. 971 ºi

1295 alin. 1 C. civ., conform cãrora, în principiu, de îndatã ce pãrþile cad deacord asupra lucrului ºi asupra preþului, proprietatea se transmite dinpatrimoniul vânzãtorului în cel al cumpãrãtorului, chiar dacã lucrul nu s-apredat ºi preþul nu s-a plãtit. Potrivit dispoziþiilor art. 971 C. civ., înprincipiu, transferul proprietãþii comportã transferul riscurilor pieirii fortuitea lucrului de la vânzãtor la cumpãrãtor, indiferent cine are detenþia lucruluila momentul respectiv.Condiţiile de validitatePotrivit art. 948 Cod civil, condiþiile esenþiale pentru validitatea uneiconvenþii sunt:- capacitatea de a contracta;- consimþãmântul valabil al pãrþilor;- obiectul determinat;- o cauzã licitã.Capacitatea părţilor contractanteVânzarea – cumpãrarea fiind un act de dispoziþie, atât vânzãtorul, câtºi cumpãrãtorul trebuie sã aibã capacitate de exerciþiu deplinã la momentulîncheierii contractului.În consecinþã, minorii între 14 ºi 18 ani vor putea încheia contractulpersonal, dar numai cu încuviinþarea ocrotitorilor legali ºi, pentru toatecazurile, cu autorizaþia autoritãþii tutelare.Pentru persoanele juridice, regula capacitãþii este subordonatãprincipiului specialitãþii, reglementat în art. 34 din Decretul nr. 31/1954.Incapacitãþi speciale de a vinde ºi de a cumpãra:- vânzarea între soþi este interzisã (art. 1307 Cod civil);- tutorii nu pot cumpãra bunurile persoanelor de sub tutela lor cât timpsocotelile definitive ale tutelei n-au fost date ºi primite (art.1308 pct. 1 Codcivil);- mandatarii, atât convenþionali, cât ºi legali, împuterniciþi a vinde un

lucru nu pot sã-l cumpere(art. 1308 pct. 2 Cod civil);- persoanele ce administreazã bunuri ce aparþin statului, comunelor,oraºelor, municipiilor sau judeþelor, nu pot cumpãra bunurile aflate înadministrarea lor (art.1308 pct.3 Cod civil);54- funcþionarii publici nu pot cumpãra bunurile statului sau unitãþiloradministrativ-teritoriale care se vând prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 Codcivil);- judecãtorii, procurorii ºi avocaþii nu pot deveni cesionari(cumpãrãtori) de drepturi litigioase care sunt de competenþa Curþii de Apelîn a cãrei circumscripþie îºi exercitã funcþia sau profesia (art. 1309 Codcivil); iar în cazul judecãtorilor de la Curtea Constituþionalã, Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie ºi al procurorilor de la Parchetul general de pe lângãÎnalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, interdicþia se întinde pe tot teritoriul þãrii;- persoanele insolvabile nu pot cumpãra bunurile imobile care se vândprin licitaþie publicã (art. 535 Cod proc. civilã);- membrii formelor asociative de administrare ºi exploatare aterenurilor forestiere restituite persoanelor îndreptãþite, aflaþi în devãlmãºiesau indiviziune, nu pot înstrãina propriile cote – pãrþi unor persoane dinafara acestora (art. 28 alin. 6 din Legea nr. 1/2000 modificatã prin Legea nr.247/2005).ConsimţământulAntecontractul de vânzare – cumpărarePromisiunea de vânzare este un antecontract care dã naºtere unui dreptde creanþã, una dintre pãrþi având o obligaþie de a face faþã de cealaltã parte– sã vândã în viitor un anumit bun -, iar beneficiarul promisiunii are un dreptde opþiune, în sensul de a cumpãra sau nu bunul.

Spre deosebire de oferta de a contracta, care este un act juridicunilateral, în cazul promisiunii de vânzare, o persoanã primeºte promisiuneaproprietarului de a vinde acel bun, rezervându-ºi dreptul de a-ºi manifestaulterior consimþãmântul de a cumpãra bunul.Din definiþia datã rezultã cã promisiunea de vânzare este un contractunilateral, deoarece dã naºtere la obligaþii numai în sarcina promitentului.Promisiunea de vânzare poate fi nu numai unilateralã, ci ºi bilateralã –de a vinde ºi cumpãra – în ipoteza în care ambele pãrþi se obligã sã încheieîn viitor, la preþul stabilit, contractul de vânzare – cumpãrare.În materia bunurilor imobile, actele juridice constatate prin înscrisurisub semnãturã privatã, încheiate sub imperiul Decretului nr. 144/1958 ºi alLegilor nr. 58/1974 ºi 59/1974 sunt nule ca ºi contracte de vânzare –cumpãrare, dar constituie antecontracte, în virtutea principiului conversiuniiactelor juridice.Astfel, printr-un înscris sub semnãturã privatã se poate constata doarexistenþa unui antecontract de vânzare – cumpãrare, iar din acestantecontract ia naºtere obligaþia pãrþilor de a face tot ce este necesar pentru55ca înstrãinarea sã aibã loc. Dacã promitentul – vânzãtor nu îºi respectãobligaþia ºi vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul – cumpãrãtor nupoate cere predarea lucrului, deoarece nu a devenit proprietar, iar vânzareaîncheiatã cu altã persoanã este – sub rezerva fraudei la lege – valabilã. Înaceastã situaþie, beneficiarul – cumpãrãtor nu poate cere decât daune –interese. Dacã lucrul se mai gãseºte în patrimoniul vânzãtorului ºi nu existã

alte impedimente legale, oricare dintre pãrþile antecontractului de vânzare –cumpãrare poate cere instanþei de judecatã, alternativ:- acordarea de daune – interese;- obligarea promitentului, sub sancþiunea daunelor cominatorii, laîncheierea contractului;- pronunþarea, în baza art. 1073 ºi 1077 Cod civil, a unei hotãrâri caresã þinã loc de contract de vânzare – cumpãrare.Obiectul contractuluiLucrul vândutPentru ca vânzarea sã fie valabilã, lucrul vândut trebuie sãîndeplineascã urmãtoarele condiþii:- lucrul sã fie în comerþ (în circuitul civil). Nu pot forma obiectulcontractului de vânzare – cumpãrare lucrurile care potrivit legii nu sunt încomerþ (bunurile inalienabile);- bunul sã fie determinat sau determinabil;- lucrul vândut sã existe în momentul încheierii contractului sau sãpoatã exista în viitor;- vânzãtorul trebuie sã fie proprietarul lucrului.PreþulPreþul reprezintã obiectul prestaþiei cumpãîrãtorului în schimbullucrului transmis de vânzãtor, în lipsa cãruia vânzarea este lovitã de nulitateabsolutã.Ca element esenþial de validitate a vânzãrii, preþul trebuie sãîntruneascã urmãtoarele condiþii:- preþul trebuie sã fie stabilit în bani;- preþul trebuie sã fie determinat sau determinabil;- preþul trebuie sã fie sincer ºi serios.Efectele contractului de vânzare – cumpărareObligaţiile vânzătoruluiVânzãtorul are douã obligaþii principale:1) sã predea lucrul vândut;562) sã-l garanteze pe cumpãrãtor contra evicþiunii ºi contra viciilor.Obligaþiile accesorii ale vânzãtorului sunt:- conservarea lucrului pânã la predare;

- suportarea cheltuielilor de radiere a inscripþiilor ipotecare sau a altorgaranþii reale.Obligaţiile cumpărătoruluiCumpãrãtorul are douã obligaþii principale:1) de a plãti preþul;2) de a lua în primire lucrul vândut.În afara acestor obligaþii, cumpãrãtorul are ºi obligaþia de a suportacheltuielile vânzãrii, dacã nu s-a prevãzut altfel în contract.Varietăţi ale contractului de vânzare – cumpărareVarietãþile de vânzãri sunt contracte de vânzare – cumpãrare care secaracterizeazã prin particularitãþi date de dispoziþii speciale ale Codului civilsau ale altor acte normative.Conform Codului civil, sunt varietãþi de vânzare:- vânzarea cu grãmada (art. 1299);- vânzarea dupã greutate, numãr sau mãsurã (art. 1300);- vânzarea pe încercate (art. 1302);- vânzarea cu pact de rãscumpãrare;- vânzarea unei moºteniri (art. 1399 – 1401);- vânzarea de drepturi litigioase (art. 1403);- retractul litigios (art. 1402).7. CONTRACTUL DE SCHIMBNoţiuneaPotrivit art. 1405 Cod civil, schimbul este un contract prin care pãrþileîºi dau respectiv un lucru pentru altul.În doctrinã, schimbul este definit ca fiind un contract prin care pãrþile,numite copermutanþi sau coschimbaºi, se obligã sã-ºi transmitã reciprocproprietatea unui bun pentru alt bun.ReglementareaContractul de schimb este reglementat, în principal, în art. 1404 –1409 Cod civil.Caracterele juridice57Contractul de schimb prezintã urmãtoarele caractere juridice:- contract consensual, cu excepþia schimbului de terenuri care seface în formã autenticã;

- contract bilateral (sinalagmatic);- contract cu titlu oneros;- contract comutativ;- contract translativ de proprietate8. CONTRACTUL DE DONAŢIENoţiuneaConform art. 801 Cod civil, donaþiunea este un act de liberalitate princare donatorul dã irevocabil un lucru donatarului care-l primeºte.În doctrinã, donaþia este un contract prin care una dintre pãrþi,donatorul, îºi manifestã intenþia liberalã (animus donandi) prin care îºimicºoreazã, în mod irevocabil, propriul patrimoniu cu un drept real sau decreanþã, fãrã a urmãri sã, primeascã ceva în schimb.Reglementare legalăContractul de donaþie este reglementat în Codul civil, precum ºi în alteacte normative, cum ar fi Legea nr. 2/1998 privind prelevarea ºi transplantulde þesuturi ºi organe umane, completatã de Legea nr. 39/2003 ºi OrdonanþaGuvernului nr. 79/2004, Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea OrdonanþeiGuvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaþii ºi fundaþii.Caracterele juridiceContractul de donaþie prezintã urmãtoarele caractere juridice:- contract unilateral;- contract cu titlu gratuit;- contract solemn, cu excepþia darurilor manuale care se încheieîn mod valabil prin tradiþiune;- contract translativ de proprietate.Condiţiile de fondPentru a fi valabil încheiatã, donaþia trebuie sã îndeplineascã condiþiilede fond prevãzute de art. 948 Cod civil.Incapacitãþile la încheierea contractului de donaþie sunt expres ºilimitativ prevãzute de lege.58Incapacităţi de a dispune prin donaţii

Sunt incapabili absolut de a dispune de bunurile lor prin donaþieminorii ºi persoanele puse sub interdicþie, sub sancþiunea nulitãþii absolute aactului încheiat.Incapacităţi de a primi donaţiiSunt incapabili absolut de a primi donaþii persoanele fiziceneconcepute ºi persoanele juridice care nu au dobândit personalitate juridicã.Sunt incapabili relativ de a primi donaþii medicii ºi farmaciºtii de lapersoanele tratate pentru boli care au produs decesul acestora, preoþii care lauasistat pe bolnav, surdo – mutul care nu ºtie sã scrie, care poate acceptavalabil o donaþie numai cu asistarea unui curator special numit de autoritateatutelarã.Persoanele juridice pot primi donaþii dacã bunul care face obiectuldonaþiei corespunde scopului stabilit în statut.Potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998, bunurile donate care urmeazã sãintre în domeniul public al statului sau unitãþilor administrativ – teritoriale,se acceptã de Guvern sau de Consiliul judeþean sau local.ConsimţământulConsimþãmântul, ca element de validitate a contractului, trebuie sã nufie dat prin eroare, smuls prin violenþã sau suprins prin dol.În materie de liberalitãþi, vicierea consimþãmântului se face, de regulã,prin dol, care se manifestã sub forma captaþiei sau sugestiei.Obiectul contractuluiContractul de donaþie poate avea ca obiect bunuri mobile ºi imobilecare se aflã în circuitul civil, sunt determinate sau determinabile, posibile,licite, care existã sau pot sã existe în viitor.Principiul irevocabilităţiiDonaþia este irevocabilã, în raport de prevederile art. 801 Cod civil.În materia donaþiei, irevocabilitatea este specialã, deoarece priveºte nu

numai efectele contractului, dar ºi natura acestuia.De la acest principiu existã o excepþie, reglementatã în art. 937 Codcivil, care priveºte revocarea donaþiilor între soþi.Condiţiile de formăDonaþia este un contract solemn, iar nerespectarea formei autentice sesancþioneazã cu nulitatea absolutã a contractului.59În doctrinã ºi jurisprudenþã sunt recunoscute urmãtoarele donaþiipentru care nu se impune formalismul dispoziþiilor art. 813 Cod civil,considerate excepþii de la principiul solemnitãþii donaþiilor, respectiv:- donaþiile deghizate;- donaþiile indirecte;- darurile manuale.Donaþia deghizatã este o donaþie simulatã, care, sub aparenþa unicontract cu titlu oneros, ascunde natura gratuitã a unui contract secret.Donaþiile indirecte sunt liberalitãþi realizate pe calea unui alt actjuridic, diferit de contractul de donaþie, cele mai folosite în acest scop fiindrenunþarea la un drept, remiterea de datorie ºi stipulaþia în favoarea unei terþepersoane.Darul manual este o donaþie realizatã prin tradiþiunea (remitereamaterialã) a bunului mobil corporal, transmis de la dispunãtor la gratificat,pe baza acordului de voinþã al pãrþilor contractante.Efectele contractului de donaţiePrincipalul efect al contractului de donaþie este transmiterea dreptuluide proprietate cu privire la bunul care formeazã obiectul contractului, de ladonator la donatar.Donatorul are obligaþia sã predea bunul donat donatarului.Donatorul nu are nicio obligaþie decât în cazul donaþiei cu sarcini,respectiv de a executa sarcina.

Cauzele legale de revocare a donaţiilorÎn principiu, donaþiile sunt irevocabile.De la acest principiu sunt cunoscute douã excepþii: donaþiile între soþiºi donaþiile de bunuri viitoare.Art. 829 Cod civil prevede alte trei situaþii în care donaþia se revocã,apreciate ca fiind cauze legale de revocare a donaþiei, respectiv:- revocarea donaþiei pentru neexecutarea sarcinii;- revocarea donaþiei pentru ingratitudine;- revocarea donaþiei pentru naºterea unui copil.9. CONTRACTUL DE LOCAŢIUNENoţiuneConform art. 1411 Cod civil, locaþiunea este un contract prin care opersoanã, numitã locator, pune la dispoziþia unei alte persoane, numitã60locatar, folosinþa temporarã a unui bun, în schimbul unei sume de bani,numitã chirie.Reglementarea legalăÎn principiu, contractul de locaþiune este reglementat în art. 1410 –1490 Cod civil.Caracterele juridiceLocaþiunea prezintã urmãtoarele caractere juridice:- contract consensual;- contract bilateral (sinalagmatic);- contract cu titlu oneros;- contract comutativ;- contract cu executare succesivã;- contract translativ de folosinþã.Capacitatea părţilorÎn contractul de locaþiune, locatorul poate fi o persoanã fizicã saujuridicã, titulara unui drept real care conferã dreptul de folosinþã asuprabunului ce formeazã obiectul contractului, cum ar fi proprietarul,uzufructuarul, locatarul principal.Obiectul contractuluiLucrul transmis în folosinţă

Lucrul transmis în folosinþã poate fi un bun mobil, imobil, corporalsau incorporal, care nu trebuie sã se distrugã sau sã se consume prinfolosinþã.Pot forma obiect al locaþiunii ºi bunurile viitoare, cu excepþiabunurilor dintr-o moºtenire nedeschisã.ChiriaChiria este preþul plãtit de locatar pentru folosinþa lucrului închiriat ºise stabileºte, prin acordul pãrþilor, de regulã în bani, global sau pe unitãþi detimp.Chiria trebuie sã fie determinatã sau determinabilã, sincerã ºi serioasã.Efectele contractului de locaţiuneObligaţiile locatoruluiLocatorul are urmãtoarele obligaþii:61- obligaþia de predare a lucrului;- obligaþia efectuãrii reparaþiilor necesare;- obligaþia de garanþie.Locatarul are urmãtoarele obligaþii:- obligaþia de a întrebuinþa lucrul potrivit destinaþiei sale;- obligaþia de platã a chiriei;- obligaþia de restituire a lucrului;- obligaþia de apãrare contra uzurpãrilor.Sublocaţiunea şi cesiunea locaţiuniiPotrivit art. 1418 Cod civil, locatarul are dreptul de a subînchiria ºi dea ceda contractul sãu cãtre altul, dacã acest lucru nu i-a fost interzis.Încetarea contractului de locaţiuneLocaþiunea înceteazã prin:- denunþarea unilateralã (manifestarea de voinþã a unei singurepãrþi contractante);- expirarea termenului;- reziliere;- pieirea lucrului;- desfiinþarea titlului locatorului.10. CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE A LOCUINŢEINoţiunea

Închirierea locuinþei este contractul prin care o persoanã, numitãlocator, se obligã sã asigure unei alte persoane, numitã locatar sau chiriaº,folosinþa temporarã a unei locuinþe, în schimbul unei sume de bani, numitãchirie.Reglementarea legalăContractul de închiriere a locuinþei este reglementat de Legea nr.114/1996, republicatã, legea locuinþei, Ordonanþa de Urgenþã a Guvernuluinr. 40/1999 privind protecþia chiriaºilor ºi stabilirea chiriei pentru spaþiile cudestinaþie de locuinþã, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 241/2001.Părţile şi forma contractuluiLocatorul poate fi o persoanã fizicã, juridicã, statul sau o unitateadministrativ-teritorialã.62Chiriaºul (locatarul) este persoana care dobândeºte dreptul defolosinþã temporarã a locuinþei.Conform art. 21 din Legea nr. 11471996, închirierea locuinþelor seface pe baza acordului dintre proprietar ºi chiriaº, consemnat prin contractscris.Obiectul contractuluiObiectul contractului de închiriere îl reprezintã locuinþa închiriatã ºichiria.Suprafaþa utilã a locuinþei cuprinde suprafaþa locuibilã ºi suprafaþadependinþelor.Chiria se stabileºte diferit, dupã cum este vorba de o locuinþãproprietate privatã sau aparþinând domeniului public ori privat al statului sauunitãþilor administrativ-teritoriale.Efectele contractuluiObligaţiile locatoruluiLocatorul are douã obligaþii:1) obligaþia de predare a locuinþei;2) obligaþia efectuãrii reparaþiilor necesare.

Obligaţiile locataruluiChiriaºul are urmãtoarele obligaþii:1) folosirea locuinþei potrivit destinaþiei;2) întreþinerea locuinþei;3) plata chiriei.Subînchirierea, cesiunea închirierii locuinţei şi schimbul delocuinţeConform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 114/1996, republicatã, chiriaºulpoate subînchiria, modifica sau îmbunãtãþi locuinþa deþinutã numai cu acordulscris prealabil ºi în condiþiile stabilite de proprietar, dacã acestea nu suntinterzise prin contractul de închiriere principal.Legea permite chiriaºilor sã-ºi schimbe locuinþele, cu altele sau între ei.Schimbul de locuinþe poate fi voluntar sau obligatoriu.Încetarea contractului63Legea nr. 114/1996 prevede cã sunt cazuri de încetare a contractuluide închiriere a locuinþei:1) expirarea termenului închirierii;2) denunþarea unilateralã de cãtre chiriaº;3) rezilierea contractului pentru neexecutarea obligaþiilor de cãtrechiriaº;4) pãrãsirea locuinþei sau decesul chiriaºului.11. CONTRACTUL DE ARENDARENoţiuneaPotrivit art. 2 din Legea nr. 16/1994, arendarea este un contract princare una dintre pãrþi, numitã arendator, transmite bunuri agricole celeilaltepãrþi, numitã arendaº, în vederea exploatãrii pe o duratã determinatã, înschimbul unui preþ, numit arendã.Reglementare legalăContractul de arendare este reglementat de Legea nr. 16/1994,modificatã ºi completatã prin Legea nr. 350/2003, Legea nr.247/2005 ºiLegea nr. 276/2005.Părţile contractante

Arendaºii pot fi persoane fizice sau juridice, care au pregãtire despecialitate agricolã sau un atestat de cunoºtinþe agricole sau practicãagricolã.Nu pot avea calitatea de arendaºi funcþionarii publici ºi salariaþii cufuncþii de conducere din cadrul de cercetare ºi producþie agricolã al regiilorautonome cu profil agricol, al institutelor ºi staþiunilor care au înadministrare terenuri agricole proprietate publicã.Arendatorul poate fi proprietarul, uzufructuarul sau un alt deþinãtorlegal al bunurilor ce formeazã obiectul contractului ºi care are dreptul laexploatarea agricolã a bunurilor respective.Obiectul contractuluiBunurile agricole arendate pot fi terenuri cu destinaþie agricolã,bunuri mobile sau imobile, care îndeplinesc urmãtoarele condiþii:- sã existe în momentul încheierii contractului;- sã fie determinate individual sau generic;- sã fie licite ºi posibile;- sã fie în proprietatea arendatorului sau în posesiauzufructuarului ori a deþinãtorului legal;64- sã fie în circuitul civil.Arenda reprezintã obiectul prestaþiei arendaºului ºi se poate plãti,potrivit înþelegerii pãrþilor, în produse sau bani.Forma contractuluiArendarea este un contract solemn, forma solemnã presupunândcontract scris ºi înregistrat la consiliul local în a cãrui razã teritorialã se aflãbunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii.Efectele contractuluiObligaţiile arendatoruluiConform art. 8 alin. 1 din lege, arendatorul are urmãtoarele obligaþii:1) obligaþia de garanþie împotriva evicþiunii ºi contra viciilor ascunse

ale lucrului;2) obligaþia de predare;3) obligaþia de a achita impozitele ºi taxele datorate pentru bunurileagricole arendate.Obligaţiile arendaşuluiArendaºul are urmãtoarele obligaþii:1) obligaþia de platã a arendei;2) obligaþia de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar;3) obligaþia de restituire a bunurilor arendate la încetarea contractului;4) obligaþia de platã a cheltuielilor de arendare.Încetarea contractului de arendareCauzele speciale de încetare a contractului de arendare, potrivit Legiinr. 16/1994, sunt:- moartea uneia dintre pãrþi, cu excepþia cazului când arendarea saîncheiat în consideraþia persoanei arendaºului;- expirarea termenului;- înstrãinarea bunurilor arendate prin acte între vii.12. CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂNoţiunea şi reglementarea legalăAntrepriza este un contract prin cae o persoanã, numitã antreprenor,se obligã sã execute o lucrare, independent ºi pe riscul sãu, pentru o altãpersoanã, numitã client, în schimbul unui preþ.Contractul de antreprizã este reglementat de art. 1470.1490 Cod civil.65Caracterele juridiceContractul de antreprizã prezintã urmãtoarele caractere juridice:• contract consensual;• contract bilateral (sinalagmatic);• contract oneros;• contract comutativ;• contract cu executare succesivã;• contract intuitu personae.Efectele contractuluiObligaţiile antreprenoruluiDin caracterul bilateral al contractului de antreprizã se nascurmãtoarele obligaþii în sarcina antreprenorului:

- obligaþia de a executa lucrarea;- obligaþia de garanþie pentru vicii.Obligaţiile clientuluiObligaþiile clientului, rezultate din contract sunt:- obligaþia de platã a preþului;- obligaþia de a recepþiona ºi prelua lucrarea.Încetarea contractului de antreprizăAntrepriza înceteazã prin modurile prevãzute de dreptul comun, iar înmod particular, prin moartea meseriaºului, arhitectului sau antreprenorului,având în vedere caracterul intuitu personae al contractului.13. CONTRACTUL DE MANDATMandatul cu reprezentareNoţiuneaMandatul este un contract prin care o persoanã, numitã mandatar, seobligã sã încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei altepersoane, numitã mandant, care îi dã aceastã împuternicire ºi pe care îlreprezintã.66Forma mandatuluiDe regulã, mandatul este un contract consensual, care ia naºtere prinsimplul acord de voinþã al pãrþilor, fãrã a fi supus vreunei forme speciale.Potrivit art. 1533 Cod civil, mandatul poate fi dat în formã scrisã,chiar verbalã ori în mod tacit.În practicã, mandatul este constatat printr-un înscris numit procurã sauîmputernicire.Când actul juridic la care participã mandatarul în numele mandantuluiurmeazã sã se încheie în formã autenticã, atunci procura trebuie sã fie datãtot în formã autenticã deoarece procura formeazã un tot unitar cu actul învederea cãruia a fost dat mandatul.Dovada mandatuluiDacã mandatul este expres ºi legea specialã nu prevede altfel, dovada

se face dupã regulile dreptului comun, atât între pãrþi, cât ºi de cãtre terþulcare contracteazã cu mandatarul. Astfel, dacã actul în vederea cãruia s-a datmandatul expres are o valoare mai mare de 250 de lei, sau cerinþa formeiscrise este prevãzutã de lege indiferent de valoare,dovada se va face prinînscris.În cazul mandatului tacit, dovada se va face prin orice mijloc de probãadmis de lege.Capacitatea părţilorMandantul trebuie sã fie capabil de a contracta el însuºi actul cu acãrui încheiere îl însãrcineazã pe mandatar. Aceasta înseamnã cã în funcþiede natura actului juridic care urmeazã sã fie încheiat de mandatar se vaaprecia capacitatea mandantului.Mandatarul trebuie sã aibã, în toate cazurile, capacitate deplinã deexerciþiu.Obiectul şi întinderea mandatuluiObiectul mandatului trebuie sã fie determinat, posibil ºi licit, ca încazul oricãrui act juridic.Referitor la întinderea mandatului, acesta poate fi special sau general.Mandatul este special când se dã pentru o singurã operaþiune juridicãsau pentru anumite operaþiuni determinate.Mandatul este general când mandatarul primeºte împuternicirea de ase ocupa de toate treburile mandantului.Efectele contractului de mandat67Efecte între părţiObligaţiile mandatarului1) îndeplinirea mandatului;2) obligaþia de a da socotealã;3) obligaþii rezultând din substituirea unei terþe persoane.Obligaţiile mandantului1) dezdãunarea mandatarului;

2) plata remuneraþiei.Efectele faţă de terţiToate efectele actului încheiat de mandatar cu terþul se rãsfrâng asupramandantului, respectiv va deveni creditorul sau debitorul terþului, titularuldreptului real, iar în patrimoniul sãu se produc modificãri în funcþie de actulîncheiat.Deoarece mandatarul contracteazã în numele ºi pe seamamandantului, nu se creeazã raporturi juridice între el ºi terþii cu carecontracteazã.Încetarea contractului de mandatÎn afarã de cazurile generale de încetare a contractelor, în materiacontractului de mandat încetarea contractului opereazã în urmãtoarele cazuriparticulare:- revocarea mandatului;- renunþarea mandatarului;- moartea unei pãrþi;- punerea sub interdicþie, insolvabilitatea ºi falimentulmandantului sau mandatarului.Ca urmare a încetãrii mandatului, în toate cazurile, mandatarul areurmãtoarele obligaþii:- sã restituie mandantului procura primitã;- sã predea orice act primit;- sã predea bunurile primite pentru executarea mandatului.Mandatul fără reprezentareContractul civil de mandat fãrã reprezentare este cunoscut ºi subdenumirea de contract de interpunere, care este de fapt un mandat simulatprin interpunere de persoane.Pãrþile contractului de interpunere se numesc:- mandatar ocult;- cocontractant (terþul cocontractant).68În acest caz, suntem în situaþia existenþei a douã acte juridice:1) actul public între mandatarul ocult ºi terþul cocontractant;2) convenþia dintre mandant ºi mandatarul ocult.14. ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINŢĂ (COMODATUL)

Noţiunea şi caracterele juridiceÎn raport de prevederile art. 1560 Cod civil, împrumutul de folosinþãeste un contract prin care o persoanã, numitã comodant, transmite folosinþatemporarã a unui lucru determinat unei alte persoane, numitã comodatar,care se obligã sã-l restituie în individualitatea sa.Comodatul prezintã urmãtoarele caractere juridice:- contract real;- contract cu titlu gratuit;- contract unilateral;- contract translativ de folosinþã.Capacitatea părţilorComodatul este un act de administrare, astfel cã sub aspectulcapacitãþii pãrþilor, comodantul trebuie sã aibã capacitatea necesarã pentru aefectua acte de administrare.Obiectul contractuluiComodatul poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, cucondiþia ca acestea sã fie nefungibile ºi neconsumatibile.Efectele contractuluiObligaţiile comodataruluiDatoritã caracterului unilateral, comodatul dã naºtere la obligaþiinumai în sarcina comodatarului:1) obligaþia de conservare a lucrului;2) obligaþia de folosire a lucrului potrivit destinaþiei;3) obligaþia de platã a cheltuielilor necesare folosinþei lucrului;4) obligaþia de restituire a lucrului.Încetarea contractuluiContractul de comodat înceteazã prin:- restituirea lucrului;- reziliere;- moartea comodatarului.6915. ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAŢIEÎmprumutul de consumaţie gratuit (mutuum)NoţiuneaÎmprumutul de consumaþie gratuit este, potrivit art. 1576 Cod civil, uncontract prin care o persoanã, numitã împrumutãtor, transmite temporar unei

alte persoane, numitã împrumutat, proprietatea asupra unei câtimi de bunurifungibile ºi consumptibile, în scopul de a le utiliza, cu obligaþia pentruacesta din urmã de a restitui la scadenþã o cantitate egalã de lucruri deaceeaºi naturã ºi calitate.Caracterele juridiceÎmprumutul de consumaþie are urmãtoarele caractere juridice:a) este un contract unilateral;b) este un contract real;c) este un contract cu titlu gratuit;d) este un contract translativ de proprietate.Capacitatea părţilorDeoarece acest contract este translativ de proprietate, împrumutãtorultrebuie sã îndeplineascã condiþiile legale pentru a încheia acte de dispoziþieºi sã fie proprietarul lucrului care formeazã obiectul contractului.Împrumutatul trebuie ºi el sã aibã capacitatea de a încheia acte dedispoziþie.Obiectul contractuluiÎmprumutul de consumaþie poate avea ca obiect bunuri de gen,fungibile ºi consumptibile.Efectele contractuluiObligaţiile împrumutatuluiConform art. 1584 Cod civil, împrumutatul are obligaþia principalã dea restitui, la expirarea contractului, lucruri de acelaºi gen, în aceeaºi cantitateºi de aceeaºi calitate.Obligaţiile împrumutătoruluiDeoarece împrumutul de consumaþie este un contract unliteral, înprincipiu, împrumutãtorul nu are nicio obligaþie.Încetarea contractului70Împrumutul de consumaþie înceteazã prin îndeplinirea obligaþieiprincipale a împrumutatului, respectiv restituirea lucrului la termenul stabilit

în contract.Împrumutul cu dobândăNoţiuneaÎmprumutul cu dobândã este acel contract de împrumut deconsumaþie, cu titlu oneros, în care împrumutatul, transferã temporar dreptulde proprietate asupra unei câtimi de bunuri, în schimbul unei remuneraþiinumitã dobândã.Obiectul contractuluiObiectul împrumutului cu dobândã este alcãtuit dintr-o sumã de bani.Prin dobândã, conform art. 6 din Ordonanþa Guvernului nr. 9/2000, seînþeleg nu numai semele socotite în bani cu acest titlu, dar ºi alte prestaþiisub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligã drept echivalent alfolosinþei capitalului.În cazul împrumuturilor de bani, legea intervine pentru stabilireacuantumului dobânzilor sau limitarea nivelului acesteia.În materie civilã, dobânda legalã se stabileºte la 80% din niveluldobânzii de referinþã a Bãncii Naþionale a României, iar în materiecomercialã se stabileºte la nivelul dobânzii de referinþã a Bãncii Naþionale aRomâniei.Potrivit art. 3 alin. 4 din Ordonanþa Guvernului nr. 9/2000, niveluldobânzii de referinþã a Bãncii Naþionale a României este cel din prima zilucrãtoare a anului, pentru dobânda legalã cuvenitã pe semestrul I al anuluiîn curs ºi cel din prima zi lucrãtoare a lunii iulie, pentru dobânda cuvenitã pesemestrul II al anului în curs.16. CONTRACTUL DE DEPOZITNoţiuneaDepozitul este un contract prin care o persoanã, numitã deponent,încredinþeazã un lucru altei persoane, numitã depozitar, care se obligã sã-l

pãstreze pe o perioadã determinatã sau nedeterminatã ºi sã-l restituie, lacerere, în naturã.Caracterele juridice71Depozitul este un contract real, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros,unilateral sau sinalagmatic ºi, în principiu, netranslativ de proprietate.Felurile contractului de depozitCodul civil distinge douã feluri de depozit: depozitul propriu – zis ºisechestrul.Depozitul propriu – zis este în toate cazurile convenþional ºi poateavea ca obiect bunuri mobile nelitigioase ºi se poate prezenta sub formadepozitului obiºnuit, care este voluntar ºi regulat, a depozitului necesar ºi adepozitului neregulatSechestrul are ca obiect bunuri mobile sau imobile, litigioase ºi poatefi convenþional ºi judiciar.Depozitul obiºnuit (voluntar)Depozitul obiºnuit poate avea ca obiect numai bunuri mobilecorporale, individual determinate, care sunt încredinþate depozitarului pentrua fi puse la adãpost de riscurile pierderii, stricãrii sau furtului.Pentru încheierea valabilã a contractului, deponentul trebuie sã aibãcapacitatea necesarã pentru a încheia acte de administrare, iar depozitarulcapacitate deplinã de exerciþiu.Depozitul obiºnuit dã naºtere la obligaþii în sarcina depozitarului,precum ºi în sarcina deponentului.Depozitarul trebuie sã pãstreze bunul ºi sã-l restituie la cerereadeponentului, iar deponentul sã ridice lucrul depozitat, dupã expirareacontractului.Depozitul necesarPotrivit art. 1620 Cod civil, depozitul necesar este o variantã adepozitului propriu – zis, care se constituie în împrejurãri deosebite, cu

ocazia unor evenimente neprevãzute: incendii, cutremure, inundaþii, etc.,când deponentul este nevoit sã încredinþeze lucrul sãu spre pãstrare unei altepersoane, fãrã posibilitatea de a-ºi alege depozitarul.Conform art. 1623 Cod civil, este asimilat depozitului necesardepozitul efectuat de cãlãtorul care este cazat la un hotel (depozitul hotelier).Depozitul neregulatDepozitul neregulat are ca obiect bunuri fungibile ºi consumptibilecare nu trebuie restituite în naturã, ci prin alte lucruri de acelaºi gen, deaceeaºi naturã, cantitate ºi calitate.72În cazul acestui tip de depozit, care nu este reglementat de Codul civilºi nici de legi speciale, dar este recunoscut de doctrinã ºi jurisprudenþã,depozitarul are posibilitatea sã foloseascã bunurile depozitate în timpulderulãrii contractului.Depunerile la bãnci ºi la C.E.C. constituie o formã de depozitneregulat.SechestrulSechestrul este un contract prin care o persoanã, numitã sechestrant,lasã un bun, asupra cãruia existã un litigiu, în pãstrarea altei persoane,numitã sechestru, pânã la soluþionarea definitivã a litigiului.Potrivit art. 1626 Cod civil, sechestrul poate fi convenþional ºijudiciar.Sechestrul este convenþional când pãrþile încheie un contract dedepozit având ca obiect bunul supus unui litigiu, fãrã intervenþia instanþei dejudecatã.Sechestrul judiciar este un contract de depozit încheiat întresechestrant ºi sechestru prin dispoziþia instanþei de judecatã care ordonãpunerea unui bun litigios sub sechestru.17. CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILĂNoţiunea şi caracterele juridiceSocietatea civilã este un contract prin care douã sau mai multe

persoane, fizice sau juridice, se obligã, una faþã de celelalte, sã punã încomun aportul lor în bani, bunuri sau muncã, în vederea constituirii unuifond comun, necesar desfãºurãrii unei activitãþi în scopul împãrþiriibeneficiilor.Societatea civilã prezintã urmãtoarele caractere juridice:• este, de regulã, un contract multilateral;• este un contract cu titlu oneros ºi caracter lucrativ;• este un contract comutativ;• este un contract cu executare succesivã;• este un contract intuitu personae;• este un contract consensual;• este un contract civil ºi nu comercial.73Condiţiile de validitatePentru a fi valabil încheiat, contractul de societate civilã trebuie sãîndeplineascã condiþiile prevãzute de art. 948 Cod civil, precum ºi unelecondiþii speciale, respectiv:a) punerea în comun a aporturilor;b) participarea la câºtiguri ºi pierderi;c) existenþa unui affectio societatis.Contractul de societate se poate încheia prin simplul acord de voinþã alpãrþilor, fãrã a fi necesarã o altã formalitate care sã condiþioneze încheiereacontractului.Efectele contractului de societateObligaţiile asociaţilorDin contractul de societate civilã se nasc urmãtoarele obligaþii pentruasociaþi:• obligaþia de aport;• obligaþia de a contribui la pierderi;• obligaþia de loialitate.Drepturile asociaţilorCaracterul sinalagmatic al societãþii civile determinã ºi drepturicorespunzãtoare pentru asociaþi:• dreptul la beneficii;• dreptul de a folosi bunurile societãþii;• dreptul la restituirea aportului.

Funcţionarea societăţii civilePentru a putea funcþiona, societatea civilã are nevoie de un patrimoniupropriu, de organizare proprie, în vederea administrãrii activitãþilor incluseîn actul constitutiv.Potrivit art. 1501 Cod civil, societatea începe în momentul faceriicontractului, dacã nu se stipuleazã un alt timp.Durata contractului este cea stabilitã prin voinþa pãrþilor.Conform art. 1523 – 1531 Cod civil, cauzele particulare de încetare asocietãþii sunt: expirarea termenului, pieirea obiectului (fondului social) saurealizarea scopului, moartea unui asociat, punerea sub interdicþie sauinsolvabilitatea unui asociat ºi denunþarea contractului de cãtre unul sau maimulþi asociaþi.7418. CONTRACTELE ALEATORIIContractul de asigurareNoţiuneaPotrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile ºireasigurãrile în România, modificatã prin Legea nr. 172/2004, asigurareaeste un contract prin care una dintre pãrþi, numitã asigurat, se obligã sãplãteascã o sumã de bani, numitã primã de asigurare, celeilalte pãrþi, numitãasigurãtor, care, la producerea unui risc, va plãti asiguratului indemnizaþiade asigurare.Caracterele juridice• contract bilateral (sinalagmatic);• contract consensual;• contract cu titlu oneros;• contract cu executare succesivã;• contract aleatoriu.Clasificarea asigurărilorDupã natura contractului de asigurare:- asigurãri comerciale;- asigurãri mixte (comercial – civile).Dupã obiectul lor:

- asigurãri de bunuri- asigurãri de persoane- asigurãri de rãapundere civilãDupã modul în care iau naºtere:- asigurãri facultative;- asigurãri obligatorii.Dupã locul în care se aflã sediul/domiciliul pãrþile:- asigurãri interne (naþionale);- asigurãri externe (internaþionale).Dupã numãrul subiectelor raporturilor de asigurare:- asigurãri (directe);- coasigurãri;- asigurãri mutuale;- reasigurãri.Cele mai cunoscute asigurãri facultative sunt urmãtoarele:1) asigurãrile de bunuri2) asigurãrile de persoane753) asigurãrile de rãspundere civilã4) asigurãrile de credite ºi garanþii, precum ºi asigurãrile de pierderifinanciare.Asigurarea este obligatorie atunci când persoanele fizice sau juridicesunt obligate de norma imperativã sã încheie un contract de asigurare într-undomeniu ºi în condiþiile stabilite de lege.Singura asigurare de acest fel, reglementatã de legislaþia noastrã, esteasigurarea obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produse prinaccidente de autovehicule.Încetarea contractului de asigurareAsigurarea înceteazã prin:a) expirarea termenului;b) neexecutarea obligaþiilor;c) denunþarea unilateralã;d) înstrãinarea lucrului.Contractul de rentă viagerăNoţiunea şi reglementarea legalăRenta viagerã este un contract prin care o persoanã, numitãcredirentier, înstrãineazã un bun sau plãteºte o sumã de bani unei alte

persoane, numitã debirentier ,în schimbul unei prestaþii periodice înbani, care se plãteºte pânã la moartea credirentierului.Prestaþia datoratã de debirentier se numeºte rentã viagerã.Contractul de rentã viagerã este reglementat în art. 1639 – 1651 Codcivil.Caracterele juridiceRenta viagerã prezintã urmãtoarele caractere juridice:• este, în principiu, consensualã;• este un contract aleatoriu;• este un contract oneros sau gratuit dacã se constituie prindonaþie sau testament;• este un contract aleatoriu;• este un contract sinalagmatic;• este un contract translativ de proprietate.Obiectul contractuluiObiectul contractului de rentã viagerã este dublu:761) obiectul presþiei credirentierului, care poate fi un bun imobil saumobil, inclusiv o sumã de bani (capital);2) obiectul prestaþiei debirentierului, care constã într-o sumã de banisau alte bunuri (renta).Efectele contractuluiObligaţiile credirentieruluiAvând în vedere caracterul translativ de proprietate al contractului,credirentierul are obligaþia de a preda bunul ºi de a-l garanta pe debirentier.Obligaţiile debirentieruluiDebirentierul are obligaþia de platã a rentei ºi obligaþia de garanþiepentru plata rentei.Încetarea contractuluiContractul de rentã viagerã înceteazã prin moartea credirentierului saua altei persoane în favoarea cãreia a fost constituitã renta, precum ºi în cazulîmplinirii termenului de prescripþie extinctivã.Contractul de întreţinereNoţiuneaÎntreþinerea este un contract prin care una dintre pãrþi, numitã

întreþinãtor, se obligã sã asigure întreþinerea celeilalte pãrþi, numitãîntreþinut, pe tot timpul vieþii, în schimbul unei sume de bani sal alînstrãinãrii unui lucru.Contractul de întreþinere este un contract nenumit, deoarece nu estereglementat de un act normativ.Caracterele juridiceContractul de întreþinere are caractere juridice proprii, respectiv:• este, în principiu, un contract consensual, cu excepþia cazuluicând obiectul înstrãinãrii este un teren;• de regulã, are un caracter oneros;• este un contract bilateral (sinalagmatic);• are un caracter aleatoriu;• are caracter intuitu personae;• este un contract cu executare succesivã.77Efectele contractuluiObligaţiile întreţinutuluiAvând în vedere caracterul translativ de proprietate, în cazul în careîntreþinutul s-a obligat la transmiterea unui lucru, el va avea obligaþiile depredare a lucrului ºi de garanþie pentru evicþiune ºi contra viciilor.Obligaţiile întreţinătoruluiDebitorul întreþinerii trebuie sã asigure întreþinerea în naturã,succesivã ºi permanentã, conform clauzelor contractului.În cazul contractului de întreþinere se poate cere rezoluþiuneacontractului numai pentru neexecutarea culpabilã a obligaþiei de întreþinere, întemeiul art. 1020 – 1021 Cod civil.Contractele de joc şi prinsoare (pariul)NoţiuneaJocul ºi prinsoarea sunt contracte prin care pãrþile se obligã reciproc sãplãteascã o sumã de bani câºtigãtorului, în caz de producere sau nu a unuieveniment, a cãrui realizare depinde de forþa, îndemânarea, cunoºtinþele unor

persoane sau de hazard ºi în care existã ºanse de câºtig sau de pierdere pentruambele pãrþi.Reglementarea legală- Codul civil;- Hotãrârea Guvernului nr. 251/1999 privind modalitatea deautorizare, organizare ºi exploatare a jocurilor de noroc,modificatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 348/2002.Caracterele juridice• contracte bilaterale;• contracte consensuale;• contracte aleatorii.Efectele jocului şi prinsoriiPotrivit art. 1636 – 1638 Cod civil, efectele contractelor de joc ºiprinsoare sunt guvernate de trei reguli:1) obligaþiile nãscute din aceste contracte sunt lipsite de sancþiune;782) datoriile din joc ºi prinsoare sunt recunoscute ca obligaþii juridicecare, executate de bunã voie, nu pot da naºtere la acþiunea înrepetiþiune, plata fiind valabilã, fiind astfel asimilate obligaþiilorcivile imperfecte;3) prin excepþie de la regula anterioarã, între participanþii jocurilorsportive obligaþia nãscutã din contract are caracter perfect.19. CONTRACTUL DE TRANZACŢIENoţiunea şi caracterele juridiceÎn raport de dispoziþiile art.1704 Cod civil, tranzacþia este un contractprin care pãrþile terminã un proces început sau preîntâmpinã un proces ce sepoate naºte, prin concesii reciproce,Sub aspectul caracterelor juridice, tranzacþia este un contractsinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ ºi consensual.Reglementarea legalăSediul materiei se aflã în art. 1704 – 1717 Cod civil.Condiţiile de validitateSub aspectul condiþiilor de validitate, în materie de capacitate pãrþilecontractante trebuie sã aibã capacitatea de a face acte de dispoziþie; obiectul

tranzacþiei trebuie sã se afle în circuitul civil, sã fie licit ºi moral.Cauzele de anulare a contractuluiArt. 1712 – 1716 Cod civil reglementeazã cauzele de anulare acontractului:e) anularea pentru vicii de consimþãmânt;f) titlul nul;g) tranzacþia încheiatã în legãturã cu obiectul unui procesjudecat definitiv;h) descoperirea de acte necunoscute pãrþilor ºi ascunse de unadin ele.Efectele contractuluiTranzacþia produce efecte declarative, deoarece are ca scoprecunoaºterea unor drepturi preexistente ºi nu conferirea unor drepturi noi caîn cazul contractelor translative de proprietate.Bibliografie:791. Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, EdituraUniversul Juridic, Bucureºti, 2001.2. Ion Dogaru (coordonator), Drept civil. Contractele speciale, EdituraAll Beck, Bucureºti, 2004.3. Cornelia Toader, Drept civil. Contracte speciale, ediþia a II-a, EdituraAll Beck, Bucureºti, 2005.4. Manuela Tãbãraº, Rãspundere contractualã. Daune-interese,Culegere de practicã judiciarã, Editura All Beck, Bucureºti, 2005.5. Ioan Popa, Contractul de vânzare-cumpãrare. Studiu de doctrinã ºijurisprudenþã, Editura Universul Juridic, Bucureºti, 2006.80OBLIGAŢII. RESPONSABILITATEALector univ. Mariana RudăreanulSEMESTRUL II1. NOŢIUNEA ŞI IZVOARELE OBLIGAŢIILORLuând ca model Codul civil francez din 1804, care nu a definit noþiuneade obligaþie, Codul civil român din 1865, precum de altfel ºi alte coduricivile europene, ca cel austriac din 1811, cel elveþian din 1907 sau Codul

federal elveþian al obligaþiilor din 1881 ºi apoi din 1911, nu au definitaceastã instituþie juridicã.Acest lucru se explicã prin adoptarea de cãtre redactorii codurilorrespective a renumitei definiþii a obligaþiei din institutele lui Justinian, care adefinit obligaþia astfel: „obligatio est juris vinculum quo necesitateadstringimur, alicuius solvendae rei, secundum nostrae civitatis jura.”În aceste condiþii, sarcina definirii obligaþiei civile a revenit doctrinei.Obligaþia civilã este raportul juridic în baza cãruia creditorul aredreptul sã pretindã debitorului sã execute prestaþia corelativã de a da, aface sau a nu face ceva.Prin izvor de obligaþie se înþelege sursa acestuia, adicã actul juridicsau faptul juridic care dã naºtere unui raport juridic obligaþional.Potrivit Codului civil, sunt considerate izvoare de obligaþii contractele,cvasicontractele, delictele, cvasidelictele ºi legea.Contractul este definit în art. 942 Cod civil ca fiind acordul între douãsau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânºii un raportjuridic.Cvasicontractul este, potrivit art. 986 Cod civil, un fapt licit ºivoluntar, din care se naºte o obligaþie cãtre o altã persoanã sau obligaþiireciproce între pãrþi.În aceastã categorie sunt incluse:- gestiunea de afaceri sau gestiunea intereselor altuia;- plata lucrului nedatorat sau plata indebitului.Gestiunea de afaceri constã în fapta unei persoane care, fãrã a primimandat din partea altei persoane, administreazã – gireazã – intereseleacesteia, dând naºtere la obligaþii reciproce.Plata lucrului nedatorat constã în fapta unei persoane de a plãti unei

persoane o datorie inexistentã sau pe care nu o avea, care dã naºtereobligaþiei de restituire81Delictul ºi cvasidelictul sunt definite în art. 998 – 999 Cod civil cafiind fapte ilicite care, datoritã împrejurãrii cã au produs un prejudiciu alteipersoane, obligã pe cel care a cauzat prejudiciul din vina sa sã-l repare.Deosebirea dintre delict ºi cvasidelict constã în forma vinovãþiei. Astfel,delictul este o faptã ilicitã cauzatoare de prejudicii sãvârºitã cu intenþie, întimp ce cvasidelictul este o faptã ilicitã sãvârºitã fãrã intenþie, din neglijenþãsau imprudenþã.Legea este consideratã izvor de obligaþie în mãsura în care prin lege senasc, direct ºi nemijlocit, obligaþii civile. De exemplu, obligaþia deîntreþinere reglementatã de art. 86 Codul familiei.În doctrinã a fost criticatã aceastã clasificare a izvoarelor de obligaþii,cu motivarea cã este incompletã, deoarece nu face referire ºi la actul juridicunilateral, respectiv inexactã, pentru cã nu existã consecinþe diferite în cazuldelictului ºi cvasidelictului.Având în vedere criticile formulate, s-a impus clasificarea izvoarelor deobligaþii în:- Acte juridice:- contractul;- actul juridic unilateral.- Fapte juridice:- fapte juridice licite;- fapte juridice ilicite cauzatoare de prejudicii.Obligaţiile complexeObligaţiile afectate de modalităţiTermenul este un eveniment viitor ºi sigur ca realizare, care afecteazãfie executarea, fie stingerea unei obligaþii.

Termenele pot fi clasificate în funcþie de mai multe criterii, respectiv:termen suspensiv; termen extinctiv; termen cert; termen incert; termen legal;termen convenþional; termen judiciar; termen stabilit în favoareacreditorului, a debitorului sau a ambelor pãrþi.Împlinirea termenului se numeºte scadenþã. Prin ajungerea lascadenþã, obligaþia devine exigibilã din ziua urmãtoare aceleia în caretermenul s-a împlinit. Din acest moment, creditorul poate pretinde plata.Condiþia este un eveniment viitor ºi nesigur ca realizare, de caredepinde însãºi existenþa raportului juridic obligaþional. Condiþia afecteazãînsãºi existenþa obligaþiei.Condiþia poate fi de mai multe feluri: suspensivã; rezolutorie; cazualã;mixtã; potestativã; pozitivã; negativã; licitã; ilicitã.82Obligaţiile pluraleObligaþia alternativã este acea obligaþie al cãrei obiect constã în douãsau mai multe prestaþii, dintre care, la alegerea uneia dintre pãrþi, executareaunei singure prestaþii duce la stingerea obligaþiei. Obligaþia alternativã aredeci o pluralitate de obiecte, dar prestarea uneia dintre ele duce la stingereaobligaþiei.Obligaþia facultativã este acea obligaþie în care debitorul se obligã la osingurã prestaþie, cu facultatea pentru el de a se libera, executând o altãprestaþie determinatã. Existã deci o singurã prestaþie ca obiect al obligaþiei,dar o pluralitate de prestaþii în privinþa posibilitãþii de a plãti.Obligaþia conjunctã sau divizibilã este acea obligaþie cu pluralitate deprestaþii în privinþa posibilitãþii de a plãti.Obligaþia solidã este acea obligaþie cu subiecte multiple în cadrul

cãreia fiecare creditor poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecaredintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integralã a prestaþieidatorate de toþi debitorii.Obligaþia indivizibilã este acea obligaþie care, datoritã obiectului eisau convenþiei pãrþilor, nu poate fi împãrþitã între subiectele ei, activ saupasiv. n2. ACTUL JURIDIC UNILATERALConsideraţii generaleActul juridic unilateral este manifestarea de voinþã a unei singurepersoane – fizice sau juridice – fãcutã cu intenþia de a produce efectejuridice, adicã de a naºte, modifica sau stinge un raport juridic.Actul juridic unilateral, ca izvor de obligaþii, are caracteristic faptul cãsimpla ºi unica voinþã de a se angaja din punct de vedere juridic, manifestatãîn exterior, de cãtre o persoanã, este suficientã pentru a da naºtere uneiobligaþii a acesteia, fãrã a fi necesarã o acceptare din partea creditorului.Cazuri de acte juridice unilaterale considerate ca fiind izvoare deobligaţiiDintre cazurile de acte juridice unilaterale, ca izvoare de obligaþii,menþionãm:- promisiunea publicã de recompensã;- promisiunea publicã de premiere a unei lucrãri în caz de reuºitã la unconcurs;- oferta de purgã a imobilului ipotecat;- oferta de a contracta;- titlurile de valoare;- gestiunea intereselor altuia;83- contractul în folosul altuia.3. FAPTUL JURIDIC LICITFaptele juridice licite sunt cele prin producerea cãrora nu sunt

încãlcate prevederile legale. În categoria faptelor juridice licite suntcuprinse: gestiunea de afaceri, plata lucrului nedatorat ºi îmbogãþirea fãrãjustã cauzã.Gestiunea de afaceriGestiunea intereselor altei persoane, numitã ºi gestiunea de afaceri,este operaþiunea juridicã ce constã în faptul cã o persoanã intervine, prinfapta sa voluntarã ºi unilateralã, sãvârºind acte materiale sau juridice îninteresul altei persoane, fãrã a fi primit mandat din partea acesteia.Condiţiile gestiunii de afaceriCondiþiile gestiunii de afaceri privesc obiectul ºi utilitatea gestiunii,precum ºi atitudinea pãrþilor faþã de actele de gestiune.Aceste condiþii sunt urmãtoarele:- actele juridice încheiate de girant în nume propriu nu trebuie sãdepãºeascã limitele unui act de administrare;- gestiunea trebuie sã fie utilã giratului, în sensul ca prin sãvârºirea eisã se evite o pierdere patrimonialã;- din punct de vedere al atitudinii pãrþilor faþã de actele de gestiune,urmeazã a fi reþinute douã aspecte:- giratul sã nu aibã cunoºtinþã de intervenþia girantului, în cazcontrar fiind vorba de un mandat tacit;- girantul sã acþioneze cu intenþia de a administra interesele uneialte persoane, nu propriile sale interese.Efectele gestiunii de afaceriObligaţiile girantuluiObligaþiile girantului sunt urmãtoarele:- sã continue gestiunea începutã pânã în momentul în care giratul, saumoºtenitorii sãi, vor putea sã o preia (art. 987-988 Cod civil);- în efectuarea actelor de gestiune sã depunã diligenþa unui bunproprietar (art. 989 Cod civil);- sã dea socotealã giratului pentru operaþiunile efectuate.Obligaţiile giratului

84Geratul are urmãtoarele obligaþii:- sã plãteascã girantului pentru toate cheltuielile necesare ºi utile pe careacesta le-a fãcut (art. 991 Cod civil);- sã execute toate obligaþiile faþã de terþi, care s-au nãscut din acteleîncheiate de girant în numele sãu.Plata lucrului nedatoratÎn dreptul civil, prin platã se înþelege executarea voluntarã a uneiobligaþii, indiferent de obiectul acesteia, de cãtre debitor. Conform art. 1092Cod civil, orice platã presupune o datorie.În raport de aceste considerente, în doctrinã, plata lucrului nedatorat afost definitã ca fiind executarea de cãtre o persoanã a unei obligaþii la carenu era þinutã ºi pe care a fãcut-o fãrã intenþia de a plãti datoria altuia.Persoana care efectueazã plata se numeºte solvens, iar persoana careprimeºte plata se numeºte accipiens.Acest fapt juridic licit constituie izvor de obligaþii deoarece prinefectuarea unei plãþi nedatorate ia naºtere un raport juridic în temeiul cãruiasolvensul devine creditorul unei obligaþii de restituire a ceea ce a plãtit, iaraccipiensul este debitorul acestei obligaþii.Reglementare legalăDreptul solvensului de a cere restituirea este reglementat expres în art.993 Cod civil, potrivit cãruia „acela care, din eroare, crezându-se debitor, aplãtit o datorie, are drept de repetiþiune în contra creditorului.”Obligaþia de restituire a accipiensului este reglementatã în art. 992Cod civil, care prevede cã „ cel ce, din eroare sau cu ºtiinþã, primeºte ceea cenu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.”Întinderea obligaþiei de restituire este reglementatã în art. 994 – 997Cod civil.

Condiţiile plăţii nedatorateCondiþiile generale ale plãþii nedatorate sunt urmãtoarele:- sã existe o platã;- plata sã fie nedatoratã;- plata sã fie fãcutã din eroare.Efectele plăţii nedatoratePrincipalul efect al plãþii nedatorate este obligaþia de restituire a luiaccipiens, care diferã dupã cum acesta este de bunã – credinþã sau de rea –credinþã.85Obligaţiile accipiensului de bună – credinţăAccipiensul este de bunã – credinþã atunci când nu a cunoscut faptul cãplata pe care a primit-o nu era datoratã.Buna – credinþã se prezumã, iar întinderea obligaþiei de restituire vaopera numai în limitele îmbogãþirii sale.Obligaţiile accipiensului de rea – credinţăAccipiensul este de rea – credinþã atunci când primeºte o platã, deºi ºtiacã nu i se datoreazã.Obligaþiile sale sunt urmãtoarele:- sã restituie lucrul primit ºi fructele percepute (art. 994 Cod civil);- dacã a înstrãinat lucrul, sã restituie valoarea acestuia, indiferent depreþul pe care l-a primit, la data introducerii acþiunii în justiþie (art. 996 Codcivil);- dacã lucrul a pierit, în mod fortuit, sã restituie valoarea acestuia dinmomentul cererii de restituire, cu excepþia cazului în care va dovedi cã lucrular fi pierit ºi la solvens (art. 995 Cod civil).Obligaţiile solvensuluiSolvensul este obligat faþã de accipiens, indiferent dacã acesta este debunã – credinþã sau de rea – credinþã, sã restituie cheltuielile necesare ºi utilepe care acesta le-a fãcut cu conservarea lucrului, respectiv sporirea valoriilucrului.

4. RĂSPUNDERA DELICTUALĂ PENTRU FAPTA PROPRIENoţiunea şi reglementarea legalăRãspunderea civilã delictualã pentru fapta proprie este reglementatã deCodul civil român în art. 998 – 999.Art. 998 Cod civil dispune cã „orice faptã a omului, care cauzeazãaltuia prejudiciu, obligã pe acela din a cãrui greºealã s-a ocazionat, a-lrepara”, iar art. 999 Cod civil prevede cã „omul este responsabil nu numaipentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar ºi de acela ce a cauzat prinneglijenþa sau imprudenþa sa”.Condiţiile generale ale răspunderiiPentru angajarea rãspunderii civile delictuale se cer întrunitecumulativ urmãtoarele condiþii:• existenþa unui prejudiciu;• existenþa unei fapte ilicite;• existenþa unui raport de cauzalitate între fapta ilicitã ºi prejudiciu;86• existenþa vinovãþiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenþia,neglijenþa sau imprudenþa cu care a acþionat.PrejudiciulDefiniţiePrejudiciul, calificat ca o condiþie sine qua non, este definit ca fiindefectul negativ suferit de o anumitã persoanã, ca urmare a faptei ilicitesãvârºite de o altã persoanã.Prejudiciul este cel mai important element al rãspunderii civiledelictuale, condiþie necesarã ºi esenþialã a acesteia, deoarece atât timp cât opersoanã nu a fost prejudiciatã, ea nu are dreptul de a pretinde nicioreparaþie, pentru cã nu poate face dovada unui interes.Condiţiile reparării prejudiciuluiPrejudiciul dã dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicitela reparare, dacã sunt îndeplinite, cumulativ, douã condiþii:- prejudiciul sã fie cert;- prejudiciul sã nu fi fost reparat încã.

Principiile reparării prejudiciuluiRepararea prejudiciului se poate realiza prin convenþia pãrþilor sau prinintentarea unei acþiuni în justiþie pentru plata despãgubirilor.Pe cale convenþionalã, victima ºi autorul faptei ilicite pot sã încheie înmod valabil o convenþie prin care sã stabileascã atât întindereadespãgubirilor, cât ºi modalitatea de platã a acestora.Dacã între pãrþi nu a intervenit o asemenea convenþie, victima se vaadresa instanþei de judecatã cu o acþiune având ca obiect platadespãgubirilor.În cadrul unei astfel de acþiuni, repararea prejudiciului se face în funcþiede urmãtoarele principii:- principiul reparãrii integrale a prejudiciului;- principiul reparãrii în naturã a prejudiciului.Fapta ilicităDefiniţie87În materia rãspunderii civile delictuale, fapta ilicitã este definitã ca fiindorice faptã prin care, încãlcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzateprejudicii dreptului subiectiv aparþinând unei persoane.Trăsăturile caracteristice ale faptei iliciteFapta ilicitã prezintã urmãtoarele trãsãturi caracteristice:• fapta are caracter obiectiv sau existenþã materialã, constând într-oconduitã ori manifestare umanã exteriorizatã;• fapta ilicitã este rezultatul unei atitudini psihice;• fapta este contrarã ordinii sociale ºi reprobatã de societate.Cauzele care înlătură caracterul ilicit al fapteiÎn anumite situaþii, deºi fapta ilicitã provoacã un prejudiciu alteipersoane, rãspunderea nu este angajatã, deoarece este înlãturat caracterulilicit al faptei.Cauzele care înlãturã caracterul ilicit al faptei sunt:- legitima apãrare;- starea de necesitate;- îndeplinirea unei activitãþi impuse sau permise de lege;

- îndeplinirea ordinului superiorului;- exercitarea unui drept;- consimþãmântul victimei.Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajatã rãspunderea unei persoane este necesar ca întrefapta ilicitã ºi prejudiciu sã existe un raport de cauzalitate, în sensul cã aceafaptã a provocat acel prejudiciu.Necesitatea raportului de cauzalitate rezultã ºi din definiþia fapteiilicite, în condiþiile în care caracterul ilicit al acesteia este dat deîmprejurarea cã prin ea a fost încãlcat dreptul obiectiv ºi a fost cauzat unprejudiciu dreptului subiectiv al persoanei.Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuseurmãtoarele criterii:• sistemul cauzalitãþii necesare, potrivit cãruia cauza estefenomenul care, precedând efectul, îl provoacã în mod necesar;• sistemul indivizibilitãþii cauzei cu condiþiile, care considerã cãfenomenul – cauzã nu acþioneazã izolat, ci este condiþionat demai mulþi factori care, nu produc în mod nemijlocit efectul, dar îlfavorizeazã, astfel încât aceste condiþii alcãtuiesc, împreunã cu88împrejurarea cauzalã, o unitate indivizibilã, în cadrul cãreia eleajung sã dobândeascã, prin interacþiune cu cauza, un rol cauzal.VinovăţiaNoţiuneVinovãþia reprezintã atitudinea psihicã a autorului faptei ilicite în raportcu fapta respectivã ºi faþã de urmãrile pe care aceasta le produce.Structura vinovăţieiVinovãþia este alcãtuitã în structura sa din doi factori:- factorul intelectiv, care implicã un anumit nivel de cunoaºtere asemnificaþiei sociale a faptei sãvârºite ºi a urmãrilor pe care aceasta le

produce;- factorul volitiv, care constã în actul de deliberare ºi de decizie aautorului faptei ilicite.Formele vinovăţieiCodul penal stabileºte o reglementare juridicã cu caracter general avinovãþiei. Dispoziþiile cuprinse în art. 19 Cod penal stabilesc conþinutulvinovãþiei, formele vinovãþiei ºi modalitãþile acestora.Codul penal reglementeazã douã forme de vinovãþie: intenþia ºi culpa.Intenþia se poate prezenta în douã modalitãþi:1) intenþie directã, când autorul prevede rezultatul faptei sale ºiurmãreºte producerea lui prin sãvârºirea faptei;2) intenþie indirectã, când autorul prevede rezultatul faptei ºi, deºi nulurmãreºte, acceptã posibilitatea producerii lui.Culpa este de douã feluri:1) imprudenþa (uºurinþa),când autorul prevede rezultatul faptei sale,dar nu-l acceptã, socotind, fãrã temei, cã el nu se va produce;2) neglijenþa, când autorul nu prevede rezultatul faptei sale, deºitrebuia ºi putea sã-l prevadã.Cauzele care înlătură vinovăţiaCauzele care înlãturã vinovãþia sunt împrejurãrile care împiedicãatitudinea psihicã a persoanei faþã de faptã ºi urmãrile acesteia. Aceste cauzesunt:• fapta victimei însãºi;• fapta unui terþ pentru care autorul nu este þinut sã rãspundã;• cazul fortuit;• forþa majorã.89Capacitatea delictualăPentru a fi consideratã rãspunzãtoare de propria sa faptã se cere capersoana sã aibã discernãmântul faptelor sale, adicã sã aibã capacitate

delictualã. Lipsa discernãmântului echivaleazã cu absenþa factoruluiintelectiv, respectiv a lipsei vinovãþiei.Analiza capacitãþii delictuale impune prezentarea a trei situaþii posibile:1) pentru minori, prin lege se stabileºte o prezumþie legalã deexistenþã a discernãmântului începând cu vârsta de 14 ani;2) persoanele nepuse sub interdicþie, care suferã de boli psihice ce leafecteazã discernãmântul, în mãsura în care au împlinit vârsta de 14 ani, suntprezumate cã au capacitate delictualã;3) în cazul persoanelor puse sub interdicþie, rãspunderea va fiangajatã numai dacã victima prejudiciului va reuºi sã facã dovada cã lamomentul sãvârºirii faptei ilicite interzisul a acþionat cu discernãmânt.Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în faþa instanþei dejudecatã trebuie sã o dovedeascã, deci sarcina probei revine celui care face oafirmaþie.Procesul civil fiind pornit de cãtre reclamant, prin introducerea cereriide chemare în judecatã, acesta trebuie sã-ºi dovedeascã pretenþia pe care asupus-o judecãþii – onus probandi incumbit actori.Referitor la proba condiþiilor rãspunderii civile delictuale, în raport dedispoziþiile art. 1169 Cod civil, victima prejudiciului va trebui sã facãdovada existenþei prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitatedintre fapta ilicitã ºi prejudiciu, precum ºi a vinovãþiei. Fiind vorba de faptejuridice, sub aspect probator este admis orice mijloc de probã, inclusiv probatestimonialã.Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoaneijuridiceRãspunderea civilã delictualã a persoanei juridice pentru fapta proprie a

persoanei juridice va fi angajatã ori de câte ori organele acesteia, cu prilejulexercitãrii funcþiei ce le revine, vor fi sãvârºit o faptã ilicitã cauzatoare deprejudicii.Aceastã formã de rãspundere este reglementatã prin urmãtoarele actenormative:90- Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice ºipersoanele juridice;- Legea nr. 31/1990 privind organizarea ºi funcþionareasocietãþilor comerciale, cu modificãrile ulterioare;- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãþiloreconomice în regii autonome ºi societãþi comerciale, cumodificãrile ulterioare;- Ordonanþa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaþiiºi fundaþii, aprobatã cu modificãri ºi completãri prinLegea nr. 246/2005.Persoana juridicã este þinutã rãspunzãtoare pentru faptele persoanelorfizice care intrã în componenþa sa, dar persoanele fizice sau juridice carecompun organele persoanei juridice au o rãspundere proprie pentru fapteleilicite cauzatoare de prejudicii, atât în raport cu persoana juridicã, cât ºi cuvictima prejudiciului.Victima prejudiciului poate sã cheme în judecatã pentru plata dedespãgubiri:- persoana juridicã;- persoana juridicã în solidar cu persoanele fizice care auacþionat în calitate de organe ale persoanei juridice;- persoanele fizice.În situaþia în care persoana juridicã a plãtit victimei despãgubiri, ea vaavea posibilitatea sã intenteze o acþiune în regres împotriva persoanei fizicecare compune organul de conducere.5. RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil, în art.1000, reglementeazã trei forme de rãspundere pentrufapta altuia:

1)rãspunderea pãrinþilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori(art. 1000 alin. 2 Cod civil);2)rãspunderea comitenþilor pentru prejudiciile cauzate de prepuºii lor înfuncþiile încredinþate (art. 1000 alin. 3 Cod civil);3)rãspunderea institutorilor ºi meºteºugarilor pentru prejudiciile cauzatede elevii ºi ucenicii aflaþi sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 codcivil).Rãspunderea pentru fapta altei persoane reprezintã o derogare de laprincipiul general, conform cãruia orice persoanã rãspunde numai pentruprejudiciul cauzat prin propria sa faptã.91Aceastã formã de rãspundere civilã delictualã se fundamenteazã pe oprezumþie legalã de culpã. Aceasta înseamnã cã în toate cazurile derãspundere pentru fapta altuia, în sarcina celui considerat responsabil,opereazã o prezumþie legalã de culpã care exonereazã victima de obligaþiaprobei. Prezumþia de culpã este relativã – juris tantum –în cazul pãrinþilor,institutorilor ºi meºteºugarilor ºi absolutã – juris et de jure – în cazulcomitenþilor.Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lorminoriReglementareConform art. 1000 alin. 2 Cod civil, tatãl ºi mama, dupã moarteabãrbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori celocuiesc cu dânºii., iar alin. 5 prevede cã aceºtia sunt exoneraþi derãspundere dacã probeazã cã nu au putut împiedica faptul prejudiciabil.În prezent, textul din Codul civil este interpretat în acord cu dispoziþiile

constituþionale, care instituie egalitatea dintre bãrbat ºi femeie, precum ºi cuprevederile art. 97 alin. 1 din Codul familiei, conform cãruia ambii pãrinþi auaceleaºi drepturi ºi îndatoriri faþã de copiii lor minori, fãrã a deosebi dupãcum aceºtia sunt din cãsãtorie, din afara cãsãtoriei ori adoptaþi.În concluzie, ambii pãrinþi rãspund solidar dacã minorul a sãvârºit ofaptã prin care s-a produs un prejudiciu unei terþe persoane.Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea rãspunderii pãrinþilor are la bazã exercitareanecorespunzãtoare a îndatoririlor legale ce le revin faþã de copii, care dinaceastã cauzã sãvârºesc fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.Codul civil stabileºte un sistem de prezumþii cu privire la rãspundereapãrinþilor, cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei. Dacã victimaprejudiciului face dovada laturii obiective a rãspunderii civile, respectivexistenþa prejudiciului, existenþa faptei ilicite ºi existenþa raportului decauzalitate dintre fapta ilicitã ºi prejudiciu, în baza art. 1000 alin. 2 Codcivil, se declanºeazã o triplã prezumþie de culpã:• prezumþia cã în îndeplinirea obligaþiilor pãrinteºti au existatabateri, constând în acþiuni sau inacþiuni ilicite;• prezumþia de culpã a pãrinþilor, de obicei sub forma neglijenþei;• prezumþia de cauzalitate între aceste abateri ºi faptaprejudiciabilã sãvârºitã de copilul minor, în sensul cã92neexercitarea îndatoririlor pãrinteºti a fãcut posibilã sãvârºireafaptei.Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 1000 alin. 2 Cod civilRãspunderea reglementatã de art.1000 alin. 2 Cod civil este aplicabilãurmãtoarelor persoane:• pãrinþilor, indiferent dacã filiaþia copilului este din cãsãtorie saudin afara cãsãtoriei;

• adoptatorilor, în situaþia în care copilul este adoptat, deoarece înacest caz drepturile ºi îndatoririle pãrinteºti trec de la pãrinþiifireºti la adoptator.Condiţiile răspunderii părinţilorCondiţiile generaleCondiþiile generale privesc elementele rãspunderii civile delictualepentru fapta proprie ºi se analizeazã în persoana minorului, deoarece acestaeste autorul faptei ilicite pentru care pãrinþii sunt chemaþi sã rãspundã,respectiv existenþa prejudiciului, existenþa faptei ilicite, existenþa raportuluide cauzalitate între fapta ilicitã ºi prejudiciu, vinovãþia.Referitor la vinovãþie, nu se cere condiþia ca minorul sã fi acþionat cudiscernãmânt, adicã cu vinovãþie.Condiţiile specialeRãspunderea pãrinþilor implicã existenþa a douã condiþii speciale:- copilul sã fie minor;- copilul sã locuiascã cu pãrinþii sãi.Copilul sã fie minorReferitor la aceastã condiþie, prevederile art. 1000 alin. 2 Cod civil au învedere cã minoritatea trebuie sã existe la momentul sãvârºirii faptei ilicite.Astfel, pãrinþii sunt þinuþi rãspunzãtori chiar dacã între timp copilul aîmplinit vârsta de 18 ani.Copilul sã locuiascã cu pãrinþii sãiComunitatea de locuinþã a copilului cu pãrinþii sãi rezultã dindispoziþiile art. 1000 alin. 2 Cod civil, care se referã la copiii minori carelocuiesc cu pãrinþii.De regulã, locuinþa copilului coincide cu domiciliul. Sub acest aspect,art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 dispune cã domiciliul legal alminorului este la pãrinþii sãi, iar atunci când pãrinþii nu au locuinþã comunã,domiciliul este la acela dintre pãrinþi la care copilul locuieºte statornic.

93Potrivit art. 100 Codul familiei, copilul minor locuieºte cu pãrinþii sãi.Dacã pãrinþii nu locuiesc împreunã, aceºtia vor decide, de comun acord, lacare dintre ei va locui copilul. În caz de neînþelegere între pãrinþi, instanþajudecãtoreascã, ascultând autoritatea tutelarã, precum ºi pe copil, dacã acestaa împlinit vârsta de 10 ani, va decide þinând seama de interesele copilului.Referitor la cea de a doua condiþie specialã, prezintã interes nudomiciliul minorului, ci locuinþa acestuia.Rãspunderea pãrinþilor se va angaja ºi în acele situaþii în care nu esteîndeplinitã condiþia comunitãþii de locuinþã la data sãvârºirii fapteiprejudiciabile de cãtre minor, deoarece fundamentarea acestei forme derãspundere este însãºi îndeplinirea necorespunzãtoare a îndatoririlorpãrinteºti.În cazul minorul a fost încredinþat unuia dintre pãrinþi printr-o hotãrârejudecãtoreascã, va rãspunde numai pãrintele cãruia i-a fost încredinþatcopilul, deoarece numai acest pãrinte exercitã drepturile ºi îndatoririlepãrinteºti faþã de minor.Efectele răspunderii părinţilorDacã sunt îndeplinite condiþiile generale ºi speciale ale acestei forme derãspundere, pãrinþii vor fi þinuþi sã rãspundã integral faþã de victimaprejudiciului cauzat de minor.În situaþia în care minorul nu are discernãmânt, vor rãspunde numaipãrinþii.Dacã, la momentul sãvârºirii faptei, minorul a acþionat cu discernãmânt,victima are urmãtoarele posibilitãþi:• sã-l cheme în judecatã pe minor;• sã-i cheme în judecatã pe pãrinþi;

• sã cheme în judecatã minorul ºi ambii pãrinþi;• sã cheme în judecatã minorul ºi unul dintre pãrinþi.Dacã minorul este chemat în judecatã, el va rãspunde, în temeiul art.998-999 Cod civil, pentru fapta proprie.Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilorReglementarePotrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil, comitenþii rãspund de prejudiciulcauzat de prepuºii lor în funcþiile încredinþate.Spre deosebire de pãrinþi, institutori ºi artizani, comitenþii nu suntexoneraþi de rãspundere dacã dovedesc cã nu au putut împiedica faptulprejudiciabil, deoarece nu sunt menþionaþi în alin. 5 al art. 1000 Cod civil încategoria persoanelor care pot fi exonerate de rãspundere.94Domeniul de aplicare a art. 1000 alin. 3 Cod civilAnaliza domeniului de aplicare a rãspunderii comitentului pentru faptaprepusului porneºte de la ideea cã nu existã o definiþie a termenilor decomitent ºi prepus.Pentru ca o persoanã sã aibã calitatea de comitent în raport cu altãpersoanã, între cele douã persoane trebuie sã existe un raport desubordonare, în care prepusul se aflã în subordinea comitentului. Raportul desubordonare reprezintã temeiul raportului de prepuºenie.Condiþia raportului de subordonare este îndeplinitã în toate cazurile încare, pe baza acordului de voinþã dintre ele, o persoanã fizicã sau juridicã aîncredinþat unei persoane fizice o anumitã însãrcinare din care s-a nãscutdreptul comitentului de a da instrucþiuni, a îndruma ºi controla activitateaprepusului.Izvoarele raportului de prepuºenie sunt variate:• contractul individual de muncã;• calitatea de membru al unei organizaþii cooperatiste,• contractul de mandat, dacã din conþinutul sãu rezultã o

subordonare foarte strictã a mandatarului faþã de mandant;• contractul de antreprizã, dacã din conþinutul sãu rezultã osubordonare foarte strictã a antreprenorului faþã de beneficiarullucrãrii;Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea rãspunderii comitentului, în doctrinã ºijurisprudenþã s-au propus mai multe teorii:• teoria prezumþiei legale de culpã, conform cãreia rãspundereacomitentului se întemeiazã pe o culpã în alegerea prepusului –culpa in eligendo – ori pe culpa în supravegherea prepusului –culpa in vigilendo –, teorie ce nu poate fi aplicatã în ipoteza încare alegerea prepusului se face prin concurs;• teoria riscului, potrivit cãreia cel ce profitã de activitateaprepusului trebuie sã-ºi asume ºi riscurile care decurg din aceastãactivitate – teorie criticatã deoarece nu explicã dreptulcomitentului de a formula acþiunea în regres împotriva prepusuluipentru a obþine restituirea despãgubirilor plãtite victimei;• teoria potrivit cãreia culpa prepusului este culpa comitentului,având drept argument faptul cã prepusul acþioneazã ca unmandatar al comitentului. Principalele critici aduse acestei teorii95se referã la faptul cã rãspunderea comitentului este o rãspunderepentru fapta altei persoane, ºi nu pentru propria faptã, precum ºicã reprezentarea este valabilã numai în materia actelor juridice nuºi a faptelor juridice;• teoria garanþiei comitentului faþã de victima faptuluiprejudiciabil, bazatã pe o prezumþie absolutã de culpã, garanþiecare rezultã din faptul cã, în temeiul raportului de prepuºenie,comitentul exercitã supravegherea, îndrumarea ºi controlulactivitãþii prepusului. Teoria garanþiei este acceptatã ºi constituieopinia dominantã în doctrinã ºi jurisprudenþã.

Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiCondiţii generaleCondiþiile generale ale rãspunderii comitentului sunt condiþiilerãspunderii pentru fapta proprie ºi trebuie sã fie îndeplinite de prepus:- existenþa prejudiciului;- existenþa faptei ilicite sãvârºite de prepus;- raportul de cauzalitate între fapta ilicitã ºi prejudiciu;- vinovãþia prepusului.Condiţii specialeAlãturi de condiþiile generale, pentru angajarea rãspunderii comitentuluise cer întrunite douã condiþii speciale:- existenþa raportului de prepuºenie la data sãvârºirii fapteiilicite;- sãvârºirea faptei ilicite de cãtre prepus în funcþiile ce i-aufost încredinþate de comitent.Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiEfectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şivictima prejudiciuluiVictima prejudiciului are urmãtoarele posibilitãþi:• sã-l cheme în judecatã pe comitent pentru a se despãgubi, întemeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil;• sã-l cheme în judecatã pe prepus, în temeiul art. 998 – 999 Codcivil;• sã cheme în judecatã comitentul ºi prepusul, pentru a fi obligaþiîn solidar la plata despãgubirilor.96Pentru a se exonera de rãspundere, comitentul poate invoca numai aceleîmprejurãri care erau de naturã sã înlãture rãspunderea pentru fapta proprie aprepusului.Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şiprepusDacã comitentul a acoperit prejudiciul, va avea la îndemânã o acþiune

în regres împotriva prepusului, care este autorul faptei ilicite, deoarece:- rãspunderea comitentului este o rãspundere pentru fapta altuia, ºi nuo rãspundere pentru fapta proprie;- rãspunderea comitentului reprezintã o garanþie pentru victimã;- prejudiciul trebuie sã fie acoperit de cel care l-a produs, adicã deprepus.Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilorpentru faptele ucenicilorNoţiune şi reglementarePotrivit dispoziþiilor art. 1000, alin. 4 Cod civil institutorii ºiartizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii ºi ucenicii lor, întot timpul ce se gãsesc sub a lor priveghere.Ca ºi pãrinþii, ei se pot exonera de rãspundere, „dacã probeazã cã nuau putut împiedica faptul prejudiciabil” (conform art. 1000, alin. 5).Domeniul de aplicareInstitutorii sunt cei care dau instrucþiuni ºi asigurã supravegherea. Înaceastã categorie sunt incluºi educatorii din învãþãmântul preºcolar,învãþãtorii din învãþãmântul primar, profesorii din cel gimnazial, liceal,profesional ori tehnic.Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din învãþãmântulsuperior sau persoanelor ce administreazã activitatea cãminelor studenþeºti.În literaturã ºi practicã au existat controverse în legãturã cuposibilitatea ca unitatea de învãþãmânt sã fie obligatã la reparaþie împreunãsau în locul profesorului, pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul ei.Artizanii, care în doctrinã sunt numiþi ºi meºteºugari, sunt persoanecare primesc spre pregãtire ucenicii pentru a se forma profesional. Aceºtia

sunt þinuþi, în vigoarea obligaþiilor de serviciu, la supravegherea ucenicilor.Artizanii, în sensul articolului 1000 alin. 4, pot fi atât meºteºugariiindividuali, particulari, cât ºi unitãþile de pregãtire practicã ce þin de regiileautonome sau de societãþile comerciale. Ca ºi în cazul institutorilor,97rãspunderea pentru fapta prejudiciabilã sãvârºitã de ucenic revine persoaneifizice, meºteºugarului, care vine în contact direct cu ucenicul ºi, deci, areobligaþia de a-l instrui ºi supraveghea.Elevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate ºcolarã aflatã însubordinea Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii sau a altui organism centralabilitat.Ucenicii sunt persoane care, spre deosebire de elevi, prin activitateadepusã, contribuie atât la însuºirea unei meserii, cât ºi la sporirea profituluimeseriaºului, care foloseºte lucrãrile practice executate de ei în scopuriexclusiv personale.Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de rãspundere rezultã din însãºiformularea art. 1000 alin. 4 Cod civil, care priveºte elevii ºi ucenicii care seaflã sub „supravegherea” institutorilor ºi artizanilor.Astfel, fundamentarea rãspunderii îºi are temeiul în neîndeplinireaori îndeplinirea necorespunzãtoare a obligaþiei de supraveghere.Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilorCondiţii generalePentru angajarea rãspunderii institutorilor ºi artizanilor, conformarticolului 1000 alin. 4 Cod civil, reclamantul trebuie sã probeze condiþiilerãspunderii pentru fapta proprie:- existenþa prejudiciului;- existenþa faptei ilicite a elevului sau ucenicului;

- existenþa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicitã ºi prejudiciu;- existenþa vinovãþiei elevului sau ucenicului.Condiţiile specialePentru ca institutorii ºi artizanii sã poatã rãspunde în baza art. 1000alin. 4, se mai cer îndeplinite încã douã condiþii:- cel ce a cauzat prejudiciul sã aibã calitatea de elev ori ucenic ºi sã fieminor;- fapta ilicitã cauzatoare de prejudicii sã fi fost sãvârºitã în timp ce elevulsau ucenicul se afla sau trebuia sã se afle sub supravegherea insitutorului oriartizanului.Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilor98În mãsura în care toate condiþiile general ºi speciale sunt îndeplinite,institutorul sau artizanul va fi obligat sã presteze o reparaþie integralã aprejudiciului. Reclamantul are însã posibilitatea sã cheme în justiþie:- pe elev ori ucenic;- pe elev ori ucenic ºi institutor ºi artizan împreunã.Aceºtia sunt rãspunzãtori in solidum faþã de victimã. În cazul în careinstitutorul sau artizanul va dovedi faptul cã deºi ºi-a îndeplinit îndatorireade supraveghere nu a putut preveni sãvârºirea faptei prejudiciabile, se vaputea atrage, în subsidiar, rãspunderea pãrinþilor, invocând ca motivneîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzãtoare a obligaþiei de a asiguraeducaþia copilului minor.Pentru toate situaþiile în care institutorul sau artizanul a plãtit integraldespãgubirea victimei, acesta are o acþiune în regres contra elevului sauucenicului pentru a cãrui faptã personalã a rãspuns. În aceste cazuri, art.1000 alin. 4 Cod civil funcþioneazã ca o garanþie pentru victimã, iar acþiunea

în regres se exercitã conform art. 998-999 Cod civil ºi îºi are temeiul înefectele subrogaþiei legale prin plata creditorului.Acþiunea în regres are ca principiu repararea integralã aprejudiciului, astfel cã autorul direct al faptei pãgubitoare va fi obligat sãînmâneze institutorului sau artizanului întreaga despãgubire pe care acesta afost nevoit sã o plãteascã victimei.6. RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DEANIMALE, DE RUINA EDIFICIULUI ŞI DE LUCRURI ÎNGENERALRăspunderea pentru prejudiciile cauzate de animaleNoţiune şi reglementarePotrivit art. 1001 Cod civil, proprietarul unui animal sau acela care seserveºte de dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciulcauzat de animal, sau cã animalul se aflã sub paza sa, sau cã a scãpat.Domeniul de aplicareDomeniul de aplicare a acestei forme de rãspundere implicãdeterminarea persoanelor care sunt chemate sã rãspundã, precum ºi aanimalelor pentru care a fost instituitã aceastã rãspundere.99Referitor la persoanele care sunt chemate sã rãspundã, conform art.1001 Cod civil, rãspunderea revine persoanei care exercitã paza juridicã aanimalului la momentul producerii prejudiciului.Prin pazã juridicã se înþelege dreptul pe care îl are o persoanã de a sefolosi în interes propriu de animalul respectiv, ceea ce presupune prerogativade comandã ºi supraveghere a animalului.Paza juridicã se prezumã cã aparþine proprietarului, pânã la probacontrarã, precum ºi persoanei cãreia proprietarul i-a transmis paza juridicã,cum ar fi uzufructuarul, chiriaºul, comodatarul.Paza juridicã nu se confundã cu paza materialã, deoarece aceasta din

urmã presupune doar un contact material cu animalul. Au paza materialã aanimalului: ciobanul, vãcarul, zootehnicianul.Cu privire la animalele pentru care se aplicã dispoziþiile art. 1001 Codcivil, rãspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de:- animalele domestice;- animalele sãlbatice aflate în captivitate (grãdini zoologice, circuri);- animalele sãlbatice din rezervaþii ºi parcuri de vânãtoare.Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate deanimalePentru fundamentarea acestei forme de rãspundere, în doctrinã s-auformulat trei opinii:1) fundamentarea rãspunderii pe ideea de risc, în sensul cã cel carebeneficiazã de foloasele de pe urma unui animal trebuie sã suporte ºiconsecinþele negative produse de acesta;2) fundamentarea rãspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă însupravegherea animalului,3) fundamentarea rãspunderii de ideea de garanţie pe care paznicul juridictrebuie sã o asigure terþilor.Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea rãspunderii, victima prejudiciului trebuie sã facãdovada cã prejudiciul a fost cauzat de cãtre animal, precum ºi a faptului cã lamomentul producerii prejudiciului animalul se afla în paza juridicã apersoanei de la care se pretind despãgubiri.Paznicul juridic se poate exonera de rãspundere dacã va dovedi cãprejudiciul s-a produs datoritã faptei victimei însãºi, faptei unei terþepersoane pentru care nu este þinut sã rãspundã sau unui caz de forþã majorã.Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale100

Victima prejudiciului produs de animal are dreptul sã solicitedespãgubiri:- de la cel care are paza juridicã a animalului, în temeiulart. 1001 Cod civil;- de la cel care are paza materialã a animalului, în temeiulart. 998-999 Cod civil.Paznicul juridic al animalului, dacã a plãtit despãgubirile, poate formulaacþiune în regres împotriva paznicului material, în temeiul art. 998 – 999Cod civil.Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiuluiNoţiune şi reglementareConform art. 1002 Cod civil, proprietarul unui edificiu este responsabilde prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei deîntreþinere sau a unui viciu de construcþie.Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al rãspunderii instituite prin art.1002 Cod civil impune prezentarea urmãtoarelor noþiuni:- edificiu;- noþiunea de ruinã a edificiului;- lipsa de întreþinere a edificiului;- viciu de construcþie;- persoana rãspunzãtoare.Prin edificiu se înþelege orice construcþie realizatã de om prinasamblarea trainicã a unor materiale care, prin încorporarea lor în sol sau laaltã construcþie, devine, în mod durabil, un imobil prin natura sa.Ruina edificiului reprezintã dãrâmarea completã sau parþialã aedificiului, dezagregarea materialului, cãderea unei pãrþi, desprinderea unorelemente de construcþie.Ruina edificiului trebuie sã fie urmarea lipsei de întreþinere sau a unuiviciu de construcþie.Rãspunderea pentru ruina edificiului aparþine proprietarului dinmomentul cauzãrii prejudiciului, chiar dacã imobilul a format obiectul unui

contract de locaþiunea sau comodat ori era supus unui uzufruct.Dacã imobilul este în proprietate comunã, coproprietarii rãspundsolidar, iar dacã existã un drept de superficie, rãspunde superficiarul, careare calitatea de proprietar al construcþiei.101Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiÎn legãturã cu fundamentarea rãspunderii pentru ruina edificiului, îndoctrinã ºi jurisprudenþã au fost formulate douã teorii:- teoria rãspunderii subiective, potrivit cãreia la baza rãspunderii se aflã oprezumþie de culpã datoratã lipsei de întreþinere sau unui viciu deconstrucþie;- teoria rãspunderii obiective, conform cãreia rãspunderea se întemeiazã peideea unei obligaþii legale de garanþie, pe care proprietarul edificiului odatoreazã terþilor, independentã de orice culpã din partea proprietarului.Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajatã rãspunderea proprietarului sau a superficiarului, înbaza art. 1002 Cod civil, victima trebuie sã dovedeascã:- existenþa prejudiciului;- existenþa faptei ilicite, care constã în ruina edificiului;- existenþa raportului de cauzalitate între prejudiciu ºi ruina edificiului;- împrejurarea cã ruina edificiului este determinatã de lipsa de întreþinere saude un viciu de construcþie.Efectele răspunderiiDacã sunt îndeplinite condiþiile prevãzute de art. 1002 Cod civil,proprietarul sau superficiarul vor fi obligaþi sã plãteascã victimeidespãgubiri.În cazul în care ruina edificiului se datoreazã altei persoane,proprietarul sau superficiarul vor recupera despãgubirile plãtite victimei,printr-o acþiune în regres.

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în generalNoţiunea şi reglementareaPrincipiul rãspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în generaleste consacrat în Codul civil în art.1000 alin.1, care prevede cã „suntemasemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru caresuntem obligaþi a rãspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrã.”Domeniul de aplicarePentru angajarea rãspunderii în baza art. 1000 alin 1 Cod civil,prejudiciul trebuie sã fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sauun bun mobil, iar lucrul trebuie sã se afle în paza unei persoane.102Persoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt:- proprietarul lucrului, chiar ºi în cazul în care a pierdut lucrul;- titularii unor dezmembrãminte ale dreptului de proprietate;- posesorul lucrului;- detentorul lucrului.Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile ºi soluþiile propuse în doctrinã ºi jurisprudenþã se încadreazãîn cele douã mari concepþii: concepþia rãspunderii subiective ºi concepþiarãspunderii obiective.Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepþii, rãspunderea prevãzutã de art.1000 alin.1Cod civil se fundamenteazã pe ideea de culpã a paznicului juridic al lucrului.Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepþii, alcãtuitã din mai multe teorii, rãspundereapentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentã de ideea de culpã,doveditã sau prezumatã, a paznicului juridic.Condiţiile răspunderiiPentru angajarea rãspunderii pentru lucruri se cer întrunite

urmãtoarele condiþii:- existenþa prejudiciului;- raportul de cauzalitate dintre prejudiciu ºi lucru; raportul de cauzalitate sereferã la fapta lucrului, ºi nu la fapta proprie a paznicului lucrului;- faptul cã lucrul se aflã în paza juridicã a unei persoane; calitatea de paznicjuridic nu trebuie doveditã, deoarece, pânã la proba contrarã, aceastã calitatese prezumã cã aparþine proprietarului, titularului unui alt drept real sauposesorului.Paznicul juridic poate înlãtura rãspunderea sa prin dovedirea existenþeiunor cauze exoneratoare de rãspundere:1) fapta victimei va exonera de rãspundere paznicul juridic dacãîntruneºte caracteristicile unei adevãrate forþe majore, deoarece, în cazcontrar, fapta victimei doar diminueazã rãspunderea paznicului juridic;2) fapta unui terþ nu înlãturã total rãspunderea paznicului juridic,deoarece terþul ºi paznicul juridic vor rãspunde în solidar, rãspunderearepartizându-se proporþional cu gradul de participare ºi de vinovãþie alfiecãruia;3) forþa majorã.103Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate sã obþinã despãgubiri de la pazniculjuridic al lucrului, în temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civil, sau de la cel care arepaza materialã a lucrului, în temeiul art. 998-999 Cod civil.Dacã paznicul juridic a plãtit despãgubirile, el va putea sã formuleze oacþiune în regres împotriva paznicului material, întemeiatã pe dispoziþiile art.998-999 Cod civil.7. EFECTELE OBLIGAŢIILORExecutarea directă (în natură) a obligaţiilor

Efectul oricãrei obligaþii este dreptul pe care aceasta îl conferãcreditorului de a pretinde ºi de a obþine de la debitor îndeplinirea exactã aprestaþiei la care acesta s-a obligat.Executarea obligaþiilor este guvernatã de principiul executãrii directesau în naturã.Plata constituie efectul specific al raportului juridic obligaþional.Cine face plataPrincipiul general care cârmuieºte aceastã materie este acela cãoricine poate face plata, respectiv debitorul, personal sau prin reprezentant,o persoanã þinutã alãturi de debitor (un codebitor solidar) sau pentru debitor(fidejusorul) sau de o persoanã interesatã în efectuarea ei.Obiectul plãþiiCreditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i sedatoreazã, chiar dacã valoarea lucrului oferit ar fi egalã sau mai mare.Principiul indivizibilitãþii plãþii se exprimã prin dreptul creditorului dea primi plata integralã, el neputând fi obligat sã primeascã o parte dinaceasta.Data plãþiiPlata se face atunci când creanþa a devenit exigibilã, adicã a ajuns lascadenþã.Locul plãþiiPlata trebuie efectuatã la locul convenit de pãrþi. Dacã pãrþile nu auconvenit locul plãþii, Codul civil prevede cã ea se efectueazã la domiciliuldebitorului – plata este cherabilã, ºi nu portabilã.104Imputaþia plãþii.Dacã un debitor are mai multe creanþe faþã de acelaºi creditor ºi face oplatã insuficientã pentru acoperirea în întregime a acestora, se puneproblema care din ele se va considera executatã.

Rãspunsul este dat de categoria juridicã a imputaþiei plãþii. Imputaþiaplãþii poate fi fãcutã: prin acordul pãrþilor, numai de una dintre pãrþi (fienumai de debitor, fie numai de creditor), prin lege.Dovada plãþiiPlata are drept efect liberarea debitorului de obligaþia asumatã. Potrivitart. 1138 C. civ., remiterea voluntarã a titlului original fãcutã de creditordebitorului dã proba liberaþiunii, iar remiterea voluntarã a copiei legalizate atitlului prezumã, pânã la proba contrarã, remiterea de datorie sau platã.Oferta realã urmatã de consemnaþiune.În ipoteza în care creditorul refuzã plata fãcutã de debitor, legea i-apus la dispoziþie o procedurã prin care se poate libera de obligaþia ce-iincumbã. Procedura se numeºte oferta realã urmatã de consemnaþiune. Eaeste reglementatã de art. 1114-1121 C. civ. ºi art. 586-590 C. pr. civ. ºicuprinde douã etape: oferta realã ºi consemnarea.Executarea indirectă a obligaţiilor (executarea prin echivalent)Executarea indirectã a obligaþiei înseamnã dreptul creditorului de apretinde ºi obþine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit,ca urmare a neexecutãrii, executãrii cu întârziere sau executãriinecorespunzãtoare a obligaþiei asumate.Despãgubirile (daune-interese) sunt de douã feluri:1) despãgubiri moratorii – reprezintã echivalentul prejudiciului pe carecreditorul l-a suferit ca urmare a executãrii cu întârziere a obligaþiei;2) despãgubiri compensatorii – reprezintã echivalentul prejudiciului suferitde creditor pentru neexecutarea totalã sau parþialã a obligaþiei.Despãgubirile moratorii se pot cumula cu executarea în naturã a

obligaþiei, spre deosebire de cele compensatorii, care au rolul de a înlocuiexecutarea în naturã.Pornind de la definiþia executãrii indirecte a obligaþiilor, rezultã cãaceasta are natura juridicã a unei rãspunderi civile care poate fi, în raport deizvorul obligaþiei, contractualã sau delictualã.Pentru acordarea de despãgubiri (daune-interese) se cer întruniteurmãtoarele condiþii: prejudiciul, vinovãþia ºi punerea debitorului înîntârziere.105Evaluarea despãgubirilor se poate face pe cale judiciarã, legalã sauconvenþionalã.8. DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRAPATRIMONIULUI DEBITORULUICategorii de drepturi ale creditorului asupra patrimoniuluidebitoruluiDebitorul rãspunde pentru obligaþiile asumate cu întregul sãupatrimoniu. Oricare dintre creditorii chirografari are urmãtoarele drepturi:1) sã cearã executarea silitã asupra bunurilor debitorului;2) sã cearã luarea unor mãsuri conservatorii asupra patrimoniuluidebitorului;3) sã intenteze acþiunea oblicã în cazurile în care debitorul nu intenteazãacþiuni pentru valorificarea unor drepturi ce-i aparþin;4) sã intenteze acþiunea revocatorie în cazurile în care debitorul încheie actejuridice în frauda creditorului.Mãsurile ce pot fi luate de creditor pentru conservareapatrimoniului debitoruluiPentru a evita ca la scadenþã debitorul sã aparã ca fiind insolvabil,legea acordã creditorilor chirografari anumite mijloace juridice destinate aasigura conservarea patrimoniului debitorului lor. Aceste mãsuri sunt:

1) cererea de a pune sechestru asigurator pe anumite bunuri ale debitorului;2) cererea de efectuare a inscripþiei sau transcripþiei imobiliare;3) dreptul creditorului de a interveni în procesele debitorului cu privire labunuri din patrimoniul sãu ºi în procesele de împãrþealã ale debitorului;4) dreptul creditorului de a intenta acþiunea în declararea simulaþiei.Acþiunea oblicã (indirectã sau subrogatorie)Este acea acþiune în justiþie pe care creditorul o exercitã pentruvalorificarea unui drept ce aparþine debitorului sãu.Pentru intentarea acestei acþiuni se cer întrunite urmãtoarele condiþii:debitorul sã fie inactiv, creditorul sã aibã interes serios ºi legitim pentru aintenta acþiunea, creanþa creditorului sã fie certã, lichidã ºi exigibilã.Acþiunea paulianã (revocatorie)Este acþiunea prin care creditorul poate cere revocarea pe calejudecãtoreascã a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicieriisale, acte prin care îºi creeazã sau mãreºte starea de insolvabilitate.106Condiþiile intentãrii acestei acþiuni sunt urmãtoarele: actul atacat sã ficreat creditorului un prejudiciu, frauda debitorului (debitorul a avutcunoºtinþã de rezultatul pãgubirilor al actului faþã de creditor), creditorul sãaibã o creanþã certã, lichidã ºi exigibilã, complicitatea la fraudã a terþului cucare debitorul a încheiat actul atacat, dacã actul este cu titlu oneros.9. CIRCULAŢIA OBLIGAŢIILORModurile de transmitere a obligaþiilorModurile de transmitere a obligaþiilor sunt cesiunea de creanþã ºisubrogaþia în drepturile creditorului prin plata creanþei.Cesiunea de creanþã este actul juridic încheiat între cedent, cel care

transmite creanþa, ºi cesionar, cel care dobândeºte creanþa, prin care primulsubstituie în locul sãu pe al doilea, acesta devenind noul debitor aldebitorului – numit debitor cedat.Codul civil reglementeazã cesiunea de creanþã în materia vânzãrii –cumpãrãrii în art. 1391 –1398.Condiþiile cesiunii de creanþã sunt urmãtoarele: sã îndeplineascã toatecondiþiile de valabilitate ale contractului; nu este necesar consimþãmântuldebitorului cedat; pentru opozabilitatea faþã de terþi se cere notificareadebitorului sau acceptarea cesiunii fãcutã de debitorul cedat. Cesiunea decreanþã produce efecte între pãrþi ºi faþã de terþi.Subrogaþia în drepturile creditorului prin plata creanþei este instituþiajuridicã prin care, în temeiul convenþiei (subrogaþie convenþionalã) sau întemeiul legii (subrogaþie legalã), o persoanã care plãteºte o datorie a altuia –solvens –cãtre creditor – accipiens – ia locul creditorului plãtit. Din definiþierezultã cã subrogaþia poate fi legalã sau convenþionalã, care, la rândul sãu,poate fi consimþitã de creditor sau consimþitã de debitor.Modurile de transformare a obligaþiilorModurile de transferare a obligaþiilor sunt novaþia ºi delegaþia.Novaþia este o convenþie prin care pãrþile unui raport juridicobligaþional sting o obligaþie existentã, înlocuind-o cu o nouã obligaþie.Felurile novaþiei sunt:1) novaþia obiectivã – se produce între creditorul ºi debitorul iniþial, dar înraportul juridic obligaþional se schimbã obiectul sau clauza acestuia;2) novaþia subiectivã:• novaþia prin schimbare de debitor – are loc atunci când un terþ seangajeazã faþã de creditor sã plãteascã datoria, fãrã ca, pentru aceasta, sã secearã concursul debitorului iniþial;

107• novaþia prin schimbare de creditor – constã în substituirea unui noucreditor celui vechi, debitorul devenind obligat faþã de noul creditor ºi fiindliberat faþã de cel vechi.Condiþiile novaþiei sunt urmãtoarele: sã fie respectate toate condiþiilede validitate a contractului; existenþa unei obligaþii valabile; noua obligaþiesã conþinã un element nou faþã de vechea obligaþie; sã existe intenþia de anova – animus novandi.Pãrþile acestui raport juridic sunt: delegant – debitorul iniþial, delegat– debitorul care se obligã, delegatar – creditorul care primeºte angajamentul.Delegaþia poate fi perfectã – acea formã a delegaþiei prin caredelegatul descarcã prin declaraþie expresã pe delegat ºi înþelege ca obligaþiasã fie executatã de delegat – ºi imperfectã – acea formã a delegaþieicaracterizatã prin faptul cã delegatarul nu consimte la liberarea delegantului,având doi debitori, delegatul ºi delegantul.10. STINGEREA OBLIGAŢIILORModurile de stingere a obligaţiilor care duc la realizarea creanţeidebitoruluiCompensaþia este un mijloc de stingere a douã obligaþii reciproce ºi deaceeaºi naturã existente între douã persoane, astfel încât fiecare este, înacelaºi timp, debitor ºi creditor al celeilalte. Este reglementatã în art. 1143-1153 C. civ., fiind de trei feluri: legalã, convenþionalã ºi judecãtoreascã.Confuziunea constã în întrunirea în aceeaºi persoanã atât a calitãþii dedebitor, cât ºi a celei de creditor, în cadrul aceluiaºi raport juridicobligaþional. Ea se aplicã tuturor obligaþiilor, independent de izvorul lor, ºi

este reglementatã de art. 1154 C. civ. Darea de platã este operaþia juridicãprin care debitorul executã cãtre creditorul sãu o altã prestaþie decât aceea lacare s-a obligat la încheierea raportului juridic obligaþional. Aceastãschimbare a prestaþiei se face numai cu consimþãmântul creditorului.Modurile de stingere a obligaţiilor care nu duc la realizareacreanţei creditorului.Remiterea de datorie este renunþarea cu titlu gratuit a creditorului dea-ºi valorifica creanþa pe care o are împotriva debitorului sãu. Ea este uncontract care presupune consimþãmântul debitorului.Imposibilitatea fortuitã de executare este un mod de stingere aobligaþiei atunci când executarea a devenit imposibilã datoritã unui cazfortuit sau de forþã majorã, adicã independent de orice culpã din parteadebitorului. Potrivit art. 1156 C. civ., pentru ca debitorul sã fie eliberat prin108intervenþia cazului fortuit sau forþei majore se cere ca pieirea obligaþiei sã fiavut loc fãrã culpa debitorului ºi înainte de punerea sa în întârziere.11. GARANTAREA OBLIGAŢIILORGaranţiile personaleFidejusiunea sau cauþiunea este un contract prin care o persoanãnumitã fidejusor se obligã faþã de creditorul altei persoane sã executeobligaþia celui pentru care garanteazã, dacã acesta nu o va executa.Fidejusiunea poate fi de trei feluri: convenþionalã, legalã ºijudecãtoreascã.Contractul de fidejusiune este un contract accesoriu, consensual,unilateral ºi cu titlu gratuit. Orice obligaþie poate fi garantatã prinfidejusiune, inclusiv obligaþiile intuitu personae.Garanţiile reale

Dreptul de retenţie se prezintã ca un drept real de garanþie imperfect,în virtutea cãruia cel ce deþine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe caretrebuie sã-l restituie, are dreptul sã reþinã lucrul respectiv, sã refuze decirestituirea, pânã ce creditorul titular al bunului îi va plãti sumele pe care le-acheltuit cu conservarea, întreþinerea ori îmbunãtãþirea acelui bun.Gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorulremite creditorului sãu un lucru mobil pentru garantarea datoriei.În legislaþia noastrã existã douã feluri de gaj: gajul cu deposedare;gajul fãrã deposedare.În concepþia Codului civil, contractul de gaj este un contractaccesoriu, real ºi unilateral.Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate de plata uneiobligaþii. Ipoteca poate fi de douã feluri: convenþionalã ºi legalã, în funcþiede izvorul sãu, convenþia pãrþilor sau legea. Indiferent de felul sãu, ipotecaprezintã urmãtoarele caractere generale: este un drept real accesoriu; este ogaranþie imobiliarã; este supusã principiului specializãrii; este indivizibilã.PrivilegiilePrivilegiul este dreptul recunoscut unui creditor, care decurge dincalitatea creanþei sale, de a fi preferat celorlalþi creditori, chiar dacã aceºtiasunt ipotecari.Conform Codului civil, privilegiile pot fi clasificate în trei categorii:a) privilegii generale: privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile ºiimobile ale debitorului; privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile;b) privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile;109c) privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile.

Privilegiile sunt reglementate în art. 1722-1745 ºi art. 1780-1815 C. civ.completat cu art. 409 C. pr. civ.Bibliografie selectivă:1. Constantin Stãtescu, Cornelia Bîrsan, Drept civil. Teoria generalã aobligaþiilor, ediþia a VIII-a, Editura All Beck, Bucureºti, 2002.2. Mariana Rudãreanu, Drept civil. Teoria generalã a obligaþiilor,Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2005.3. Constantin Teleagã, Armonizarea legislativã cu dreptul comunitar îndomeniul dreptului civil, Cazul rãspunderii pentru produseledefectuoase, Editura Rosetti, Bucureºti, 2004.4. Gheorghe Vintilã. Constantin Furtunã, Daunele morale, Studiu dedoctrinã ºi jurisprudenþã, Editura All Beck, Bucureºti, 20021DREPT PROCESUAL PENALConf. univ. dr. Nicu JidovuObiectiveScopul disciplinei îl reprezintã însuºirea de cãtre studenþi a principalelor concepte, categorii ºi instituþiijuridice cu care se opereazã în procesul penal, dar ºi ulterior acestuia cu ocazia punerii în executare ahotãrârilor judecãtoreºti definitive.PARTEA GENERALĂNoţiuni introductive referitoare la dreptul procesual penalOrdinea de drept şi procesul penalOrice încãlcare a legii apare ca un conflict între voinþa legiuitorului ºi cea a destinatarului care a avut oconduitã contrarã normei de incriminare.Conflictul creeazã un raport juridic substanþial în cadrul cãruia statul îºi exercitã dreptul de a trage larãspundere pe cel care a încãlcat legea, iar acesta din urmã are obligaþia sã suporte consecinþelenerespectãrii legii penale. În acest scop este nevoie de intervenþia unor anumite organisme specializate alestatului care sã poatã soluþiona conflictul apãrut între stat ºi infractor.Autoritatea judecãtoreascã este cea cãreia îi revine dreptul de a soluþiona litigiile de drept intervenite înurma manifestãrilor ilicite.In acest sens, art. 21 din Constituþie consfinþeºte accesul liber la justiþie, ºi anume: „orice persoanã sepoate adresa justiþiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãþilor ºi a intereselor sale legitime. Nici o lege nupoate îngrãdi exercitarea acestui drept”.

Completând cele menþionate, art. 1 alin. (1) din Legea de organizare judiciarã nr. 304/28.06.2004 aratãcã „puterea judecãtoreascã se exercitã de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi de celelalte instanþejudecãtoreºti’’ , iar „justiþia este unicã, imparþialã ºi egalã pentru toþi’’ [art. 2 alin.(1)].Prin urmare procesul penal apare ca fiind acea activitate reglementată de lege, desfăşurată deorganele competente, cu participarea părţilor şi a altor persoane, în scopul constatării la timp şi înmod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel încât orice persoană care a săvârşit oinfracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană.Fazele procesului penalTotalitatea fazelor şi ansamblul etapelor pe care le parcurge procesul penal, constituie sistemulacestuia.În structura tipicã procesului penal se întâlnesc trei faze:1. urmãrire penalã;2. judecata;3. punerea în executare a hotãrârilor penale definitive.Participanţii în procesul penalÎn sens larg, noþiunea de participanþi se referã la toþi subiecþii oficiali sau particulari, care participãefectiv la activitãþile ce se desfãºoarã în cadrul procesului penal. Astfel, categoria participanþilor se referãla: organele judiciare, pãrþile, apãrãtorul ºi alte persoane.În sens restrâns, noþiunea de participanþi în procesul penal înglobeazã: organele, pãrþile ºi apãrãtorul.Organele care au calitatea de participanþi în procesul penal sunt: organele judecãtoreºti, procurorul ºiorganele de cercetare penalã.Pãrþile, în procesul penal, sunt: inculpatul, partea vãtãmatã, partea civilã ºi partea responsabilãcivilmente (persoane care au drepturi ºi obligaþii ce se nasc din exercitarea acþiunii penale sau civile).Apãrãtorul are o poziþie specialã, întrucât, cu toate cã nu este direct interesat în cauzã, se situeazã pepoziþia pãrþii cãreia îi acordã asistenþã juridicã.Alte persoane care participã în cauza penalã sunt: martorii, martorii asistenþi, experþii, interpreþii,agenþii procedurali, grefierii etc.În virtutea existenþei principiului oficialitãþii care guverneazã desfãºurarea procesului penal, subiecþiiprocesuali pot fi clasificaþi în subiecþi oficiali ºi subiecþi particulari. Astfel, subiecþii oficiali sunt:2judiciari (judecãtori, procurori, organe de cercetare) ºi extrajudiciari (persoane cu atribuþii de inspecþie,

de control, comandanþi de nave ºi aeronave etc.).Subiecþii particulari sunt principali (pãrþile) ºi secundari (toþi ceilalþi participanþi).Instanţele judecătoreştiFuncþia de învinuire prin care se exercitã acþiunea penalã are ca obiect judecarea inculpatului de cãtreinstanþa de judecatã, în vederea stabilirii vinovãþiei sau nevinovãþiei acestuia, ºi aplicarea sancþiuniiprevãzute de lege. Aceastã putere de a judeca ºi de a decide este numitã funcþie jurisdicþionalã ºi esteîndeplinitã de instanþele judecãtoreºti, în cauzele penale.Organizarea instanþelor judecãtoreºtiSistemul actual al instanþelor judecãtoreºti cuprinde:- judecãtorii (mai multe în fiecare judeþ);- tribunale militare (în numãr de 4);- tribunale (existente în fiecare judeþ ºi în municipiul Bucureºti), din care unele specializate, cum sunt :- pentru minori ºi familie;- de muncã ºi asigurãri sociale;- comerciale;- administrativ – fiscale;- de proprietate intelectualã.- Tribunalul Militar Teritorial;- curþi de apel (în numãr de 15);- Curtea Militarã de Apel;- Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie.In cadrul fiecãrei instanþe judecãtoreºti funcþioneazã un colegiu de conducere care hotãrãºte cu privirela problemele generale de conducere a instanþei. Cel de la nivelul curþilor de apel exercitã ºi acþiuneadisciplinarã împotriva judecãtorilor.Adunãrile generale ale judecãtorilor de la fiecare instanþã dezbat activitatea anualã, aleg membriiConsiliului Superior al Magistraturii, analizeazã proiecte de acte normative la solicitarea acestuia sau aministrului justiþiei, dezbat probleme de drept ºi formuleazã puncte de vedere când sunt cerute de C.S.M.Dupã gradele de jurisdicþie, instanþele judecãtoreºti se împart în: prime instanþe, instanþe de apel ºiinstanþe de recurs.Compunerea completelor de judecatãPrin compunerea instanþei de judecatã se înþelege alcãtuirea completului de judecatã cu numãrul dejudecãtori prevãzut de lege, care sã aibã capacitatea funcþionalã de judecare a cauzei penale.Nerespectarea prevederilor legale cu privire la compunerea completului de judecatã atrage sancþiuneanulitãþii absolute [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.].*Ministerul Public

Ministerul Public reprezintã în activitatea judiciarã interesele generale ale societãþii ºi apãrã ordinea dedrept, precum ºi drepturile ºi libertãþile cetãþenilor.Ministerul Public îºi exercitã atribuþiile prin procurori constituiþi în parchete pe lângã fiecare instanþãjudecãtoreascã, sub autoritatea ministrului justiþiei, in condiþiile legii (art. 59 - 60 din Legea nr. 304/2004).A. Organizarea Ministerului PublicMinisterul Public îºi exercitã atribuþiile prin procurori constituiþi în parchete pe lângã fiecare instanþãjudecãtoreascã. În acest sens, au luat fiinþã ºi funcþioneazã parchetele de pe lângã judecãtorii, tribunale,curþile de apel ºi Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie.Pe linie militarã, funcþioneazã parchetele militare de pe lângã tribunalele militare, Tribunalul MilitarTeritorial ºi Curtea Militarã de Apel.Corpul magistraþilorCalitatea de magistrat o au procurorii din cadrul parchetelor, magistraþii asistenþi ai Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþie, precum ºi judecãtorii de la toate instanþele judecãtoreºti, civile ºi militare. Pentru* În continuare nu se mai foloseºte prescurtarea C. proc. pen. fiind de la sine înþeles cã atâta timp cât nu este indicatã disciplinadin care provine articolul este vorba de Codul de procedurã penalã.3numirea ca magistrat militar se impune ca persoana sã aibã ºi calitatea de militar activ. Este asimilatmagistraþilor, pe durata îndeplinirii funcþiei, ºi întreg personalul de specialitate juridicã din MinisterulJustiþiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naþional de Criminologie,Institutul Naþional al Magistraturii.Poate fi magistrat cel care îndeplineºte urmãtoarele condiþii:a) este numai cetãþean român cu domiciliul în România ºi are capacitate de exerciþiu deplinã;b) este licenþiat în drept ;c) nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal ºi se bucurã de o bunã reputaþie;d) cunoaºte limba românã;e) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcþiei;f) a absolvit Institutul Naþional al Magistraturii sau a promovat concursul ori examenul de admitere înmagistraturã, organizat potrivit regulamentului aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.Numirea judecãtorilor, cu excepþia celor stagiari, se face prin decret al Preºedintelui României, lapropunerea Consiliului Superior al Magistraturii, iar judecãtorii ºi procurorii stagiari sunt numiþi de cãtreConsiliul Superior al Magistraturii pe baza rezultatelor obþinute la examenul de absolvire a Institutului

Naþional al Magistraturii.Consiliul Superior al Magistraturii este alcãtuit din 19 membri aleºi pe o duratã de 6 ani, în adunãrilegenerale ale judecãtorilor, sau, dupã caz, ale procurorilor, fiind validaþi de cãtre Senat.Atribuþiile Consiliului Superior al Magistraturii sunt prevãzute în art. 35 din Legea nr. 317/2004publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 599/2.07.2004 ºi republicatã în „Monitorul Oficial” nr.827/13.09.2005.Funcþia de magistrat este incompatibilã cu orice altã funcþie publicã sau privatã, cu excepþia funcþiilordidactice din învãþãmântul superior.Judecãtorii numiþi de Preºedintele României sunt inamovibili, independenþi, supunându-se numai legii, iarprocurorii ºi judecãtorii stagiari se bucurã de stabilitate.Pentru cercetarea, reþinerea, arestarea, percheziþionarea sau trimiterea în judecatã a magistraþilor ºimagistraþilor asistenþi se impune încuviinþarea secretarului general al Consiliului Superior alMagistraturii.Eliberarea magistraþilor din funcþiile pe care le deþin nu poate fi fãcutã decât în cazurile expresprevãzute de lege.Organizarea ºi funcþionarea organelor de cercetare penalãPotrivit art. 201 alin. (1), „urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre procurori ºi de cãtre organele decercetare penalã...”În alin. (2) al aceluiaºi articol se precizeazã cã organele de cercetare penalã sunt:- organele de cercetare ale poliþiei judiciare;- organele de cercetare speciale.Ca organe de cercetare ale poliþiei judiciare funcþioneazã lucrãtori operativi anume desemnaþi deministrul Administraþiei ºi Internelor cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângãÎnalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, sub a cãrui autoritate îºi desfãºoarã activitatea (modificat prin Legea nr.356/2006 publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 677/7.08.2006).Organele de cercetare ale poliþiei judiciare au o competenþã generalã, efectuând cercetarea penalãpentru orice infracþiune care nu este datã, în mod obligatoriu, în competenþa altor organe de cercetarepenalã (art. 207).Ele îºi desfãºoarã activitatea sub conducerea, supravegherea ºi controlul nemijlocit al procurorului,fiind obligate sã ducã la îndeplinire toate dispoziþiile sale.Potrivit art. 208, organele de cercetare speciale sunt:a) pentru militarii in subordine, comandanþii unitãþilor militare, corp aparte ºi similare, precum ºi

ofiþerii anume desemnaþi de cãtre aceºtia;b) pentru infracþiunile sãvârºite de militari in afara unitãþilor militare, ºefii comenduirilor degarnizoana precum ºi ofiþerii anume desemnaþi de cãtre aceºtia;c) pentru infracþiunile de competenta instanþelor militare sãvârºite de persoanele civile in legãturãcu obligaþiile lor militare, comandanþii centrelor militare, precum ºi ofiþeri anume desemnaþi de cãtreaceºtia. La cererea comandantului centrului militar, organul de politie efectueazã unele acte de cercetare,4dupã care le înainteazã acestuia;d) pentru infracþiunile de frontierã, ofiþerii politiei de frontiera anume desemnaþi;e) pentru infracþiunile contra navigaþiei pe apã ºi contra disciplinei ºi ordinii la bord, precum ºipentru infracþiunile de serviciu sau in legãturã cu serviciul, prevãzute in Codul penal, sãvârºite depersonalul navigant al marinei civile, dacã fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranþa navei sau anavigaþiei, cãpitanii porturilor.Părţile în procesul penalProcesul penal nu poate avea loc fãrã participarea, în afara organelor judiciare mai sus analizate, ºi aunor persoane care au un interes în cauzã (persoana vãtãmatã, persoana pãgubitã, învinuitul sau inculpatulº.a.) ori nu au nici un interes în cauzã, dar participarea lor este determinatã de justa soluþionare a cauzeipenale (martori, experþi, interpreþi, specialiºti º.a.). In funcþie de poziþia procesualã pe care o au,persoanele participante la procesul penal dobândesc anumite drepturi, dar ºi obligaþii corelative acestora.Dintre subiecþii procesuali participanþi la desfãºurarea procesului penal, un rol important îl au pãrþile,care pot fi definite ca persoane fizice sau juridice, care au drepturi ºi obligaþii ce izvorãsc în mod directdin exercitarea acþiunii penale ºi acþiunii civile în cadrul procesului penal.Procesul penal are douã laturi –penalã ºi civilã. Pãrþile au calitatea procesualã specificã laturii procesuluipenal în care îºi au localizate drepturile ºi obligaþiile legale.ÎnvinuitulÎn Codul de procedurã penalã actual, învinuitul este definit ca fiind persoana faþã de care se efectueazãurmãrirea penalã, atâta timp cât nu a fost pusã în miºcare acþiunea penalã împotriva sa. Activitatea detragere la rãspundere penalã pentru sãvârºirea unei infracþiuni se poate desfãºura numai faþã de o persoanãfizicã, persoana juridicã neputând avea calitatea de învinuit.

Noþiunea de învinuit desemneazã, dupã cum am vãzut, o poziþie procesualã diferitã de cea afãptuitorului sau inculpatului.Învinuitul nu este parte în proces, statutul sãu se apropie mai mult de cel al inculpatului decât de cel alfãptuitorului. Cu toate acestea, Codul de procedurã penalã din 1936 definea noþiunea de învinuit încapitolul consacrat pãrþilor.Etapa actelor premergãtoare începerii urmãririi penale precede naºterea raportului juridic procesualpenal. Persoana faþã de care se desfãºoarã actele premergãtoare se numeºte fãptuitor. Noþiunea defãptuitor nu este definitã de Codul de procedurã penalã, însã desemneazã persoana faþã de care a fostformulatã o plângere sau care este suspectatã de încãlcarea legii penale.Calitatea de învinuit dãinuie pânã la punerea în miºcare a acþiunii penale, când el se transformã ininculpat.InculpatulDesfãºurarea oricãrui proces penal este indisolubil legatã de existenþa unei persoane cãreia i se imputãsãvârºirea unei fapte penale.În secþiunea „Pãrþile în procesul penal”, în art. 23 inculpatul a fost definit ca fiind „persoana împotrivacãreia s-a pus în miºcare acþiunea penalã”. Rezultã cã noþiunea de inculpat este definitã în raport demomentul punerii în miºcare a acþiunii penale. Dobândirea calitãþii de inculpat presupune ºi existenþa uneipremise constând într-o încãlcare a legii penale, prin comiterea unei infracþiuni.Noþiunile de învinuit ºi inculpat desemneazã poziþii procesuale diferite.Calitatea de inculpat subzistã de la punerea în miºcare a acþiunii penale ºi pânã la soluþionarea acesteia.Acþiunea penalã poate fi pusã în miºcare de cãtre procuror ºi de cãtre instanþa de judecatã. În cursulurmãririi penale acþiunea penalã poate fi pusã în miºcare prin ordonanþã, situaþie în care învinuitul devineinculpat, înainte de sesizarea instanþei de judecatã.Dacã urmãrirea penalã s-a desfãºurat fãrã punerea în miºcare a acþiunii penale, dupã finalizareacercetãrilor, dacã se concluzioneazã cã a fost sãvârºitã o faptã penalã ºi cã învinuitul este autorul acesteia,se întocmeºte un rechizitoriu prin care se dispune punerea în miºcare a acþiunii penale, acesta dobândindcalitatea procesualã de inculpat.În literatura de specialitate s-a apreciat cã plângerea prealabilã este doar o condiþie prevãzutã de lege ºinu are aptitudinea de a pune în miºcare acþiunea penalã. În astfel de cazuri, se considerã cã acþiunea

penalã se pune în miºcare la primul termen de judecatã, prin încheiere. Acest punct de vedere este susþinutde modul de redactare folosit de legiuitor: „punerea în miºcare a acþiunii penale se face la plângereaprealabilã a pãrþii vãtãmate”.5Opus punctului de vedere menþionat, se afirmã cã persoana vãtãmatã [în cazurile prevãzute de art. 279lit. a)] pune în miºcare acþiunea penalã prin introducerea plângerii prealabile la instanþa de judecatã.Acest punct de vedere a fost exprimat ºi de instanþa supremã prin decizia de îndrumare nr. 6/1973.Rezultã cã, prin introducerea plângerii prealabile direct la instanþa de judecatã, în cazurile expresnominalizate de lege, este pusã în miºcare acþiunea penalã, persoana fizicã reclamatã ca autor al fapteidobândind calitatea de inculpat. Desigur, aceasta opinie contravine teoriei potrivit cãreia titularul acþiuniipenale este statul prin organele sale abilitate, procurorii.Dupã punerea în miºcare a acþiunii penale, calitatea de inculpat subzistã pe toatã durata exercitãriiacþiunii penale pânã la stingerea acesteia prin soluþia datã de procuror ori prin hotãrârea definitivã ainstanþei de judecatã.Partea vătămatăPersoana vãtãmatã este persoana cãreia i-au fost afectate drepturile ºi interesele legitime prinsãvârºirea infracþiunii. Calitatea de persoanã vãtãmatã se dobândeºte în mod automat, fãrã îndeplinireaaltor condiþii, prin sãvârºirea infracþiunii. În funcþie de sfera drepturilor ºi intereselor legale încãlcate,vãtãmarea poate fi de naturã fizicã, moralã sau materialã.În art. 24. se prevede cã persoana care a suferit prin fapta penalã o vãtãmare fizicã, moralã orimaterialã, dacã participã în procesul penal, se numeºte parte vãtãmatã.Partea vãtãmatã nu poate valorifica pretenþii materiale. Pentru asemenea pretenþii, persoana vãtãmatãtrebuie sã se constituie parte civilã.Partea civilăPotrivit dispoziþiilor art. 15, „persoana vãtãmatã se poate constitui parte civilã în contra învinuituluisau inculpatului ºi persoanei responsabile civilmente”.Prin sãvârºirea unei infracþiuni se poate produce persoanei vãtãmate un prejudiciu material sau moralcare poate fi reparat prin intermediul unei acþiuni civile.Potrivit art. 24 alin. (2), persoana vãtãmatã poate sã exercite acþiunea civilã ºi în procesul penal. Îndoctrinã, partea civilã a fost definitã ca fiind orice persoanã fizicã sau juridicã, care a suferit un

prejudiciu material sau moral prin infracþiune ºi care ºi-a alãturat acþiunea sa civilã la acþiunea penalãîn procesul penal.Partea responsabilă civilmentePotrivit art. 998 C. civ., „orice faptã a omului care cauzeazã altuia prejudiciu, obligã pe acela din acãrui greºealã s-a ocazionat, a-l repara”, iar dispoziþiile art. 1000 C. civ. conchid: „Suntem asemenearesponsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaþi a rãspunde sau delucrurile ce sunt sub paza noastrã”.Din cele prezentate mai sus rezultã cã persoana responsabilã civilmente este persoana fizicã (pãrinþi,tutore, mandant, comitent, profesori, meºteºugari º.a.) sau persoana juridicã (românã sau strãinã) care estechematã în procesul penal sã rãspundã, potrivit legii civile, alãturi de inculpat, pentru paguba materialãsau moralã pricinuitã de acesta prin sãvârºirea infracþiunii .Persoanele ce pot fi parte responsabilã civilmentePotrivit art. 1000 alin. (2) C. civ., pot fi atrase sau pot interveni din proprie iniþiativã ca persoaneresponsabile civilmente urmãtoarele categorii de persoane:- pãrinþii, pentru prejudiciile produse prin faptele penale sãvârºite de copiii lor minori (pânã la vârstade 18 ani), care locuiesc cu dânºii [art. 1000 alin. (2) C. civ.];- comitenþii, pentru faptele penale care au produs pagube, sãvârºite de prepuºii lor, în legãturã cusarcinile ce le-au fost încredinþate [art. 1000 alin. (3) C. civ.];- institutorii ºi meºteºugarii pentru prejudiciile cauzate prin infracþiuni sãvârºite de elevi ºi ucenici, înperioada în care s-au aflat sub supravegherea lor [art. 1000alin. (4) C. civ.];- persoanele care îndeplinesc funcþii de conducere, precum ºi orice alte persoane, în sarcina cãrora s-astabilit o culpã pentru angajarea, trecerea sau menþinerea în funcþie a unor gestionari fãrã respectareacondiþiilor legale privind vârsta, studii ºi stagiu ori cele referitoare la antecedentele penale (Legea nr.22/1969, art. 28 ºi art. 30), dacã gestionarii au produs un prejudiciu prin fapte penale;- persoanele în legãturã cu care s-a constatat, printr-o hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã, cã audobândit de la un gestionar bunuri sustrase de acesta din gestiunea sa (art. 34 din Legea nr. 22/1969);- persoanele care au constituit o garanþie pentru gestionar (art. 10 ºi urmãtoarele din Legea nr.622/1969).În cazul persoanelor enumerate de art. 1000 C.civ. culpa este prezumatã. In timp ce pentru cele

menþionate în Legea 22/1969 culpa sau foloasele necuvenite trebuiesc dovedite.În reglementarea anterioarã (Decretul nr. 221/1960) puteau fi atraºi sã rãspundã civil, alãturi deinculpat ºi persoanele care au profitat de pe urma sãvârºirii infracþiunii. Apreciem cã în mod nejustificat afost înlãturatã aceastã formã de rãspundere, de vreme ce subzista numai în mãsura în care trebuia sãacopere prejudiciul creat prin infracþiune;- persoanele care au gospodãrit împreunã cu inculpatul ori au avut raporturi strânse cu acesta, dacãs-a constatat cã au obþinut foloase de pe urma infracþiunii sãvârºite de autor.Modalitãþi de constituire ca parte responsabilã civilmentePersoana chematã sã rãspundã civil pentru infracþiunea cauzatoare de prejudiciu, sãvârºitã de altãpersoanã, devine persoanã responsabilã civilmente. Dobândirea calitãþii de persoanã responsabilãcivilmente în procesul penal are loc pe trei cãi:- la cererea pãrþii civile;- din oficiu;- la cererea persoanei responsabile civilmente, atunci când aceasta considerã necesar.Subiecţii procesuali care pot înlocui părţile în procesul penalÎn procesul penal, pãrþile pot fi înlocuite, în condiþiile prevãzute de lege, de cãtre alte persoane caredobândesc calitatea de subiecþi procesuali cu poziþii procesuale diferite. Aceºti subiecþi procesuali sunt:SuccesoriiSuccesorii sunt persoanele fizice sau juridice care, în condiþiile legale, succed în drepturi persoanelefizice decedate sau persoanele juridice reorganizate, desfiinþate sau dizolvate (moºtenitorii, organizaþiilesuccesoare în drepturi ºi lichidatorii).Succesorii devin pãrþi prin succesiune în procesul penal ºi au aceleaºi prerogative ºi facultãþiprocesuale ca ºi pãrþile pe care le-au înlocuit, valorificând insă drepturi proprii ce decurg din calitatealor.ReprezentanþiiLa desfãºurarea procesului penal, prezenþa unora dintre pãrþi este necesarã, dar nu în mod permanent,ci numai pentru anumite acte. Pentru a nu împiedica normala activitate a organelor judiciare, dar ºi aactivitãþii cotidiene a pãrþilor, legea a prevãzut dreptul acestora de a fi înlocuite prin reprezentare.Reprezentantul este persoana care îndeplineºte, în lipsa unei pãrþi, dar în numele ºi interesul exclusival acesteia, activitatea procesualã necesarã pentru apãrarea intereselor legitime ale acesteia.

Reprezentanþii în procesul penal sunt de douã feluri:a) reprezentanþi legali, menþionaþi de dispoziþiile legale. Reprezentanþii legali pot fi la rândul lorreprezentaþi;b) reprezentanþi convenþionali. Partea în proces poate încheia o convenþie cu o altã persoanã prin cares-o împuterniceascã sã se prezinte în proces în numele ºi interesul sãu, exercitându-i drepturile procesualeºi îndeplinindu-i obligaþiile care-i revin. Mandatul trebuie sã fie special, cu împuternicire expresã dereprezentare pentru anumite acte ale procesului sau pentru reprezentare în tot timpul procesului.Reprezentanþii legali ºi cei convenþionali pot efectua aceleaºi acte juridice procesuale pe care le poateefectua ºi partea pe care o reprezintã, dacã aceasta ar fi participat la desfãºurarea procesului penal.Substituþii procesualiSubstituþii procesuali sunt subiecþii care îndeplinesc activitãþi procesuale, în cazurile anume prevãzutede lege, în nume propriu, pentru realizarea unui drept al altei persoane. Spre deosebire de reprezentant,care acþioneazã în numele ºi interesul pãrþii pe care o reprezintã, fiind obligat sã acþioneze potrivitmandatului primit ºi fiind rãspunzãtor de îndeplinirea obligaþiilor asumate, substitutul procesual acþioneazãîn numele sãu, dar în interesul pãrþii, având dreptul ºi nu obligaþia sã acþioneze, atunci când considerãnecesar.Apărătorul în procesul penalApãrãtorul este un participant în procesul penal, fãrã a avea calitatea de parte, întrucât nu urmãreºte uninteres personal, dar poate sã exercite toate drepturile pãrþii pe care o asista sau o reprezintã.Apãrãtorul este, deci, persoana fizicã care participã la desfãºurarea procesului penal pentru a acordaasistenþã juridicã unei pãrþi.a) Asistenþa juridicã facultativã7Asistenþa juridicã facultativã presupune dreptul oricãrei persoane de a-ºi alege singurã avocatul pecare-l crede cel mai indicat sã-i apere interesele.b) Asistenþa juridicã obligatorie.În cazurile anume prevãzute de lege [art. 171 alin. (2) ºi (3)], asistenþa juridicã este obligatorie pentruînvinuit sau inculpat, atât în faza de urmãrire penalã, cât ºi în faza de judecatã. Nerespectarea dispoziþiilorlegale referitoare la acordarea asistenþei juridice se sancþioneazã cu nulitatea absolutã a actelor încheiate.Situaþiile nominalizate de lege în care asistenþa juridicã este obligatorie sunt:

1) învinuitul sau inculpatul este minor (între 14-18 ani).2) învinuitul sau inculpatul este militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev alunei instituþii militare de învãþãmânt3) învinuitul sau inculpatul este internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medicaleducativ.O astfel de internare este asimilatã cu privarea de libertate sau cu situaþia analizatã la militari.4) învinuitul sau inculpatul este arestat, chiar în altã cauzã.5) în cursul judecãþii, în primã instanþã sau în cãile de atac, când legea prevede pentru infracþiuneasãvârºitã pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare ori detenþia pe viatã.6) organul de urmãrire penalã sau instanþa apreciazã cã învinuitul sau inculpatul nu ºi-ar putea facesingur apãrarea. Sunt avuþi în vedere învinuiþii sau inculpaþii cu afecþiuni psihice (senili, înapoiaþimintali, dar nu debili sau alienaþi mintal, întrucât aceºtia nu pot avea responsabilitate penalã, analfabeþi).Acţiunile în procesul penalMijlocul legal prin intermediul cãruia conflictul de drept este adus spre soluþionare organelorjudiciare poartã denumirea de acþiune în justiþie.Factorii sau termenii acþiunii în justiþie sunt instituþiile ori conceptele juridice ce asigurã o corectãdesfãºurare a activitãþii judiciare, fiind reprezentate de:- temeiul acþiunii;- obiectul acþiunii;- subiecþii acþiunii;- aptitudinea funcþionalã a acþiunii.Acþiunea penalãAcþiunea penalã constituie instrumentul juridic prin intermediul cãruia se deduce în faþa organelorjudiciare raportul conflictual de drept penal în vederea tragerii la rãspundere penalã a persoanei care asãvârºit infracþiunea.Potrivit dispoziþiilor art. 9, „Acþiunea penalã are ca obiect tragerea la rãspundere penalã apersoanelor care au sãvârºit infracþiuni.” Acþiunea penalã se pune în miºcare prin actul de inculpareprevãzut de lege ºi se poate exercita în tot cursul procesului penal.Obiectul acþiunii penale consta in tragerea la rãspundere penalã a persoanei care a sãvârºit infracþiunea,celelalte acþiuni sau proceduri judiciare având o altã naturã juridicã ºi un alt conþinut (reabilitareajudecãtoreascã, repararea pagubei in cazul condamnãrii pe nedrept).Subiectul activ al acþiunii penale este titularul dreptului la acþiune, calitate ce-i revine în mod exclusivstatului. Persoana vãtãmatã nu poate fi niciodatã titular al acþiunii penale nici în situaþiile în care, conform

prevederilor legale, persoana vãtãmatã are dreptul de a cere punerea în miºcare a acþiunii penale prinplângere prealabilã, de retragere a acesteia sau de împãcare cu fãptuitorul. Referitor la aceste situaþii, totSTATUL este titularul acþiunii penale, iar persoana vãtãmatã este subiect activ secundar al acþiuniipenale.Prin urmare întâlnim subiecþi activi principali (statul prin organele sale specializate) ºi secundari(persoana vãtãmatã) în timp ce subiectul pasiv este inculpatul împotriva cãruia se exercitã acþiuneapenalã.Acþiunea penalã prezintã urmãtoarele trãsãturi:a) aparþine statului.b) este obligatorie.c) este irevocabilã ºi indisponibilã.d) este indivizibilã.e) este individualã.Conform art. 9 alin. (3), acþiunea penalã se poate exercita în tot cursul procesului penal. Realizareaacþiunii penale se materializeazã în trei momente, ºi anume:8- punerea în miºcare a acþiunii penale;- exercitarea acþiunii penale;- stingerea acþiunii penale.Punerea în miºcare a acþiunii penale„ Acþiunea penalã se pune în miºcare prin actul de inculpare prevãzut de lege” [art. 9 alin. (2)].Spre deosebire de începerea urmãririi penale, care se face „in rem”, punerea în miºcare a acþiuniipenale se face „in personam”, adicã, pentru punerea în miºcare a acþiunii penale este necesarãidentificarea persoanei care urmeazã sã fie trasã la rãspundere penalã pentru fapta concreta care-i esteimputata.De regulã, punerea în miºcare a acþiunii penale este atributul procurorului ºi numai in situaþiileprevãzute de lege, cade in sarcina instanþei de judecatã.În mãsura în care persoana fãptuitorului este cunoscutã ºi sunt probe suficiente de vinovãþie, acþiuneapenalã poate fi pusã în miºcare, la începutul urmãririi penale ori pe parcursul acesteia, printr-oordonanţă, iar la sfârºitul acestei faze, prin rechizitoriul procurorului [art. 262 pct. 1 lit. (a)].Instanþa de judecatã extinde din oficiu procesul penal [dacã procurorul nu participã la judecatã ºi suntîntrunite condiþiile prevãzute de art. 336 alin. (1)] printr-o încheiere.În cazul infracþiunilor prevãzute în art. 279 alin. 2 lit. a), persoana vãtãmatã se poate adresa direct

instanþei de judecatã printr-o plângere prealabilã, acþiunea penalã urmând a fi pusã în miºcare printr-oîncheiere la primul termen de judecată.În cazul în care persoana vãtãmatã se adreseazã cu plângere prealabilã organului de cercetare penalãsau procurorului [ art. 279 alin. 2 lit.( b)], procurorul va pune în miºcare acþiunea penalã.Exercitarea acþiunii penalePrin exercitarea acþiunii penale se înþelege susþinerea ei în vederea realizãrii tragerii la rãspunderepenalã a inculpatului.În cursul urmãririi penale, exercitarea acþiunii penale se face de cãtre procuror, alãturi de care poateparticipa ºi persoana vătămată în cazul când, în baza prevederilor legale, plângerea prealabilã seintroduce la organul de cercetare. Exercitarea acþiunii penale în faza de urmãrire penalã presupunestrângerea, administrarea ºi verificarea tuturor probelor în baza cãrora se poate decide trimiterea înjudecatã sau se poate da o soluþie de scoatere ori încetare a urmãririi penale care sã ducã la stingereaacþiunii.În cursul judecãþii, procurorul exercitã acþiunea penalã prin diferite cereri ºi concluzii pe care leformuleazã în faþa instanþei, prin susþinerea învinuirii, folosirea cãilor de atac etc.Epuizarea ºi stingerea acþiunii penaleFinalitatea acþiunii penale se materializeazã într-un ultim moment, ºi anume: epuizarea ºi stingerea.Astfel, acþiunea penalã pusã în miºcare ºi exercitatã, se epuizeazã în urma judecãrii cauzei ºi pronunþãriiunei hotãrâri, care poate fi de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.Art. 10 prevede în mod expres cazurile în care acþiunea penalã nu poate fi pusã în miºcare sau, dacãtotuºi a fost pusã în miºcare, nu poate fi exercitatã.Existã însã, ºi cazuri speciale, prevãzute în Codul penal sau în diverse legi speciale cu conþinut penal,care poartã denumirea de situaþii de nepedepsire [împiedicarea consumãrii faptei de cãtre participant înaintede descoperirea ei (art. 30 C. pen.); retragerea mãrturiei mincinoase în condiþiile legii [art. 260 alin. (2) C.pen.; nedenunþarea unor infracþiuni sãvârºite de soþ sau de o rudã apropiatã [art. 262 alin. (2) C. pen.].Cazurile în care acţiunea penală este lipsită de temeia) Fapta nu existã [art. 10 lit. a)];b) Fapta nu este prevãzutã de legea penalã [art. 10 lit. b)];b1) fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþiuni( art. 10 lit. b1);c) Fapta nu a fost sãvârºitã de învinuit sau de inculpat [art. 10 lit. c)];

d) Faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale infracþiunii [art. 10 lit. d)];e) Existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei [art. 10 lit. e)].Cazurile în care acţiunea penală poate fi exercitată numai în anumite condiţii sau este lipsită deobiect9f) Lipsesc plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, autorizarea sau sesizarea organului competent,ori altã condiþie prevãzutã de lege, necesarã pentru punerea în miºcare a acþiunii penale [art. 10 lit. f)];- sesizarea organului competent este o condiþie cerutã de lege în ipoteza unor infracþiuni cum sunt celereferitoare la siguranþa circulaþiei pe cãile ferate [art. 273 alin. (1), art. 274 alin. (1) ºi art. 275 alin. (1) ºi(2) C. pen.]sau cele sãvârºite de militari: absenþa nejustificatã (art. 331 C. pen.), dezertarea (art. 332 C.pen.), cãlcarea de consemn (art. 333 C. pen.), insubordonarea (art. 334 C. pen.), lovirea sau insultasuperiorului (art. 335 C. pen.), lovirea sau insulta inferiorului de cãtre superior (art. 336 C. pen.),sustragerea de la serviciul militar (art. 348 C. pen.), sustragerea de la recrutare (art. 353 C. pen.) ºineprezentarea la încorporare sau concentrare (art. 354 C. pen.). Art. 337, 348 ºi 355 C. pen. stipuleazã cãacþiunea penalã în cazul acestor infracþiuni se pune în miºcare numai la sesizarea comandantului;- ultima situaþie are în vedere orice altã condiþie prevãzutã de lege, necesarã pentru punerea în miºcarea acþiunii penale. Un exemplu în acest sens îl constituie infracþiunile prevãzute de art. 171 C. pen.(infracþiuni contra reprezentantului unui stat strãin), când punerea în miºcare a acþiunii penale se facenumai la dorinþa exprimatã de guvernul strãin respectiv;g) A intervenit amnistia sau prescripþia ori decesul fãptuitorului sau, dupã caz, radierea persoaneijuridice atunci când are calitatea de fãptuitor [art. 10 lit. g)e urmãrire penalã ºi încetarea procesului penal în faza de judecatã.h) A fost retrasã plângerea ori pãrþile s-au împãcat, în cazul infracþiunilor pentru care retragereaplângerii sau împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea generalã [art. 10 lit. h)]i) S-a dispus înlocuirea rãspunderii penale [art. 10 lit. i)]i/1) Existã o cauzã de nepedepsire prevazutã de lege [art. 10 lit.(i1)] Este avutã în vedere ipoteza încare exista atât fapta penalã cât ºi fãptuitorul, însã datoritã faptului cã s-a autodenunþat mai înainte desesizarea organelor de urmãrire penalã, nu mai poate fi tras la rãspundere penalã (darea de mitã

incriminatã în art. 255 alin. 3 C. penal).j) Existã autoritate de lucru judecat [art. 10 lit. (j)]Acţiunea civilăFiind alăturată acţiunii penale, acţiunea civilă are un caracter accesoriu, putând fi exercitată încadrul procesului penal numai în măsura punerii în mişcare a acţiunii penale. Pentru exercitareaacţiunii civile în procesul penal sunt necesare următoarele condiţii:a) infracþiunea sã fi cauzat un prejudiciu material sau moral;b) între infracþiunea sãvârºitã ºi prejudiciul cerut a fi acoperit sã existe o legãturã de cauzalitate;c) prejudiciul sã fie cert;d) prejudiciul sã nu fi fost reparat;e) în cazul persoanelor cu capacitate deplinã de exerciþiu sã existe cererea de constituire ca parte civilãîn cadrul procesului penal.Elementele (factorii) acţiunii civileAcþiunea civilã are acelaºi temei ca ºi acþiunea penalã, constând în norma juridicã încãlcatã (temeiul dedrept) ºi fapta comisã (temeiul de fapt).Potrivit dispoziþiilor art. 14 alin. (1) acþiunea civilã are ca obiect tragerea la rãspundere civilã ainculpatului, precum ºi a pãrþii responsabile civilmente.In alin. (2) se aratã cã tragerea la rãspundere civilã a inculpatului ºi a pãrþii responsabile civilmente serealizeazã prin constituirea persoanei vãtãmate ca parte civilã ºi exercitarea acþiunii civile în cadrulprocesului penal, alãturi de acþiunea penalã.Repararea pagubei se face, potrivit dispoziþiilor legii civile, în naturã prin:a) restituirea lucrului;b) restabilirea situaþiei anterioare sãvârºirii infracþiunii;c) desfiinþarea totalã sau parþialã a unui înscris;d) prin orice alt mijloc de reparare în naturã.În situaþia în care repararea în naturã nu este posibilã, inculpatul ºi partea responsabilã civilmente potfi obligaþi la plata unei despãgubiri bãneºti.Se apeleazã la despãgubirea bãneascã în mãsura în care repararea în naturã nu este cu putinþã; cândprin repararea în naturã nu s-a acoperit integral paguba, precum ºi atunci când se acordã despãgubiribãneºti pentru folosul de care a fost lipsitã partea civilã. Despãgubirea bãneascã este suma de bani cereprezintã contravaloarea prejudiciului cauzat.10Repararea daunelor morale, respectiv evaluarea în bani a acestora reprezintã o modalitate greu derealizat, neexistând posibilitatea aplicãrii unor criterii precise de evaluare. În acest sens, doar instanþa de

judecatã are dreptul de a stabili anumite despãgubiri bãneºti pentru acoperirea daunelor morale suferite prinsãvârºirea infracþiunii.Subiectul activ al acþiunii civile în procesul penal este persoana care a suferit prejudiciul produs prininfracþiune; potrivit art. 24, persoana vãtãmatã care exercitã acþiunea civilã în cadrul procesului penal senumeºte parte civilã.Subiecþi pasivi ai acþiunii civile în procesul penal sunt învinuitul sau inculpatul, precum ºi partearesponsabilã civilmente, dar pot fi ºi moºtenitorii învinuitului sau inculpatului sau pãrþii responsabilecivilmente (când aceasta este o persoanã fizicã), cât ºi persoanele juridice care succed în drepturi.Faţă de acţiunea penală, acţiunea civilă este disponibilă, accesorie acţiunii penale şi poate fiîndreptată împotriva altor persoane decât invinuitul sau inculpatul.Exercitarea acţiunii civileActiunea civilã parcurge trei etape in desfãºurarea procesului penal care sunt: declansarea ei, exercitareaºi rezolvarea.Faþã de disponibilitatea acesteia, parcurgerea tututor etapelor nu este obligatorie, partea civilã putândrenunþa (cu excepþiile legale) la exercitarea ei. Fiind accesorie acþiunii penale, când aceasta se stinge,automat se va stinge ºi acþiunea civilã.Competenţa în materie penalăCompetenþa circumscrie sfera atribuþiunilor legale pe care le are de îndeplinit organele judiciare înprocesul penal.Formele competentei au fost clasificate în: fundamentale: - funcþionalã (ratione officii); materialã(ratione materiae); teritorialã (ratione loci).ºi subsidiare: - personalã; specialã; excepþionalã.Competenţa instanţelor judecătoreştiInstanþele judecãtoreºti din þara noastrã sunt, potrivit art. 2 al. 2 din Legea nr. 304/2004 pentruorganizarea judiciarã: judecãtoriile, tribunalele specializate, tribunalele, curþile de apel ºi Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie.Alãturi de acestea, funcþioneazã urmãtoarele instanþe militare: tribunalele militare, Tribunalul MilitarTeritorial ºi Curtea Militarã de Apel.Tabloul instanþelor judecãtoreºti se completeazã cu secþiile maritime ºi fluviale înfiinþate, în bazaDecretului nr. 203/1974, pe lângã judecãtoriile ºi tribunalele Constanþa ºi Galaþi.Competenþa tuturor acestor instanþe este stabilitã prin lege.Competenţa judecătoriei (art. 25 C. proc. pen.)

Din punctul de vedere al competenþei funcþionale, judecãtoria judecã numai în primã instanþã.Competenþa materialã a judecãtoriei este generalã, deoarece aceasta judecã toate infracþiunile, cuexcepþia celor date prin lege în competenþa altor instanþe.Competenþa teritorialã a judecãtoriei se stabileºte potrivit dispoziþiilor art. 30-31, iar sub aspectulorganizãrii teritoriale, judecãtoriile funcþioneazã în fiecare judeþ ºi în municipiul Bucureºti.O competenþã specialã se întâlneºte în cazul secþiilor maritime ºi fluviale de pe lângã judecãtoriileConstanþa ºi Galaþi, care, potrivit Decretului nr. 203/1974, judecã în primã instanþã urmãtoarele cauze:a) infracþiunile contra siguranþei navigaþiei pe apã, infracþiunile contra disciplinei ºi ordinii la bord ºialte infracþiuni în legãturã cu activitatea marinei civile, prevãzute în Decretul nr. 443/1972 privindnavigaþia civilã;b) infracþiunile împotriva protecþiei muncii sãvârºite de personalul marinei civile;c) infracþiunile de serviciu sau în legãturã cu serviciul prevãzute în Codul penal, sãvârºite depersonalul marinei civile, cu excepþia infracþiunii de neglijenþã în pãstrarea secretului de stat (art. 252 C.pen.);d) infracþiunile contra patrimoniului prevãzute în Codul penal referitoare la bunurile aflate înadministrarea sau folosinþa unitãþilor marinei civile, ori încredinþate acestora pentru expediþie, transportsau pãstrare, sãvârºite de personalul marinei civile;c) infracþiunile contra patrimoniului prevãzute în Codul penal referitoare la bunuri aflate înadministrarea sau folosinþa unitãþilor marinei civile, în cazul în care fapta a pus sau ar fi putut pune înpericol nave, utilaje portuare, instalaþii de încãrcare, descãrcare ºi manipulare a mãrfurilor în port sau a11creat o stare de pericol pentru siguranþa navigaþiei, ori a avut ca urmare o tulburare în activitatea detransport maritimã sau fluvialã.Competenţa tribunalului militar (art. 26 C. proc. pen.)Sub aspectul competenþei funcþionale, tribunalul militar judecã numai în primã instanþã.Competenþa materialã a tribunalului militar se împleteºte cu competenþa personalã:a) infracþiunile prevãzute de art. 331 – 352 C.pen., precum ºi alte infracþiuni sãvârºite in legãturã cuîndatoririle de serviciu, comise de militari pânã la grad de colonel inclusiv, cu excepþia celor date incompetenta altor instanþe;

b) soluþioneazã alte cauze anume prevãzute de lege (art. 26).Din punctul de vedere al competenþei teritoriale, pe teritoriul þãrii noastre funcþioneazã patru tribunalemilitare în municipiile Bucureºti, Cluj-Napoca, Iaºi ºi Timiºoara, fiecare având în circumscripþie maimulte judeþe.Competenţa tribunalului (art. 27 C. proc. pen.)Sub aspectul competenþei funcþionale, tribunalul judecã în primã instanþã, în apel, în recurs ºisoluþioneazã conflictele de competenþã ivite între judecãtoriile din circumscripþia sa.Competenþa materialã a tribunalului este determinatã atât în mod abstract, cât ºi în mod concret.Astfel, tribunalul judecã în primã instanþã o serie de infracþiuni cu un grad ridicat de pericol social;a) infracþiunile prevãzute în Codul penal în art. 174-177, 179, 189 alin. 3-5,art. 197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212, alin. (3), art. 215 alin. (5), 254, 255, 257, 266-270, art. 2791,312 ºi 317, precum ºi infracþiunea de contrabandã, dacã a avut ca obiect arme, muniþii sau materiiexplozive ori radioactive;b) infracþiunile sãvârºite cu intenþie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;c) infracþiunea de spãlare a banilor, precum ºi infracþiunile privind traficul ºi consumul ilicit dedroguri;d) infracþiunea de bancrutã frauduloasã, dacã priveºte sistemul bancar;e) alte infracþiuni date prin lege în competenþa sa.- Ca instanþã de apel, tribunalul judecã apelurile împotriva hotãrârilor penale pronunþate de judecãtoriiîn primã instanþã;- Ca instanþã de recurs soluþioneazã recursurile împotriva hotãrârilor penale pronunþate de judecãtoriiîn cazurile anume prevãzute de lege.O competenþã specialã întâlnim în cazul secþiilor maritime ºi fluviale ale Tribunalelor Constanþa ºiGalaþi, care, potrivit Decretului nr. 203/1974, judecã în primã instanþã urmãtoarele cauze:a) infracþiunile contra siguranþei navigaþiei pe apã care au avut ca urmare un accident de navigaþie,constând în abordaj cu consecinþe materiale importante, avarierea gravã a unei nave de orice fel,infracþiunea de stânjenire a echipajului în conducerea unei nave, dacã prin aceasta s-ar pune în pericolsiguranþa navei sau de preluare fãrã drept a controlului navei direct sau indirect, precum ºi omisiuneadenunþãrii acestei infracþiuni;

b) infracþiunile de delapidare, furt, tâlhãrie, piraterie, înºelãciune, distrugere din culpã, în forme grave,referitoare la bunuri aflate în administrarea sau folosinþa unitãþilor marinei civile ori încredinþate acestoraspre expediþie, transport sau pãstrare ºi infracþiunea de abuz în serviciu sãvârºite de personalul marineicivile;c) infracþiunile contra patrimoniului menþionate la lit. b) referitoare la bunuri aflate în administrareasau folosinþa unitãþilor marinei civile, dacã consecinþele grave ale acestora constau în punerea în pericol anavelor, utilajelor portuare, instalaþiilor de încãrcare, descãrcare ºi manipulare a mãrfurilor în port ori încrearea unei stãri de pericol pentru siguranþa navigaþiei sau tulburarea activitãþii de transport maritim saufluvial.Secþiile maritime ºi fluviale judecã ºi ca instanþe de recurs recursurile împotriva hotãrârilor pronunþateîn primã instanþã de secþiile maritime ºi fluviale ale judecãtoriilor din Constanþa ºi Galaþi.Teritorial, în fiecare judeþ ºi în municipiul Bucureºti, funcþioneazã câte un tribunal cu sediul înlocalitatea de reºedinþã a judeþului respectiv.Competenţa Tribunalului Militar Teritorial (art. 28 C. proc. pen.)Ca ºi competenþã funcþionalã, Tribunalul Militar Teritorial judecã în primã instanþã, în apel, în recursºi soluþioneazã conflictele de competenþã dintre tribunalele militare din circumscripþia sa.Competenþa materialã a Tribunalului Militar Teritorial se îmbinã cu competenþa personalã. Astfel, el12judecã în primã instanþã, potrivit art. 28 pct. 1, urmãtoarele infracþiuni:a) infracþiunile sãvârºite de ofiþerii superiori, cu excepþia celor date prin lege în competenþa altorinstanþe;b) infracþiunile menþionate în art. 27 pct. 1 lit. a) – e1) sãvârºite de militari pânã la gradul de colonelinclusiv, în legãturã cu îndatoririle de serviciu;c) alte infracþiuni date prin lege în competenþa sa.- Ca instanþã de apel, judecã apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunþate în primã instanþã detribunalele militare, cu excepþia infracþiunilor contra ordinii ºi disciplinei militare sancþionate de lege cupedeapsa închisorii de cel mult 2 ani.- Ca instanþã de recurs, judecã recursurile împotriva hotãrârilor pronunþate de tribunalele militare încazul infracþiunilor contra ordinii ºi disciplinei militare sancþionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel

mult 2 ani, precum ºi în alte cazuri anume prevãzute de lege.Existã un singur Tribunal Militar Teritorial cu sediul în Bucureºti ºi cu competenþã pe întreg teritoriulþãrii.Competenţa curţii de apel (art. 281 C. proc. pen.)Sub aspectul competenþei funcþionale, curtea de apel desfãºoarã urmãtoarele activitãþi: judecã în primãinstanþã, în apel, în recurs ºi soluþioneazã conflictele de competenþã ivite între tribunale sau întrejudecãtorii ºi tribunale din circumscripþia sa, ori între judecãtorii din circumscripþia unor tribunale diferiteaflate însa in circumscripþia sa.Competenþa materialã a curþii de apel este determinatã atât în concret, cât ºi în abstract, ea judecând înprimã instanþã urmãtoarele infracþiuni:a) infracþiunile prevãzute în art. 155-173 C. pen. ºi infracþiunile privind siguranþa naþionalã a Românieiprevãzute în legi speciale;a1) infracþiunile prevãzute de C. pen. în art. 2531, art. 273-276 când s-a produs o catastrofã de caleferatã ºi art. 356-361;b) infracþiunile sãvârºite de judecãtorii de la judecãtorii ºi tribunale, de procurorii de la parchetele depe lângã aceste instanþe, precum ºi de controlorii financiari ai Curþii de Conturi;c) alte infracþiuni date prin lege în competenþa sa;d) cauzele privind extrãdarea;e) cererile privind transferul condamnaþilor în strãinãtate.- Ca instanþã de apel, Curtea de apel judecã, apelurile împotriva hotãrârilor penale pronunþate în primãinstanþã de tribunale.- În recurs, judecã recursurile împotriva hotãrârilor penale pronunþate de tribunale în apel, precum ºi înalte cazuri anume prevãzute de legeCa organizare teritorialã, existã un numãr de 15 curþi de apel, fiecare având în circumscripþie maimulte judeþe (Anexa la Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judiciarã).Competenţa Curţii Militare de Apel (art. 282 C. proc. pen.)Sub aspectul competenþei funcþionale, Curtea Militarã de Apel judecã în primã instanþã, în apel, înrecurs ºi soluþioneazã conflictele de competenþã între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalelemilitare ºi tribunalele militare teritoriale ori între tribunale militare din raza de competenþã a unortribunale militare teritoriale diferite.Alãturi de competenþa materialã, Curtea Militarã de Apel are ºi o competenþã personalã, judecând înprimã instanþã:

a) infracþiunile prevãzute în art. 155-173 C. pen. (infracþiuni contra siguranþei statului) ºi în art. 356-361 C. pen. (infracþiuni contra pãcii ºi omenirii) sãvârºite de militari;b) infracþiunile sãvârºite de judecãtorii tribunalelor militare ºi ai tribunalelor militare teritoriale,precum ºi de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângã aceste instanþe;c) alte infracþiuni date prin lege în competenþa sa.- În apel, Curtea Militarã de Apel judecã apelurile împotriva hotãrârilor pronunþate în primã instanþã detribunalele militare teritoriale (art. 282 pct. 2).- Ca instanþã de recurs, judecã recursurile împotriva hotãrârilor pronunþate de tribunalele militareteritoriale în apel, precum ºi în alte cazuri anume prevãzute de lege.Teritorial, Curtea Militarã de Apel are competenþã pe întreg teritoriul þãrii, funcþionând numai înmunicipiul Bucureºti, ca instanþã unicã.13Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 29 C. proc. pen.)Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie cuprinde 4 secþii – civilã, penalã, comercialã ºi de contenciosadministrativ ºi fiscal, fiecare având propria competenþã (Legea nr. 304/2004).Funcþional, instanþa supremã judecã: în primã instanþã, în recurs, recursurile în interesul legii ºisoluþioneazã conflictele de competenþã în ipoteza în care este instanþã superioarã comunã, situaþiile în carecursul justiþiei este întrerupt, cererile de strãmutare ºi alte cazuri anume prevãzute de lege.- În primã instanþã, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie nu judecã în funcþie de natura sau gravitateainfracþiunilor ci are doar o competenþã personalã, întrucât criteriul este cel al calitãþii inculpatului:a) infracþiunile sãvârºite de senatori ºi deputaþi;b) infracþiunile sãvârºite de membrii Guvernului;c) infracþiunile sãvârºite de judecãtorii Curþii Constituþionale, membrii Curþii de Conturi, depreºedintele Consiliului Legislativ ºi de Avocatul Poporului;d) infracþiunile sãvârºite de mareºali, amirali, generali ºi chestori;e) infracþiunile sãvârºite de ºefii cultelor religioase organizate în condiþiile legii ºi de ceilalþi membri aiÎnaltului Cler, care au cel puþin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;e1) infracþiunile sãvârºite de cãtre membrii Consiliului Superior al Magistraturii;f) infracþiunile sãvârºite de judecãtorii ºi magistraþii asistenþi de la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, dejudecãtorii de la curþile de apel ºi Curtea Militarã de Apel, precum ºi de procurorii de la parchetele de pe

lângã aceste instanþe ºi de procurorii Departamentului Naþional Anticorupþie;g) alte cauze date prin lege în competenþa sa.Deºi are o competenþã completã in raport cu celelalte instanþe judecãtoreºti, Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie nu judecã în apel, motivul fiind acela cã dincolo de instanþa supremã nu mai existã o altã instanþãla care sã se judece eventualele recursuri îndreptate împotriva hotãrârilor care ar fi fost pronunþate în apel.- Ca instanþã de recurs, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie judecã:a) recursurile împotriva hotãrârilor penale pronunþate, în primã instanþã, de curþile de apel ºi CurteaMilitarã de Apel;b) recursurile împotriva hotãrârilor penale pronunþate, ca instanþe de apel, de curþile de apel ºi CurteaMilitarã de Apel;c) recursurile împotriva hotãrârilor penale pronunþate în primã instanþã de secþia penalã a Înaltei Curþide Casaþie ºi Justiþie care sunt judecate de Completul de 9 judecãtori (art. 22 alin. 1 din Legea nr.304/2004). Acelaºi complet funcþioneazã ºi ca instanþã disciplinarã (art. 22 alin. 2 din Legea nr.304/2004).d) recursurile în alte cazuri date prin lege în competenþa sa.- Recursurile în interesul legii sunt judecate de Secþiile Unite ale Curþii.Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie are ºi o competenþã exclusivã, fiind singura instanþã care poaterezolva - cererile de strãmutare; cazurile in care cursul judecaþii este întrerupt; sesizarile privindschimbarea jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie ºi Justitie. Tot Sectiile Unite, sesizeaza CurteaConstitutionala pentru controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare.Prorogarea de competenþã constă în extinderea competenţei unui organ judiciar şi asupraunor infracţiuni sau persoane care nu îi sunt date în competenţă potrivit normelor obişnuiteoperand numai în favoarea organelor superioare în grad. Practic, organul judiciar îºi poate prelungicompetenþa doar asupra unei cauze care ar reveni unui organ judiciar inferior sau egal în grad.Prorogarea de competenþã determinã întotdeauna reuniunea cauzelor ºi implicit rezolvareaacestora la acelaºi organ judiciar, impunându-se în caz de: - conexitate;- indivizibilitate;- chestiuniprealabile;- schimbare a încadrãrii juridice sau a calificãrii faptei ce face obiectul judecãþii.Conexitate ºi indivizibilitateConexitatea reprezintã acea legãturã existentã între anumite infracþiuni, care determinã reunirea

acestora la un singur organ judiciar, în scopul unei mai bune soluþionãri a lor.Art. 34 expune cazurile de conexitate:a) când douã sau mai multe infracþiuni sunt sãvârºite prin acte diferite, de una sau de mai multepersoane împreunã, în acelaºi timp ºi în acelaºi loc;b) când douã sau mai multe infracþiuni sunt sãvârºite în timp ori în loc diferit, dupã o prealabilãînþelegere între infractori;c) când o infracþiune este sãvârºitã pentru a pregãti, a înlesni sau ascunde comiterea altei infracþiuni,14ori este sãvârºitã pentru a înlesni sau a asigura sustragerea de la rãspundere penalã a fãptuitorului alteiinfracþiuni;d) când între douã sau mai multe infracþiuni existã legãturã ºi reunirea cauzelor se impune pentru obunã înfãptuire a justiþiei.IndivizibilitateaÎn cazul indivizibilitãþii este vorba de o singurã infracþiune sãvârºitã de mai multe persoane, fie de maimulte infracþiuni care au aceeaºi sursã cauzalã (aceeaºi faptã), fie de mai multe fapte care alcãtuiesc laturaobiectivã a unei singure infracþiuni.Indivizibilitatea se deosebeºte de conexitate prin aceea cã prima se caracterizeazã prin unicitateainfracþiunii (sau a faptei), iar a doua prin pluralitatea infracþiunilor.Puterea de coeziune în cazul indivizibilitãþii este mult mai mare decât în cazul conexitãþii. Existãindivizibilitate când:a) la sãvârºirea unei infracþiuni au participat mai multe persoane (în calitate de coautori, complici,instigatori);b) douã sau mai multe infracþiuni au fost sãvârºite prin acelaºi act (concursul ideal sau formal deinfracþiuni);c) în cazul infracþiunii continuate sau în orice alte cazuri când douã sau mai multe acte materialealcãtuiesc o singurã infracþiune (infracþiunea complexã ºi infracþiunea de obicei).Operaþia prin care cauzele reunite se despart se numeºte disjungere.Competenþa în caz de schimbare a încadrãrii juridice sau a calificãriiPotrivit art. 41 alin. (1) , instanþa sesizatã cu judecarea unei infracþiuni rãmâne competentã a o judecachiar în cazul în care constatã, dupã efectuarea cercetãrii judecãtoreºti, cã infracþiunea este de competenþainstanþei inferioare. În aceastã situaþie existã un caz de prorogare de competenþã, dar numai atunci cândnecesitatea schimbãrii încadrãrii juridice într-o infracþiune care atrage competenþa unei instanþe inferioare

reiese din probele administrate în etapa cercetãrii judecãtoreºti.Incompatibilitatea este instituþia prin intermediul cãreia anumite persoane ce fac parte din organelecare desfãºoarã procesul penal sau care ajutã la soluþionarea acestuia sunt împiedicate sã participe laactivitatea procesualã.Când suspiciunea este individualã, fiind îndreptatã personal faþã de unul sau mai mulþi subiecþiprocesuali oficiali, remediul este înlãturarea din proces a persoanei ca incompatibilã.Pot fi incompatibile urmãtoarele persoane: judecãtorul, grefierul de ºedinþã, procurorul, organul decercetare, expertul, interpretul.Dispoziþiile art. 46-48 aratã incompatibilitãþile:- judecãtorii care sunt soþi sau rude apropiate sau afini între ei, pânã la gradul al patrulea inclusiv, nupot face parte din acelaºi complet de judecatã ;- judecãtorul care a luat parte la soluþionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaºicauze într-o instanþã superioarã, sau la judecarea cauzei dupã desfiinþarea hotãrârii cu trimitere în apel saudupã casarea cu trimitere în recurs;- judecãtorul care ºi-a exprimat anterior pãrerea cu privire la soluþia ce ar putea fi datã în cauzã [art. 47alin. (2) ];- judecãtorul care a pus în miºcare acþiunea penalã, a dispus trimiterea în judecatã sau a pus concluziiîn fond în calitate de procuror la instanþa de judecatã, a soluþionat propunerea de arestare preventivã ori deprelungire a arestãrii preventive în cursul urmãririi penale (art. 48 lit.a);- judecãtorul care a fost reprezentant sau apãrãtor al vreuneia dintre pãrþi (art. 48 lit. b);- judecãtorul care a fost expert sau martor în cauza respectivã (art. 48 lit. c)- judecãtorul interesat personal sub orice formã în soluþionarea cauzei, soþul sau vreo rudã apropiatã(art. 48 lit. d).- soþul, ruda sau afinul judecãtorului, pânã la gradul al patrulea inclusiv, care a efectuat acte deurmãrire penalã, a supravegheat urmãrirea penalã, a soluþionat propunerea de arestare preventivã ori deprelungire a arestãrii preventive, în cursul urmãririi penale;- este soþ, rudã sau afin, pânã la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre pãrþi sau cu avocatul orimandatarul acesteia;- existã duºmãnie între el, soþul sau una din rudele sale pânã la gradul al patrulea inclusiv ºi una dintre15pãrþi, soþul sau rudele acestuia pânã la gradul al treilea inclusiv;

- este tutore sau curator al uneia dintre pãrþi;- a primit liberalitãþi de la una dintre pãrþi, avocatul sau mandatarul acestuia.- judecãtorul care în cursul urmãririi penale a dispus arestarea preventivã a învinuitului sauinculpatului, întrucât se presupune cã ºi-a format deja o opinie cu privire la vinovãþia acestuia. Nu poateparticipa la judecarea unei cauze în cãile de atac, atunci când soþul, ruda sau afinul sãu pânã la gradul alpatrulea inclusiv a participat, ca judecãtor sau procuror, la judecarea aceleiaºi cauze.Procurorul este incompatibil în cazurile prevãzute la art. 46 ºi 48 lit. b) - i).Magistratul asistent este incompatibil în cazurile prevãzute de art. 46 ºi art. 48 lit. b – i C.proc.pen.Grefierul este incompatibil în aceleaºi cazuri ca ºi procurorul.De asemenea, organul care a efectuat urmãrirea penalã este incompatibil sã procedeze la completareasau refacerea acesteia, când este dispusã de instanþã.Potrivit art. 49 alin. (1), rudenia sau cãsãtoria determinã incompatibilitatea ºi atunci când intervinîntre unul din membrii completului de judecatã ºi procuror sau grefierul de ºedinþã.Organul de cercetare penalã este incompatibil în cazurile prevãzute de art. 48lit. b) - i).Expertul ºi interpretul sunt incompatibili când intervin cazurile prevãzute de art. 48 C. proc. pen.Calitatea de expert este incompatibilã cu aceea de martor în aceeaºi cauzã, cea din urma avândîntâietate (art. 54 alin.1);Participarea ca expert sau interpret de mai multe ori în aceeaºi cauzã nu constituie un motiv derecuzare pentru incompatibilitate.Abþinerea este instituþia prin care cel aflat într-unul din cazurile de incompatibilitate poate cere sã fieînlocuit cu o altã persoanã având aceeaºi calitate. De fapt, abþinerea este o autorecuzare a organului, prinea prevenindu-se recuzarea.Dacã persoana aflatã într-un caz de incompatibilitate nu s-a abþinut, ea poate fi recuzatã de cãtre pãrþide îndatã ce se ia la cunoºtinþã cazul de incompatibilitate indiferent de faza procesualã în care se afladosarul.Atât abþinerea, cât ºi recuzarea sunt remediile procesuale ale incompatibilitãþii.Strămutarea cauzelor penaleStrãmutarea presupune o derogare de la competenþa teritorialã legalã care se schimbã cu una judiciarãdelegatã.

Când suspiciunea priveºte obiectivitatea tuturor subiecþilor procesuali, remediul procesual estestrãmutarea cauzei la alt organ judiciar egal in grad.Strãmutarea judecãrii cauzelor penale este de competenþa exclusivã a Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie, fiind reglementatã în art. 56-61.Pentru a putea fi respectate întocmai normele de competenþã, legea prevede posibilitatea pentruorganul judiciar care constatã cã nu este competent a rezolva o anumitã cauzã penalã, sã o înainteze organuluijudiciar competent, operând astfel instituþia declinãrii.Dispoziþiile art. 42 alin. (1) dau posibilitatea instanþei de judecatãsã-ºi decline competenþa, trimiþând dosarul instanþei de judecatã arãtate ca fiind competentã prin hotãrâreade declinare.Declinarea competenþei se dispune printr-o hotărâre de declinare care nu poate fi atacatã prin nici ocale ordinarã de atac, respectiv, apelul sau recursul.Aºa cum reiese din art. 45 alin. 1, dispoziþiile art. 40 ºi 42 se aplicã in mod corespunzãtor ºi în cursulurmãririi penale. În aceastã fazã, declinarea de competenþã se dispune prin ordonanţă.Conflictul de competenþã poate sã aparã între douã sau mai multe organe judiciare astfel:a) când douã sau mai multe organe judiciare se recunosc concomitent competente sã soluþioneze ocauzã penalã intervine un conflict pozitiv;b) când douã sau mai multe organe judiciare îºi declinã competenþa reciproc, unul în favoarea celuilalt,intervine un conflict negativ.Excepþia de necompetenþã reprezintã mijlocul legal prin care se permite invocarea lipsei de competenþãa organului judiciar în faþa cãruia se desfãºoarã procedura judiciarã, solicitându-se o desesizare a acestuia.Ea poate fi ridicatã de cãtre instanþa de judecata, procuror sau de cãtre oricare dintre pãrþi [art. 39 alin.16(3)]. Excepþia de necompetenþã materialã ºi cea de necompetenþã dupã calitatea persoanei pot fi ridicateîn tot cursul procesului penal, pânã la pronunþarea hotãrârii definitive [art. 39 alin. (1) ], iar excepþia denecompetenþã teritorialã poate fi ridicatã numai pânã la citirea actului de sesizare în faþa primei instanþede judecatã [art. 39 alin. (2) ], procedura de soluþionare fiind prin excelenþã contradictorie.Probele şi mijloacele de probă în procesul penalProbeleÎn vederea constatãrii existenþei faptelor, a împrejurãrilor de fapt, cât ºi a vinovãþiei fãptuitorului,

organele judiciare desfãºoarã o activitate complexã de identificare ºi strângere a probelor prin intermediulmijloacelor de proba. Art. 63 alin.(1) defineºte proba ca fiind orice element de fapt care serveºte laconstatarea existenþei sau inexistenþei unei infracþiuni, la identificarea persoanei care a sãvârºit-o ºi lacunoaºterea împrejurãrilor necesare pentru justa soluþionare a cauzei.Mijloacele de probã sunt acele instrumente legale prin care se constatã elementele de fapt ce pot servica probe.Cerinþele probelora) admisibilitatea;b) pertinenþa;c) concludenþa; toate probele concludente sunt pertinente, având legãturã cu cauza, însã nu oriceprobã pertinentã este ºi concludentã (relaþiile de duºmãnie dintre autorul omorului ºi victimã constituie oprobã pertinentã, dar nu ºi concludentã, deoarece nu aduce informaþii esenþiale ºi edificatoare pentrurezolvarea cauzei);d) utilitatea; toate probele utile sunt concludente, însã nu orice probã concludentã este ºi utilã.Utilitatea este atributul probei concludente care poate aduce informaþii noi faþã de probele administrateanterior.In concluzie, pentru a fi administrate într-o cauzã penalã, probele trebuie sã fie admise de lege(admisibile), sã aibã legãturã cu soluþionarea procesului (pertinente), sã aibã un rol hotãrâtor în soluþionareacauzei (concludente) ºi sã fie necesarã administrarea lor (utile).Sarcina administrãrii probelorPornind de la principiile rolului activ al organelor judiciare ºi al aflãrii adevãrului în procesul penal,sarcina administrarii probelor revine organelor de urmãrire penalã ºi instanþei de judecatã [art. 65 alin.(1)].Administrarea probelorIn faza de urmãrire penalã, descoperirea, strângerea ºi aprecierea probelor reprezintã obligaþia organelorde urmãrire penalã.In cursul judecãþii, administrarea probelor se face de cãtre instanþa de judecatã, în prezenþa pãrþilor.Instanþa readministreazã probele strânse în cursul urmãririi penale, verificându-le, administrând totodatãprobe noi, din oficiu sau la propunerea pãrþilor.Mijloacele de probăMijloacele de. probã sunt acele instrumente prin care se constatã elementele de fapt ce pot servi caprobã (art. 64). Ele sunt:- declaraþiile învinuitului sau ale inculpatului;

- declaraþiile pãrþii vãtãmate, ale pãrþii civile ºi ale pãrþii responsabile civilmente;- declaraþiile martorilor;- înscrisurile;- înregistrãrile audio sau video;- fotografiile;- mijloacele materiale de probã;- constatãrile tehnico-ºtiinþifice;- constatãrile medico-legale;- expertizele.O probã poate fi administratã prin orice mijloc de probã indicat de art. 64 ºi nu prin alte cãi care nu suntprevãzute de lege.17Procesul penal funcþioneazã pe baza principiului libertãþii probelor atât sub aspectul producerii lor, câtºi al aprecierii acestora.Libertatea mijloacelor de probã presupune folosirea oricãrui mijloace de probã legale.Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatuluiDeclaraþiile învinuitului sau ale inculpatului au un rol edificator în soluþionarea procesului ºi stabilireaadevãrului. Ele constituie un drept al acestuia, ºi nu o obligaþie (nemo tenetur edere contra se).Astfel, în faza de urmărire penală, învinuitul este ascultat la începutul urmãririi penale [art. 70 alin.(3)] ºi la sfârºitul acesteia (art. 255); inculpatul este ascultat cu ocazia luãrii mãsurii arestãrii (art. 1491 ºi150), iar în cazul continuãrii cercetãrii dupã punerea în miºcare a acþiunii penale (art. 237 al. 2) ºi laprezentarea materialului de urmãrire penalã (art. 250).În faza de judecată, inculpatul este ascultat ori de câte ori este necesar (art. 323-325).Existã situaþii în timpul urmãririi penale, în care inculpatul nu este ascultat deoarece este dispãrut, sesustrage de la cercetare sau nu locuieºte în þarã [art. 237 alin. (4)].De asemenea, inculpatul nu este ascultat în cazul în care nu se prezintã, deºi a fost legal citat (art. 291alin. 2).Declaraþiile pãrþii vãtãmate ºi pãrþii civile sunt importante întrucât, cunoscând despre împrejurãrilecomiterii faptei ºi fãptuitor, ele sunt de regulã, prima sursã de informaþii a organelor de urmãrire penalã.Declaraţiile martoruluiÎn doctrinã s-a subliniat cã martorii sunt „ochii ºi urechile justiþiei”.Potrivit art. 78 , martorul este persoana care are cunoºtinþã despre vreo faptã sau împrejurare de naturãsã serveascã la aflarea adevãrului în procesul penal . În principiu, orice persoanã fizicã poate fi martor în

procesul penal, chiar ºi persoanele cu handicapuri fizice sau psihice, precum ºi minorii sub 14 ani, înprezenþa pãrintelui, tutorelui sau persoanei cãreia îi este încredinþat spre creºtere ºi educare, organul judiciarapreciind mãsura în care depoziþiile lor servesc aflãrii adevãrului (art. 81).ÎnscrisurileArt. 89 stipuleazã cã înscrisurile pot fi folosite ca mijloace de probã în procesul penal dacã încuprinsul lor se aratã fapte sau împrejurãri de naturã sã contribuie la aflarea adevãrului.In sfera înscrisurilor, ca mijloace de probã, intrã numai acele materiale pe care sunt marcate semnelescrierii fonetice (ceea ce se reprezintã prin semne grafice).Înregistrările audio sau video şi fotografiileÎnregistrãrile audio sau video, ca mijloace de probã, sunt acele înregistrãri pe bandã magneticã aleunor convorbiri ºi înregistrãrile de imagini din al cãror conþinut rezultã fapte sau împrejurãri de naturãsã contribuie la aflarea adevãrului.În categoria înregistrãrilor de imagini, se includ, alãturi de înregistrãrile video, ºi cele fotografice.Mijloace materiale de probăMijloacele materiale de probã sunt acele obiecte care conþin sau poartã o urmã a faptei sãvârºiteprecum ºi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevãrului (art. 94 ºi 95).Ridicarea de obiecte ºi înscrisuriRidicarea de obiecte sau înscrisuri este o activitate care se deosebeºte de percheziþie prin aceea cãpresupune cunoaºterea atât a înscrisurilor sau obiectelor care au legãturã cu cauza penalã, cât ºi a loculuiunde acestea se gãsesc.PercheziþiaArt. 27 alin. (1) din Constituþie consacrã inviolabilitatea domiciliului, astfel: „Domiciliul ºi reºedinþasunt inviolabile. Nimeni nu poate pãtrunde sau rãmâne în domiciliul ori reºedinþa unei persoane fãrãînvoirea acesteia”.În situaþiile prevãzute expres de lege, se poate pãtrunde în domiciliul sau reºedinþa unei persoane chiarfãrã învoirea acesteia (art. 27 alin. 2 din Constituþie).Percheziþia ajutã la rezolvarea cauzelor penale dacã prin obiectele ºi înscrisurile gãsite se elucideazãunele aspecte ale cauzei penale.Percheziþia poate fi domiciliarã sau corporalã [art. 100 alin. (2)].18Cercetarea la faþa loculuiCercetarea la faþa locului este un procedeu de descoperire ºi ridicare a mijloacelor materiale de probã,

constând într-o verificare strictã ºi amãnunþitã a locului faptei.Prin „locul sãvârºirii infracþiunii” se înþelege locul unde s-a desfãºurat activitatea infracþionalã, în totalsau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia [art. 30 alin. (4)].ReconstituireaÎn raport cu art. 130 alin. (1), rolul reconstituirii este de a permite verificarea ºi precizarea anumitordate strânse de organele de urmãrire penalã sau instanþa de judecatã prin reproducerea totalã sau înparte a modului ºi a condiþiilor în care s-a sãvârºit fapta.Constatările tehnico-ştiinţificeConstatarea tehnico-ºtiinþificã se efectueazã, în principiu, de cãtre specialiºti sau tehnicieni carefuncþioneazã în cadrul ori pe lângã instituþia de care aparþine organul de urmãrire penalã sau chiar încadrul altor organe.Constatările medico-legaleÎn cazul infracþiunilor îndreptate împotriva persoanei (omor, omor calificat, omor deosebit de grav,pruncucidere, ucidere din culpã, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, lovire sau alte violenþe, vãtãmarecorporalã gravã, lovituri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte, vãtãmare corporalã din culpã), organelejudiciare apeleazã la specialiºti care sã clarifice aspectele legate de fapte sau împrejurãri de fapt curelevanþã deosebitã în soluþionarea cauzei.Constatãrile medico-legale (ca ºi constatãrile tehnico-ºtiinþifice) se efectueazã într-un moment cât maiapropiat de momentul sãvârºirii infracþiunii,de regulã, în faza de urmãrire penalã.ExpertizeleExpertizele se aseamãnã, dar se ºi deosebesc de constatãrile tehnico-ºtiinþifice ºi medico-legale.Asemãnãri:- sunt efectuate de specialiºti din diferite domenii de activitate;- obiectul lor este stabilit de cãtre organele judiciare;- concluziile specialiºtilor sunt materializate într-un raport.Deosebiri:- constatãrile tehnico-ºtiinþifice ºi medico-legale se fac de urgenþã (aspect neîntâlnit în cazulexpertizelor);- constatãrile tehnico-ºtiinþifice ºi medico-legale se dispun numai în faza de urmãrire penalã, iarexpertizele se pot face ºi în faza de judecatã;- obiectul ºi întrebãrile la expertize sunt fixate de organul judiciar cu ajutorul pãrþilor care pot ceremodificarea sau completarea lor;- în cadrul constatãrilor tehnico-ºtiinþifice ºi medico-legale, specialiºtii se rezumã la consemnarea ºi

cercetarea mai puþin aprofundatã a situaþiilor cercetate, pe când în cazul expertizelor se efectueazã oinvestigare amãnunþitã a elementelor analizate;- la expertize pot participa specialiºti din varii domenii de activitate , precum ºi pãrþile din cauzã sauun expert recomandat de ele, în timp ce la constatãri , numai specialistul sau tehnicianul.Comisia rogatorieComisia rogatorie este instituþia prin care un organ judiciar care nu are posibilitatea sã efectueze unact procedural de competenþa sa sau sã administreze anumite probe, se poate adresa unui alt organjudiciar care are aceastã posibilitate.DelegareaDelegarea este o procedurã folositã pentru efectuarea unui act procedural sau administrarea unorprobe de cãtre un organ inferior celui care are cauza spre rezolvare (într-o cauzã în care urmãrireapenalã se efectueazã de cãtre procuror, acesta poate dispune ca anumite acte procedurale sã fie efectuatede organele de cercetare ale poliþiei din altã localitate decât cea în care se aflã sediul parchetului).Martorii asistenţiPotrivit legii, martorii asistenþi sunt acele persoane care au calitatea de garanþi ai efectuãrii unoractivitãþi procedurale, fiind prezenþi la majoritatea procedeelor de probare, cum ar fi:- percheziþie ºi ridicarea de obiecte sau înscrisuri [art. 104 alin. (3)];- cercetarea la faþa locului [art. 129 alin. (2)];- reconstituire [art. 130 alin. (2) combinat cu art. 129 alin. (3)];19- comisia rogatorie ºi delegarea, ori de câte ori sunt efectuate acte procedurale care impun prezenþa unorasemenea persoane.Martorii asistenþi sunt garanþi care atestã cã rezultatul ºi modul de desfãºurare al unei activitãþiprocesuale sunt cele consemnate în procesul-verbal întocmit.Măsurile procesualeMãsurile procesuale sunt instrumentele legale de care se folosesc organele judiciare pentruasigurarea desfãºurãrii normale a procesului penal, executarea pedepsei, repararea pagubei produseprin sãvârºirea infracþiunii ºi pentru a preveni sãvârºirea de noi fapte antisociale.Mãsurile preventiveMãsurile de prevenþie sunt instituþii de drept procesual penal cu caracter de constrângere. În cuprinsulart. 136 rezidã funcþionalitatea mãsurilor preventive, prin aceea cã acestea se iau pentru a asigura buna

desfãºurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de laurmãrirea penalã, de la judecatã ori de la executarea pedepsei.În afara condiþiilor generale, la alegerea mãsurii preventive, organul judiciar trebuie sã þinã seama ºi deunele criterii complementare, precum scopul mãsurii, gradul de pericol social al infracþiunii, sãnãtatea, vârsta,antecedentele ºi alte situaþii privind persoana faþã de care se ia.Luarea, înlocuirea, revocarea şi încetarea de drept a măsurilor preventiveDispoziþiile art. 23 din Constituþie ºi ale art. 5 C. proc. pen. garanteazã libertatea persoanei în sensul cãea nu poate fi supusã vreunei forme de restrângere decât în cazurile ºi condiþiile prevãzute de lege.Libertatea persoanei reprezintã starea fireascã în timpul procesului penal, iar mãsurile preventive se iaunumai în situaþii de excepþie.Luarea mãsurilor preventivePentru luarea mãsurilor preventive, trebuie îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiþii:- sã existe probe sau indicii temeinice cã învinuitul sau inculpatul a sãvârºit o faptã prevãzutã de legeapenalã;- pentru infracþiunea sãvârºitã, legea sã prevadã pedeapsa detenþiunii pe viaþã sau a închisorii. Condiþianu se considerã realizatã în cazul în care se prevede alternativ pedeapsa amenzii[ art.136 alin.(6)];- sã existe vreunul din cazurile prevãzute în art. 148 lit. a)-i), ºi anume:a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmãrire sau de la judecatã, ori existãdate cã va încerca sã fugã sau sã se sustragã în orice mod de la urmãrirea penalã, de la judecatã ori de laexecutarea pedepsei;b) existã date cã inculpatul încearcã sã zãdãrniceascã în mod direct sau indirect aflarea adevãrului, prininfluenþarea vreunui martor sau expert sau parte, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probã;c) existã date cã inculpatul pregãteºte sãvârºirea unei noi infracþiuni;d) inculpatul a sãvârºit cu intenþie o nouã infracþiune;e) existã date cã inculpatul exercitã presiuni asupra persoanei vãtãmate sau cã încearcã o înþelegerefrauduloasã cu aceasta.f) inculpatul a sãvârºit o infracþiune pentru care legea prevede pedeapsa detenþiunii sau închisoarea maimare de 4 ani ºi existã probe certe cã lãsarea sa în libertate prezintã un pericol concret pentru ordineapublicã;În cazurile prevãzute în alin. 1 lit. a) – e) ale art. 148, mãsura arestãrii preventive a inculpatului poate

fi luatã numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege este detenþiunea pe viaþã sau închisoare mai mare de 4 ani.Referitor la obligarea de a nu pãrãsi localitatea sau þara , cazurile prevãzute în cuprinsul art. 148 nuprezintã nici o relevanþã.Organele judiciare competente ºi actele prin care se pot lua mãsurile preventiveMãsurile preventive pot fi luate prin urmãtoarele acte procesuale:- ordonanþa organului de cercetare penalã;- ordonanþa sau rechizitoriul procurorului;- hotãrârea instanþei de judecatã (încheiere, sentinþã sau decizie).Înlocuirea, revocarea ºi încetarea de drept a mãsurilor preventiveÎnlocuirea mãsurilor preventivePe parcursul desfãºurãrii procesului penal pot interveni anumite împrejurãri care impun înlocuireamãsurii preventive luate iniþial cu o altã mãsurã de prevenþie. Conform art. 139 alin. (1), mãsura preventivãluatã se înlocuieºte cu altã mãsurã preventivã, fie mai uºoarã, fie mai gravã, când s-au schimbat20temeiurile care au determinat luarea acesteia.Revocarea mãsurilor preventiveDispoziþiile art. 139 alin. (2) consacrã regula potrivit cãreia revocarea mãsurii preventive se dispune înipoteza în care nu mai existã vreun temei care sã justifice menþinerea mãsurii preventive ori aceasta a fostluatã cu încãlcarea prevederilor legale.Odatã revocatã mãsura prevenþiei, ea nu mai poate fi înlocuitã cu altã mãsurã preventivã, cãci lipseºtechiar obiectul înlocuirii.Încetarea de drept a mãsurilor preventiveÎncetarea mãsurilor preventive opereazã de drept în urmãtoarele cazuri:a) la expirarea termenelor prevãzute de lege sau stabilite de organele judiciare; mãsura arestãriiînvinuitului înceteazã de drept când a fost luatã pentru 10 zile ºi acest termen a expirat;b) în caz de scoatere de sub urmãrire ºi încetare a urmãririi penale, în faza de urmãrire penalã;c) în caz de încetare a procesului penal ºi achitare, în faza de judecatã;d) când, înainte de pronunþarea unei hotãrâri de condamnare în primã instanþã, durata arestãrii a atinsjumãtatea maximului pedepsei prevãzute de lege pentru infracþiunea care face obiectul învinuirii, fãrã a seputea depãºi, în cursul urmãririi penale, 180 zile;e) când instanþa pronunþã o pedeapsã cu închisoarea cel mult egalã cu durata reþinerii ºi arestãriipreventive;

f) când instanþa pronunþã o pedeapsã cu închisoare, cu suspendarea condiþionatã a executãrii ori cususpendarea executãrii sub supraveghere sau cu executare la locul de muncã;g) când se pronunþã pedeapsa cu amenda;h) în caz de condamnare la pedeapsa închisorii la care se aplicã în întregime graþierea. Acest caz nueste prevãzut ca atare într-o dispoziþie expresã, dar el rezultã din ansamblul reglementãrilor referitoare lagraþiere;i) când durata reþinerii ºi cea a arestãrii devin egale cu durata pedepsei pronunþate, deºi hotãrâreaprimei instanþe nu este definitivã.Cãile de atac împotriva actelor prin care se dispune asupra luãrii, revocãrii sau încetãrii de drept amãsurilor preventive, în faza de urmãrire penalã1) Plângerea împotriva ordonanþei organului de cercetare penalã sau a procurorului privind mãsurareþineriiPotrivit art. 1401 împotriva ordonanþei organului de cercetare penalã prin care s-a luat mãsurapreventivã a reþinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea mãsurii, laprocurorul care supravegheazã cercetarea penalã, iar împotriva ordonanþei procurorului prin care s-a luataceastã mãsurã se poate face plângere, înainte de expirarea duratei reþinerii, la prim-procurorulparchetului sau, dupã caz, la procurorul ierarhic superior, în condiþiile art. 278 alin. (1) ºi (2).Esenþial este faptul cã plângerea nu este suspensivã de executare, adicã învinuitul sau inculpatul nupoate sã pãrãseascã localitatea sau þara in perioada celor 6 zile.2) Recursul împotriva încheierii pronunþate de instanþã în cursul urmãririi penale privind arestareapreventivãa) Împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmãririi penale, luarea mãsurii arestãriipreventive sau se respinge propunerea de arestare preventivã, se poate face recurs la instanþa superioarã[art. 1403 alin.(1)].b) Încheierile pronunþate de instanþã referitoare la revocarea ºi înlocuirea arestãrii preventive [art. 139alin.(1) ºi (2)], încetarea sau prelungirea mãsurii preventive (art. 140, 155) dispuse în cursul urmãririipenale pot fi, de asemenea, atacate de recurs.3) Recursul împotriva încheierii pronunþate de instanþã în cursul judecãþii privind mãsurile preventiveÎn cazul în care prima instanþã sau instanþa de apel au dispus, prin încheiere, luarea, revocarea,

înlocuirea, încetarea sau menþinerea unei mãsuri preventive se poate exercita separat, recurs împotrivaacesteia [art. 141 alin. (1)].Reþinerea. NoþiuneReþinerea reprezintã singura mãsurã privativã de libertate care poate fi luatã ºi de organul de cercetarepenalã pe o duratã de cel mult 24 de ore numai în faza de urmãrire penalã faþã de învinuit sau inculpat. Eaeste reglementatã în toate legislaþiile procesual penale contemporaneReþinerea poate fi luatã dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiþii (art. 143 alin. (1) ºi (2)]:21a) sã existe probe sau indicii temeinice cã a sãvârºit o faptã prevãzutã de legea penalã;b) pentru fapta sãvârºitã, legea sã prevadã pedeapsa cu închisoarea; condiþia este îndeplinitã ºi în cazulîn care legea prevede alternativ pedeapsa închisorii cu amenda;c) sã existe unul din cazurile prevãzute în art. 148, oricare ar fi limitele prevãzute de lege pentru faptasãvârºitã, precum ºi în caz de infracþiune flagrantã.Obligarea de a nu pãrãsi localitateaMãsura este restrictivã de libertate, fãptuitorul neavând posibilitatea sã pãrãseascã localitatea în carelocuieºte decât cu încuviinþarea organului care a dispus-o pentru o perioadã de cel mult 30 de zile, carepoate fi prelungitã.Potrivit art. 145 alin. (1) raportat la art. 143 alin. (1) ºiart. 136 alin. (1), obligarea de a nu pãrãsi localitatea poate fi dispusã dacã sunt îndeplinite cumulativ douãcondiþii, ºi anume:a) sã existe probe sau indicii temeinice cã învinuitul sau inculpatul a sãvârºit o faptã prevãzutã de legeapenalã;b) pentru fapta sãvârºitã, legea sã prevadã pedeapsa cu închisoarea, condiþia fiind îndeplinitã chiar ºi încazul în care legea o prevede alternativ cu amenda.Obligarea de a nu pãrãsi þaraCa ºi obligarea de a nu pãrãsi localitatea, mãsura este restrictivã de libertate.Potrivit art. 1451 mãsura obligãrii de a nu pãrãsi þara constã în îndatorirea impusã învinuitului sauinculpatului, de procuror, în cursul urmãririi penale, sau de instanþa de judecatã în cursul judecãþii, de anu pãrãsi þara fãrã încuviinþarea organului care a dispus-o.Arestarea învinuituluiArestarea preventivã este o mãsurã preventivã privativã de libertate, prin care organul judiciarcompetent dispune deþinerea învinuitului (sau inculpatului) pe durata ºi în condiþiile prevãzute de lege, în

locuri special destinate acestui scop, în interesul urmãririi penale sau al judecãþii.Pentru a se putea lua aceastã mãsurã, se cer îndeplinite urmãtoarele condiþii:a) sã existe probe sau indicii temeinice cã învinuitul a sãvârºit o faptã prevãzutã de legea penalã;b) pentru fapta sãvârºitã, legea trebuie sã prevadã pedeapsa cu închisoarea;c) sã existe unul din cazurile prevãzute în art. 148 ;d) sã fie necesarã privarea de libertate a învinuitului în interesul urmãririi penale.Indiferent de faza în care se aflã procesul penal, singurul organ judiciar care poate dispune mãsuraarestãrii preventive este judecătorul.Instanþa de judecatã poate dispune arestarea preventivã a învinuitului în cursul judecãþii, înurmãtoarele cazuri:- în cazul constatãrii infracþiunilor de audienþã, conform art. 299 alin. (2), instanþa de judecatã constatãfapta, identificã fãptuitorul, încheie un proces-verbal, dupã care poate dispune, cu respectarea condiþiilorlegale, arestarea preventivã a învinuitului prin încheiere de şedinţă;- în cazul extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, în condiþiileart. 337 (în cazurile în care, în cursul judecãþii, se descoperã date cu privire la participarea ºi a unei altepersoane la sãvârºirea faptei prevãzute de legea penalã pusã în sarcina inculpatului trimis în judecatã saudate cu privire la sãvârºirea unei fapte penale de cãtre o altã persoanã, dar în legãturã cu faptainculpatului); arestarea învinuitului este dispusã prin sentinţă de dezinvestire, în temeiul dispoziþiilor art.338.Arestarea preventivă a învinuitului nu poate fi prelungită.Arestarea inculpatului.În raport cu prevederile art. 23, persoana împotriva cãreia s-a pus în miºcare acþiunea penalã senumeºte inculpat.Arestarea este consideratã cea mai asprã dintre mãsurile preventive privative de libertate (datoritãduratei). Arestarea inculpatului este reglementatã în Codul de procedurã penalã în art. 148-160b ºi are uncaracter de excepþie.Condiþiile necesare luãrii mãsurii arestãrii preventive a inculpatului sunt:a) sã existe probe sau indicii temeinice cã inculpatul a sãvârºit o faptã prevãzutã de legea penalã;b) sã fie pusã în miºcare acþiunea penalã;c) sã existe unul din cazurile prevãzute în art. 148 (întâlnite ºi la reþinere sau arestarea preventivã a

22învinuitului);d) în situaþiile prevãzute de art. 148 lit. a) - e), mãsura poate fi luatã numai dacã pedeapsa închisoriieste mai mare de 2 ani;e) inculpatul sã fie ascultat de cãtre procuror ºi instanþa de judecatã, înainte de a se dispune luareamãsurii. Cu titlu de excepþie, mãsura arestãrii preventive a inculpatului poate fi dispusã fãrã ascultareaacestuia când inculpatul este dispãrut, se aflã în strãinãtate ori existã probe din care rezultã cã el sesustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecatã; în ipoteza în care mandatul a fost emis fãrã ascultareainculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat [art. 150 alin. (2)];f) sã fie necesarã privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfãºurare a procesului penal.Arestarea inculpatului în cursul urmãririi penaleLa sesizarea organului de cercetare penalã sau din oficiu, procurorul, dacã constatã cã sunt întrunitecondiþiile prevãzute de art. 143 ºi existã vreunul din cazurile reglementate la art. 148 - considerã cã este îninteresul urmãririi penale arestarea inculpatului - dupã ce îl audiazã în prezenþa apãrãtorului, înainteazãdosarul cauzei cu propunerea motivatã de luare a acestei mãsuri, preºedintelui instanþei sau judecãtoruluidelegat de acesta (art. 1491 alin. 1).Referitor la durata arestării inculpatului, ea nu poate depãºi 30 de zile, afarã de cazul când esteprelungitã în condiþiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului. Excepþie face situaþia cândarestarea a fost dispusã în lipsa inculpatului, caz în care termenul curge de la prezentarea acestuia lajudecãtorul care a emis mandatul.În situaþia în care s-a luat mãsura arestãrii preventive a învinuitului pe o duratã de 10 zile ºi, ulterior, sapus în miºcare acþiunea penalã, durata pentru care se poate dispune în continuare mãsura arestãriiinculpatului nu poate depãºi 20 de zile, impunându-se ca perioada totalã a mãsurii preventive sã seîncadreze în termenul maxim de 30 de zile, prevãzut de Constituþie. Când a fost numai reþinut, se scadcele 24 de ore, mãsura luându-se pe 29 de zileArestarea preventivã a inculpatului poate fi prelungitã în caz de necesitate ºi numai motivat, în cursulurmãririi penale, fãrã însã a se depãºi un total de 180 zile.Arestarea inculpatului în cursul judecãþiiÎn cursul judecãþii, arestarea preventivã a inculpatului poate fi dispusã prin încheiere motivatã, dacã

sunt întrunite condiþiile prevãzute de art.143 ºi existã vreunul din cazurile prevãzute de art.148 (art. 160a).Controlul legalitãþii ºi temeiniciei mãsurilor preventivePe lângã controlul efectuat de instanþã prin exercitarea cãilor de atac împotriva actelor prin care sedispune asupra mãsurii revocãrii sau încetãrii de drept a mãsurilor preventive, în faza de urmãrire penalã,modul ºi condiþiile în care a fost luatã mãsura arestãrii preventive în special sunt verificate din oficiu decãtre instanþa de judecatã. Astfel, dupã înregistrarea dosarului la instanþã, în cauzele în care inculpatuleste trimis în judecatã în stare de arest, instanþa este datoare sã verifice din oficiu, în camera de consiliu,legalitatea ºi temeinicia arestãrii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia [art. 3001 alin. (1)].In cauzele în care inculpatul este arestat, instanþa legal sesizatã este datoare sã verifice, în cursuljudecãþii, legalitatea ºi temeinicia arestãrii preventive, potrivit art. 160b.Reþinerea minoruluiÎnvinuitul minor ce are vârsta cuprinsã între 14 ºi 16 ani, în mod cu totul excepþional, poate fi reþinut ladispoziþia procurorului sau a organului de cercetare penalã, cu înºtiinþarea ºi sub controlul procurorului,cu respectarea urmãtoarelor condiþii: acesta sã rãspundã penal (adicã discernãmântul faptelor sale estestabilit pe bazã de expertizã medico – legalã psihiatricã); sã existe date certe cã a comis infracþiunea;pedeapsa prevãzutã de lege sã fie detenþiunea pe viaþã ori închisoarea de 10 ani sau mai mare.Intervalul de timp pentru care se dispune mãsura nu poate depãºi într-o primã fazã 10 ore, însã, însituaþiile în care se impune, procurorul, prin ordonanţă motivatã, poate prelungi mãsura pentru încãcel mult 10 ore [art. 160g alin.(2)].Pentru învinuiþii minori cu vârsta cuprinsã între 16 ºi 18 ani se aplicã procedura comunã în cazulluãrii mãsurii preventive a reþinerii.Arestarea preventivã a învinuitului sau inculpatului minorÎnvinuitul sau inculpatul minor cu vârsta cuprinsã între 14 ºi 16 ani poate fi arestat preventiv numai înurmãtoarele condiþii:- acesta sã rãspundã penal;23- pedeapsa prevãzutã de lege sã fie detenþiunea pe viaþã sau închisoarea de 10 ani sau mai mare;- sã nu fie suficientã o altã mãsurã preventivã restrictivã de libertate.In cursul urmãririi penale, durata arestãrii învinuitului minor este cel mult de 3 zile [art. 160 h alin.(4)],

în timp ce a inculpatului cu vârstã între 14 – 16 ani este de 15 zile. Inculpatul minor mai mare de 16 anipoate fi arestat preventiv pe o duratã de cel mult 20 zile [art. 160 h alin.(3)].Prelungirea mãsurii în cursul urmãririi penale sau menþinerea ei pe parcursul judecãþii se dispune înmod excepþional, fiecare prelungire neputând depãºi 15 zile pentru minorul cu vârsta de 14 – 16 ani ºi,respectiv, câte 20 zile pentru minorul mai mare de 16 ani. Durata totalã a arestãrii preventive în cursulurmãririi penale pentru minorul de 14 – 16 ani nu poate depãºi 60 zile, iar pentru minorii cu vârsta peste16 ani, cel mult 90 zile. In mod excepþional, când pedeapsa prevãzutã de lege este detenþiunea pe viaþã sauînchisoarea de 20 ani ori mai mare, arestarea preventivã a inculpatului minor între 14 – 16 ani poate fiprelungitã pânã la 180 zile ºi la fel pentru cel cu vârsta peste 16 ani, când pedeapsa este de 10 ani sau maimare.Verificarea regularitãþii ºi temeiniciei arestãrii preventive se efectueazã pentru minorul de 14 – 16 aninu mai târziu de 30 zile, iar pentru cel de peste 16 ani, tot periodic, dar nu mai târziu de 40 zile.Învinuiþilor ºi inculpaþilor minori, reþinuþi sau arestaþi preventiv li se asigurã drepturi proprii ºi unregim special de detenþie, în raport cu particularitãþile vârstei lor, astfel încât mãsurile privative delibertate luate în scopul bunei desfãºurãri a procesului penal ori al împiedicãrii sustragerii lor de laurmãrirea penalã, judecata sau executarea pedepsei sã nu le prejudicieze dezvoltarea fizicã, psihicã saumoralã.Liberarea provizorieLiberarea provizorie este o mãsurã procesualã neprivativã de libertate care înlocuieºte arestareapreventivã a inculpatului ºi se dispune de cãtre instanþa de judecatã, în vederea asigurãrii desfãºurãriinormale a procesului ºi executãrii pedepsei aplicate inculpatului în caz de condamnare.Liberarea provizorie sub control judiciarLiberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiþii:a) împotriva învinuitului sau inculpatului s-a dispus mãsura arestãrii preventive;b) inculpatul sã fi sãvârºit o infracþiune din culpã sau o infracþiune cu intenþie, pentru care legeaprevede pedeapsa închisorii care nu depãºeºte 18 ani [art. 1602 alin. (1)]; pentru a fi constatatã aceastãcondiþie, organele judiciare vor avea în vedere maximul special al pedepsei prevãzute de lege pentru

infracþiunea ce face obiectul cauzei;c) sã nu existe date care justificã temerea cã învinuitul sau inculpatul va sãvârºi o altã infracþiune;d) sã nu existe date cã învinuitul sau inculpatul va încerca sã zãdãrniceascã aflarea adevãrului prininfluenþarea unor martori sau experþi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probã sau prin alte asemeneafapte.În cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, legea stabileºte o serie de condiþiiprivind comportamentul inculpatului pe durata acestei mãsuri procesuale, care reprezintã practicobligaþiile inculpatului, de a cãror respectare depinde menþinerea sau revocarea liberãrii provizorii:a) sã nu depãºeascã limita teritorialã fixatã decât în condiþiile stabilite de organul judiciar;b) sã comunice organului judiciar orice schimbare a locuinþei;c) sã nu meargã în locuri anume stabilite;d) sã se prezinte la organul de urmãrire penalã, sau, dupã caz, la instanþa de judecatã ori de câte ori estechemat;e) sã nu intre în legãturã cu anumite persoane determinate;f) sã nu conducã nici un autovehicul sau anumite autovehicule;g) sã nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la sãvârºirea faptei;h) sã nu pãrãseascã þara fãrã încuviinþarea instanþei.Liberarea provizorie pe cauþiuneLiberarea provizorie pe cauþiune se poate acorda dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiþii:a) împotriva învinuitului sau inculpatului s-a dispus mãsura arestãrii preventive;b) s-a depus cauþiunea stabilitã de organul judiciar competent;c) învinuitul sau inculpatul sã fi sãvârºit o infracþiune din culpã sau o infracþiune cu intenþie, pentrucare legea prevede pedeapsa închisorii care nu depãºeºte 18 ani;24d) sã nu existe date care justificã temerea cã învinuitul sau inculpatul va sãvârºi o altã infracþiune;e) sã nu existe date cã învinuitul sau inculpatul va încerca sã zãdãrniceascã aflarea adevãrului prininfluenþarea unor martori sau experþi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probã sau prin alte asemeneafapte.Referitor la obligaþiile care sunt impuse învinuitului sau inculpatului pe durata liberãrii provizorii pecauþiune, acestea sunt aceleaºi ca la liberarea provizorie sub control judiciar.Cauþiunea este suma de bani pe care trebuie sã o depunã inculpatul cu scopul de a se garanta

respectarea de cãtre acesta a obligaþiilor ce-i revin în timpul liberãrii provizorii [art. 1605 alin. (1)] ºieste de minim 1000 lei.Revocarea liberãrii provizoriiLiberarea provizorie poate fi revocatã când:a) se descoperã fapte sau împrejurãri ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberareprovizorie ºi care justificã arestarea învinuitului sau inculpatului (dupã acordarea liberãrii provizorii seaflã despre existenþa condamnãrii anterioare care atrage reþinerea stãrii de recidivã);b) învinuitul sau inculpatul nu îndeplineºte, cu rea-credinþã, obligaþiile ce-i revin potrivit art. 1602 alin.(3) ºi art. 1604 alin. (2) sau încearcã sã zãdãrniceascã aflarea adevãrului ori sãvârºeºte din nou, cu intenþie,o infracþiune pentru care este urmãrit sau judecat [ inculpatul liberat provizoriu sub control judiciarlipseºte de la mai multe termene de judecatã, fãrã a învedera ºi dovedi motivele care l-au determinat sãlipseascã, încãlcând, astfel, cu rea-credinþã, obligaþia prevãzutã în art. 1602 lit. d)].Alte măsuri procesualeMăsurile de ocrotire şi de siguranţăMãsurile de ocrotire se iau faþã de alte persoane decât învinuitul sau inculpatul, ºi anume: minorul;persoana pusã sub interdicþie; persoana pentru care s-a instituit curatela; persoana care, datoritã vârstei,bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor.Luarea mãsurilor de siguranþãMãsurile de siguranþã sunt definite ca fiind acele sancþiuni de drept penal care se dispun în raport cupersoanele care au comis fapte prevãzute de legea penalã în scopul înlãturãrii unor stãri de pericol ºi alpreîntâmpinãrii sãvârºirii altor fapte prevãzute de legea penalã.Dacã el în cursul procesului penal, procurorul constatã cã învinuitul sau inculpatul se aflã în vreuna dinsituaþiile arãtate în art. 113 C. pen. sau art. 114 C. pen., sesizeazã instanþa, care, dacã este cazul, dispuneluarea, în mod provizoriu, a mãsurii de siguranþã corespunzãtoare [art. 162 alin. (1)].Măsurile asiguratoriiMãsurile asiguratorii, ca mãsuri procesuale, au caracter real ºi se iau în vederea acopeririidespãgubirilor civile ºi a executãrii pedepsei amenzii, având ca efect indisponibilizarea bunurilor mobileºi imobile care aparþin învinuitului sau inculpatului sau pãrþii responsabile civilmente.Mãsurile asiguratorii se dispun dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiþii:a) sã existe o pagubã materialã;

b) paguba sã fie produsã prin infracþiune;c) sã existe un proces penal cu privire la infracþiune;d) sã existe parte civilã (excepþie face cazul exercitãrii acþiunii civile din oficiu în condiþiile art. 17).Sechestrul penal propriu-zisSechestrul penal propriu-zis reprezintã mãsura asiguratorie cu cea mai frecventã aplicare în practicãºi constã în indisponibilizarea anumitor bunuri mobile aparþinând învinuitului sau inculpatului ori pãrþiiresponsabile civilmente, în vederea reparãrii pagubei produse prin infracþiune, precum ºi pentrugarantarea executãrii pedepsei amenzii. Organul care procedeazã la aplicarea sechestrului este obligat sãidentifice ºi sã evalueze bunurile sechestrate, putând recurge în caz de necesitate ºi la experþi.Inscripþia ipotecarãInscripþia ipotecarã este o formã specialã a sechestrului, aplicabilã în cazul bunurilor imobile.PoprireaPoprirea reprezintã o mãsurã asiguratorie ºi, în acelaºi timp, o procedurã folositã pentru urmãrireasumelor de bani.Potrivit art. 167, sumele de bani datorate cu orice titlu învinuitului, inculpatului sau pãrþii responsabilecivilmente de cãtre o a treia persoanã ori de cãtre cel pãgubit, sunt poprite în mâinile acestora ºi în limitele prevãzutede lege, de la data primirii actului prin care se înfiinþeazã sechestrul.25Restituirea lucrurilorRestituirea lucrurilor este mãsura procesualã ce se ia în scopul reparãrii în naturã a pagubeipricinuite prin infracþiune ºi asigurãrii lucrurilor împotriva riscului înstrãinãri viitoare de cãtre învinuitsau inculpat.Restabilirea situaţiei anterioareCa ºi restituirea lucrurilor, restabilirea situaþiei anterioare reprezintã o modalitate de reparare înnaturã a pagubelor provocate prin infracþiune.Sancţiuni procedurale penaleÎn sens larg, sancþiunile procedurale se referã la inexistenþa, decãderea, inadmisibilitatea ºi nulitatea,iar în sens restrâns, numai la nulitate.InexistenţaÎn Codul de procedurã penalã nu este reglementatã aceastã sancþiune proceduralã.Se considerã ca inexistentã:- o hotãrâre judecãtoreascã întocmitã de un grefier sau un procuror;- o declaraþie datã de o persoanã care nu existã;- o citaþie întocmitã de cãtre un expert sau alte pãrþi din proces.Decăderea

„Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuiaatrage decãderea din exerciþiul dreptului ºi nulitatea actului fãcut peste termen” [art. 185 alin.(1)].InadmisibilitateaCodul de procedurã penalã nu reglementeazã în mod expres inadmisibilitatea, dar existã anumitedispoziþii legale care fac trimitere la aceastã instituþie. Astfel, se aratã cã „instanþa respinge apelulmenþinând hotãrârea atacatã dacã apelul este tardiv sau inadmisibil” [art. 379 pct. 1 lit. a)].Inadmisibilitatea este incidentã în cazul în care pãrþile în proces efectueazã acte pe care legea nu leîngãduie sau exercitã drepturi procesuale epuizate prin alte cãi procesuale sau neprocesuale.NulităţileÎn dreptul procesual român, nulitãþile sunt strâns legate de existenþa unei vãtãmãri procesuale, caretrebuie sã se fi produs prin efectuarea unui act în condiþii nelegale. Astfel, „încãlcãrile dispoziþiilor legalecare reglementeazã desfãºurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus ovãtãmare care nu poate fi înlãturatã decât prin anularea acelui act” [art. 197 alin. (1)].Nulitatea, ca sancþiune proceduralã, poate fi îndreptatã atât împotriva actelor procesuale, cât ºiîmpotriva actelor procedurale.Efectele nulitãþilorDupã ce nulitatea a fost constatatã ºi declaratã potrivit legii, aceasta produce douã efecte principaleconsecutive, ºi anume: anularea ºi refacerea actului.PARTEA SPECIALĂUrmărirea penalăPotrivit dispoziþiilor legale, urmãrirea penalã este o fazã obligatorie, procesul penal prezentându-sesub forma sa tipicã, cu cele trei faze procesuale.Dispoziþiile art. 200 prevãd cã „urmãrirea penalã are ca obiect strângerea probelor necesare cu privirela existenþa infracþiunilor, la identificarea fãptuitorilor ºi la stabilirea rãspunderii acestora, pentru a seconstata dacã este sau nu cazul sã se dispunã trimiterea în judecatã”.Referitor la aspectul desfãºurãrii în timp, urmãrirea penalã se situeazã între douã limite – o limitãiniþialã ºi o limitã finalã.a) Limita iniþialã se concretizeazã în actul de începere a urmãririi penale, care poate fi: proces-verbalsau rezoluþie, în funcþie de modul de sesizare.b) Limita finalã este reprezentatã de trimiterea în judecatã – moment marcat de rechizitoriul dat de

cãtre procuror, acesta fiind actul de sesizare a instanþei de judecatã. Dar, limita finalã mai poate fireprezentatã ºi de soluþia de netrimitere în judecatã.26Trãsãturile caracteristice urmãririi penale sunt:- caracterul nepublic al urmãririi penale;- lipsa caracterului contradictoriu al urmãririi penale;- caracterul preponderent al formei scrise;- subordonarea ierarhicã în efectuarea actelor de urmãrire penalã.Organele de cercetare penalã sunt:a) organele de cercetare ale poliþiei judiciare;b) organele de cercetare speciale.Competenţa organelor de cercetare ale poliţiei judiciarePoliþia judiciarã este constituitã din ofiþeri ºi agenþi de politie, specializaþi în efectuarea activitãþilor deconstatare a infracþiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmãririi penale ºi de cercetarepenalã. Ofiþerii ºi agenþii specializaþi au calitatea de organe de cercetare ale poliþiei judiciare (art. 2 al. 2din Legea nr. 364/2004).Organele de cercetare ale poliþiei judiciare sunt organizate ºi funcþioneazã în structura InspectoratuluiGeneral al Poliþiei Române (art. 4 din Legea 364/2004).Organele ierarhic superioare ale poliþiºtilor care fac parte din poliþia judiciarã nu pot sã le dea acestoraîndrumãri sau dispoziþii privind cercetarea penalã, procurorul fiind singurul competent în acest sens (art. 8alin. 2 – 3 din Legea nr. 364/2004).Competenţa organelor de cercetare specialea) ofiþerii anume desemnaþi de cãtre comandanþii unitãþilor militare corp aparte ºi similare suntcompetenþi sã desfãºoare cercetarea penalã în cazul infracþiunilor sãvârºite de militarii din subordine;b) tot din categoria de organe de cercetare speciale fac parte ºi ofiþerii anume desemnaþi de cãtre ºefiicomenduirilor de garnizoanã pentru infracþiunile sãvârºite de militari în afara unitãþilor militare;c) pentru infracþiunile de competenþa instanþelor militare, sãvârºite de persoanele civile în legãturã cuobligaþiile lor militare, sunt competenþi ofiþerii anume desemnaþi de cãtre comandanþii centrelor militare.La cererea comandantului centrului militar, organul de poliþie poate sã efectueze unele acte de cercetare,dupã care înainteazã lucrãrile comandantului centrului militar.În situaþiile arãtate în art. 208 alin. (1) lit. a), b) ºi c), cercetarea penalã poate fi efectuatã ºi personal decãtre comandant;d) pentru infracþiunile legate de regimul de frontierã, competenþa de cercetare revine ofiþerilor ºi

agenþilor poliþiei judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliþiei de Frontierã ºi ale formaþiunilorteritoriale al acestuia;e) din categoria organelor de cercetare speciale fac parte ºi cãpitanii porturilor, care sunt competenþi sãcerceteze infracþiunile contra siguranþei navigaþiei pe apã ºi contra disciplinei ºi ordinii la bord, precum ºiinfracþiunile de serviciu sau în legãturã cu serviciul, prevãzute în Codul penal, sãvârºite de personalulnavigant al marinei civile, dacã fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranþa navigaþiei sau a navei.Competenţa procurorului în efectuarea urmăririi penaleProcurorul supravegheazã efectuarea actelor de urmãrire penalã ºi, în exercitarea acestei atribuþii,conduce ºi controleazã activitatea de cercetare penalã a poliþiei judiciare ºi a altor organe de cercetarespeciale (art.63 lit. b din Legea 304/2004).Ministerul Public, prin procurori, efectueazã urmãriri penale în cazurile ºi în condiþiile prevãzute delege.În art. 209 alin. (3) se aratã cã urmãrirea penalã se efectueazã în mod obligatoriu, de cãtre procuror, încauzele expres nominalizate în textul de lege.Supravegherea exercitatã de procuror în activitatea de urmãrire penalã este reglementatã prindispoziþiile art. 209 alin. (1), art. 216-220 ºi art. 63 lit. b) din Legea nr. 304/2004 pentru organizareajudiciarã.Aceasta reprezintã principala sarcinã a procurorului, deoarece cuprinde majoritatea infracþiunilorinstrumentate de cãtre organele de cercetare ale puterii judiciare (art. 207, 208).Trãsãturile caracteristice ale supravegherii activitãþii de urmãrire penalã, desfãºuratã de procuror,constau în:a) poziþia de conducãtor al urmãririi penale, având drept de intervenþie ºi de decizie asupra actelorefectuate de organele de cercetare penalã;b) exercitarea acesteia permanent ºi complet, din momentul începerii urmãririi penale ºi pânã la27finalizarea ei, cuprinzând toate aspectele legalitãþii ºi temeiniciei activitãþilor desfãºurate;c) desfãºurarea ei în strictã consonanþã cu caracteristicile urmãririi penale.Aºa cum se arãta anterior, este competent sã exercite supravegherea asupra activitãþii de cercetarepenalã procurorul de la parchetul corespunzãtor instanþei care, potrivit legii, judecã în primã instanþãcauza.

Preluarea unei cauze de cãtre un organ de cercetare penalã ierarhic superior se dispune de procurorulde la parchetul care exercitã supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetarepenalã care preia cauza ºi dupã încunoºtiinþarea procurorului care exercita supravegherea organuluiinferior (art. 217 alin. 2 ).În cauzele în care urmãrirea penalã se efectueazã de cãtre procuror, acesta poate dispune ca anumiteacte de cercetare penalã sã fie efectuate de organele poliþiei, în scopul asigurãrii operativitãþii procesuluipenal. În acest caz, procurorul poate dispune delegarea numai a anumitor acte de cercetare.Supravegherea activitãþii de cercetare penalã se poate realiza ºi prin participarea procurorului laefectuarea anumitor acte de urmãrire penalã. Art. 218 alin. (3) permite ca procurorul:a) sã asiste la efectuarea oricãrui act de cercetare penalã, ocazie cu care el poate îndruma organul decercetare penalã cu privire la modul de desfãºurare concretã a activitãþii;b) sã efectueze personal orice act de cercetare penalã.Exercitarea supravegherii urmãririi penale de cãtre procuror se concretizeazã în verificarea lucrãrilorde cercetare penalã prin:a) verificarea oricãrui dosar de la organul de cercetare penalã, care este obligat sã îl trimitã, cu toateactele, materialele ºi datele privitoare la fapte care formeazã obiectul cauzei [art. 218 alin. (3)];b) deplasarea la sediul organului de cercetare penalã, verificând toate dosarele aflate în curs deurmãrire penalã;c) verificarea actelor de cercetare cu ocazia solicitãrii de cãtre organul de cercetare penalã a uneiautorizaþii prealabile, a unei încuviinþãri, a unei confirmãri atunci când legea prevede aceasta (în cazul încare organul de cercetare penalã propune procurorului punerea în miºcare a acþiunii penale ºi arestareapreventivã a învinuitului sau inculpatului; înainte de a se pronunþa, procurorul trebuie sã verifice actelecare stau la baza propunerii).Potrivit art. 219 alin. (1), procurorul poate sã dea dispoziþii cu privire la efectuarea oricãrui act deurmãrire penalã, care sunt obligatorii pentru organul de cercetare penalã.În situaþia în care organul de cercetare penalã are de fãcut obiecþii, el poate sesiza procurorul ierarhicsuperior celui care a dat dispoziþia. În acest caz, existã obligaþia pentru organul de cercetare penalã de anu întrerupe executarea actelor dispuse.

Organele de cercetare penalã pot efectua acte de urmãrire penalã din proprie iniþiativã (dispunereaînceperii urmãririi penale, a reþinerii învinuitului); în situaþia în care constatã cã acestea nu respectãprevederile legale, procurorul are posibilitatea sã intervinã, dând anumite dispoziþii care devin obligatoriipentru organele de cercetare penalã (autorizãri, confirmãri, încuviinþãri).Autorizarea este prealabilã efectuãrii urmãririi penale (organul de cercetare penalã poate dispuneînceperea urmãririi penale pentru o infracþiune sãvârºitã în afara teritoriului þãrii, de cãtre un cetãþeanstrãin sau de cãtre o persoanã fãrã cetãþenie, care nu domiciliazã pe teritoriul þãrii, prin care s-a adus ovãtãmare gravã integritãþii corporale sau sãnãtãþii unui cetãþean român, numai cu autorizarea prealabilã aprocurorului general al parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie).Actul încheiat de organul de cercetare penalã în lipsa autorizãrii procurorului, când legea prevedeaceasta, nu este valabil.Confirmarea actului de urmãrire penalã este o ratificare a acestuia, în caz contrar, actul neputândproduce efecte juridice (confirmarea propunerii organului de cercetare penalã privind arestarea preventivãa învinuitului sau inculpatului). Confirmarea este, deci, posterioarã efectuãrii actului.Încuviinþarea se referã la acte a cãror efectuare este atribuþia organului de cercetare penalã, darvalabilitatea actului este supusã aprobãrii procurorului (încuviinþarea exhumãrii în vederea constatãriicauzelor morþii, potrivit art. 114 C. proc. pen.). Încuviinþarea poate fi prealabilã, dar ºi posterioarãefectuãrii actului (în cazuri urgente).Când procurorul constatã cã un act sau o mãsurã procesualã a organului de cercetare penalã nu estedatã cu respectarea dispoziþiilor legale, o infirmã motivat (art. 220).Sesizarea organelor de urmărire penală28Mijlocul prin intermediul cãruia este informat organul judiciar despre sãvârºirea unei infracþiunipoartã denumirea de act de sesizarePotrivit art. 222 alin. (1), plângerea este încunoºtinþarea fãcutã de o persoanã fizicã sau de opersoanã juridicã referitoare la o vãtãmare ce i s-a cauzat prin infracþiune vãtãmare prin infracþiune.Plângerea constituie un mod general de sesizare a organului de urmãrire penalã, care nu poate ficonfundatã cu plângerea prealabilã, mod special de sesizare. Dacã plângerea poate fi suplinitã printr-un

denunþ sau sesizare din oficiu, plângerea prealabilã nu poate fi înlocuitã cu nici un mod de sesizare,deoarece, constituie, în acelaºi timp, o condiþie de pedepsibilitate ºi procedibilitate.Potrivit art. 223 alin. (1), denunþul este încunoºtinþarea fãcutã de cãtre o persoanã fizicã sau de cãtre opersoanã juridicã despre sãvârºirea unei infracþiuni.Comparativ cu plângerea, prin denunþ se aduce la cunoºtinþa organului de urmãrire penalã sãvârºireaunei infracþiuni în dauna altor persoane, nefiind necesar ca acela care face denunþul sã fi fost prejudiciatprin infracþiunea sesizatã.Sesizarea din oficiu este o modalitate de sesizare internã ºi constã în posibilitatea (dreptul ºi obligaþia)organului de urmãrire penalã de a se autosesiza, ori de câte ori aflã, pe altã cale decât prin denunþ sauplângere, cã s-a sãvârºit o infracþiune.Situaþiile în care se realizeazã sesizarea din oficiu:- la constatarea unor infracþiuni flagrante, în care caz organul de urmãrire penalã încheie un procesverbalce constituie actul de începere din oficiu a urmãririi penale;- prin denunþuri anonime, scrise sau verbale (telefonice); în acest caz se impune ca cercetãrile cuprivire la faptele semnalate sã fie operative ºi discrete;- prin mijloace de informare în masã (presã scrisã ºi vorbitã);- zvonul public ( într-o localitate poate sã circule zvonul cã anumite persoane se ocupã cu racolarea,îndrumarea sau cãlãuzirea altor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat);- la cercetarea altor fapte, organul de urmãrire penalã sesizându-se din oficiu, când, desfãºurând ocercetare în legãturã cu o cauzã, descoperã fapte sau aspecte noi, uneori cu totul strãine de ceea ce secerceteazã;- la constatarea unor infracþiuni de cãtre alte organe decât cele de urmãrire penalã (organele deconstatare prevãzute de art. 214 C. pen., comandanþii de nave ºi aeronave, subofiþerii trupelor de grãnicerietc.).Modurile speciale de sesizare a organelor de urmãrire penalã:a) plângerea prealabilã, ca ºi încunoºtinþare fãcutã de cãtre persoana vãtãmatã printr-una dininfracþiunile pentru care legea penalã cere o asemenea plângere pentru punerea în miºcare a acþiuniipenale, prin care îºi exprimã voinþa de a fi tras la rãspundere penalã fãptuitorul;b) sesizarea organului prevãzut de lege, cum ar fi:- sesizarea comandantului pentru infracþiuni comise de militari sau de civili în legãturã cu obligaþiile

militare; este vorba despre infracþiuni contra ordinii ºi disciplinei militare (art. 331-336 C. pen.),sustragerea de la serviciul militar (art. 348 C. pen.), sustragerea de la recrutare (art. 353 C. pen.),neprezentarea la încorporare sau concentrare (art. 354 C. pen.);- sesizarea organelor competente ale cãilor ferate, pentru unele infracþiuni contra siguranþei circulaþieipe cãile ferate, cum ar fi: neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã, dinculpã [art. 273 alin. (1) C. pen.], neîndeplinirea cu ºtiinþã a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lordefectuoasã [art. 274 alin. (1) C. pen.] ºi pãrãsirea postului ºi prezenþa la serviciu în stare de ebrietate [art.275 alin. (1) ºi (2) C. pen.];- cererea Camerei Deputaþilor, Senatului ºi Preºedintelui României, pentru infracþiuni sãvârºite înexerciþiul funcþiei de cãtre membrii Guvernului [art. 109 alin. (2) din Constituþia României];- hotãrârea Camerei Deputaþilor ºi Senatului de a pune sub acuzare Preºedintele României pentru înaltãtrãdare, cu votul a cel puþin douã treimi din numãrul deputaþilor ºi senatorilor, în ºedinþã comunã [art. 96 alin.(1) din Constituþie ];c) autorizarea organului prevãzut de lege cum ar fi:- autorizarea prealabilã a procurorului general al parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie, pentru infracþiunile sãvârºite în afara teritoriului þãrii contra statului român sau contra vieþii unuicetãþean român ori prin care s-a adus o vãtãmare gravã integritãþii corporale sau sãnãtãþii unui cetãþeanromân, când sunt sãvârºite de cãtre un cetãþean strãin sau de o persoanã fãrã cetãþenie care nu domiciliazã29pe teritoriul þãrii (art. 5 C. pen.);- încuviinþarea Camerei Deputaþilor sau a Senatului, în vederea reþinerii, arestãrii sau percheziþionãriiunui deputat sau senator [art. 72 alin. (2) din Constituþie];- încuviinþarea secþiilor Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea reþinerii, arestãrii, percheziþionãriia magistraþilor [art. 42 alin. 1 ºi 2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior alMagistraturii, art. 100 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraþilor];d) exprimarea dorinþei guvernului strãin, pentru infracþiuni contra vieþii, integritãþii corporale,sãnãtãþii, libertãþii sau demnitãþii sãvârºite împotriva unui reprezentant al statului respectiv; urmãrireapenalã va începe chiar ºi în lipsa dorinþei exprimate a guvernului strãin, însã nu se vor mai aplica

dispoziþiile art. 171 alin. (1) C. pen. în ceea ce priveºte aplicarea sporului de pedeapsã, ci vor fi aplicatedispoziþiile de drept comun corespunzãtoare faptei sãvârºite de inculpat.Actele premergătoarePotrivit art. 224 alin. (2), actele premergãtoare se efectueazã în vederea începerii urmãririi penale,situându-se fãrã îndoialã înaintea declanºãrii fazei de urmãrire penalã.Actele premergãtoare prezintã atât un caracter facultativ, în sensul cã, dacã sesizarea este suficientãpentru a se dispune începerea urmãririi penale, ele nu se mai efectueazã, cât ºi un caracter deanterioritate, premergând începutului urmãririi penale.Pe parcursul desfãºurãrii actelor premergãtoare, nu se pot dispune mãsuri procesuale, deoarece acestease pot lua numai împotriva învinuitului sau inculpatului, ceea ce implicã existenþa unui cadru procesual(respectiv, începerea urmãririi penale).Actele premergãtoare se consemneazã într-un proces-verbal care poate constitui mijloc de probã (art.224 alin. 3).Prin natura lor juridicã, actele premergãtoare sunt acte procedurale sui generis, cu naturã juridicã ºitrãsãturi proprii, ceea ce le apropie de actele de procedurã penalã, dar le ºi deosebeºte de acestea prinaceea cã au o naturã ºi funcþionalitate specificã.Odatã cu modificarea Codului de procedurã penalã, prin Legea nr. 281/2003, aceastã componentãimportantã a activitãþilor premergãtoare urmãririi penale este recunoscutã prin introducerea art. 224 1 –2244.Pentru a putea fi folosiþi investigatorii sub o altã identitate decât cea realã, se cer îndeplinitecumulativ douã condiþii:- sã existe indicii temeinice ºi concrete cã s-a sãvârºit sau cã se pregãteºte sãvârºirea unei infracþiunicontra siguranþei naþionale prevãzute în Codul penal ºi în legile speciale, trafic de stupefiante ºi de arme,de persoane, acte de terorism, spãlare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, infracþiuniprevãzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea , descoperirea ºi sancþionarea faptelor de corupþie, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare, orice altã infracþiune gravã;- sã nu existe altã posibilitate pentru descoperirea ori pentru identificarea fãptuitorilor.Investigatorii sub acoperire sunt lucrãtori operativi din cadrul poliþiei judiciare anume desemnaþi înacest scop, putând fi folosiþi numai pe o perioadã determinatã (art. 2241 alin. 2).

Organul competent a autoriza folosirea investigaþiilor sub acoperire este procurorul care efectueazãsau supravegheazã urmãrirea penalã.Începerea urmăririi penaleÎnceperea urmãririi penale este un moment procesual deosebit, deoarece constituie momentul iniþial alprocesului penal ºi, totodatã, implicã drepturi ºi obligaþii specifice atât pentru organele de urmãrirepenalã, cât ºi pentru ceilalþi participanþi în proces. Dupã cum am menþionat anterior, începerea urmãririipenale trebuie sã fie precedatã de o sesizare.Pentru începerea urmãririi penale este necesarã îndeplinirea cumulativã a urmãtoarelor condiþii:a) sãvârºirea unei fapte prevãzute de legea penalã;b) existenþa unei sesizãri a organului de urmãrire penalã care sã cuprindã un minim de date sauinformaþii, pe baza cãrora sã se poatã dispune începerea urmãririi penale. În cazul în care sesizarea nuconþine acest minim informaþional, se va proceda la efectuarea actelor premergãtoare;c) inexistenþa vreunuia din cazurile de împiedicare a începerii urmãririi penale prevãzute în art. 10 cuexcepþia celui prevãzut la lit. b)1.Organul de cercetare penalã poate asculta învinuitul, persoana vãtãmatã, martorii, poate lua mãsuri30asiguratorii, poate dispune constatãri tehnico-ºtiinþifice sau medico-legale, poate proceda la ridicarea deobiecte sau înscrisuri ce vor servi ca mijloace de probã în procesul penal.Dacã existã probe sau indicii temeinice cã învinuitul a sãvârºit fapta, organul de cercetare penalã poatelua mãsura reþinerii învinuitului.Dacã organul de cercetare penalã considerã cã existã temeiuri pentru punerea în miºcare a acþiuniipenale, întocmeºte un referat cu propuneri în acest sens, pe care îl înainteazã procurorului, care dupãexaminarea dosarului, va dispune:a) punerea în miºcare a acþiunii penale prin ordonanþã;b) infirmarea propunerii organului de cercetare penalã, prin rezoluþie, situaþie în care va proceda la:- restituirea dosarului organului de cercetare penalã, dacã apreciazã necesarã continuarea cercetãriipenale; organul de cercetare penalã este obligat sã continue cercetarea penalã, respectând ºi dispoziþiileprocurorului;- clasarea, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi penale, potrivitart. 262 pct. 2 lit. a), ori suspendarea urmãririi penale, potrivit art. 262 pct. 2 lit. b).

Având în vedere existenþa unor situaþii faptice care îl pot împiedica pe învinuit sau inculpat sã participela desfãºurarea urmãririi penale ( din cauza stãrii de sãnãtate), în Codul de procedurã penalã a fostreglementatã instituþia suspendãrii urmãririi penale.Prin suspendarea urmãririi penale se întrerupe temporar procesul penal ca urmare a existenþei unei boligrave a învinuitului sau inculpatului, constatatã printr-o expertizã medico-legalã, care îl împiedicã sã iaparte la activitatea procesualã.Prin urmare, pentru a se putea dispune suspendarea urmãririi penale, trebuie îndeplinite cumulativanumite condiþii, astfel:a) învinuitul sau inculpatul sã sufere de o boalã gravã care îl împiedicã sã ia parte la procesul penal;b) boala gravã sã fie constatatã printr-o expertizã medico-legalã, nefiind suficient, pentru a se dispunesuspendarea urmãririi penale, un certificat medical.Soluţii procesuale de netrimitere în judecatăDacã pe parcursul urmãririi penale se constatã existenþa unuia din cazurile prevãzute la art. 10,procurorul, la propunerea organului de cercetare penalã sau din oficiu, dispune, dupã caz:- încetarea urmãririi penale;- scoaterea de sub urmãrire penalã sau- clasarea cauzei penale.Încetarea urmãririi penale reprezintã acea soluþie de netrimitere în judecatã, care are loc când seconstatã existenþa vreunuia dintre cazurile prevãzute în art. 10 lit. f)-h), i1 ºi j) ºi existã învinuit sauinculpat în cauzã, sau când existã o cauzã de nepedepsire prevãzutã de legea penalã.Încetarea urmãririi penale este o soluþie simetricã încetãrii procesului penal, pronunþatã de cãtreinstanþa de judecatã.Pentru a se dispune încetarea urmãririi penale, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiþii [art. 242 alin.(1)]:- sã existe învinuit sau inculpat în cauzã;- sã existe vreunul din cazurile prevãzute la art. 10 lit. f)-h), i1 ºi j) sau o cauzã de nepedepsireprevãzutã de legea penalã.Când se constatã existenþa vreunuia dintre cazurile prevãzute în art. 10 lit. a)-e) ºi existã învinuit sauinculpat în cauzã, se dispune tot soluþie de netrimitere în judecatã, ºi anume, scoaterea de sub urmãrirepenalã.Soluþia scoaterii de sub urmãrire penalã este simetricã achitãrii dispuse de cãtre instanþa de judecatã.

Pentru a se dispune scoaterea de sub urmãrire penalã, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiþii [art. 249alin. (1)]:a) sã existe învinuit sau inculpat în cauzã;b) sã existe vreunul din cazurile prevãzute la art. 10 lit. a)-e).31Clasarea reprezintã acea soluþie de netrimitere în judecatã, care are loc când se constatã existenþaanumitor cazuri prevãzute în art. 10 ºi nu existã învinuit în cauzã.Clasarea, fiind o instituþie proprie urmãririi penale, nu are nici un corespondent în faza de judecatã,deoarece procesul nu poate ajunge în aceastã fazã decât în mãsura punerii în miºcare a acþiunii penale ºi atrimiterii în judecatã a unor persoane identificate.Pentru a se dispune clasarea trebuie îndeplinite urmãtoarele condiþii:- sã nu existe învinuit în cauzã;- sã existe anumite cazuri prevãzute la art. 10.Printre instituþiile care se înscriu între garanþiile dreptului de apãrare al inculpatului în faza de urmãrirepenalã se aflã ºi prezentarea materialului de urmărire penală, activitate prin intermediul cãreiaorganele de urmãrire penalã, la sfârºitul urmãririi penale, aduc la cunoºtinþa învinuitului sau inculpatuluiprobele administrate în vederea cunoaºterii de cãtre acesta a întregului material probator ºi pentru a i se daposibilitatea de a combate probele în acuzare prin noi cereri sau declaraþii suplimentare.În lumina acestor reglementãri, prezentarea materialului este întotdeauna obligatorie (constituindu-seca un moment de contact obligatoriu între organul de urmãrire penalã ºi inculpat).Pentru prezentarea materialului de urmãrire penalã, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiþii:a) cercetarea penalã sã fie terminatã;b) inculpatul sã fie prezent pentru a putea lua contact cu organul de urmãrire penalã.c) sã existe suficiente probe în cauzã, care sã facã posibilã trimiterea inculpatului în judecatã.Prezentarea materialului de urmãrire penalã conferã anumite obligaþii pentru organul de urmãrirepenalã (art. 250):a) sã punã în vedere învinuitului sau inculpatului cã are dreptul de a lua cunoºtinþã de materialul deurmãrire penalã, arãtându-i ºi încadrarea juridicã a faptei;b) sã-i asigure învinuitului sau inculpatului posibilitatea de a lua de îndatã cunoºtinþã de material.c) sã-l întrebe pe învinuit sau inculpat, dupã ce a luat cunoºtinþã de materialul de urmãrire penalã, dacãare de formulat cereri noi sau dacã voieºte sã facã declaraþii suplimentare;

d) sã întocmeascã un proces-verbal.Epuizarea urmãririi penale coincide cu dispoziþia luatã de cãtre procuror în vederea trimiterii înjudecatã a inculpatului, a scoaterii de sub urmãrire penalã, a încetãrii urmãririi penale sau clasãrii.Astfel, terminarea urmãririi penale reprezintã acea etapã a urmãririi în care organul de cercetare, dupãce a apreciat cã a administrat toate probele necesare în cauzã, pregãteºte dosarul în vederea înaintãrii luiprocurorului, pentru ca acesta sã se pronunþe potrivit legi.Terminarea urmãririi penale este reglementatã diferit, dupã cum a fost pusã sau nu în miºcare acþiuneapenalã în cursul urmãririi penale.Trimiterea în judecatăTrimiterea în judecatã constituie momentul ultim al fazei de urmãrire penalã. Momentul trimiterii înjudecatã se concretizeazã imediat ce urmãrirea este complet epuizatã, iar organele de urmãrire penalãse dezînvestesc. Odatã înaintat dosarul la instanþã, este învestit acest organ ºi începe faza judecãþii.Singurul organ competent sã dispunã trimiterea în judecatã este procurorul. Organul de cercetarepenalã nu intrã niciodatã în raporturi directe cu instanþa de judecatã, ci numai prin intermediulprocuroruluiPlângerea prealabilăInstituþia plângerii prealabile se înscrie ca o excepþie de la principiul oficialitãþii ºi constã în posibilitateaoferitã de lege persoanei vãtãmate de a decide dacã sesizeazã sau nu organele competente în vederea trageriila rãspundere a fãptuitorului.Plângerea prealabilã poate fi introdusã la organul competent de cãtre persoana vãtãmatã [art.279].Dreptul persoanei vãtãmate de a face plângere prealabilã este strict personal. Exercitarea dreptului, însã,poate avea loc atât personal, cât ºi printr-un mandatar special.Prin persoanã vãtãmatã se înþelege numai persoana ce a suferit prin fapta penalã o vãtãmare fizicã,32moralã sau materialã.În cazul în care persoana vãtãmatã este o persoanã lipsitã de capacitate de exerciþiu ori cu capacitate deexerciþiu restrânsã, legiuitorul a prevãzut posibilitatea introducerii plângerii prealabile de cãtre altepersoane, care sunt reprezentanþii sãi legali.Când persoana vãtãmatã este un minor cu capacitate de exerciþiu restrânsã, plângerea prealabilã trebuieintrodusã de acesta cu încuviinþarea reprezentantului legal.Dispoziþiile art. 222 alin. (5)privind plângerea care poate fi fãcutã de cãtre un soþ pentru celãlalt soþ

sau de cãtre copilul major pentru pãrinþi, nu au aplicabilitate în cazul plângerii prealabile, întrucâtaceasta este un mijloc special de sesizare prin care persoana vãtãmatã îºi exercitã în exclusivitate dreptulde a trage la rãspundere penalã pe cel vinovat.În situaþia în care persoana vãtãmatã este o persoanã lipsitã de capacitate de exerciþiu sau cucapacitate de exerciþiu restrânsã, acþiunea penalã se pune în miºcare ºi din oficiu.Plângerea prealabilã produce efecte in rem ºi nu in personam.Dacã prin infracþiunea sãvârºitã au fost vãtãmate mai multe persoane ºi numai una dintre acestepersoane a fãcut plângere prealabilã, aceasta este suficientã pentru a subzista rãspunderea penalã. Aceastãsituaþie conferã acea indivizibilitate activã rãspunderii penale.Dacã o infracþiune a fost sãvârºitã de mai mulþi participanþi ºi se face plângere prealabilã numai cuprivire la unul din ei, acþiunea penalã se exercitã împotriva tuturor (ºi contra acelora pe care plângerea nuîi vizeazã).Este situaþia indivizibilitãþii pasive a rãspunderii penale justificate de însãºi unitatea ºi indivizibilitateainfracþiunii, temei unic al rãspunderii tuturor participanþilor pentru fapta penalã.Indivizibilitatea activã ºi pasivã a rãspunderii penale produce efecte similare ºi în cazul retrageriiplângerii prealabile, care constituie o cauzã de împiedicare a exercitãrii acþiunii penale, înlãturândrãspunderea penalã [art. 131 alin. (2) C. pen.].Împãcarea pãrþilor reprezintã o altã cauzã de înlãturare a rãspunderii penale în cazurile prevãzute de lege(existând aceleaºi considerente pentru care acþiunea penalã nu poate fi exercitatã, ca în cazul lipsei plângeriiprealabile sau retragerii acesteia).Împãcarea pãrþilor produce efecte in personam (spre deosebire de retragerea plângerii prealabile),având drept consecinþã ºi stingerea acþiunii civile.JudecataCa fazã a procesului penal, „judecata” reprezintã etapa procesualã care se desfãºoarã în faþa instanþeipenale din momentul sesizãrii ei ºi pânã la soluþionarea definitivã a cauzei penale. Instanþa este cea careverificã întreaga activitate procesualã desfãºuratã în faza pregãtitoare, de urmãrire penalã ºi pe parcursuljudecãrii cauzei. În situaþia în care ar constata deficienþe în activitãþile procesuale anterioare (din faza deurmãrire penalã), ea are la îndemânã numeroase posibilitãþi pentru înlãturarea ºi remedierea acestora.Obiectul judecãþii constã în soluþionarea definitivã a cauzei penale, ceea ce impune o hotãrâre legalã,

temeinicã, ce poate fi pusã în executare pentru realizarea scopului procesului penal.Potrivit art. 289, judecata cauzei se face în faþa instanþei constituite potrivit legii ºi se desfãºoarã înºedinþã, oral, nemijlocit ºi în contradictoriu.La desfãºurarea judecãþii nu participã organele de cercetare penalã.Pãrþile, aºa cum sunt definite de dispoziþiile art. 23-24, pot fi reprezentate. Întotdeauna pot fi asistate ºide un apãrãtor, în unele cazuri, acest lucru fiind obligatoriu [art. 171 alin. (1)-(2)].Apãrãtorul participã în timpul judecãrii cauzei la toate activitãþile pe care instanþa de judecatã ledesfãºoarã, cu excepþia deliberãrii ºi pronunþãrii hotãrârii.Instanþa îºi executã atribuþiile în mod activ, în vederea aflãrii adevãrului ºi a realizãrii rolului educatival judecãþii.Art. 288 consacrã regula cã judecata se desfãºoarã la sediul instanþei. Explicaþia constã în aceea cãsediul special amenajat asigurã solemnitatea ºedinþelor de judecatã, existând o legãturã permanentã întreactivitatea instanþei ºi interesul opiniei publice manifestat pentru astfel de cauze.Instanþa judecã cauzele penale în complet de judecatã, alcãtuit în condiþiile impuse de lege, cuparticiparea grefierului întotdeauna ºi a procurorului, conform cerinþelor legale.Regula în primã instanþã o instituie completul de judecatã dintr-un singur judecãtor, indiferent denivelul instanþei (judecãtorie, tribunal, curte de apel).Compunerea completului de judecatã la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie este de minimum trei33judecãtori (chiar în primã instanþã). Excepþional, acesta judecã ºi în cadru lãrgit (Micul Plen, format din 9judecãtori sau Secþiile Unite).Gradele de jurisdicţieJudecarea cauzelor penale trece prin mai multe trepte dispuse ierarhic, fiecare judecatã realizându-se înfaþa altei instanþe, de un grad ascendent diferit. În dreptul procesual român actual, activitatea de judecatãse înfãptuieºte în douã ºi trei grade de jurisdicþie.Orice cauzã penalã parcurge obligatoriu – din momentul sesizãrii instanþei – o judecatã în primãinstanþã, cu posibilitatea unei judecãþi în apel ºi în recurs.Activitãþile ºi mãsurile premergãtoare ºedinþei de judecatã au ca scop punerea dosarului în stare dejudecatã la termenul primei înfãþiºãri, acestea desfãºurându-se între momentul sesizãrii instanþei ºi cel alînceputului ºedinþei de judecatã.

ªedinþa de judecatã reprezintã punctul central al întregii judecãþi. Aceasta se compartimenteazã înurmãtoarele subetape distincte: începutul judecãþii, cercetarea judecãtoreascã, dezbaterile, ultimul cuvântal inculpatului.La termenul de judecatã, preºedintele completului, dupã ce intrã în sala de ºedinþã, declarã ºedinþadeschisã, dispune strigarea cauzei ºi apelul celor citaþi, face verificãrile necesare privind pe inculpat, iamãsuri faþã de martori, experþi, interpreþi, dã lãmuririle necesare ºi se pronunþã asupra cererilor ºi excepþiilorridicate.Dupã închiderea ºedinþei de judecatã, instanþa deliberează, adoptând hotãrârea pe care o aduce lacunoºtinþa generalã prin pronunţare. Ea reprezintã o consfãtuire a membrilor completului de judecatãasupra problemelor ce au format obiectul judecãþii în care fiecare îºi exprimã punctul de vedere cu privirela aspectele dezbãtute, verificându-se ºi evaluându-se materialul probator ºi procedural al cauzei. Ea constituieactul final al judecãþii în urma cãreia instanþa dã o hotãrâre privind rezolvarea cauzei.Rezolvarea cauzei începe prin adoptarea unei soluþii în ce priveºte latura penală, dacã se constatã cãprobele sunt complete ºi pot lãmuri cauza penalã. Instanþa poate adopta trei soluþii: condamnarea, achitareasau încetarea procesului penal.Pentru a pronunþa condamnarea, trebuie sã se constate cumulativ cã fapta existã, constituie infracþiuneºi a fost sãvârºitã de inculpat, fixând, totodatã, ºi pedeapsa.Achitarea se pronunþã când se constatã incidenþa vreunuia din cazurile prevãzute de art. 10 lit. a)-e).Când se constatã existenþa vreunuia din cazurile prevãzute de art. 10 lit. f)-i1), instanþa pronunþãîncetarea procesului penal.În situaþia achitãrii, pentru cã fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþiuni, instanþaaplicã prevederile art. 181 C. pen. alin. (3) ºi ale art. 91 C. pen.Acţiunea civilă din procesul penal are ca obiect tragerea la rãspundere civilã a inculpatului sau pãrþiiresponsabile civilmente.Potrivit art. 346 alin. (1), în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanþa sepronunþã prin aceeaºi sentinþã ºi asupra acþiunii civile.Ori de câte ori inculpatul este condamnat ºi se constatã cã prin infracþiune s-a produs ºi un prejudiciu,el va fi obligat prin sentinþã la repararea acestuia.În cazul încetãrii procesului penal, pentru intervenþia prescripþiei, amnistiei, moartea fãptuitorului,

instanþa se pronunþã cu privire la acþiunea civilã exercitatã în procesul penal.Dacã se pronunþã achitarea pentru cã fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþiuni [art.10 lit. b)1] sau pentru cã a intervenit o cauzã ce înlãturã caracterul penal al faptei [art. 10 lit. e)] ori pentrucã lipseºte unul din elementele constitutive ale infracþiunii, instanþa poate obliga la repararea pagubeipotrivit legii civile [art. 346 alin. (2)]. Dacã nu se poate reþine culpã din partea fãptuitorului, el esteexonerat de rãspundere civilã.Nu pot fi acordate despãgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunþat pentru cã fapta imputatã nuexistã ori nu a fost sãvârºitã de inculpat [art. 10 lit. a) ºi c)].Instanþa penalã nu soluþioneazã acþiunea civilã când pronunþã achitarea pentru cã fapta nu esteprevãzutã de legea penalã, pentru cã lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, autorizarea sausesizarea organului competent ori altã condiþie prevãzutã de lege, necesarã pentru punerea în miºcare aacþiunii penale, sau în cazul în care existã autoritate de lucru judecat [art. 10 lit. b), f) ºi j)], acest refuz desoluþionare trebuind sã fie menþionat expres în dispozitivul sentinþei. În aceste cazuri, partea civilã se34poate adresa instanþei civile, pe cale principalã, pentru obþinerea despãgubirilor.În situaþia încetãrii procesului penal, prin împãcarea pãrþilor [art. 10 lit. b)] sau retragerii plângeriiprealabile, instanþa nu poate acorda despãgubiri civile, deoarece prevederile art. 132 C. pen. sting acþiuneapenalã ºi pe cea civilã.Potrivit art. 354, hotãrârea prin care instanþa penalã soluþioneazã fondul cauzei trebuie sã conþinã oparte introductivã, o expunere ºi dispozitivul.Cãile de atac sunt remedii procedurale în contra greºelilor ce, eventual, s-ar putea ivi datoritã pãrþilorsau judecãtorilor în împãrþirea dreptãþii, fiind indispensabile pentru garantarea drepturilor individualeîmpotriva hotãrârilor judecãtoreºti greºite ºi, deci, periculoase atât pentru cetãþeni, cât ºi pentru autoritateajustiþiei. Acestea determinã trecerea procesului penal prin douã sau mai multe grade de jurisdicþie pentrustabilirea adevãrului ºi o corectã aplicare a legii penale.Cãile de atac sunt mijloacele legale prin care se provoacã amplificarea procesului penal pentruefectuarea controlului judecãtoresc asupra hotãrârilor, în vederea preîntâmpinãrii greºelilor care se potcomite sau înlãturãrii celor existente, în activitatea jurisdicþionalã precedentã.

În genere, pentru exercitarea unei cãi de atac, se cer a fi îndeplinite cumulativ condiþiile:1) sã existe o hotãrâre judecãtoreascã pentru cã, în caz contrar, lipseºte însuºi obiectul cãii de atac.Hotãrârea judecãtoreascã este un act care emanã de la un organ cu atribuþii jurisdicþionale, adicã numaide la instanþele judecãtoreºti.Hotãrârea judecãtoreascã poate fi o încheiere de ºedinþã, o sentinþã datã de instanþã în prim grad sau odecizie datã de o instanþã de control judiciar;2) calea de atac sã fie prevãzutã de lege. Nu poate fi exercitatã o cale de atac decât dacã este expresprevãzutã posibilitatea folosirii ei;3) calea de atac sã fie exercitatã în termen legal. Termenul de exercitare este, de regulã,peremptoriu (fix), depãºirea acestuia conducând la decãderea din exerciþiul dreptului de a folosirespectiva cale de atac.Existã, însã, ºi cãi de atac (de regulã, cele extraordinare) care nu sunt supuse vreunui termen, putând fiexercitate oricând.Apelul este o cale ordinarã de atac de reformare cu caracter suspensiv ºi devolutiv utilizatã în procesulpenal împotriva hotãrârilor judecãtoreºti nedefinitive pronunþate în prima instanþã.Practic, apelul supune cauza penalã unei noi judecãþi în fapt ºi în drept, în al doilea grad de jurisdicþie,adresându-se unei instanþe superioare, în vederea reformãrii.Potrivit art. 361, sentinþele sunt atacabile cu apel, dacã legea nu prevede altfel, aceasta fiind regulageneralã.Categoriile de sentinþe ce nu pot fi atacate cu apel sunt enumerate de dispoziþiile art. 361.Art. 362 indicã persoanele care pot declara apel: procurorul, inculpatul, partea vãtãmatã, partea civilã,partea civilmente responsabilã, martorii, experþii, interpreþii, apãrãtorii, orice persoanã ale cãrei intereselegitime au fost vãtãmate printr-o mãsurã sau act al instanþei.Dispoziþiile art. 363 prevãd cã apelul poate fi declarat în 10 zile dacã legea nu stipuleazã altfel.În afara acestui termen general de apel, în cazuri urgente acesta este mai scurt, de numai 3 zile,fãcându-se uz de el în urmãtoarele situaþii:- sentinþa prin care se dispune asupra cererii sau propunerii de liberare condiþionatã;- în cadrul procedurii speciale aplicabile infracþiunilor flagrante (art. 477).În mod excepþional, legea consacrã douã remedii ale încãlcãrii regulii apelului în termen: A. repunereaîn termen; B. apelul peste termen.

Dispoziþiile art. 368 alin. (1) aratã cã pãrþile pot renunþa în mod expres la aceastã cale de atac (apelul)în intervalul de timp cuprins între pronunþarea hotãrârii ºi expirarea termenului de declarare a apelului.Retragerea apelului presupune existenþa unui apel declarat, aceasta putând fi fãcutã atât de pãrþi, cât ºide procuror ºi poate privi oricare sau ambele laturi ale procesului penal (acþiunea civilã ºi acþiuneapenalã).Retragerea apelului trebuie sã fie fãcutã pânã cel mai târziu la închiderea dezbaterilor la instanþa deapel, prin declaraþie scrisã sau oralã, personal de cãtre parte, de reprezentantul sãu legal, prin mandatarspecial, printr-o declaraþie atestatã sau consemnatã într-un proces-verbal de cãtre conducerea locului dedeþinere (în cazul inculpatului arestat), ori printr-o declaraþie formulatã în scris sau oral de procurorul35ierarhic superior [art. 369 alin. (3)].Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sãu legal [art. 369 alin.(2)].Apelul declarat de procuror ºi retras poate fi însuºit de partea în favoarea cãreia a fost declarat, întrucâtse poate presupune cã aceasta nu a exercitat calea de atac ºtiind cã existã apelul procurorului.Declaraþia de retragere se face la instanþa a cãrei hotãrâre se atacã, ori la instanþa de apel.Efectele apelului sunt: suspensiv, devolutiv, neagravãrii situaþiei în propria cale de atac ºi extensiv.În principiu, judecarea apelului se face dupã normele generale referitoare la judecata în primã instanþãcuprinse în art. 287-312, suplimentar urmând a se þine seama ºi de prevederile art. 375-385.Dupã modelul judecãþii în fond, judecata în apel prezintã trei mari diviziuni:- etapa mãsurilor pregãtitoare ºedinþei de judecatã;- judecarea propriu-zisã a apelului în ºedinþã;- deliberarea ºi soluþionarea cauzei.Potrivit dispoziþiilor art. 311, hotãrârea prin care instanþa se pronunþã asupra apelului se numeºte decizie,al cãrei conþinut este dat de dispoziþiile art. 383, cuprinzând partea introductivã, expunerea ºi dispozitivul.Decizia instanþei de apel nu este definitivã, putând fi recuratã, aspect ce reprezintã a doua cale ordinarãde atac dacã existã vreuna din cauzele enumerate de dispoziþiile art. 3859.Nu sunt recurabile deciziile prin care s-a dispus rejudecarea cauzei ori s-a luat act de retragereaapelului.

Hotãrârile instanþei de apel rãmân definitive la data expirãrii termenului de recurs în situaþiile în carenu s-a declarat recurs sau, deºi declarat, recursul a fost retras înãuntrul termenului; la data retrageriirecursului; la data pronunþãrii hotãrârii prin care s-a respins recursul în ipoteza în care instanþa de apel aadmis apelul fãrã trimitere spre rejudecare ori a respins apelul.Deºi nedefinitive, hotãrârile instanþei de apel sunt executorii când: s-a dispus arestarea inculpatului, s-arevocat arestarea preventivã sau s-au luat mãsuri asiguratorii.Recursul este cale ordinarã de atac care are rolul de a repara, în principal, erorile de drept sãvârºite deinstanþele de fond.Recursul reprezintã al doilea sau al treilea grad de jurisdicþie, în funcþie de posibilitatea incidenþeiapelului împotriva hotãrârii instanþei de fond.Când urmeazã apelului, recursul reprezintã cel de-al treilea grad de jurisdicþie.Când legea nu permite apelarea anumitor hotãrâri judecãtoreºti, întrucât soluþiile nu pot rãmâne înprimã ºi ultimã instanþã, este posibilã intervenþia recursului ca al doilea ºi ultim grad de jurisdicþie. La felca ºi apelul, recursul constituie o posibilitate ºi, de regulã, el nu poate fi intentat, atâta timp cât nu a fostapelatã hotãrârea instanþei de prim rang jurisdicþional pentru cã s-ar trece direct la al treilea grad dejurisdicþie.Titularii dreptului de recurs sunt identici cu cei de la apel, art. 3852, arãtând cã pot face recurspersoanele prevãzute de art. 362, care se aplicã în mod corespunzãtor.Pentru a putea declara recurs, aceste persoane trebuie sã fi avut calitatea de parte în cauzã atunci cânds-a pronunþat hotãrârea atacatã, iar titularul dreptului sã aibã un interes real în exercitarea cãii de atacpentru a obþine o altã hotãrâre.Recursul are aceleaºi patru efecte ca ºi apelul, în sensul cã este suspensiv de executare, devolutiv,extensiv ºi non reformatio in peius.Motivarea recursului este obligatorie conform dispoziþiilor art. 38510, în caz contrar el fiind anulabil.Motivele formale de recurs sunt cele în care opereazã nulitatea absolutã prevãzutã de art. 197 alin. (2)ºi motive substanþiale de recurs.Obiectul judecãþii în recurs constã în verificarea hotãrârii atacate pe baza lucrãrilor ºi materialului dindosarul cauzei ºi a oricãror înscrisuri noi prezentate la instanþa de recurs.Aceasta controleazã numai chestiunile de drept având ca obiect hotãrârea atacatã, fiind obligatã sã sepronunþe asupra tuturor motivelor de recurs invocate.

Normele aplicabile judecãrii recursului sunt cele comune judecãþii ºi unele speciale cuprinse înprevederile art. 38511-38514 .Căile extraordinare de atac36Cãile de atac extraordinare din sistemul procesual românesc sunt: contestaþia în anulare, revizuirea ºirecursul în interesul legii.Cãile de atac extraordinare nu se suprapun ºi nici nu se exclud în aceeaºi cauzã, în sensul cã pot fiincidente în funcþie de nelegalitãþile din hotãrâre.Prin intermediul cãilor de atac extraordinare, procesul penal se reia, repetând un ciclu care a mai fostparcurs. Fiecare cale extraordinarã de atac se situeazã în afara ciclului ordinar, readucând cauza în faza deurmãrire penalã, a judecãþii în primã instanþã, a apelului sau chiar a recursului ordinar. Acestea reprezintãproceduri cu caracter excepþional, procesul netrecând într-o altã fazã.Contestaţia în anulareNatura juridicã a contestaþiei în anulare are un caracter mixt; astfel, caracterul de anulare al acesteiareiese din faptul cã se urmãreºte desfiinþarea hotãrârii definitive contestate, pe motiv de îndeplinire a unoracte procedurale nelegale.Verificarea priveºte numai aspectele de formã ºi, ca atare, instanþa nu-ºi va putea extinde autocontrolulasupra temeiniciei sau legalitãþii hotãrârii, din acest punct de vedere ea fiind o cale de retractare.Legiuitorul a prestabilit patru cazuri de contestaþie în anulare, în afara acestora neadmiþându-se altesituaþii de incidenþã a acestei cãi extraordinare de atac.Cererea poate fi introdusã de oricare parte din proces. Ea se poate introduce personal, prin apãrãtor saureprezentant legal.Procurorul poate uza de aceastã cale extraordinarã de atac numai pentru situaþiile prevãzute de art. 386lit. c) ºi d), întrucât în primele douã cazuri el nu are calitatea de parte ºi participã obligatoriu la judecarearecursului.Cererea de contestaþie în anulare se introduce în scris ºi trebuie sã arate motivele invocate în situaþiileprevãzute de 386 lit. a)-c) ºi e).Instanþa examineazã admisibilitatea, în principiu, a cererii de contestaþie prevãzute în art. 386 lit. a)-c)ºie), fãrã citarea pãrþilor [art. 391 alin. (1)].În cadrul acestei proceduri prealabile de verificare, instanþa verificã dacã cererea de contestaþie estefãcutã în termenul prevãzut de lege, cã motivul pe care se sprijinã contestaþia este din cele prevãzute în

art. 386 ºi cã în sprijinul contestaþiei se depun ori se invocã dovezi care sunt la dosar. Toatã aceastãverificare are loc fãrã citarea pãrþilor, într-o procedurã necontencioasã ºi în funcþie de rezultat admite saurespinge, în principiu, contestaþia în anulare, soluþie definitivã. În ipoteza admiterii, în principiu, acontestaþiei, instanþa dispune citarea pãrþilor interesate în vederea judecãrii [art. 391 alin. (2) teza finalã].În a doua etapã, la termenul fixat pentru judecarea contestaþiei în anulare, instanþa, ascultând pãrþile ºiconcluziile procurorului, dacã gãseºte contestaþia întemeiatã, desfiinþeazã prin decizie hotãrârea a cãreianulare se cere ºi procedeazã fie de îndatã, fie acordând un termen, dupã caz, la rejudecarea recursului,sau la rejudecarea cauzei dupã casare [art. 392 alin. (1)].Dacã condamnatul se aflã în stare de deþinere, judecarea contestaþiei are loc numai în prezenþaacestuia. Soluþia ce se va da în rejudecare nu poate crea contestatorului o situaþie mai grea decât ceaconþinutã în hotãrârea retractatã, deoarece s-ar încãlca principiul non reformatio in peius.În ipoteza în care contestaþia în anulare se întemeiazã pe cazul prevãzut deart. 386 lit. d), este eliminatã procedura prealabilã a admiterii în principiu, procedându-se la judecareacauzei cu citarea pãrþilor interesate cu privire la care s-a pronunþat ultima hotãrâre atacatã.Sentinþa datã în contestaþie este supusã apelului, iar decizia datã în apel este recurabilã.Prin urmare, hotãrârile date în soluþionarea contestaþiilor pentru cazurile prevãzute de art. 386 lit. a)-c)nu pot fi atacate pe cale ordinarã, ca ºi deciziile date în recurs în cazul prevãzut de art. 386 lit. d).RevizuireaMenirea revizuirii este de a corecta erorile judiciare comise de organele judiciare cu ocazia stabiliriiunor situaþii de fapt.Aceste erori apar fie datoritã neputinþei cunoaºterii anumitor împrejurãri, fie unor fraude procesuale(mãrturii mincinoase, înscrisuri false, corupþie etc.).37Faþã de contestaþia în anulare, unde motivele au în vedere greºeli de ordin procesual, la revizuirelipsurile constã în aprecierea eronatã a probelor ºi soluþionarea ca atare a cauzei, privind însuºi fondulpricinii.Numai hotãrârile judecãtoreºti definitive pronunþate de instanþele penale româneºti pot fi atacate în caleaextraordinarã de atac a revizuirii, fiind excluse cele strãine, chiar dacã au fost recunoscute de instanþa

autohtonã.Acest aspect se explicã prin natura juridicã a revizuirii, care are în vedere erori de fond, ºi nu eroriprocesuale.Obligatoriu, hotãrârile definitive supuse revizuirii trebuie sã conþinã o rezolvare a fondului pricinii,prin soluþia respectivã sã se fi dispus condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.Calea de atac este incidentã numai în cazul hotãrârilor care nu sunt susceptibile de a fi atacate printr-oaltã cale ordinarã sau extraordinarã.Revizuirea poate fi cerutã, potrivit art. 393, atât în latura penalã cât ºi în cea civilã (revizuire totalã) cuprivire la una sau mai multe fapte ºi la unul sau mai mulþi fãptuitori (revizuire parþialã).Cererea se face în scris cu arãtarea cazului de revizuire pe care se întemeiazã ºi a mijloacelor de probãîn dovedirea acestora [art. 397 alin. (2)]. Cererea se adreseazã procurorului de la parchetul de pe lângãinstanþa care a judecat cauza în fond, chiar ºi în cazul când procedura de revizuire se declanºeazã dinoficiu de cãtre procuror [art. 397 alin. (1)].Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar dupã executarea pedepseisau dupã moartea acestuia [art. 398 alin. (1)]. Dupã moartea sa, cererea poate fi introdusã de substituþiiprocesuali care au interesul sã reabiliteze memoria defunctului.Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faþã de care s-a încetatprocesul penal, se poate face în termen de un an.Efectuarea procedurii prealabile de cãtre procuror are scopul de a lãmuri în cât mai bune condiþiiîmprejurãrile necesare soluþionãrii cererii de revizuire, instanþa de judecatã fiind singura îndrituitã sãstatueze asupra temeiniciei sau netemeiniciei cererii.În situaþia în care procurorul este cel care solicitã revizuirea, începerea procedurii se face prinîntocmirea unui proces-verbal. Procurorul examineazã dacã cererea de revizuire îndeplineºte condiþiilelegale, iar în caz contrar, îl cheamã pe revizuent pentru precizarea sau completarea acesteia ºi acolo undeeste cazul îl ºi audiazã pe acesta. De regulã, procurorul dispune efectuarea de cercetãri prin ordonanþãpentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire ºi solicitã dosarul vechi al cauzei.Activitatea de efectuare a cercetãrilor nu trebuie sã fie efectuatã neapãrat de procuror, el putând delegaîn acest sens organul de cercetare penalã.Sarcina cercetãrilor constã în strângerea ºi verificarea probelor invocate în cererea de revizuire.

Aceste cercetãri se pot întinde pe un interval de timp de maxim douã luni de la data introducerii cereriide revizuire, iar la terminarea lor, procurorul este obligat sã le sintetizeze ºi sã-ºi exprime opinia înlegãturã cu temeinicia cererii, în aºa-numitele concluzii de revizuire.Calea extraordinarã de atac a revizuirii cunoaºte douã etape distincte: judecarea în principiu a cererii ºijudecarea cauzei în fond.Recursul în interesul legiiNatura juridicã a cãii extraordinare de atac a recursului în interesul legii constã în aceea cã, în caz deadmitere, casarea hotãrârii definitive este pur teoreticã, neurmând altã rejudecare.Potrivit art. 4142, procurorul general direct, sau ministrul justiþiei prin intermediul procuroruluigeneral, precum ºi colegiile de conducere ale curþilor de apel ºi ale parchetelor de pe lângã acestea auobligaþia de a asigura interpretarea ºi aplicarea unitarã a legilor penale ºi de procedurã penalã pe întregteritoriul þãrii, de a cere Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie sã se pronunþe asupra chestiunilor de drept careau primit o soluþionare diferitã din partea instanþelor judecãtoreºti.Deciziile prin care se soluþioneazã sesizãrile se pronunþã de Secþiile Unite ºi se aduc la cunoºtinþainstanþelor, de cãtre Ministerul Justiþiei.Soluþiile se pronunþã numai în interesul legii, nu au efect asupra hotãrârilor judecãtoreºti examinate ºinici cu privire la situaþia pãrþilor din acele procese.38Executarea hotărârilor penalePunerea în executare a hotãrârii constituie o fazã distinctã a procesului penal, deoarece obiectul sãueste deosebit în raport de cel pe care ºi-l propun urmãrirea penalã ºi judecata.Dispoziþiile unei hotãrâri penale, oricât de temeinice ºi de juste ar fi ele, ar avea o valoare pur formalãºi ar rãmâne neluate în seamã dacã nu s-ar prevedea prin lege mijloace ºi mãsuri de executare a ceea ce ahotãrât instanþa de judecatã. Hotãrârile penale definitive pun capãt conflictului de drept nãscut din sãvârºireainfracþiunii.Putem preciza cã abia punerea în executare a hotãrârilor penale poate finaliza întregul curs alprocesului penal.Executarea hotãrârii penale este actul final al procesului penal, desfãºurarea activitãþii de executareprelungindu-se, însã, ºi dupã terminarea procesului penal.Dupã rãmânerea lor definitivã, hotãrârile penale devin executorii de drept, organele competenteurmãrind a trece la executarea dispoziþiilor cuprinse în ele.

În urma acestui moment, hotãrârile penale sunt considerate ca expresie a adevãrului în raport cuobiectul judecãþii (res iudicata pro veritatae habetur) ºi o nouã judecatã faþã de aceleaºi persoane ºiaceleaºi fapte nu mai poate avea loc (non bis in idem).Cu alte cuvinte, cele hotãrâte trec sub autoritatea lucrului judecat, situaþie ce se înscrie în cauzele careîmpiedicã punerea în miºcare a acþiunii penale [art. 10 lit. j) C. proc. pen.].Potrivit art. 415 alin. (1), hotãrârile instanþelor penale devin executorii la data când au rãmas definitive.Aceasta este regula generalã pentru activitatea de executare ce se desfãºoarã în faza procesualã aexecutãrii. În anumite situaþii, expres prevãzute de lege, ca excepþie de la regula generalã, sunt executoriiºi unele hotãrâri nedefinitive [art. 415 alin. (2)]. Astfel, este vorba de anumite hotãrâri ce pot fi supuseunei cãi ordinare de atac care nu suspendã executarea – art. 303 alin. (3) – sau hotãrârea prin care instanþadispune cu privire la revocarea, menþinerea sau luarea mãsurii arestãrii inculpatului – art. 350 alin. (4).Hotãrârile penale rãmân definitive, în raport de situaþiile concrete prevãzute de art. 416-417. Acestemomente sunt diferite dupã cum hotãrârea care rãmâne definitivã este a primei instanþe, a instanþei de apelsau a instanþei de recurs.Competenþa punerii în executare a hotãrârilor penale aparþine instanþei de judecatã.Potrivit art. 418, instanþa de executare este prima instanţă de judecată, indiferent dacã hotãrârea arãmas definitivã la prima instanþã, la instanþa de apel sau la instanþa de recurs.Singura excepþie de la aceastã regulã o reprezintã hotãrârile pronunþate în prima instanþã de ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie, care sunt puse în executare, dupã caz, de Tribunalul municipiului Bucureºti sau de Tribunalul Militar Teritorial.Bibliografie selectivă1. Nicu Jidovu, Drept procesual penal, Editura Beck, Bucureºti, 2006.2. xxx Legea nr. 356/2006 cu privire la modificarea Codului de procedurã penalã, în „Monitorul Oficial” nr. 677 din 7 august 2006.3. xxx Legea nr. 78/2000, cu modificãrile ulterioare, privind descoperirea, prevenirea ºi sancþionarea faptelor de corupþie; ultima modificare în „Monitorul Oficial” din 19 septembrie 2005.4. xxx Legea nr. 278/2006 pentru modificarea ºi completarea Codului penal, în „Monitorul Oficial”nr. 601/12 iulie 2006.5. Nicolae Volonciu, Tratat de procedurã penalã, Editura Paideea, Bucureºti, 1994.

1UNIVERSITATEA SPIRU HARETFACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂSpecializarea DreptDREPT CIVIL ANUL IILector univ. dr. MARIANA RUDĂREANUSEMESTRUL IIOBLIGAŢII. RESPONSABILITATEA1. NOŢIUNEA ŞI IZVOARELE OBLIGAŢIILORLuând ca model Codul civil francez din 1804, care nu a definit noþiunea deobligaþie, Codul civil român din 1865, ca dealtfel ºi alte coduri civile europene, ca celaustriac din 1811, cel elveþian din 1907 sau Codul federal elveþian al obligaþiilor din 1881ºi apoi din 1911, nu au definit aceastã instituþie juridicã.Acest lucru se explicã prin adoptarea de cãtre redactorii codurilor respective arenumitei definiþii a obligaþiei din INSTITUTELE lui Justinian, care a definit obligaþiaastfel: „ obligatio est juris vinculum quo necesitate adstringimur, alicuius solvendae rei,secundum nostrae civitatis jura.”În aceste condiþii, sarcina definirii obligaþiei civile a revenit doctrinei.Obligaþia civilã este raportul juridic în baza cãruia creditorul are dreptul sãpretindã debitorului sã execute prestaþia corelativã de a da, a face sau a nu face ceva.Prin izvor de obligaþie se înþelege sursa acestuia, adicã actul juridic sau faptuljuridic care dã naºtere unui raport juridic obligaþional.Potrivit Codului civil, sunt considerate izvoare de obligaþii contractele,cvasicontractele, delictele, cvasidelictele ºi legea.Contractul este definit în art. 942 Cod civil ca fiind acordul între douã sau maimulte persoane spre a constitui sau stinge între dânºii un raport juridic.Cvasicontractul este, potrivit art. 986 Cod civil, un fapt licit ºi voluntar, din carese naºte o obligaþie cãtre o altã persoanã sau obligaþii reciproce între pãrþi.În aceastã categorie sunt incluse:- gestiunea de afaceri sau gestiunea intereselor altuia;- plata lucrului nedatorat sau plata indebitului.Gestiunea de afaceri constã în fapta unei persoane care, fãrã a primi mandat dinpartea altei persoane, administreazã – gereazã – interesele acesteia, dând naºtere laobligaþii reciproce.Plata lucrului nedatorat constã în fapta unei persoane de a plãti unei persoane o

datorie inexistentã sau pe care nu o avea, care dã naºtere obligaþiei de restituireDelictul ºi cvasidelictul sunt definite în art. 998 – 999 Cod civil ca fiind fapteilicite care, datoritã împrejurãrii cã au produs un prejudiciu altei persoane, obligã pe celcare a cauzat prejudiciul din vina sa, sã-l repare.Deosebirea dintre delict ºi cvasidelict constã în forma vinovãþiei. Astfel, delictuleste o faptã ilicitã cauzatoare de prejudicii sãvârºitã cu intenþie, în timp ce cvasidelictuleste o faptã ilicitã sãvârºitã fãrã intenþie, din neglijenþã sau imprudenþã.2Legea este consideratã izvor de obligaþie în mãsura în care prin lege se nasc, directºi nemijlocit, obligaþii civile. De exemplu, obligaþia de întreþinere reglementatã de art. 86Codul familiei.În doctrinã a fost criticatã aceastã clasificare a izvoarelor de obligaþii, cu motivareacã este incompletã, deoarece nu face referire ºi la actul juridic unilateral, respectivinexactã, pentru cã nu existã consecinþe diferite în cazul delictului ºi cvasidelictului.Având în vedere criticile formulate, s-a impus clasificarea izvoarelor de obligaþii în:- acte juridice:- contractul;- actul juridic unilateral.- fapte juridice:- fapte juridice licite;- fapte juridice ilicite cauzatoare de prejudicii.Obligaţiile complexeObligaţiile afectate de modalităţiTermenul este un eveniment viitor ºi sigur ca realizare, care afecteazã fieexecutarea, fie stingerea unei obligaþii.Termenele pot fi clasificate în funcþie de mai multe criterii, respectiv: termensuspensiv; termen extinctiv; termen cert;termen incert; termen legal;termen convenþional;termen judiciar; termen stabilit în valoarea creditorului, a debitorului sau a ambelor pãrþi.Împlinirea termenului se numeºte scadenþã. Prin ajungerea la scadenþã, obligaþiadevine exigibilã din ziua urmãtoare aceleia în care termenul s-a împlinit. Din acestmoment, creditorul poate pretinde plata.Condiþia este un eveniment viitor ºi nesigur ca realizare, de care depinde însãºiexistenþa raportului juridic obligaþional. Condiþia afecteazã însãºi existenþa obligaþiei.

Condiþia poate fi de mai multe feluri: suspensivã; rezolutorie; cazualã; mixtã;potestativã; pozitivã; negativã licitã; ilicitã.Obligaţiile pluraleObligaþia alternativã este acea obligaþie al cãrei obiect constã în douã sau maimulte prestaþii, dintre care, la alegerea uneia dintre pãrþi, executarea unei singure prestaþiiduce la stingerea obligaþiei. Obligaþia alternativã are deci o pluralitate de obiecte, darprestarea uneia dintre ele duce la stingerea obligaþiei.Obligaþia facultativã este acea obligaþie în care debitorul se obligã la o singurãprestaþie, cu facultatea pentru el de a se libera, executând o altã prestaþie determinatã.Existã deci o singurã prestaþie ca obiect al obligaþiei, dar o pluralitate de prestaþii înprivinþa posibilitãþii de a plãti.Obligaþia conjunctã sau divizibilã este acea obligaþie cu pluralitate de prestaþii înprivinþa posibilitãþii de a plãti.Obligaþia solidã este acea obligaþie cu subiecte multiple în cadrul cãreia fiecarecreditor poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fiobligat la executarea integralã a prestaþiei datorate de toþi debitorii.Obligaþia indivizibilã este acea obligaþie care, datoritã obiectului ei sau convenþieipãrþilor, nu poate fi împãrþitã între subiectele ei, activ sau pasiv. n32. ACTUL JURIDIC UNILATERALConsideraţii generaleActul juridic unilateral este manifestarea de voinþã a unei singure persoane –fizice sau juridice – fãcutã cu intenþia de a produce efecte juridice, adicã de a naºte,modifica sau stinge un raport juridic.Actul juridic unilateral, ca izvor de obligaþii, are caracteristic faptul cã simpla ºiunica voinþã de a se angaja din punct de vedere juridic, manifestatã în exterior, de cãtre opersoanã, este suficientã pentru a danaºtere unei obligaþii a acesteia, fãrã a fi necesarã o acceptare din partea creditorului.Cazuri de acte juridice unilaterale considerate ca fiind izvoare de obligaţiiDintre cazurile de acte juridice unilaterale, ca izvoare de obligaþii, menþionãm:- promisiunea publicã de recompensã;- promisiunea publicã de premiere a unei lucrãri în caz de reuºitã la un concurs;- oferta de purgã a imobilului ipotecat;

- oferta de a contracta;- titlurile de valoare;- gestiunea intereselor altuia;- contractul în folosul altuia.3.FAPTUL JURIDIC LICITFaptele juridice licite sunt cele prin producerea cãrora nu sunt încãlcateprevederile legale. În categoria faptelor juridice licite sunt cuprinse: gestiunea de afaceri,plata lucrului nedatorat ºi îmbogãþirea fãrã justã cauzã.Gestiunea de afaceriGestiunea intereselor altei persoane numitã ºi gestiunea de afaceri, esteoperaþiunea juridicã ce constã în faptul cã o persoanã intervine, prin fapta sa voluntarã ºiunilateralã, sãvârºind acte materiale sau juridice în interesul altei persoane, fãrã a fiprimit mandat din partea acesteia.Condiţiile gestiunii de afaceriCondiþiile gestiunii de afaceri privesc obiectul ºi utilitatea gestiunii, precum ºiatitudinea pãrþilor faþã de actele de gestiune.Aceste condiþii sunt urmãtoarele:- actele juridice încheiate de gerant în nume propriu nu trebuie sã depãºeascãlimitele unui act de administrare;- gestiunea trebuie sã fie utilã geratului, în sensul ca prin sãvârºirea ei sã se evite opierdere patrimonialã;- din punct de vedere al atitudinii pãrþilor faþã de actele de gestiune, urmeazã a fireþinute douã aspecte:- geratul sã nu aibã cunoºtinþã de intervenþia gerantului, în caz contrar fiindvorba de un mandat tacit;- gerantul sã acþioneze cu intenþia de a administra interesele unei altepersoane, nu propriile sale interese.4Efectele gestiunii de afaceriObligaţiile gerantuluiObligaþiile gerantului sunt urmãtoarele:- sã continue gestiunea începutã pânã în momentul în care geratul, saumoºtenitorii sãi, vor putea sã o preia (art. 987 – 988 Cod civil);- în efectuarea actelor de gestiune sã depunã diligenþa unui bun proprietar (art. 989Cod civil);- sã dea socotealã geratului pentru operaþiunile efectuate.Obligaţiile geratuluiGeratul are urmãtoarele obligaþii:- sã plãteascã gerantului pentru toate cheltuielile necesare ºi utile pe care acesta le-afãcut (art. 991 Cod civil);- sã execute toate obligaþiile faþã de terþi, care s-au nãscut din actele încheiate de

gerant în numele sãu.Plata lucrului nedatoratÎn dreptul civil, prin platã se înþelege executarea voluntarã a unei obligaþii,indiferent de obiectul acesteia, de cãtre debitor. Conform art. 1092 Cod civil, orice platãpresupune o datorie.În raport de aceste considerente, în doctrinã plata lucrului nedatorat a fost definitãca fiind executarea de cãtre o persoanã a unei obligaþii la care nu era þinutã ºi pe care afãcut-o fãrã intenþia de a plãti datoria altuia.Persoana care efectueazã plata se numeºte solvens, iar persoana care primeºte platase numeºte accipiens.Acest fapt juridic licit constituie izvor de obligaþii deoarece prin efectuarea uneiplãþi nedatorate ia naºtere un raport juridic în temeiul cãruia solvensul devine creditorulunei obligaþii de restituire a ceea ce a plãtit, iar accipiensul este debitorul acestei obligaþii.Reglementare legalăDreptul solvensului de a cere restituirea este reglementat expres în art. 993 Codcivil, potrivit cãruia „acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plãtit o datorie, aredrept de repetiþiune în contra creditorului.”Obligaþia de restituire a accipiensului este reglementatã în art. 992 Cod civil, careprevede cã „ cel ce, din eroare sau cu ºtiinþã, primeºte ceea ce nu-i este debit, este obligata-l restitui aceluia de la care l-a primit.”Întinderea obligaþiei de restituire este reglementatã în art. 994 – 997 Cod civil.Condiţiile plăţii nedatorateCondiþiile generale ale plãþii nedatorate sunt urmãtoarele:- sã existe o platã;- plata sã fie nedatoratã;- plata sã fie fãcutã din eroare.Efectele plăţii nedatorate5Principalul efect al plãþii nedatorate este obligaþia de restituire a lui accipiens, carediferã dupã cum acesta este de bunã – credinþã sau de rea – credinþã.Obligaţiile accipiensului de bună – credinţăAccipiensul este de bunã – credinþã atunci când nu a cunoscut faptul cã plata pecare a primit-o nu era datoratã.Buna – credinþã se prezumã, iar întinderea obligaþiei de restituire va opera numai înlimitele îmbogãþirii sale.Obligaţiile accipiensului de rea – credinţă

Accipiensul este de rea – credinþã atunci când primeºte o platã, deºi ºtia cã nu i sedatoreazã.Obligaþiile sale sunt urmãtoarele:- sã restituie lucrul primit ºi fructele percepute (art. 994 Cod civil);- dacã a înstrãinat lucrul, sã restituie valoarea acestuia, indiferent de preþul pe care l-a primit, la data introducerii acþiunii în justiþie (art. 996 Cod civil);- dacã lucrul a pierit, în mod fortuit, rã restituie valoarea acstuia din momentulcererii de restituire, cu excepþia cazului în care va dovedi cã lucrul ar fi pierit ºi la solvens(art. 995 Cod civil).Obligaţiile solvensuluiSolvensul este obligat faþã de accipiens, indiferent dacã acesta este de bunã –credinþã sau de rea – credinþã, sã restituie cheltuielile necesare ºi utile pe care acesta le-afãcut cu conservarea lucrului, respectiv sporirea valorii lucrului.4. RĂSPUNDERA DELICTUALĂ PENTRU FAPTA PROPRIENoţiunea şi reglementarea legalăRãspunderea civilã delictualã pentru fapta proprie este reglementatã de Codul civilromân în art. 998 – 999.Art. 998 Cod civil dispune cã „orice faptã a omului, care cauzeazã altuiaprejudiciu, obligã pe acela din a cãrui greºealã s-a ocazionat, a-l repara”, iar art. 999Cod civil prevede cã „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prinfapta sa, dar ºi de acela ce a cauzat prin neglijenþa sau imprudenþa sa”.Condiţiile generale ale răspunderiiPentru angajarea rãspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativurmãtoarele condiþii:• existenþa unui prejudiciu;• existenþa unei fapte ilicite;• existenþa unui raport de cauzalitate între fapta ilicitã ºi prejudiciu;• existenþa vinovãþiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenþia, neglijenþasau imprudenþa cu care a acþionat.PrejudiciulDefiniţie6Prejudiciul, calificat ca o condiþie sine qua non, este definit ca fiind efectul negativsuferit de o anumitã persoanã, ca urmare a faptei ilicite sãvârºite de o altã persoanã.Prejudiciul este cel mai important element al rãspunderii civile delictuale, condiþienecesarã ºi esenþialã a acesteia, deoarece atât timp cât o persoanã nu a fost prejudiciatã,ea nu are dreptul de a pretinde nicioreparaþie, pentru cã nu poate face dovada unui interes.

Condiţiile reparării prejudiciuluiPrejudiciul dã dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare,dacã sunt îndeplinite, cumulativ, douã condiþii:- prejudiciul sã fie cert;- prejudiciul sã nu fi fost reparat încã.Principiile reparării prejudiciuluiRepararea prejudiciului se poate realiza prin convenþia pãrþilor sau prin intentareaunei acþiuni în justiþie pentru plata despãgubirilor.Pe cale convenþionalã, victima ºi autorul faptei ilicite pot sã încheie în mod valabilo convenþie prin care sã stabileascã atât întinderea despãgubirilor, cât ºi modalitatea deplatã a acestora.Dacã între pãrþi nu a intervenit o asemenea convenþie, victima se va adresa instanþeide judecatã cu o acþiune având ca obiect plata despãgubirilor.În cadrul unei astfel de acþiuni, repararea prejudiciului se face în funcþie deurmãtoarele principii:- principiul reparãrii integrale a prejudiciului;- principiul reparãrii în naturã a prejudiciului.Fapta ilicităDefiniţieÎn materia rãspunderii civile delictuale, fapta ilicitã este definitã ca fiind orice faptãprin care, încãlcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptuluisubiectiv aparþinând unei persoane.Trăsăturile caracteristice ale faptei ilciteFapta ilicitã prezintã urmãtoarele trãsãturi caracteristice:• fapta are caracter obiectiv sau existenþã materialã, constând într-o conduitãori manifestare umanã exteriorizatã;• fapta ilicitã este rezultatul unei atitudini psihice;• fapta este contrarã ordinii sociale ºi reprobatã de societate.Cauzele care înlătură caracterul ilicit al fapteiÎn anumite situaþii, deºi fapta ilicitã provoacã un prejudiciu altei persoane,rãspunderea nu este angajatã, deoarece este înlãturat caracterul ilicit al faptei.Cauzele care înlãturã caracterul ilicit al faptei sunt:- legitima apãrare;- starea de necesitate;- îndeplinirea unei activitãþi impuse sau permise de lege;7- îndeplinirea ordinului superiorului;- exercitarea unui drept;- consimþãmântul victimei.Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajatã rãspunderea unei persoane este necesar ca între fapta ilicitã ºi

prejudiciu sã existe un raport de cauzalitate, în sensul cã acea faptã a provocat acelprejudiciu.Necesitatea raportului de cauzalitate rezultã ºi din definiþia faptei ilicite, încondiþiile în care caracterul ilicit ala cesteia este dat de împrejurarea cã prin ea a fostîncãlcat dreptul obiectiv ºi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei.Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse urmãtoarele criterii:• sistemul cauzalitãþii necesare, potrivit cãruia cauza este fenomenul care,precedând efectul, îl provoacã în mod necesar;• sistemul indivizibilitãþii cauzei cu condiþiile, care considerã cã fenomenul –cauzã nu acþioneazã izolat, ci este condiþionat de mai mulþi factori care, nuproduc în mod nemijlocit efectul, dar îl favorizeazã, astfel încât acestecondiþii alcãtuiesc, împreunã cu împrejurarea cauzalã, o unitate indivizibilã,în cadrul cãreia ele ajung sã dobândeascã, prin interacþiune cu cauza, un rolcauzal.VinovăţiaNoţiuneVinovãþia reprezintã atitudinea psihicã a autorului faptei ilicite în raport de faptarespectivã ºi faþã de urmãrile pe care aceasta le produce.Structura vinovăţieiVinovãþia este alcãtuitã în structura sa din doi factori:- factorul intelectiv, implicã un anumit nivel de cunoaºtere a semnificaþiei socialea faptei sãvârºite ºi a urmãrilor pe care aceasta le produce;- factorul volitiv, care constã în actul de deliberare ºi de decizie a autorului fapteiilicite.Formele vinovăţieiCodul penal stabileºte o reglementare juridicã cu caracter general a vinovãþiei.Dispoziþiile cuprinse în art. 19 Cod penal stabilesc conþinutul vinovãþiei, formelevinovãþiei ºi modalitãþile acestora.Codul penal reglementeazã douã forme de vinovãþie: intenþia ºi culpa. Intenþia sepoate prezenta în douã modalitãþi:1. intenþie directã, când autorul prevede rezultatul faptei sale ºi urmãreºteproducerea lui prin sãvârºirea faptei;2. intenþie indirectã, când autorul prevede rezultatul faptei ºi, deºi nu-lurmãreºte, acceptã posibilitatea producerii lui.Culpa este de douã feluri:

1.imprudenþa (uºurinþa),când autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptã,socotind, fãrã temei, cã el nu se va produce;82. neglijenþa, când autorul nu prevede rezultatul faptei sale, deºi trebuia ºi putea sã-lprevadã.Cauzele care înlătură vinovăţiaCauzele care înlãturã vinovãþia sunt împrejurãrile care împiedicã atitudinea psihicãa persoanei faþã de faptã ºi urmãrile acesteia. Aceste cauze sunt:• fapta victimei însãºi;• fapta unui terþ pentru care autorul nu este þinut sã rãspundã;• cazul fortuit;• forþa majorã.Capacitatea delictualăPentru a fi consideratã rãspunzãtoare de propria sa faptã se cere ca persoana sã aibãdiscernãmântul faptelor sale, adicã sã aibã capacitate delictualã. Lipsa discernãmântuluiechivaleazã cu absenþa factorului intelectiv, respectiv a lipsei vinovãþiei.Analiza capacitãþii delictuale impune prezentarea a trei situaþii posibile:1. pentru minori, prin lege se stabileºte o prezumþie legalã de existenþã adiscernãmântului începând cu vârsta de 14 ani;2. persoanele nepuse sub interdicþie, care suferã de boli psihice care le afecteazãdiscernãmântul, în mãsura în care au împlinit vârsta de 14 ani, sunt prezumate cã aucapacitate delictualã;3 în cazul persoanelor puse sub interdicþie, rãspunderea va fi angajatã numai dacãvictima prejudiciului va reuºi sã facã dovada cã la momentul sãvârºirii faptei iliciteinterzisul a acþionat cu discernãmânt.Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în faþa instanþei de judecatãtrebuie sã o dovedeascã, deci sarcina probei revine celui care face o afirmaþie.Procesul civil fiind pornit de cãtre reclamant, prin introducerea cererii de chemareîn judecatã, acesta trebuie sã-ºi dovedeascã pretenþia pe care a supus-o judecãþii – onusprobandi incumbit actori -.Referitor la proba condiþiilor rãspunderii civile delictuale, în raport de dispoziþiileart. 1169 Cod civil, victima prejudiciului va trebui sã facã dovada existenþei prejudiciului,a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicitã ºi prejudiciu, precum ºi avinovãþiei. Fiind vorba de fapte juridice, sub aspect probator este admis orice mijloc de

probã, inclusiv proba testimonialã.Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridiceRãspunderea civilã delictualã a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoaneijuridice va fi angajatã ori de câte ori organele acesteia, cu prilejul exercitãrii funcþiei ce lerevine, vor fi sãvârºit o faptã ilicitã cauzatoare de prejudicii.Aceastã formã de rãspundere este reglementatã prin urmãtoarele acte normative:- Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice ºi persoanelejuridice;9- Legea nr. 31/1990 privind organizarea ºi funcþionarea societãþilorcomerciale, cu modificãrile ulterioare;- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãþilor economice înregii autonome ºi societãþi comerciale, cu modificãrile ulterioare;- Ordonanþa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaþii ºifundaþii, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr.246/2005.Persoana juridicã este þinutã rãspunzãtoare pentru faptele persoanelor fizice careintrã în componenþa sa, dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoaneijuridice, au o rãspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, atât înraport cu persoana juridicã cât ºi cu victima prejudiciului.Victima prejudiciului poate sã cheme în judecatã pentru plata de despãgubiri:- persoana juridicã;- persoana juridicã în solidar cu persoanele fizice care au acþionat încalitate de organe ale persoanei juridice;- persoanele fizice.În situaþia în care persoana juridicã a plãtit victimei despãgubiri va aveaposibilitatea sã intenteze o acþiune în regres împotriva persoanei fizice care compuneorganul de conducere.5. RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil, în art.1000, reglementeazã trei forme de rãspundere pentru fapta altuia:1)rãspunderea pãrinþilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art. 1000alin. 2 Cod civil);2)rãspunderea comitenþilor pentru prejudiciile cauzate de prepuºii lor în funcþiileîncredinþate (art. 1000 alin. 3 Cod civil);3)rãspunderea institutorilor ºi meºteºugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii ºiucenicii aflaþi sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 cod civil).Rãspunderea pentru fapta altei persoane reprezintã o derogare de la principiul

general, conform cãruia orice persoanã rãspunde numai pentru prejudiciul cauzat prinpropria sa faptã.Aceastã formã de rãspundere civilã delictualã se fundamenteazã pe o prezumþielegalã de culpã. Aceasta înseamnã cã în toate cazurile de rãspundere pentru fapta altuia,în sarcina celui considerat responsabil, opereazã o prezumþie legalã de culpã careexonereazã victima de obligaþia probei. Prezumþia de culpã este relativã – juris tantum –în cazul pãrinþilor, institutorilor ºi meºteºugarilor ºi absolutã – juris et de jure – în cazulcomitenþilor.Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minoriReglementareConform art. 1000 alin. 2 Cod civil, tatãl ºi mama, dupã moartea bãrbatului, suntresponsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânºii., iar alin. 5prevede cã aceºtia sunt exoneraþi de rãspundere dacã probeazã cã nu au putut împiedicafaptul prejudiciabil.10În prezent, textul din Codul civil este interpretat în acord cu dispoziþiileconstituþionale care instituie egalitatea dintre bãrbat ºi femeie, precum ºi cu prevederileart. 97 alin. 1 din Codul familiei, conform cãruia ambii pãrinþi au aceleaºi drepturi ºiîndatoriri faþã de copiii lor minori, fãrã a deosebi dupã cum aceºtia sunt din cãsãtorie, dinafara cãsãtoriei ori adoptaþi.În concluzie, ambii pãrinþi rãspund solidar dacã minorul a sãvârºit o faptã prin cares-a produs un prejudiciu unei terþe persoane.Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea rãspunderii pãrinþilor are la bazã exercitarea necorespunzãtoare aîndatoririlor legale ce le revin faþã de copii, care din aceastã cauzã sãvârºesc fapte ilicitecauzatoare de prejudicii.Codul civil stabileºte un sistem de prezumþii cu privire la rãspunderea pãrinþilor, cuscopul de a simplifica victimei sarcina probei. Dacã victima prejudiciului face dovadalaturii obiective a rãspunderii civile, respectiv existenþa prejudiciului, existenþa fapteiilicite ºi existenþa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicitã ºi prejudiciu, în baza art.1000 alin. 2 Cod civil, se declanºeazã o triplã prezumþie de culpã:• prezumþia cã în îndeplinirea obligaþiilor pãrinteºti au existat abateri,

constând în acþiuni sau inacþiuni ilicite;• prezumþia de culpã a pãrinþilor, de obicei sub forma neglijenþei;• prezumþia de cauzalitate între aceste abateri ºi fapta prejudiciabilãsãvârºitã de copilul minor, în sensul cã neexercitarea îndatoririlorpãrinteºti a fãcut posibilã sãvârºirea faptei.Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 1000 alin. 2 Cod civilRãspunderea reglementatã de art.1000 alin. 2 Cod civil este aplicabilã urmãtoarelorpersoane:• pãrinþilor, indiferent dacã filiaþia copilului este din cãsãtorie sau din afaracãsãtoriei;• adoptatorilor, în situaþia în care copilul este adoptat, deoarece în acest cazdrepturile ºi îndatoririle pãrinteºti trec de la pãrinþii fireºti la adoptator.Condiţiile răspunderii părinţilorCondiţiile generaleCondiþiile generale privesc elementele rãspunderii civile delictuale pentru faptaproprie ºi se analizeazã în persoana minorului, deoarece acesta este autorul faptei ilicitepentru care pãrinþii sunt chemaþi sã rãspundã, respectiv existenþa prejudiciului, existenþafaptei ilicite, existenþa raportului de cauzalitate între fapta ilicitã ºi prejudiciu, vinovãþia.Referitor la vinovãþie, nu se cere condiþia ca minorul sã fi acþionat cu discernãmânt,adicã cu vinovãþie.Condiţiile specialeRãspunderea pãrinþilor implicã existenþa a douã condiþii speciale:- copilul sã fie minor;- copilul sã locuiascã cu pãrinþii sãi.Copilul sã fie minor11Referitor la aceastã condiþie, prevederile art. 1000 alin. 2 Cod civil au în vedere cãminoritatea trebuie sã existe la momentul sãvârºirii faptei ilicite. Astfel, pãrinþii suntþinuþi rãspunzãtori chiar dacã între timp copilul a împlinit vârsta de 18 ani.Copilul sã locuiascã cu pãrinþii sãiComunitatea de locuinþã a copilului cu pãrinþii sãi rezultã din dispoziþiile art. 1000alin. 2 Cod civil, care se referã la copiii minori care locuiesc cu pãrinþii.De regulã, locuinþa copilului coincide cu domiciliul. Sub acest aspect, art. 14 alin.1 din Decretul nr. 31/1954 dispune cã domiciliul legal al minorului este la pãrinþii sãi, iaratunci când pãrinþii nu au locuinþã comunã, domiciliul este la acela dintre pãrinþi la carecopilul locuieºte statornic.

Potrivit art. 100 Codul familiei, copilul minor locuieºte cu pãrinþii sãi. Dacã pãrinþiinu locuiesc împreunã, aceºtia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locuicopilul. În caz de neînþelegere între pãrinþi, instanþa judecãtoreascã, ascultând autoritateatutelarã, precum ºi pe copil, dacã acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide þinândseama de interesele copilului.Referitor la cea de a doua condiþie specialã, prezintã interes nu domiciliulminorului, ci locuinþa acestuia.Rãspunderea pãrinþilor se va angaja ºi în acele situaþii în care nu este îndeplinitãcondiþia comunitãþii de locuinþã la data sãvârºirii faptei prejudiciabile de cãtre minor,deoarece fundamentarea acestei forme de rãspundere este însãºi îndeplinireanecorespunzãtoare a îndatoririlor pãrinteºti.În cazul minorul a fost încredinþat unuia dintre pãrinþi printr-o hotãrârejudecãtoreascã, va rãspunde numai pãrintele cãruia i-a fost încredinþat copilul, deoarecenumai acest pãrinte exercitã drepturile ºi îndatoririle pãrinteºti faþã de minor.Efectele răspunderii părinţilorDacã sunt îndeplinite condiþiile generale ºi speciale ale acestei forme de rãspundere,pãrinþii vor fi þinuþi sã rãspundã integral faþã de victima prejudiciului cauzat de minor.În situaþia în care minorul nu are discernãmânt, vor rãspunde numai pãrinþii.Dacã la momentul sãvârºirii faptei minorul a acþionat cu discernãmânt, victima areurmãtoarele posibilitãþi:• sã-l cheme în judecatã pe minor;• sã-i cheme în judecatã pe pãrinþi;• sã cheme în judecatã minorul ºi ambii pãrinþi;• sã cheme în judecatã minorul ºi unul dintre pãrinþi.Dacã minorul este chemat în judecatã el va rãspunde în temeiul art. 998 – 999 Codcivil, pentru fapta proprie.Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilorReglementarePotrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil, comitenþii rãspund de prejudiciul cauzat deprepuºii lor în funcþiile încredinþate.12Spre deosebire de pãrinþi, institutori ºi artizani, comitenþii nu sunt exoneraþi derãspundere dacã dovedesc cã nu au putut împiedica faptul prejudiciabil, deoarece nu suntmenþionaþi în alin. 5 al art. 1000 Cod civil în categoria persoanelor care pot fi exonerate

de rãspundere.Domeniul de aplicare al art. 1000 alin.3 Cod civilAnaliza domeniului de aplicare a rãspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiporneºte de la ideea cã nu existã o definiþie a termenilor de comitent ºi prepus.Pentru ca o persoanã sã aibã calitatea de comitent în raport cu altã persoanã, întrecele douã persoane trebuie sã existe un raport de subordonare, în care prepusul se aflã însubordinea comitentului. Raportul de subordonare reprezintã temeiul raportului deprepuºenie.Condiþia raportului de subordonare este îndeplinitã în toate cazurile în care, pe bazaacordului de voinþã dintre ele, o persoanã fizicã sau juridicã a încredinþat unei persoanefizice o anumitã însãrcinare din care s-a nãscut dreptul comitentului de a da instrucþiuni, aîndruma ºi controla activitatea prepusului.Izvoarele raportului de prepuºenie sunt variate:• contractul individual de muncã;• calitatea de membru al unei organizaþii cooperatiste,• contractul de mandat, dacã din conþinutul sãu rezultã o subordonare foartestrictã a mandatarului faþã de mandant;• contractul de antreprizã, dacã din conþinutul sãu rezultã o subordonare foartestrictã a antreprenorului faþã de beneficiarul lucrãrii;Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea rãspunderii comitentului în doctrinã ºi jurisprudenþã s-aupropus mai multe teorii:• teoria prezumþiei legale de culpã, conform cãreia rãspunderea comitentuluise întemeiazã pe o culpã în alegerea prepusului – culpa in eligendo – ori peculpa în supravegherea prepusului – culpa in vigilendo; teorie ce nu poate fiaplicatã în ipoteza în care alegerea prepusului se face prin concurs;• teoria riscului, potrivit cãreia cel ce profitã de activitatea prepusului trebuiesã-ºi asume ºi riscurile care decurg din aceastã activitate; teorie criticatãpentru cã nu explicã dreptul comitentului de a formula acþiunea în regresîmpotriva prepusului pentru a obþine restituirea despãgubirilor plãtitevictimei;• teoria potrivit cãreia culpa prepusului este culpa comitentului, având dreptargument faptul cã prepusul acþioneazã ca un mandatar al comitentului.Principalele critici aduse acestei teorii se referã la faptul cã rãspundereacomitentului este o rãspundere pentru fapta altei persoane ºi nu pentrupropria faptã, precum ºi cã reprezentarea este valabilã numai în materia

actelor juridice nu ºi a faptelor juridice;• teoria garanþei comitentului faþã de victima faptului prejudiciabil, bazatã peo prezumþie absolutã de culpã, garanþie care rezultã din faptul cã, în temeiulraportului de prepuºenie, comitentul exercitã supravegherea, îndrumarea ºicontrolul activitãþii prepusului.13Teoria garanþiei este acceptatã ºi constituie opinia dominantã în doctrinã ºijurisprudenþã.Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiCondiţii generaleCondiþiile generale ale rãspunderii comitentului sunt condiþiile rãspunderii pentrufapta proprie ºi trebuie sã fie îndeplinite de prepus:- existenþa prejudiciului;- existenþa faptei ilicite sãvârºite de prepus;- raportul de cauzalitate între fapta ilicitã ºi prejudiciu;- vinovãþia prepusului.Condiţii specialeAlãturi de condiþiile generale, pentru angajarea rãspunderii comitentului se cerîntrunite douã condiþii speciale:- existenþa raportului de prepuºenie la dat sãvârºirii faptei ilicite;- sãvârºirea faptei ilicite de cãtre prepus în funcþiile ce i-au fostîncredinþate de comitent.Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiEfectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi victimaprejudiciuluiVictima prejudiciului are urmãtoarele posibilitãþi:• sã-l cheme în judecatã pe comitent pentru a se despãgubi, în temeiul art.1000 alin. 3 Cod civil;• sã-l cheme în judecatã pe prepus, în temeiul art. 998 – 999 Cod civil;• sã cheme în judecatã comitentul ºi prepusul, pentru a fi obligaþi în solidar laplata despãgubirilor.Pentru a se exonera de rãspundere, comitentul poate invoca numai acele împrejurãricare erau de naturã sã înlãture rãspunderea pentru fapta proprie a prepusului.Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi prepusDacã comitentul a acoperit prejudiciul, va avea la îndemânã o acþiune în regresîmpotriva prepusului, care este autorul faptei ilicite, deoarece:- rãspunderea comitentului este o rãspundere pentru fapta altuia ºi nu o rãspunderepentru fapta proprie;

- rãspunderea comitentului reprezintã o garanþie pentru victimã;- prejudiciul trebuie sã fie acoperit de cel care l-a produs, adicã de prepus.Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentrufaptele ucenicilor14Noţiune şi reglementarePotrivit dispoziþiilor art. 1000, alin. 4 Cod civil institutorii ºi artizanii (suntresponsabili) de prejudiciul cauzat de elevii ºi ucenicii lor, în tot timpul ce se gãsesc suba lor priveghere.Ca ºi pãrinþii, ei se pot exonera de rãspundere, "dacã probeazã cã nu au pututîmpiedica faptul prejudiciabil" (conform art. 1000, alin. 5).Domeniul de aplicareInstitutorii sunt cei care dau instrucþiuni ºi asigurã supravegherea. În aceastãcategorie sunt incluºi educatorii din învãþãmântul preºcolar, învãþãtorii din învãþãmântulprimar, profesorii din cel gimnazial, liceal, profesional ori tehnic.Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din învãþãmântul superiorsau persoanelor ce administreazã activitatea cãminelor studenþeºti.În literaturã ºi practicã au existat controverse în legãturã cu posibilitatea caunitatea de învãþãmânt sã fie obligatã la reparaþie împreunã sau în locul profesorului,pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul ei.Artizanii, care în doctrinã mai sunt numiþi ºi meºteºugari, sunt persoane careprimesc spre pregãtire ucenicii pentru a se forma profesional. Aceºtia sunt þinuþi, învigoarea obligaþiilor de serviciu, la supravegherea ucenicilor.Artizanii, în sensul articolului 1000 alin. 4, pot fi atât meºteºugarii individuali,particulari, cât ºi unitãþile de pregãtire practicã ce þin de regiile autonome sau desocietãþile comerciale. Ca ºi în cazul institutorilor, rãspunderea pentru fapta prejudiciabilãsãvârºitã de ucenic revine persoanei fizice, meºteºugarului, care vine în contact direct cuucenicul ºi, deci, are obligaþia de a-l instrui ºi supraveghea.Elevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate ºcolarã aflatã în subordineaMinisterului Educaþiei ºi Cercetãrii sau a altui organism central abilitat.Ucenicii sunt persoane care, spre deosebire de elevi, prin activitatea depusãcontribuie atât la însuºirea unei meserii, cât ºi la sporirea profitului meseriaºului, carefoloseºte lucrãrile practice executate de ei în scopuri exclusiv personale.Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilor

Fundamentarea acestei forme de rãspundere rezultã din însãºi formularea art.1000 alin. 4 Cod civil, care priveºte elevii ºi ucenicii care se aflã sub "supravegherea"institutorilor ºi artizanilor.Astfel, fundamentarea rãspunderii îºi are temeiul în neîndeplinirea oriîndeplinirea necorespunzãtoare a obligaþiei de supraveghere.Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilorCondiţii generalePentru angajarea rãspunderii institutorilor ºi artizanilor, conform articolului 1000alin. 4 Cod civil, reclamantul trebuie sã probeze condiþiile rãspunderii pentru faptaproprie:- existenþa prejudiciului;- existenþa faptei ilicite a elevului sau ucenicului;15- existenþa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicitã ºi prejudiciu;- existenþa vinovãþiei elevului sau ucenicului.Condiţiile specialePentru ca institutorii ºi artizanii sã poatã rãspundã în baza art. 1000 alin. 4, semai cer îndeplinite încã douã condiþii:- cel ce a cauzat prejudiciul sã aibã calitatea de elev ori ucenic ºi sã fie minor;- fapta ilicitã cauzatoare de prejudicii sã fi fost sãvârºitã în timp ce elevul sau ucenicul seafla sau trebuia sã se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanului.Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorÎn mãsura în care toate condiþiile general ºi speciale sunt îndeplinite, institutorul sauartizanul va fi obligat sã presteze o reparaþie integralã a prejudiciului. Reclamantul areînsã posibilitatea sã cheme în justiþie:- pe elev ori ucenic;- pe elev ori ucenic ºi institutor ºi artizan împreunã.Aceºtia sunt rãspunzãtori in solidum faþã de victimã. În cazul în care institutorulsau artizanul va dovedi faptul cã deºi ºi-a îndeplinit îndatorirea de supraveghere nu aputut preveni sãvârºirea faptei prejudiciabile, se va putea atrage, în subsidiar, rãspundereapãrinþilor, invocând ca motiv neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzãtoare aobligaþiei de a asigura educaþia copilului minor.Pentru toate situaþiile în care institutorul sau artizanul a plãtit integraldespãgubirea victimei, acesta are o acþiune în regres contra elevului sau ucenicului pentrua cãrui faptã personalã a rãspuns. În aceste cazuri art. 1000 alin. 4 Cod civil funcþioneazãca o garanþie pentru victimã, iar acþiunea în regres se exercitã conform ar. 998-999 Cod

civil ºi îºi are temeiul în efectele subrogaþiei legale prin plata creditorului.Acþiunea în regres are ca principiu repararea integralã a prejudiciului, astfel cãautorul direct al faptei pãgubitoare va fi obligat sã înmâneze institutorului sau artizanuluiîntreaga despãgubire pe care acesta a fost nevoit sã o plãteascã victimei.6. RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE,DE RUINA EDIFICIULUI ŞI DE LUCRURI ÎN GENERALRăspunderea pentru prejudiciile cauzate de animaleNoţiune şi reglementarePotrivit art. 1001 Cod civil, proprietarul unui animal sau acela care se serveºte dedânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau cãanimalul se aflã sub paza sa, sau cã a scãpat.Domeniul de aplicare16Domeniul de aplicare al acestei forme de rãspundere implicã determinareapersoanelor care sunt chemate sã rãspundã, precum ºi a animalelor pentru care a fostinstituitã aceastã rãspundere.Referitor la persoanele care sunt chemate sã rãspundã, conform art. 1001 Codcivil, rãspunderea revine persoanei care exercitã paza juridicã a animalului la momentulproducerii prejudiciului.Prin pazã juridicã se înþelege dreptul pe care îl are o persoanã de a se folosi îninteres propriu de animalul respectiv, ceea ce presupune prerogativa de comandã ºisupraveghere a animalului.Paza juridicã se prezumã cã aparþine proprietarului, pânã la proba contrarã,precum ºi persoana cãrei proprietarul i-a transmis paza juridicã, cum ar fi uzufructuarul,chiriaºul, comodatarul.Paza juridicã nu se confundã cu paza materialã, deoarece aceasta din urmãpresupune doar un contact material cu animalul. Au paza materialã a animalului:ciobanul, vãcarul, zootehnicianul.Cu privire la animalele pentru care se aplicã dispoziþiile art. 1001 Cod civil,rãspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de:- animalele domestice;- animalele sãlbatice aflate în captivitate (grãdini zoologice, circuri);- animalele sãlbatice din rezervaþii ºi parcuri de vânãtoare.Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de rãspundere în doctrinã s-au formulat trei

opinii:1. fundamentarea rãspunderii pe ideea de risc, în sensul cã cel care beneficiazã defoloasele de pe urma unui animal trebuie sã suporte ºi consecinþele negative produse deacesta;2. fundamentarea rãspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă în supraveghereaanimalului,3. fundamentarea rãspunderii de ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie sã oasigure terþilor.Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea rãspunderii, victima prejudiciului trebuie sã facã dovada cãprejudiciul a fost cauzat de cãtre animal, precum ºi a faptului cã la momentul produceriiprejudiciului animalul se afla în paza juridicã a persoanei de la care se pretinddespãgubiri.Paznicul juridic se poate exonera de rãspundere dacã va dovedi cã prejudiciul s-aprodus datoritã faptei victimei însãºi; faptei unei terþe persoane pentru care nu este þinutsã rãspundã sau unui caz de forþã majorã.Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul sã solicite despãgubiri:- de la cel care are paza juridicã a animalului, în temeiul art. 1001Cod civil;17- de la cel care are paza materialã a animalului, în temeiul art. 998-999 Cod civil.Paznicul juridic al animalului, dacã a plãtit despãgubirile, poate formula acþiune înregres împotriva paznicului material, în temeiul art. 998 – 999 Cod civil.Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiuluiNoţiune şi reglementareConform art. 1002 Cod civil, proprietarul unui edificiu este responsabil deprejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de întreþinere sau aunui viciu de construcþie.Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al rãspunderii instituite prin art. 1002 Codcivil, impune prezentarea urmãtoarelor noþiuni:- edificiu;- noþiunea de ruinã a edificiului;- lipsa de întreþinere a edificiului;- viciu de construcþie;- persoana rãspunzãtoare.Prin edificiu se înþelege orice construcþie realizatã de om prin asamblarea trainicã a

unor materiale care, prin încorporarea lor în sol sau la altã construcþie, devine, în moddurabil, un imobil prin natura sa.Ruina edificiului reprezintã dãrâmarea completã sau parþialã a edificiului,dezagregarea materialului, cãderea unei pãrþi, desprinderea unor elemente de construcþie.Ruina edificiului trebuie sã fie urmarea lipsei de întreþinere sau a unui viciu deconstrucþie.Rãspunderea pentru ruina edificiului aparþine proprietarului din momentul cauzãriiprejudiciului, chiar dacã imobilul format obiectul unui contract de locaþiunea saucomodat ori era supus unui uzufruct.Dacã imobilul este în proprietate comunã, coproprietarii rãspund solidar, iar dacãexistã un drept de superficie, rãspunde superficiarul, care are calitatea de proprietar alconstrucþiei.Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiÎn legãturã cu fundamentarea rãspunderii pentru ruina edificiului, în doctrinã ºijurisprudenþã au fost formulate douã teorii:- teoria rãspunderii subiective, potrivit cãreia la baza rãspunderii se aflã o prezumþie deculpã datoratã lipsei de întreþinere sau unui viciu de construcþie;- teoria rãspunderii obiective, conform cãreia rãspunderea se întemeiazã pe ideea uneiobligaþii legale de garanþie, pe care proprietarul edificiului o datoreazã terþilor,independentã de orice culpã din partea proprietarului.18Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajatã rãspunderea proprietarului sau a superficiarului, în baza art.1002 Cod civil, victima trebuie sã dovedeascã:- existenþa prejudiciului;- existenþa faptei ilicite, care constã în ruina edificiului;- existenþa raportului de cauzalitate între prejudiciu ºi ruina edificiului;- împrejurarea cã ruina edificiului este determinatã de lipsa de întreþinere sau de un viciude construcþie.Efectele răspunderiiDacã sunt îndeplinite condiþiile prevãzute de art. 1002 Cod civil, proprietarul sausuperficiarul vor fi obligaþi sã plãteascã victimei despãgubiri.În cazul în care ruina edificiului se datoreazã altei persoane, proprietarul sausuperficiarul vor recupera despãgubirile plãtite victimei, printr-o acþiune în regres.Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în generalNoţiunea şi reglementarea

Principiul rãspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general este consacratîn Codul civil în art.1000 alin.1, care prevede cã „suntem asemenea responsabili deprejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaþi a rãspunde sau delucrurile ce sunt sub paza noastrã.”Domeniul de aplicarePentru angajarea rãspunderii în baza art. 1000 alin 1 Cod civil, prejudiciul trebuiesã fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil, iar lucrul trebuiesã se afle în paza unei persoane.Persoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt:- proprietarul lucrului, chiar ºi în cazul în care a pierdut lucrul;- titularii unor dezmembrãminte ale dreptului de proprietate;- posesorul lucrului;- detentorul lucrului.Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile ºi soluþiile propuse în doctrinã ºi jurisprudenþã se încadreazã în cele douãmari concepþii: concepþia rãspunderii subiective ºi concepþia rãspunderii obiective.Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepþii, rãspunderea prevãzutã de art.1000 alin.1 Cod civil sefundamenteazã pe ideea de culpã a paznicului juridic al lucrului.Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepþii, alcãtuitã din mai multe teorii, rãspunderea pentruprejudiciile cauzate de lucruri este independentã de ideea de culpã, doveditã sauprezumatã, a paznicului juridic.Condiţiile răspunderii19Pentru angajarea rãspunderii pentru lucruri se cer întrunite urmãtoarele condiþii:- existenþa prejudiciului;- raportul de cauzalitate dintre prejudiciu ºi lucru; raportul de cauzalitate se referã la faptalucrului ºi nu la fapta proprie a paznicului lucrului;- faptul cã lucrul se aflã în paza juridicã a unei persoane; calitatea de paznic juridic nutrebuie doveditã, deoarece pânã la proba contrarã, aceastã calitate se prezumã cã aparþineproprietarului, titularului unui alt drept real sau posesorului.Paznicul juridic poate înlãtura rãspunderea sa prin dovedirea existenþei unor cauzeexoneratoare de rãspundere:1.fapta victimei va exonera de rãspundere paznicul juridic dacã întruneºtecaracteristicile unei adevãrate forþe majore, deoarece, în caz contrar, fapta victimei doar

diminueazã rãspunderea paznicului juridic;2.fapta unui terþ nu înlãturã total rãspunderea paznicului juridic, deoarece terþul ºipaznicul juridic vor rãspunde în solidar, rãspunderea repartizându-se proporþional cugradul de participare ºi de vinovãþie al fiecãruia;3.forþa majorã.Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate sã obþinã despãgubiri de la paznicul juridic al lucrului,în temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civil, sau de la cel care are paza materialã a lucrului, întemeiul art. 998-999 Cod civil.Dacã paznicul juridic a plãtit despãgubirile el va putea sã formuleze o acþiune înregres împotriva paznicului material, întemeiatã pe dispoziþiile art. 998-999 Cod civil.7. EFECTELE OBLIGAŢIILORExecutarea directă (în natură) a obligaţiilorEfectul oricãrei obligaþii este dreptul pe care aceasta îl conferã creditorului de apretinde ºi de a obþine de la debitor îndeplinirea exactã a prestaþiei la care acesta s-aobligat.Executarea obligaþiilor este guvernatã de principiul executãrii directe sau înnaturã.Plata constituie efectul specific al raportului juridic obligaþional.Cine face plataPrincipiul general care cârmuieºte aceastã materie este acela cã oricine poate faceplata, respectiv debitorul, personal sau prin reprezentant, o persoanã þinutã alãturi dedebitor (un codebitor solidar) sau pentru debitor (fidejusorul) sau de o persoanã interesatãîn efectuarea ei.Obiectul plãþii.Creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datoreazã, chiardacã valoarea lucrului oferit ar fi egalã sau mai mare.Principiul indivizibilitãþii plãþii se exprimã prin dreptul creditorului de a primiplata integralã, el neputând fi obligat sã primeascã o parte din aceasta.20Data plãþiiPlata se face atunci când creanþa a devenit exigibilã, adicã a ajuns la scadenþã.Locul plãþiiPlata trebuie efectuatã la locul convenit de pãrþi. Dacã pãrþile nu au convenit loculplãþii, Codul civil prevede cã ea se efectueazã la domiciliul debitorului - plata este

cherabilã, ºi nu portabilã. Imputaþia plãþii. Dacã un debitor are mai multe creanþe faþã deacelaºi creditor ºi face o platã insuficientã pentru acoperirea în întregime a acestora, sepune problema care din ele se va considera executatã.Rãspunsul este dat de categoria juridicã a imputaþiei plãþii. Imputaþia plãþii poatefi fãcutã: prin acordul pãrþilor, numai de una dintre pãrþi (fie numai de debitor, fie numaide creditor), prin lege.Dovada plãþiiPlata are drept efect liberarea debitorului de obligaþia asumatã. Potrivit art. 1138C. civ., remiterea voluntarã a titlului original fãcutã de creditor debitorului dã probaliberaþiunii, iar remiterea voluntarã a copiei legalizate a titlului prezumã, pânã la probacontrarã, remiterea de datorie sau platã.Oferta realã urmatã de consemnaþiune. În ipoteza în care creditorul refuzã platafãcutã de debitor, legea i-a pus la dispoziþie o procedurã prin care se poate libera deobligaþia ce-i incumbã. Procedura se numeºte oferta realã urmatã de consemnaþiune. Eaeste reglementatã de art. 1114-1121 C. civ. ºi art. 586-590 C. pr. civ. ºi cuprinde douãetape: oferta realã ºi consemnarea.Executarea indirectă a obligaţiilor (executarea prin echivalent)Executarea indirectã a obligaþiei înseamnã dreptul creditorului de a pretinde ºiobþine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare aneexecutãrii, executãrii cu întârziere sau executãrii necorespunzãtoare a obligaþieiasumate.Despãgubirile (daune-interese) sunt de douã feluri:1) despãgubiri moratorii – reprezintã echivalentul prejudiciului pe care creditorul l-asuferit ca urmare a executãrii cu întârziere a obligaþiei;2) despãgubiri compensatorii – reprezintã echivalentul prejudiciului suferit de creditorpentru neexecutarea totalã sau parþialã a obligaþiei.Despãgubirile moratorii se pot cumula cu executarea în naturã a obligaþiei, spredeosebire de cele compensatorii, care au rolul de a înlocui executarea în naturã.Pornind de la definiþia executãrii indirecte a obligaþiilor, rezultã cã aceasta arenatura juridicã a unei rãspunderi civile care poate fi, în raport de izvorul obligaþiei,contractualã sau delictualã.

Pentru acordare de despãgubiri (daune-interese) se cer întrunite urmãtoarelecondiþii: prejudiciul, vinovãþia ºi punerea debitorului în întârziere.Evaluarea despãgubirilor se poate face pe cale judiciarã, legalã sau convenþionalã.8. DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUIDEBITORULUICategorii de drepturi ale creditorului asupra patrimoniului debitorului21Debitorul rãspunde pentru obligaþiile asumate cu întregul sãu patrimoniu. Oricaredintre creditorii chirografari are urmãtoarele drepturi:1) sã cearã executarea silitã asupra bunurilor debitorului;2) sã cearã luarea unor mãsuri conservatorii asupra patrimoniului debitorului;3) sã intenteze acþiunea oblicã în cazurile în care debitorul nu intenteazã acþiuni pentruvalorificarea unor drepturi ce-i aparþin;4) sã intenteze acþiunea revocatorie în cazurile în care debitorul încheie acte juridice înfrauda creditorului.Mãsurile ce pot fi luate de creditor pentru conservarea patrimoniuluidebitoruluiPentru a evita ca la scadenþã debitorul sã aparã ca fiind insolvabil, legea acordãcreditorilor chirografari anumite mijloace juridice destinate a asigura conservareapatrimoniului debitorului lor. Aceste mãsuri sunt:1) cererea de a pune sechestru asigurator pe anumite bunuri ale debitorului;2) cererea de efectuare a inscripþiei sau transcripþiei imobiliare;3) dreptul creditorului de a interveni în procesele debitorului cu privire la bunuri dinpatrimoniul sãu ºi în procesele de împãrþealã ale debitorului;4) dreptul creditorului de a intenta acþiunea în declararea simulaþiei.Acþiunea oblicã (indirectã sau subrogatorie)Este acea acþiune în justiþie pe care creditorul o exercitã pentru valorificarea unuidrept ce aparþine debitorului sãu.Pentru intentarea acestei acþiuni se cer întrunite urmãtoarele condiþii: debitorul sãfie inactiv, creditorul sã aibã interes serios ºi legitim pentru a intenta acþiunea, creanþacreditorului sã fie certã, lichidã ºi exigibilã.Acþiunea paulianã (revocatorie)Este acþiunea prin care creditorul poate cere revocarea pe cale judecãtoreascã aactelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale, acte prin care îºi creeazãsau mãreºte starea de insolvabilitate.

Condiþiile intentãrii acestei acþiuni sunt urmãtoarele: actul atacat sã fi creatcreditorului un prejudiciu, frauda debitorului (debitorul a avut cunoºtinþã de rezultatulpãgubirilor al actului faþã de creditor), creditorul sã aibã o creanþã certã, lichidã ºiexigibilã, complicitatea la fraudã a terþului cu care debitorul a încheiat actul atacat, dacãactul este cu titlu oneros.9. CIRCULAŢIA OBLIGAŢIILORModurile de transmitere a obligaþiilorModurile de transmitere a obligaþiilor sunt cesiunea de creanþã ºi subrogaþia îndrepturile creditorului prin plata creanþei.Cesiunea de creanþã este actul juridic încheiat între cedent, cel care transmitecreanþa, ºi cesionar, cel care dobândeºte creanþa, prin care primul substituie în locul sãupe al doilea, acesta devenind noul debitor al debitorului – numit debitor cedat.Codul civil reglementeazã cesiunea de creanþã în materia vânzãrii – cumpãrãrii înart. 1391 –1398.22Condiþiile cesiunii de creanþã sunt urmãtoarele: sã îndeplineascã toate condiþiilede valabilitate ale contractului; nu este necesar consimþãmântul debitorului cedat; pentruopozabilitatea faþã de terþi se cere notificarea debitorului sau acceptarea cesiunii fãcutã dedebitorul cedat. Cesiunea de creanþã produce efecte între pãrþi ºi faþã de terþi.Subrogaþia în drepturile creditorului prin plata creanþei este instituþia juridicãprin care, în temeiul convenþiei (subrogaþie convenþionalã) sau în temeiul legii(subrogaþie legalã), o persoanã care plãteºte o datorie a altuia – solvens –cãtre creditor –accipiens – ia locul creditorului plãtit. Din definiþie rezultã cã subrogaþia poate fi legalãsau convenþionalã, care, la rândul sãu, poate fi consimþitã de creditor sau consimþitã dedebitor.Modurile de transformare a obligaþiilorModurile de transferare a obligaþiilor sunt novaþia ºi delegaþia.Novaþia este o convenþie prin care pãrþile unui raport juridic obligaþional sting oobligaþie existentã, înlocuind-o cu o nouã obligaþie.Felurile novaþiei sunt:1) novaþia obiectivã – se produce între creditorul ºi debitorul iniþial, dar în raportul juridicobligaþional se schimbã obiectul sau clauza acestuia;

2) novaþia subiectivã:• novaþia prin schimbare de debitor – are loc atunci când un terþ se angajeazã faþã decreditor sã plãteascã datoria, fãrã ca, pentru aceasta, sã se cearã concursul debitoruluiiniþial;• novaþia prin schimbare de creditor – constã în substituirea unui nou creditor celuivechi, debitorul devenind obligat faþã de noul creditor ºi fiind liberat faþã de cel vechi.Condiþiile novaþiei sunt urmãtoarele: sã fie respectate toate condiþiile de validitateale contractului; existenþa unei obligaþii valabile; noua obligaþie sã conþinã un elementnou faþã de vechea obligaþie; sã existe intenþia de a nova – animus novandi.Pãrþile acestui raport juridic sunt: delegant – debitorul iniþial, delegat – debitorulcare se obligã, delegatar – creditorul care primeºte angajamentul.Delegaþia poate fi perfectã – acea formã a delegaþiei prin care delegatul descarcãprin declaraþie expresã pe delegat ºi înþelege ca obligaþia sã fie executatã de delegat – ºiimperfectã – acea formã a delegaþiei caracterizatã prin faptul cã delegatarul nu consimtela liberarea delegantului, având doi debitori, delegatul ºi delegantul.10.STINGEREA OBLIGAŢIILORModurile de stingere a obligaţiilor care duc la realizarea creanţei debitoruluiCompensaþia este un mijloc de stingere a douã obligaþii reciproce ºi de aceeaºinaturã existente între douã persoane, astfel încât fiecare este, în acelaºi timp, debitor ºicreditor al celeilalte. Este reglementatã în art. 1143- 1153 C. civ., fiind de trei feluri:legalã, convenþionalã ºi judecãtoreascã.Confuziunea constã în întrunirea în aceeaºi persoanã atât a calitãþii de debitor, câtºi a celei de creditor, în cadrul aceluiaºi raport juridic obligaþional. Ea se aplicã tuturorobligaþiilor, independent de izvorul lor, ºi este reglementatã de art. 1154 C. civ. Darea deplatã este operaþia juridicã prin care debitorul executã cãtre creditorul sãu o altã prestaþie23decât aceea la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligaþional. Aceastãschimbare a prestaþiei se face numai cu consimþãmântul creditorului.Modurile de stingere a obligaţiilor care nu duc la realizarea creanţeicreditorului.Remiterea de datorie este renunþarea cu titlu gratuit a creditorului de a-ºi

valorifica creanþa pe care o are împotriva debitorului sãu. Ea este un contract carepresupune consimþãmântul debitorului.Imposibilitatea fortuitã de executare este un mod de stingere a obligaþiei atuncicând executarea a devenit imposibilã datoritã unui caz fortuit sau de forþã majorã, adicãindependent de orice culpã din partea debitorului. Potrivit art. 1156 C. civ., pentru cadebitorul sã fie eliberat prin intervenþia cazului fortuit sau forþei majore se cere ca pieireaobligaþiei sã fi avut loc fãrã culpa debitorului ºi înainte de punerea sa în întârziere.11. GARANTAREA OBLIGAŢIILORGaranţiile personaleFidejusiunea sau cauþiunea este un contract prin care o persoanã numitãfidejusor se obligã faþã de creditorul altei persoane sã execute obligaþia celui pentru caregaranteazã, dacã acesta nu o va executa.Fidejusiunea poate fi de trei feluri: convenþionalã, legalã ºi judecãtoreascã.Contractul de fidejusiune este un contract accesoriu, consensual, unilateral ºi cutitlu gratuit. Orice obligaþie poate fi garantatã prin fidejusiune, inclusiv obligaþiile intuitupersonae.Garanţile realeDreptul de retenţie se prezintã ca un drept real de garanþie imperfect, în virtuteacãruia cel ce deþine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie sã-l restituie, aredreptul sã reþinã lucrul respectiv, sã refuze deci restituirea, pânã ce creditorul titular albunului îi va plãti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreþinerea oriîmbunãtãþirea acelui bun.Gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remitecreditorului sãu un lucru mobil pentru garantarea datoriei.În legislaþia noastrã existã douã feluri de gaj: gajul cu deposedare; gajul fãrãdeposedare.În concepþia Codului civil, contractul de gaj este un contract accesoriu, real ºiunilateral.Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate de plata unei obligaþii.Ipoteca poate fi de douã feluri: convenþionalã ºi legalã, în funcþie de izvorul sãu,convenþia pãrþilor sau legea. Indiferent de felul sãu, ipoteca prezintã urmãtoarele

caractere generale: este un drept real accesoriu; este o garanþie imobiliarã; este supusãprincipiului specializãrii; este indivizibilã.PrivilegiilePrivilegiul este dreptul recunoscut unui creditor, care decurge din calitateacreanþei sale, de a fi preferat celorlalþi creditori, chiar dacã aceºtia sunt ipotecari.Conform Codului civil, privilegiile pot fi clasificate în trei categorii:24a) privilegii generale: privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile ºi imobile aledebitorului; privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile;b) privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile;c) privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile.d) Privilegiile sunt reglementate în art. 1722.-1745 ºi art. 1780- 1815 C. civ. completat cuart. 409 C. pr. civ.Bibliografie:1. Mariana Rudãreanu, Drept civil. Teoria generalã a obligaþiilor, Editura FundaþieiRomânia de Mâine, Bucureºti, 2005;2. Constantin Teleagã, Armonizarea legislativã cu dreptul comunitar în domeniuldreptului civil, Cazul rãspunderii pentru produsele defectuoase, Editura Rosetti,Bucureºti, 2004;3. Gheorghe Vintilã. Constantin Furtunã, Daunele morale, Studiu de doctrinã ºijurisprudenþã, Editura All Beck, Bucureºti, 2002166DREPT FISCALProf. univ. dr. IOAN CONDORSemestrul IIObiective1. Însuºirea principiilor dreptului fiscal, român ºi internaþional,consolidarea cunoºtinþelor ºi sistematizarea lor în domeniul fiscal.2. Dezvoltarea unei gândiri juridico-fiscale complexe ºi a unui limbajspecific, înþelegerea ºi cunoaºterea temeinicã a teoriei ºi legislaþiei fiscaleromâne ºi strãine.3. Aprofundarea cunoºtinþelor de specialitate dobândite ºi extindereasferei cunoºtinþelor studenþilor prin însuºirea unor cunoºtinþe privind naturaºi funcþiile unor instituþii juridice noi, specifice dreptului fiscal, naþional ºiinternaþional.I. INTRODUCERE ÎN DREPT FISCAL1. Definirea impozitului şi a taxelorImpozitul este definit ca fiind plata bãneascã obligatorie, generalã ºidefinitivã, efectuatã de persoane fizice ºi juridice, în favoarea bugetuluistatului, în cuantumul ºi la termene precis stabilite de lege, fãrã obligaþia dinpartea statului de a presta plãtitorului un echivalent direct ºi imediat.Trãsãturi specifice: este o obligaþie bãneascã, ºi nu una de prestaþiipersonale, element ce-l diferenþiazã faþã de orice alte obligaþii neexprimateºi necalculate în bani; natura de platã generalã rezultã din obligaþia care se

referã la grupe sau categorii de contribuabili, ºi nu la subiecþi individualdeterminaþi; caracterul definitiv al impozitului evidenþiazã lipsa uneiobligaþii de restituire direct cãtre contribuabili a sumei percepute; caracterulunilateral al obligaþiei, în sensul cã beneficiarul necondiþionat al plãþii este167statul sau unitãþile administrativ-teritoriale, iar contribuabilul nu dobândeºtevreun drept corelativ; noþiunea de impozit cuprinde elemente de stabilire aobligaþiei fiscale în sarcina contribuabililor (procedura pentru identificareaºi determinarea în concret a subiectului ºi obiectului impunerii).Taxele: sunt plãþi fãcute de persoanele fizice sau juridice, de regulãpentru servicii prestate sau activitãþi efectuate în favoarea acestora de cãtreinstituþii publice.Dupã modul de stabilire a cuantumului lor, taxele pot fi fixe sauforfetare, proporþionale sau progresive ori regresive.Deosebiri între taxe ºi impozit: a) impozitului îi lipseºte totalobligaþia prestãrii unui serviciu direct ºi imediat din partea statului, pentrutaxe statul presteazã unele servicii; b) cuantumul lor se determinã diferit: laimpozit, în funcþie de baza impozabilã, în timp ce mãrimea taxei esteinfluenþatã de natura serviciului prestat; c) termenele de platã sunt stabilitela date fixe, pentru impozit; dupã efectuarea prestaþiei sau în momentulsolicitãrii, pentru taxe.2. Principii de bază ale sistemului fiscalPrincipiile sistemului fiscal definite de Maurice Allais, laureat alpremiului Nobel, sunt: individualitatea – fiscalitatea trebuie sã constituie unmijloc de asigurare pentru deplina dezvoltare a personalitãþii fiecãruicetãþean corespunzãtor propriilor sale aspiraþii; nediscriminarea – impozitulsã fie stabilit potrivit unor reguli unitare pentru toþi, fãrã discriminãri directesau indirecte pentru unele grupe sociale; impersonalitatea – stabilirea ºiprelevarea impozitului nu trebuie sã implice cercetãri de tip inchizitorialasupra vieþii persoanelor sau asupra gestiunii întreprinderilor; neutralitatea– impozitul nu trebuie sã contravinã unei mai bune administrãri aeconomiei, dimpotrivã, el trebuie sã stimuleze realizarea unei economii maieficiente; legitimitatea – pe cât posibil, veniturile provenind din serviciileefectuate în folosul colectivitãþii, cum sunt veniturile din muncã, venituridin asumarea unor riscuri, trebuie sã fie considerate ca legitime, respectivmeritate ºi sã nu fie impozabile; lipsa de arbitrariu – impozitul trebuie sãfie prelevat potrivit unor principii simple, clare ºi care sã nu poatã sã dealoc la nici un arbitrariu. A se vedea ºi „Principiile fiscalitãþii” din Art.3al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M.Of. nr. 927 din 23 decembrie2003).1683. Categorii de impozite şi de contribuabiliClasificarea impozitelor şi taxelorÎn funcþie de forma în care se obþin de cãtre stat:• impozite în naturã – având forma prestaþiilor sau dãrilor în naturã(frecvente în orânduirile sclavagistã ºi feudalã);• impozite pecuniare – îmbracã forma bãneascã de percepere.În funcþie de obiectul impunerii, impozitele ºi taxele îmbracã treiforme: impozite ºi taxe pe avere – impozit pe clãdiri, teren; impozite ºi taxepe venit – se stabilesc ºi se percep asupra veniturilor contribuabililor;impozite sau taxe pe cheltuieli.În funcþie de modul de percepere: impozite directe, care se stabilescºi se percep nemijlocit de la persoanele fizice sau juridice pentru veniturilesau bunurile prevãzute de lege; impozite indirecte, care se stabilesc asupravânzãrii de bunuri sau prestãrii unor servicii.

La rândul lor, impozitele directe pot fi grupate, în funcþie de criteriileavute în vedere la stabilirea ºi perceperea lor, dupã cum urmeazã: impozitereale, stabilite asupra unor obiecte materiale (case, terenuri, produse etc.);impozite personale, care au în vedere, în principal, persoanacontribuabilului, în conexiune cu veniturile sau averea sa.În acelaºi timp, impozitele indirecte sunt categorisite, în raport cudiferite caracteristici, în: impozite sau taxe de consumaþie, percepute asupraproduselor ºi serviciilor de primã necesitate, prin adãugarea lor la preþul devânzare; monopolurile fiscale; taxe vamale; alte impozite sau taxe.În funcþie de scopul urmãrit, avem urmãtoarele categorii de impozite:impozite financiare, impozite de ordine.Categoriile de contribuabili ºi impozitele datorate de aceºtiaContribuabilii pot fi grupaþi în douã mari categorii: persoane juridiceºi persoane fizice.Persoanele juridice, la rândul lor, pot fi grupate, din punct de vederefiscal, în: a) Persoane juridice propriu-zise, categorie care cuprinde:persoanele juridice cu activitate economicã, cum sunt: regiile autonome ºicompanii sau societãþi naþionale; societãþile comerciale; organizaþiilecooperatiste; alþi agenþi economici; b) Persoane juridice fără scoplucrativ, cum sunt: instituþiile publice; organizaþiile sociale; asociaþiile decetãþeni; asociaþiile ºi fundaþiile; c) Unităţi economice fără personalitate169juridică, categorie care cuprinde: unitãþi economice aparþinând unorpersoane juridice; asociaþia în participaþie; societatea de drept civil.d) Societăţile străine, cum sunt: societãþi strãine; filiale ale societãþilorstrãine.Contribuabilii din grupele a, b ºi c datoreazã:A) taxa pe valoarea adãugatã ºi accize;B) impozitele pe profit, cuprinzând: impozitul pe profitul propriu-zis;impozitul pe dividende de la societãþile comerciale;C) contribuþia pentru asigurãrile sociale ºi alte contribuþii la fondurilesociale;D) taxa pentru scoaterea definitivã din circuitul agricol a terenuriloraflate în extravilan ºi taxa pentru folosirea terenurilor în alte scopuridecât pentru producþia agricolã sau silvicã;E) impozitul pe clãdiri;F) alte impozite ºi taxe, cum sunt, spre exemplu: taxa asupramijloacelor de transport; impozitul pe teren; taxe vamale; taxe deînregistrare; taxe locale; taxe de timbru.Contribuabilii din grupa d) datoreazã: impozit pe unele veniturispecifice realizate de nerezidenþi; unele impozite ºi taxe prevãzute la litereleA, B, C, D, E ºi F de mai sus.Persoanele fizice rezidente sau nerezidente datoreazã diferiteimpozite ºi taxe. Principalele impozite datorate de persoanele fizice suntcele pe venit ºi pe avere.4. Definiţii fiscale1. Subiectul impozabil (contribuabilul) este o persoanã obligatã direct(personal), potrivit legii, sã suporte plata unui impozit, taxe sau altui venitpublic. Subiectul impozabil poate fi o persoanã fizicã sau o persoanãjuridicã, ce posedã bunuri sau realizeazã venituri pentru care legea prevedeobligaþia plãþii unui impozit, taxe sau altei obligaþii de platã cãtre bugetulpublic.2. Plãtitorul de impozit este persoana obligatã sã efectueze calcularea

ºi plata impozitului, taxei sau altui venit public. În primul rând, plãtitoruleste însuºi subiectul impozabil (contribuabilul), care are îndatorireapersonalã atât de a suporta propria obligaþie fiscalã, cât ºi de a plãti efectivimpozitul datorat. Plãtitor poate fi însã ºi altã persoanã decât contribuabilul.1703. Baza impozabilã este noþiunea utilizatã pentru a desemna sumaasupra cãreia se aplicã o cotã de impozit pentru a se determina cuantumulimpozitului datorat.4. Cota de impunere se exprimã într-o sumã fixã sau un procent carese aplicã asupra bazei impozabile ºi cu ajutorul cãreia se calculeazã sumaimpozitului datorat.Sunt utilizate douã categorii de cote de impozite sau taxe: fixe ºiprocentuale. Cotele fixe sunt determinate în sumã egalã (fixã) pe o anumitãmãrime a venitului sau bunului impozabil. Cotele procentuale reprezintã unanumit procent din venitul sau valoarea bunului impozabil ºi pot fi:proporþionale, progresive sau regresive. (A se vedea definiþiile din art. 7 ºiurm. din Codul fiscal).II. IMPOZITAREA PERSOANELOR JURIDICEI. Impozitarea profitului1. Impozitul pe profit1.1. Funcþiile impozitului:a) sursã certã de alimentare cu venituri a bugetelor publice învederea asigurãrii mijloacelor financiare necesare pentru îndeplinireafuncþiilor statului;b) factor de stimulare a activitãþii economice. Aceastã funcþie serealizeazã prin nivelul ponderat al cotei standard de impunere (16% de la 1ian. 2005 ) ºi prin unele cote reduse pentru anumite domenii sau sectoare deactivitate.1.2. Definirea contribuabililorSunt stabilite cinci categorii de contribuabili, ºi anume:a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obþinut dinorice sursã, atât în România, cât ºi în strãinãtate;b) persoanele juridice strãine care desfãºoarã activitãþi printr-unsediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediupermanent;c) persoanele juridice strãine sau fizice nerezidente care desfãºoarãactivitãþi în România, într-o asociere ce nu dã naºtere unei persoanejuridice, pentru profitul impozabil atribuit fiecãrei persoane;171d) persoanele juridice române ºi persoanele fizice rezidente, pentruveniturile realizate atât în România, cât ºi în strãinãtate din asocieri care nudau naºtere unei persoane juridice;e) persoanele juridice strãine care obþin venituri în România pentruprofitul impozabil aferent acestor venituri, în condiþiile art. 13 lit. d) dinCodul fiscal. Se prevãd unele scutiri de la plata impozitului.Cota de impunere. Cota standard, de la 1 ianuarie 2005, este de 16%,cu excepþiile prevãzute de lege. Cota pentru veniturile obþinute din activitãþidesfãºurate în zona liberã este de 5%, pânã la 31 decembrie 2006.Baza impozabilã. Ca regulã, profitul impozabil se calculeazã cadiferenþã între veniturile realizate din orice sursã ºi cheltuielile efectuatepentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturileneimpozabile ºi la care se adaugã cheltuielile nedeductibile, în condiþiilenormelor de aplicare a Codului fiscal.Veniturile reprezintã sumele sau valorile încasate ori de încasat ºi includ:veniturile din exploatare; veniturile financiare; veniturile excepþionale.

La stabilirea venitului impozabil se vor lua în calcul numaicheltuielile care concurã direct la realizarea veniturilor ºi care se gãsesc încostul produselor ºi serviciilor.Venituri neimpozabile, spre exemplu: dividendele primite de opersoanã juridicã românã de la o altã persoanã juridicã românã; diferenþelefavorabile de valoare a titlurilor de participare; veniturile, respectivcheltuielile rezultate din anularea unor datorii sau din recuperarea unorcheltuieli.Cheltuielile pot fi: cheltuieli de exploatare; cheltuieli financiare;cheltuieli excepþionale.Deducerea unor provizioane ºi rezerveSunt cheltuieli nedeductibile, spre exemplu: cheltuielile cu impozitulpe profit datorat; amenzile, confiscãrile, majorãrile de întârziere ºipenalitãþile de întârziere; cheltuielile cu indemnizaþia de deplasare, înanumite limite. Unele cheltuieli au o deductibilitate limitatã.Amortizarea fiscalã are un regim special. La fel pierderile fiscale,precum ºi reorganizãrile ºi lichidãrile.Plata impozitului. Regulã: plata se efectueazã trimestrial, pânã la datade 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmãtor, cu excepþia bãncilorcomerciale, care plãtesc lunar, pânã la data de 25 a lunii urmãtoare.172Contribuabilii au obligaþia sã prezinte douã declaraþii de impunere:una în cursul anului fiscal, pânã la termenul de platã, ºi una pentru anulfiscal expirat, pânã la termenul prevãzut pentru depunerea situaþiilorfinanciare. Pentru neplata în termenul legal a impozitului se datoreazãmajorãri de întârziere, iar de la 1 ianuarie 2003, dobânzi ºi penalitãþi deîntârziere.Codul fiscal prevede importante aspecte fiscale internaþionale.Totodatã, Codul fiscal stabileºte reguli aplicabile: vânzãrii-cesionãriiproprietãþilor imobiliare ºi titlurilor de participare; veniturilor unui sediupermanent; creditului fiscal.2. Impozitul pe dividendeSubiecþii impunerii. Impozitul este datorat de: persoanele juridice;acþionari sau asociaþi ai societãþilor comerciale; beneficiari de dividende.Subiecþii impunerii pot fi persoane juridice române.Baza impozabilã. Impozitul se calculeazã în raport cu suma totalã,care reprezintã dividendele cuvenite fiecãrui subiect al impunerii.Cota de impunere. S-a stabilit procentul de 10% din sumadividendelor distribuite acþionarilor sau asociaþilor drept cotã de impunere.Plãtitorul impozitului. Subiectul impunerii pentru impozitul pedividende este beneficiarul dividendelor. Plãtitorul impozitului pedividende însã nu este subiectul impunerii, ci o altã persoanã, adicã însãºisocietatea comercialã distribuitoare a dividendelor.Plata impozitului. Impozitul se reþine de la acþionari sau asociaþi,dupã caz, o datã cu plata efectivã a dividendelor. Impozitul reþinut seplãteºte la bugetul de stat pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei în carese plãteºte dividendul.Dividendele plãtite unui nerezident fac obiectul impozitului peveniturile nerezidenþilor (Titlul V din Codul fiscal).II. impozitele indirecte1. Taxa pe valoarea adăugată1.1. Caracteristicile ºi avantajele T.V.A. T.V.A. este, mai întâi, unimpozit indirect, adicã un impozit general de consum, care se stabileºteasupra operaþiunilor privind transferul bunurilor ºi prestãrilor de servicii cu

platã sau asimilate acesteia. Are un caracter universal, deoarece se aplicãasupra tuturor bunurilor ºi serviciilor economice. O altã trãsãturã este aceeacã aplicarea T.V.A. se face numai în þara în care produsul se consumã. Înconsecinþã, tot ce se exportã este scutit de plata acestui impozit.1731.2. Taxa pe valoarea adãugatã (T.V.A.) constituie un impozitgeneral de consum, care se aplicã pe fiecare stadiu al circuitului economicde producþie al produsului final, asupra valorii adãugate realizate de cãtreproducãtorii intermediari ºi de cãtre producãtorul final, inclusiv distribuþiapânã la înstrãinarea cãtre consumatorul final.Valoarea adãugatã. Valoarea adãugatã constã în diferenþa întrevaloarea unui bun obþinut în urma vânzãrii ºi valoarea bunurilor ºiserviciilor care au fost achiziþionate pentru a realiza acest bun.T.V.A. deductibilã (Input tax). Este T.V.A. inclusã în valoarea pe careun cumpãrãtor o plãteºte pentru bunurile sau serviciile pe care leachiziþioneazã pentru a le utiliza în activitatea sa economicã.T.V.A. colectatã (brutã/exigibilã). Noþiunea este utilizatã în legãturãcu T.V.A., pentru a desemna impozitul datorat asupra vânzãrilor de bunuriºi servicii de cãtre aceia care sunt subiecþi ai impozitului.1.3. Datoreazã T.V.A. persoanele fizice sau juridice înregistrate caagenþi economici sau autorizate sã desfãºoare o activitate economicã pebaza liberei iniþiative, care efectueazã operaþiuni de livrãri de bunuri sauprestãri de servicii din þarã, de o manierã independentã.Nu sunt persoane impozabile instituþiile publice (cu unele excepþii) ºientitãþile asimilate de Codul fiscal instituþiilor publice.Datoreazã T.V.A. orice persoanã juridicã sau fizicã importatoare,indiferent dacã este sau nu înregistratã ca agent economic, potrivit legii,pentru importurile de bunuri ºi servicii supuse acestui impozit (cu uneleexcepþii).Operaþiuni care nu intrã în sfera de aplicare a T.V.A.: asociaþiile fãrãscop lucrativ, pentru activitãþile având caracter social-filantropic; organizaþiilecare desfãºoarã activitãþi de naturã religioasã, politicã sau civicã; organizaþiilesindicale, pentru activitãþile legate direct de apãrarea intereselor colective;instituþiile publice, pentru activitãþile lor administrative, sociale, educative, deapãrare, ordine publicã.1.4. Obiectul impuneriiFac obiectul impunerii operaþiunile cu platã sau asimilate acestora,efectuate, în mod independent, de cãtre persoane fizice sau juridicereferitoare la: livrãri de bunuri mobile/ºi sau prestãri de servicii; transferuldreptului de proprietate asupra bunurilor imobile între agenþii economici,precum ºi între aceºtia ºi instituþii publice, nu ºi între persoane fizice;importul de bunuri (art. 128 din Codul fiscal).174Prestãri de servicii. Principalele prestãri de servicii impuse sunturmãtoarele; orice muncã fizicã sau intelectualã; lucrãri de construcþiimontaj;transportul de mãrfuri ºi persoane; închirierea, arendarea ºiconcesionarea de bunuri mobile ºi imobile (art. 129 din Codul fiscal).1.5. Locul operaþiunilor impozabile (Teritorialitatea)Regula generalã este aceea cã prestãrile de servicii sunt impuse cândse considerã a fi prestate în România, cu unele excepþii.Sunt supuse T.V.A. numai operaþiunile referitoare la transferul

dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul României (încondiþiile stabilite de Codul fiscal).1.6. Baza de impozitareTaxa pe valoarea adãugatã se datoreazã asupra contravalorii totaleprimite sau ce va fi primitã, în considerarea livrãrii de bunuri sau prestãri deservicii, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã.T.V.A. se evidenþiazã separat, astfel cã nu se include în preþ.Valoarea livrãrii/prestãrii se determinã, în principal, în raport de, spreexemplu, preþurile negociate între vânzãtor ºi cumpãrãtor; tarifele negociatepentru prestãrile de servicii.Importuri. Baza de impunere pentru livrãrile ºi serviciile de importcuprinde valoarea în vamã, determinatã potrivit legii, la care se adaugãtaxele vamale, comisionul vamal, alte taxe ºi accizele datorate pentrubunurile ºi serviciile din import.În baza de impozitare la import se cuprind ºi cheltuielile accesorii,prevãzute de art. 139, alin. (2) din Codul fiscal.Valoarea în vamã trebuie sã rezulte din facturi sau alte documenteemise de exportator, care se depun la organele vamale.1.7. Faptul generator ºi exigibilitatea T.V.A.Legislaþia T.V.A. stabileºte, în mod concret, care este faptulgenerator al T.V.A. Faptul generator ia naºtere, de regulã, în momentulefectuãrii livrãrii bunurilor mobile, al transferului proprietãþii bunurilorimobile sau prestãrii serviciilor, cu unele excepþii. Exigibilitatea estedefinitã ca „dreptul organului fiscal de a pretinde plãtitorului, la o anumitãdatã, plata taxei datorate bugetului de stat”.175T.V.A. este exigibilã pentru livrãrile de bunuri mobile, transferulproprietãþii bunurilor imobile, prestãrile de servicii la realizarea faptuluigenerator, cu unele excepþii.1.8. Regimuri ºi cote de impozitareRegimuri de impozitare. Principalul criteriu pentru aplicarea T.V.A.îl constituie destinaþia produselor livrate sau serviciilor prestate.Cotele de impozitare: cota de 19 % este cota standard care se aplicãpentru toate operaþiunile impozabile care nu sunt scutite de T.V.A. sau carenu sunt supuse unei cote reduse de T.V.A.Codul fiscal a reintrodus, de la 1 ianuarie 2004, cota redusã de 9%care se aplicã pentru prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuriprevãzute expres (art. 140 din Codul fiscal).1.9. Scutiri de platã T.V.A.În art. 141 ºi urm. din Codul fiscal sunt prevãzute scutiri de platãT.V.A. pentru numeroase operaþiuni.1.10. Creditul T.V.A. (regimul deducerilor)Regula generalã. Taxa pe valoarea adãugatã datoratã pentru livrãrilede bunuri ºi servicii impozabile este redusã cu T.V.A. plãtitã pentruachiziþii ºi importuri necesare la activitãþile (operaþiunile) supuse taxei.Modalitãþi de recuperare: a) compensarea efectuatã de contribuabilîn limita taxei de platã rezultate din decontul lunii anterioare sau dindecontul lunilor anterioare; b) prin compensare cu alte impozite ºi taxedatorate; c) rambursarea efectuatã de cãtre organele fiscale.Plata TVA se face, ca regulã, pânã la data de 25 a lunii urmãtoare.2. Accizele – art. 162 şi urm.Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 571/2003, stabileºte un nouregim juridic pentru accize, pe care le împarte în douã mari grupe: accizearmonizate ºi accize nearmonizate (denumite ºi alte accize).

2.1. Accizele armonizate cuprind cele trei categorii de produse caresunt obligatoriu de impozitat în statele membre ale Uniunii Europene. Estevorba de urmãtoarele produse din producþia internã sau din export: bere;vinuri; bãuturi fermentate, altele decât bere ºi vinuri; produse intermediare;alcool etilic; produse din tutun; uleiuri minerale ºi electricitate. Fiecare dinaceste produse sau grupe de produse au stabilit un regim juridic distinct.În mod special ne referim la: faptul generator ºi exigibilitatea; nivelulºi calculul accizelor; reguli de antrepozitare ºi operaþiunile specifice176acesteia; scutiri de accize; marcarea produselor accizabile (toate acesteprobleme sunt dezvoltate în curs).2.2. Alte produse accizabile (sau „accize nearmonizate”).Pe lângã cele 3 mari categorii de produse accizabile armonizate cuUE, fiecare stat poate reglementa în mod liber alte produse accizabile. Încurs sunt examinate în detaliu: sfera de aplicare, nivelul ºi calculul accizei;plãtitorii de accize; scutiri de la platã; exigibilitatea ºi plata accizelor. Estevorba, spre exemplu, de: unele confecþii, bijuterii, produse de parfumerie,diferite aparate, autoturisme; cafea.Codul fiscal prevede ºi numeroase „Mãsuri speciale privindsupravegherea producþiei, importului ºi circulaþiei unor produse accizabile”(Titlul VIII, art. 222-246 din Codul fiscal)”.2.3. Impozitul la þiþeiul ºi gazele naturale din producþia internã estedatorat de agenþii economici autorizaþi care efectueazã livrarea produsului.Cuantumul impozitului este stabilit în sumã fixã pe unitate de mãsurã, tonãsau m3.2.4. O procedurã fiscalã comunã pentru accizele propriu-zise ºiimpozitul de mai sus este prevãzutã în Codul fiscal ºi în Normele aprobateprin H.G. nr. 44/2004.3. Taxele vamale3.1. Categorii de taxe vamale: taxe vamale de import; taxe vamale deexport; taxe vamale de tranzit. Þara noastrã aplicã, în principal, taxe vamalede import, conform Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.3.2. Subiecþii impunerii Regula: persoane juridice în al cãror obiectde activitate sunt operaþii de import; persoane fizice autorizate.Excepþie: persoane fizice neautorizate, pentru bunurile introduse sauscoase din þarã dacã depãºesc o anumitã valoare sau un plafon de valoarede scutire.3.3. Cota de impunere. Este prevãzutã în Tariful vamal al Românieiaprobat prin O.G. nr. 26/1993, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.Cele mai frecvente cote sunt între 0 – 30%.3.4. Scutiri de plata taxelor vamale sunt prevãzute pentru produse saugrupe de produse, în principal în Tariful vamal al României. De asemenea,unele acorduri internaþionale prevãd reduceri ºi scutiri de taxe vamalepentru produsele ce se importã de cãtre România.1773.5. Baza impozabilã. Determinarea taxei vamale se face prinaplicarea cotei (procentului) taxei asupra valorii în vamã a mãrfurilor,exprimatã în lei.3.6. Declaraþia vamalã este obligatoriu de întocmit de cãtreimportator, direct sau prin reprezentantul autorizat, ºi este însoþitã de facturiºi alte documente, inclusiv dovada plãþii taxelor vamale datorate. Aceastãdeclaraþie ºi actele constatatoare ale organelor vamale constituie titluriexecutorii.III. Impozitele ºi taxele locale (Codul fiscal) art. 247 ºi urm.1. Impozitul pe clădiri

1.1. Subiecþii impuneriiSubiecþi ai impunerii în cazul impozitului pe clãdiri sunt proprietariide clãdiri, indiferent de locul unde sunt situate ºi de destinaþia acestora, cu osingurã excepþie. Astfel, conform art. 249 alin. 3 din Cod fiscal (modificatprin Legea nr.494/2004), „Pentru clãdirile proprietate publicã sau privatã astatului ori a unitãþilor administrativ teritoriale, concesionate, închiriate,date în administrare ori folosinþã, dupã caz, impozitul reprezintã sarcinãfiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare orifolosinþã”. Sunt prevãzute numeroase ºi importante scutiri de la plata impozitului,prevãzute în Codul fiscal ºi examinate în curs.1.2. Obiect al impunerii. Fac obiectul impunerii toate clãdirile,indiferent de destinaþia pentru care sunt utilizate. În categoria clãdirilorsupuse impunerii se includ ºi dependinþele, reprezentând încãperi sau spaþiisituate fie în corpul principal de clãdire, fie în afara acestuia.1.3. Baza de impunere. Legea face deosebire, în ce priveºte baza deimpozitare, între modul de evaluare a clãdirilor aparþinând persoanelorfizice ºi modul de evaluare a clãdirilor aparþinând altor contribuabili.Clãdirile aparþinând persoanelor fizice sunt evaluate în raport de douãcriterii, ºi anume: felul ºi destinaþia clãdirilor.În Codul fiscal sunt stabilite valori impozabile pe metru pãtrat desuprafaþã construitã. Suprafaþa construitã se înmulþeºte cu valorileimpozabile din Codul fiscal.Clãdirile altor contribuabili se evalueazã în raport cu valoarea deinventar a clãdirilor, actualizatã, înscrisã în evidenþa contabilã a acestora.1.4. Cotele de impunere: a) pentru persoanele fizice se aplicã cota de:0,2% asupra bazei de impunere, în mediul urban, ºi 0,1% asupra bazei deimpunere, în mediul rural; b) pentru persoanele juridice ºi alþi contribuabili,178se aplicã cota de 0,5 - 1,5% asupra bazei de impunere (valoarea de inventara clãdirii). Cota ce se aplicã, în mod concret, se stabileºte de cãtre consiliilelocale, potrivit legii.Codul fiscal prevede majorarea impozitului datorat de persoanelefizice care deþin mai multe clãdiri utilizate ca locuinþã, care nu suntînchiriate unei alte persoane. Majorarea este de 15% pentru prima clãdire,50% pentru cea de-a doua, 75% pentru cea de-a treia ºi 100% pentru ceade-a patra clãdire sau mai multe clãdiri.1.5. Impozitul pe clãdiri este anual ºi se plãteºte trimestrial, în rateegale, pânã la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.2. Impozitul pe teren – art. 256-260 Cod fiscal2.1. Subiecþi ai impunerii sunt atât persoanele juridice, cât ºipersoanele fizice, care deþin în proprietate teren situat în România (art. 256din Codul fiscal). Excepþie: concesionarii, locatarii, titularii drepturilor deadministrare sau folosinþã pentru terenuri proprietate publicã sau privatã astatului ºi unitãþilor administrativ-teritoriale (art. 256 alin. 3 modificat prinLegea 494/2004).În cazul blocurilor de locuinþe, obiect al impozitului pe teren îlconstituie suprafaþa de teren atribuitã, potrivit legii, apartamentelor aflate înproprietatea subiecþilor impunerii. Sunt prevãzute scutiri de la platã.2.2. Baza impozabilã ºi cota de impunere. Impozitul este stabilit însumã fixã pentru metru pãtrat de teren, diferenþiat pe categorii de localitãþi,iar în cadrul localitãþilor, pe zone; pentru cele din extravilan – pe hectar.2.3. Cota de impunere este constituitã din sume fixe anuale, stabilite

pe suprafaþã de teren (metru pãtrat sau hectar), în mod diferenþiat, dupã cumterenul este situat în intravilan sau extravilan.Impozitul este anual ºi se plãteºte trimestrial, în rate egale, latermenele prevãzute la impozitul pe clãdiri.3. Taxa asupra mijloacelor de transport – art. 261 Cod fiscal3.1. Subiecþii impunerii. Contribuabilii pot fi atât persoane juridice(cum sunt, de exemplu, regiile autonome, societãþile comerciale),cât ºipersoanele fizice, române sau strãine, care posedã mijloace de transport cutracþiune mecanicã sau pe apã.3.2. Obiectul impunerii. Pot forma obiect al impunerii atât mijloacelede transport cu tracþiune mecanicã, cât ºi mijloacele de transport pe apã.1793.3. Baza ºi cota de impozitare. Taxa asupra mijloacelor de transportse stabileºte anual, în sume fixe, cu anumite particularitãþi, dupã cum estevorba de mijloace de transport cu tracþiune mecanicã sau pe apã. Pentrumijloace de transport cu tracþiune mecanicã, taxa de stabileºte în funcþie decapacitatea cilindricã a motorului. Taxa asupra mijloacelor de transport peapã, care aparþin contribuabililor, se stabileºte anual, diferenþiat, în funcþiede felul mijlocului de transport.3.4. Codul fiscal reglementeazã, de asemenea, taxa pentru eliberareacertificatelor, avizelor ºi a autorizaþiilor; taxe pentru folosirea mijloacelorde reclamã ºi publicitate; impozitul pe spectacole; taxa hotelierã; taxespeciale; alte taxe; scutiri ºi facilitãþi comune impozitelor ºi taxelor locale;alte dispoziþii comune.3.5. Reglementãri comuneDeclaraþii de impunere. Contribuabilii sunt obligaþi sã depunãdeclaraþii de impunere la organele fiscale teritoriale pe raza cãrora îºi audomiciliul, sediul sau se aflã bunurile impozabile sau taxabile, dupã caz, întermen de 30 de zile de la data dobândirii sau transferul bunului sau altemodificãri intervenite.III. IMPOZITAREA PERSOANELOR FIZICE,NEREZIDENŢILOR ŞI MICROÎNTREPRINDERILOR.CONVENŢII FISCALE INTERNAŢIONALEI. Impozitarea persoanelor fizice1. Consideraţii introductiveDin punct de vedere structural sau morfologic, se disting, în modtradiþional, trei tipuri de impozitare a veniturilor, ºi anume: a) sistemulcedular sau al impunerii separate, în care fiecare dintre diferitele categoriide venit (cedule) sau unele venituri, obþinute de acelaºi contribuabil, facobiectul unei cote de impozit separate; b) sistemul impunerii globale, încadrul cãruia toate sau unele venituri, indiferent de sursa de provenienþã,obþinute de acelaºi contribuabil, sunt tratate ca un singur tot de venituricumulate ºi fac obiectul unei singure formule de cota de impunere;c) sistemul dual (dualistic) sau mixt, care rezultã din suprapunerea unui tipde impozit global pe venitul net total asupra unui numãr de impoziteseparate.1802. Impozitul pe venit în România - art. 39 Cod fiscalDe la 1 ianuarie 2004, impozitul pe venit este reglementat prin Codulfiscal (art. 39 ºi urmãtoarele).Obiectul impuneriiCategoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt:a) venituri din activitãþi independente;b) venituri din salarii;

c) venituri din cedarea folosinþei bunurilor;d) venituri din investiþii;e) venituri din pensii;f) venituri din activitãþi agricole;g) venituri din premii ºi jocuri de noroc;h) venituri din transferul proprietãþilor imobiliare, conform art 77¹;i) venituri din alte surse.Subiectul impunerii (contribuabilul). Este subiect al impozitului pevenit persoana fizicã rezidentã sau nerezidentã, denumitã în continuarecontribuabil.Pentru calculul impozitului anual asupra venitului global se aplicãbaremul anual prevãzut de Codul fiscal. De la 1 ianuarie 2005, cota este de16 %, cu unele excepþii. Deducerile personale ºi veniturile neimpozabilesunt prevãzute în art. 45 ºi 56 din Codul fiscal.3. Determinarea veniturilor3.1. Reguli comune pentru categoriile de venituriÎn categoriile de venituri prezentate se includ ºi orice avantaje în baniºi/sau în naturã primite de o persoanã fizicã, cu titlu gratuit sau ca platãparþialã, precum ºi folosirea în scop personal a bunurilor ºi drepturiloraferente desfãºurãrii activitãþii.În vederea determinãrii venitului net ca diferenþã între venitul brut ºicheltuielile aferente deductibile, pentru cheltuieli se aplicã urmãtoarelereguli (spre exemplu): a) cheltuielile aferente venitului sunt acele cheltuieliefectuate în cadrul activitãþilor desfãºurate în scopul realizãrii acestuia,justificate prin documente; b) sumele sau bunurile utilizate de contribuabilpentru uzul personal sau al familiei sale nu sunt cheltuieli aferentevenitului; c) cheltuielile recunoscute ca deductibile sunt cele aferentevenitului, în limitele prevãzute de legislaþia în vigoare. (Deducereapersonalã este stabilitã în art. 56 din Codul fiscal).3.2. Reguli speciale de determinare a veniturilor181Veniturile din activitãþi independente cuprind veniturile comerciale,veniturile din profesii libere ºi veniturile din drepturi de proprietateintelectualã, realizate în mod individual ºi/sau într-o formã de asociere,inclusiv din activitãþi adiacente.Metode de determinare. Venitul net din activitãþi independente sedeterminã în sistemul real, pe baza datelor din contabilitatea în partidãsimplã.Venitul brut din drepturi de proprietate intelectualã reprezintãtotalitatea încasãrilor în bani ºi/sau echivalentul în lei al veniturilor în naturãrealizate din drepturi de proprietate intelectualã.Beneficiarii de venit datoreazã în cursul anului un impozit reþinut lasursã, reprezentând plãþi anticipate, stabilite în situaþiile ºi în cuantumurileurmãtoare:a) 10% din venitul brut încasat, în cazul veniturilor din drepturi deproprietate intelectualã;b) 10% din venitul brut încasat, ca urmare a valorificãrii de bunuri înregim de consignaþie;c) 10% aplicat la venitul brut încasat, ca urmare a unor activitãþidesfãºurate în baza unui contract de agent, comision sau mandat comercial.Venituri din salarii – art. 55 Cod fiscalSunt asimilate salariilor în vederea impunerii, spre exemplu:a) indemnizaþiile din activitãþi desfãºurate, ca urmare a unei funcþii dedemnitate publicã, stabilite potrivit legii;

b) drepturile de soldã lunarã, indemnizaþiile, primele, premiile,sporurile ºi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii;c) indemnizaþia lunarã brutã, precum ºi suma din profitul net,cuvenite administratorilor la companii/societãþi naþionale, societãþicomerciale la care statul sau o autoritate a administraþiei publice locale esteacþionar majoritar, precum ºi regiile autonome.d) veniturile realizate din încadrarea în muncã, ca urmare a încheieriiunei convenþii civile de prestãri de servicii.Determinarea venitului din salarii se face astfel:Venitul brut din salarii reprezintã suma veniturilor realizate desalariat pe fiecare loc de realizare a venitului.Venitul net din salarii se determinã prin deducerea din venitul brut aurmãtoarelor cheltuieli, dupã caz:a) contribuþiile obligatorii datorate, potrivit legii (pentru protecþiasocialã a ºomerilor, pentru asigurãrile sociale de sãnãtate, contribuþia182individualã de asigurãri sociale, precum ºi alte contribuþii obligatoriistabilite prin lege, dupã caz);b) o cotã de 15 % din deducerea personalã de bazã acordatã cu titlude cheltuieli profesionale, la locul de muncã unde se aflã funcþia de bazã.Beneficiarii de venituri din salarii datoreazã un impozit lunarreprezentând plãþi anticipate, care se calculeazã ºi se reþine la sursã de cãtreplãtitorii de venituri.Obligaþiile plãtitorilor de venit ºi ale contribuabililorPlãtitorii de salarii ºi de venituri asimilate au obligaþia de a calcula ºide a reþine impozitul aferent veniturilor fiecãrei luni ºi de a-l vira la bugetulde stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare.Plãtitorii de venituri completeazã fiºa fiscalã cu datele personale alecontribuabilului, menþiunile referitoare la deducerile personale, veniturile dinsalarii obþinute ºi impozitul reþinut ºi virat în cursul anului, precum ºirezultatul regularizãrii impozitului plãtit pe venitul anual sub formã de salarii.Venituri din cedarea folosinþei bunurilor – art. 61Veniturile din cedarea folosinþei bunurilor sunt veniturile în baniºi/sau naturã, provenind din cedarea folosinþei bunurilor mobile ºi imobile,obþinute de cãtre proprietar, uzufructuar sau alt deþinãtor legal.Determinarea venitului net din cedarea folosinþei bunurilor se faceastfel: venitul brut reprezintã totalitatea sumelor în bani ºi/sau echivalentulîn lei al veniturilor în naturã, realizate de proprietar, uzufructuar sau altdeþinãtor legal. Venitul brut se majoreazã cu valoarea cheltuielilor ce cad,conform dispoziþiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau aaltui deþinãtor legal, dacã sunt efectuate de cealaltã parte contractantã.Venitul net din cedarea folosinþei bunurilor se determinã prin deducerea dinvenitul brut a unei cote de cheltuieli de 25%.Venituri din investiþii – art. 65-67Definirea veniturilorPotrivit art. 65 din Codul fiscal, veniturile din investiþii cuprind:a) dividende;b) venituri impozabile din dobânzi;c) câºtiguri din transferul titlurilor de valoare;d) venituri din vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazãde contract, precum ºi orice operaþiuni similare;e) venituri din lichidare /dizolvare fãrã lichidarea unei persoanejuridice

Titlurile de valoare reprezintã orice valori mobiliare, titluri departicipare la un fond deschis de investiþii sau alt instrument financiar183calificat astfel de cãtre Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare, precum ºipãrþile sociale.Veniturile impozabile din dobânzi sunt toate veniturile sub formã dedobânzi, cu unele excepþii.Mod de determinare. Sunt prevãzute reguli speciale pentrudeterminarea fiecãrei categorii de venituri incluse în veniturile din investiþii.Veniturile sub formã de dividende se impun cu cota de 10%, iarsumele primite ca urmare a deþinerii de titluri de participare se impun cucota de 16% din suma acestora, cu unele excepþii.Veniturile sub formã de dobânzi se impun cu o cotã de 10% dincâºtigurile din transferul titlurilor de valoare ºi din operaþiuni de vânzarecumpãrarede valutã la termen, precum ºi pentru alte operaþiuni similare.Impozitul reþinut este impozit final.Venituri din pensii. Este impozabilã totalitatea veniturilor nete,încasate cu titlu de pensie de cãtre contribuabili, plãtite din fonduriconstituite prin contribuþii obligatorii la un sistem de asigurare socialã,inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupaþionale ºi cele primitecu titlul de pensie finanþatã de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru parteacare depãºeºte suma de 9.000.000 lei pe lunã. Venitul impozabil din pensiise determinã prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii a uneisume fixe neimpozabile lunare de 9.000.000 lei.Venituri din activităţi agricole. Aparþin acestei categorii, de venituriimpozabile, veniturile ce se obþin din cultivarea ºi valorificarea florilor,legumelor ºi zarzavaturilor, în sere ºi solarii, precum ºi a arbuºtilor,plantelor decorative ºi ciupercilor, din exploatarea pepinierelor viticole ºipomicole ºi altele asemenea.Cota de impunere este de 16% ºi se aplicã asupra venitului net, carese determinã pe baza normelor de venit. Declaraþia de impunere se depunela organul fiscal pe raza cãruia se aflã terenul pânã la data de 30 iunie aanului fiscal. Este un impozit final.Venituri din premii şi din jocuri de noroc – art. 75-77Sunt definite de Codul fiscal separat, ca fiind venituri din concursuriºi din jocuri de noroc, altele decât cele realizate ca urmare a participãrii lajocuri de tip cazinou, maºini electronice cu câºtiguri ºi altele decât celeprevãzute la art. 42 din Codul fiscal.Venitul net este diferenþa dintre venitul din premii, sau din jocuri denoroc, ºi suma reprezentând venit neimpozabil.184Venitul din premii se impune cu 16% din venitul net, iar cel dinjocuri de noroc cu 20% din venitul net, iar dacã depãºeºte 100 milioane leicu 25% (Legea nr. 163/2005).Venitul neimpozabil este de 6.000.000 lei pentru fiecare câºtigrealizat într-o singurã zi.Veniturile din transferul proprietăţii imobiliare din patrimoniulpersonalSunt supuse impozitãrii veniturile realizate din transferul dreptului deproprietate asupra construcþiilor de orice fel ºi terenului aferent acestora,care se înstrãineazã în termen de pânã la 3 ani inclusiv, de la datadobândirii, precum ºi veniturile realizate din transferul dreptului deproprietate asupra terenurilor de orice fel, fãrã construcþii, dobândite dupã 1ianuarie 1990.

Venitul impozabil din transferul proprietãþilor imobiliare, cu uneleexcepþii, reprezintã diferenþa favorabilã dintre valoarea de înstrãinare aproprietãþilor imobiliare, terenuri ºi/sau construcþii, ºi valoarea de bazã aacestora.Valoarea de bazã a bunurilor imobile menþionate mai sus se stabileºteîn funcþie de modalitatea de dobândire, în condiþiile prevãzute de art. 77¹-77³ din Codul fiscal (modificate prin Legea nr. 163/2005, în M.Of. nr. 466din 1 iunie 2005).Venituri din alte surse. Veniturile din alte surse decât cele examinatese impun cu o cotã de 16%, cu unele excepþii.4. Aspecte fiscale internaţionalePersoanele fizice nerezidente care desfãºoarã o activitateindependentã, prin intermediul unui sediu permanent în România, suntimpozitate la venitul net din activitatea independentã, ce este atribuibilsediului permanent. În schimb, dacã desfãºoarã o activitate dependentã, lise aplicã regulile de la impozitul pe venit din salarii, dacã sunt îndepliniteanumite condiþii (art. 87 din Cod).Persoanele fizice nerezidente care obþin alte venituri decât celeprevãzute la art. 87, 88 ºi la Titlul V datoreazã impozit potrivitreglementãrilor din Titlul III (Impozitul pe venit).Creditul fiscal extern se acordã dacã sunt îndeplinite, cumulativ,urmãtoarele condiþii: a) impozitul aferent venitului realizat în strãinãtate afost plãtit direct sau prin reþinere la sursã; b) impozitul datorat ºi plãtit înstrãinãtate este de aceeaºi naturã cu impozitul pe venit datorat în România.Pentru aplicarea prevederilor convenþiilor de evitare a dubleiimpuneri, beneficiarul venitului va prezenta, organelor fiscale din România,certificatul de rezidenþã fiscalã.1855. Venitul net anual impozabilStabilirea venitului net anual impozabilVenitul net anual impozabil se stabileºte pe fiecare din categoriile devenituri prevãzute de art. 41 lit. a), c) ºi f), adicã venituri din activitãþiindependente, din cedarea folosinþei bunurilor ºi din unele activitãþiagricole, prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate.Pierderea fiscalã anualã înregistratã pe fiecare sursã din activitãþiindependente, cedarea folosinþei bunurilor ºi din unele activitãþi agricole sereporteazã ºi se compenseazã cu venituri obþinute din aceeaºi sursã devenit din urmãtorii 5 ani fiscali.Pierderile provenind din strãinãtate se reporteazã ºi se compenseazãcu veniturile de aceeaºi naturã ºi sursã, realizate în strãinãtate, pe fiecareþarã, înregistrate în urmãtorii 5 ani fiscali (Legea nr. 163/2005).Contribuabilii care realizeazã venituri din activitãþi independente, dincedarea folosinþei bunurilor ºi din unele activitãþi agricole sunt obligaþi sãefectueze în cursul anului plãþi anticipate cu titlu de impozit, cu excepþiaveniturilor pentru care plãþile anticipate se stabilesc prin reþinere la sursã.Plãþile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, prinemiterea de decizii.Plãþile anticipate se efectueazã în 4 rate egale, pânã la data de 15inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.Impozitul pe venitul net anual impozabil datorat este calculat deorganul fiscal competent, pe baza declaraþiei de venit, prin aplicarea coteide 16% asupra venitului net anual impozabil din anul fiscal respectiv.II. Impozitarea nerezidenţilor şi reprezentanţelor1. Impozitul pe venitul nerezidenţilor – art.113

Definirea nerezidenþilor. Este consideratã nerezidentã oricepersoanã fizicã, care nu are reºedinþa sau domiciliul stabil în România saucare nu este prezentã în România pentru o perioadã sau perioade cedepãºesc în total 183 de zile, pe parcursul oricãrei perioade de 12 luniconsecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat, precum ºipersoanele juridice strãine ºi orice altã entitate înregistratã în strãinãtate.Pentru detalii a se vedea art. 7 , pct. 17, 22, 23,24, 25 ºi 29 din Codul fiscal.Regimul fiscal general aplicabil nerezidenþilor. Reglementãrilefiscale române prevãd impunerea veniturilor fãrã a face deosebire dacã186subiectul impunerii este român sau strãin, aplicându-se principiulnediscriminãrii, care reprezintã o trãsãturã esenþialã a legislaþiei române.Regimul fiscal special aplicabil unor venituri realizate denerezidenþi. Unele venituri, obþinute din România de nerezidenþi, suntsupuse unui impozit pe venit prin reþinere la sursã, cu cote proporþionale.Categoriile de venituri, cotele ºi baza de impunereImpozitul datorat de nerezidenþi pentru veniturile realizate dinRomânia se calculeazã, se reþine ºi se varsã de cãtre plãtitorii de venituri:a) 10% din veniturile din dobânzile de la un rezident;b) 15% pentru veniturile din comisioanele plãtite în favoarea nerezidenþilor;c) 15% pentru dividendele de la o persoanã juridicã românã;d) 15% pentru veniturile provenind din prestãri de servicii de oricenaturã, precum ºi din consultaþii medicale ºi operaþii chirurgicale;e) 15% pentru veniturile din redevenþe plãtite nerezidenþilor;f) 20% în cazul veniturilor plãtite nerezidenþilor obþinute la jocurilede noroc practicate în România, de fiecare joc de noroc, într-o singurã zi;g) 15% în cazul premiilor în bani ºi/sau în naturã, acordate înconcursurile organizate în România;h) 15% în cazul oricãror alte venituri obþinute din România, alteledecât cele de mai sus.Impozitul se calculeazã prin aplicarea cotelor menþionate asupraveniturilor brute plãtite nerezidenþilor, transformate în lei la cursul deschimb al pieþei valutare, comunicat de Banca Naþionalã a României.Impozitul este definitiv ºi se varsã la bugetul de stat pânã la data de 25inclusiv a lunii urmãtoare celei în care s-a plãtit venitul, la cursul din ziuaprecedentã celei în care se efectueazã plata cãtre bugetul de stat. Unelevenituri ale nerezidenþilor au alt regim fiscal.2. Impozitul pe reprezentanţeSubiecþii impunerii. Codul fiscal a modificat substanþialreglementarea în cauzã. Astfel, contribuabili sunt consideraþi orice persoanãjuridicã strãinã care are o reprezentanþã autorizatã sã funcþioneze înRomânia, potrivit legii.Stabilirea impozitului. Impozitul pe reprezentanþã este anual ºi constãdin echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, la cursul de schimb al pieþiivalutare, comunicat de BNR, din ziua precedentã celei în care se efectueazãplata impozitului cãtre bugetul de stat.187Impozitul se plãteºte în 2 tranºe egale, pânã la datele de 20 iunie ºi20 decembrie.III. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilorMicroîntreprinderea este definitã de Codul fiscal (art. 103) ca fiind opersoanã juridicã românã care îndeplineºte cumulativ urmãtoarele condiþii,la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:a) are înscris în obiectul de activitate producþia de bunuri materiale,prestarea de servicii ºi/sau comerþul;

b) are de la 1 pânã la 9 salariaþi inclusiv;c) a realizat venituri care nu au depãºit echivalentul în lei a100.000 euro;d) capitalul social al persoanei juridice este deþinut de persoane, alteledecât statul, autoritãþile locale ºi instituþiile publice.Opþiunea de a plãti acest impozit aparþine microîntreprinderilor ºi seadoptã în condiþiile prevãzute de Codul fiscal.Cota de impozit este de 3% din veniturile din orice sursã alemicroîntreprinderilor.Baza de impozitare o constituie veniturile din orice sursã, din care sescad:a) veniturile din variaþia stocurilor;b) veniturile din producþia de imobilizãri corporale ºi necorporale;c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenþiilorguvernamentale ºi a altor resurse pentru finanþarea investiþiilor;d) veniturile din provizioane;e) veniturile din anularea datoriilor ºi majorãrilor datorate bugetuluistatului;f) veniturile realizate din despãgubiri de la societãþile de asigurarepentru pagube la activele corporale proprii.Impozitul se plãteºte trimestrial, pânã la data de 25 inclusiv a luniiurmãtoare trimestrului pentru care se calculeazã impozitul.IV. Convenţii fiscale internaţionaleFenomenul de dublã impunere internaþionalã poate fi definit ca oimpunere la impozite comparabilã în douã sau mai multe state a veniturilorsau elementelor de avere ale aceluiaºi contribuabil, pentru o perioadã detimp limitatã.188Eliminarea dublei impuneri internaþionale reprezintã o necesitate,spre a asigura dezvoltarea în continuare a relaþiilor economiceinternaþionale.Degrevarea unilateralã de dublã impunere internaþionalã. Uninstrument juridic intern de evitare sau limitare a dublei impuneriinternaþionale îl reprezintã chiar unele prevederi ale legislaþiei fiscale. Înlegislaþia fiscalã din România s-au adoptat ºi se aplicã principiileteritorialitãþii ºi cetãþeniei, în ce priveºte aºezarea impozitelor ºi taxelor.Potrivit criteriului teritorialitãþii, impozitele ºi taxele se aplicã asupraveniturilor obþinute ºi bunurilor dobândite pe teritoriul statului român,indiferent dacã beneficiarul sau dobânditorul este cetãþean român sau strãin.În conformitate cu criteriul cetãþeniei, impozitele ºi taxele din România seaplicã cetãþenilor români pentru veniturile ºi bunurile obþinute atât în þarã,cât ºi în strãinãtate.Prin aceste criterii nu se poate elimina integral dubla impozitareinternaþionalã, fapt pentru care ºi România a procedat la încheierea deconvenþii pentru evitarea acestei duble impozitãri cu peste 70 de state.Aceste convenþii prevãd reguli cuprinzând criterii ºi soluþii pentruevitarea dublei impuneri pe venit ºi pe avere, în ce priveºte fiecare categoriede impozit, cu trãsãturi specifice.De asemenea, sunt stabilite metode de evitare a dublei impuneri, cumsunt metoda scutirii ºi cea a creditãrii, fiecare metodã având douã variante.IV. PROCEDURA FISCALĂ1. Competenþa autoritãþilor fiscale (Aparatul fiscal)Aparatul fiscal reprezintã organele de stat care au atribuþii înaplicarea legislaþiei fiscale, conform Codului de procedurã fiscalã.

Conducerea generalã a activitãþii executive în domeniul finanþelorpublice este exercitatã de Guvern, în cadrul atribuþiei sale constituþionale dea realiza „conducerea generalã a administraþiei publice”.Ministerul Finanþelor Publice, ca organ de specialitate aladministraþiei publice centrale, rãspunde de realizarea bugetului de stat, deluarea mãsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar ºi aplicarea politiciifinanciare a statului.Consiliile locale ºi judeþene, ca autoritãþi administrative autonome,asigurã administrarea finanþelor comunelor, oraºelor ºi judeþelor, conformprincipiului autonomiei locale.Trezoreriile teritoriale ale finanþelor publice au importante ºi largiatribuþii în executarea bugetului de stat, bugetului asigurãrilor sociale destat, bugetelor locale ºi a celorlalte categorii de bugete publice.189Direcþiile generale ale finanþelor publice judeþene ºi a MunicipiuluiBucureºti au, printre altele, atribuþii pentru stabilirea, controlul ºi încasareaimpozitelor.2. Principiile de conduitã în administrarea impozitelor, taxelor,contribuþiilor ºi altor venituri publice sunt stabilite de Codul de procedurãfiscalã. Este vorba de: aplicarea unitarã a legislaþiei; exercitarea dreptului deapreciere; rolul activ; limba oficialã în administraþia fiscalã; dreptul de a fiascultat; obligaþia de cooperare; secretul fiscal; buna-credinþã.3. Raportul juridic fiscal cuprinde drepturile ºi obligaþiile ce revinpãrþilor, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalitãþilor prevãzute pentrustabilirea, exercitarea ºi stingerea drepturilor ºi obligaþiilor pãrþilor dinraportul de drept material fiscal.Subiectele raportului juridic fiscal sunt: statul, unitãþile administrativteritoriale,contribuabilul ºi alte persoane care dobândesc drepturi ºiobligaþii în cadrul acestui raport. Sunt stabilite reguli privind împuterniciþii,curatorul fiscal ºi obligaþiile lor.4. Raportul de drept material fiscal se bucurã de numeroaseprevederi în noul Cod de procedurã fiscalã. Sunt definite creanþele fiscale,obligaþiile fiscale, naºterea ºi stingerea acestora, creditorii ºi debitorii,plãtitorul, rãspunderea solidarã cu debitorul, drepturile ºi obligaþiilesuccesorilor, domiciliul fiscal.5. Competenţa organului fiscal este reglementatã prin prevederireferitoare la competenþa generalã, competenþa teritorialã, competenþaspecialã, conflictul de competenþã, acordul asupra competenþei.6. Actele emise de organele fiscale. Sunt definite ca acteadministrative fiscale, ca noþiune, conþinut ºi motivare, comunicarea ºiopozabilitatea lor, inclusiv desfiinþarea sau modificarea, precum ºiîndreptarea erorilor.7. Aprecierea şi administrarea probelor sunt amplu reglementate.Sunt definite mijloacele de probã, reprezentând solicitarea de informaþii,expertizele, înscrisurile ºi cercetarea la faþa locului ºi condiþiile deadministrare ºi interpretare a acestora; se stabilesc modalitãþile decolaborare între autoritãþile publice, sarcina probei ºi aspectele privindcalcularea termenelor ce se aplicã în materie.Serviciile fiscale ale unitãþilor administrativ-teritoriale rãspundpentru administrarea creanþelor fiscale datorate bugetelor locale ºi judeþene.8. Înregistrarea fiscală şi evidenţa contabilă şi fiscalăContribuabilii au obligaþia sã întocmeascã ºi sã depunã uneledeclaraþii în legãturã cu activitatea efectuatã ºi documente însoþitoare prin190

care aduc la cunoºtinþa organelor fiscale anumite informaþii în legãturã cuactivitatea lor producãtoare de venituri sau obþinerea de bunuri impozabile.Subiecþii obligaþiei sunt, în principal: a) persoanele juridice;b) asociaþiile familiale ºi asociaþiile fãrã personalitate juridicã, autorizate;c) reprezentanþii fiscali ai persoanelor strãine care realizeazã operaþiuniimpozabile pe teritoriul României.Dovada ºi depunerea declaraþiei. Informaþiile înscrise în declaraþiade înregistrare fiscalã trebuie dovedite cu documente, cum sunt, spreexemplu: a) încheierea instanþei de judecatã de înmatriculare a contribuabilului;b) pentru comercianþi, certificatul de înmatriculare; c) dovadadeþinerii sediului, respectiv act de proprietate, contract de închiriere etc.Înregistrarea se face atât la înregistrare, cât ºi la scoaterea din evidenþã. Seînscrie codul de identificare fiscalã ºi se emite certificatul corespunzãtor.Evidenþa contabilã ºi fiscalã este obligatorie.9. Declaraţia fiscalăNoþiune. În literatura de specialitate, declaraþia de impunere a fostdefinitã ca fiind înscrisul întocmit de contribuabil, în care se declarã dateleprivitoare la veniturile sale impozabile realizate, de regulã, într-un an,necesar organelor fiscale pentru calcularea impozitului pe venit, avere,succesiuni, meserii etc.Un element nou îl reprezintã natura înscrisului, ºi anume:a) „declaraþia” venitului sau bunului, care se depune la organul fiscal învederea stabilirii, de cãtre acel organ, a impozitului datorat; b) „decont” sau„situaþie financiarã”, în care nu numai cã se declarã impozitul, taxe,contribuþia sau alt venit public, dar se ºi determinã de cãtre plãtitorulobligaþiei fiscale cuantumul sumei datorate bugetului public.Obiectul declaraþiei de impozite ºi taxe îl formeazã: a) impozitele ºitaxele datorate în cazul în care, potrivit legii, obligaþia calculãrii impozitelorºi taxelor revine plãtitorului; b) bunurile ºi veniturile impozabile, în cazul încare, potrivit legii, stabilirea impozitului ºi a taxei se face de cãtre organulfiscal; c) impozitele colectate prin stopaj la sursã, în cazul în care plãtitorulare obligaþia de a calcula, reþine ºi vãrsa impozite ºi taxe.10. Aşezarea (stabilirea) impozitelorNoþiune. În noþiunea de aºezare a impunerii se includ toateoperaþiunile necesare pentru stabilirea sumei de platã cu titlu de venitpublic.Elemente pentru stabilirea impunerii: subiectul impunerii, plãtitorulde impozite, obiectul veniturilor publice, cota de impunere ºi înlesnirile.191Subiectul impozabil este persoana fizicã sau juridicã în sarcina cãreiasunt fixate obligaþii de platã cãtre bugetul public.Plãtitorul de impozit este persoana obligatã sã efectueze calcularea,reþinerea ºi plata impozitului, taxei sau altui venit public (spre exemplu:angajatorul, moºtenitorul etc.).Obiectul venitului public, denumit ºi materia impozabilã sau obiectulimpunerii, îl constituie fenomenul economic de a cãrui existenþã legea facesã depindã naºterea obligaþiei fiscale.Determinarea bazei impozabile se realizeazã prin douã operaþiuni:identificarea obiectului impunerii ºi stabilirea acestuia (calitatea) ºievaluarea pe o perioadã, de obicei, de un an.Cota de impunere aratã suma fixã sau procentul care se aplicã asupraobiectului ºi cu ajutorul cãreia se calculeazã venitul public.Cotele fixe sunt determinate în sumã egalã (fixã) pe o anumitã

mãrime a venitului sau bunului impozabil.Cotele procentuale reprezintã un anumit procent din venitul sauvaloarea bunului impozabil. Aceste cote sunt de 3 feluri: proporþionale,progresive ºi regresive.Înlesnirile sunt mãsuri de politicã economicã, fiscalã ºi socialã, luatede stat, ºi constau din: înlesniri acordate la stabilirea obligaþiei de plata(reduceri sau scutiri) obligaþiei fiscale, înlesniri în cursul realizãrii venituluipublic (eºalonãri, amânãri la platã).Titlul de creanþã fiscalã. În doctrina fiscalã, titlul de creanþã fiscalãeste definit ca fiind „actul juridic prin care se constatã ºi individualizeazãobligaþia bãneascã a fiecãrui plãtitor de venituri bugetare”. Trãsãturilecaracteristice ale acestui titlu: este un act juridic de naturã declarativã dedrepturi ºi obligaþii; are caracterul unui „titlu de creanþã”, întrucât constatãexistenþa unei creanþe a bugetului public; reprezintã un titlu executoriuPrincipalele titluri de creanþã fiscalã sunt: declaraþia fiscalã ºi deciziaemisã de organul fiscal, adicã decizia de impunere. Acte administrativfiscaleasimilate deciziilor de impunere sunt: deciziile privind rambursãri deTVA ºi restituiri de impozite; decizii privind bazele de impunere; deciziireferitoare la obligaþii de platã accesorii.11. Inspecţia fiscală. Codul de procedurã fiscalã defineºte amplusfera inspecþiei formale ºi întinderea acesteia, procedurile de control,perioada supusã inspecþiei. Totodatã, se reglementeazã competenþa,selectarea contribuabililor, avizul de inspecþie ºi comunicarea lui, reguliprivind realizarea inspecþiei, obligaþia de colaborare, dreptulcontribuabilului de a fi informat ºi raportul privind rezultatul inspecþieifiscale.19212. Unele moduri specifice de stingere a obligaţiilor fiscalePlata. Principalul mod de stingere a obligaþiilor fiscale îl constituieplata. Plãtitor al obligaþiei fiscale este debitorul sau o altã persoanã în numeledebitorului. Neplata la termen dã naºtere la dobândã ºi penalitãþi de întârziere.Contribuabilul este debitorul obligaþiei fiscale.Compensarea. Un mod specific de stingere a obligaþiilor fiscale îlreprezintã compensarea.Anularea obligaþiei fiscale. Un alt mod de stingere a obligaþiei fiscaleeste anularea obligaþiei fiscale. Acest mod de stingere a obligaþiei fiscalepoate interveni, în general, pe douã cãi: a) prin norme cu caracter general sepoate dispune, în mod excepþional, anularea unor categorii de obligaþiifiscale; b) prin decizii ale organelor administraþiei publice competente aaproba anularea obligaþiilor fiscale.În caz de insolvabilitate a debitorului, obligaþiile fiscale urmãrite deorganele fiscale pot fi scãzute din evidenþa acestora.Prescripþia extinctivã. Termenele de prescripþie extinctivã a dreptuluide a stabili obligaþii fiscale sunt de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anuluiurmãtor celui în care s-a nãscut creanþa fiscalã. Prescrierea dreptului de acere executarea silitã este tot de 5 ani ºi curge de la 1 ianuarie a anuluiurmãtor naºterii dreptului respectiv. Termenul se poate întrerupe saususpenda, conform legii.Executarea silitã. În domeniul obligaþiilor civile, noþiunea deexecutare este sinonimã cu cea de platã. Procedura generalã de executaresilitã: Reglementare Codul de procedurã fiscalã. Procedura de executaresilitã se aplicã, pentru prima datã, dupã mai bine de 40 ani, în mod unitar

pentru persoanele juridice ºi cele fizice. Organele de executare silitã.Executarea prin poprire, executarea bunurilor mobile ºi imobile.Contestaþia la executare. Persoanele interesate pot face contestaþie laexecutare. Termenul pentru a face contestaþie la executare este de 15 zile.Pânã la judecarea contestaþiei, instanþa, la cerere, prin încheiere motivatã,poate suspenda executarea silitã. Instanþa, admiþând contestaþia, poatedispune anularea ori încetarea executãrii, anularea sau lãmurirea titluluiexecutoriu ori efectuarea actului de executare a cãrui îndeplinire a fostrefuzatã.13. Soluþionarea contestaþiilor împotriva actelor administrativefiscale. Prin Codul de procedurã fiscalã s-a introdus o procedurã unicã,indiferent de natura sau categoria obligaþiilor fiscale. Cel lezat în drepturipoate face contestaþie în 30 de zile de la data comunicãrii actuluiadministrativ fiscal. Competenþa de soluþionare aparþine DGFP sau193organului fiscal local pânã la valoarea de 5 miliarde lei, iar peste 5 miliardelei organului central sau autoritãþii publice locale, dupã caz. Sunt prevãzutesoluþii specifice asupra contestaþiei.V. FISCALITATEA COMUNITARĂ1. Impozitele directe în Uniunea Europeanã ºi în statele membre ºi mãsuride coordonare a acestor impozite.2. Impozitele indirecte. Armonizarea taxei pe valoarea adãugatã ºi aaccizelor.BIBLIOGRAFIEObligatorie1. Condor, Ioan, Drept fiscal, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti,2006.2. Vãcãrel, Iulian (coordonator), Finanþe publice, Ediþia a V-a, EdituraDidacticã ºi Pedagogicã, R.A., Bucureºti, 2006.3. Dascãlu, Elena-Doina, Ruºanu, Dan, Radu, Finanþe publice, EdituraFundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2005.4. Condor, Ioan, Evitarea dublei impozitãri internaþionale / InternationalDouble Tax Avoidance, Editor Monitorul Oficial R.A., Bucureºti, 1999.5. Bufan, Radu (coordonator), Tratat de drept fiscal, Vol. I ºi II, EdituraLumina Lex, Bucureºti, 2005.Facultativă1. Vintilã, Georgeta, Fiscalitate. Metode ºi tehnici fiscale, Editura Economicã,Bucureºti, 2004.2. Condor, Ioan, Drept financiar, bugetar ºi fiscal. impozitarea persoanelorjuridice (I). Impozitarea persoanelor fizice, microîntreprinderilor, nerezidenþilor ºiimpozitul pe reprezentanþe. Convenþii fiscale internaþionale (II), Editura FundaþieiRomânia de Mâine, Bucureºti, 2004.3. Dascãlu, Daniela, Explicaþiile teoretice ºi practice ale Codului de procedurãfiscalã, Editura Rosetti, 2005.4. Baker, Philip, Double Taxation Agreements and International Tax Law,Sweet & Maxwell, London, 1991.DISCIPLINE OPÞIONALEDREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALELector univ. drd. FLOREA BUJORELObiectiveCursul îºi propune drept obiective cunoaºterea principalelor normespecifice dreptului proprietãþii intelectuale a instituþiilor ce definesc acestdrept punând la dispoziþia studenþilor informaþii privind subiectele, obiectul ºiconþinutul dreptului de autor, ale dreptului de folosire a invenþiilor, mãrcilor ºiindicaþiilor geografice, ale desenelor ºi modelelor industriale, în scopul

desãvârºirii pregãtirii de specialitate a acestora, pentru a fi capabili sãrãspundã exigenþelor juridice naþionale ºi internaþionale.I. INSTITUŢIA DREPTULUI PROPRIETĂŢIIINTELECTUALE1. Obiectul dreptului proprietăţii intelectualeDreptul proprietãþii intelectuale reprezintã acea ramurã de drept carestudiazã normele juridice ce reglementeazã creaþiile intelectuale cu caracterliterar, artistic sau ºtiinþific, precum ºi creaþiile intelectuale cu aplicabilitateindustrialã.Disciplina dreptului proprietãþii intelectuale este formatã din douãsubramuri: a) subramura dreptului de autor; b) subramura dreptuluiproprietãþii industriale.a) Dreptul de autor, ca instituþie juridicã, cuprinde totalitateanormelor juridice care reglementeazã raporturile referitoare la realizarea ºiprotecþia operelor literare, artistice sau ºtiinþifice.b) Dreptul proprietăţii industriale sau dreptul de proprietateindustrialã, ca instituþie juridicã, reprezintã totalitatea normelor juridice carereglementeazã raporturile referitoare la creaþiile intelectuale aplicabile înindustrie ºi la semnele distinctive ale acestei activitãþi.3392. Principiile dreptului proprietăţii intelectualePrincipiile fundamentale ale dreptului proprietãþii intelectuale, ºianume tratamentul naþional, dreptul de prioritate, independenþa brevetelor ºiindependenþa mãrcilor se degajã din Convenþia de la Paris ºi din Convenþiade la Berna. Þãrile membre ale Uniunii de la Paris ºi ale Uniunii de la Bernaau libertatea de a reglementa protecþia proprietãþii intelectuale prin legislaþiilelor naþionale, sub condiþia respectãrii principiilor amintite.II. IZVOARELE DREPTULUI PROPRIETĂŢIIINTELECTUALE1. Categorii de izvoareDreptul de proprietate intelectualã cuprinde douã categorii de izvoare:a) izvoare interne; b) izvoare internaþionale.a) Izvoare interne. În sistemul nostru de drept, principalele actenormative care reglementeazã drepturile de proprietate intelectualã sunt:Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenþie, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare; Legea nr. 129/1992 privind protecþia desenelor ºimodelelor industriale; Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiilegeografice; Legea nr. 16/1995 privind protecþia topografilor de circuiteintegrate; Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor ºi drepturile conexe.b) Izvoare internaţionale. Pe plan internaþional, protecþia proprietãþiiindustriale se realizeazã prin Convenþia de la Paris, din 1883, iar protecþiadreptului de autor, prin Convenþia de la Berna din 1886.2. Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia proprietăţiiindustrialeLegislaþia destul de diferitã a diverselor þãri ale lumii, riscul ca oinvenþie publicatã într-o þarã sã distrugã noutatea invenþiei în alte þãri,dezvoltarea tot mai accentuatã a unui flux de tehnologie cu caracterinternaþional, creºterea comerþului internaþional au reprezentat cei maiimportanþi factori care au determinat cursul armonizãrii legilor industrialela nivel internaþional.Absenþa unei protecþii adecvate a proprietãþii industriale a devenit

vizibilã cu ocazia unei expoziţii internaţionale de invenţii, care a avut loc laViena, în 1873. Din cauza protecþiei legale inadecvate pentru invenþiileexpuse, mulþi inventatori strãini s-au eschivat sã-ºi depunã invenþiile la aceaexpoziþie. Astfel, a fost nevoie sã se organizeze un Congres, în cursulaceluiaºi an, tot la Viena, în care s-a dezbãtut Reforma brevetelor de invenþie.Dupã un numãr de reuniuni internaþionale, Conferinþa internaþionalã dela Paris din 1883 s-a încheiat prin semnarea Convenţiei pentru protecţiaproprietăţii industriale, care a intrat în vigoare la 7 iulie 1884. Prin aceastãConvenþie a fost creatã ºi Uniunea Internaþionalã pentru ProtecþiaProprietãþii Industriale. Convenþia de la Paris are un caracter deschis. Dacã,la adoptarea ei, Convenþia a fost semnatã de 11 state fondatoare, la 1 ianuarie1999 un numãr de 154 de state erau membre ale Uniunii. Convenþia de laParis a fost supusã unor revizuiri periodice.România a aderat la Convenþia de la Paris, revizuitã la Bruxelles(1897) ºi Washington (1911) printr-un Decret-lege din anul 1920. Ulterior, înanul 1963, þarã noastrã a aderat la textele revizuite de la Haga (1925), Londra(1934) ºi Lisabona (1958), iar în anul 1969, România a ratificat formaConvenþiei revizuitã la Stockholm (1967).Þãrile care au aderat la Uniunea de la Paris au obligaþia de a înfiinþa unserviciu special de proprietate industrialã ºi un depozit central pentrupublicitatea brevetelor de invenþie, modelelor de utilitate, desenelor ºimodelelor industriale ºi a mãrcilor de fabricã sau de comerþ. Acest serviciuspecializat va edita o publicaþie periodicã specialã. În România, acesteprevederi s-au concretizat prin înfiinþarea Oficiului Special pentru Invenþii ºiMãrci (OSIM) ºi prin editarea „Revistei de proprietate intelectualã”.Principalele prevederi ale Convenþiei de la Paris pot fi împãrþite înpatru mari categorii:- prevederi care conþin reglementãri de drept material ce garanteazã undrept de bazã, cunoscut ca dreptul la tratament naţional. Principiultratamentului naþional înseamnã cã fiecare þarã membrã a Uniunii de la Parise obligatã sã asigure cetãþenilor celorlalte þãri membre aceeaºi protecþie pecare o asigurã propriilor sãi cetãþeni;- a doua categorie de prevederi stabileºte un drept de bazã cunoscut cadreptul la prioritate. Dreptul la prioritate înseamnã cã un candidat (sausuccesorul ori succesorii sãi la titlu) care ºi-a înregistrat un drept deproprietate industrialã într-una din þãrile membre ale Uniunii, trebuie sãbeneficieze de protecþie în toate celelalte þãri membre;341- a treia categorie de prevederi cuprinde un anumit numãr dereglementãri comune de drept material, care conþin fie reguli privind drepturiºi obligaþii ale persoanelor fizice sau juridice, fie reglementãri care pretindsau permit þãrilor membre sã adopte legi potrivit acestor reglementãri;- a patra categorie de prevederi se referã la cadrul administrativ ºicuprinde clauzele finale ale Convenþiei.3. Convenţia de la Berna din 1886 pentru protecţia operelorliterare şi artisticeLa 9 septembrie 1886 s-a încheiat, la Berna, Convenþia pentru protecþia

operelor literare ºi artistice, dupã 25 de ani de lucrãri pregãtitoare, la care unrol important l-a avut scriitorul Victor Hugo. Convenþia de la Berna este celmai vechi tratat internaþional în domeniul drepturilor de autor.România a aderat, cu rezerve, la Convenþia de la Berna în formarevizuitã la Berlin prin Legea nr. 152/1926, pentru ca în 1995 sã renunþe larezerve. Aceste rezerve priveau în principal durata drepturilor ºi competenþaîn litigii având ca obiect interpretarea ºi aplicarea Convenþiei. La formarevizuitã a Convenþiei prin Actul de la Paris din 1971 ºi modificatã în 1979,România a aderat prin Legea nr. 77/1998.Convenþia de la Berna se întemeiazã pe trei principii de bazã:- principiul tratamentului naţional, conform cãruia opereleprovenite dintr-unul din statele membre trebuie sã beneficieze în fiecare dinþãrile membre de aceeaºi protecþie pe care þara respectivã o acordã operelorpropriilor cetãþeni;- principiul protecţiei automate, potrivit cãruia tratamentul naþional nueste condiþionat de îndeplinirea vreunei formalitãþi. Altfel spus, protecþia esteacordatã automat, fãrã sã fie condiþionatã de vreo formalitate de înregistrare;- principiul independenţei protecţiei, conform cãruia beneficiul ºiexercitarea drepturilor recunoscute nu depind de existenþa protecþiei în þara deorigine a operei.4. Convenţia de la Stockholm, din 1967, pentru înfiinţareaOrganizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI)OMPI este o organizaþie interguvernamentalã cu statut de instituþiespecializatã. La Conferinþa diplomaticã de la Stockholm (1967) s-a semnatConvenþia pentru constituirea OMPI, intratã în vigoare în anul 1970.Activitãþile OMPI sunt de trei tipuri, ºi anume:- activităţi de înregistrare, care implicã servicii directe pentrusolicitanþi sau deþinãtori de proprietate intelectualã. Activitãþile de acest genprivesc primirea ºi procesarea cererilor internaþionale ºi sunt, de regulã,finanþate din taxele solicitanþilor, care reprezintã circa trei sferturi din bugetulOMPI;- activităţi de cooperare interguvernamentală, care vizeazãadministrarea proprietãþii intelectuale, administrarea colecþiilor de documenteprivind brevetele de invenþie folosite pentru cercetare ºi comparaþii, precum ºiidentificarea mijloacelor pentru facilitarea accesului la informaþii, întreþinereaºi actualizarea sistemelor de clasificare internaþionale etc.;- activităţile de substanţă sau programate ale OMPI, care cuprindpromovarea acceptãrii mai largi a tratatelor existente, actualizarea acestortratate, precum ºi încheierea de noi tratate ºi participarea la activitãþi decooperare pentru dezvoltare.III. SUBIECTUL DREPTULUI DE AUTOR1. Dreptul de autor. Noţiune şi caracterizareInstituþia „dreptului de autor” este reglementatã în sistemul românescde drept prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor ºi drepturile conexe,

cu modificãrile ulterioare.Prin drept de autor se înþelege ansamblul normelor juridice carereglementeazã relaþiile sociale care se nasc din crearea, publicarea ºivalorificarea operelor literare, artistice sau ºtiinþifice. Dreptul de autor esteinstrumentul de protecþie a creatorilor ºi operelor acestora. Raþiunea acesteiprotecþii este dictatã de nevoia de a sprijini ºi stimula capacitatea de creaþie aindivizilor ºi de necesitatea de a face ca rezultatele acestei creaþii sã fiedisponibile unei mase largi de destinatari.Dreptul de autor vizeazã anumite forme ale creativitãþii care þin, înprincipal, de comunicaþia în masã. Totodatã, aceste forme sunt legate decvasitotalitatea metodelor de comunicare publicã, nu numai de publicaþiiletipãrite, ci ºi de difuzarea prin organisme de radio ºi televiziune, dereprezentarea publicã a filmelor în sãlile de cinema etc. ºi chiar de sistemelecomputerizate pentru stocarea ºi regãsirea informaþiilor.343Majoritatea operelor artistice, de exemplu cãrþile, picturile, deseneleexistã doar din momentul în care au fost încorporate într-un obiect fizic.Unele creaþii intelectuale, însã, existã chiar dacã nu au fost materializateºi nu se regãsesc obiectivate într-un purtãtor fizic. De exemplu, muzicasau poeziile constituie opere din momentul compunerii lor, chiar dacã nuau fost scrise printr-o notaþie muzicalã, respectiv prin cuvinte. Cu toateacestea, dreptul de autor protejeazã numai forma de exprimare a ideilor,nu ºi ideile înseºi.2. Principiul adevăratului autor al opereiCalitatea de autor al unei opere nu o poate avea, potrivit legii române,decât persoana fizicã sau persoanele fizice, susceptibile sã realizeze oactivitate intelectualã1, creativã, care presupune personalitate, inteligenþã, simþestetic, forþã creatoare, facultatea de a gândi ºi formula idei ºi a le expuneîntr-o forma personalã, autenticã. Potrivit art. 3 al. 1 din Legea nr. 8/1996,autor este persoana fizicã sau persoanele fizice care au creat opera. Aºadar,persoana protejatã prin dreptul de autor este, în principiu, autorul operei. Cutoate acestea, regula nu are caracter absolut, pentru cã existã situaþii în caredrepturile de autor pot fi exercitate ºi de alte persoane fizice sau juridice.Activitatea de creaþie, nefiind un act juridic, nu este guvernatã deregulile privind manifestarea de voinþã. Prin urmare, persoana care a creatopera dobândeºte calitatea de autor din momentul creaþiei, independent devârsta ori discernãmântul pe care le are. Cu alte cuvinte, legea nu impune niciun fel de condiþie cu privire la capacitatea de folosinþã ºi de exerciþiu acreatorului operei pentru a dobândi calitatea de autor al creaþiei. Singuracondiþie este ca opera sã reflecte capacitatea creatoare a autorului sãu.Potrivit art. 3 al. 2 din Legea nr. 8/1996, în cazurile expres prevãzute delege, pot beneficia de protecþia acordatã autorului persoanele fizice ºipersoanele juridice, altele decât autorul. Aceºtia pot exercita acele prerogativeale dreptului de autor, constituind excepþii de la principiul adevãratului autoral operei, pe care le consemnãm în urmãtoarele cazuri:a) succesorii în drepturi ai autorilor. Sunt subiecþi ai dreptului deautor care pot exercita unele drepturi morale de autor, drepturile patrimonialefiind exercitate pe o duratã limitatã;b) cesionarii legali ai drepturilor de autor. Este ipoteza operelor

rezultate în cadrul unor obligaþii de serviciu, când unitatea angajatoareexercitã drepturile patrimoniale de autor ºi nu autorii adevãraþi ai acestoropere;c) cesionarii convenţionali ai drepturilor patrimoniale. Drepturilepatrimoniale de autor transmise prin contractul de cesiune se exercitã, în acestcaz, în limitele ºi pe durata convenitã între cedent ºi cesionar;d) organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor. Alãturi degestionarea drepturilor patrimoniale de autor, aceste organisme pot exercita ºiunele drepturi morale.e) persoana fizică sau juridică din iniţiativa, sub responsabilitateaşi sub numele căreia a fost creată opera. Este cazul operelor colective,când dreptul de autor aparþine ºi se exercitã de cãtre aceste persoane.f) persoana fizică sau juridică ce face publică opera. Când operaeste adusã la cunoºtinþa publicã sub formã anonimã sau sub pseudonim carenu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercitã de persoanelecare au publicat identitatea.3. Calitatea de autor şi calitatea de subiect al dreptului de autor3.1. Calitatea de autor al opereiCalitatea de autor izvorãºte din activitatea de creaþie a unei sau a unorpersoane fizice. Numai o persoanã umanã poate avea calitatea de autor alunei opere, pentru cã numai ea dispune de capacitatea de a crea. Odatã operacreatã, apreciatã de autor ca fãcând parte din domeniul literar, artistic sauºtiinþific, ea nu trebuie sã îndeplineascã alte condiþii prealabile pentru a aveavocaþie la protecþie. În general, legea nu se referã la categoriile profesionalede creatori.3.2. Calitatea de subiect al dreptului de autorEste o calitate juridicã, nãscutã din calitatea de autor al operei, fiindrecunoscutã ca atare de lege tuturor creatorilor. Ea rezultã din dispoziþiile art.1 al. 1 din lege: „dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sauºtiinþifice, precum ºi asupra oricãror opere de creaþie intelectualã, esterecunoscut ºi garantat”.Deosebirea dintre calitatea naturalã de autor al unei opere, pe de oparte, ºi calitatea de subiect al dreptului de autor, pe de altã parte, constã înfaptul cã, deºi, ca regulã generalã, cele douã calitãþi sunt reunite în una ºi345aceeaºi persoanã, sunt ºi cazuri când calitatea de subiect al dreptului deautor poate aparţine şi altor persoane fizice necreatoare sau chiar unorpersoane juridice. Astfel, art. 3 al. 2 din Legea nr. 8/1996 precizeazã cã, încazurile expres prevãzute de lege, pot beneficia de protecþia acordatãautorului persoanele fizice sau juridice, altele decât autorul. În aceastãipotezã, autor rãmâne creatorul, dar calitatea de subiect al dreptului de autorva aparþine altei persoane. În al doilea rând, art. 3 al. 3 din lege aratã cã esteposibilã transmiterea calitãþii de subiect al dreptului de autor în condiþiilelegii. Aºadar, ceea ce se transmite nu este calitatea de autor, ci calitatea desubiect al dreptului de autor. Un al treilea caz este statuat de art. 4 al. 2 dinlege. Acesta prevede cã dreptul de autor poate fi exercitat de cãtre o altãpersoanã decât creatorul ºi în cazurile în care opera a fost adusã la cunoºtinþapublicã sub forma anonimã sau sub un pseudonim care nu permite

identificarea autorului. În acest caz, dreptul de autor se exercitã de cãtrepersoana fizicã sau juridicã prin a cãrei contribuþie s-a fãcut publicã opera.4. Opera comună şi opera colectivă4.1. Opera comunãPotrivit art. 5 al. 1 din Legea nr. 8/1996, opera comunã este operacreatã de douã sau mai multe persoane în colaborare. Calitatea de subiect aunei opere comune o au în mod firesc toþi realizatorii acesteia. Astfel,dispoziþiile art. 5 al. 2 prevãd faptul cã dreptul de autor asupra unei operecomune aparþine coautorilor, între care unul poate fi autorul principal.Opera comună este o operã unitarã a cãrei caracteristicã decurge dinpluralitatea de autori ºi de subiecte ale dreptului de autor, activitatea creatoarefiind desfãºuratã în aceeaºi unitate de timp.Caracterul unitar al operei comune nu înseamnã în mod necesar ºiindivizibilitatea acesteia. În funcþie de posibilitatea sau imposibilitateadeterminãrii contribuþiei fiecãrui coautor, opera comunã poate fi divizibilãsau indivizibilã. Indivizibilitatea reprezintã regula, iar divizibilitatea excepþia.Spre exemplu, dacã un curs universitar exprimã pe coperta de serviciucontribuþia fiecãrui autor, acea operã este divizibilã prin voinþa autorilor.Exploatarea operei comune este guvernatã de principiul acorduluicomun al coautorilor, numitã ºi regula unanimităţii. Potrivit acestuiprincipiu, coautorii nu pot exploata opera în lipsa unei convenþii contraredecât dacã s-au pus de acord în aceastã privinþã (art. 5 al. 3 din Legea nr.8/1996). Refuzul consimþãmântului din partea unui coautor trebuie sã fietemeinic justificat.Remuneraţia pentru exploatarea operei comune se cuvine coautorilorconform Convenþiei acestora. În lipsa unei convenþii, remuneraþia se împarteproporþional cu pãrþile din contribuþie ale autorilor sau în mod egal dacãaceste pãrþi nu pot fi determinate.4.2. Opera colectivãPotrivit art. 6 al. 1 din Legea nr. 8/1996 este operă colectivă aceaoperã în care contribuþiile personale ale autorilor formeazã un tot, fãrã a fiposibil, din cauza naturii operei, sã se atribuie vreun drept distinctiv vreunuiadintre autori asupra ansamblului operei create.Constituie opere colective: ziarele, culegerile ºtiinþifice, enciclopediile,antologiile, dicþionarele etc. Pentru crearea ºi publicarea lor este nevoie deeforturi financiare considerabile pe care nu le pot susþine autorii.Opera colectivã este realizatã din iniþiativa, sub responsabilitatea ºisub numele unei persoane fizice sau juridice care are rol coordonator, dar nuºi calitatea de creator. Ea se aseamãnã cu opera comunã, având, deasemenea, caracter unitar, o pluralitate de contribuþii ale coautorilor, fiindrezultatul unei activitãþi de creaþie desfãºuratã în aceeaºi unitate de timp. Înschimb, opera colectivã se deosebeºte fundamental de opera comunã prinimposibilitatea atribuirii de drepturi distincte autorilor asupra ansambluluioperei create.Raporturile dintre creatorii operei colective ºi persoana din iniþiativacãreia s-a realizat opera sunt stabilite prin contractul încheiat între aceste pãrþi.De asemenea, atât modalitatea de exercitare a dreptului de autor, cât ºiremuneraþia cuvenitã autorilor sunt supuse Convenþiei pãrþilor. În lipsa uneiconvenþii contrare, drepturile patrimoniale asupra întregului aparþin persoaneiorganizatoare, care dobândeºte în aceste condiþii dreptul de a difuza opera,

dreptul de a o reproduce, de a face copii, de a exploata opera prin difuzare,închiriere etc. Realizând opera, fiecare colaborator este recunoscut ca fiindcoautor, munca sa de creaþie fiind recompensatã.5. Reglementarea operelor postume în legislaţia română în vigoarePotrivit legislaþiei în vigoare, regimul operelor postume se desprindedin formularea urmãtoarelor reguli: operele pentru care autorul ºi-amanifestat în timpul vieþii voinþa de a le aduce la cunoºtinþa publicã347(indiferent sub ce formã: contract de exploatare, testament, contract decomandã, donaþie, scris sau oral etc.) nu sunt opere postume ºi, prin urmare,nu se supun regimului acestora; dovada manifestãrii de voinþã se poate faceprin orice mijloc de probã, indiferent de forma acesteia (scrisã sau oralã,înregistratã pe casete video, bandã magneticã etc.); operele pentru careautorul nu ºi-a manifestat în timpul vieþii voinþa cu privire la divulgare nu potfi publicate pe timpul perioadei de protecþie, nici de cãtre moºtenitori, nici decãtre terþii deþinãtori ai operei; dupã expirarea perioadei de protecþie operapoate fi adusã la cunoºtinþa publicã.Persoana care publicã o operã postumã beneficiazã de aceleaºi drepturipatrimoniale ca ºi autorul: dreptul exclusiv de a utiliza ºi exploata opera ºi dea consimþi la utilizarea ei de cãtre alte persoane. Dreptul de suitã în cazuloperelor de artã plasticã este recunoscut însã numai autorului. Duratadrepturilor persoanei care publicã o operã postumã este de 25 de ani, dinmomentul în care a fost adusã pentru prima oara la cunoºtinþa publicã, ceeace înseamnã ca reeditãrile nu prelungesc durata de protecþie.IV. OBIECTUL PROTECŢIEI DREPTULUI DE AUTOR1. Noţiune şi caracterizareObiectul protecţiei dreptului de autor include totalitatea operelor,creaþii ale spiritului din domeniul literar, artistic ºi ºtiinþific, oricare ar fimodul sau forma de exprimare a acestora. Sfera, întinderea, precum ºiconþinutul operelor protejate sunt determinate prin lege.Protecþia unei opere este asiguratã, independent de genul căruia îiaparţine, de calitatea sau valoarea ce i se atribuie în raport cu diferitesisteme de evaluare ori de modul în care este utilizatã.Pentru a evita consecinþe negative, decurgând din absolutizareaprevederii potrivit cãreia protecþia se acordã independent de destinaþia operei,Legea nr. 8/1996 a consacrat expres, prin dispoziþiile art. 9, cã anumiteopere sunt excluse de la protecţie în cadrul dreptului de autor, tocmai întemeiul destinaþiei acesteia. Protecþia vizeazã forma în care este exprimatăopera ºi nicidecum ideile ca atare cuprinse în conþinutul acesteia. Excepþiilede la regula generalã sunt prevãzute, de asemenea, expres de lege.2. Categorii de opere protejate în dreptul românLegea noastră, corelându-se cu legislaþiile adoptate în alte þãri înultimii ani, prezintă cu caracter exemplificativ (enumerarea nefiindlimitativã) categoriile de opere originale ºi derivate, care constituie obiect alprotecþiei dreptului de autor. Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 8/1996, suntrecunoscute ca obiect al protecþiei operele originale de creaþie intelectualã,oricare ar fi modalitatea de creaþie, modul sau forma concretã de exprimare ºiindependent de valoarea ºi destinaþia lor, cum sunt:a) scrierile literare ºi publicistice, conferinþele, predicile, pledoariile,prelegerile ºi orice alte opere (romane, poezii, nuvele, etc. indiferent de

conþinut: ficþiune sau nonficþiune; indiferent de scop: distracþie, educaþie,reclamã, propagandã, informaþie etc.; indiferent de formã: manuscris,dactilografiere, tipãriturã, carte, pamflet, pliant, ziar, revistã), scrise sau orale,precum ºi programele pe calculator. Pentru prima datã sunt protejateprogramele pe calculator:b) operele ºtiinþifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicãrile, studiile,cursurile universitare, manualele ºcolare, proiectele ºi documentaþiileºtiinþifice;a) compoziþiile muzicale, cu sau fãrã text (indiferent de gen: muzicãuºoarã sau clasicã, coruri, opere, operete, muzicã de camerã etc.);b) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice ºipantomimele;c) operele cinematografice, precum ºi orice alte opere audiovizuale(filme mute sau sonore, indiferent de gen-artistice, documentare, jurnale deactualitãþi);d) operele fotografice, precum ºi orice alte opere exprimate printr-unprocedeu analog fotografiei (în vechea lege erau protejate doar fotografiileartistice);e) operele de artã plasticã, cum ar fi: operele de sculpturã, picturã,graficã, gravurã, litografie, artã monumentalã, scenografie, tapiserie,ceramicã, plastica sticlei ºi a metalului, precum ºi operele de artã aplicatãproduselor destinate unei utilizãri practice;f) operele de arhitecturã, inclusiv planºele, machetele ºi lucrãrilegrafice ce formeazã proiectele de arhitecturã;g) lucrãrile plastice, hârtiile ºi desenele din domeniul topografiei,geografiei ºi ºtiinþei în general.349De asemenea, operele derivate constituie obiect al protecþiei dreptuluide autor, potrivit art. 8 din lege, cu condiþia sã nu prejudicieze drepturileautorilor operei originale.În rândul operelor derivate care se bucurã de protecþie, textul de legeenumerã, cu titlu de exemplu: a) traducerile, adaptãrile, adnotãrile, lucrãriledocumentare, aranjamentele muzicale ºi orice alte transformãri ale uneiopere literare, artistice sau ºtiinþifice care reprezintã o muncã intelectualã decreaþie; b) culegerile de opere literare, artistice sau ºtiinþifice, cum ar fienciclopediile ºi antologiile, colecþiile sau compilaþiile de materiale sau date,care prin alegerea sau dispunerea materialului constituie creaþii intelectuale.În ce priveºte dreptul de autor se face distincţie între operã, pe de oparte, ca produs al activitãþii de creaþie intelectualã, ºi bunul material, pe dealtã parte, adicã manuscrisul, partitura muzicalã, tabloul, discheta, etc. în carese concretizeazã opera creatã. Din aceastã perspectivã, autorul unei operedobândeºte două categorii de drepturi: a) un drept de autor asupra creaþieisale; b) un drept de proprietate, pur ºi simplu, asupra suportului material(manuscrisului).3. Operele exceptate de la protecţia dreptului de autorNu pot beneficia, potrivit legii (art. 9), de protecþia dreptului de autor:1) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ºtiinþifice, procedeele defuncþionare sau conceptele matematice ca atare ºi invenþiile conþinute într-ooperã, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau deexprimare; 2) textele oficiale de naturã politicã, legislativã, administrativã,judiciarã ºi traducerile oficiale ale acestora; 3) simbolurile oficiale ale statului,

ale autoritãþilor publice ºi ale organizaþiilor, cum ar fi: stema, sigiliul,drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul ºi medalia; 4) mijloacele deplatã; 5) ºtirile ºi informaþiile de presã; 6) simple fapte ºi date.4. Condiţiile cerute pentru protecţia dreptului de autorFaþã de împrejurarea cã legea românã a dreptului de autor nu prevedeîn mod expres ce condiþii trebuie îndeplinite pentru acordarea protecþieicreaþiilor intelectuale, în literatura de specialitate au fost exprimate opiniidiferite.Astfel, unii autori considerã cã originalitatea operei constituie singuracondiþie necesarã pentru protejarea creaþiei. Alþi autori sunt partizanii tezei cãvocaþia de protecþie a dreptului de autor este legatã de îndeplinirea a treicondiþii ce rezultã implicit din lege, ºi anume: opera sã îmbrace o formãconcretã de exprimare, perceptibilã simþurilor; opera sã fie susceptibilã deaducere la cunoºtinþa publicului; opera sã fie originalã, rezultat al activitãþiide creaþie a spiritului.Dispoziþiile legale în materie fac vorbire în mod explicit numai decondiþia originalitãþii.V. CONŢINUTUL DREPTULUI DE AUTOR1. Drepturile morale de autor1.1. Noþiune ºi caracterizareDrepturile morale de autor reprezintã expresia juridicã a legãturiiexistente între operã ºi creatorul ei. Drepturile morale de autor influenþeazãdreptul de autor în asemenea mãsurã încât înlãturã aplicarea regulilor de dreptcomun.Temeiul drepturilor morale de autor rezidã în asigurarea protecþieipersonalitãþii autorului. Cu toate acestea, drepturile morale de autor nu sesuprapun, sub toate aspectele, cu drepturile personalitãþii. Aria lor este mailargã întrucât protejeazã autorul împotriva oricãrei atingeri aduse operei ºi nunumai împotriva acelora îndreptate contra onoarei sau reputaþiei autorului.Sediul materiei îl constituie art. 10 din Legea nr. 8/1996, care prevedecã autorul unei opere are urmãtoarele drepturi morale: a) dreptul de a decidedacã, în ce mod ºi când va fi adusã opera la cunoºtinþa publicã (dreptul dedivulgare); b) dreptul de a pretinde recunoaºterea calitãþii de autor al operei(dreptul la paternitate); c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusã operala cunoºtinþa publicã (dreptul la nume); d) dreptul de a pretinde respectareaintegritãþii operei ºi de a se opune oricãrei modificãri, precum ºi a oricãreiatingeri aduse operei, dacã prejudiciazã onoarea sau reputaþia sa (dreptul larespectul integritãþii operei sau la inviolabilitatea operei); e) dreptul de aretracta opera, despãgubind, dacã este cazul, pe titularii drepturilor deutilizare, prejudiciaþi prin exercitarea retractãrii (dreptul la retractare).3511.2. Caracterele juridice ale drepturilor morale de autorLegea românã nu enunþã în mod expres caracterele juridice aledrepturilor morale de autor, dar acestea se degajã implicit din unele dispoziþiiale legii.Dreptul moral de autor are urmãtoarele caractere juridice:a) caracterul legãturii strict personale, în sensul cã este ataºat de persoanaautorului operei; b) caracterul inalienabil ºi insesizabil; c) caracterulperpetuu; d) caracterul imprescriptibil; e) caracterul absolut, opozabilerga-omnes; f) caracterul netransmisibil (cu excepþia dreptului la paternitateºi la inviolabilitatea operei).

1.3. Dreptul de divulgareÎntâlnit în doctrinã ºi sub denumirea de dreptul la prima publicare,dreptul de divulgare reprezintã dreptul autorului de a decide dacã, în ce modºi când va fi adusã opera la cunoºtinþa publicã. Este un drept absolut ºiexclusiv, în sensul cã aparþine numai autorului operei, singurul în mãsurã sãaprecieze dacã opera va fi adusã sau nu la cunoºtinþa publicului.Dreptul de divulgare este primul drept moral în ordinea cronologicã anaºterii drepturilor de autor. De exercitarea acestui drept depinde ºi naºtereadrepturilor patrimoniale asupra cãrora are o influenþã covârºitoare. Anteriordivulgãrii, drepturile patrimoniale au caracter virtual, eventual, devenindactuale ºi efective numai dupã exercitarea dreptului moral de divulgare.Exercitarea dreptului de divulgare dã naºtere la un drept de prioritateîn persoana autorului operei. Aceasta reprezintã posibilitatea juridicã aautorului de a opune data apariþiei operei sale oricãrui alt autor care ar publicaulterior o operã similara sau chiar identicã. Încãlcarea dreptului de divulgare,în sensul aducerii operei la cunoºtinþa publicã fãrã autorizarea sau, dupã caz,consimþãmântul autorului constituie infracţiune ºi se pedepseºte potrivitprevederilor art. 140 din Legea nr. 8 / 1996.Potrivit art. 47 al. (6) din Legea nr. 8 / 1996, dobândirea proprietãþiiasupra suportului material al operei nu conferã prin ea însãºi un drept deutilizare a operei. Pe cale de consecinþã, proprietarul suportului operei nuare drept de divulgare a acesteia. De la aceastã interdicþie existã ºi excepţii.Astfel, potrivit art. 47 al. 4 din Legea nr. 8 / 1996, proprietarul originaluluiunei opere de arta plasticã sau fotografica are dreptul sã o expunã public,chiar dacã aceasta nu a fost adusã la cunoºtinþa publicã, în afara cazului încare autorul a exclus în mod expres acest drept prin actul de înstrãinare aoriginalului. În dreptul nostru, pentru operele nepublicate de autor în timpulvieþii ºi pentru care nu ºi-a manifestat voinþa de a fi publicate, divulgareaacestora dupã moartea sa nu mai este posibilã.1.4. Dreptul la paternitateDreptul la paternitatea operei, întâlnit în doctrinã ºi sub titulatura dedreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei, îºi areizvorul în însuºi actul creaþiei, reprezentând o recunoaºtere oficialã aoriginalitãþii ºi a altor merite ce aparþin creatorului.Recunoaºterea se justificã pe necesitatea de a respecta legãtura fireascãdintre autor ºi opera sa, îngãduind realizarea corelaþiei dintre opera ºi spiritulcare a creat-o ºi punând în evidenþã elementele de identitate specifice alecreaþiei.În practicã, recunoaºterea ºi respectul dreptului calitãþii de autor sematerializeazã prin îndeplinirea obligaþiei corelative a tuturor terþilor de aindica numele, prenumele sau pseudonimul autorului în cazul citãrii ºiutilizãrii de fragmente extrase din operã, atunci când acest lucru este permisfãrã consimþãmântul autorului. Totodatã, dreptul la paternitate se realizeazã ºiprin posibilitatea autorului de a pretinde restabilirea dreptului sãu ori de câteori acesta ar fi încãlcat. Numai persoanelor fizice le este recunoscut dreptul lacalitatea de autor, nu ºi persoanelor juridice. În cazul operelor anonime,dreptul la paternitate va fi respectat prin indicarea faptului cã opera aparþineunui autor anonim, precum ºi a formei originale, a datei realizãrii ºi a loculuide pãstrare a acesteia.

Însuºirea, fãrã drept, a calitãþii de autor constituie infracţiune, faptafiind încriminatã ºi pedepsitã de art. 141 din Legea nr. 8 / 1996.Este interzisă transmiterea dreptului la paternitatea operei prin acteîntre vii. În schimb, prevederea din art. 11 al. 2, care constituie o noutate alegii, precizeazã cã dupã moartea autorului, exerciþiul acestui drept setransmite prin moºtenire, potrivit legislaþiei civile, pe duratã nelimitatã. Înipoteza în care nu existã moºtenitori, exerciþiul dreptului revine organismuluide gestiune colectivã care a administrat drepturile autorului sau, dupã caz,organismului cu cel mai mare numãr de membri, din domeniul respectiv decreaþie.3531.5. Dreptul la numeConsacrat distinct în lege prin dreptul autorului de a decide sub cenume va fi adusă opera la cunoştinţa publică, dreptul la nume apareuneori în lucrãrile de specialitate ca fiind parte componentã a dreptului lacalitatea de autor.Dreptul autorului de a decide dacã opera pe care o divulgã va apare subnumele sãu, sub pseudonim sau fãrã indicare de nume este diferit de dreptulde autor. Numele sub care autorul a decis publicarea operei, fie cã este al sãu,fie cã este un pseudonim, trebuie reprodus pe coperta operei în forma cerutãde autor. Prin urmare, dreptul la nume presupune nu doar respectul numeluisub care este publicatã opera, ci ºi protejarea formei în care autorul a cerut canumele sã fie reprodus.Potrivit art. 141 din Legea nr. 8 / 1996, fapta persoanei care aduce lacunoºtinþa publicã o operã sub un alt nume decât acela decis de autorconstituie infracţiune.1.6. Dreptul la inviolabilitatea opereiCunoscut în doctrinã ºi sub numele de dreptul la respectul operei saude dreptul la integritatea operei, dreptul la inviolabilitatea operei vizeazãprotejarea creaþiei ºi posibilitatea juridicã a autorului de a se opune oricãreimodificãri, „deformãri sau mutilãri”, precum ºi oricãrei atingeri aduse opereicare prejudiciazã onoarea sau reputaþia autorului.Conţinutul complex al dreptului la inviolabilitatea operei cuprindedouã laturi: 1) dreptul autorului de a pretinde pur ºi simplu respectareaintegritãþii operei prin interzicerea, fãrã acordul sãu, a oricãror suprimãri,completãri sau modificãri, chiar dacã acestea nu altereazã valoarea sauconþinutul operei ºi indiferent dacã afecteazã sau nu imaginea autorului.Simplele corecturi nu constituie modificãri ale operei, dar citatele din operelestrãine sunt licite cu condiþia reproducerii fidele a textelor citate ºi cuîncadrarea lor în contexte care sã nu le denatureze sensurile; 2) dreptulautorului de a se opune oricãrei atingeri de naturã a prejudicia onoarea ºireputaþia autorului.Dreptul la inviolabilitatea operei nu înceteazã în cazul cesionãrii pecale convenþionalã sau legalã a exerciþiului drepturilor patrimoniale asupraoperei. Legea românã prevede cã exerciþiul dreptului de a pretinderespectarea integritãþii operei se transmite, dupã moartea autorului, prinmoºtenire, pe duratã nelimitatã, potrivit legislaþiei civile, iar în lipsamoºtenitorilor, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.1.7. Dreptul de retractareDreptul de a retracta opera constã în posibilitatea recunoscutã de legeautorului de a-ºi retrage opera publicatã. Acest drept poate fi exercitat înorice moment care survine divulgãrii, autorul nefiind þinut de îndeplinirea

anumitor motive care determinã decizia de retragere a operei. Altfel spus,dreptul de a retracta are caracter exclusiv ºi nu este supus cenzurii instanþeide judecatã. Legea recunoaºte însã ºi terþilor care exploateazã o operã,prejudiciaþi prin exercitarea retractãrii, dreptul de a fi despãgubiþi.Potrivit art. 77 al. (3) din Legea nr. 8 / 1996, dreptul de retractare nupoate opera în cazul programelor pentru calculatoare.2. Drepturile patrimoniale de autor2.1. Caracterele juridice ale drepturilor patrimoniale de autorDrepturile patrimoniale de autor reprezintã acele drepturi subiective acãror naºtere este condiþionatã de exercitarea de cãtre autor a dreptului moralde divulgare a operei. Drepturile patrimoniale de autor prezintã urmãtoarelecaractere juridice: a) caracterul personal; b) caracterul exclusiv; c) caracterultemporar.2.2. Dreptul de utilizare a opereiReprezintã dreptul autorului de a „folosi sau exploata opera”(art. 13 dinLegea nr. 8/1996). În literatura de specialitate ºi în unele legislaþii, acest drepteste denumit fie drept de exploatare a operei, fie dreptul autorului de adispune de operă.Dreptul de valorificare se poate exercita personal de autorul operei saude cãtre terþi, cu consimþãmântul autorului. Modalităţile de valorificare aoperei sunt multiple. Ele sunt prevãzute în art. 13, art. 14, art. 141, 142, 143 ºi144 din lege. În cele ce urmeazã vom examina unele din aceste modalitãþi depunere în valoare a operei.1) Reproducerea este modalitatea de realizare a uneia sau mai multorcopii ale unei opere, prin orice procedee de fixare materialã. Reproducereapermite comunicarea indirectã cãtre public a operei. Originalul operei conþine355o primã fixare materialã realizatã de autor, care prin reproducere este copiat ºimultiplicat. Totodatã, obiect al reproducerii poate fi ºi opera reprezentatã sauexecutatã.2) Distribuirea operei reprezintã vânzarea sau orice mod detransmitere, cu titlu oneros sau gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere,precum ºi oferirea publicã a acestora.3) Importul în vederea comercializãrii pe piaþa internã a copiilorrealizate, cu consimþãmântului autorului, dupã operã.4) Închirierea operei, prin care se înþelege punerea la dispoziþie spreutilizare, pentru un timp limitat ºi pentru un avantaj economic sau comercial,direct sau indirect, a unei opere.5) Împrumutul operei, prin care se înþelege punerea la dispoziþie spreutilizare, pentru un timp limitat ºi fãrã un avantaj economic sau comercial,direct sau indirect, a unei opere.6) Comunicarea publică a operei, prin orice mijloace, inclusiv prinpunerea operei la dispoziþia publicului, astfel încât sã poatã fi accesatã, înmod individual, de cãtre public.7) Radiodifuzarea, retransmiterea prin cablu a operei, realizareade opere derivate2.3. Dreptul de suitãConsacrat în dreptul român prin Legea nr. 8 / 1996, dreptul de suită

denumit ºi „dreptul pecuniar la un partaj echitabil”, reprezintã posibilitateaautorului de a primi o parte din preþul revânzãrilor ulterioare ale operei sale,precum ºi dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se aflã opera sa.Potrivit legii, dreptul de suită se compune din douã elemente: dreptulautorului de artã plasticã ori al unei opere fotografice revândutã de a primi ocotã din preþul fiecãrei noi vânzãri; dreptul autorului operei de a fi informatcu privire la locul unde se aflã opera sa.Potrivit legii, suma datoratã din orice revânzare a operei se calculeazãconform urmãtoarelor cot, fãrã a se depãºi 12.500 euro: a) de la 300 la 3.000euro – 5%; b) de la 3.000,01 la 50.000 euro – 4%; c) de la 50.000,01 la200.000 euro – 3%; d) de la 200.000,01 la 350.000 euro – 1%; e) de la350.000,01 la 500.000 euro – 0,5%; f) peste 500.000 euro – 0,25%.Dreptului de suitã îi corespund obligaţii corelative ale proprietarilorsau posesorilor de opere: a) de a permite accesul autorului la opera sa învederea exercitãrii dreptului de autor în condiþiile legii; b) de a oferi operaautorului la preþul de cost al materialului ori de a permite autorului sã facã ocopie a acesteia, înainte ca opera sã fie distrusã.3. Drepturile conexe dreptului de autor3.1. Noþiune ºi caracterizare„Drepturile conexe” sau „drepturile vecine”, cum mai suntdenumite în doctrinã ºi jurisprudenþã, reprezintã drepturile recunoscuteartiºtilor interpreþi sau executanþi, producãtorilor de fonograme, precum ºiorganismelor de radiodifuziune.Titulari ai drepturilor conexe de autor sunt: artiºtii interpreþi sauexecutanþi, pentru propriile lor interpretãri sau execuþii; producãtorii deînregistrãri sonore ºi producãtorii de înregistrãri audiovizuale, pentrupropriile înregistrãri; organismele de radiodifuziune ºi televiziune, pentrupropriile emisiuni ºi servicii de programe.Drepturile patrimoniale recunoscute titularilor drepturilor conexe pot fitransmise, potrivit regulilor relative la cesiunea drepturilor patrimoniale deautor, respectiv potrivit dreptului comun.3.2. Principalele categorii de drepturi conexe3.2.1. Drepturile artiştilor interpreţi şi executanţiArtiºtii interpreþi ºi executanþi au urmãtoarele drepturi morale:1) dreptul de a pretinde recunoaºterea paternitãþii propriilorinterpretãri sau execuþii. Interpretarea sau executarea au o identitate ºioriginalitate proprie ºi nu pot fi confundate cu opera originalã, ele purtândamprenta personalitãþii interpretului sau executantului;2) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul lor sã fie indicatori comunicat la fiecare spectacol ºi la fiecare utilizare a înregistrãrii;3) dreptul de a pretinde respectarea calitãþii prestaþiei lor ºi de a seopune oricãrei deformãri, falsificãri sau altei modificãri substanþiale ainterpretãrii sau execuþiei sau oricãrei încãlcãri a drepturilor lor, care arprejudicia grav onoarea ori reputaþia acestora;4) dreptul de a se opune oricãrei utilizãri a prestaþiei lor, dacã prinaceasta se aduc prejudicii grave persoanei acestora.357Drepturile patrimoniale ale artiºtilor interpreþi sau executanþi vizeazãdreptul exclusiv de a autoriza: 1) fixarea interpretãrii sau a execuþiei lor;2) reproducerea interpretãrii sau a execuþiei fixate; 3) distribuireainterpretãrii sau a execuþiei fixate; 4) închirierea interpretãrii sau al execuþieifixate; 5) împrumutul interpretãrii sau al execuþiei fixate; 6) importulinterpretãrii sau a execuþiei fixate; 7) radiodifuzarea ºi comunicarea publicã

a interpretãrii sau al execuþiei fixate; 8) punerea la dispoziþia publicului ainterpretãrii sau a execuþiei fixate; 9) retransmiterea prin cablu a interpretãriisau a execuþiei fixate.3.2.2. Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizualeOrice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvenþe de imaginiîn miºcare însoþite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda ºi suportul utilizate,poartã numele de înregistrare audiovizuală sau videogramă. Nu aparþinacestei categorii fixãrile audiovizuale ori latura sonorã a acestora.Înregistrarea sonorã este protejatã independent de orice criteriu deoriginalitate, iar protecþia se naºte din momentul realizãrii primei fixãri asunetelor.Titularul drepturilor asupra videogramelor este producãtorul, adicãpersoana fizicã sau juridicã responsabilã de organizarea ºi finanþarea realizãriiprimei fixãri a unei opere audiovizuale sau a unei secvenþe de imagini înmiºcare. Producãtorul de înregistrãri audiovizuale are dreptul moral de a-ºiînscrie numele sau denumirea pe suportul înregistrãrii, pe coperte, cutii saualte suporturi materiale de ambalare, alãturi de menþionarea numelorautorului operei, al artistului interpret sau executant, titlurilor operei ºi dateirealizãrii lor. Este un drept moral la nume, faþã de celelalte menþiuni carereprezintã obligaþii.În ceea ce priveºte aspectele patrimoniale, producãtorul devideograme are dreptul exclusiv de a autoriza: 1) reproducerea integralãsau parþialã, directã sau indirectã, a propriilor înregistrãri audiovizuale;2) distribuirea originalului sau a copiilor propriilor înregistrãri audiovizuale;3) închirierea propriilor înregistrãri audiovizuale; 4) împrumutul propriilorînregistrãri audiovizuale; 5) importul, radiodifuzarea, comunicarea publicã,punerea la dispoziþia publicului ºi retransmiterea prin cablu a propriilorînregistrãri audiovizuale.3.2.3. Dreptul artiştilor interpreţi şi executanţi şi producătorilor defonograme la remuneraţie unică echitabilăArtiºtii interpreþi sau executanþi ºi producãtorii de fonograme audreptul la o remuneraţie unică echitabilă pentru utilizarea fonogramelorpublicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora.3.2.4. Dreptul artiştilor interpreţi sau executanţi la remuneraţiecorespunzătoareAutorii operelor reproduse dupã înregistrãri sonore sau audiovizuale,precum ºi cei ai operelor reproduse de pe hârtie, pe orice alt tip de suport audreptul, împreunã cu editorii, producãtorii ºi cu artiºtii interpreþi sauexecutanþi, dupã caz, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privatã.Aceastã remuneraþie se plãteºte de cãtre fabricanþii ºi importatorii desuporturi sau aparate concepute pentru realizarea de copii.VI. DURATA PROTECŢIEI DREPTULUI DE AUTOR1. Consideraţii generale. Căderea unei opere în domeniul publicPotrivit dispoziþiilor art. 25 din lege, drepturile patrimoniale de autor setransmit moºtenitorilor, potrivit legislaþiei civile, pe o perioadã de 70 de ani,oricare ar fi data la care au fost aduse, în mod legal, la cunoºtinþa publicã.Legea stabileºte excepþii de la aceastã regulã generalã, duratadrepturilor patrimoniale de autor fiind diferitã, în funcþie de unele elemente,cum ar fi: genul operei, împrejurarea dacã a fost adusã sau nu la cunoºtinþapublicã, modul în care opera a fost adusã la cunoºtinþa publicã. În toate

cazurile însã, la împlinirea termenului de protecþie, opera cade în domeniulpublic. Cãderea unei opere în domeniul public este un efect al expirãriiduratei de protecþie ºi nu trebuie confundat termenul cu noþiunea de domeniupublic utilizatã în materia dreptului administrativ. În dreptul de autor, o datãcu cãderea operei în domeniul public, înceteazã ºi monopolul exploatãriiacesteia recunoscut pe durata limitatã în favoarea titularilor dreptului. Dinmomentul expirãrii duratei de protecþie, opera cãzutã în domeniul publicurmeazã altã soartã: va fi la dispoziþia tuturor ºi va putea fi exploatatã liber,constituind parte componentã a patrimoniului comun al umanitãþii.3592. Data de la care începe să curgă şi modul de calcul al termenuluide protecţie a opereiDrepturile patrimoniale de autor iau naºtere o dată cu realizareaoperei, dar pânã la manifestarea voinþei autorului de a divulga ºi exploataopera, acestea au caracter eventual, fiind drepturi în stare de expectativã.Aceste drepturi devin actuale în momentul în care opera a intrat în circuitulcomercial prin manifestarea de voinþã a autorului. Cu alte cuvinte, termenulde protecþie începe sã curgã de la data când autorul decide sã facã publicãopera sa, iar pentru moºtenitori, de la data morþii autorului. Termenul deprotecþie se calculeazã începând cu data de 1 ianuarie a anului urmãtormorþii autorului sau aducerii operei la cunoºtinþa publicã.Când operei sau colecþiei i se aduc modificări neesenţiale, adăugiri,tăieturi, adaptări în vederea selecþiei ori aranjãrii, precum ºi corectareaconþinutului, necesare pentru continuarea activitãþii în modul în care aintenþionat autorul, termenul de protecþie a operei sau colecþiei nu se vaextinde.3. Durata protecţiei drepturilor patrimoniale de autorLegea prevede durate diferite de protecþie a drepturilor patrimoniale deautor, dupã cum opera a fost publicatã de autor în timpul vieþii, de altãpersoanã dupã încetarea protecþiei, sub pseudonim sau anonim, precum ºi înfuncþie de genul operelor sau modul de realizare. În funcþie de aceste criterii,durata protecþiei poate fi de 25, 50 sau de 70 de ani.VII. LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE AUTOR1. Condiţiile generale şi cazurile de limitare a exercităriidreptului de autorPotrivit legii române, opera poate fi utilizată fără consimţământulautorului cu respectarea unor condiţii generale, dar ºi a unor condiţiispeciale, legate de modul de utilizare a operei, de genul operei protejate ºi delocul în care se desfãºoarã actul de folosinþã.Condiţiile generale de utilizare a operei fără consimţământulautorului ºi fãrã plata vreunei remuneraþii sunt: opera sã fi fost adusãanterior folosirii la cunoºtinþa publicã; opera sã fie utilizatã conform buneloruzanþe; folosirea operei sã nu contravinã exploatãrii ei normale; utilizareaoperei sã nu prejudicieze autorul sau titularul dreptului de utilizare.Odatã îndeplinite cerinþele enunþate, opera poate fi utilizatã fãrãautorizarea autorului ºi fãrã plata vreunei remuneraþii în următoarele cazuri(art. 33 din Legea nr. 8 / 1996):a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare

parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranþã publicã;b) utilizarea de scurte citate dintr-o operã în scop de analizã,comentariu sau criticã ori cu titlu de exemplificare, în mãsura în care folosirealor justificã întinderea citatului;c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere înpublicaþii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrãri sonore sauaudiovizuale, destinate exclusiv învãþãmântului;d) reproducerea pentru informare ºi cercetare de scurte extrase dinopere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelorinstituþiilor publice culturale sau ºtiinþifice, care funcþioneazã fãrã scoplucrativ: reproducerea integralã a exemplarului unei opere este permisãpentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorãrii grave sau alpierderii exemplarului unic din colecþia permanentã a bibliotecii sau a arhiveirespective;e) reproducerile specifice realizate de cãtre biblioteci accesibilepublicului de cãtre instituþii de învãþãmânt sau muzee ori de cãtre arhive, carenu sunt realizate cu scopul obþinerii unui avantaj comercial sau economicdirect ori indirect;f) reproducerea, distribuirea sau comunicarea cãtre public a imaginiiunei opere de arhitecturã, artã plasticã, fotograficã sau artã aplicatã,amplasatã permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imagineaoperei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri sau comunicãri ºidacã este utilizatã în scopuri comerciale;g) reprezentarea ºi executarea unei opere în cadrul activitãþilorinstituþiilor de învãþãmânt, exclusiv în scopuri specifice ºi cu condiþia ca atâtreprezentarea sau executarea, cât ºi accesul publicului sã fie fãrã platã;h) utilizarea operelor în timpul celebrãrilor religioase sau alceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publicã;i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate încadrul expoziþiilor cu scop public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaþiilorpublice de opere de artã, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzândorice utilizare comercialã.361Totodatã, reproducerea unei opere pentru uzul personal ori pentrucercul normal al unei familii fãrã consimþãmântul autorului nu constituie oîncãlcare a dreptului de autor.2. Condiţiile speciale de limitare a exercitării dreptului de autorUtilizarea operelor fãrã consimþãmântul autorului în cazurile prezentateimplicã, aºa cum am precizat, ºi respectarea unor cerinţe speciale pentrufiecare caz în parte, în raport cu modul de utilizare a operei, genul opereiprotejate ºi locul în care are loc utilizarea acesteia.În general, dreptul de reproducere ºi de reprezentare este limitat lascurte extrase. Scopul urmãrit, care condiþioneazã dreptul de reproducere ºireprezentare, constã în: analiza criticã ori comparatã a unor concepþii, opinii,puncte de vedere; informarea publicului asupra evenimentelor de interesgeneral cu caracter de actualitate; protejarea unor categorii defavorizate;asigurarea desfãºurãrii unor proceduri judiciare sau administrative; derulareanormala a activitãþii de învãþãmânt în instituþiile de specialitate; înlocuireaunor opere distruse sau dispãrute.VIII. CESIUNEA DREPTURILOR PATRIMONIALEDE AUTOR1. Reguli comune privind contractul de cesiune a drepturilor

patrimoniale de autorCesiunea reprezintã Convenþia prin care autorul sau titularuldrepturilor patrimoniale de autor transmite drepturile sau o parte a drepturilorsale cãtre o altã persoanã, în schimbul unui preþ. Obiectul cesiunii îl constituienumai drepturile patrimoniale de autor, întrucât drepturile morale de autorsunt intransmisibile prin acte între vii.Spre deosebire de cesiunea unui drept real, situaþie în care cesionarulare deplina libertate în privinþa dreptului transmis, în cazul cesiuniidrepturilor patrimoniale de autor cesionarul are, în principiu, obligaþia de aexploata aceste drepturi.1.1. Elementele contractului de cesiuneCedentul este partea contractului de cesiune reprezentatã de autoruloperei sau titularul dreptului de autor care transmite un drept sau drepturilepatrimoniale de autor cãtre o terþã persoanã. Persoana fizicã sau juridicã cepreia drepturile transmise de cedent poartã denumirea de cesionar.În condiþiile legii, pot deveni titulari ai dreptului patrimonial deautor persoane fizice sau persoane juridice, altele decât autorul operei, cumar fi: moºtenitorii legali ºi testamentari ai autorului, cesionarii drepturilorpatrimoniale ale autorului de reproducere ºi difuzare a operei, unitateaangajatoare pentru operele realizate în cadrul unui contract individual demunca ºi pentru care existã clauza de cesiune a drepturilor patrimoniale,precum ºi unitatea angajatoare pentru programele pentru calculatoarerealizate de angajaþii unitãþii, dacã nu exista convenþie contrarã.a) Obiectul cesiunii, element fundamental al oricãrui act juridic, trebuiesã îndeplineascã condiþiile rezultate din regulile dreptului comun, cu uneleparticularitãþi.Mai întâi, sã evocãm condiþia „existenþei operei" pentru care setransmite dreptul de reproducere ºi difuzare. Potrivit art. 46 din Legeanr. 8 / 1996, ºi operele viitoare constituie obiect valabil al cesiunii. În schimb,este nulã cesiunea drepturilor patrimoniale asupra unei opere aparþinând uneisuccesiuni nedeschise, precum ºi asupra totalitãþii operelor viitoare aleautorului (art. 4 din Legea nr. 8 / 1996).În al doilea rând, obiectul cesiunii trebuie sã fie determinat saudeterminabil. Aceasta înseamnã cã atât opera asupra cãreia poartã drepturilepatrimoniale de autor cesionate trebuie sã fie individual determinatã, cât ºicopiile pe care trebuie sã le realizeze cesionarul pentru difuzare. În cazuloperelor viitoare, obiectul trebuie sã fie cel puþin determinabil.În al treilea rând, obiectul cesiunii trebuie sã fie posibil. Caracterulintuitu personae al cesiunii determinã ca autorul cedent sã aibã capacitatea,talentul ºi cunoºtinþele necesare pentru realizarea operei pe care s-a obligat são predea. Imposibilitatea de îndeplinire a obligaþiei de predare ca urmare aabsenþei calitãþilor menþionate, nu exonereazã autorul cedent de rãspundereapentru daune faþã de cesionar.În al patrulea rând, obiectul cesiunii trebuie sa fie licit ºi moral. Dinraþiuni de ordin social, societatea nu poate tolera reproducerea unor operecontrare ordinii publice ºi bunelor moravuri. Din punctul de vedere alcesionarului, obiectul cesiunii are caracter ilicit ºi imoral ori de câte oriexploatarea drepturilor cedate ar putea sã-i aducã o sancþiune civilã,

administrativã sau penalã.În al cincilea rând, obiectul trebuie sã se afle în circuitul civil. Înmateria cesiunii drepturilor patrimoniale de autor, numai operele pentru care363autorul ºi-a manifestat voinþa de a le da publicitãþii se aflã în circuitul civil ºiprin urmare pot face obiect de transmitere contractualã.b) Consimţământul pãrþilor reprezintã manifestarea de voinþã princare acestea se obligã juridic, o datã cu încheierea actului de cesiune. ªi încazul contractelor de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor,consimþãmântul trebuie sã îndeplineascã condiþiile prevãzute de dreptulcomun în materie: sã provinã de la o persoanã cu discernãmânt, sã fieexprimat cu intenþia de a produce efecte juridice, sã fie exteriorizat ºi sã nufie afectat de vreun viciu de consimþãmânt.c) Cauza sau scopul reprezintã obiectivul urmãrit de pãrþi la încheiereaactului juridic. În contractele de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor,scopul poate fi direct ºi imediat sau mediat, atât pentru cedent, cât ºi pentrucesionar. Pentru autorul cedent, scopul direct ºi imediat este remuneraþia pecare urmeazã sã o primeascã de la cesionar, iar scopul mediat îl reprezintãafirmarea, recunoaºterea, consacrarea sa ca autor etc. Cât priveºte cesionarul,ºi acesta la rândul lui urmãreºte un scop direct ºi imediat constând încontraprestaþia autorului, adicã în remiterea operei, precum ºi un scop mediat,care este acela de a se „recupera investiþia ºi de a se obþine un profit pentrusine, chiar dacã la acesta se pot adãuga ºi considerente de ordin personal”.1.2. Remuneraţia autorului cedent. Acţiunea în anularea contractului de cesiune şi acţiunea în revizuirea contractului lezionarRemuneraţia autorului a fost reglementatã cu atenþie de legiuitor,constituind un element esenþial al contractului de cesiune, alãturi denominalizarea drepturilor patrimoniale transmise, modalitãþile de exploatare,durata ºi întinderea cesiunii. Potrivit art. 43 din Legea nr. 8 / 1996,remuneraþia cuvenitã în temeiul unui contract de cesiune a drepturilorpatrimoniale se stabileºte prin acordul pãrþilor. Cât priveºte cuantumulremuneraþiei, legea a stabilit cã se calculeazã fie proporþional cu încasãrileprovenite din utilizarea operei, fie în sumã fixã sau în orice alt modAstfel, potrivit art. 41 din lege, absenþa din conþinutul contractelor devalorificare a drepturilor patrimoniale a clauzei referitoare la remuneraþiacuvenita autorului, reprezintã un motiv esenþial pentru nulitatea relativã acontractului. În aceste condiþii, cedentul, care este partea interesatã, aredreptul de a solicita instanþei competente sã dispunã anularea contractului. Deasemenea, potrivit art. 43 al. 2, autorul are posibilitatea sã cearã organelorjurisdicþionale competente sã stabileascã cuantumul remuneraþiei, dacã nu afost stabilit prin contract. Aceasta se va face avându-se în vedere sumeleplãtite uzual pentru aceeaºi categorie de opere, destinaþia ºi durata utilizãrii,precum ºi alte circumstanþe ale cazului.Prin dispoziþiile art. 43 alin. 3 teza I a fost reglementatã o acþiunespecialã pentru revizuirea contractelor lezionare, care este o adevãratãacþiune în resciziune pentru leziune. Astfel, Legea nr. 8/1996 recunoaºteautorului acþiunea în resciziune pentru leziune, indiferent de vârsta autorului,în cazul unor disproporþii clare privind cota de beneficii ce revine pãrþilor înfavoarea celui care a obþinut cesiunea drepturilor patrimoniale. Legea pune la

dispoziþia autorului operei cedate, pentru acelaºi motiv privind disproporþiileevidente între remuneraþia acestuia ºi beneficiile cesionarului ºi posibilitateade a solicita organelor jurisdicþionale competente sã dispunã mãrireaconvenabilã a remuneraþiei (art. 43 al. 3 teza a II-a).1.3. Limitele cesiuniiPotrivit legii, drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularuluidreptului de autor se pot transmite prin: a) cesiune exclusivã sau totalã;b) cesiune neexclusivã sau parþialã.a) Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie sa fie expres prevãzut încontract. Cesiunea exclusivã presupune cã însuºi titularul dreptului de autornu mai poate utiliza opera în modalitãþile, pe termenul ºi pentru teritoriulconvenite cu cesionarul ºi nici nu mai poate transmite dreptul respectiv uneialte persoane. La rândul sãu, cesionarul exclusiv poate ceda dreptul dobânditprin cesiune totala unei terþe persoane fãrã consimþãmântul autorului. De laaceasta regulã existã o excepþie prevãzuta expres de lege (art. 54), ºi anume încazul contractului de editare, când editorul (cesionarul) poate ceda contractulnumai cu consimþãmântul autorului.b) În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poateutiliza el însuºi opera cedata ºi poate transmite dreptul neexclusiv ºi altorpersoane decât cesionarul. Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul sãuunei terþe persoane decât cu consimþãmântul expres al cedentului (art. 39 al. 6),ºi anume în cazul în care cesionarul, persoana juridicã, se transformã, printr-unadin modalitãþile prevãzute de lege, când consimþãmântul autorului nu maieste necesar.3651.4. Forma şi desfiinţarea contractului de cesiuneLegea a impus condiþia formei scrise a contractului de cesiune (art. 42)în scopul protejãrii intereselor autorilor. Condiþia formei scrise a cesiunii esteo condiþie ad probationem, nu ad validitatem ºi priveºte atât existenþa, cât ºiconþinutul contractului.În cazul în care cesionarul nu utilizeazã sau utilizeazã insuficientcontractul de cesiune a dreptului patrimonial, autorul operei îl poate desfiinþaprin acþiune în justiþie. Singura condiþie este ca neutilizarea sau utilizareacontractului într-o mãsurã insuficientã sã afecteze considerabil intereselejustificate ale autorului. Dacã motivele de neutilizare sau de utilizareinsuficientã a contractului se datoreazã culpei proprii a autorului, faptei unuiterþ, unui caz fortuit sau de forþã majorã, atunci autorul nu mai este îndrituit sãsolicite desfiinþarea contractului. Autorul nu poate renunþa anticipat laexercitarea dreptului sãu de a solicita desfiinþarea contractului de cesiunepentru motive de neutilizare sau utilizare insuficientã a operei.2. Principalele categorii de contractePrincipalele contracte având ca obiect transmiterea drepturilorpatrimoniale de autor sunt: contractul de editare, contractul de reprezentareteatralã sau de execuþie muzicalã, contractul de locaþiune, contractul decomandã, contractul de adaptare audiovizualã ºi contractul de difuzare a uneiopere. Aceste contracte prezintã câteva trăsături comune, cum ar fi: obiectullor este transmisiunea temporarã a dreptului de a utiliza o operã determinatã;au caracter consensual; sunt contracte bilaterale; sunt încheiate intuitu

personae; au caracter oneros; proba acestor contracte se face prin încheierealor în formã scrisã.IX. GESTIUNEA DREPTULUI DE AUTORŞI A DREPTURILOR CONEXE1. Necesitatea gestiunii colective a dreptului de autorşi a drepturilor conexeÎn exercitarea drepturilor sale recunoscute de lege, autorul unei opere ºialþi titulari de drepturi protejate în cadrul legii dreptului de autor pot sã aleagãîntre a-ºi proteja cu eforturi personale drepturile ori a apela la organismele degestiune colectivã.În condiþiile de azi, ale apariþiei tehnologiei sofisticate de comunicare,înregistrare, imprimare, difuzare ºi televizare, care au fãcut posibilã pirateria pescenã largã, practic este imposibil ca un autor particular sau artist interpret sãcontroleze utilizarea operei sale. În consecinþã, autorii ºi titularii operelorprotejate prin legea dreptului de autor s-au constituit în asociaþii profesionale alcãrui obiect este apãrarea intereselor unor categorii de autori.2. Organismele de gestiune colectivăOrganismele (organizaţiile) de gestiune colectivă reprezintãpersoane juridice constituite prin libera asociere a autorilor ºi a altor titulari aidreptului de autor ºi de drepturi conexe, al cãrui scop esenţial este acela de acolecta plãþile aferente drepturilor de autor ºi de a le repartiza titularilor,dupã deducerea cheltuielilor efectuate, fãrã a realiza vreun profit.Organismele de gestiune colectivã pot fi create fie pentru gestionareaunor categorii distincte de drepturi, corespunzãtoare unor domenii diferite decreaþie, fie pentru gestionarea drepturilor aparþinând unor categorii distinctede titulari. Aceste organisme acþioneazã în limitele mandatului încredinþat ºipe baza statutului adoptat conform legii.Gestiunea colectivã este obligatorie pentru exercitarea urmãtoarelordrepturi:a) dreptul la remuneraþie compensatorie pentru copia privatã;b) dreptul la remuneraþie echitabilã pentru împrumutul public;c) dreptul de suitã;d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;e) dreptul de comunicare publicã a operelor muzicale, cu excepþiaproiecþiei publice a operelor cinematografice;f) dreptul de remuneraþie echitabilã recunoscut artiºtilor interpreþi ºiproducãtorilor de fonograme pentru comunicarea publicã ºi radiodifuzareafonogramelor de comerþ sau a reproducerilor acestora;g) dreptul de retroemitere prin cablu.3. Oficiul Român pentru Drepturile de AutorOficiul Român pentru Drepturile de Autor este un organ de specialitateal administraþiei publice centrale, cu autoritate unicã pe teritoriul României înceea ce priveºte existenþa, observarea ºi controlul aplicãrii legislaþiei îndomeniul dreptului de autor ºi al drepturilor conexe. Acesta are personalitatejuridicã ºi funcþioneazã în subordinea Guvernului. Coordonarea Oficiului esteasiguratã de ministrul culturii ºi cultelor.367X. APĂRAREA DREPTURILOR DE AUTOR

ŞI A DREPTURILOR CONEXE1. Diversitatea mijloacelor de apărare a drepturilor de autorşi a drepturilor conexeÎncãlcarea drepturilor recunoscute ºi garantate prin legea dreptului deautor ºi a drepturilor conexe atrage angajarea rãspunderii civile,contravenþionale sau penale, dupã caz. În aceastã materie, dispoziþiile legiispeciale se completeazã cu cele de drept comun.Apãrarea drepturilor morale ºi patrimoniale ale autorilor ºi aletitularilor de drepturi de autor ºi drepturi conexe se realizeazã prin acþiunicivile sau penale.Potrivit art. 139, alin. 10 din Legea nr. 8 / 1996, titularul acþiunii civilepoate cere instanþei de judecatã aplicarea unor mãsuri cum ar fi: 1) remitereaîncasãrilor realizate prin actul ilicit, în vederea reparãrii prejudiciului, sauremiterea bunurilor rezultate din fapta ilicitã în scopul valorificãrii acestorapânã la acoperirea integralã a daunelor produse; 2) distrugereaechipamentelor ºi a mijloacelor aflate în proprietatea fãptuitorului, a cãrordestinaþie unicã sau principalã a fost aceea de producere a actului ilicit;3) scoaterea din circuitul comercial a copiilor efectuate ilegal princonfiscarea ºi distrugerea acestora; 4) publicarea în mijloacele de comunicareîn masã a hotãrârii instanþei de judecatã pe cheltuiala celui care a sãvârºitfapta ilicitã.Apãrarea drepturilor morale ºi patrimoniale de autor se poate face ºiprin acţiuni de răspundere civilă delictuală (întemeiate pe dispoziþiile art.998 Cod civil), acţiuni în răspundere contractuală (întemeiate pedispoziþiile Legii nr. 8/1996 care reglementeazã cesionarea drepturilor deautor, completate cu dreptul comun), precum ºi pe acþiuni întemeiate peîmbogăţirea fără justă cauză (art. 992 Cod civil) ori pe plata lucruluinedatorat (art. 1092 Cod civil).Dreptul de divulgare, dreptul de paternitate ºi dreptul la nume sebucurã ºi de protecţia legii penale. În legea specialã sunt cuprinse dispoziþiicu caracter penal care încrimineazã faptele de încãlcare a dreptului dedivulgare, de încãlcare a dreptului la paternitate ºi nume (art. 140, art. 141).Alte dispoziþii sancþioneazã realizarea, în scopuri comerciale, cu oricemijloace ºi în orice mod, de mãrfuri pirat sau de dispozitive pirat, de controlal accesului, precum ºi importul, tranzitul sau orice altã modalitate deintroducere a acestora pe piaþa internã (art. 139 b.); de asemenea, constituieinfracþiune fapta persoanei care produce, importã, distribuie sau închiriazãdispozitive ori componente care permit neutralizarea mãsurilor tehnice deprotecþie (art. 143).Legea nr. 8 / 1996 face vorbire ºi de răspunderea contravenţionalăpentru încãlcarea drepturilor de autor ºi a drepturilor conexe.2. Competenţa instanţelor de judecatăInfracþiunile contra dreptului de autor sunt de competenþa judecãtoriilorpotrivit art. 25 Cod procedurã penalã. Cererile cu caracter civil în materie decreaþie intelectualã ºi de proprietate industrialã sunt de competenþatribunalelor, conform art. 2 lit. d Cod procedurã civilã.3. Proba drepturilorExistenþa ºi conþinutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloc deprobã.În materia dreptului de autor ºi a drepturilor conexe opereazãprezumţia apartenenţei acestor drepturi persoanelor care au îndeplinit

formalitãþile de înscriere a unor menţiuni pe originalele sau pe copiileautorizate ale operelor. Astfel, menþiunea de rezervare a exploatãrii operelorse efectueazã de autori ºi titularii de drepturi sau deţinătorii de drepturiexclusive ale autorilor. Menþiunea constã în înscrierea simbolului Cînconjurat de un cerc, însoþit de numele lor, de locul ºi anul primei publicãri.La rândul lor, producãtorii de înregistrãri sonore, artiºtii interpreþi sauexecutanþi ºi alþi deþinãtori de drepturi exclusive ale producãtorilor sau aleartiºtilor, pot efectua o menþiune de protecþie a drepturilor ce le aparþin.Menþiunea se înscrie pe originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrãrilorsonore sau audiovizuale ori pe înveliºul care le conþine ºi consta în simbolul Pînconjurat de un cerc, însoþit de numele lor, de locul ºi anul primei publicãri.XI. PROTECŢIA INVENŢIILOR1. Definiţia invenţieiLegea nr. 64/1991 privind brevetele nu defineºte invenþia. Literatura despecialitate defineºte invenþia ca fiind un ansamblu de cunoºtinþe sistematice,organizate în scopul obþinerii unei soluþii la o problemã practicã din industrie,369agriculturã sau comerþ. A nu se confunda invenþia cu descoperirea ºtiinþificã,aceasta din urmã reprezentând recunoaºterea de fenomene, proprietãþi ori legiale universului material, necunoscute anterior, dar apte de verificare. Nuîntotdeauna, descoperirile ºtiinþifice au ºi aplicabilitate industrialã. În cazulinvenþiilor, caracterul aplicabilitãþii industriale reprezintã o condiþie deexistenþã a acestora.2. Brevetul de invenţieNatura juridică a brevetului de invenţieBrevetul de invenþie este titlul eliberat de cãtre Oficiul de Stat pentruInvenþii ºi Mãrci (O.S.I.M.), care conferã titularului ºi succesorilor acestuiaun drept exclusiv de exploatare; invenþia brevetatã nu poate fi exploatatãdecât cu autorizaþia titularului brevetului.Funcţiile brevetului de invenţieFuncþii interne: 1) de protecþie juridicã a invenþiei faþã de terþi; 2) deapropriere publicã a cunoºtinþelor tehnice care fac obiectul invenþiei; 3) destimulare a creativitãþii; 4) de încurajare a invenþiilor industriale; 5) derãspândire a informaþiilor; 6) de apãrare a industriei naþionale; 7) de prevenirea dublei brevetãri etc.Funcþii externe: 1) de protecþie a comerþului internaþional ºi acooperãrii tehnico-ºtiinþifice; 2) de stimulare a tehnologiilor avansate.4. Subiectele protecţiei prin brevet de invenţieSubiectele primare stricto-sensu: sunt acele subiecte care dobândescbrevetul de invenþie direct de la stat, prin Oficiul de Stat pentru Invenþii ºiMãrci, în urma desfãºurãrii procedurii legale.Dreptul de a solicita eliberarea brevetului de invenþie aparþineurmãtoarelor subiecte primare stricto-sensu:a) inventatorului independent - în ipoteza în care invenþia s-a nãscutprin efortul creator ºi material propriu al unei persoane fizice;b) inventatorului salariat - în situaþia în care a realizat invenþia încadrul unui contract individual de muncã cu misiune inventivã, încredinþatãîn mod explicit, iar contractul cuprinde o clauzã prin care inventatorului i se

atribuie dreptul de a cere eliberarea brevetului în nume propriu;c) moºtenitorilor inventatorului - fãrã a se opera nici un fel dedistincþie, dupã cum aceºtia aparþin categoriei moºtenitorilor legali saucategoriei moºtenitorilor testamentari;d) cesionarilor dreptului la eliberarea brevetului;e) unitãþii în care este angajat inventatorul, în anumite condiþii.Subiectele primare lato-sensu: sunt subiecte intermediare, în sensulcã obþin brevetul de invenþie doar într-un mod subsidiar, dupã ce un subiectprimar stricto-sensu nu ºi-a exercitat în termen dreptul la eliberareabrevetului; subiect primar stricto-sensu poate fi: inventatorul salariat, înanumite condiþii.Subiectele derivate sunt persoanele care devin titulare de brevetnumai într-un mod subsecvent, ca urmare a dobândirii acelei calitãþi prinintermediul unei operaþiuni de transmitere, de la un titular anterior.Din categoria subiectelor derivate pot face parte: a) moºtenitoriiinventatorului; b) cesionarii contractului de cesiune având ca obiecttransmiterea brevetului de invenþie.Inventatorii salariaţi şi obligaţia de informare. Inventatorii salariaþireprezintã regula în domeniul invenþiilor.Legea distinge mai multe ipoteze în care se pot afla inventatoriisalariaþi: a) inventatorii salariaþi încadraþi cu misiune inventivã încredinþatã înmod expres; b) inventatorii salariaþi care nu au încredinþate misiuni inventive;c) inventatorii semnatari ai unor contracte de cercetare.Inventatorul salariat, atât cel încadrat cu misiune inventivã, cât ºi celcare nu are aceastã misiune prin contract, are obligaþia legalã de a informa, înscris ºi „imediat” pe conducãtorul unitãþii asupra invenþiei pe care a realizat-oîn cadrul acelei unitãþi; în termen de 60 de zile de la data înregistrãriiinformãrii, unitatea trebuie sã depunã cererea de eliberare a brevetului.5. Obiectul protecţiei prin brevet de invenţieClasificarea invenţiilor. Enumerare1. Dupã obiectul invenþiei, distingem: a) invenþii care au ca obiect unprodus; b) invenþii care au ca obiect procedee sau metode; c) invenþii care auca obiect aplicaþiile într-o formã nouã a mijloacelor cunoscute; d) invenþiicare au ca obiect combinaþia de mijloace cunoscute.2. În raport cu criteriul complexitãþii obiectului, invenþiile se clasificãîn: a) invenþii simple, care au ca obiect un singur produs, mijloc sau metodã;371b) invenþii complexe, care reclamã folosirea conjugatã a mai multor elementesau mijloace.3. Dupã gradul de independenþã faþã de alte invenþii, distingem:a) invenþii principale, care au o existenþã de sine stãtãtoare; b) invenþiicomplementare sau de perfecþionare, care îmbunãtãþesc o invenþie anterioarã,ºi fãrã de care nu pot exista.Invenţiile nebrevetabile şi inovaţiile- Invenþiile nebrevetabile sunt, potrivit legii (art. 12), acele invenþiicontrare ordinii publice ºi bunelor moravuri, cele care privesc soiurile deplante ºi rasele de animale, procedeele biologice pentru obþinerea plantelor

sau a animalelor, invenþiile având ca obiect corpul uman.- Inovaþiile reprezintã acele realizãri cu caracter de noutate ºi deutilitate la nivelul unitãþii în care au fost create. Inovaþia mai poartã numele ºide realizare tehnicã cu caracter de noutate relativã, fiind apreciatã în raportcu stadiul local al tehnicii. Calitatea de inovator este atestatã de unitatea careutilizeazã realizarea tehnicã cu caracter de inovaþie.6. Drepturile morale ale inventatorilorDreptul la calitatea de autor al invenţiei. Calitatea de autor al uneiinvenþii diferã de calitatea de inventator; calitatea de autor al unei invenþiinebrevetate conferã titularului un drept de prioritate ºtiinþificã, dar nu ºidreptul exclusiv de exploatare.Apãrarea calitãþii de autor ºi a prioritãþii ºtiinþifice se poate face prin:a) acþiunea în revocare administrativã a hotãrârii de acordare a brevetului (art.54 din Legea nr. 64/1991); b) acþiunea în anularea brevetului (art. 40 dinLegea nr. 64/1991).Dreptul la nume al inventatorului. Constã în posibilitateainventatorului, conferitã prin lege, de a pretinde sã fie menþionat ca autor alinvenþiei; acest drept este supus principiului disponibilitãþii, autorul invenþieiavând latitudinea de a aprecia ºi dispune în mod liber, potrivit voinþei ºiconºtiinþei proprii, asupra exercitãrii dreptului de a cere sã fie menþionat înbrevet; în practica recentã, se manifestã tendinþa marilor concerne de aprezenta invenþiile realizate de angajaþi, sub numele firmei.Dreptul de a da publicităţii invenţia. Reprezintã posibilitatearecunoscutã inventatorului, ca, în limitele ºi formele prescrise de lege, sãaducã la cunoºtinþã publicã invenþia realizatã.Dreptul de divulgare se exercitã în principal prin procedurile legale debrevetare; este o excepþie de la principiul netransmisibilitãþii drepturilornepatrimoniale.Exerciþiul dreptului de a da publicitãþii invenþia este supus unor limitãrilegale: invenþiile pe care instituþiile abilitate le-au calificat ca având caractersecret; inventatorii salariaþi nu au dreptul de a da ei înºiºi publicitãþii invenþia(în lipsa unor prevederi contractuale contrare).Dreptul la protecţia calităţii de autor. Reprezintã dreptulinventatorului de a solicita: sã i se menþioneze numele, prenumele ºi calitateaîn brevetul eliberat, în carnetul de muncã, în orice alte acte sau publicaþiiprivind invenþia; sã i se elibereze un duplicat al brevetului de invenþie.Acest drept are ca obligaþie corelativã îndatorirea persoanelor caresolicitã eliberarea brevetului de invenþie, altele decât autorul invenþiei, de adeclara cine este inventatorul.Dreptul de prioritate ştiinţifică. Reprezintã recunoaºterea faptului cãautorul unei invenþii a fost primul care a descoperit soluþia tehnicã pe care oreprezintã invenþia; acest drept se naºte în momentul realizãrii creaþiei, dardevine opozabil numai în mãsura în care soluþia care constituie invenþie esteadusã la cunoºtinþã publicã;7. Drepturile patrimoniale ale inventatorilor şi ale titularilorbrevetelor de invenţieDrepturile patrimoniale ale inventatorilor netitulari de brevet.Inventatorii netitulari de brevet pot fi independenþi sau salariaþi; ei au dreptul,

potrivit Legii nr. 64/1991: a) sã li se elibereze un duplicat al brevetului deinvenþie (art. 36); b) sã li se stabileascã drepturile patrimoniale pe bazã decontract în sumã fixã sau proporþional cu veniturile obþinute din exploatareainvenþieiInventatorii salariaþi, netitulari de brevet, au dreptul la o remuneraþiesuplimentarã, stabilitã independent de salariul de încadrare; totodatã,inventatorilor salariaþi li se cuvin drepturi bãneºti rezultate din aplicareainvenþiei, precum ºi redevenþe.Drepturile patrimoniale ale titularilor brevetelor de invenţiea) Dreptul de exploatare exclusivã a invenþiei reprezintã posibilitateajuridicã recunoscutã titularului brevetului de a exploata în mod exclusivinvenþia; se aseamãnã cu un drept de monopol, dar spre deosebire de acesta,373este limitat în timp ºi în spaþiu; subiectul dreptului de exploatare exclusivã nupoate fi decât titularul de brevet; este un drept patrimonial, absolut,transmisibil, temporar ºi teritorial.Apãrarea dreptului de exploatare exclusivã a invenþiei se realizeazãprin:a) acþiunea în contrafacere, b) acþiunea în concurenþã neloialã.b) Dreptul provizoriu de exploatare exclusivã. Solicitantul titlului deprotecþie beneficiazã, pânã la data eliberãrii brevetului, de dreptul provizoriude exploatare exclusivã a invenþiei.Exercitarea acestui drept este supusã unor condiþii legale: cererii debrevet sã i se fi acordat datã de depozit; cererea de brevet sã fi fost publicatã.Apãrarea dreptului provizoriu se asigurã prin acþiunea în daune:instanþa de judecatã va obliga persoana care a exercitat în mod ilicit dreptulprovizoriu la plata daunelor cãtre titularul dreptului, dar hotãrâreajudecãtoreascã va putea fi pusã în executare numai dupã ce dreptul a cãpãtatvalenþe definitive, prin eliberarea brevetului de invenþie.7. Condiţiile de brevetare a invenţiilorCondiţiile de brevetare a invenţiilor de produse, procedee saumetode:a) invenþia sã se încadreze în domeniul de aplicaþie al obiectelor ce potfi brevetate;b) invenþia sã îndeplineascã condiþia noutãþii;c) invenþia sã îndeplineascã cerinþa pasului inventiv;d) invenþia sã îndeplineascã condiþia aplicabilitãþii industriale.8. Procedura de brevetare a invenţiilorCererea de brevet- reprezintã actul scris, adresat de solicitant OSIM, care conþinesolicitarea expresã a eliberãrii brevetului;- va fi însoþitã de: descrierea invenþiei, revendicãri ºi, dacã e cazul, dedesene explicative, toate redactate în limba românã;- cererea împreunã cu actele de mai sus constituie depozitul naþionalreglementar;- se înscrie în Registrul naþional al cererilor de brevet depuse, cererilenefiind publice pânã la publicarea în Buletinul Oficial de ProprietateIntelectualã (BOPI);- cererea trebuie fãcutã în limba românã sau într-o limbã strãinã, cucondiþia ca în termen de 2 luni de la înregistrarea cererii sã se depunã la

OSIM o traducere conformã, în limba românã.Dreptul de prioritate- reprezintã situaþia privilegiatã recunoscutã unei persoane care aefectuat un depozit sau un act asimilat acestuia de a beneficia derecunoaºterea întâietãþii în rezolvarea unei probleme.a) Dreptul de prioritate convenþionalã, denumit ºi drept de prioritateunionistã, reprezintã situaþia privilegiatã recunoscutã unei persoane de abeneficia de prioritatea primului depozit efectuat într-o þarã membrã aUniunii de la Paris ori membrã a Organizaþiei Mondiale a Comerþului(OMC), pentru orice altã cerere de brevet având ca obiect aceeaºi invenþiedepusã ulterior în oricare altã þarã membrã a Uniunii.b) Dreptul de prioritate de expoziþie. Invocarea prioritãþii unei invenþiiîntr-o cerere de brevet se poate face ºi în baza unui depozit creat în urmaexpunerii produsului realizat conform invenþiei într-o expoziþie cu caracterinternaþional, organizatã pe teritoriul României sau al altor state membre aleConvenþiei de la Paris sau ale OMC.Publicarea cererii de brevet. Cererile pentru care s-a constituitdepozit naþional reglementar sunt publicate imediat dupã expirarea unuitermen de 18 luni de la data de depozit, sau, dacã a fost recunoscutã oprioritate, de la data acestei prioritãþi; cererile cãrora li s-a atribuit caractersecret de stat nu se publicã decât dacã au fost scoase din regimul secret de stat(în 3 luni de la data scoaterii).Examinarea cererii de brevet. OSIM examineazã dacã cererileîndeplinesc condiþiile legale, prioritãþile ºi dacã obiectul cererii este brevetabilîn înþelesul legii. OSIM hotãrãºte admiterea sau respingerea cererii încondiþiile legii; procedura se întrerupe în cazul decesului pãrþii interesate saual dizolvãrii persoanei juridice pânã la comunicarea succesorului în drepturi;procedura de brevetare se suspendã în cazul unor proceduri judiciare înprivinþa dreptului la brevet ºi la acordarea brevetului, pânã când hotãrâreajudecãtoreascã rãmâne definitivã.Eliberarea brevetului se face de cãtre directorul general al OSIM;menþiunea eliberãrii se publicã în BOPI.375XII. PROTECŢIA MĂRCILOR ŞI INDICAŢIILORGEOGRAFICEA. Mărcile1.1. Noţiunea de marcă- Marca este un semn susceptibil de reprezentare graficã servind ladeosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice decele aparþinând altor persoane;- pot constitui mãrci: semne distinctive, cum ar fi: cuvinte (inclusivnume de persoane), desene, litere, cifre, elemente figurative, formetridimensionale ºi în special forma produsului sau a ambalajului, saucombinaþii de culori, precum ºi orice combinaþie a acestor semne;- dreptul asupra mãrcii este dobândit ºi protejat prin înregistrareaacesteia la OSIM;- este un element încorporat al fondului de comerţ.1.2. 1.2. Funcţiile mărcii: de diferenþiere a produselor ºi serviciilor ºi deindicare a originii acestora; de garanþie a calitãþii; de organizare a pieþei; demonopol; de reclamã; de protecþie a consumatorilor.1.3. Condiţiile protecţiei mărcilor

a) Condiţia reprezentării grafice ;b) Condiţia distinctivităţii;c) Condiţia disponibilităţii semnului ales ca marcă.1.4. Cererea de înregistrare a mărciiDreptul la marcã aparþine persoanei fizice sau juridice care a depusprima, în condiþiile legii, cererea de înregistrare a mãrcii (sistemul atributiv);cererea de înregistrare a unei mãrci conþine: datele de identificare asolicitatorului, reproducerea mărcii ºi indicarea produselor sauserviciilor pentru care înregistrarea este cerutã,; redactatã în limba românã,ea se depune la OSIM ºi constituie depozitul naţional reglementar almãrcii.1.5. Depozitul naţional reglementar al mărcii (D.N.R.)- data D.N.R. este data la care a fost depusã la OSIM cererea deînregistrare a mãrcii.1.6. Dreptul de prioritate unionistă- când o cerere de înregistrare a mãrcii a fost reglementar depusãpentru prima datã într-o altã þarã membrã a Uniunii de la Paris sau membrã aOrganizaþiei Mondiale a Comerþului (OMC), solicitantul poate revendicadata primului depozit printr-o cerere de înregistrare în România a aceleiaºimãrci; singura condiþie care se cere este ca aceastã ultimã cerere sã fie depusãla OSIM în termen de 6 luni de la data constituirii primului depozit;1.7. Dreptul de prioritate de expoziţieBeneficiazã de acest drept solicitantul care: a prezentat anumiteproduse sau servicii în cadrul unei expoziţii internaţionale oficiale sauoficial recunoscute (organizatã în România sau într-un alt stat membru alConvenþiei de la Paris); a depus la OSIM, în termen de 6 luni de la dataprimei prezentãri în expoziþie, o cerere de înregistrare a mãrcii sub care aufost prezentate acele produse ºi servicii;1.8. Divizarea depozitelorLa cererea solicitantului cererii de înregistrare a mãrcii care se referã lamai multe produse sau sarcini, depozitul multiplu (cererea) poate fi difuzat (ã)în douã sau mai multe depozite (cereri); cererile divizionare pãstreazã datade depozit a cererii iniþiale ºi, dacã este cazul, ºi beneficiul dreptului deprioritãþi (unionistã sau de expoziþie); divizarea cererii iniþiale se poate cere:în cursul procedurii de examinare a mãrcii la O.S.I.M.; în cursul proceduriidin cadrul Comisiei de reexaminare a O.S.I.M.; în cursul oricãrei proceduride apel sau de recurs formulat împotriva deciziei de înregistrare a mãrcii;– dacã documentele cerute de O.S.I.M. pentru divizarea cererii iniþialeºi data legalã nu se depun în termen de 3 luni de la data solicitãrii divizãrii,O.S.I.M. ia act de renunţare la divizarea cererii iniþiale.2. Procedura de înregistrare a mărcii2.1. Examinarea preliminară a cereriiO.S.I.M. examineazã, în termen de o lunã de la data primirii cererii deînregistrare a mãrcii, dacã cererea îndeplineºte condiţiile legale ºi i s-aatribuit data de depozit; dacã cererea nu îndeplineºte condiþiile legale,O.S.I.M. va notifica solicitantului, acordând un termen de 3 luni pentrucompletarea lipsurilor. În acest caz, data de depozit va fi cea când secompleteazã lipsurile. Dacã nu se completeazã, cererea se respinge.2.2. Examinarea în fond a cererii de înregistrare- cererea de înregistrare a mãrcii se examineazã în fond, în termen de

6 luni de la data plãþii datei de înregistrare ºi examinare a cererii;377- când un motiv de refuz se aplicã numai la anumite produse sauservicii pentru care s-a solicitat înregistrarea mãrcii, se va refuza înregistrareadoar pentru aceste produse sau servicii;- hotãrâri pe care le poate lua O.S.I.M.: înregistrarea ºi publicareacererii; respingerea cererii; va lua act de respingerea cererii.2.3. Înregistrarea şi publicarea mărcii- O.S.I.M. decide înregistrarea ºi publicarea mãrcii în Buletinul Oficialde Proprietate Industrialã (BOPI), dacã sunt îndeplinite condiþiile legale.2.4. Opoziţia la înregistrarea şi publicarea mărciiPotrivit legii (art. 23), pot formula opoziþie: titularul unei mãrcianterioare; titularul unei mãrci notorii; titularul unui drept anterior cu privirela imaginea sau numele patronimic; titularul unui drept asupra unei indicaþiigeografice protejate; titularul unui drept asupra unui teren sau modelindustrial protejat; titularul unui alt drept de proprietãþi industriale sau al unuidrept de autor; orice altã persoanã interesatã.O.S.I.M. va notifica solicitantului opoziþia formulatã, conform legii;opoziþiile se soluþioneazã de cãtre o comisie de examinare a O.S.I.M.2.5. Retragerea, limitarea sau modificarea cereriiSolicitantul poate, în orice moment, sã-ºi retragă cererea deînregistrare a mãrcii sau sã-ºi limiteze lista de produse sau servicii pentru cares-a cerut înregistrarea mãrcii; el poate sã-ºi modifice cererea, dar numaipentru rectificarea numelui sau a adresei sale, ori pentru rectificãri ce nuafecteazã esenþial marca sau nu extind lista de produse sau de servicii.2.6. Căile de atac împotriva hotărârii O.S.I.M.:a) contestaţiile administrative; pot fi contestate: decizia prin care, înurma examinãrii preliminare, cererea de înregistrare a mãrcii a fost opritã;decizia prin care, în urma examinãrii de fond, cererea a fost respinsã; deciziade respingere a cererii de înregistrare pronunþatã de comisia de examinare adispoziþiilor formulate;- termenul de formulare a contestaþiilor este de 3 luni de lacomunicarea deciziilor;- contestaþiile se soluþioneazã de o comisie de reexaminare din cadrulO.S.I.M.;- decizia comisiei de reexaminare (de admitere sau respingere acontestaþiei) poate fi atacatã în faþa instanþelor judecãtoreºti;b) căi de atac în faţa instanţelor de judecată: deciziile comisiei dereexaminare pot fi atacate cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare,la instanþa competentã; hotãrârea datã în apel poate fi atacatã cu recurs, lainstanþa competentã, în termenul de drept comun (15 zile de la comunicare).2.7. Înregistrarea mărcii şi eliberarea certificatului de înregistrare- potrivit legii (art. 28), când deciziile de înregistrare a mãrcilor aurãmas definitive, mãrcile se înregistreazã în Registrul Naþional al Mãrcilor,iar O.S.I.M. elibereazã titularului certificatul de înregistrare.2.8. Durata, reînnoirea şi modificarea mărcii- durata de protecþie a mãrcii este de 10 ani, dar înregistrarea uneimãrci poate fi reînnoită la cererea titularului;- cererea de reînnoire poate fi fãcutã înainte de exprimarea duratei deprotecþie în curs, dar nu mai devreme de 3 luni înainte de expirareatermenului de 10 ani;

- reînnoirea opereazã începând cu ziua imediat urmãtoare expirãriiduratei de protecþie în curs; se înscrie în Registrul Naþional al Mãrcilor ºi sepublicã în BOPI;- pe durata protecþiei mãrcii, titularul poate solicita introducerea demodificări neesenţiale ale unor elemente de mãrci, sub condiþia ca asemeneamodificãri sã nu afecteze imaginea de ansamblu a mãrcii.3. Titularul dreptului la marcă- dreptul de marcã poate fi dobândit de orice persoanã fizicã saujuridicã, ce exercitã o investiþie, un comerþ sau presteazã un serviciu;- legea nu impune condiþia desfãºurãrii activitãþii la data formulãriicererii de înregistrare, dar impune condiþia folosirii efective a mãrciiînregistrate, sub sancþiunea decãderii din drepturile conferite de marcã;- în cazul persoanei juridice se cere condiþia specialitãþii capacitãþii defolosinþã;- subiectele mãrcilor pot fi: subiecte ale dreptului la marcãindividualã; subiecte ale dreptului la marcã colectivã; subiecte ale dreptului lamarca de certificare.4. Conţinutul dreptului de marcăa) dreptul de prioritate (art. 9) – cel ce a efectuat mai întâi depozitulunei cereri de înregistrare este recunoscut ca titular al mãrcii; b) dreptul defolosire în exclusivitate (art. 45 alin. 1) – permite titularului folosirea înexclusivitate a mãrcii pentru acele produse ºi servicii pentru care a fost fãcutãînregistrarea; c) expertizarea dreptului de marcă (art. 37) – titularul unei379mãrci înregistrate nu poate cere sã se interzicã altor persoane deþinerea,oferirea spre vânzare sau comercializare a produselor care poartã aceastãmarcã, pentru produsele care au fost puse în comerþ de însuºi titularul sau cuconsimþãmântul acestuia.5. Transmiterea drepturilor asupra mărcii5.1. Cesiuni şi licenţeDrepturile asupra mãrcii pot fi transmise prin cesiune sau prin licenţă,oricând în cursul duratei de protecþie.a) Cesiunea poate fi: totală, dacã se referã la toate produsele sauserviciile pentru care marca este înregistratã; parţială, dacã se transmitdrepturile asupra mãrcii pentru o parte din produse sau servicii.b) Licenţa poate fi exclusivă ºi neexclusivă, totală sau parţială;licenþele se înscriu în Registrul Naþional al Mãrcilor ºi se publicã în BOPI;licenþa e opozabilã terþilor de la data înscrierii;6. Stingerea drepturilor asupra mărcii înregistrateDrepturile asupra mãrcii se sting prin:a) renunţarea titularului de marcã pentru toate/sau o parte dintreprodusele sau serviciile pentru care marca a fost înregistratã;b) decăderea titularului din drepturile conferite de marcã;c) anularea înregistrării mãrcii pentru motive legale;d) expirarea duratei de valabilitate a certificatului de înregistrare.B) Indicaþiile geografice1. Noţiunea de indicaţie geografică (i.g.)– reprezintã denumirea care serveºte la identificarea unui produsoriginar dintr-o þarã, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile încare o calitate, o reputaþie sau alte caracteristici determinate pot fi înmod esenþial atribuite acestei origini geografice.

2. Modalităţi de dobândire a protecţiei pentru indicaţiilegeografice– protecþia i.g. se dobândeºte prin:a) înregistrarea i.g. la O.S.I.M. potrivit legii sau convenþiilor lacare România este parte;b) pe calea unor convenþii bilaterale sau multilaterale la careRomânia este parte.3. Titularul înregistrării şi al dreptului de folosire aindicaţiilor geograficePot solicita la O.S.I.M. înregistrarea unei i.g.:– asociaþiile de producãtori care desfãºoarã o activitate deproducþie în zona geograficã pentru produsele avute în vedere încuprinsul cererii;– persoanele care produc sau comercializeazã produsele pentrucare indicaþiile geografice au fost înregistrate.4. Procedura înregistrării indicaţiilor geografice:– dacã cererea îndeplineºte condiþiile legale, O.S.I.M. decide:• înregistrarea i.g. în Registrul Naþional al IndicaþiilorGeografice;• acordarea dreptului de utilizare a i.g. solicitantului;• în termen de 2 luni de la data deciziei de înregistrare O.S.I.M.,publicã i.g. în P.O.P.I. ºi elibereazã certificatul de înregistrare a i.g.;– sunt excluse de la înregistrare i.g. care:a) nu sunt alcãtuite din denumiri geografice reale ºi exacte ºi nuservesc la identificarea unor produse realizate în acel areal, ori acesteproduse nu au o calitate, o reputaþie sau alte caracteristici determinatecare pot fi, în mod eventual, atribuite acestei origini geografice;b) sunt denumiri generice ale produselor;c) sunt susceptibile de a induce publicul în eroare asupra naturii,originii, modului de obþinere ºi a calitãþii produselor;d) sunt contrare ordinii publice ºi bunelor moravuri.5. Durata de protecţie a i.g. este nelimitatã ºi curge de la datadepunerii cererii la O.S.I.M.Dreptul de utilizare a i.g. se acordã pe o perioadã de 10 ani, cuposibilitate de reînnoire nelimitatã.6. Transmiterea dreptului de folosire a i.g. este interzisã.7. Anularea înregistrării i.g. şi decăderea din dreptul de afolosi i.g. înregistratăa) anularea– la cererea oricãrei persoane interesate, Tribunalul Bucureºtipoate anula înregistrarea unei i.g. dacã:• înregistrarea s-a fãcut pentru denumiri excluse de laînregistrare;381• înregistrarea s-a fãcut fãrã certificarea MinisteruluiAgriculturii ºi Alimentaþiei ori a autoritãþilor competente din þara deorigine a solicitantului;b) decăderea– nerespectarea condiþiilor de calitate ºi a caracteristicilorspecifice produsului din zona la care se referã i.g. este sancþionatã deTribunalul Bucureºti cu decãderea persoanelor autorizate de a folosii.g.8. Apărarea dreptului asupra mărcilor şi indicaţiilorgeografice

a) prin mijloace de drept administrativ;b) prin mijloace de drept civil;c) prin mijloace de drept penal cum ar fi:• acþiunea în contrafacere;• acþiunea în concurenþã neloaialã.XIII. PROTECŢIA DESENELOR ŞI MODELELORINDUSTRIALE1. Noţiunea de desen şi model industrial- reprezintã combinaþii de linii sau culori prezentând un caracteroriginal, ori forme în volum care conferã produsului o fizionomie proprie;- sunt creaþii cu caracter ornamental;- se situeazã la graniþa dintre dreptul de proprietate industrialã ºidreptul de autor;- protecþia lor este asiguratã prin Legea nr. 129/1992.2. Titularii certificatului de înregistrare a desenului sau modeluluiindustrial (m.d.i.)a) autorul desenului sau modelului industrial: autorul liber – cândnu ºi-a cedat drepturile nãscute din calitatea de autor; autori salariaţi – carerealizeazã m.d.i. la locul de muncã, fãrã sã aibã sarcini creatoare sau decercetare; unitatea angajatoare – dacã m.d.i. a fost realizat de un salariat încadrul atribuþiilor sale de serviciu, încredinþate explicit; persoana care acomandat realizarea m.d.i. – dacã a fost creat în cadrul unui contract cumisiune creativã.3. Condiţiile pentru protecţia m.d.i.:a) condiţia noutăţii – m.d.i. este nou dacã: nici un altul, identic nu afost fãcut public înainte de depunerea cererii de înregistrare; a fostrevendicatã prioritatea înaintea datei de prioritate;b) condiţia caracterului individual – se considerã cã un m.d.i. are uncaracter individual, dacã: impresia globalã pe care o produce asuprautilizatorului utilizat este diferitã de cea produsã asupra acestuia de orice altm.d.i. fãcut public înainte de depunerea cererii de înregistrare; a fostrevendicatã prioritatea înaintea datei de prioritate.Nu poate fi înregistrat un m.d.i.: care este determinat exclusiv de ofuncþie tehnicã; care trebuie reprodus în formã ºi la dimensiunile exactepentru a permite ca produsul în care este încorporat sã fie amplasat în jurulunui alt produs, astfel ca fiecare dintre cele douã produse sã-ºi poatã îndeplinifuncþia.Sunt excluse de la protecþie m.d.i. ale cãror destinaþie ºi aspectcontravin ordinii publice ºi bunelor moravuri.4. Înregistrarea desenelor şi modelelor industriale4.1. Depunerea cererilor de înregistrare: se poate face de cãtre oricepersoanã direct la O.S.I.M., prin poºtã, în formã electronicã sau prin mijloaceelectronice; O.S.I.M. verificã îndeplinirea condiþiilor legale privind acordareadatei de depozit naþional reglementar ºi notificã solicitantului lipsurileconstatate.4.2. Condiţiile cererii de înregistrare: sã fie completatã prindactilografiere în limba românã în douã exemplare pe un formular tip; sãcuprindã datele cerute de lege (art. 13.).4.3. Examinarea preliminară – O.S.I.M. verificã îndeplinireacondiþiilor de formã, prevãzute de lege.Neregularitãrþile constatate de O.S.I.M. se notificã solicitantului, care

trebuie sã le remedieze în termen de 1 lunã (cei români) sau 2 luni (ceistrãini). În caz contrar, cererea se va respinge.4.4. Opoziţia persoanelor interesate- potrivit legii (art. 24), persoanele interesate pot face opoziţii scrise laO.S.I.M. privind înregistrarea m.d.i., în termen de 3 luni de la data publicãrii,pentru urmãtoarele motive: d.m.i. nu are noutate; d.m.i. contravine ordinii383publice sau bunelor moravuri; solicitantul nu este persoana care a depus ceadintâi cererea; când un d.m.i. încorporeazã, fãrã acordul titularului, o operãprotejatã prin Legea nr. 8/1996 sau orice alt drept de proprietate industrialãprotejatã.Asupra opoziþiei se pronunþã comisia de specialitate a O.S.I.M., carepoate dispune admiterea sau respingerea ei, printr-un raport care seînainteazã Comisiei de examinare ºi se transmite solicitantului cererii ºiopozantului.4.5. Examinarea de fond a cererilor de înregistrare- se face de cãtre Comisia de examinare d.m.i.; în termen de 12 luni dela data publicãrii cererii; hotãrâri pe care le poate lua comisia: admite cererea,total sau parþial; respinge cererea; ia act de renunþarea totalã sau parþialã lad.m.i. sau de retragere; revocã cererea din oficiu.4.6. Căi de atac împotriva hotărârilor O.S.I.M.:a) contestaþie administrativã – se face în scris ºi motivat în termen de3 luni de la comunicare ºi se soluþioneazã de Comisia de reexaminare întermen de 3 luni de la înregistrare. Hotãrârea comisiei de reexaminare secomunicã pãrþilor în termen de 15 zile de la pronunþare;b) cãi de atac în faþa instanþelor de judecatã: hotãrârea comisieide reexaminare poate fi atacatã cu apel, la instanþa de judecatã competentã, întermen de 3 luni de la comunicare; hotãrârea datã în apel poate fi atacatã curecurs, la instanþa de judecatã competentã, în termen de 15 zile de lacomunicare.4.7. Eliberarea certificatelor de înregistrare a d.m.i.- se face de cãtre O.S.I.M. în termen de 30 zile de la data la carehotãrârea de admitere a rãmas definitivã, sub condiþia achitãrii taxelor legale.4.8. Reînnoirea certificatului de înregistrare a d.m.i.- se face de O.S.I.M., în tot sau în parte, la solicitarea expresã atitularului sau a persoanei desemnate de acesta.4.9. Revalidarea certificatului de înregistrare a d.m.i.- reprezintã repunerea în drepturi a titularului certificatului deînregistrare care a decãzut din drepturile conferite de lege;- condiþii cumulative: sã fie depusã cererea de revalidare în termen de6 luni de la data decãderii; sã fie anexate dovezi în menþinerea cererii derevalidare; sã fie achitate taxele legale.5. Conţinutul drepturilora) Drepturile morale protejate în cadrul drepturilor de autor: ladivulgare; la paternitate; la nume; la inviolabilitatea operei; dreptul deretractare.b) Drepturile specifice protejate în cadrul protecţiei specifice: laeliberarea certificatului de înregistrare sau la duplicatul acestuia; de atransmite dreptul de eliberare a certificatului de înregistrare; de prioritate;

exclusiv de exploatare a d.m.i.; de menþionare a numelui ºi a calitãþii de autorîn certificatul de înregistrare.c) Drepturile patrimoniale:• Dreptul exclusiv de exploatare a d.m.i.- durează pe întreaga perioadã de valabilitate a certificatului deînregistrare;- perioada de valabilitate a unui certificat de înregistrare a d.m.i. estede 10 ani de la data constituirii depozitului reglementar ºi poate fi reînnoitã pe3 perioade succesive de 5 ori;- încetează: la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului; prinanularea certificatului de înregistrare, dispusã de Tribunalul Bucureºti pentruneîndeplinirea condiþiilor legale de acordare a protecþiei; prin decãdereatitularului din drepturi; prin renunþarea titularului certificatului de înregistrare.• Dreptul provizoriu de exploatare anterioară a d.m.i.- beneficiazã persoanei fizice sau juridice îndreptãþite la eliberareacertificatului de înregistrare, începând cu data publicării cererii, pânã laeliberarea certificatului de înregistrare;- dacã cererea de înregistrare a fost respinsã sau retrasã, dreptulprovizoriu se pierde, cu efect retroactiv (art. 37 alin. 1).• Dreptul la despăgubiri- persoana fizicã sau juridicã îndreptãþitã la eliberarea certificatului deînregistrare are dreptul la despăgubiri, dacã terþe persoane au exploatatd.m.i., pe perioada dreptului provizoriu de exploatare (art. 7 alin. 2);- titlul pentru plata despãgubirilor se poate executa numai dupãeliberarea certificatului de înregistrare a d.m.i.6. Transmiterea drepturilor privind d.m.i.6.1. Cesiuni şi licenţe385- drepturile privind d.m.i. pot fi transmise pe cale succesoralã, princesiuni sau licenþe.a) Cesiunea este: totală - dacã se referã la totalitatea drepturilorconferite de certificatul de înregistrare; parţială – dacã se referã numai la oparte din drepturi.b) Licenţa este: exclusivă – când licenþiatorul se obligã sã nu maitransmitã drepturile ºi altor persoane; neexclusivă – dacã licenþiatorul poateacorda drepturile ºi altor persoane.6.2. Coproprietatea unui certificat- cesiunea parþialã a drepturilor nãscute din certificatul de înregistraredeterminã un regim de coproprietate;- fiecare coproprietar poate exploata d.m.i. în baza unui acord scris alcoproprietarilor;- o licenţă de exploatare exclusivă nu poate fi datã decât cu acordultuturor proprietarilor sau în baza unei hotãrâri definitive ºi irevocabile;- fiecare coproprietar poate acţiona în contrafacere în propriul sãuprofit, cu condiþia notificãrii acþiunii celorlalþi coproprietari;- fiecare coproprietar poate sã acorde unui terþ o licenţă de exploatareneexclusivă în profitul sãu;- fiecare coproprietar poate să cedeze cota sa parte din dreptul deproprietate asupra certificatului de înregistrare.B I B L I O G R A F I E S E L E C T I V Ă1. Florea Bujorel, Dreptul proprietãþii intelectuale-dreptul de autor, Editura

Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2003.2. Yolanda Eminescu, Regimul juridic al creaþiei intelectuale, Editura LuminaLex, Bucureºti, 1997.3. Viorel Roº, Dreptul proprietãþii intelectuale – curs universitar, EdituraGlobal Lex, Bucureºti, 2001.4. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor ºi drepturile conexe,„Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr.60 din 26 martie 1996.5. Legea nr. 285/2004 pentru modificarea ºi completarea Legiinr.8/1996, „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 587 din30 iunie 2004.6. Legea nr.64/1991 privind brevetele de invenþie, „Monitorul Oficialal României”, Partea I, nr. 212 din 21 octombrie 1991.7. Legea nr. 129/1992 privind protecþia desenelor ºi modelelorindustriale, „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 1 din8 iunie 1993.8. Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice.1SISTEME POLITICE COMPARATEConf.univ. dr. Nicolae PavelSemestrul IIObiectiveCursul îºi propune ca obiectiv sã contribuie la însuºirea de cãtrestudenþi a teoriei generale a sistemelor politice comparate în abordaresociologicã, politologicã ºi juridicã.Teoria comparatistã este folositã de toate ºtiinþele în studiile efectuate.Cursul de sisteme politice comparate acoperã sistemul european cuextindere extraeuropeanã la un numãr minim de state care au fostconsiderate reprezentative din punct de vedere al sistemelor politice.Sistemul regional european nu poate fi abordat ca un sistem închis, eltrebuie privit ca un sistem deschis cãtre sistemul universal. În acest context,vor fi supuse analizei comparatiste sistemul politic european, opt sistemepolitice ale unor þãri din statele Uniunii Europene, sistemul politic al S.U.A.ºi sistemul politic al Japoniei.I. TEORIA GENERALĂ A SISTEMELOR POLITICECOMPARATEAnaliza sistemelor sociale presupune conectarea planurilor empiric,

teoretic ºi practic. De aceea, acurateþea ºi eficienþa unui anumit modelanalitic de facturã sistemicã în planul cercetãrii sociale trebuie apreciate princapacitatea acestuia de a surprinde diversitatea ºi contingenþa realitãþiisociale, menþinându-ºi în acelaºi timp inteligibilitatea ºi coeziunea teoreticã.Karl Deutsch afirmã cã definirea sistemicã a politicului este deneconceput în afara societãþii în ansamblul sãu, deoarece sistemul politicregleazã sistemele de activitate ale societãþii în ansamblul sãu.Jean William Lapierre considerã cã un sistem politic este ansamblulproceselor de decizie care vizeazã ansamblul unei societãþi organizate statal.2Acelaºi autor considerã cã funcþiile unui sistem politic sunturmãtoarele:1) funcþiile de menþinere ºi adaptare, care vizeazã crearea de noi roluripolitice ºi înlocuirea celor vechi, în raport cu exigenþele sistemului;2) funcþiile de conversie politicã, care vizeazã transformarea cererilorîn bunuri de valoare ce vor alimenta apoi sistemul; raportul dintrelegislativ, executiv, judecãtoresc în cadrul separaþiei puterilor;3) funcþiile de reglementare, care privesc activitatea desfãºuratã destructurile specializate ale sistemului politic în controlulcomportamentului politic al indivizilor ºi grupurilor;4) funcþiile de determinare a scopurilor ºi sarcinilor sociale, care îºigãsesc expresia în acte normative programatice, formulate înconcordanþã atât cu interesele celor care ocupã poziþii-cheie în viaþapoliticã, cât ºi cu interesele legitime ale guvernanþilor;5) funcþiile de integrare a elementelor societãþii în structuri socialpoliticeºi întãrirea coeziunii lor în jurul obiectivelor generale.Toate funcþiile enumerate sunt specifice oricãrui sistem politic, dar ele

diferã în fiecare þarã ºi în fiecare etapã, prin conþinutul lor concret, prinformele de manifestare ºi mecanismele de realizare.Unul din conceptele de bazã cu care opereazã disciplina „Sistemepolitice comparate” este acela de sistem politic ca expresie a relaþiilorsocio-umane care se constituie în societate în legãturã cu exercitareaputerii, relevând o dinamicã a raporturilor politice.Dar toate acestea se petrec în cadrul unui sau unor sistemeconstituþionale ºi în contextul anumitor raporturi sau relaþii politice, eleînsele dinamice, în schimbare continuã.Dintre caracteristicile puterii politice reþinem:1) Puterea este inerentã tuturor sistemelor sociale ºi tuturor relaþiilorumane.2) Sistemul de putere îi include pe toþi oamenii societãþii organizatestatal.3) Sistemul puterii statale în orice societate este subdivizat însubsisteme de putere din ce în ce mai mici.Dacã de la greci am moºtenit termenul de politicã, de la romani ampreluat un alt concept fundamental – puterea.Din Antichitate ºi pânã în prezent, puterea a rãmas elementul central alpoliticii.Trebuie menþionat cã statul reprezintã o instituþie politicã fundamentalã.Studiul sistemelor politice presupune, implicit, studiul regimurilorpolitice ºi al instituþiilor politice într-un sistem constituþional dat.3În istoria dreptului, se poate vorbi astãzi despre o geografie juridicã aacestuia.Un prim aspect care trebuie reþinut este acela al receptãrii dreptuluiimperial de cãtre popoarele supuse. Primul dintre acestea a fost fenomenul

receptãrii dreptului roman, aplicabil în multe þãri ale lumii, secole de-arândul, chiar dupã cãderea imperiului roman.În Germania sau în Grecia, dreptul roman s-a aplicat în mod direct pânãîn secolul XX. În Anglia primul document constituþional, Magna Carta de la1215, era redactat în limba latinã. În Franþa, dreptul roman a fost aplicat„melanjat” (cum spun francezii), împreunã cu cutumele ºi normele locale.Un alt proces de receptare care s-a impus în geografia dreptului a fostcel de receptare a dreptului francez. Cuceririle napoleoniene au introduscodul civil ºi codul comercial francez în Italia, Olanda, Belgia ºiLuxemburg.Legea francezã a devenit apoi aplicabilã în fostele colonii franceze;chiar dupã dobândirea independenþei, ea ºi-a menþinut aplicabilitatea. Deasemenea, anumite state în care influenþa culturii ºi ºtiinþei juridice francezea fost preponderentã au adoptat reglementãri specifice, inspirate dupãmodelul francez, printre care se numãrã ºi România.Într-o altã parte a lumii s-a produs fenomenul de receptare a dreptuluibritanic. Common-law, aºa cum este denumit acest sistem, s-a extins înfostele colonii britanice (Australia, Noua Zeelandã, Canada, cu excepþiaQuebec-ului, unele state anglofone din Africa). În India s-a realizat unsistem de o deosebitã originalitate, prin fuziunea dintre dreptul hindustradiþional ºi dreptul britanic, care pentru prima datã în lume, a fost codificat.Un fenomen interesant a avut loc în S.U.A., cu excepþia provincieiLouisiana (fostã colonie francezã care a receptat dreptul francez). Aici,Common-law adus de coloniºtii englezi s-a adaptat structurii federale a

acestei þãri, rezultând un sistem juridic sensibil diferit de cel original.ªi exemplele ar putea continua.În temeiul celor arãtate mai sus, sistemele juridice naþionale se grupeazãîn mari sisteme de drept care configureazã geografia lumii juridice.Existã astãzi, între mentalitãþile juridice, dar ºi între reglementãrilepozitive dintre diferite þãri, deosebiri atât de însemnate, astfel cã, sub multeaspecte, conceptul de drept apare atât de strâns legat de o anumitã þarã, încâteste greu sã o înþelegi fãrã a-i cunoaºte sistemul normativ.În aceste condiþii, rãmâne în sarcina dreptului comparat studiereaacestor sisteme juridice în întrepãtrunderea lor.4Trebuie sã menþionãm cã dreptul comparat nu este suficient de cunoscutnici în mediile juridice, iar în mod frecvent se face o confuzie regretabilãîntre dreptul strãin ºi dreptul comparat.Dreptul comparat nu este o ramurã de drept care sã cuprindã unansamblu de norme juridice aplicabile raporturilor sociale.În literatura juridicã, atunci când se vorbeºte de natura juridicã adreptului comparat, s-au formulat douã opinii:a) dreptul comparat ca ºtiinþã a dreptului;b) dreptul comparat ca metodã de studiu.Putem defini astfel dreptul comparat ca un ansamblu de procedeepotrivit cãrora se realizeazã compararea unor norme, a unor reglementãri, aunor instituþii sau a unor sisteme juridice naþionale cu norme, reglementãri,instituþii sau sisteme juridice din alte þãri, în scopul de a evidenþiaasemãnãrile ºi deosebirile dintre ele ºi a propune îmbunãtãþirea unora sau acelorlalte.ªtiinþa dreptului constituþional comparat are ca obiect de studiu puterea

politicã sau puterea de stat. În acest sens, doctrina constituþionalãcomparatistã opereazã în general cu urmãtoarele noþiuni:a) drept constituþional;b) instituþii politice;c) forme de guvernãmânt;d) regimuri politice;e) regimuri constituþionale;f) sisteme constituþionale.a) Dreptul constituţional reprezintã acea ramurã a dreptului formatãdin normele juridice care reglementeazã relaþiile sociale fundamentale ceapar în procesul instaurãrii, menþinerii ºi exercitãrii statale a puterii.b) Instituţiile politice. În drept, prin instituþie se înþelege un grup denorme juridice, unite pe criteriul unui obiect comun de reglementare, obiectcare îi asigurã unitatea ºi permanenþa. Pentru disciplina noastrã, prezintãinteres instituþiile relative la putere. Astfel determinate, instituþiile politicecuprind autoritãþile împuternicite sã realizeze puterea politicã ºi normelejuridice referitoare la aceastã realizare, cum ar fi: Preºedintele României,Primul-Ministru, Parlamentul, Autoritãþile publice locale.c) În dreptul constituþional, prin formă de guvernământ înþelegem îngeneral modul în care sunt constituite ºi funcþioneazã organele supreme. Eaeste raportatã, în principiu, la trãsãturile definitorii ale ºefului de stat ºi laraporturile sale cu puterea legiuitoare. Realizând o sintezã a formelor deguvernãmânt, vom reþine cã cele mai utilizate au fost ºi sunt monarhia ºirepublica.5d) Regimul politic este, într-un anumit stat, rezultanta jocului forþelorpolitice, în principal a partidelor, într-un anumit cadru instituþional ºi juridic,

þinând seama de determinãrile istorice, ideologice ºi economice. Regimulpolitic se referã la instituþiile politice stabilite prin Constituþie, precum ºi lapartidele politice ºi alte grupuri de presiune.În doctrina juridicã, regimul politic mai este definit ca reprezentândanumite modalitãþi prin care puterea politicã este organizatã într-o þarãdeterminatã.Într-o altã concepþie, regimul politic însumeazã însuºi modul deorganizare ºi de funcþionare a mecanismelor prin care se înfãptuieºte putereapoliticã, în strânsã legãturã cu situaþia drepturilor ºi libertãþilor democratice.Dintre clasificãrile regimurilor politice stabilite de literatura despecialitate, reþinem:a) regimuri democratice;b) regimuri nedemocratice;c) regimuri autoritare;d) regimuri autocratice;e) regimuri coloniale;f) regimuri constituþionale;g) regimuri fasciste;h) regimuri marionetã;i) regimuri militare;j) regimuri parlamentare;k) regimuri prezidenþiale.e) Regimul constituţional reprezintã un subsistem al regimurilorpolitice, având în vedere numai modalitãþile prin care regimul politic sereflectã în sistem.În doctrina de specialitate, regimurile constituþionale sunt de douãfeluri:a) regimul prezidenþial – cu un executiv unic– cu un executiv dualb) regimul parlamentar.f) Sistemul constituţional poate fi analizat pe baza urmãtoarelorcriterii:1) al concepţiilor politice care stau la baza sa.

În funcþie de acest criteriu, distingem douã feluri de sistemeconstituþionale:1.a) sisteme constituþionale bazate pe concepþiile liberale ºi pe marileidei umaniste despre drepturile ºi libertãþile cetãþeneºti, peprincipiile pluralismului politic;61.b) sisteme constituþionale a cãror doctrinã politicã ºi economicã sebazeazã pe concepþia partidului unic, pe restrângerea drepturilorcetãþeneºti sau pe favorizarea anumitor clase sau grupuri sociale.2) al raporturilor existente între puterea legislativă şi putereaexecutivă, îndeosebi între parlament ºi ºeful statului.În funcþie de acest criteriu, distingem urmãtoarele sistemeconstituþionale:2.a) sisteme prezidenþiale cu un executiv unic ( S.U.A., toate statele dinAmerica Latinã ºi de Sud, unele state din Africa;2.b) sisteme prezidenþiale cu un executiv dual (Franþa, Finlanda,Austria, Portugalia, Polonia, România, Bulgaria);2.c) sisteme constituþionale parlamentare (Italia, Grecia, Germania,Elveþia, Suedia º.a.m.d.)3) din punct de vedere al doctrinei ideologice.În funcþie de acest criteriu, distingem urmãtoarele sistemeconstituþionale:3.a) sistemele constituþionale socialiste bazate pe o ideologie oficialã ºidominantã;3.b) sistemele constituþionale democratice, la care pluralismul ideologiceste o componentã definitorie a societãþii civile.II. SISTEMUL POLITIC EUROPEAN. CONSTITUŢIAPENTRU EUROPATratatul constituþional pentru instituirea unei Constituþii pentru Europaa fost semnat la Roma., la data de 29 octombrie 2004, de cãtre ºefii de stat ºide guvern ai statelor membre ale Uniunii Europene, precum ºi de România,

Bulgaria ºi Turcia, în calitate de þãri candidate la aderarea în UniuneaEuropeanã.Tratatul urmeazã sã fie ratificat de statele membre al Uniunii Europenepânã în anul 2009.Tratatul constituþional cuprinde:• Constituþia pentru Europa;• Protocoale;• Anexe.Din analiza conþinutului normativ al Constituþiei rezultã cã aceasta estestructuratã într-un Preambul ºi patru pãrþi.Preambulul cuprinde marile principii care au stat la baza elaborãriiConstituþiei pentru Europa.7Partea I cuprinde: definiþiile ºi obiectivele Uniunii Europene; drepturilefundamentale ºi cetãþenia Uniunii; competenþele Uniunii; instituþiile ºiorganele Uniunii; exercitarea ºi competenþele Uniunii; viaþa democraticã aUniunii; finanþarea Uniunii; Uniunea ºi mediul apropiat; apartenenþa laUniune.Partea a II-a cuprinde drepturile fundamentale ale Uniunii.Partea a III-a cuprinde politicile ºi funcþionarea Uniunii.Partea a IV-a cuprinde dispoziþii generale ºi finale.1. Carta drepturilor fundamentale ale UniuniiÎn Preambulul sãu, Carta proclamã cã „Uniunea se fondeazã pe valorileindivizibile ºi universale ale demnitãþii umane, libertãþii, egalitãþii ºisolidaritãþii”.Folosind criteriul valorilor recunoscute ºi garantate de Uniune,drepturile fundamentale ale Uniunii sunt clasificate astfel:a) Demnitatea• Demnitatea umanã;• Dreptul la viaþã;• Dreptul la integritatea persoanei;• Interzicerea torturii ºi a pedepselor sau tratamentelor inumaneori degradante;

• Interzicerea sclaviei ºi a muncii forþate.b) Libertăţile• Dreptul la libertate ºi la siguranþã;• Respectarea vieþii private ºi familiale;• Protecþia datelor cu caracter personal;• Dreptul de a se cãsãtori ºi dreptul la întemeierea unei familii;• Libertatea de gândire, de conºtiinþã ºi de religie;• Libertatea de exprimare ºi de informare;• Libertatea de întrunire ºi de asociere;• Libertatea artelor ºi ºtiinþelor;• Dreptul la educaþie;• Libertatea profesionalã ºi libertatea de a munci;• Libertatea de a conduce afaceri;• Dreptul de proprietate;• Dreptul la azil;• Protecþia în caz de evacuare, expulzare ºi extrãdare.8c) Egalitatea• Egalitatea în faþa legii;• Nediscriminarea;• Diversitatea culturalã, religioasã ºi lingvisticã;• Egalitatea între femei ºi bãrbaþi;• Drepturile copilului;• Drepturile persoanelor în vârstã;• Integrarea persoanelor cu handicap.d) Solidaritatea• Dreptul de negociere ºi de acþiuni colective;• Dreptul de acces la serviciile de plasament;• Protecþia în caz de concediere nejustificatã;• Condiþii de muncã juste ºi echitabile;• Interdicþia muncii copiilor ºi protecþia muncii tinerilor;• Viaþa familialã ºi viaþa profesionalã;• Securitatea socialã ºi ajutorul social;• Protecþia sãnãtãþii;• Accesul la serviciile de interes economic general;• Protecþia mediului;• Protecþia consumatorilor.Uniunea Europeana recunoaºte drepturile, libertãþile ºi principiileenunþate în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii ºi prezentate mai sus.Instituþiile-mecanism pentru protecþia drepturilor fundamentale aleUniunii sunt în principal urmãtoarele:

• Mediatorul european;• Parlamentul European, în faþa cãruia cetãþenii europeni îºiexercitã dreptul de petiþionare;• Curtea de Justiþie a Uniunii Europene;• Curtea Europeanã a Drepturilor Omului;• Organele consultative ale Uniunii.2. Cetăţenia UniuniiOrice persoanã având cetãþenia unui Stat membru posedã cetãþeniaUniunii Europene.Cetãþenia Uniunii se adaugã la cetãþenia naþionalã ºi nu o înlocuieºte peaceasta.9În calitate de cetãþeni europeni, persoanele având cetãþenia unui statmembru al UE se bucurã de drepturile ºi sunt supuºi îndatoririlor prevãzutede Constituþia Europeanã. Aceste drepturi sunt:• dreptul de a circula ºi de a-ºi stabili reºedinþa în mod liber peteritoriul statelor membre;• dreptul de a vota ºi de a fi ales în alegerile pentru ParlamentulEuropean, precum ºi în alegerile municipale în Statul membruîn care ei sunt rezidenþi, în aceleaºi condiþii ca ºi resortisanþiiacestui Stat;• dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei þãri terþe unde Statulmembru al cãrui resortisant este nu este reprezentat, deprotecþia autoritãþilor diplomatice ºi consulare ale oricãrui Statmembru, în aceleaºi condiþii ca ºi resortisanþii acelui stat;• dreptul de a adresa petiþii Parlamentului european, de arecurge la mediatorul european, precum ºi dreptul de a seadresa instituþiilor ºi organelor consultative ale Uniunii, în unadin limbile Constituþiei ºi de a primi un rãspuns în aceeaºilimbã.3. Parlamentul European (aspecte selective)Parlamentul European exercitã, împreunã cu Consiliul de Miniºtri,funcþiile legislative ºi bugetare. El exercitã funcþiile de control politic ºiconsultative în conformitate cu condiþiile prevãzute de Constituþie.

Parlamentul European este compus din reprezentanþii cetãþenilorUniunii. Numãrul parlamentarilor europeni nu depãºeºte 750 de membri.Reprezentarea cetãþenilor este asiguratã de o manierã descrescãtoareproporþional, cu un prag minim de 6 membri pentru Statul membru.Nici unui stat membru nu i se vor atribui mai mult de 96 de mandate.Membrii Parlamentului European sunt aleºi prin sufragiu universal,direct ºi secret, pentru un mandat de 5 ani.Parlamentul European alege dintre membrii sãi Preºedintele ºi biroulacestuia.Printr-o lege europeanã, Parlamentul European stabileºte statutul ºicondiþiile generale de exercitare a funcþiilor membrilor sãi.La cererea unui numãr de 1/4 dintre membrii sãi, Parlamentul europeanpoate sã constituie o comisie temporarã de anchetã.Parlamentul european alege Mediatorul european pentru un mandat egalcu durata legislaturii acestuia.10Parlamentul European adoptã regulamentul interior al acestuia, cu votulmajoritãþii membrilor care îl compun, stabilind ºi cvorumul pentrudesfãºurarea ºedinþelor sale.Parlamentul European, sesizat cu o moþiune de cenzurã asupraactivitãþii Comisiei Europene, nu poate sã se pronunþe asupra acesteia decâtdupã trecerea unui termen de 3 zile cel puþin de la depunerea moþiunii ºi prinscrutin public. Daca moþiunea de cenzurã este adoptatã cu o majoritate de2/3 din voturile exprimate ºi cu majoritatea membrilor care compunParlamentul European, membrii Comisiei trebuie sã demisioneze colectivdin funcþiile lor, împreunã cu Ministrul afacerilor externe al Uniunii din

cadrul Comisiei.4. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi Parchetul european(aspecte selective)a) Curtea de Justiţie a Uniunii EuropeneCurtea de Justiþie a Uniunii Europene asigurã respectarea legii îninterpretarea ºi aplicarea Constituþiei.Curtea de Justiþie a Uniunii Europene se compune din:• Curtea de Justiþie;• Tribunalul General;• Tribunalele specializate.Curtea de Justiþie a Uniunii Europene statueazã în urmãtoarele maricazuri:• asupra recursurilor formulate de cãtre un Stat membru de cãtre oinstituþie sau de cãtre persoanele fizice ori juridice;• cu titlu prejudiciabil, la cererea jurisdicþiilor naþionale, privindinterpretarea dreptului Uniunii sau cu privire la validitatea acteloradoptate de instituþii;• în alte cazuri prevãzute de Constituþie.a.1) Curtea de JustiţieCurtea de Justiþie este compusã dintr-un judecãtor pentru fiecare statmembru al Uniunii.Pentru examinarea cererilor cu care este sesizatã, Curtea de Justiþie seconstituie, conform statutului Curþii de Justiþie a Uniunii Europene, în:• Camere;• Marea Camerã;11• Plenul Curþii.Curtea de Justiþie este asistatã de 8 avocaþi generali.Avocatul general are rolul de a prezenta public, cu deplinãimparþialitate ºi independenþã, concluziile motivate privind cauzele care, înconformitate cu Statutul Curþii de Justiþie a Uniunii Europene, cer intervenþiasa.

Judecãtorii Curþii de Justiþie desemneazã dintre ei pe preºedinteleCurþii pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit.Curtea de Justiþie adoptã propriul sãu regulament de procedurã.Curtea judecã în ultimã instanþã recursurile formulate împotrivadeciziilor Tribunalului general, cu privire la problemele de drept, încondiþiile ºi limitele prevãzute de statut.Curtea statueazã asupra oricãrui diferend între statele membre, înconexitate cu obiectul Constituþiei, dacã acest diferend îi este supus pentru ase ajunge la un compromis .Curtea statueazã în alte cazuri prevãzute de Constituþie sau rezervatede Statutul Curþii de Justiþie a Uniunii Europene.a.2) Tribunalul generalNumãrul judecãtorilor Tribunalului este stabilit prin Statutul Curþii deJustiþie a Uniunii Europene, care poate sã prevadã cã Tribunalul este asistatde avocaþi generali.Judecãtorii desemneazã dintre ei preºedintele Tribunalului pentru unmandat de 3 ani.Tribunalul este competent sã judece în primã instanþã recursurileprevãzute la articolele III-365, III-367, III-370, III-372 ºi III-373 dinConstituþia pentru Europa, cu excepþia celor care sunt atribuite unui tribunalspecializat.Statutul Curþii de Justiþie a Uniunii Europene poate sã prevadã cãTribunalul este competent ºi în alte categorii de recursuri.Tribunalul este competent sã judece recursurile formulate împotrivadeciziilor tribunalelor specializate.a.3) Tribunalele specializateTribunalele specializate sunt înfiinþate printr-o lege europeanã ºifuncþioneazã pe lângã Tribunalul general.

Tribunalele specializate judecã în primã instanþã anumite categorii derecursuri formulate în materii specifice.12Legea europeanã stabileºte compunerea tribunalelor specializate ºiîntinderea atribuþiilor care sunt conferite.b) Parchetul EuropeanParchetul European este înfiinþat printr-o lege europeanã ºi are caprincipalã atribuþie combaterea infracþiunilor care aduc atingere intereselorfinanciare ale Uniunii.Parchetul European este competent pentru cercetarea, urmãrirea ºitrimiterea în judecatã , dacã este cazul, în legãturã cu Europolul, a autorilorºi a complicilor infracþiunilor care aduc atingere intereselor financiare aleUniunii.Legea europeanã stabileºte statutul Parchetului European, condiþiile deexercitare a funcþiilor sale, regulile de procedurã aplicabile activitãþilor sale,precum ºi pe cele care guverneazã admisibilitatea probelor ºi regulileaplicabile controlului jurisdicþional al actelor de procedurã pe care el lereþine în exercitarea funcþiilor legale.Atribuþiile Parchetului pot fi extinse la lupta împotriva criminalitãþiigrave având o dimensiune transfrontalierã.Deciziile Curþii de Justiþie a Uniunii Europene au forþã juridicãexecutorie. Executarea forþatã este supusã regulilor de procedurã civilã învigoare în statul membru pe teritoriul cãruia ea are loc. Formula executorieeste aplicatã fãrã alt control decât cel de verificare a autenticitãþii titlului, decãtre autoritatea naþionalã pe care guvernul fiecãrui stat membru odesemneazã în acest scop ºi informeazã Comisia Europeanã ºi Curtea deJustiþie a Uniunii Europene.

4. Comisia EuropeanăComisia promoveazã interesul general al Uniunii ºi ia mãsurileadecvate în acest scop. Comisia are rolul de executiv al Uniunii. Eavegheazã la aplicarea Constituþiei, precum ºi a mãsurilor adoptate deinstituþii în baza acesteia.Comisia supervizeazã aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curþiide Justiþie a Uniunii Europene. Ea executã bugetul ºi administreazãprogramele.De asemenea, exercitã funcþiile de coordonare, executare ºi gestiune înconformitate cu condiþiile prevãzute de Constituþie.Comisia are iniþiativa legislativã a actelor Uniunii, cu excepþia cazuluiîn care Constituþia pentru Europa dispune altfel.13Comisia Europeanã este compusã dintr-un resortisant al fiecãrui statmembru, inclusiv preºedintele ºi ministrul afacerilor externe al Uniunii.Mandatul Comisiei este de 5 ani.Comisia este responsabilã în faþa Parlamentului European, care poateadopta o moþiune de cenzurã, cum s-a menþionat anterior.Preºedintele Comisiei Europene este ales de Parlamentul European cuvotul majoritãþii membrilor sãi.III. SISTEMUL POLITIC AL REGATULUI UNIT AL MARIIBRITANII SI IRLANDEI DE NORD1. Evoluţia dreptului pozitivIstoria specificã a Marii Britanii a fãcut ca o lege fundamentalã scrisãsub forma unui document unic sã nu fie necesarã, ci sã existe numai un setde reguli ºi principii constituþionale care formal-juridic se exprimã printr-oserie de obiceiuri dezvoltate prin intermediul jurisprudenþei, la care seadaugã documente scrise ºi, uneori, jurisprudenþa.Constituþia britanicã reprezintã cel mai edificator sistem nescris din

lume.Se poate considera cã primul document cu caracter constituþional dinistoria constituþionalã englezã îl reprezintã Carta acordatã supuºilor sãi deregele Henric I la urcarea pe tron în anul 1100.Formal, izvoarele „Constituþiei Marii Britanii” cuprind statute, pacte(convenþii), jurisprudenþa ºi doctrina.Statutele sunt legi adoptate de parlament, care, de regulã, se referã laorganizarea politicã a statului.Dintre statute, cel mai des sunt citate:• Magna Charta Libertatum (1215);• Petition of Right (1628);• Habeas Corpus Act (1679);• Bill of Rights (1689);• Act of Settlement (1701);• Parliament Act (1911 si respectiv 1949);• Representation of the People Act (1949);• Scotland Act (1998);• Northern Ireland Act (1998);• Human Rights Act (1998);• House of Lords Act (1999).14Pactele (convenþiile) sunt cutume, obiceiuri bine stabilite careguverneazã diferite proceduri politice.Jurisprudenþa desemneazã ansamblul hotãrârilor judecãtoreºti care sereferã la probleme de ordin constituþional ce au ajuns pânã la judecãtorii dela instanþele superioare.2. Protecţia drepturilor fundamentale prin acte scriseRegatul Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord neavând o Constituþiescrisã, sub forma unui document unic fundamental, se pune întrebarea undepot fi gãsite izvoarele juridice ale drepturilor fundamentale de care se bucurãcetãþenii Regatului Unit.Cea mai mare parte a acestor drepturi au existat la început în deciziilejudecãtorilor, prin care aceºtia recunoºteau un drept pe care britanicii îl

posedau deja.Începând cu secolul al XVIII-lea, multe dintre aceste drepturi au obþinuto delimitare clarã din partea unor statute importante.Odatã cu sfârºitul dinastiei Stuart în anul 1688 Rule of Law a devenitconvenþia esenþialã cu privire la drepturile fundamentale de care se bucurãcetãþenii britanici.Cele mai importante drepturi de care se bucurã cetãþenii britanici pot ficonsiderate urmãtoarele:a) Dreptul de vot;b) Dreptul la libertate personalã;c) Dreptul la libertatea opiniilor;d) Dreptul la întrunire publicã;e) Dreptul la proprietate privatã;f) Dreptul la alegerea religiei;g) Dreptul de a aparþine unui sindicat.Tradiþia britanicã, magistral exprimatã de Dicey în 1885, consacrã unprincipiu fundamental garantãrii efective a drepturilor fundamentale aleomului, în conformitate cu care „existã o prezumþie generalã cã individuleste liber din moment ce el poate sã facã tot ce nu îi este interzis prin lege”.Cu o astfel de mentalitate, extinsã la nivelul întregii societãþi britanice, nu ede mirare cã timp de secole constituþionaliºtii nu au admis nici mãcarnecesitatea unei enumerãri a elementelor care compun libertatea individualã.Human Rights Act, din 1998, reprezintã primul efort de codificare adrepturilor fundamentale de la adoptarea Bill of Rights, în 1869. Interesant încazul acestui act normativ este nu numai faptul cã el încorporeazã expres îndreptul pozitiv britanic Convenþia europeanã a drepturilor omului, dar ºi15faptul cã, în baza articolului 3, judecãtorul este obligat sã interpreteze

dreptul intern (atât legile, cât ºi common law) în conformitate cu dispoziþiileConvenþiei. În cazul în care acest lucru nu este posibil, judecãtorul esteobligat sã facã o declaraþie de neconformitate, ceea ce atrage dupã sine omodificare a dispoziþiei contrare din dreptul intern, indiferent cã aceasta esteo reglementare secundarã sau primarã.3. ParlamentulApariþia instituþiei pe care astãzi o numim parlament este de regulãplasatã în evul mediu, când regele dispunea de douã Consilii pentru aguverna regatul: Privy Council, format din consilierii sãi particulariîmputerniciþi cu conducerea administraþiei cotidiene a Regatului, ºi King’sCouncil sau Common Council, format din reprezentanþii oraºelor ºidomeniilor cãrora regele le cerea sã voteze impozitele. Foarte repede, acestadin urmã se va distanþa de puterea regalã ºi, fapt care ulterior îi va asiguracaracterul reprezentativ, va forma un corp distinct care, în timp, se vaobiºnui sã guverneze în domeniile de competenþa sa, strict limitatã decutumã, cu o autonomie care a fãcut din el precursorul parlamentului deastãzi.Astãzi, Parlamentul Marii Britanii este compus din Camera Comunelorºi Camera Lorzilor. Camera Comunelor are atribuþiile cele mai importante:adoptã legile, deþine în exclusivitate competenþele financiare, are competenþade a controla Guvernul ºi de a pune în discuþie responsabilitatea sa. Câtdespre Camera Lorzilor, ea nu mai are decât un rol decorativ, disputele salecu Camera Comunelor în ce priveºte votarea anumitor legi putând fi uºor

depãºite de cea din urmã cu un vot în cursul a douã sesiuni succesive,separate de un termen de minimum un an.Acest parlament dispune de suveranitate legislativã, actele normative pecare el le adoptã constituind singura formã de legislaþie care nu poate filimitatã în aplicarea sa de nici una din celelalte autoritãþi ale statului (înMarea Britanie neexistând încã o formã de control al constituþionalitãþiilegilor). Paradoxul constã în faptul cã tocmai aceastã suveranitateparlamentarã nu dispune de nici o garanþie constituþionalã, ci numai debeneficiul cutumei ºi al stabilitãþii legilor adoptate chiar de parlament.4. MonarhiaRegele este deþinãtorul puterii executive, cel puþin teoretic. În practicã,miniºtrii „majestãþii sale” exercitã puterea executivã sub conducerea unui16prim-ministru care rãspunde solidar cu ei pentru toate acþiunile lor, dar nu înfaþa suveranului, ci a parlamentului. Astfel, rãspunderea suveranului pentruactele miniºtrilor sãi nu mai subzistã. Oricum, suveranul nu este consideratresponsabil, cãci „the king can do no wrong”. Legea nu permite angajareaurmãririi penale împotriva reginei / regelui ca persoanã privatã.Legea constituþionalã din 1701 a înlocuit principiul primogenituriimasculine în materie de succesiune la tron cu o regulã specialã: în absenþadescendenþilor prinþesei Anna de Danemarca ºi ai lui Wilhelm al III-lea,prinþesa Sofia ºi descendenþii sãi au devenit moºtenitorii legitimi ai tronului,cu condiþia ca ei sã fi fost protestanþi. Regina actualã este, prin urmare,descendenta directã a familiei de Hanovra, instituitã în 1701. Ceea ce legea

nu precizeazã însã sunt atribuþiile de care dispune monarhul, reduse tot maimult de-a lungul timpului.Astfel, monarhia rãmâne supusã regulii fundamentale a neutralitãþiipolitice. Însã, toate prerogativele monarhului sunt pur nominale, nici unaneputând fi exercitatã fãrã contrasemnãtura primului-ministru. Chiar ºialegerea primului-ministru (o prerogativã importantã a ºefilor de stat în alteþãri cu regim parlamentar) nu mai este o competenþã proprie a monarhuluibritanic: sistemul bipartit ºi cel electoral au simplificat totul. Formal, reginamai poate:a) sã declare deschise ºi, respectiv, încheiate sesiunile parlamentare;b) sã dizolve ºi sã convoace parlamentul;c) sã-l numeascã pe primul-ministru;d) sã-i numeascã pe miniºtri;e) sã dispunã de unele competenþe în materie judecãtoreascã;f) sã acorde titluri onorifice.5. Primul-ministru şi cabinetul săuCabinetul (primul-ministru ºi miniºtrii) derivã, în teorie, din putereasuveranului. La început, miniºtrii nu erau nimic altceva decât membriiConsiliului Privat al Coroanei, fãrã nici o existenþã colectivã. Dupã dinastiagermanã de Hanovra, care ajunge la tron în 1714 ºi care se dezintereseazã deproblemele Regatului, miniºtrii dobândesc importanþã ºi, sub autoritateaprimului-ministru, se detaºeazã de Consiliul Privat al Coroanei.Aceeaºi schemã este reluatã ºi în privinþa responsabilitãþii: la început,miniºtrii nu rãspund decât individual, în faþa parlamentului, pentru actele lorde gestionare a treburilor publice. Este însã o rãspundere pur penalã, care dãnaºtere unei proceduri de punere sub acuzare de cãtre Camera Comunelor

(impeachment) ºi unei judecãri de cãtre Camera Lorzilor, cu consecinþe care17pot merge pânã la condamnarea miniºtrilor la pedeapsa capitalã. Pentru aevita consecinþe atât de grave pentru persoana lor, miniºtrii au luat bunulobicei de a demisiona înainte de a fi acuzaþi. Începând cu 1689, simplaameninþare a unui impeachment îi va face pe miniºtri sã se retragã înainte caprocedura sã se punã în miºcare. Astfel, responsabilitatea penalã ºiindividualã a posteriori este înlocuitã printr-o responsabilitate politicã ºicolegialã a priori. Cabinetul este de acum înainte un organ colegial, solidar,condus de primul-ministru, responsabil politic în faþa parlamentului, dar nuºi în faþa regelui. Primul-ministru ºi Cabinetul sunt într-adevãr organelecheie ale puterii.Cabinetul este modest ca numãr de persoane, dar cu atribuþii deosebitde importante în cadrul unei echipe guvernamentale foarte numeroase,compusã din miniºtri fãrã portofoliu, miniºtri însãrcinaþi sã conducã undepartament, secretari ºi subsecretari de stat etc. Primul-ministru este celcare îºi alege miniºtrii dintre colegii de partid aleºi în Camera Comunelor ºi,uneori, însã foarte rar, dintre Lorzi. El îi poate revoca liber. Numãrulmembrilor variazã în funcþie de epocã, între 14 ºi 24 de miniºtri; în caz deostilitãþi, el poate fi redus la numai 4 sau 5 membri.6. Sistemul partidelor politiceScrutinul majoritar într-un singur tur poate fi considerat, în egalãmãsurã, fie cauzã, fie efect al celuilalt fenomen ce caracterizeazã peisajulpolitic britanic: bipartidismul. Timp de mai bine de o sutã cincizeci de ani,

douã partide ºi-au disputat scena politicii britanice: Whigs ºi Torries, iar maiapoi succesorii lor, liberalii ºi conservatorii. Abia la sfârºitul celui de-aldoilea rãzboi mondial se produce o schimbare spectaculoasã ºi aparlaburiºtii.Deja în cursul secolului al XVIII-lea se disting douã grupãri de interese:Torries – reprezentanþii aristocraþiei tradiþionale, cu interese strict funciare,ºi Whigs – reprezentanþii noii burghezii industriale ºi comerciale. În secolulal XIX-lea, Torries ºi-au luat numele de conservatori ºi Whigs pe cel deliberali. La începutul secolului al XX-lea a luat naºtere un nou partid politic,apãrut din lupta sindicalã, care îºi propune ca scop principal apãrareaintereselor muncitorilor. În anul 1906 el participã pentru prima datã laalegeri ºi obþine 30 de mandate. Se intituleazã Labour Party ºi continuãsã-ºi sporeascã influenþa într-atât, încât în 1945 reuºeºte sã înlãture completPartidul Liberal din parlament. De atunci, alternanþa la putere se face întreconservatori ºi laburiºti, fãrã ca celelalte partide politice, de mai micãimportanþã, dar care existã în Marea Britanie, sã reuºeascã sã-i detroneze.187. ScrutinulTimp de ºase secole, sistemul constituþional britanic a evoluat îndirecþia votului universal. În 1918, acest lucru a fost în sfârºit realizat, însãnumai începând cu vârsta de 21 de ani pentru bãrbaþi ºi 30 de ani pentrufemei. De abia în 1969, vârsta limitã a fost coborâtã la 18 ani pentru ambelesexe, cu excluderea de la dreptul de vot a membrilor Camerei Lorzilor, a

strãinilor, a persoanelor alienate mintal ºi a persoanelor condamnate peparcursul ultimilor cinci ani pentru corupþie sau practici ilegale în legãturãcu alegerile. Eligibilitatea revine oricãrei persoane având 21 de ani împliniþipânã în ziua alegerilor, cu excepþia lorzilor, a prelaþilor diferitelor culte, ahandicapaþilor mintal ºi a funcþionarilor statului.Procedura electoralã, atât pentru alegerile generale, cât ºi pentru celelocale, este cuprinsã în Legea reprezentãrii poporului (People’sRepresentation Act) din 1949, cu modificãrile ulterioare. Contestareaalegerilor este posibilã în termen de 12 zile de la numãrarea voturilor, prindepunerea unei cereri la un tribunal compus din doi judecãtori ai ÎnalteiCurþi care îºi are sediul în circumscripþia electoralã respectivã. Þinând seamade motivele cererii ºi de natura contestaþiei, tribunalul poate sã confirmerezultatele, sã le modifice adãugând sau anulând voturi sau sã dispunã noialegeri. La sfârºitul deliberãrii, tribunalul trebuie sã prezinte concluziile saleSpeaker-ului Camerei Comunelor, care ia apoi o decizie în consecinþã.Sistemul electoral al Marii Britanii rãmâne unul de referinþã, atât dinpunct de vedere teoretic, cât ºi în ceea ce priveºte influenþa concretã pe careo are asupra vieþii politice ºi statale. Astfel, Marea Britanie este divizatã în651 de circumscripþii din care se desemneazã câte un membru în CameraComunelor. Scrutinul se bazeazã pe regula majoritãþii simple, uninominale,cu un singur tur; adicã, mandatul revine candidatului care a obþinut cel maimare numãr de voturi în circumscripþia în care a candidat. Un scrutinconsiderat foarte dur, dar foarte eficient în ceea ce priveºte desemnarea unei

majoritãþi parlamentare eficiente, întrucât a dat aproape întotdeauna rezultatenete.IV SISTEMUL POLITIC AL STATELOR UNITEALE AMERICII1. Scurtă abordare retrospectivă a sistemului politic american19În jurul anului 1700, Anglia formase 13 colonii în partea de est a S.U.A.Majoritatea coloniºtilor erau englezi, care proveneau din Scoþia, Irlanda ºiÞara Galilor. De asemenea, erau mulþi germani în Pensylvania, olandezi înNew York ºi francezi în Louisiana.Unele colonii aveau propriul lor guvern. Altele erau conduse dereprezentanþi ai Coroanei britanice. Guvernul britanic le cerea sã plãteascãimpozite care sã contribuie la plata cheltuielilor coloniale, dar coloniile nuerau consultate în emiterea legilor fiscale. Trupele britanice staþionate încolonii, în marea lor majoritate, erau cazate în locuinþele coloniºtilor. În anul1774, un grup de conducãtori ai coloniºtilor s-au întrunit ºi au constituitCongresul continental, care l-a informat pe regele Angliei despreconvingerea coloniºtilor cã, în calitate de englezi liberi, ar trebui sã fie ºi eiconsultaþi asupra legilor care îi guvernau. Regele ºi Cabinetul britanic nu auluat în considerare cerinþele coloniºtilor. Membrii Congresului au considerataceasta o mare nedreptate ºi au hotãrât sã cearã independenþa faþã deCoroana britanicã.În anul 1775 au izbucnit lupte între trupele Gãrzii Naþionale din NouaAnglie ºi soldaþii britanici.La 4 iulie 1776, Congresul continental a adoptat Declaraþia deindependenþã, elaboratã de Thomas Jefferson, fermier ºi avocat din coloniile

Virginia; acest document a enumerat multe nemulþumiri împotriva regelui ºia declarat cã din acel moment „Coloniile Unite” nu mai erau supuse Angliei.La încheierea pãcii, Statele Unite erau, de fapt, un grup de 13 colonii,fiecare având propriul sãu guvern ºi fiind organizate asemenea unei þãriindependente. Fiecare colonie îºi elabora propriile legi ºi se ocupa de toateproblemele interne.În timpul rãzboiului, statele au cãzut de acord sã elaboreze un act printrimiterea de reprezentanþi în cadrul Congresului continental. Dupãcâºtigarea rãzboiului, Congresul urma sã se ocupe numai de problemele pecare statele individuale nu le puteau rezolva singure. El urma sã strângã banipentru a plãti datoriile de rãzboi, sã stabileascã un sistem monetar unic ºi sãse ocupe de încheierea tratatelor cu naþiunile strãine. Înþelegerea care astabilit acest plan de cooperare a fost denumitã „Articolele Confederaþiei”.„Articolele Confederaþiei” nu au avut succes, deoarece statele nucooperau cu Congresul ºi nici între ele. Când Congresul a avut nevoie debani pentru plata datoriilor faþã de Franþa ºi alte state europene, unele stateau refuzat sã plãteascã contribuþia.Majoritatea americanilor era totuºi de acord cã trebuie aduse modificãri„Articolelor Confederaþiei”.20Congresul Continental a cerut fiecãrui stat sã trimitã delegaþi la oîntrunire în Philadelphia, oraºul în care fusese semnatã Declaraþia deindependenþã, pentru a discuta modificãrile ce trebuiau aduse ArticolelorConfederaþiei.

Întrunirea de la Philadelphia a avut loc pe data de 17 mai 1787 ºi a fostdenumitã Convenþia de la Philadelphia. La Convenþie au participat 12 statedin cele 134 care au semnat, „Articolele Confederaþiei” (lipsea cel mai micstat, Rhode Island).Convenþia a fost prezidatã de George Washington ºi la aceasta auparticipat 54 de delegaþi. În timpul Convenþiei, delegaþii au creat o nouãformã de guvernãmânt pentru Statele Unite. Aceasta formã de guvernãmânta fost cuprinsã într-un document denumit Constituþia Statelor Unite aleAmericii.În timpul elaborãrii Constituþiei, delegaþii au fost confruntaþi cu douãmari temeri, împãrtãºite de majoritatea americanilor.Prima era aceea cã o persoanã sau un grup aparþinând guvernuluicentral ar putea deveni prea puternicã sau ar putea acapara controlul asupraþãrii, dând astfel naºtere tiraniei. Pentru a preveni acest lucru, delegaþii aualcãtuit o guvernare compusã din trei pãrþi: executivã, legislativã ºijudecãtoreascã. Fiecare din aceste trei ramuri avea puteri pe care celelaltedouã nu le aveau, creându-se astfel posibilitatea ca fiecare dintre ele sãcontrasemneze ºi sã limiteze orice acþiune greºitã a celorlalte.A doua temere era aceea cã noul guvern central ar putea slãbi sau chiaranula posibilitatea guvernului fiecãrui stat de a-ºi rezolva propriileprobleme. Pentru a elimina aceastã suspiciune, în Constituþie s-a precizatcare sunt puterile guvernului central ºi care sunt puterile rezervate statelormembre. Astfel, fiecãrui stat îi era rezervat dreptul de a-ºi alege propriulguvern.2. Congresul Statelor Unite ale Americii

Congresul este compus din Camera Reprezentanþilor ºi Senat. Alegereasistemului bicameral se datoreazã unor condiþii istorice, statele care auacceptat Constituþia din anul 1787 convenind asupra unei forme legislativecomune, în care sã fie reprezentate proporþional cu populaþia lor, dar dorindîn acelaºi timp sã menþinã ideea egalitãþii în drepturi a statelor federaþiei.Principalele atribuþii ale Congresului sunt:1. Reglementeazã impunerea ºi colectarea taxelor, a impozitelor deorice fel, inclusiv a taxelor vamale, care vor fi uniforme pe întregul teritoriu.2. Asigurã achitarea datoriilor S.U.A.213. Asigurã apãrarea comunã ºi bunãstarea generalã.4. Ratificã împrumuturile efectuate în numele S.U.A.5. Reglementeazã comerþul cu naþiunile strãine ºi între diferite statemembre ale federaþiei.6. Reglementeazã uniform naturalizarea.7. Reglementeazã uniform falimentul.8. Reglementeazã emiterea monedei naþionale ºi valorea acesteia.9. Reglementeazã standardele pentru mãsuri ºi greutãþi.10. Reglementeazã activitatea poºtei.11. Reglementeazã dreptul de proprietate intelectualã.12. Reglementeazã înfiinþarea Curþilor de rang inferior Curþii Supremede Justiþie a S.U.A.13. Declarã starea de rãzboi.14. Alocã fonduri pentru recrutarea ºi înzestrarea forþelor armate.15. Propune amendamente constituþionale.3. SenatulSenatul este compus din 102 membri, câte doi aleºi de fiecare stat,indiferent de populaþia acestuia. Astfel, statul Alaska, care are 407.000 delocuitori, sau statul Haway, care are 895.000 de locuitori, trimit în Senatul

american tot doi senatori, ca ºi statul California, care are 22 milioane delocuitori. Aceastã soluþie adoptatã de Constituþia S.U.A. are la bazã ideeaegalitãþii în drepturi a statelor participante la federaþie.Puterile exclusive rezervate Senatului sunt urmãtoarele:a) Senatul este singurul competent sã-ºi dea acordul cu privire lanumirea unor înalþi funcþionari. În cadrul acestei funcþii, Senatulaprobã numirile de judecãtori ai Curþii Supreme, fãcute dePreºedintele S.U.A. În fapt, Preºedintele uzeazã de prestigiul sãu ºiconvinge aproape întotdeauna pe senatori sã aprobe numirile fãcutede Casa Albã.b) Senatul aprobã în exclusivitate acordurile ( executive agreements),adicã acordurile, înþelegerile sau tratatele încheiate de PreºedinteleS.U.A. Se apreciazã cã acestea sunt de 15 ori mai numeroase decâtcele încheiate în numele S.U.A.c) Senatul are puterea exclusivã de a judeca punerile sub acuzare aleunor înalþi funcþionari ai statului, inclusiv a Preºedintelui. Este aºanumitaprocedurã impeachment.Hotãrârea de punere sub acuzare se ia de cãtre Camera Reprezentanþilorcu votul majoritãþii simple a membrilor acesteia.22Atunci când judecã punerile sub acuzare, Senatul este prezidat depreºedintele Curþii Supreme a S.U.A.Pentru a fi condamnat un înalt funcþionar public sau Preºedintele S.U.A.este necesarã întrunirea unei majoritãþi calificate de 2/3 din numãrulsenatorilor. Sancþiunea constã în îndepãrtarea din funcþie ºi pierdereadreptului de a deþine sau de a se bucura de orice fel de funcþie onorificã sauremuneratã oficial în S.U.A.

Punerea sub acuzare este motivatã de sãvârºirea infracþiunilor detrãdare, luare de mitã sau a altor infracþiuni foarte grave sau încãlcãri alelegii.4. Camera ReprezentanţilorCamera Reprezentanþilor este compusã din 435 de membri ºi 3reprezentanþi ai districtului Washington. Numãrul reprezentanþilor nu poatedepãºi câte unul la 30.000 de locuitori din fiecare stat, dar fiecare stat vaavea cel puþin câte un reprezentant. Numãrul reprezentanþilor este actualizatdin 10 în 10 ani, în urma recensãmântului populaþiei, ºi este proporþional cunumãrul populaþiei fiecãrui stat.Camera Reprezentanþilor are puteri care îi sunt conferite înexclusivitate:a) aprobã cu majoritate simplã punerea sub acuzare a unor înalþifuncþionari din administraþia S.U.A., inclusiv a Preºedintelui sauvicepreºedintelui S.U.A.;b) elaboreazã în exclusivitate toate proiectele de lege privind stabilireaimpozitelor, taxelor ºi altor contribuþii (Senatul poate doar sãpropunã amendamente).În ceea ce priveºte procedura legislativã, cele douã Camere coopereazãca parteneri egali.5. Preşedintele şi vicepreşedintele Statelor Unite ale AmericiiConstituþia S.U.A. prevede în art. 2 cã „puterea executivã va fiexecutatã de Preºedintele S.U.A.”. Referindu-se la aceastã exprimareconstituþionalã, profesorul american Laurence Tribe aratã: „Spre deosebirede celelalte ramuri constituþionale, preºedintele este o persoanã , precum ºi oinstituþie, el este ales de cãtre întreaga naþiune pe care o reprezintã ºi îiexprimã aspiraþiile”.

Preºedintele S.U.A. este desemnat prin vot universal indirect de cãtreun Colegiu electoral format din mari electori, fiecare stat beneficiind de un23numãr de delegaþi egal cu cel al congresmanilor aleºi în forul supremlegislativ din partea statului respectiv. Acest colegiu este format din 538 deelectori.Congresul constituþional a imaginat acest sistem, deoarece nu a dorit capreºedintele sã fie dependent de Congres, ceea ce a fãcut sã se instituiesistemul electoral pe care l-am menþionat ºi care este destul de complicat,dar care, în fond, asigurã o anumitã independenþã preºedintelui, care nu esteales de Congres.Anumite puteri ale Preºedintelui sunt consacrate de Constituþie, alteleau rezultat din interpretarea constituþiei dincolo de dispoziþiile saleconstituþionale. Practic, interpretarea dispoziþiilor constituþionale poartãnumele de cutume constituþionale.Sunt considerate funcþii tradiþionale ale Preºedintelui cele de:a) ºef al satului;b) ºef al puterii executive (al guvernului);c) comandant suprem al forþelor armate;d) ºef al diplomaþiei;e) ºef al partidului care l-a propus candidat la preºedinþie.Aceastã prerogativã nu înseamnã cã preºedintele ar ocupa o anumitãierarhie în partid, ci este o obligaþie moralã a acestuia de a susþine partidul ºide a contribui la sporirea prestigiului ºi numãrului de simpatizanþi aiacestuia.Alãturi de aceste prerogative tradiþionale, Preºedintele ºi-a asumat întimp ºi altele, printre care enumerãm:1) coordonator al politicii economice;2) apãrãtor al politicii sociale;

3) suport al sistemului federal de guvernãmânt;4) moderator al soluþiilor de dezamorsare a unor crize interne ºiexterne;5) nu rãspunde în faþa Congresului ºi nu poate fi obligat sãdemisioneze dacã are un sprijin minoritar în Camere;6) nu are dreptul sã dizolve Congresul ºi sã procedeze la organizareaunor noi alegeri.În calitatea sa de ºef al executivului, preºedintele este ºi ºef alCabinetului, compus din secretari care au calitatea de miniºtri cu atribuþii dea conduce departamentele administraþiei federale, în numãr de 15, cu unnumãr de 2.600.000 de agenþi.24În perioada în care Preºedintele este în funcþie, vicepreºedinteleîndeplineºte funcþia de preºedinte al Senatului, dar el nu are dreptul sãvoteze decât în caz de paritate a voturilor în aceastã Camerã.6. Puterea judecătoreascăPotrivit art.3 secþiunea 1 din Constituþia S.U.A., puterea judecãtoreascãeste încredinþatã Curþii Supreme ºi unor Curþi inferioare , a cãror jurisdicþie afost stabilitã la nivel federal. Constituþia stabileºte puterea Congresului de aînfiinþa prin lege curþile inferioare Curþii Superioare a S.U.A.În afara Curþilor federale, Constituþia acordã puteri Congresului de aînfiinþa Curþi specializate pentru anumite cauze sau pentru anumite domeniide activitate.În ceea ce priveºte stabilirea gradelor de jurisdicþie, Curtea Supremãeste competentã sã judece plângerile împotriva sentinþelor pronunþate deCurþile înfiinþate de Congres.Trebuie menþionat cã puterea judecãtoreascã federalã are atribuþia de ainterpreta ºi întãri forþa juridicã a Constituþiei ca lege. Temeiul juridic alacestei puteri se întemeiazã pe principiul separaþiei puterilor.

În ceea ce priveºte independenþa ºi inamovibilitatea judecãtorilor,acestea se bazeazã pe dispoziþiile Constituþiei, potrivit cãreia „judecãtorii dela Curtea Supremã , precum ºi cei ai celorlalte curþi îºi vor menþine posturileîn caz de bunã comportare”.De asemenea, judecãtorii pot fi puºi sub acuzare ºi judecaþi potrivitprocedurii de impeachment, când comit anumite fapte. Ei sunt numiþi înfuncþie de Preºedinte ºi confirmaþi de cãtre Senat.În prezent, sistemul Curþilor federale este compus din urmãtoarelejurisdicþii:a) Curþile de district- 94 de jurisdicþii;b) Curþile de apel – 13 jurisdicþii;c) Curþi de jurisdicþie specialã;d) Curtea Suprema de Justiþie.Curtea Supremã de Justiþie a S.U.A. este compusã din 9 judecãtori aflaþisub coordonarea unui Chief Justice. Aceºtia sunt numiþi pe viaþã de cãtrePreºedintele S.U.A. ºi au posibilitatea, de care profitã rar, de a se retrage lavârsta de 70 de ani, dacã o doresc.8. Declaraţia drepturilor omului (Bill of Rights)25Dupã ratificarea Constituþiei S.U.A. în anul 1789 reprezentanþii unorstate au fãcut constatarea cã în Constituþie nu se menþioneazã garantarealibertãþilor , a drepturilor ºi privilegiilor cetãþenilor. Astfel, Constituþiei i-afost adãugatã Declaraþia drepturilor omului (Bill of Rights) în anul 1791,care este compusã din 10 articole denumite amendamente. Aceastãdeclaraþie garanteazã libertatea ºi drepturile individuale ºi interziceamestecul guvernului în viaþa personala a cetãþenilor.În Declaraþia drepturilor omului, americanilor li se garanteazã libertatea

de credinþã, libertatea cuvântului ºi a presei. Ei au dreptul de a se întruni înlocuri publice, de a protesta împotriva acþiunilor guvernului ºi de a cereschimbãri. Au dreptul sã deþinã arme dacã doresc.Declaraþia interzice poliþiei sã reþinã ºi sã percheziþioneze o persoanãfãrã motive întemeiate. De asemenea, nu poate fi percheziþionatã locuinþaunei persoane fãrã un mandat din partea unui for judecãtoresc.Pânã în anul 1986, la cele zece amendamente ale Constituþiei au maifost adãugate alte 16. Dintre prevederile acestora menþionam: interzicereasclaviei, garantarea cetãþeniei ºi a tuturor drepturilor , indiferent de rasã,acordarea dreptului de vot femeilor ºi reducerea limitei de vârsta la 18 anipentru exercitarea dreptului de vot.La ora actualã, Constituþia S.U.A conþine 27 de amendamente, iarproiectul celui de-al 28-lea se aflã pe agenda de lucru a Congresului.V. SISTEMUL POLITIC AL FRANŢEI1. O abordare retrospectivă a evoluţiei sistemului politic alFranţei (aspecte selective)Dorind parcã sã exprime evoluþia sistemului constituþional francez,Joseph de Maistre afirmã cã „existã întotdeauna în fiecare Constituþie, cevacare nu poate sã fie scris”.În istoria Franþei, perioada 1789 – 1799 este denumitã perioadarevoluþiei.La data de 17 iunie 1789, starea a treia s-a proclamat AdunareNaþionalã. La data de 20 iunie 1789, s-a depus jurãmântul: „Sã nu nedespãrþim niciodatã ºi sã ne întâlnim oriunde împrejurãrile o vor cere, pânãce Constituþia regatului va fi întocmitã ºi întãritã pe temelii trainice”.La 26 august 1789 a fost votatã Declaraþia drepturilor omului ºi

cetãþeanului. Inspirându-se în multe puncte din Declaraþia americanã,aceasta avea un rãsunet universal ºi þinea seama de enormele transformãri26care se produseserã. În ea absolutismul ºi privilegiile erau condamnate. Eraînscris principiul cã orice suveranitate rezidã esenþial în naþiune. În aceastãperspectivã, în Declaraþie era consacrat principiul cã „oamenii se nasc ºirãmân liberi ºi egali în drepturi, iar deosebirile sociale nu pot fi fondatedecât pe utilitate comunã”.Înlãturarea privilegiilor era consfinþitã în document prin proclamareaegalitãþii cetãþenilor în faþa legii fie când aceasta protejeazã, fie când aceastapedepseºte.Preluând doctrina lui Montesquieu, Declaraþia afirmã cã nu posedãconstituþie acel stat în care puterea legislativã, puterea executivã ºi putereajudecãtoreascã nu sunt separate.Împotriva suveranitãþii clerului, se proclama libertatea de conºtiinþã,libertatea cultelor ºi libertatea presei.Prima constituþie francezã a fost Constituþia din data de 3 septembrie1791, care menþinea monarhia, dar stabilea fundamentarea acesteia pe bazedemocratice ºi constituþionale.În anul 1792 s-au hotãrât noi alegeri pentru Convenþia naþionalã, cares-a întrunit în prima ºedinþã la data de 21 septembrie 1792. La aceastã datãeste proclamatã republica.Regimul constituþional al Franþei a fost reglementat de urmãtoareledocumente constituþionale:• Constituþia din data de 24 iunie 1793• Constituþia din data de 22 august 1795• Constituþia anului VIII din data de 13 decembrie 1799• Carta din data de 4 iunie 1814

• Actul constituþional la Constituþiile Imperiului din data de 22aprilie 1815• Carta din data de 18 august 1830• Constituþia din data de 4 noiembrie 1848• Constituþia din data de 14 ianuarie 1852• Regimul provizoriu de la 1870 la 1875• Legile constituþionale din anul 1875• Guvernarea Franþei între 1940-1945• Constituþia Franþei din anul 1946• Constituþia Franþei din data de 4 octombrie 1959.2. Constituţia Franţei din data de 4 octombrie 195827În cuprinsul normativ al acesteia pot fi identificate un preambul ºi 15titluri.a) Constituþia din anul 1958 nu conþine o declaraþie de drepturi, cinumai un preambul foarte scurt care consfinþeºte cã „poporulfrancez proclamã solemn ataºamentul sãu la «Drepturile omului ºila principiile suveranitãþii naþionale» aºa cum sunt ele definite înDeclaraþia drepturilor omului ºi cetãþeanului din anul 1789,confirmate ºi completate de preambulul Constituþiei din anul1946”.b) Titlul I- Despre suveranitatec) Titlul II- Preºedintele Republiciid) Titlul III- Guvernule) Titlul IV- Parlamentulf) Titlul V- Raporturile dintre Parlament ºi Guverng) Titlul VI- Despre tratatele ºi acordurile internaþionaleh) Titlul VII- Consiliul constituþionali) Titlul VIII- Autoritatea judiciarãj) Titlul IX- Despre Înalta Curte de Justiþiek) Titlul X- Consiliul economic ºi sociall) Titlul XI- Despre colectivitãþile teritorialem) Titlul XII- Despre comunitãþin) Titlul XIII- Despre acordurile de asociereo) Titlul XIV- Despre revizuirep) Titlul XV- Dispoziþii tranzitorii.Problema valorii juridice a declaraþiilor de drepturi ºi a preambulului adat naºtere la dezbateri îndelungate dupã anul 1958, pânã la data de 16 iulie

1971, când printr-o decizie a Consiliului Constituþional a fost consacratãvaloarea juridicã a preambulului Constituþiei din anul 1958, recunoscându-ise valoare constituþionalã.3. Parlamentul francezParlamentul francez se compune din douã Camere, respectiv,Adunarea Naþionalã ºi Senatul.Adunarea Naþionalã se compune din 277 de membri, aleºi prinsufragiu universal direct, pentru un mandat de 5 ani.Senatul se compune dintr-un numãr de 321 de membri, aleºi prinsufragiu indirect, pentru un mandat de 9 ani, ºi asigurã reprezentareacolectivitãþilor teritoriale ale Republicii, precum ºi reprezentarea francezilorstabiliþi în afara teritoriului naþional.28Cea de a „treia Camerã”, cum este denumitã în literatura despecialitate francezã, o reprezintã Consiliul Economic ºi Social.Consiliul Economic ºi Social se compune dintr-un numãr de 230 demembri, fiind o adunare consultativã.Prin reprezentarea principalelor activitãþi economice ºi sociale,Consiliul favorizeazã colaborarea diferitelor categorii profesionale între eleºi asigurã participarea lor la politica economicã ºi socialã a Guvernului.La sesizarea Guvernului, Consiliul Economic ºi Social dã avizconsultativ asupra proiectelor de lege, ordonanþã sau decret, precum ºiasupra propunerilor de lege.Trebuie reþinut cã legea fundamentalã francezã stabileºte domeniilerezervate legii ºi domeniile rezervate principiilor fundamentale stabilite prinlege. Aceste domenii pot fi precizate ºi completate printr-o lege organicã.Pentru celelalte domenii , legea are caracter de reglementare.Iniþiativa legislativã aparþine în egalã mãsurã Primului-Ministru ºimembrilor Parlamentului.Senatul francez are o situaþie constituþionalã privilegiatã, în sensul cã

nu poate fi dizolvat, putând bloca o propunere de revizuire constituþionalã,fiind considerat din acest punct de vedere, unul din garanþii Constituþiei.Reguli comune se referã la statutul membrilor parlamentului,respectiv, incompatibilitãþile imunitãþilor, regimul indemnizaþiilor, sesiunileordinare ºi extraordinare etc.Organizarea internã ºi funcþionarea fiecãrei Adunãri se fac prinpropriul regulament adoptat de Adunarea Naþionalã ºi Senat.Principalele atribuþii ale Parlamentului francez pot fi considerate:adoptarea declaraþiei de rãzboi, autorizarea stãrii de urgenþã atunci cândaceasta depãºeºte 12 zile, autorizarea Guvernului de a emite ordonanþe,iniþiativa legislativã etc.5. Preşedintele Republicii francezeOrganizarea puterilor publice stabilitã de Constituþia Franþei din anul1958 acordã instituþiei preºedintelui un caracter de primordialitate, care înliteratura de specialitate este motivatã de aºezarea acestei instituþii înstructura normativã a legii fundamentale înaintea guvernului ºiparlamentului.Caracterul de primordialitate este pus în evidenþã ºi de rolul importantacordat preºedintelui de arbitru în funcþionarea normalã a puterilor publice.Din aceastã perspectivã putem cita discursul rãmas celebru, prezentatde generalul De Gaulle în cadrul conferinþei de presã din data de 31 ianuarie291964, în cadrul cãreia declara cã „trebuie sã se înþeleagã clar cã autoritateaindivizibilã a statului este încredinþatã în întregime preºedintelui, de cãtrepoporul care l-a ales, cã nu existã nici o altã autoritate , nici ministerialã, nicicivilã, nici militarã, nici judiciarã, care sã nu fie acordatã ºi menþinutã decãtre acesta”.

Primul Preºedinte al celei de a V-a Republici a fost ales prin sufragiuindirect de cãtre un colegiu electoral care cuprindea membrii Parlamentuluiºi un anumit numãr de reprezentanþi ai colectivitãþilor locale.Dupã reforma constituþionalã din anul 1962, care a modificat modul descrutin pentru alegerea preºedintelui Republicii, acesta este ales prinsufragiu universal direct.Dintre puterile preºedintelui putem enumera: numirea Primului-Ministru, dreptul de a adresa Parlamentului mesaje, numirea preºedintelui ºia membrilor Consiliului Constituþional, conducerea relaþiilor internaþionale,calitatea de comandant al armatei etc.În raporturile cu justiþia, preºedintele Republicii are dreptul de graþiere,este garantul independenþei autoritãþilor judecãtoreºti, prezideazã ConsiliulSuperior al Magistraturii.5. Guvernul francezGuvernul francez aparþine puterii executive.Franþa a adoptat soluþia constituþionala a unui executiv dual format dinºeful statului – Preºedintele ºi Guvernul.Într-o ordine atipicã, ºi Guvernul este reglementat de legeafundamentalã francezã înaintea parlamentului.În doctrina de specialitate francezã, cea de a V-a Republicã estedenumitã „republicã semiprezidenþialã”.Forma dualã a executivului sugereazã a fi de inspiraþie englezã.În sens restrâns, Guvernul este organul executiv compus din Primul-Ministru ºi din miniºtri.Numirea Primului-Ministru reprezintã o prerogativã constituþionalã apreºedintelui republicii.În ceea ce priveºte miniºtrii, aceºtia sunt numiþi de preºedinte lapropunerea Primului-Ministru.

Guvernul se întruneºte în Consiliul de Miniºtri, prezidat de Primul-Ministru.Guvernul cuprinde pe lângã miniºtri ºi miniºtrii de stat, miniºtri delegaþipe lângã Primul-Ministru ºi secretari de stat.30Funcþiile ministeriale sunt incompatibile cu funcþiile profesionaleprivate ºi cu alte funcþii publice.Primul-Ministru, dupã deliberarea Consiliului de Miniºtri, angajeazã înfaþa Adunãrii Naþionale rãspunderea Guvernului cu privire la propriulprogram sau cu privire la o declaraþie de politicã generalã.Adunarea Naþionalã poate pune în discuþie rãspunderea Guvernului prinvotarea unei moþiuni de cenzurã.De asemenea, Primul-Ministru are posibilitatea de a solicita Senatuluiaprobarea unei declaraþii de politicã generalã.Iniþiativa legislativã aparþine în egalã mãsurã Primului-Ministru ºimembrilor parlamentului.Pânã la revizuirea constituþionalã din data de 19 iulie 1993, competenþade a judeca actele îndeplinite de miniºtri în exercitarea funcþiilor acestorarevenea Înaltei Curþi de Justiþie. Dupã revizuirea menþionatã, membriiGuvernului rãspund penal pentru actele îndeplinite în exerciþiul funcþieiacestora ºi calificate drept crime sau delicte în faþa Curþii de Justiþie aRepublicii. Aceasta este o jurisdicþie specialã compusã din 15 judecãtori: 12parlamentari desemnaþi paritar de Senat ºi Adunarea Naþionalã ºi 3judecãtori de la Curtea de Casaþie.6. Puterea judecătoreascăPuterea judecãtoreascã în Franþa este structuratã astfel:• Înalta Curte de Justiþie• Consiliul Superior al Magistraturii• Curtea de Casaþie

• Curþi de Apel• Tribunale• Parchetele de pe lângã Curþi ºi TribunaleReferitor la structura puterii judecãtoreºti ne vom limita sã prezentãmselectiv Consiliul Superior al Magistraturii ºi Înalta Curte de Justiþie.a) Consiliul Superior al MagistraturiiConsiliul Superior al Magistraturii este compus din 9 membri desemnaþide Preºedintele Republicii în condiþiile urmãtoare:• trei membri de la Curtea de Casaþie, dintre care un avocat general;• trei membri de la Curþi ºi Tribunale;• un consilier de stat ales de pe o listã de trei nume stabilitã deadunarea generalã a Consiliului de Stat;31• douã personalitãþi care nu aparþin magistraturii ºi sunt aleºi pecriteriul competenþei.Membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt aleºi pentru unmandat de 4 ani.Dintre atribuþiile Consiliului Superior al Magistraturii menþionãm:• nominalizarea magistraþilor în funcþii;• hotãrâri în materie disciplinarã;• exercitarea dreptului de graþiere.b) Înalta Curte de JustiţieÎnalta Curte de Justiþie se compune din 24 de judecãtori titulari.Dupã fiecare alegere, în termen de o lunã de la prima întrunireAdunarea Naþionala alege 12 judecãtori titulari ºi 6 judecãtori supleanþi. Deasemenea, dupã o nouã alegere a Senatului, în termen de o lunã de la primaîntrunire a acestei camere, acesta alege 12 judecãtori titulari ºi 6 judecãtorisupleanþi.32BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Nicolae Pavel, Drept constituþional ºi instituþii politice, vol.I, Teoria generalã ,Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2003

2. Cristian Ionescu, Sisteme constituþionale contemporane, Editura ªansa S.R.L.,Bucureºti, 1994.3. Simina Tãnãsescu, Nicolae Pavel, Constituþia Statelor Unite ale Americii,Editura All-Beck, Bucureºti, 2002.4. Simina Tãnãsescu, Nicolae Pavel, Constituþia Suediei, Editura All-Beck,Bucureºti, 2002.5. Simina Tãnãsescu, Nicolae Pavel, Constituþia Belgiei, Editura All-Beck,Bucureºti, 2002.6. Simina Tãnãsescu, Nicolae Pavel, Actele constituþionale ale Regatului Unit alMarii Britanii ºi Irlandei de Nord, Editura All-Beck, Bucureºti, 2003.7. Aurel Ciobanu Dordea, Constituþia Republicii Franceze, Editura All-Beck,Bucureºti, 1998.8. Mihaela Prisãcaru, Constituþia Spaniei, Editura All, Bucureºti, 1998.9. Cristian Cãtãlin Mitu, Legea fundamentalã pentru Republica FederalãGermania, Editura All, Bucureºti, 1998.10. Nicolae Pavel, Protecþia juridicã a drepturilor omului, Universitatea Româno-Americanã, Bucureºti, 2000.1MEDICINĂ LEGALĂConf. univ. dr. Valentin IFTENIESEMESTRUL IIObiectiveCursul de Medicinã Legalã oferã studenþilor noþiunile elementare, dar indispensabilejuristului în îndeplinirea actului de justiþie referitoare la competenþa teritorialã ºi profesionalã înexpertizele medico-legale, tanatogeneza ºi importanþa semnelor ºi etapelor morþii,traumatogeneza – mortalã ºi nemortalã – cu definirea criteriilor medico-legale ce exprimãgravitatea unui traumatism asupra persoanei ºi precizarea circumstanþelor de producere atraumatismelor mecanice, fizice, chimice, expertizele medico-legale psihiatrice, comportamentulduplicitar, intoxicaþia etilicã etc.Cunoaºterea elementelor specifice biologicului uman, rezumativ prezentate, oferã viitorilorabsolvenþi, printre altele, posibilitatea de a înþelege particularitãþile evolutive post-traumatice alefiinþei umane victimã a heteroagresiunii ºi, în consecinþã, motivarea încadrãrii juridice a fapteicomise cu violenþã asupra persoanei.1. DEFINIŢIA ŞI OBIECTUL MEDICINII LEGALE

Numitã ºi medicinã judiciarã, medicina legalã ar putea fi definitã ca disciplinã medicalã desintezã situatã la graniþa dintre ºtiinþele medico-biologice (în general concrete) ºi cele sociojuridice(de regulã, abstracte), ce are drept scop sprijinirea competentã a justiþiei ori de câte oripentru lãmurirea unei cauze judiciare sunt necesare (anumite) precizãri cu caracter medicobiologic.În ceea ce priveºte domeniul de activitate, schematic se poate vorbi de:– tanatologia medico-legalã sau patologia medico-legalã morfologicã (morfologiamedico-legalã), care studiazã aspectele legate de moarte (felul morþii, cauzele morþii, semnelemorþii etc.) preocuparea esenþialã a acestui sector medico-legal fiind centratã pe examinarea(externã ºi internã) a cadavrului;– clinica medico-legalã sau patologia medico-legalã clinicã, având ca obiect de studiupersoana (= omul viu) sau documentele medicale ce aparþin acesteia în scopul probãrii unorviolenþe exercitate asupra sa (= examinarea medico-legalã traumatologicã), al stabilirii stãriipsihice (= expertiza medico-legalã psihiatricã), al posibilitãþii executãrii pedepsei privative delibertate (= expertiza medico-legalã pentru amânarea/întreruperea executãrii pedepsei pe motivemedicale) etc.;– deontologia medicalã – acea parte a medicinii legale care se ocupã cu îndatoririlecorpului medical, cu raporturile medicilor între ei, faþã de societate, justiþie ºi faþã de pacienþi.Activitatea de medicinã legalã din România se desfãºoarã în conformitate cu prevederileLegii nr. 459/2001, modificatã prin Legea nr. 271/2004 a Regulamentului de aplicare ºi aNormelor procedurale.Din documentele menþionate se desprind urmãtoarele elemente care caracterizeazãactivitatea practicã de medicinã legalã:– se realizeazã de cãtre medici legiºti încadraþi în instituþiile de medicinã legalã;– se desfãºoarã cu respectarea principiului independenþei ºi al imparþialitãþii medicilorlegiºti;– se desfãºoarã cu respectarea principiului teritorialitãþii ºi al competenþei; conform acestuiprincipiu, examinarea medico-legalã iniþialã se realizeazã la instituþia medico-legalã la care estearondat domiciliul persoanei respective sau unde a fost sãvârºitã fapta; dupã efectuarea uneiexaminãri (de regulã, expertizã sau nouã expertizã medico-legalã) la o instituþie medico-legalãierarhic superioarã nu se mai pot redacta alte documente în aceeaºi cauzã, de cãtre o unitatemedico-legalã inferioarã ierarhic.2Sub raport ºtiinþific ºi metodologic, activitatea de medicinã legalã este coordonatã de

Consiliul Superior de Medicinã Legalã, cu sediul în Institutul Naþional de Medicinã Legalã ,,MinaMinovici”, Bucureºti.Activitatea de medicinã legalã se realizeazã prin urmãtoarele instituþii:a) I.N.M.L. ,,Mina Minovici”, cu sediul în Bucureºti,b) Institutele de medicinã legalã din centrele medicale universitare: Timiºoara, Târgu-Mureº, Cluj-Napoca, Iaºi ºi Craiova.c) Serviciile de medicinã legalã judeþene.d) Cabinetele de medicinã legalã.2. ELEMENTE DE CAUZALITATE ÎN ACTIVITATEA PRACTICĂ MEDICO –LEGALĂCauzalitatea în activitatea practicã medico-legalã exprimã relaþia dintre un eveniment cuvaloare de cauzã ºi un eveniment cu valoare de efect prin raportare la cei patru factori esenþiali:victimã, agresor, agent vulnerant (traumatic) ºi locul faptei.În medicina legalã, cauzalitatea presupune folosirea, de regulã, a douã noþiuni (de cele maimulte ori confundate între ele atât de cãtre juriºti, cât ºi de medicii legiºti): legãtura de cauzalitateºi raportul de cauzalitate.Legãtura de cauzalitate exprimã corelaþia (dependenþa) dintre traumatism ºi prejudiciulgenerat (leziune traumaticã sau deces) ; cu alte cuvinte, defineºte relaþia ce se poate stabili întreacþiunea traumaticã ºi efectul (posttraumatic) constatat.Legãtura de cauzalitate poate fi:• directă sau primară: imediatã/necondiþionatã, calificatã ca atare ori de câte ori întretraumatism ºi efect nu se interpune nimic (exemplu: aplicarea unei lovituri cu toporul în cap .deces); mediatã/condiþionatã, ce se stabileºte atunci când între traumatism ºi consecinþeleposttraumatice acþioneazã/se interpun factori preexistenþi cu rol favorizant; în lipsa acestor factoripreexistenþi, elementul traumatic nu ar fi fost suficient sã genereze efectul;• indirectă sau secundară: se considerã legãturã de cauzalitate indirectã atunci când întretraumatism ºi efect se interpune o complicaþie (exemplu: politraumatism rutier . spitalizare cuimobilizare în decubit dorsal . bronhopneumonie (de decubit) . deces);• conjugată sau complexă: acest tip de legãturã ar putea fi stabilit atunci când larealizarea efectului participã atât patologia preexistentã, cât ºi o complicaþie (apãrutãposttraumatic) a cãrei etiopatogenie este greu/imposibil de apreciat în ce mãsurã se datoreazãfondului patologic preexistent (spre exemplu, diabet zaharat, în evoluþia cãruia o astfel decomplicaþie era previzibilã) sau efectelor traumatismului în sine.3. TANATOLOGIA MEDICO-LEGALĂGeneralitãþiTanatologia medico-legalã reprezintã acel sector de activitate care studiazã problematicamorþii organismului uman.

Moartea, acest moment în evoluþia viului ºi un proces în existenþa individului, este definitãprin: încetarea definitivă si ireversibilă a vieţii prin oprirea funcţiilor vitale (cardiocirculatorieşi respiratorie) ce determină dispariţia individului ca entitate biologică. Înopoziþie cu moartea, viaþa este consideratã o formã superioarã de miºcare a materiei, reprezentândo sintezã a tuturor proceselor mecanice, fizice ºi chimice care au loc în organism ºi care secaracterizeazã prin: metabolism, (auto)reproducere, reactivitate/excitabilitate, variabilitate ºievoluþie.Autopsia medico-legală. Sinonimã cu necropsie (necro = mort, cadavru; opsis = vedere) –termen considerat de unii autori mai adecvat decât cel de autopsie (autos = însuºi + opsis) –aceastã noþiune se referã la examinarea cadavrului sau a fragmentelor de cadavru (indiferent de3timpul trecut de la deces; deci, inclusiv examinarea scheletului uman, în totalitate, sau a diversefragmente osoase (atunci când a trecut o perioadã îndelungatã de timp de la moarte).Autopsia (necropsia) poate fi:A) prosecturalã, care se executã, în laboratorul de anatomie patologicã din cadrul unuispital, de cãtre un medic anatomopatolog, pentru a se confirma/infirma patologia ce a determinatdecesul individului internat în acea unitate sanitarã. În situaþia în care cu ocazia unei astfel deautopsii se pun în evidenþã leziuni traumatice, autopsia se opreºte ºi cadavrul va fi preluat deinstituþia medico-legalã;B) medico-legalã, sau oficialã, care are urmãtoarele caracteristici:• este efectuatã numai de cãtre medicul legist;• se executã la unitatea medico-legalã pe a cãrei razã teritorialã s-a produs decesulpersoanei sau unde a fost gãsit cadavrul;• este obligatorie (ºi independentã de acordul familiei) în urmãtoarele cazuri: moarteviolentã, chiar ºi atunci când existã o anumitã perioadã de timp între evenimentul traumatic(accident, agresiune etc.). ªi la deces, dar moartea poate fi pusã în legãturã cu acel eveniment;moarte din cauzã necunoscutã (spre exemplu, atunci când rudele, cunoscuþii etc. nu pot proba cudocumente medicale o patologie prin care sã se poate explica decesul); cauza morþii este suspectãde a fi violentã.Moartea este consideratã suspectã în urmãtoarele situaþii: a) moarte subitã (deces survenitbrusc, în plinã stare de sãnãtate aparentã, la o persoanã fãrã afecþiuni cronice patologicecunoscute); b) decesul unei persoane a cãrei sãnãtate, prin natura serviciului, a fost verificatã

periodic din punct de vedere medical; c) deces care survine în timpul unei misiuni de serviciu, înincinta unei întreprinderi sau instituþii; d) deces care survine în custodie (moartea persoaneloraflate în detenþie sau private de libertate, în spitalele psihiatrice, decesele în spitale penitenciare,în închisoare sau în arestul poliþiei), moartea asociatã cu activitãþile poliþiei sau ale armatei încazul în care decesul survine în cursul manifestaþiilor publice sau orice deces care ridicãsuspiciunea nerespectãrii drepturilor omului, cum este suspiciunea de torturã sau oricare altãformã de tratament violent sau inuman; e) multiple decese, repetate, în serie sau concomitenteîntr-o colectivitate; f) cadavre neidentificate sau scheletizate; g) decese survenite în locuri publicesau izolate; h) când moartea survine la scurt interval de timp (de regulã, pânã la 24 ore) de lainternarea într-o unitate sanitarã, timp în care nu s-a putut stabili un diagnostic (prin care sã sepoatã explica decesul), care sã excludã o moarte violentã; i) când moartea este pusã în legãturã cuo deficienþã în acordarea asistenþei medicale sau în aplicarea mãsurilor de profilaxie ori deprotecþie a muncii; j) decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp dupã o intervenþiediagnosticã sau terapeuticã medico-chirurgicalã;• autopsia medico-legalã se executã numai în baza unui document oficial scris(adresã/ordonanþã) emis de cãtre un organ de anchetã, abilitat, al statului;• autopsia medico-legalã trebuie sã fie completã; cele trei cavitãþi (cranianã, toracicã,abdominalã) vor fi deschise în mod obligatoriu chiar dacã felul ºi cauza morþii sunt evidente încãde la examenul extern (spre exemplu, hemoragie externã, prin amputarea unui membru, zdrobireacapului etc.);• dupã efectuarea autopsiei medico-legale, datele obþinute sunt trecute imediat într-unraport de autopsie medico-legalã.Etapele (fazele) morþii:• agonia (,,viaþã redusã ”) este o etapã premergãtoare (sau iniþialã) a morþii, o etapã deluptã în care fenomenele tanatologice se impun faþã de fenomenele biologice; în consecinþã, seproduc o diminuare a funcþiilor vitale (cardio-circulatorie ºi respiratorie) ºi o alterare, pânã ladispariþie, a funcþiilor vieþii de relaþii;• moartea clinică (moartea relativã) este o etapã intermediarã (între viaþã si moarteadefinitivã), ireversibilã spontan, care se caracterizeazã prin încetarea funcþiilor vitale (vegetative):4cardio-circulatorie ºi respiratorie. Aceastã etapã dureazã din momentul încetãrii funcþiilor vitalepânã la instalarea leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central (moartea creieruluifiind criteriul morþii organismului);

• moartea biologică (moartea realã sau moartea definitivã) este o etapãireversibilã (nici spontan, ºi nici artificial, prin metode de resuscitare, individul nu va maiputea reveni la viaþã) a procesului tanatogenerator, caracterizatã prin încetarea funcþiilorvitale ºi apariþia leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central. Dupãinstalarea morþii reale pot fi puse în evidenþã semnele morþii ºi, pentru un timp (diferit dela un organ/þesut la altul, în funcþie de rezistenþa acestora la lipsa oxigenului), maipersistã manifestãrile postvitale.Etapele morþii sunt confundate destul de frecvent cu alte stãri particulare ale organismuluiuman, care au drept numitor comun alterarea stãrii de conºtienþã; acestea au fost denumite, înmod impropriu, ºi ,,stãri intermediare” între viaþã si moarte sau ,,stãri de frontierã”: moarteaaparentã (viaþa minimã), viaþa vegetativã, coma (somnul profund), sincopa, lipotimia (leºinul).Clasificarea medico-legală a morţii:• Moartea violentã – moartea care se produce ca urmare a nerespectãrii dreptului la viaþãal fiinþei umane, a încãlcãrii relaþiilor sociale care apãrã cel mai de preþ bun al omului ºi, înconsecinþã, ori de câte ori o moarte este etichetatã drept violentã (din punct de vedere medicolegal),se vor declanºa procedurile judiciare necesare stabilirii circumstanþelor în care s-a produsdecesul persoanei respective, în vederea aplicãrii unor sancþiuni juridice; de cele mai multe ori,moartea violentã este secundarã acþiunii unor agenþi traumatici externi organismului. Moarteaviolentã poate surveni în urmãtoarele circumstanþe: accidente, categorie în care este inclus ºidecesul produs ca urmare a unor deficienþe, greºeli în activitatea de asistenþã sanitarã, respectiv aunei conduite terapeutice inadecvate situaþiei respective– tratament incorect efectuat sau aplicatcu întârziere, nesupraveghere competentã a pacientului etc.; sinucideri; omoruri; execuþiacapitalã; pedeapsa cu moartea este o circumstanþã particularã în care se produce decesul uneipersoane, condamnatã la aceastã pedeapsã, printr-o hotãrâre, rãmasã definitivã, de cãtre o instanþãde judecatã.• Moartea neviolentã. Se considerã neviolentã moartea în etiopatogenia cãreia nu poate fiimplicatã acþiunea unui agent traumatic extern organismului. Moartea neviolentã poate fi:naturalã (moartea ,,de bãtrâneþe”); patologicã – moartea produsã prin îmbolnãvirea organismului.• Moartea suspectã de a fi violentã, înainte de efectuarea autopsiei (inclusiv a

investigaþiilor tanatologice de laborator) medico-legale, cu ocazia cercetãrilor judiciareefectuate la faþa locului sau în cadrul anchetei preliminare; la limita dintre cele douã tipuri,diametral opuse de moarte se situeazã moartea suspectã de a fi violentã, denumitã si moarteaobscurã (O.M.S.).Din categoria morþilor suspecte de a fi violente fac parte ºi:1) moartea subită – moartea care se produce brusc, rapid (la cel mult 24 de ore de ladebutul simptomatologiei), în plinã stare de sãnãtate (posibil aparentã, deoarece ,,un om sãnãtoseste un bolnav care se ignorã”), uimind anturajul, care nu se aºtepta la un aºa deznodãmânt.Denumitã de autorii anglo-saxoni S.U.U.D. (sudden = brusc, unexpected = neaºteptat,unexplained = neexplicat, death = moarte), moartea subitã, în funcþie de aspectul macroscopicdecelat la autopsie, se poate prezenta sub urmãtoarele aspecte (Simonin, Avdeev, Mueller,Moraru etc.): a) moarte subitã cu leziuni organice incompatibile cu viaþa; b) moarte subitã culeziuni organice cronice; c) moarte subitã cu leziuni/modificãri organice nespecifice pentru oanumitã boalã;2) moartea prin inhibiţie (moartea reflexã), ce se produce la indivizi sãnãtoºi (cu,,autopsie albã”), dar cu o reactivitate particularã, la care datele de anchetã pun în evidenþã un5eveniment traumatic, imediat anterior decesului ºi exercitat asupra unei zone recunoscute careflexogene;3) moartea funcţională sau moartea dinamică.Semnele morţii:Semne negative de viaþã – apar imediat dupã încetarea funcþiilor vitale; au valoareorientativã, nepermiþând susþinerea diagnosticului de moarte realã; sunt prezente ºi în sincope,lipotimii, moarte aparentã etc.; sunt date de alterarea ,,trepiedului vital”: creier-cord-plãmân.Ca semne negative de viaþã se descriu: aspectul general ºi poziþia corpului, determinate depierderea tonusului postural; midriazã fixã; lipsa reflexelor; lipsa respiraþiei; lipsa activitãþiicardio-vasculare.Semne pozitive de moarte – modificãri (fenomene) cadaverice, semne ale morþii reale sausemne de certitudine ale decesului.Semne pozitive de moarte precoce: rãcirea cadavrului; deshidratarea; lividitãþile cadavericece parcurg urmãtoarele faze: rigiditatea cadavericã; autoliza.Semne pozitive de moarte tardive: modificãri distructive: putrefacþia ºi distrugereacadavrului de diferite vieþuitoare sau de om; modificãri semiconservatoare: adipoceara =

saponificarea = sãpunul de cadavru; modificãri conservatoare: naturale (mumificarea, lignifierea,pietrificarea, congelarea) ºi artificiale (menþinerea în camere frigorifice, îmbãlsãmarea,plastifierea).4. REACŢIA VITALĂÎn termeni de medicinã legalã, prin reacþie vitalã se înþelege totalitatea modificãrilor locale(ale þesuturilor, organelor) ºi/sau generale (ale întregului corp) ce apar în organismul (uman) viu,ca rãspuns la acþiunea unui agent traumatic-mecanic, fizic, chimic, biologic.Semnele vitale: ,,ciuperca” de spumã, la cadavrele scoase din apã; funinginea din jurulorificiilor nazale sau al gurii la cadavrele descoperite la locul incendiilor; protruzia limbii întrearcadele dentare; ,,emisia” spermaticã; prezenþa sângelui în jurul cadavrului.Reacţii vitale propriu-zise:• locale: hemoragia tisularã= infiltratul sanguin; coagularea; crusta; retracþia þesuturilorsecþionate; inflamaþia; transformãrile hemoglobinei; reacþii enzimatice (peroxidaze,pseudoperoxidaze);• generale: aspiratul pulmonar; conþinutul gastric; embolia; anemia; septicemia; ºocul;depistarea substanþelor toxice în sânge ºi/sau în diferite organe.Reacţii/manifestări postvitale (supravitale)Aceste reacþii cuprind totalitatea fenomenelor de ,,viaþã rezidualã” a unor celule, þesuturi,organe sau chiar pãrþi din organism dupã încetarea vieþii din organism ca întreg (dupã încetareafuncþionalitãþii ,,trepiedului Bichat”: sistem nervos – cord – plãmân); uterul poate prezentacontracþii ºi la 4-6 ore postmortem; spermatozoizii ºi ovulele îºi menþin mobilitatea ºi capacitateafecundantã 10-20 ore postmortem; ansele intestinale îºi pot menþine contracþiile (peristaltismul)câteva ore de la deces.Modificări postmortaleModificãrile postmortale reprezintã totalitatea leziunilor traumatice produse cadavrului(deci, nu au caracter vital !) în mod accidental sau cu intenþie. În aceastã categorie se încadreazã:diverse leziuni traumatice externe (excoriaþii, plãgi) sau interne (cel mai frecvent întâlnite suntfracturile de coloanã vertebralã, fracturi costale, fracturi de mandibulã etc.), produse în timpulmanipulãrii sau transportului cadavrului; incinerarea cadavrului, totalã sau parþialã, fie lacrematorii, fie în diverse alte locuri în scopul ascunderii unei omucideri; depesajul = ciopârþirea,fragmentarea, secþionarea cadavrului, parþialã sau totalã, aruncarea unui cadavru de la înãlþime, cuproducerea unor leziuni traumatice prin care sã se poatã explica decesul ºi care sã mascheze6leziunile traumatice reale care au provocat moartea: plãgi înjunghiate, sugrumãri/ºtrangulãri,

intoxicaþii criminale etc.5. LEZIUNILE ŞI MOARTEA PRIN ARMELE DE FOCDefiniţieArmele de foc sunt mecanisme/instrumente, de atac sau de apãrare, ce acþioneazã prinintermediul unui proiectil (= agent traumatic mecano-dinamic), a cãrui deplasare esteindusã/determinatã de arderea unei pulberi explozive.Clasificarea armelor de foc:Dupã destinaþie: arme militare; arme de vânãtoare; arme sportive; arme speciale; armedeghizate: pistol-stilou, pistol-baston, pistol-cuþit etc.Dupã modul de funcþionare: arme simple; arme cu repetiþie; arme semiautomate; armeautomate .Dupã construcþia canalului þevii: arme cu þevi lisã, la care pereþii interiori ai þevii suntnetezi; arme cu þeava ghintuitã, la care pereþii interiori prezintã un relief reprezentat de ghinturi(goluri), iar între ele plinuri; arme cu þevi combinate.Dupã lungimea þevii: arme cu þeava lungã, peste 50 cm; arme cu þeava mijlocie, între 20-50cm; arme cu þeava scurtã, sub 20 cm: pistoale, revolvere.Dupã calibru: la armele cu þeava ghintuitã (armele cu glonþ) = în þãrile europene , calibruleste mãrimea în mm a diametrului dintre plinuri: calibru mic: sub 6,35 mm; calibru mijlociu: între6,35- 9 mm; calibru mare: peste 9 mm; la armele cu þeava lisã (armele cu alice), calibrul este unnumãr invers proporþional cu lãrgimea interioarã a þevii: 12 ,16, 18, 20 etc.Dupã muniþia folositã: armele cu þeava ghintuitã folosesc cartuºe cu glonþ, obiºnuit sauspecial, al cãrui diametru este mai mare decât calibrul þevii; armele cu þeava lisã folosesc cartuºecu: alice, sfere mici de plumb; mitralii – alice mai mari, cu diametrul de peste 5,5 mm; poºe –alice confecþionate artizanal din diferite materiale.Din punct de vedere medico-legal ºi criminalistic, leziunile ce pot fi produse de armele defoc sunt:• leziuni primare – determinate de factorii primari ai împuºcãrii: proiectil sau fragmentede proiectil;• leziuni secundare – generate de factorii secundari ai împuºcãrii: flacãra; gazele;pulberea arsã sau arzând; pulberea nearsã;• leziuni/urme terþiale sau reziduale induse de factori/elementele reziduale care se gãsescîn interiorul þevii ºi care sunt antrenate ºi transportate de proiectil: unsoare, ruginã, pulberi dintragerile anterioare, fragmente metalice etc.;• leziuni/urme cuaternare sau conexe formate de factorii elemente preluate de proiectil întrecerea sa prin diverse medii: nisip, fãinã, fulgi de pernã etc. sau prin ricoºare.Leziunile secundare, terþiare ºi cuaternare sunt denumite generic ºi leziuni sau urmesuplimentare sau complementare.

Moartea prin împuºcare se poate produce în mod direct: prin distrugerea unui organ vital(dilacerare cerebralã, rupturã cardiacã etc.); prin hemoragie internã (rupturã de aortã etc.) sauexternã; în mod indirect, prin complicaþii: infecþioase, embolice etc.Armele de foc cu glonţLeziunile traumatice determinate de glonþ:A) orificiul de intrare apare sub forma unei soluþii de continuitate cu ,,lipsã de þesut” ºiprezintã în jur inele (centuri sau guleraºe): inelul de contuzie = inelul de excoriaþie = inelul deeroziune = inelul traumatic: inelul de ºtergere = inelul de depozitare a ,,murdãriei” aflate pe glonþ;inelul de metalizare;B) orificiul de ieºire apare sub forma unei soluþii de continuitate fãrã ,,lipsã de þesut”;7C) canalul sau canalul – traiect reprezintã drumul parcurs de proiectil de la orificiul deintrare pânã la orificiul de ieºire .Leziunile/modificările produse de factorii secundari ai împuşcării:A) flacãra sau reziduul incandescent al pulberii are: efect luminos; efect termic; distanþa deacþiune este de 3-5 pânã la 10 cm;B) gazele ce provin din arderea pulberii în interiorul þevii pot acþiona pe o distanþã de pânãla 5-10 cm; pot avea trei tipuri de acþiuni: acþiunea mecanicã manifestatã prin: rupereaîmbrãcãmintei; deformarea orificiului de intrare ce poate cãpãta formã stelatã, în cruce etc.;distrugerea pãrþii iniþiale a canalului prin rupturile þesuturilor moi (fasii, muºchi, þesut adiposetc.); rupturi ale firelor de pãr de la emergenþã ;plãci, pete pergementate de culoare gãlbuie;acþiunea termicã; acþiunea chimicã este consecinþa reacþiilor la care ia parte oxidul de carbon.;C) fumul – funinginea pulberea arsã: distanþa de acþiune (în funcþie de armã si de tipulpulberii folosite) este de regulã de 10-20 cm, leziunile putându-se manifesta, în cazul armelor demare calibru, ºi de la distanþe de 50-60 cm; formeazã o zonã circulatã sau ovalarã, în jurulorificiului de intrare, cu diametrul de 3-8 cm, numitã ,,manºonul de fum”; participã la formareazonei de tatuaj din jurul orificiului de intrare;D) pulberea nearsã sau arzând – participã la formarea zonei de tatuaj; distanþa de acþiuneeste de 40-50 cm pânã la 100-150 cm; ca regulã generalã, pulberea nearsã rãmâne pe tegumentcând s-a tras de la o distanþã egalã cu lungimea þevii.Zona de tatuaj:- este dispusã în jurul orificiului de intrare, pe o arie mai mare, de ordinul centimetrilor;- este determinatã de pulberea nearsã, arsã sau arzând (factori secundari); uneori, laformarea zonei de tatuaj pot participa ºi elementele terþiale (fragmentele metalice) aruncate din

canalul þevii de presiunea mare a gazelor ºi încrustate în piele;- se formeazã prin pãtrunderea microparticulelor în piele (epiderm); nu se spalã laacþiunea jetului de apã;- are o formã rotundã sau ovalarã în funcþie de unghiul de tragere;- în funcþie de tipul pulberii, poate avea o coloraþie negricioasã (pulberea cu fum) saucenuºie, verzuie, gãlbuie (pulberea fãrã fum);- apare ca o zonã (negricioasã sau cenuºie) de aspect pulverulent presãratã cuîncrustaþii (granule de pulbere arzând), cu o regiune internã mai densã (mai intenscoloratã) ºi o regiune externã mai deschisã la culoare.Leziunile/urmele determinate de factorii/elementele terţiale. Aceste elemente: pot fipreluate de glonþ, în trecerea forþatã a acestuia prin canalul þevii, caz în care vor forma, indiferentde distanþa de tragere: inelul de ºtergere; inelul de metalizare; pot fi antrenate de presiunea mare agazelor ºi, atunci când tragerea s-a realizat în limita de acþiune a factorilor secundari, sãdetermine formarea zonei de metalizare.Zona de pseudotatuaj:- se gãseºte în jurul orificiului de intrare pe o arie micã (cu raza de 2-3 mm) sub formaunui lizereu negricios;- este determinatã de depunerea elementelor reziduale (factorii terþiali preluaþi de glonþ)pe tegument; se spalã la acþiunea jetului de apã;- are o formã rotundã sau ovalarã în funcþie de unghiul de tragere.Leziunile/urmele produse de factorii/elementele cuaternare sau conexeElementele conexe sunt reprezentate de totalitatea particulelor, fragmentelor antrenate deproiectil în traiectoria sa de la retezãtura dinainte a þevii pânã la orificiul de intrare în corpuluman; aceste elemente, ce pot proveni fie din mediul strãbãtut de glonþ (nisip, fulgi de pernã,sticlã etc.), fie din materialul care a produs ricoºeul (lemn, zid, metal etc.), se vor depune: pe8haine; la nivelul orificiului de intrare, caz în care trebuie diferenþiate de tatuaj; în prima porþiune acanalului.Stabilirea distanþei de tragere în cazul armelor de foc cu glonþÎn funcþie de prezenþa pe hainele sau pe corpul victimei a leziunilor determinate de factoriisecundari ai împuºcãrii pot fi deosebite trei situaþii: împuºcarea cu þeava lipitã (descãrcareabsolutã sau împuºcarea de la distanþã nulã); împuºcarea în limita de acþiune a factorilorsecundari (împuºcarea de la distanþã micã sau apropiatã, descãrcare relativã); împuºcarea în afaralimitei de acþiune a factorilor secundari (împuºcare de la distanþã mare sau îndepãrtatã).Armele de foc cu alice

În cazul utilizãrii armelor de foc ce folosesc cartuºe cu alice, pose sau mitralii, leziuniletraumatice sunt asemãnãtoare cu cele produse prin proiectil unic (glonþ), cu specificarea cã, înaceastã situaþie, în funcþie de distanþa de tragere, se vor constata pe corpul victimei mai multeorificii mici; astfel, în funcþie de gradul de dispersie a alicelor (conul de împrãºtiere), se va forma:- la o tragere de pânã la 50 cm, prin acþiunea grupatã ,,în bloc” a alicelor (aliceleacþioneazã ca un proiectil unic !) se va forma un singur orificiu de intrare mare, cu marginileneregulate, zdrenþuite, dinþate (date de alicele marginale);- între 50 cm ºi 2 m, datoritã dispersiei alicelor marginale, se formeazã un orificiucentral, mai mare, cu marginile neregulate (alicele centrale care încã mai acþioneazã „în bloc”),înconjurat de mai multe orificii mici, de aspect diferit în funcþie de forma alicelor;- de la 2-2,5 m , pânã la 5 m, lipseºte orificiul central, existând în schimb mai multeorificii mici al cãror aspect este dat de forma alicelor;- la aproximativ 5 m, dispersia alicelor se face pe o suprafaþã cu diametrul de 15-20 cm;distanþa dintre orificii este de aproximativ 1 cm la centru ºi de pânã la 3 cm la periferie;- la aproximativ 10 m, dispersia alicelor se face pe o suprafaþã cu diametrul de 20-40 cm;distanþa dintre orificii este de aproximativ 2 cm la centru ºi de pânã la 6 cm la periferie;- la 50 m, dispersia alicelor se face pe o suprafaþã de aproximativ 1 m2;298- la 300 m, dispersia alicelor este maximã.De asemenea, trebuie specificat faptul cã, la armele cu alice, acþiunea factorilor secundari semanifestã de la o distanþã mai mare decât în cazul armelor cu glonþ, respectiv între 1-2 m. Atât încazul armelor de foc cu glonþ, cât ºi al celor cu alice, din punct de vedere medico-legal trebuiestabilit: dacã leziunile traumatice constatate sunt consecinþa împuºcãrii; direcþia de tragere;distanþa de la care s-a tras; numãrul ºi succesiunea împuºcãturilor; dacã împuºcarea a avut loc întimpul vieþii sau postmortem; în ce circumstanþe se puteau produce leziunile/moartea persoaneirespective(crimã, sinucidere, accident sau disimularea unei alte cauze de deces).6. ASFIXII DE APORTProcesul respiratorPrin asfixie se poate înþelege, în mod obiºnuit, acea stare patologicã a organismuluideterminatã de lipsa oxigenului. Procesul respirator se desfãºoarã în trei etape:I. Etapa de aport, în care aerul atmosferic încãrcat cu oxigen (aer inspirat) pãtrunde prinorificiile respiratorii (nasul ºi gura), strãbate cãile aeriene (faringe, laringe, trahee, bronhii ºiramificaþiile acestora) pentru a ajunge în plãmâni la ultima diviziune a conductelor aerifere, ce se

prezintã ca o formaþiune dilatatã (ca un balon sau ca o boabã de strugure) numitã alveolapulmonarã. În acest moment are loc o etapã intermediarã numitã etapa de schimb alveolo-capilar.II. Etapa de transport, ce presupune, aºa cum indicã si denumirea, transportul gazelor, îndublu sens, prin intermediul sângelui. Urmeazã o nouã etapã intermediarã, respectiv etapa deschimb capilaro – celular.9III. Etapa de utilizare, ce presupune folosirea oxigenului pentru ,,respiraþia celularã” afiecãrui þesut sau organ, concomitent cu producerea de CO2.Scãderea concentraþiei de oxigen (hipoxie) sau absenþa (anoxie) se poate produce în oricaredin etapele procesului respirator; astfel, în funcþie de etapa în care survine perturbarea funcþieirespiratorii, se pot deosebi:1) anoxii de aport (anoxii anoxice); în aceste cazuri, cantitatea de O2 care ajunge la plãmâni(de fapt la alveola pulmonarã) este insuficientã sau absentã. Anoxiile de aport pot fi provocate decauze: neviolente (patologice): pneumonii, bronhopneumonii: tumori (de laringe) etc., decidiverse boli care împiedicã desfãºurarea normalã a ventilaþiei; violente (asfixii), prin: diverseobstacole, care nu permit aerului sã pãtrundã în plãmân prin scãderea/absenþa oxigenului în aerulinspirat sau prin imposibilitatea efectuãrii inspiraþiei;2) anoxii de transport; în aceastã situaþie, deºi cantitatea de O2 care pãtrunde în plãmân ºicare strãbate bariera alveolo-capilarã este suficientã necesitãþilor organismului, sângele nu-ºipoate îndeplini funcþia de transportor (al oxigenului) de hematii (hemoglobina) este redusã:hemoragii masive, boli ale sângelui generatoare de anemii etc.Anoxiile de transport pot fi de cauzã violentã sau neviolentã;3) anoxii de utilizare (anoxii histotoxice), ce se caracterizeazã prin imposibilitatea celulelorde a folosi oxigenul adus de sânge în cantitate suficientã; anoxiile histotoxice pot cunoaºte cauzeviolente.Asfixiile sau anoxiile de aport, de cauzã violentã, care fac obiectul de studiu al mediciniilegale, pot fi clasificate în:a) asfixii mecanice;b) asfixii chimice- atmosferice;c) asfixii hipochinetice.Asfixii mecaniceElemente introductive. Asfixiile mecanice însumeazã totalitatea formelor de anoxie anoxicã(de aport) de cauzã violentã prin care se împiedicã (în mod mecanic) pãtrunderea aerului – cu oconcentraþie normalã de oxigen – prin cãile respiratorii, pânã la nivelul alveolelor pulmonare.Clasificarea asfixiilor mecanice:

A) în funcþie de modul în care se realizeazã asfixia se pot deosebi: asfixii mecanice princomprimare: fie a gâtului: spânzurare, ºtrangulare, sugrumare; fie toraco-abdominalã: asfixiimecanice prin obstrucþia cãilor respiratorii: sufocare, înecare, obstrucþia cu diverºi corpi strãini;B) în funcþie de intervalul de timp în care se instaleazã moartea, se pot întâlni: formesupraacute; forme acute; forme subacute.Modificãri generale externe ºi interne. Aceste modificãri nu sunt specifice unei anumiteforme, ci se întâlnesc cu o intensitate diferitã în cazul tuturor morþilor prin asfixie mecanicã:A) modificãri externe: 1) lividitãþile cadaverice sunt: pronunþate, intens violacee; întinse însuprafaþã; precoce, apar rapid de la instalarea morþii; 2) cianoza; 3) midriazã; 4) peteºii asfixice;5) limba prolabatã între arcadele dentare; 6) urme de urinã, fecale, spermã;B) modificãri interne: 1) sângele este lichid ºi mai închis la culoare; 2) cavitãþile drepte aleinimii sunt dilatate ºi umplute cu sânge; 3) peteºii asfixice: punctiforme (Razkazov -Lukomski)sau mai mari, insulare (Paltauf-Tardieu-Minakov); 4) emfizem asfixic pulmo-nar; 5) hemoragie înmuºchii temporali-bilateralã, simetricã; 6) stazã generalizatã.Asfixiile mecanice prin comprimareSpânzurarea. Este o formã de asfixie mecanicã realizatã prin comprimarea gâtului cu un laþacþionat de greutatea (totalã sau parþialã) a propriului corp atras de forþa gravitaþionalã.Din punct de vedere medico-legal, spânzurarea poate fi clasificatã:10A) în funcþie de poziþia nodului: spânzurare tipicã, atunci când nodul se aflã situat înregiunea posterioarã a gâtului, la ceafã; spânzurare atipicã, atunci când nodul se aflã în oricarealtã poziþie(anterioarã, lateralã sau antero-lateralã);B) dupã cum cadavrul atinge sau nu o suprafaþã de sprijin: spânzurare completã, cândcorpul este suspendat în laþ, deasupra planului de sprijin fãrã a se rezema de nici o suprafaþã;spânzurare incompletã, când cadavrul, atârnat în laþ atinge suprafaþa de sprijin cu o parte maiîntinsã sau mai redusã a corpului: spânzurarea în picioare, spânzurarea în genunchi, spânzurareaîn poziþia culcat etc.Modificări specifice spânzurării:1) ºanþul de spânzurare, ce se prezintã ca o depresiune pergamentatã: situatã circulat întreimea superioarã a gâtului; cu traiect oblic ascendent cãtre regiunea nodului; de adâncimeneuniformã; incompletã; 2) + infiltrate sanghine adiacente ºanþului, în muºchiisternocleidomastoidieni (semn Walcher), sau 3) + fracturi ale laringelui ºi/sau osului hioid –coarne mari; 4) + fracturi/luxaþii ale coloanei vertebrale cervicale; 5) + pleznituri transversale ale

stratului intern al arterei carotide (semn Amussat); 6) + ,,manºoane” echimotice pericarotidiene(semn Martin).Strangularea. Este o formã de asfixie mecanicã realizatã prin comprimarea gâtului cu un laþacþionat de o forþã, alta decât cea a propriului corp atras de forþa gravitaþionalã.Modificări specifice ştrangulării:1) ºanþul de strangulare, ce se prezintã ca o depresiune pergamentatã: situatã circular întreimea medie sau inferioarã a gâtului; cu traiect orizontal; cu adâncime uniformã; complet;2) leziunile traumatice decelate la autopsie, dupã secþionarea pielii gâtului, sunt maievidente;3) mult mai frecvent decât în cazul spânzurãrii în ºtrangulare vor apãrea leziuni traumaticede apãrare, deoarece victima, de cele mai multe ori, opune rezistenþã, încercând sã se apere.Sugrumarea. Este o formã de asfixie mecanicã realizatã prin comprimarea gâtului cumâna/mâinile.Modificări specifice sugrumării: 1) leziuni traumatice elementare la nivelul gâtuluireprezentate prin echimoze (ovalar-alungite determinate de degete) ºi/sau excoriaþii (semilunareproduse de unghii); 2) dupã secþiunea pielii leziuni traumatice de la nivelul gâtului, sunt mult maievidente; 3) leziuni traumatice de apãrare.Comprimarea toraco-abdominalã. Este o formã de asfixie mecanicã realizatã princomprimarea toracelui ºi/sau abdomenului; presiunea exercitatã împiedicã excursiile respiratoriiale principalului muºchi respirator – diafragmul.Asfixiile mecanice prin obstrucţieSufocarea. Este o formã de asfixie mecanicã realizatã prin astuparea orificiilor respiratoriisuperioare (nasul, gura), ceea ce face imposibilã pãtrunderea aerului prin cãile respiratorii spreplãmân.Modificãri specifice sufocãrii: 1) leziuni traumatice elementare, cum ar fi echimoze(alungite sau rotunde – determinate de degete) ºi/sau excoriaþii (semilunare – generate de unghii)în jurul gurii ºi nasului; 2) pe feþele interne ale buzelor: leziuni traumatice generate decomprimarea buzelor între planul dur reprezentat de arcada dentarã si forþa externã ce acþioneazãîn vederea realizãrii asfixiei; 3) uneori se pot evidenþia, în cavitatea bucalã sau în fosele nazale,fragmente din materialul cu care s-a efectuat obstrucþia cãilor respiratorii (scame, fulgi etc.); 4)leziuni traumatice de apãrare.Obstrucþia cãilor respiratorii. Este o formã de asfixie mecanicã realizatã prin astupareacãilor respiratorii (laringe, trahee, bronhii ºi ramificaþiile acestora; ultimele ramificaþii se numesc

bronhiole terminale, iar la capãtul acestora se aflã alveolele pulmonare) cu diferite corpuri strãine.În funcþie de caracteristicile corpului strãin ºi de circumstanþele de producere a acestui tipde asfixie, putem deosebi: obstrucþia prin bol alimentar, deci cu alimente ce urmau a fi înghiþite;11obstrucþia prin aspiraþie de conþinut gastric, regurgitat (din stomac, dupã vãrsãturã) – sindromMendelson; de sânge, cum ar fi, spre exemplu, dupã agresiuni cu fracturi ale viscerocraniului saudupã ruptura unor varice esofagiene în caz de cirozã hepaticã etc.; de creier, în fracturi de bazã decraniu; de substanþe pulverulente: fãinã, ciment, seminþe, nisip etc.; obstrucþia cu diverºi (alþi)corpi strãini, de cele mai multe ori solizi, ce pãtrund (accidental sau criminal) în cãile respiratorii:cereale, nasturi, monede, sâmburi, proteze dentare etc. obstrucþia prin cãluº; obstrucþia prin edemglotic.Modificãri specifice: 1) prezenþa corpului strãin în cãile respiratorii sau a edemului glotic;2) în cazul în care corpul strãin a fost introdus forþat, se vor evidenþia leziuni traumatice atât încavitatea bucalã si cãile respiratorii, cât ºi la examenul extern al cadavrului.Înecarea. Este o formã de asfixie mecanicã realizatã prin obstrucþia cãilorrespiratorii/alveolelor pulmonare cu lichide ce înlocuiesc aerul respirat, consecutiv contactuluiparþial (numai capul sau numai orificiile respiratorii) sau total (scufundare) al organismului culichidul respectiv.Din punct de vedere medico-legal, se face distincþie între: submersie, termen prin care seînþelege moartea organismului produsã în urma contactului cu mediul lichid, ºi imersie, noþiuneprin care se înþelege aruncarea cadavrului în apã.Modificări ce pot fi evidenţiate la autopsie:A. Datorate contactului organismului cu mediul lichid (apar ºi în submersie ºi în imersie):pielea de ,,gãinã”; macerarea pielii; cãderea pãrului; colonizarea cu alge; adipoceara; putrefacþia.B. Datorate înecãrii: ,,ciuperca” înecaþilor; paloarea pielii; peteºiile pleurale; plãmânul deînecat; inima asfixicã; sângele este mai fluid; prezenþa apei cu elemente din apã în tractuldigestiv; prezenþa apei cu elemente din apã în cãile respiratorii; prezenþa lichidului de submersieîn sinusul osului sfenoid (semnul Sveºnikov).C. Datorate vieþuitoarelor acvatice: lipsa unor pãrþi moi (nas, buze etc.) sau a unor degeteetc.; aceste leziuni se caracterizeazã prin faptul cã nu au caracter vital.D. Datorate deplasãrii cadavrului: în încercarea de salvare din apã; în apã.E. Datorate manevrelor de reanimare.Asfixii chimico-atmosfericeDefiniþie – totalitatea formelor de anoxie anoxicã (de aport) de cauzã violentã caracterizateprin alterarea compoziþiei chimice normale a aerului atmosferic inspirat.

Aceste tipuri de asfixii se pot produce în douã circumstanþe:- când cantitatea de O2 atmosferic scade treptat concomitent cu acumularea de CO2,creºterea temperaturii ºi a umiditãþii ºi acumularea de substanþe organice, rãu mirositoare, aºacum se întâmplã în spaþii închise: submarine blocate, sãli de spectacole rãu ventilate, frigidere,lãzi închise ermetic, închisori (spaþii de deþinere) cu mulþi deþinuþi etc.;- când O2 este înlocuit cu gaze inerte (azot, metan), sau viciate (cu o concentraþie crescutãde CO2, hidrogen sulfurat etc.): în WC-uri, în beciurile unde fermenteazã vinul, în peºteri(speologi prinºi în ,,pungile de metan”), în mlaºtini etc.Asfixiile hipokineticeDefiniþie – totalitatea formelor de anoxie anoxicã (de aport) de cauzã violentã determinatede epuizarea miºcãrilor (excursiilor) respiratorii, ceea ce face ca aerul atmosferic cu oconcentraþie normalã de oxigen ºi în lipsa unui obstacol care sã blocheze orificiile ºi/sau cãilerespiratorii sã nu mai poatã ajunge la nivelul alveolelor pulmonare.O astfel de asfixie se poate realiza prin atârnarea corpului în poziþie verticalã de: membreletoracice, cum ar fi crucificarea, ,,spânzurarea” de mâini etc.; membrele pelvine (,,spânzurarea” cucapul în jos).127. MEDICINA LEGALĂ CLINICĂObiectul acestui sector de activitate practicã medico-legalã constã în examinarea persoanei(omul viu) ºi/sau a documentelor medicale ce aparþin acesteia.Examinarea se efectueazã în cadrul instituþiei medico-legale de cãtre: un medic legist; ocomisie medico-legalã , formatã din cel puþin 3 medici legiºti; o comisie medico-legalãinterdisciplinarã.Examinarea medico-legalã poate fi solicitatã de cãtre:1) organele de urmãrire penalã sau instanþele de judecatã printr-o adresã/ordonanþã scrisã,prin care se poate dispune examinare: traumatologicã; genitalã; psihiatricã; pentruamânarea/întreruperea executãrii pedepsei pe motiv de boalã; toxicologicã (spre exemplu,alcoolemia); antropologicã: de stabilire a vârstei, a gradului de maturitate etc.; pentru stabilireapaternitãþii – filiaþiei, a identitãþii;2) orice persoanã, care poate solicita examinare: traumatologicã, numai pentru leziuniletraumatice; genitalã; psihiatricã, numai pentru stabilirea capacitãþii de exerciþiu, necesarãîntocmirii unor acte de dispoziþie; pentru evaluarea stãrii de sãnãtate în vederea posibilitãþiiexercitãrii unei activitãþi/profesii.Documentele medico-legale ce pot fi emise dupã examinarea clinicã medico-legalã sunt:A. Certificatul medico-legal (C.M.L.): este redactat la solicitarea persoanelor; prin

certificatul medico-legal se poate susþine existenþa doar a leziunilor traumatice recente care pot fiobservate de cãtre medicul legist; este întocmit, de regulã, de cãtre un singur medic legist; areaceeaºi valoare probatorie cu aceea unui raport de expertizã sau de constatare medico-legalã.B . Raportul de constatare medico-legalã (R.C.M.L.): este întocmit la solicitarea organelorde urmãrire penalã sau a instanþelor de judecatã; este elaborat, de regulã, de cãtre un singur mediclegist; se poate dispune (conform art. 112 ºi 114 C.pr.pen.) numai în faza de urmãrire penalã siatunci când existã pericolul de dispariþie a unor mijloace de probã; are (deci) caracter de urgenþã;se rezumã la consemnarea ºi cercetarea situaþiilor care fac obiectul constatãrii.C. Raportul de expertizã medico-legalã (R.E.M.L.): este întocmit la solicitarea organelor deurmãrire penalã sau a instanþelor de judecatã; este elaborat, de regulã, de cãtre un singur mediclegist; se poate dispune (conf. art. 116 – 125 C.pr.pen. ºi 201 C.pen.c.) în oricare din fazeleprocesului penal sau civil ºi indiferent de perioada de timp care a trecut de la producerealeziunilor traumatice; nu are caracter de urgenþã; se realizeazã printr-o investigaþie amãnunþitãaxatã pe toate aspectele cu caracter medical ridicate în cauzã; are caracter exhaustiv.Organele abilitate care au dispus efectuarea examinãrii medico-legale pot solicita:- completarea sau refacerea raportului de constatare medico-legalã (art. 115 C.pr.pen.);- efectuarea unui raport de expertizã medico-legalã dupã întocmirea unui raport deconstatare medico-legalã sau a unui certificat medico-legal;- suplimentul de expertizã (conf. art. 124 C.pr.pen.);- o nouã expertizã medico-legalã (art. 125 C.pr.pen.): se efectueazã de cãtre o comisiemedico-legalã sau o comisie medico-legalã interdisciplinarã; sunt reexaminate toate documentelemedicale care au fost menþionate în actul medico-legal redactat iniþial; se recurge la efectuarea denoi investigaþii medicale prin care sã se poatã obiectiva diagnosticul ºi sã se poatã susþineconcluziile.Documentele medico-legale pot fi supuse avizului Comisiei de Control ºi Avizare sauComisiei Superioare.• Avizul Comisiei de Control ºi Avizare (C.C.A.m.l) a documentelor medico-legale.Comisia de Control ºi Avizare medico-legalã îºi desfãºoarã activitatea numai în cadrulinstitutelor de medicinã legalã, în urma evaluãrii, C.C.A.m.l. poate aviza documentul medicolegal;respectiv, ceea ce înseamnã cã acesta este corect redactat ºi în consecinþã poate fiadministrat ca probã în justiþie, sau poate recomanda refacerea (totalã sau parþialã) a

documentului în cauzã sau efectuarea unei noi expertize medico-legale, ceea ce semnificã faptul13cã acel document medico-legal nu îndeplineºte condiþiile pentru a putea fi administrat ca probã înjustiþie.• Avizul Comisiei Superioare medico-legale (C.S.m.l)Comisia Superioarã medico-legalã îºi desfãºoarã activitatea numai în cadrul I.N.M.L.„Mina Minovici” Bucureºti;În urma evaluãrii, Comisia Superioarã medico-legalã poate: a) aviza documentul medicolegalrespectiv, ceea ce înseamnã cã acesta este corect redactat ºi în consecinþã poate fiadministrat ca probã în justiþie; avizul Comisiei Superioare medico-legale nu mai poate ficombãtut de nici o altã instituþie sau for ierarhic medical; b) formula concluzii proprii careanuleazã orice altã concluzie rezultatã din documentele medico-legale anterior întocmite; numaiaceste noi concluzii (ale Comisiei Superioare medico-legale) pot fi administrate ca probã înjustiþie; c) recomanda refacerea documentului medico-legal (date obiective insuficiente prin caresunt susþinute concluziile: investigaþii medicale superficiale sau incorect interpretate, actemedicale ilizibile etc.); dupã ce va fi refãcut, documentul medico-legal trebuie sã fie avizat deComisia Superioarã medico-legalã pentru a putea fi administrat ca probã în justiþie.8. TRAUMATOLOGIE MEDICO-LEGALĂTraumã (leziune) – modificare localã sau generalã a organismului, de ordin (cu substrat)morfologic sau funcþional, ce apare în urma unui traumatism; traumatism – (numai) acþiunea unuiagent traumatic asupra organismului; agent traumatic – orice formã de energie, exterioarãorganismului, care acþionând asupra acestuia poate produce o leziune.Clasificarea agenţilor traumatici:• agenþi traumatici mecanici: corpuri contondente (piatrã, pumn) etc.;• agenþi traumatici fizici: temperatura, electricitatea etc.;• agenþi traumatici chimici: substanþe toxice, medicamente etc.;306• agenþi traumatici biologici: animale etc.;• agenþi traumatici psihici – acþiunea lor asupra organismului uman nu poate fi probatãnumai de cãtre medicul legist.Acþiunea agenþilor traumatici asupra organismului uman poate determina: moarteapersoanei; apariþia unor leziuni traumatice .Obiectivele expertizei medico-legale în traumatismele nemortale:1. Demonstrarea realitãþii traumatismului, prin: evidenþierea leziunilor traumatice;aprecierea vechimii acestora; stabilirea fondului organic – patologic, preexistent traumatismului.2. Obiectivarea circumstanþelor de producere a leziunilor traumatice, prin: estimarea

caracteristicilor agentului traumatic; stabilirea mecanismelor de producere; aprecieri asupraîmprejurãrilor/circumstanþelor de producere.3. Stabilirea cauzalitãþii medico-legale, respectiv, a legãturii de cauzalitate: a) directã sauprimarã; imediatã = necondiþionatã; mediatã = condiþionatã de fondul patologic preexistent; b)indirectã sau secundarã; c) complexã, ºi a raportului de cauzalitate.4. Evaluarea gravitãþii leziunilor traumatice sau a consecinþelor acestora prin folosireacriteriilor medico-legale care permit încadrarea juridicã în conformitate cu prevederile C.pen.Criteriile medico-legale de evaluare a gravitãþii unui traumatism prevãzute de C.pen., princare numai medicul legist poate evalua gravitatea unui traumatism asupra organismului uman,sunt:1. Numãrul de zile de îngrijire medicalã: reprezintã numãrul de zile prin care se estimeazãîn mod direct, din punct de vedere medico-legal, gravitatea unei /unor leziuni sau boliposttraumatice; stabilirea numãrului de „zile de îngrijire medicalã” se realizeazã în funcþie de:criteriul diagnostic = tipul, localizarea, mãrimea ºi numãrul leziunilor traumatice; criteriul14terapeutic – pronostic (recuperator) = perioada de timp necesarã aplicãrii unei terapii(medicamentoase, chirurgicale, recuperatorii) – în ambulator sau prin internare în spital – pentruleziunea traumaticã respectivã; criteriul antecedentelor patologice = starea de sãnãtate existentãanterior traumatismului; „terenul” pacientului/victimei este determinat de vârstã, bolipreexistente, stare de nutriþie, sex etc.Noþiunea medical- juridicã de zile de îngrijire medicalã nu trebuie confundatã cu: timpul devindecare anatomicã; timpul de incapacitate temporarã de muncã (concediu medical); perioada despitalizare; perioada recuperatorie – de vindecare funcþionalã.2. Infirmitatea: defineºte o vãtãmare corporalã gravã, parþialã sau totalã (completã), cucaracter permanent, de ordin morfologic, funcþional sau morfo-funcþional ce produce un handicapfizic sau psihic care genereazã persoanei respective o stare de inferioritate.Handicapul fizic este reprezentat prin: pierderea unui organ ºi/sau încetarea ori diminuareasemnificativã si permanentã a funcþionalitãþii acestuia; pierderea sau reducerea semnificativã sipermanentã a unui simþ; lipsa unui segment corporal (a unei pãrþi corporale) ºi/sau paralizia orialterarea semnificativã si (permanentã) a sensibilitãþii locale.Handicapul psihic trebuie sã aibã un substrat organic obiectivabil.Infirmitatea se poate constitui:• imediat posttraumatic, când gravitatea iniþialã a leziunilor traumatice este deosebitã sipermite acest lucru;

• dupã un interval de timp de la traumatism, când infirmitatea apare: dupã aplicareamãsurilor terapeutice impuse de situaþie; dupã epuizarea metodelor terapeutic-recuperatorii princare s-a încercat remedierea consecinþelor posttraumatice.Infirmitatea nu este încadrabilã în grade sau procente.Spre deosebire de infirmitate, cu care uneori este confundatã, invaliditatea semnificãexistenþa unui deficit funcþional temporar sau permanent care poate avea repercusiuni asupracapacitãþii de muncã .În funcþie de intensitatea afectãrii capacitãþii de muncã, invaliditatea poate fi asociatã cu ocapacitate de muncã: pãstratã; scãzutã; pierdutã (temporar sau permanent).Invaliditãþile ce conferã dreptul la pensie sunt clasificate astfel:¦ invaliditate de gradul I = pierderea totalã a capacitãþii de muncã asociatã cuimposibilitatea victimei de a se autoîngriji, fapt care atrage necesitatea îngrijirii/supravegheriiinvalidului de cãtre o altã persoanã (deci impune prezenþa unui însoþitor);¦ invaliditate de gradul II = pierderea totalã a capacitãþii de muncã, invalidul avândcapacitatea de a se autoîngriji (nu este nevoie de ajutorul altei persoane);¦ invaliditate de gradul III = pierderea parþialã/scãderea capacitãþii de muncã; invalidulîºi poate continua activitatea la acelaºi loc de muncã, dar cu program redus, sau poate desfãºura oactivitate mai uºoarã, cu program complet de lucru.3. Pierderea unui organ este consideratã infirmitate.Organul = o formaþiune anatomicã, cu o topografie precisã, bine diferenþiatã siindividualizatã, formatã dintr-un þesut specific cu o vascularizaþie ºi o inervaþie proprie, ceîndeplineºte în mod independent, sau împreunã cu un alt organ de acelaºi fel ori diferit sau cu unalt þesut, o anumitã funcþie ºi prin a cãrui protezare (înlocuire – în caz de necesitate) nu se maipoate reface statusul anatomo – funcþional iniþial (natural) ºi se induce/favorizeazã apariþiafenomenelor de incompatibilitate (histoincompatibilitate). Aceastã definiþie a organului a fostredatã pentru a se putea înþelege diferenþa dintre noþiunile de parte corporalã si, respectiv, deorgan, astfel încât din punct de vedere juridic pierderea unui/unor dinþi sã nu mai fie consideratãdrept pierdere de organ .4. Pierderea unui simþ se considerã infirmitate.Simþurile organismului uman sunt reprezentate prin: vãz, auz, pipãit (tactil), miros ºi gust.15Acestea pot fi pierdute, conform accepþiunii juridice, ºi în situaþia în care organul esteindemn.5. Încetarea funcþionãrii unui simþ sau organ face parte din infirmitate.6. Sluþirea defineºte o vãtãmare corporalã gravã, ce constã într-o deformare (corporalã)evidentã, obiectivã, cu caracter permanent, de ordin (cu substrat) morfologic, care, indiferent de

localizare, altereazã aspectul estetic, armonios nativ al unui regiuni anatomice, punând persoanarespectivã în condiþii de inferioritate.Deoarece cele mai frecvente sechele posttraumatice care fac obiectul noþiunii de sluþire suntlocalizate la nivelul feþei, în practica medico-legalã se foloseºte (cu acelaºi înþeles) ºi noþiunea dedesfigurare, care desemneazã o formã de sluþire cu repercusiuni grave asupra fizionomiei(aspectul static) ºi/sau mimicii (aspectul dinamic, prin care sunt manifestate stãrile psihice alepersoanei).Pentru a putea considera o leziune posttraumaticã drept sluþire – desfigurare, trebuie sã secunoascã si sexul, vârsta ºi mai ales profesia victimei.Precizãm cã, din punct de vedere medico-legal, nu se pot accepta drept sluþire – desfigurare:- tãierea/smulgerea/ruperea/arderea sau vopsirea pãrului capilar, a bãrbii, a mustãþii, agenelor sau a sprâncenelor, deoarece, deºi temporar aspectul estetic al victimei este alterat, printrunproces natural de creºtere – regenerare, fãrã tratament, pãrul se reface, iar prejudiciul estetic vadispãrea; deci, nu existã caracterul de permanenþã a efectului posttraumatic;- pierderea dinþilor, inclusiv a celor frontali, deoarece aceºtia pot fi supliniþi prin protezefixe sau mobilizabile, care nu numai cã pot restabili funcþia dentarã (masticator-fonatorfizionomicã),dar, nu de puþine ori, genereazã un aspect estetic chiar mai plãcut decât cel avutanterior traumatismului; deci, chiar dacã nu existã un proces natural de vindecare, prejudiciulestetic putând fi remediat (protetic), dispare caracterul de permanenþã al prejudiciuluiposttraumatic, ceea ce face ca noþiunea de sluþire sã nu poatã fi operantã;- pierderea unicului dinte pe care-l avea persoana vãtãmatã;- pierderea dinþilor stâlpi; aceasta va contura noþiunea de infirmitate ºi nu pe cea de sluþire.7. Punerea în primejdie a vieþii persoanei: se considerã cã o leziune traumaticã a pus înprimejdie viaþa unei persoane atunci când existã pericolul cert – iminent, imediat, tardiv, ca acealeziune sã determine moartea, în lipsa unui tratament (medical) adecvat (în prima situaþie)indiferent de reactivitatea, uneori crescutã, a organismului traumatizat, care face ca pericolul letalsã fie depãºit fãrã aplicarea terapiei/asistenþei medicale necesare (cea de-a doua situaþie).Aprecierea medico-legalã se va face strict în funcþie de gravitatea leziunii traumatice produse,neacceptându-se formulãri de tipul: „dacã leziunea traumaticã ar fi fost 5 cm mai la stânga sau cu2 cm mai profundã ar fi fost periculoasã pentru viaþa persoanei”.8. Avortul posttraumatic: acest criteriu medico-legal indirect, mai rar folosit în activitateapracticã, se referã la întreruperea cursului normal al sarcinii (indiferent de vârsta produsului de

concepþie) ºi expulzia/ /extragerea fãtului, ca o consecinþã directã a traumatismului exercitatasupra unei femei gravide, aflatã în imposibilitate de a se apãra.În inducerea avortului pot fi folosiþi orice agenþi traumatici; particularizãm faptul cã: agenþiitraumatici mecanici pot genera avortul mai ales în lunile mari de sarcinã; agenþii traumaticipsihici pot provoca avortul mai ales în lunile mici de sarcinã.9. AGENŢII TRAUMATICI MECANICIGeneralitãþi. În aceastã categorie se înscriu agenþii traumatici duri, solizi ce produc leziunitraumatice datoritã energiei lor cinetice, prin contact nemijlocit cu corpul uman, în cadrul uneiacþiuni violente.Clasificare:1) corpuri contondente:• în funcþie de forma suprafeþei de impact: cu suprafaþã planã: triunghiularã, pãtratã,dreptunghiularã, rotundã etc.; cu suprafaþã încurbatã, cilindro-sfericã;16• în funcþie de relieful suprafeþei de impact: cu suprafaþã netedã-regulatã; cu suprafaþãrugoasã-neregulatã, colþuroasã;• în funcþie de dimensiunile suprafeþei de impact: cu suprafaþã de lovire micã (sub 16cm2); cu suprafaþã de lovire mare (peste 16 cm2);2) obiecte/instrumente/arme ascuþite (denumite ºi „arme albe”, deoarece reflectã lumina,devenind strãlucitoare):• obiecte înþepãtoare, cu un vârf ascuþit: acul, cuiul, sula etc., sau cu mai multe vârfuri:furculiþa, furca etc.;• obiecte tãietoare, cu una (de regulã) sau mai multe lame ascuþite: briciul, lama, cuþitulde masã etc.;• obiecte înþepãtoare-tãietoare, cu vârf ºi lamã ascuþitã (unele arme pot avea mai multelame tãietoare – bi sau poli tãietoare): briceagul, pumnalul, ºiºul, foarfeca, cuþitul de bucãtãrie;• obiecte tãietoare-despicãtoare, cu o lamã ascuþitã si corp masiv: topor, satâr, sapã;3) proiectile, caracterizate prin dimensiuni mici, dar cu o vitezã de deplasare mare.Modalităţi de realizare a leziunilor traumatice: lovire activã – lovire cu corp dur; întâlnitãmai ales în circumstanþele unei agresiuni, lovirea activã genereazã leziuni traumatice localizatenumai în zona de impact; lovire pasivã – lovire de corp dur; leziunile traumatice produse princãdere (cea mai frecventã împrejurare în care este incriminatã lovirea pasivã); comprimare –strivire – zdrobire între douã corpuri/planuri dure; înþepare – înjunghiere cu un obiect dur ascuþit

de tip înþepãtor sau înþepãtor-tãietor; tãiere – secþionare – despicare prin acþiunea unui obiect durascuþit de tip tãietor, tãietor – despicãtor, sau înþepãtor – tãietor; smulgere – rupere; târâre(frecare)– zgâriere; împuºcare; suflul exploziei = „blast injuries”.Leziunile traumatice elementare. Denumite ºi leziuni traumatice primare sau superficiale,aceste leziuni traumatice, întâlnite foarte frecvent în activitatea practicã medico-legalã (ºi laexaminarea persoanei ºi la autopsie), se caracterizeazã prin faptul cã intereseazã pielea ºi (uneori)straturile imediat subcutanate.În funcþie de menþinerea integritãþii tegumentului, aceste leziuni traumatice pot fi clasificateîn:Leziuni traumatice elementare fără soluţie de continuitate (cu pielea integrã); eritemulposttraumatic (iritaþia sau roºeaþa post-traumaticã); echimoza (vânãtaia sau sufuziunea sanguinã);hema-tomul; limfo – seromul posttraumatic.Leziuni traumatice elementare cu soluţie de continuitate (cu pielea ruptã):- excoriaþia; din punct de vedere al terminologiei medico-legale, deosebim: leziunea linearã= excoriaþia sau zgârietura; leziunea întinsã în suprafaþã = zona excoriatã sau jupuitura;- plaga (rana); în activitatea practicã medico-legalã si criminalisticã, plãgile sunt denumite,în funcþie de agentul traumatic sau de mecanismul de producere:1) plaga contuzã sau plaga zdrobitã reprezentatã prin: plagã plesnitã; plagã strivitã; plagãmuºcatã; plagã smulsã;2) plaga înþepatã (înþepãtura ori împunsãtura); elementele caracteristice ale unei plãgiînþepate sunt: orificiul de intrare sau plaga cutanatã primarã; canalul sau plaga þesuturilorprofunde ºi orificiul de ieºire sau plaga cutanatã secundarã;3) plaga tãiatã;4) plaga înþepat – tãiatã sau plaga înjunghiatã;5) plaga despicatã (tãiatã-despicatã).10. CĂDEREACãderea reprezintã o împrejurare de producere, în mod pasiv, a leziunilor traumatice prinagenþi traumatici mecanici, ce constã în schimbarea poziþiei corpului astfel încât o parte a acestuiase izbeºte cu violenþã de (un) plan (ul) de susþinere, fãrã miºcãri coordonate.17Caracteristicile leziunilor traumatice:- în căderea pe acelaşi plan sau de la înălţime mică: sunt unipolare, adicã sunt situate peo singurã parte a corpului; sunt localizate, de regulã, pe pãrþile proeminente; sunt superficiale; nusunt periculoase pentru viaþã;- în căderea de la înălţime mare (precipitare): sunt multipolare; sunt numeroase; suntvariate; sunt grave, de cele mai multe ori fiind mortale; de cele mai multe ori se constatã o

discrepanþã între leziunile traumatice externe (de micã amploare) ºi cele interne (grave: rupturi deorgane, fracturi etc.); de fapt, uneori se spune cã „rezistã numai pielea”. Acest lucru face ca,uneori, la faþa locului, cercetarea criminalisticã si medico-legalã sã punã în evidenþã puþineelemente specifice: urme de sânge sau leziuni traumatice externe.11. TRAUMATISMELE DE TRAFICGeneralitãþiPrin traumatisme de trafic (rutier, feroviar etc.) se poate înþelege orice traumatism – care,din punct de vedere medico-legal, trebuie sã fie în mod obligatoriu obiectivat prin leziunitraumatice – asupra organismului uman, produs de cãtre mijloacele de transport. Din definiþiereiese clar cã, în timp ce, din punct de vedere juridic, acest tip de traumatism poate fi susþinut ºiprin declaraþiile martorilor, datele de anchetã etc., din punct de vedere medico-legal numaiconstatarea (cu ocazia examinãrii de cãtre mediul legist a victimei ºi/sau a documentelor medicalece aparþin acesteia) a unor leziuni traumatice corelate cu datele de anchetã (puse la dispoziþiainstituþiei medico-legale) poate permite, în mod obiectiv, probarea traumatismului afirmat. Dacãavem în vedere ºi faptul cã leziunile traumatice produse prin precipitare sau/ºi prin cãdere seaseamãnã cu cele produse în cadrul accidentelor rutiere, înþelegem de ce în ordonanþele desolicitare a expertizelor medico-legale trebuie sã se menþioneze circumstanþele ºi data la care aavut loc evenimentul rutier respectiv.Mecanisme de producere a leziunilor traumaticeLeziunile caracteristice traumatismelor de trafic pot fi produse prin mecanisme simple,asociate sau complexe.A) Mecanisme simple:• lovire; leziunile traumatice, de regulã, de micã gravitate (echimoze, excoriaþii sau plãgiºi excepþional fracturi), sunt unipolare – se întâlnesc în mod frecvent pe partea lateralã sauposterioarã a corpului, acolo unde se realizeazã impactul (lovirea corpului) cu o parte aautovehiculului;• cãdere; aceste leziuni sunt, de regulã, unipolare (dispuse într-un singur plan) ºi de celemai multe ori se constatã prezenþa fracturilor;• proiectare; se poate realiza fie în interiorul autovehiculului (spre exemplu, în cazulfrânãrii bruºte, ocupanþii locurilor din spate dintr-un autoturism pot fi proiectaþi în ocupanþii sauîn scaunele din faþã), fie în exterior (spre exemplu, la o curbã luatã cu vitezã mare, pasagerii de peplatforma unui camion pot fi proiectaþi în afara camionului);• comprimare; acest mecanism presupune strivirea corpului între o parte a (auto)vehiculului ºi o altã suprafaþã durã: sol, perete, copac, alt (auto)vehicul etc.; deci, roþile

vehiculului respectiv nu trec peste corpul uman;• târâre; este un mecanism mai rar întâlnit în mod singular (de regulã, se întâlneºte încadrul mecanismelor asociate sau complexe) ce se produce prin agãþarea victimei de o parte a(auto) vehiculului ºi târârea acesteia pe o distanþã oarecare;18• cãlcare; acest mecanism presupune trecerea (auto) vehiculului cu sistemul de rulare(roþi, ºenile) peste victimã.Leziunile traumatice, de cele mai multe ori mortale (zdrobiri de organe vitale, secþiuni alecorpului etc.), se caracterizeazã printr-o reacþie vitalã redusã (când decesul survine rapid) ºi, deregulã, pielea îºi pãstreazã integritatea.B. Mecanisme asociate. Aºa cum reiese ºi din denumire, în acest caz, în geneza leziunilortraumatice se regãsesc grupate douã mecanisme simple. Cele mai frecvente mecanisme asociatesunt: lovire – cãdere; lovire – proiectare; proiectare – cãlcare; proiectare – comprimare; proiectare– târâre; cãlcare – comprimare; cãlcare – târâre etc.C. Mecasnisme complexe – reunesc 3 sau mai multe mecanisme simple. Dintremecanismele complexe, cele mai frecvent întâlnite sunt: lovire – proiectare – cãlcare; lovire –proiectare – comprimare ºi/sau cãlcare; proiectare – comprimare/cãlcare – târâre; proiectare –basculare – cãdere/comprimare etc.Tanatogeneza în (poli) traumatismele de trafic rutier poate fi explicatã:- imediat posttraumatic, la locul accidentului sau în drum cãtre o unitate sanitarã printraumatism: cranio-cerebral, sau vertebro-medular înalt, hemoragie internã sauexternã ori prin distrugerea unui/unor organ(e) vital(e);- dupã un interval de timp, prin ºoc posttraumatic sau posthemoragic ori prin diversecomplicaþii.Traumatismele produse de autovehicule:A. Ocupanþii unui loc în autovehiculLeziunile traumatice se caracterizeazã prin: intereseazã cu precãdere ansamblul cap-gâttorace;pãrþile moi sunt mai afectate decât oasele la membrele pelvine ºi invers la membreletoracice.La conducãtorul auto: „sindromul volanului”; „sindromul bordului”; „sindromulparbrizului”; „sindromul centurii de siguranþã”.La pasagerul (ocupantul) din dreapta faþã: „sindromul bordului”; „sindromul parbrizului”;„sindromul centurii de siguranþã”; „pseudo-sindromul volanului”.La pasagerul (ocupantul) din spate, deoarece este mai protejat, leziunile traumatice sunt maipuþin grave ºi intereseazã în mod predominant capul ºi genunchii.B. Pietoni. În funcþie de mecanismul – simplu, asociat sau complex – generator al leziunilortraumatice, la pieton pot fi evidenþiate toate leziunile descrise în literatura de specialitate ºiamintite la mecanismele simple.

Traumatismele produse de motociclete. Dacã pietonul lovit de motocicletã poate prezentaleziuni traumatice a cãror genezã poate fi explicatã prin toate mecanismele descrise anterior, încazul motociclistului leziunile traumatice pot fi produse prin: ciocnirea frontalã a motocicletei deun alt (auto)vehicul sau de un obstacol; lovirea lateralã (acroºarea) motociclistului; frânareabruscã sau derapajul, cu proiectarea motociclistului.În astfel de situaþii, leziunile traumatice: sunt mult mai grave, deoarece corpul este lovit prinintermediul motocicletei; intereseazã si membrele pelvine (mai expuse); predominã leziunileconsecutive proiectãrii.Traumatismele produse de trenÎn cazul acestor (poli) traumatisme se pot contura urmãtoarele particularitãþi: leziuniletraumatice sunt multiple, diverse, multipolare ºi de mare gravitate, cel mai adesea fiind mortale;când moartea se instaleazã rapid, reacþia vitalã este foarte redusã sau lipseºte; pe hainele ºi corpulvictimei se întâlnesc frecvent urme de ulei; de cele mai multe ori, fragmentele de cadavru segãsesc (împrãºtiate) pe distanþe mari; fiind o modalitate foarte frecventã de sinucidere sau de19disimulare a crimei, ancheta judiciarã si examinarea medico-legalã trebuie sã elucidezecircumstanþele în care s-a produs evenimentul de trafic feroviar;12. AGENŢII TRAUMATICI FIZICIAcþiunea nocivã a agenþilor traumatici fizici, naturali sau artificiali, asupra organismuluiuman determinã apariþia unui complex de modificãri morfofuncþionale ce pot culmina cu decesul.În activitatea practicã medico-legalã, în mod frecvent pot fi constatate consecinþele acþiuniiurmãtorilor factori fizici: temperatura; presiunea atmosfericã; radiaþiile; electricitatea.Temperatura (agentul termovulnerant). Acþiunea nocivã a temperaturii crescute sauscãzute se manifestã asupra organismului uman atât la nivel local, cât ºi/sau la nivel general.Temperatura înaltã: la nivel local, termoagresiunea determinã arsuri (opãriri, când suntproduse de lichide sau de aburi fierbinþi), prin contact direct sau indirect (mediat); la nivelgeneral, temperatura crescutã determinã hipertermie.Temperatura scãzutã (frigul) sau crioagresiunea determinã:• la nivel local, apar degerãturile (îngheþarea localizatã);• la nivel general, pe plan sistemic, crioagresiunea se manifestã prin hipotermie.Moartea prin hipotermie este denumitã si moartea prin refrigeraþie generalizatã sau „moarteadulce” ori „moartea perfidã”.Presiunea atmosferică

Presiunea atmosfericã scãzutã. Presiunea atmosfericã se reduce (cu 1 mm Hg pentru fiecare10 m), pe mãsura ascensionãrii de la nivelul mãrii, prin scãderea presiunilor parþiale ale gazelorcomponente; tulburãrile pe care le poate prezenta, în acest caz, organismul uman sunt determinatede scãderea O2:A) în cazul expunerii de scurtã duratã: rãul de munte; rãul de altitudine;B) în cazul expunerii de lungã duratã: poliglobulia de altitudine; boala cronicã a munþilor(maladia Monge).Presiunea atmosfericã crescutã. Presiunea atmosfericã creºte (cu câte 1 atmosferã pentrufiecare 10 m) pe mãsurã ce se coboarã sub nivelul mãrii; omul suportã relativ bine o presiune de7-8 atmosfere pe o duratã micã de timp; tulburãrile sunt determinate de gazul care se gãseºte înconcentraþia cea mai mare în componenþa aerului, respectiv de azot (N); la coborârea în adâncuripoate apãrea: narcoza hiperbarã sau „beþia adâncurilor”; barotrama cu manifestãri la nivel: otic,prin spargerea timpanului; pulmonar, prin creºterea presiunii asupra plãmânului ºi sinusal, cuhemoragie în sinusurile feþei; la ascensionarea cãtre suprafaþa apei: boala de cheson sau „emboliade ridicare/ascensionare”.Radiaţiile. Având efecte sonogene, dar ºi patogene asupra omului, radiaþiile pot ficlasificate, în funcþie de intensitatea efectelor produse, în: radiaþii ionizante; radiaþii neionizante.13. COMPORTAMENTUL DUPLICITARComportamentul reprezintã ansamblul reacþiilor de rãspuns ale fiinþei umane la un anumitstimul din mediu în funcþie de particularitãþile personalitãþii individului respectiv;comportamentul duplicitar presupune: o laturã inventiv – pozitivã = simulare; o laturã inventiv –negativã = disimulare.SimulareaDefiniþie: o manifestate comportamentalã a conduitei duplicitare ce constã înîncercarea conºtientã si premeditatã de a provoca, imita sau exagera unele tulburãrimorbide sau boli psihice sau somatice în scopul de a obþine diferite avantaje materiale saumorale, sau pentru a se sustrage de la anumite obligaþii sociale ori de la executareapedepsei.Clasificare:201) simulare creatoare, caracterizatã prin faptul cã subiectul îºi provoacã: oboalã;(auto)mutilarea;2) simulare exagerare, ce se poate materializa sub douã forme: simulare – amplificatoare(patologia existentã este prezentatã mult mai amplu), suprasimulare (la patologia existentã în

realitate, adaugã simptome noi);3) simulare perseverare (metasimulare), ce constã în faptul cã subiectul, dupã ce s-avindecat în mod obiectiv, continuã sã acuze aceleaºi simptome pe care le avea atunci când erabolnav.Comportamentul simulant al unui individ este rezultanta întrepãtrunderii manifestãriloraparente ºi celor inaparente, care vor alcãtui în final „tabloul” simulant. Existã diferite modalitãþide exprimare, de manifestare a simulantului:Comportamentul simulant aparent se poate exprima prin:1) minciunã (simularea verbalã sau simularea anamnesticã);2) mimicã sau pantomimicã;3) leziuni:a) traumatice, cu urmãtoarele caracteristici: sunt dispuse în mod frecvent în regiuniaccesibile propriei mâini; în general, nu sunt periculoase pentru viaþa subiectului; localizarea lorconcordã (de regulã) cu scopul urmãrit; de cele mai multe ori se însoþesc de leziuni traumatice de„ezitare” (de „tatonare”);b) patologice, care încearcã sã imite o anumitã boalã;4) trucaje (în accepþiune juridicã – falsificare) a unor documente medicale.Comportamentul simulant inaparent, cea de a doua componentã a „binomului” conduitelorduplicitare, reprezintã partea intimã, nemãrturisitã, secretizatã, pe care orice persoanã încearcã são „apere”. Acest lucru face ca obiectivarea componentei inaparente (element esenþial în „dueluljudiciar”) sã fie dificil de realizat, având în vedere cã tehnicile imaginate se bazeazã peînregistrarea unor parametri fiziologici influenþaþi de emoþie.Detectarea ºtiinþificã a conduitelor simulante se poate realiza (T. Butoi) cu: detectorul destres emoþional în scris; detectorul de stres emoþional din voce (P.S.E.) sau „Dektor”; poligrafulsau „detectorul de minciuni” (lie-detector).DisimulareaDefiniþie: o manifestare comportamentalã a conduitei duplicitare, ce constã în încercareaconºtientã si premeditatã de a ascunde unele tulburãri morbide sau boli, în scopul de a obþinediferite avantaje materiale sau morale sau pentru a se sustrage de la anumite obligaþii sociale oride la executarea pedepsei.14. EXPERTIZA MEDICO – LEGALĂ PSIHIATRICĂExpertiza medico-legalã psihiatricã reprezintã o activitate specificã instituþiei medicolegale,ce constã în investigarea stãrii psihice pentru a se putea oferi justiþiei o probã stiinþificã înstabilirea responsabilitãþii, adicã dacã persoana respectivã a acþionat sau nu cu discernãmânt.Responsabilitatea (termen juridic) defineºte capacitatea unei persoane de a-ºi controla ºiaprecia atât faptele, cât ºi consecinþele sociale ale acestora, de a-ºi asuma integral obligaþiile ce-i

revin dintr-o acþiune liber consimþitã, pe care o delibereazã si o întreprinde, de a accepta ºisuporta consecinþele faptelor sale contrare normelor de convieþuire socialã, deci de a rãspundepentru faptele sale.Discernãmântul (termen psihiatric) reprezintã capacitatea unei persoane de a-ºi da seama defaptele comise ºi de urmãrile acestora, de a putea distinge între bine ºi rãu.Responsabilitatea reprezintã suma dintre discernãmânt ºi voinþã.Expertiza medico-legalã psihiatricã se efectueazã în dreptul penal în urmãtoarele situaþii: încazul infracþiunii de omor deosebit de grav; când organul de urmãrire penalã sau instanþa dejudecatã are îndoialã asupra stãrii psihice a învinuitului/inculpatului; în cazul infractorilor minori21cu vârsta cuprinsã între 14-16 ani; examinarea mamei în cazul pruncuciderii; în vederea instituiriimãsurilor de siguranþã cu caracter medical.Expertiza medico-legalã psihiatricã este susþinutã de o comisie alcãtuitã din: un medic legist(preºedintele comisiei, care coordoneazã activitatea întregii comisiei), doi medici de specialitate:ambii psihiatri (în cazul în care este examinat un minor unul dintre cei doi psihiatri poate fispecializat în neuropsihiatrie infantilã); unul psihiatru ºi unul neurolog.Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice (în cazurile penale): sã stabileascã dacãpersoana examinatã prezintã sau nu tulburãri psihice; sã excludã simularea sau disimularea; sãevidenþieze care sunt trãsãturile personalitãþii subiectului ºi în ce mãsurã acestea pot explicaimpulsurile/actele antisociale; sã aprecieze care este capacitatea psihicã, capacitatea dediscernãmânt în momentul examinãrii ºi, în consecinþã, dacã persoana respectivã poate fianchetatã si judecatã; sã apreciere care a fost capacitatea psihicã – capacitatea de discernãmânt înmomentul sãvârºirii faptei; sã facã aprecieri prognostice asupra modului în care vor evoluatulburãrile psihice decelate, deci sã determine gradul de periculozitate socialã actual ºi deperspectivã; sã recomande mãsurile cele mai adecvate astfel încât sã se poatã realiza reintegrareasocialã a individului.Faþã de fapta comisã, discernãmântul poate fi: pãstrat . echivaleazã cu responsabilitatea;scãzut . echivaleazã cu responsabilitatea atenuatã sau limitatã; absent . (abolit) . echivaleazãcu iresponsabilitatea.15. PRUNCUCIDEREAFiind o varietate de specie a omorului, pruncuciderea face parte din categoria infracþiunilorîmpotriva persoanei ºi constã în uciderea imediat dupã naºtere a noului-nãscut sãvârºitã de cãtremama sa (care l-a nãscut) aflatã într-o stare de tulburare pricinuitã de naºtere.

Pentru ca fapta prin care a fost suprimatã viaþa noului nãscut sã poatã fi consideratãpruncucidere, trebuie sã fie îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiþii:• subiectul pasiv ºi imediat trebuie sã fie copilul nou-nãscut viu;• uciderea copilului nou-nãscut sã se realizeze imediat dupã naºterea acestuia.Pruncuciderea trebuie diferenþiatã de:a) avort = întreruperea cursului normal al sarcinii ºi expulzarea produsului de concepþie înprimele 6 luni de dezvoltare intrauterinã (avortul spontan sau provocat – criminal sau terapeutic –se poate produce: în primele 2 luni de sarcinã = avort ovular, în lunile 3-4 = avort embrionar sauîn lunile 5-6 = avort fetal);b) naºtere prematurã = naºterea înainte de termen (o sarcinã normalã dureazã 280 zile = 9luni calendaristice = 10 luni lunare = 40 sãptãmâni) – în medicinã se considerã drept naºtereprematurã naºterea ce survine înainte de 37 sãptãmâni de gestaþie – dar dupã 6 luni de viaþãintrauterinã;• subiectul activ nemijlocit ºi calificat este mama copilului, adicã cea care l-a nãscut;• mama noului-nãscut trebuie sã prezinte o tulburare psihicã ce poate fi legatã de actulnaºterii.Pruncuciderea este o infracþiune materialã care se realizeazã printr-o activitate de ucidere;aceastã activitate se poate realiza în timpul expulziei sau imediat dupã naºterea copilului, fãrã aavea importanþã dacã s-a produs sau nu detaºarea completã a noului nãscut de corpul mamei,respectiv dacã s-a secþionat cordonul ombilical sau dacã a fost expulzatã placenta.Activitatea de ucidere a noului – nãscut se poate înfãptui prin: comisiune sau acþiune,denumitã si pruncucidere activã; omisiune sau inacþiune, denumitã si pruncucidere pasivã.Expertiza medico-legalã asupra cadavrului noului-nãscut trebuie sã rãspundã urmãtoarelorobiective: sã stabileascã dacã naºterea s-a produs la termen; sã aprecieze durata vieþii intrauterine;sã aprecieze dacã nou-nãscutul era viabil; sã stabileascã dacã fãtul a fost nãscut viu; sã determinedurata vieþii extrauterine; sã stabileascã dacã nou-nãscutul a primit îngrijirile necesare dupãnaºtere.2216. INTOXICAŢIA CU ALCOOL ETILICAlcoolemia = cantitatea (concentraþia) de alcool din sânge exprimatã în grame la litru (g%o).Alcooluria = cantitatea/concentraþia de alcool din urinã exprimatã în grame la litru (g%o).Acþiunile alcoolului etilic: deprimant al activitãþii sistemului nervos; stimuleazã secreþiagastricã în cantitãþi mici (ingestia, timp îndelungat, mai ales dacã nu este urmatã de consumul de

alimente favorizeazã apariþia gastritelor ºi a bolii ulceroase); alterarea ficatului (steatozã .cirozã), inimii (cardiomiopatie cu dilataþie), pancreasului etc.; favorizeazã apariþia cancerului:hepatic, al limbii, esofagului etc.; rol energetic: prin metabolizarea unui gram de alcool etilic seobþin 7,07 calorii – aceastã biodegradare se face independent de nevoile energetice aleorganismului cu o vitezã relativ constantã; acþiune iritantã în aplicaþii locale.Intoxicaþia acutã cu alcool etilicBeþia acutã, în funcþie de valoarea alcoolemiei, parcurge urmãtoarele faze:- alcoolemie sub 0,5 g %o = beþia infraclinicã;- alcoolemie între 05 – 1,5 g %o = beþia uºoarã sau faza de excitaþie;- alcoolemie între 1,5 – 2,5 %o = beþia propriu-zisã sau faza medico-legalã oriinfractogenã ;- alcoolemia peste 2,5 g %o = beþia gravã sau faza comatoasã;- la o alcoolemie mai mare de 4 g %o se poate produce decesul prin: inhibareacentrilor nervoºi de la nivelul trunchiului cerebral; decompensarea funcþieicardio-vasculare; pancreatitã acutã hemoragicã; asfixie mecanicã prin aspiratgastric (dupã vãrsãturã); refrigeraþie, la cei cãzuþi în zãpadã sau abandonaþi înfrig.Doza medie letalã este de 300 – 400 ml alcool etilic pur consumat în mai puþin de o orã.Referitor la termenul de beþie, trebuie fãcutã distincþie între diversele forme sub care sepoate prezenta aceasta:- beþia voluntarã reprezintã acea formã de beþie pe care ºi-o provoacã persoanarespectivã: cu intenþie (beþia voluntarã intenþionatã), în scopul de a sãvârºi o faptãantisocialã sau de a se sustrage rigorii legii; fãrã intenþie (beþia voluntarãneintenþionatã sau circumstanþialã, beþia spontanã sau „beþia surogat” pentru adepãºi unele stãri afective), în scop personal: de plãcere, de necaz etc., deci fãrã aîncerca mascarea, ascunderea (intenþiei) sãvârºirii unei fapte prevãzute de legeapenalã;- beþia accidentalã (beþia involuntarã) este acea formã de beþie care se produce aºacum indicã si denumirea, în mod accidental fãrã ca acest lucru sã fi fost dorit sauurmãrit de individ.- beþia patologicã (beþia atipicã) este acea formã de beþie caracterizatã prinmanifestãri ample de ebrietate ce apar dupã ingestia unor cantitãþi mici de alcool.Intoxicaþia cronicã cu alcool etilicConsumul frecvent de alcool etilic determinã iniþial obiºnuinþã si ulterior toxicomanie.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Valentin Iftenie, Medicinã legalã pentru facultãþile de Drept, Editura ªtiinþelor Medicale.

2. Valentin Iftenie, Alexandru Boroi, Infracþiunile de lovire ºi vãtãmare a integritãþiicorporale sau a sãnãtãþii, Editura Juridicã.3. V. Beliº, Tratat de medicinã legalã, Editura Medicalã, 1995.CRIMINALISTICĂConf. univ. dr. Lazăr CÂRJANSEMESTRUL IObiective1. Cunoaºterea problemelor ce se pot lãmuri prin examinarea diferitelor categorii de urmedescoperite cu ocazia cercetãrii la faþa locului.2. Însuºirea corectã de cãtre studenþi a modului în care se desfãºoarã diferite activitãþi decercetare penalã, precum ºi a modului de redactare a actelor de cercetare ºi urmãrire penalã.3. Cunoaºterea problemelor ºi activitãþilor necesare pentru cercetarea sãvârºirii uneiinfracþiuni.PARTEA IFUNDAMENTELE CRIMINALISTICIINOŢIUNI INTRODUCTIVEDefinirea CriminalisticiiFondatorul criminalisticii este considerat judecãtorul de instrucþie austriac Hans Gross, carea folosit pentru prima datã acest termen în Manualul practic de instrucþie judiciarã pentru uzulprocurorilor, judecãtorilor de instrucþie, ofiþerilor ºi agenþilor de poliþie judiciarã, funcþionarilorde poliþie, jandarmilor, agenþilor serviciului siguranþei etc. (1892).„Criminalistica este o ºtiinþã judiciarã, cu caracter autonom ºi uni-tar, care însumeazã unansamblu de cunoºtinþe despre metodele, mijloacele tehnice ºi procedeele tactice, destinatedescoperirii, cercetãrii in-fracþiunilor, identificãrii persoanelor implicate în sãvârºirea lor ºiprevenirii faptelor antisociale” (Emilian Stancu, Tratat de criminalisticã, ediþia a II-a revãzutã siadãugitã, Universul Juridic, Bucureºti, 2002).Metodele proprii de cercetare: descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea şiinterpretarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă; examinări comparative;experimente; organizarea cartotecilor, albumelor şi colecţiilor în scopul identificăriipersoanelor, cadavrelor şi obiectelor corp delict sau produs al infracţiunii; elaborareaversiunilor.Metode împrumutate de la alte ºtiinþe:a) din fizică: holografia; fonoscopia; analiza microscopicã, spectralã si atomicã etc.; b) dinchimie: spectroscopia, electroforeza, cromatografia etc.; c) din medicină: anatomia comparatã,histopatologia; d) din matematică: programarea linearã, calculul probabilitãþilor, teoriamulþimilor vagi etc.Caracterele Criminalisticii: judiciar (studiazã si elaboreazã mijloace ºi metode ºtiinþifice,

reguli tehnice, tactice ºi metodologice în legãturã cu rezolvarea unui conflict de drept); autonom(deosebit de cel al altor ºtiinþe juridice); unitar (sistem propriu); pluridisciplinar. Criminalisticaeste „o punte de legãturã între ºtiinþele naturii ºi ºtiinþe-le juridice, prin intermediul ei metodelecelor dintâi gãsindu-ºi aplicare în procesul judiciar” (Camil Suciu).Sistemul CriminalisticiiSistemul Criminalisticii este dat de obiectul sãu de activitate, structurat pe patru domenii:a) Fundamentele criminalisticii; b) Criminalisticã tehnico-ºtiinþificã; c) Criminalisticã tacticã; d)Criminalisticã metodologicã.Expertiza criminalisticãConstatarea tehnico-ºtiinþificã si constatarea medico-legalãAspecte procesual-penaleOrganele de urmãrire penalã sunt obligate sã apeleze la specialiºti de profil, din domeniidiverse, ca: fizicã, biologie, chimie, traseologie, balisticã etc. pentru „dezvãluirea adevãrateisemnificaþii a urmelor ºi mijloacelor materiale de probã aflate la faþa locului” (Aurel Ciopraga).Importanþa expertizei în procesul judiciar a fost subliniatã de toþi specialiºtii.Potrivit art. 112 C. pr. pen., constatarea tehnico-ºtiinþificã are un caracter de urgenþã, fiindimpusã de existenþa unui pericol de dispariþie a unor mijloace de probã sau de schimbare a unorsituaþii de fapt (Emilian Stancu).Constatarea tehnico-ºtiinþificã si constatarea medico-legalã, deºi enumerate ca mijloace deprobã în cuprinsul art. 64 C. pr. pen., sunt mai degrabã procedee de probaþiune, adicã, „moduri dea opera asupra anumitor mijloace de probã”, în vederea stabilirii exacte a valorii lor probatorii”(Vasile Bercheºan).Potrivit art. 114 alin. 1 C. pr. pen., constatarea medico-legalã se dispune în caz de moarteviolentã, de moarte a cãrei cauzã nu se cunoaºte ori este suspectã, sau când este necesarã oexaminare corporalã învinuitului ori persoanei vãtãmate pentru a constata pe corpul acestoraexistenþa urmelor infracþiunii.Constatarea tehnico-ºtiinþificã si constatarea medico-legalã se pot dispune dacã: s-a începuturmãrirea penalã în cauzã; organul de cercetare penalã a ridicat ºi asigurat mijloacele materiale deprobã ori poate sã punã la dispoziþia specialiºtilor persoanele implicate. În cazurile prezentate delege (art. 221 alin. 2 C. pr. pen.), trebuie sã existe plângerea prealabilã, sesizarea ori autorizareaorganelor competente.Expertiza criminalisticã. Aspecte procesual-penaleExpertiza criminalisticã poate fi definitã ca o activitate de cerceta-re ºtiinþificã a urmelor ºimijloacelor materiale de probã, în scopul identificãrii persoanelor, animalelor, obiectelor,

substanþelor sau fenomene-lor, al determinãrii anumitor însuºiri sau schimbãrii intervenite înconþinutul, forma ºi aspectul lor (Emilian Stancu, Vasile Bercheºan).Deºi s-a considerat cã nu existã o expertizã proprie criminalisticii, în lucrãrile despecialitate se subliniazã importanþa expertizei criminalistice în lãmurirea unor situaþii specificeprocesului civil sau penal.În principiu, expertiza este facultativã, fiind dispusã de organul de urmãrire penalã oriinstanþa de judecatã, la cerere sau din oficiu, atunci când, pentru lãmurirea unor fapte sauîmprejurãri ale cauzei, în vederea aflãrii adevãrului, sunt necesare cunoºtinþele unui expert (art.116 C. pr. pen.).Este obligatorie efectuarea unei expertize psihiatrice în cazul infracţiunii de omordeosebit de grav, precum şi atunci când orga-nul de urmărire penală sau instanţa dejudecată are îndoieli asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului (art. 117 alin 1. C.pr. pen.). De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzelemorţii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal (art. 117 alin. ultim C. pr. pen.).Între expertizã si constatarea tehnico-ºtiinþificã existã unele deosebiri (expertiza se poateefectua numai dupã punerea în miºcare a acþiunii penale; la expertizã pot participa ºi experþirecomandaþi de pãrþi); între cele douã mijloace de probã existã totodatã asemãnãri evidente înplan tehnic criminalistic (Emilian Stancu).În literatura de specialitate s-au evidenþiat elementele de interferenþã, îndeosebi întrecriminalisticã si medicina legalã, concretizate în efectuarea unei expertize complexe. De altfel,s-au ºi fãcut propuneri de lege ferenda pentru o reglementare autonomã a acestei categorii deexpertize.Valoarea probatorie ºi clasificarea expertizelorExpertizei nu i se acordã, teoretic, o valoare probatorie deosebitã, dat fiind faptul cã legeanu recunoaºte o ierarhie a probelor, dar în practicã ea se bucurã de o autoritate binemeritatã,deoarece este fãcutã de specialiºti care se bazeazã pe cele mai noi cuceriri ale ºtiinþei. Totuºi, nuse exclude necesitatea coroborãrii rezultatelor expertizei cu celelalte probe ºi mijloace de probeadministrate în cauzã (Vasile Bercheºan).Expertizele criminalistice urmează aceeaşi clasificare ca şi constatările tehnicoştiinţifice.Avem: expertiza dactiloscopicã; expertiza traseologicã; expertiza balisticã; expertizagraficã sau expertiza criminalisticã a scrisului; expertiza tehnicã a documentelor; expertizafotografico-judiciarã; expertiza biocriminalisticã; expertiza fizico-chimicã; expertiza

fonobalisticã; expertiza tehnicã; expertiza contabilã; expertiza zootehnicã si veterinarã, expertizaagrotehnicã; expertiza agroalimentarã, expertiza merceologicã, expertiza filatelicã etc., precum ºiexpertiza medico-legalã si expertiza psihiatricã sau neuropsihiatricã.Spre deosebire de constatãrile tehnico-ºtiinþifice sau medico-legale, expertizele suntefectuate de specialiºti care îºi desfãºoarã activitatea în instituþii de specialitate, ori de cãtreexperþi oficiali, aflaþi în evidenþa birourilor locale de expertize.Reguli tactice privind dispunerea constatãrilor tehnico-ºtiinþifice ºi a expertizelorcriminalisticeDispunerea expertizei se va face de cãtre organul de urmãrire penalã, care va apreciaoportunitatea examinãrii de specialitate ºi va stabili obiectul constatãrii tehnico-ºtiinþifice sau alexpertizei, astfel ca sã nu se întârzie efectuarea acestui act dacã este indispensabil, dar nici sã nuse efectueze dacã nu este necesar (Camil Suciu).Oportunitatea expertizei se stabileºte ºi în raport cu momentul desfãºurãrii, pentru a nu finici tardivã, dar nici prematurã (Emilian Stancu).Obiectul expertizei judiciare constã din clarificarea unor fapte sau împrejurãri care reclamãcunoºtinþe de specialitate din diverse domenii (Emil Mihuleac).Expertul este chemat nu pentru a-şi exprima părerea cu privire la vinovăţia saunevinovăţia unei persoane, ci doar pentru a-şi exprima părerea despre faptele şiîmprejurările cauzei.Întrebãrile trebuie formulate clar ºi precis ºi limitate la specialitatea expertului. Se vor evitaformulãrile confuze ori greºite. Întrebãrile pot fi formulate împreunã cu expertul ori princonsultarea altui specialist. Organul judiciar trebuie sã punã la dispoziþia expertului urme ºiobiecte ce se constituie în mijloace materiale de probã, precum ºi modele de comparaþie sauobiecte presupuse a fi creat urmele descoperite la locul faptei. Organul judiciar este obligat sãverifice calitatea ºi autenticitatea acestor materiale, sã cunoascã provenienþa lor ºi sã verifice dacãau fost ridicate în condiþiile stabilite de lege ºi consacrate de tactica criminalisticã.Expertul este numit de organul de urmãrire penalã sau instanþa de judecatã (art. 118 alin. 2C. pr. pen.), cu excepþia expertizei medico-legale, în care expertul va fi desemnat de unitatea dincare face parte (art. 119 alin. 2 C. pr. pen.).Fiecare dintre pãrþi are dreptul sã cearã un expert pentru a participa la efectuarea expertizei(art. 118 alin. ultim C. pr. pen.). Pãrþile au dreptul sã recuze expertul în condiþiile art. 51 C. pr.pen.: în cursul urmãririi penale sau în cursul judecãþii, de îndatã ce au aflat despre existenþacazului de incompatibilitate.Efectuarea expertizei criminalistice

Expertul parcurge, de regulã, urmãtoarele etape (Ion R. Constantin, Lupu Coman, MirceaConstantinescu, Mocsy Ladislau):a. Studierea şi însuşirea obiectului lucrării: verificarea ambalajului; dacã materialultrimis corespunde cantitativ ºi calitativ; poate solicita lãmuriri suplimentare organului judiciar.b. Examinarea separată a materialului în litigiu, pentru sesizarea particularitãþilor sausemnalmentelor exterioare, care fac posibilã identificarea obiectului cãutat: obiectele vor fi fixateprin fotografii de examinare ºi înregistrãri video; se obþin modele tip de comparaþie cu obiectelesuspecte (arme de foc, instrumente de spargere), în aceleaºi condiþii în care s-au produs urmele înlitigiu.c. Examinarea comparativă a urmelor ridicate de la locul faptei cu modelele decomparaţie create artificial prin procedeele confruntării, juxtapunerii şi suprapunerii.Confruntarea se realizeazã pe cale statisticã (tabelul sinoptic), pe bazã de diagramã ori prinverificarea în cartotecile ºi colecþiile criminalistice.d. Demonstraţia, care implicã existenþa unei teze de demonstrat ºi fundamentuldemonstraþiei. Se poate realiza pe mai multe planuri: planul logicii, planul logiciimetodice, planul criteriilor matematice ºi planul vizual (Mocsy Ladislau). Expertultrebuie sã se pronunþe atât asupra caracteristicilor generale ºi individuale coincidente, câtºi a celor necoincidente, care le diferenþiazã.e. Concluzia. Concluziile pot fi: certe, de excludere, de probabilitate ºi de imposibilitateastabilirii (Nu se poate, N.S.P.).Redactarea raportului de expertizãPotrivit art. 123 C. pr. pen., raportul de expertizã trebuie sã cuprindã 3 pãrþi:a. Partea introductivă, în care se menþioneazã organul de urmãrire penalã sau instanþa carea dispus efectuarea expertizei, data la care s-a dispus, numele ºi prenumele expertului, data ºilocul unde a fost efectuatã, data întocmirii raportului de expertizã, obiectul acesteia ºi întrebãrilela care expertul urma sã rãspundã, materialul pe baza cãruia a fost efectuatã expertiza ºi dacãpãrþile care au participat la aceasta au dat explicaþii în cazul expertizei.b. Partea descriptivă, care va cuprinde descrierea în amãnunt a operaþiilor de efectuare aexpertizei, obiecþiile sau explicaþiile pãrþilor, precum ºi analiza acestor obiecþii ori explicaþii înlumina celor constatate de expert. Partea descriptivã trebuie sã oglindeascã toate etapele procesuluide cercetare, mijloacele tehnico-ºtiinþifice ºi metodologia utilizate.c. Partea finală, în care sunt prezentate concluziile raportului de expertizã. Prin formularea

concluziilor, expertul trebuie sã rãspundã la obiectivele stabilite în termeni clari ºi preciºi,evitându-se formulãrile echivoce, incomplete sau tehniciste (Emilian Stancu).Suplimentul de expertizãPotrivit art. 124 alin. 1 C. pr. pen., când organul de urmãrire penalã sau instanþa de judecatãconstatã, la cerere sau din oficiu, cã expertiza nu este completã, dispune efectuarea unuisupliment de expertizã fie de cãtre acelaºi expert, fie de cãtre altul. Obiectul suplimentu-lui deexpertizã poate fi constituit din materialele examinate iniþial, dacã nu s-a rãspuns la toateîntrebãrile ori s-a rãspuns parþial, sau din materiale descoperite ulterior.Lãmuriri cerute expertuluiPotrivit art. 124 alin. 2 C. pr. pen., când se socoteºte necesar, se cer expertului lãmuririsuplimentare – în scris, ori se dispune chema-rea lui spre a da explicaþii verbale asupra raportuluide expertizã. Ascultarea expertului se face potrivit dispoziþiilor privitoare la asculta-rea martorilor(art. 124 alin. 2 C. pr. pen.). Lãmuririle suplimentare în scris pot fi cerute ºi serviciului medicolegal,laboratorului de expertizã criminalisticã ori institutului de specialitate care a efectuatexpertiza (art. 124 alin. ultim C. pr. pen.).Efectuarea unei noi expertizePotrivit art. 125 C. pr. pen., dacã organul de urmãrire penalã sau instanþa de judecatã areîndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertizã, dispune efectuarea unei noiexpertize. Organul judiciar trebuie sã deþinã date obiective care sã-i justifice îndoielile ºi sã facãverosimilã presupunerea cã, printr-o nouã examinare, se vor formula alte concluzii.Identificarea criminalisticãDefiniþia ºi obiectul identificãrii criminalisticeIdentificarea reprezintă „problema centralã a investigaþiei criminalistice” (Paul L. Kirk,1966). „Identificarea criminalisticã poate fi definitã ca un proces de constatare a identitãþii unorpersoane, obiecte sau fenomene, aflate în legãturã cauzalã cu fapte ilicite, prin metode ºtiinþificecriminalistice, în scopul stabilirii adevãrului în procesul judiciar” (Emilian Stancu).Premisele ºtiinþifice ale identificãrii criminalistice:a. Individualitatea (irepetabilitatea);b. Stabilitatea relativă:Dupã gradul de modificabilitate, obiectele examinate pot fi: ne-modificabile (desenelepapilare); relativ modificabile (scrisul de mânã); modificabile în timp (prin uzurã) orimodificabile artificial (deghizarea sau ºtergerea urmelor).c. Reflectivitatea (însuºirea obiectelor de a se reflecta ºi a fi reflectate).Principiile identificãrii criminalistice:a. Principiul identităţii (identitatea cu sine trebuie completatã cu deosebirea de orice estealtul).

b. Principiul delimitării obiectelor identificării criminalistice în obiecte scop alidentificãrii ºi obiecte mijloc de identificare. Obiectul scop al identificării este un obiectmaterial, aflat în legãturã cau-zalã cu fapta ilicitã si concretizat în diverse ipostaze (persoanainfractorului sau a victimei, instrumentele ce au servit sau erau destinate sã serveascã lasãvârºirea faptei, procedeul infracþiunii etc.). Obiectul mijloc de identificare este alcãtuit dinurmele obiectului scop ºi din modelele de comparaþie.c. Principiul stabilităţii relative a caracteristicilor de identificare.d. Principiul dinamicităţii şi interdependenţei cauzale.Etapele identificãrii criminalistice:a. Stabilirea apartenenţei după gen. Se realizeazã pe calea examinãrii caracteristicilorgenerale care definesc o anumitã categorie de obiecte.b. Identificarea individuală. Se realizeazã o îngustare a sferei obiectelor cu aceleaºicaracteristici pânã la individualizarea corectã. Identificarea individualã reprezintã afirmareaidentitãþii (Lucian Ionescu). Identificarea genericã si identificarea individualã sunt pãrþicomponente ale procesului unic de identificare criminalisticã.c. Identificarea după urmele lăsate la locul faptei de cãtre obiecte sau fiinþe (modalitateacea mai frecventã si cea mai preferatã).PARTEA A II-AELEMENTE DE CRIMINALISTICĂ TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂI. ELEMENTE DE FOTOGRAFIE JUDICIARĂÎnsemnãtatea fotografiei judiciareÎnsemnãtatea fotografiei judiciare este subliniatã astfel de Camil Suciu: „Aplicareametodelor fotografice în diferitele activitãþi de cercetare criminalisticã s-a impus datoritã:rapiditãþii cu care se pot fixa imaginile diferitelor obiecte sau persoane ce intereseazã cercetarea;exactitãþii cu care sunt fixate detaliile; obiectivitãþii cu care este redatã imaginea, excluzândeventualele interpretãri subiective; oglindirii generale a tuturor obiectelor prinse în câmpulfotografiei, indiferent de gradul de importanþã care li s-ar acorda pentru moment ºi, în sfârºit;evidenþei probatorii ºi caracterului demonstrativ al oricãrei imagini fotografice.”Sã ne reamintim aprecierea lui Confucius: „O imagine valoreazã mai mult decât 10.000 decuvinte.”Clasificarea fotografiei judiciareFotografia judiciară operativă (de fixare): fotografia locului faptei; fotografia deidentificare dupã semnalmente; fotografia de fixa-re a rezultatelor unor activitãþi de urmãrirepenalã.Fotografia de examinare: fotografia de examinare în radiaþii vizibile; fotografia deexaminare în radiaþii invizibile; microfotografia ºi holografia.

Fotografia judiciarã a locului faptei cuprinde: fotografia de orienta-re sau de ansamblu;fotografia schiþã; fotografia obiectelor principale (cadavru, obiecte corp-delict); fotografia dedetaliu; fotografia digitalã.II. TRASEOLOGIA(CERCETAREA CRIMINALISTICà A URMELOR)Definirea ºi clasificarea urmelorDefinirea urmeiÎntr-o definiþie cuprinzãtoare, „prin urmã se înþelege orice modificare materialã produsã caurmare a interacþiunii dintre fãptuitor, mijloacele folosite de acesta ºi elementele componente alemediului unde îºi desfãºoarã activitatea infracþionalã, modificãri care, examinate individu-al sauîn totalitate, pot conduce la: stabilirea faptei, identificarea fãptuitorului, a mijloacelor folosite ºi lalãmurirea împrejurãrilor cau-zei” (Gheorghe Pãºescu, Tratat practic de criminalisticã, vol. I,1976).Clasificarea urmelorDupã factorul creator: urme ale omului; urme ale animalelor; urme ale plantelor; urmeale obiectelor şi instrumentelor; urme create de unele fenomene.Dupã factorul primitor de urme: urme primite de om, de anima-le, de vegetale, de obiecte.Dupã esenþa lor: urme formã, urme materie, urme poziþionale.a. Urmele formă se subclasifică astfel:• În raport cu procesul de miºcare în care s-au format: urme statice; urme dinamice.• În raport cu modificãrile aduse corpului primitor: urme de adâncime; urme de suprafaþã.Urmele de suprafaþã pot fi: de stratificare; de destratificareUrmele de stratificare ºi de destratificare pot fi: vizibile; invizibile (sau latente).b. Urme materieClasificarea urmelor dupã mãrime: macrourmele; microurmele.Dupã posibilitãþile pe care le oferã în procesul identificãrii: urme apte, care permitidentificarea obiectului creator; urme inapte, care nu permit identificarea, dar contribuie lastabilirea apartenenþei de gen.Într-o altã concepþie, urmele sunt clasificate astfel:• Dupã factorul creator: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene cumsunt incendiul ºi explozia.• Dupã modul de formare a urmelor: urme statice; urme dina-mice; urme de suprafaþã;urme de adâncime.Urmele de mâiniDactiloscopiaDactiloscopia este „ºtiinþa privind studiul desenelor papilare” (Constantin Þurai).Utilizarea impresiunilor digitale are ca scop identificarea persoanei: identificareapersoanei care îºi ascunde identitatea, prin compararea amprentelor papilare cu impresiunile dinfiºele dactiloscopice (dacã este recidivist); identificarea persoanei care a lãsat o urmã papilarã la

locul faptei, prin compararea cu impresiunile persoanei suspecte; identificarea cadavrelor cuidentitate necunoscutã; compararea impresiunilor digitale descoperite în mai multe locuri, pentrustabilirea autorului comun.O amprentã digitalã gãsitã pe un obiect face dovada contactului acestei persoane cusuportul pe care a fost descoperitã urma, dar nu constituie, prin ea însãºi, o probã de vinovãþie.Proprietãþile desenelor papilare: unicitatea; imuabilitatea; fixitatea ºi inalterabilitatea.Modul de formare a urmelor papilare: amprentele mulate; amprentele vizibile; amprentelelatente.DETALIILE CARACTERISTICE ALE DESENULUI PAPILAR1. Contopire; 2. Creste alternative; 3. Întrerupere de creastã; 4. Fragment de creastãpapilarã; 5. Inel punctat; 6. Butonierã; 7. Trifurcaþie; 8. Bifurcaþie; 9. Deviere de creste;10. Grup de creste papilare; 11. Anastomozã; 12. Punct papilar; 13. Depãºire de creastã;14. Început de creastã; 15. Reîntoarcere; 16. Ramificaþie; 17. Triunghiul capetelor decreste; 18. Creastã aderentã (cârlig); 19. Sfârºit de creastã papilarã; 20. Inel; 21.Contopire triplã; 22. IntersecþieProcedee de relevare a urmelor latenteRelevare prin metode fizice: prin prăfuire sau pulverizare cu pulberi de contrast; cusubstanţe fluorescente; afumarea directă; metalizarea într-o cameră de vid.Relevare prin metode chimice: evidenţierea cu vapori de iod; aburire cu vapori de acidfluorhidric; aburire cu vapori de cianoacrilat; evidenţierea cu reactivi chimici;Relevare prin metode optice.Fixarea ºi ridicarea urmelor de mâini(Camil Suciu, Emilian Stancu, Ion Mircea)Sub raport procedural, urmele sunt fixate prin procesul-verbal, în care se consemneazã:urmele descoperite ºi metodele de releva-re folosite; locul în care au fost gãsite, distanþele faþã deprincipalele repere (copaci, axul ºoselei, fereastrã, uºã, pat etc.); poziþia lor faþã de obiectulprincipal; modelul, marca, tipul, seria; starea urmei sau a obiectului (deteriorat, umed, înputrefacþie, cald, rece, topit etc.); cantitãþile gãsite; condiþiile în care au fost descoperite; stareatimpului; fotografiile executate; transferarea pe pelicule adezive sau prin mulaje; ambalarea ºiridicarea obiectelor purtãtoare.Sub raport tehnic criminalisticFotografia de detaliu, executatã de la o distanþã de 5–10 cm cu obiectivul fixatperpendicular pe urmã. Iluminarea se va face din spatele aparatului de fotografiat sau din douã

pãrþi laterale: fotografia urmelor pe pahar: se asigurã un fond în contrast cu substanþa de relevare(ceruza), prin introducerea în pahar a unui sul de hârtie neagrã sau a unui lichid de culoareînchisã; fotografia urmei pe oglindã: în dreptul obiectivului se dispune un ecran negru cu unorificiu în centru; foto-grafia urmei pe obiecte lucioase: sticlã, faianþã, porþelan, vase emaila-teetc. se va realiza prin fotografie de reflexie, suportul fiind iluminat sub un unghi ascuþit, din douãpãrþi, cu becuri mate.Transferarea urmelor de suprafaţă cu ajutorul peliculei adezive (folio), dupã relevareaºi fotografierea acestora.Ridicarea urmelor de adâncime cu ajutorul mulajelor, dupã fotografierea lor.Urmele de picioareClasificarea urmelor de picioare: urme de picior desculţ; urme de picior cu ciorap; urmede picior încălţat.Criminalistica recomandã fixarea urmelor de picioare, astfel:a) prin descriere în procesul-verbal de cercetare a locului faptei: se precizeazã zona în carese aflã; proprietãþile suportului; de-scrierea urmelor în mod amãnunþit, cu toate detaliile stabiliteprin mãsurãtori (numãr, formã, contur, relief, dimensiuni, dacã sunt integrale sau fragmente, altecaracteristici); la urmele de încãlþãminte se precizeazã dacã sunt de adâncime ori de suprafaþã (destratificare sau de destratificare); la urmele create de piciorul desculþ se precizeazã dacã se distingcaracteristicile desenului papilar, urmele degetelor; elementele cãrãrii de urme;b) prin fotografiere: urmele de picioare se fotografiazã în ansamblu ºi se fixeazã poziþiile cele au unele faþã de altele, raporturile în care se aflã cu obiectele din apropiere (fotografiaobiectelor principale); aparatul fotografic se aºazã pe stativ, cu obiectivul orientat perpendicularpe urmã, la o înãlþime adecvatã, cu luminare naturalã sau, dacã nu este posibil, cu luminabecurilor mate; fotografierea de detaliu; fotografia la scarã;c) fixarea prin mulare a urmelor de adâncime;d) copierea cu peliculã adezivã;e) ridicarea prin decuparea suportului purtãtor de urme (de exemplu cãlcarea pe hârtie);f) prin transferul electrostatic.Urmele de dinþiFixarea urmelor de dinþi se face prin descrierea lor în procesul-verbal ºi prin fotografiere.Urmele de comparaþie se iau solicitând suspectului sã muºte câteva foi de hârtie între cares-a introdus o foaie de plombaginã, dupã care imaginea obþinutã va fi comparatã cu urma înlitigiu, fotografiatã sau copiatã pe calc.Urmele de dinþi pe piele pot fi detectate prin tehnici speciale de fotografiere (în reflexieUV), prin care se pot releva urme vechi de câteva luni, invizibile cu ochiul liber. Se pot lua ºi

mulaje cu produse dentare injectate cu seringa.Urmele de buze (amprentele labiale)Se prezintã sub formã statică sau dinamică, sub formã vizibilă sau latentă si în mareamajoritate a cazurilor numai ca urme de suprafaţă. Procedeele de relevare ºi fixare sunt similarecu cele ale urmelor crestelor papilare. „Relevarea urmelor de buze latente este o problemã dificilãcare cere experienþã, rãbdare ºi interpretarea corectã a situaþiei” (I.R. Constantin).Urmele de buze pot fi supuse unor examinãri fizico-chimice ºi biologice, inclusiv testuluiADN, pentru stabilirea compoziþiei, a grupei de sânge ºi a infecþiilor bacteriene. Impresiunilelatente vor fi relevate ºi apoi transferate pe folio adeziv.Urmele de urechiPavilionul extern al urechii este semnalmentul anatomic cel mai caracteristic al feþeiumane (Corneliu Panghe), prezentând douã caracteristici: este imuabil, ca proporþii ºi formã, de lanaºtere pânã la moarte; este unic, neputând exista douã urechi cu o morfologie identicã.Urmele biologiceUrmele de sângeRidicarea urmelor de sânge: prin rãzuire sau raclare împreunã cu o porþiune din suport;prin absorbire cu pipeta sau cu hârtia de filtru; prin ridicarea pãmântului ºi a nisipului ce conþinurme; prin tãierea ºi ridicarea vegetaþiei.În procesul-verbal de cercetare a locului faptei se vor menþiona: numãrul urmelor, forma,dimensiunile, dispunerea, culoarea, natura ºi proprietatea suportului. Dacã s-a recoltat sânge de lacadavru se vor preciza: de unde s-a recoltat, cord sau, în cazuri excepþionale, torace, cavitateaabdominalã sau craniu; vârsta victimei; dacã victima a fost transfuzatã înainte de deces se vorpreciza cantitatea ºi grupa sângelui transfuzat.Obiectele în stare udã, purtãtoare de urme de sânge, nu se ambaleazã decât dupã uscare.Nu se vor ambala obiecte ude în ambalaje din material plastic (Lia Vasiliu, Moise Terbancea).Urmele de salivãUrmele de salivã intereseazã investigarea criminalisticã numai dacã individul este de tipsecretor.Expertul se poate pronunţa asupra următoarelor aspecte: dacã urma este sau nu desalivã; dacã saliva este de naturã umanã (nu întotdeauna rezultatul poate avea caracter decertitudine); calitatea de secretor sau nesecretor ºi grupa sanguinã; prin examen genetic se poateidentifica persoana cu certitudine.Urmele de spermãFixarea urmelor seminale prin descriere în procesul-verbal de cercetare a locului faptei: se

precizeazã obiectele pe care au fost descoperite, starea în care se aflã, culoarea, alte urme aflate înimediata apropiere.Ridicarea urmelor seminale necesitã precauþie pentru pãstrarea intactã a spermatozoizilor.Se recomandã ridicarea obiectului purtãtor sau tãierea porþiunii care cuprinde pata, fãrã a se îndoi.Dacã urmele sunt descoperite în stare lichidã, vor fi absorbite pe o bucatã de pânzã curatã sau peo rondelã de hârtie filtru, care, dupã uscare, se ambaleazã în hârtie curatã. Urmele dispuse peduşumea sau parchet se decupează.Cercetarea firului de pãrDescoperirea firelor de pãr se face cu ochiul liber sau cu ajutorul lupelor ºi al surselor deluminã, cercetându-se: corpul persoanei, lenjeria, îmbrãcãmintea, obiectele de uz personal(pieptene, prosoape); unghiile ºi mâinile cadavrului, în care pot fi gãsite fire de pãr smulse de lacriminal (R. Saferstein); obiectele corp-delict: cuþite, topoare, arme de foc etc.; alte urme denaturã biologicã (sânge, spermã, salivã, þesuturi moi).Ridicarea firelor de pãr se face cu penseta, în eprubete sau plicuri, cu menþiunile de rigoarecu privire la locul ºi modalitatea de descoperire. Recoltarea firelor de pãr de la persoanelesuspecte este preferabil sã se facã prin smulgere (pentru rãdãcinã). Firele de pãr se recolteazãîmpreunã cu toate impuritãþile aderente sau împreunã cu crustele care le înglobeazã (Ion R.Constantin, Mircea Constantinescu, Gheorghe Pãºescu).Cauzele în care pot fi dispuse expertize pentru stabilirea profilului ADNSolicitãrile de expertizã vor fi admise numai pentru probe ridicate de la locul faptei încazurile unde, în urma anchetei judiciare, existã un cerc de bãnuiþi delimitat, de la care pot firidicate probe de comparaþie. De exemplu, nu se vor înainta fire de pãr cu bulb decât dacã s-aurecoltat probe de comparaþie (de la victimã si bãnuiþi). Prin excepþie, în vederea unor examinãriulterioare ºi pentru a nu se degrada eventualele urme, în cazurile de infracþiuni sexuale,tampoanele recoltate de la victimã se vor înainta spre analiza ADN chiar dacã nu existã înmomentul respectiv un cerc de suspecþi.Numãrul de probe înaintate spre analizã va fi limitat strict la probele care pot avea relevanþãpentru cazul respectiv; se vor înainta în primul rând probe cu cantitatea cea mai importantã dematerial biologic. Dacã din cercetarea la faþa locului rezultã cã probele biologice (sânge etc.)ridicate aparþin în exclusivitate victimei, se va solicita analiza unei singure probe.Cercetarea urmelor de îmbrãcãminteProbleme generaleObiectele de îmbrãcãminte purtate fie de infractor, fie de victimã pot produce, ca urmare a

contactului direct cu o suprafaþã oarecare, o urmã care reproduce caracteristicile þesãturii saumaterialului din care sunt confecþionate. Aceste urme sunt create prin cãdere, rezemare, ºtergere,imprimare etc.Cercetarea la locul fapteiCercetarea la locul faptei a urmelor de îmbrãcãminte se efectueazã conform metodologieiridicãrii ºi interpretãrii oricãreia dintre urmele ce reproduc forma exterioarã a obiectelor. Deregulã, se folosesc mijloacele specifice revelãrii urmelor latente de mâini, iar dacã avem de-a facecu urme de adâncime, se vor efectua mulaje, dar numai dupã ce s-au fãcut fotografiile înprealabil. Urmele de adâncime se ridicã prin mularea urmei cu: latex, polimeri sau ghips.Urmele de îmbrãcãminte se fotografiazã direct, þinând aparatul perpendicular pe suprafaþaurmei, iar urmele latente se vor fotografia ca ºi urmele de mâini, prin luminã reflexã, transmisã.Fixarea urmelor de îmbrãcãminte se face prin descrierea detaliatã în procesul-verbal, urmatã defotografiere.Expertiza urmelor obiectelor de îmbrăcăminteExpertiza poate da rãspuns în legãturã cu tipul ºi natura materialului care a servit laconfecþionarea îmbrãcãmintei, dacã este vorba de o uniformã (militarã, ºcolarã, feroviarã),precum ºi cu orice informaþie capabilã sã individualizeze îmbrãcãmintea respectivã. Dacãexpertul are la dispoziþie ºi modele de comparaþie, el poate stabili identitatea obiectului creator deurme.Cercetarea urmelor instrumentelor de spargereAspecte generaleInstrumentele folosite de fãptuitor pentru a pãtrunde într-o încãpere pentru a deschide unsertar, un fiºet, un dulap, casã de bani etc. încuiate poartã denumirea de instrumente de spargere.Scopul spargerii poate fi de a sustrage bani, obiecte, de a rãpi o persoanã, de a comite un omor, dea provoca un incendiu, de a consulta anumite documente secrete sau de a crea un act diversionist.Instrumentele folosite la spargeri sunt fie instrumente speciale, concepute în acest scop,existente în numãr relativ mic, fie instrumente din viaþa obiºnuitã, specifice anumitor meserii.Instrumentele folosite de spãrgãtori sunt, în funcþie de eficacitatea lor ºi scopul urmãrit:instrumente de lovire; instrumente contondente: rangã, mãciucã, box, ciocan; instrumentetãietoare-înþepãtoare: cuþit, foarfece, bisturiu; instrumente tãietoare-despicãtoare: topor, satâr,târnãcop; instrumente înþepãtoare: sulã, ac, andrea, furcã; instrumente de spargere, altele decâtcele menþionate: cleºte, patent, levier, burghiu, ºurubelniþã, bonfaier, ferãstrãu; instrumente de

deschidere ale încuietorilor: ºperaclu, chei false, chei potrivite, pontoarcã, dispozitive artizanale.Urmele de spargere se formează prin: urme de apãsare sau de forþare, care se întâlnesc laforþarea uºilor; chiar instrumentul poate suferi pierderea unor fragmente ce se regãsesc la loculfaptei. Mai rar se pune problema inversã: de a se identifica un instrument descoperit la loculfaptei, graþie urmelor produse anterior.În cursul comiterii infracþiunilor, majoritatea obstacolelor sunt sparte folosindu-se mijloacede acþiune mecanicã – rãngi, foarfece, leviere etc., aceste urme constituind, de cele mai multe ori,obiectul cercetãrilor criminalistice.Cercetarea la locul faptei, fixarea şi prelevarea urmeiAnchetatorul va examina cu grijã urma descoperitã la locul faptei, va stabili dacã estesuficient de bine definitã si dacã prezintã unele particularitãþi care s-o facã aptã pentruidentificare.Caracteristicile, în general de mici dimensiuni, nu se disting decât cu lupa ºi sub incidenþaunei surse de luminã corespunzãtoare.Se trece apoi la fixarea ºi fotografierea urmei. Obiectele pe care se aflã urme exploatabiletrebuie sã fie avute în vedere pentru identificarea ulterioarã a instrumentului în cauzã. Dacã nusunt transportabile, în cazuri cu totul excepþionale se vor decupa porþiunile ce prezintã interes, darde cele mai multe ori totul se reduce la efectuarea unui examen general, consemnarea celorconstatate ºi fotografierea, sfârºind cu efectuarea de mulaje.Douã cliºee sunt necesare: o vedere generalã permite localizarea urmei, o vedere de primplan, sub o iluminare puternicã, ce va scoate în evidenþã particularitãþile identificatoare. Pentru afavoriza comparãrile ulterioare, este recomandabil sã se aºeze alãturi de amprentã o riglãmilimetricã, pentru a arãta cu exactitate dovada obþinutã. Mulajul nu intervine decât ca o ultimãdovadã si doar striaþiile vor fi utile pentru identificare. În sfârºit, oricare ar fi substanþa utilizatã sigrija acordatã, o pierdere în detalii este inevitabilã si mulajul nu va fi niciodatã la fel de bogat ºielocvent precum urma originalã. Unele compoziþii speciale folosite în arta dentarã reduc lamaximum pierderea de calitate dar nu o înlocuiesc complet.Identificarea instrumentelor în funcţie de amprenteCompararea urmelor între ele. Confruntarea urmelor constituie un lucru uºor de efectuatcând este vorba de urme mulate: se obþine deja o bunã selecþie a dimensiunii instrumentului ºi,datoritã anomaliilor prezentate, se reuºeºte identificarea cu certitudine a amprentei. Problema estemult mai delicatã pentru urmele alunecate, care pot sã difere între ele chiar dacã au o aceeaºi

origine. În aceste condiþii, o concordanþã indicã în mod obligatoriu identitatea, dar o divergenþãnu dovedeºte nimic: ea poate explica tot atât de bine utilizarea a douã instrumente distincte decâtfolosirea unuia singur, dar în condiþii diferite.Cercetarea urmelor accidentelor mijloacelor de transport rutierNoţiuni generaleÎn criminalisticã, prin mijloace de transport se înþeleg mijloacele folosite la transportul depersoane ºi bunuri materiale (mãrfuri) pe una din cãile de transport naturale: uscat (ºosele ºi cãiferate), apã si aer. Fiecare sector de transport prezintã caracteristicile sale ºi ca atare le vom trataseparat.Mijloacele de transport rutierAccidentele de trafic rutier, datorate de cele mai multe ori nerespectãrii legii circulaþiei,defecþiunilor tehnice, furturilor pentru transportul bunurilor sustrase ºi mai rar omorurilorintenþionate, provoacã la locul faptei o serie de urme. Potrivit specialiºtilor, prin urmã amijloacelor de transport se înþelege orice modificare produsã în sistemul de rulare, de celelaltepãrþi componente, pe obiectele sau suprafeþele cu care vehiculul a venit în contact. Urmele createde mijloacele de transport pot fi formate prin reproducerea construcþiei exterioare a obiectuluicreator în masa obiectului primitor. Aceste urme pot fi constatate pe obiectele cu careautovehiculul a venit în contact, pe corpul ºi îmbrãcãmintea victimei, pe partea carosabilã adrumului ºi chiar pe o porþiune aflatã în imediata apropiere a acestuia.Formarea urmelor depinde de mai mulþi factori, dintre care cei mai importanþi sunt:natura suprafeþei pe care se ruleazã. Din acest punct de vedere deosebim urme de suprafaþã saude adâncime ºi de stratificare sau de destratificare; modul de miºcare al mijlocului de transport,care creeazã urme – în timpul deplasãrii normale produce urme statice, iar în timpul frânãrii saudeplasãrii, urme dinamice; tipul de bandaj sau ºinã cu care sunt prevãzute roþile; resturile deobiecte ºi materii provenite de la autovehicule: cioburi de sticlã si plastic, vopsea, ulei, benzinã,urme biologice (pãr, sânge, urme de þesuturi), resturi de îmbrãcãminte etc.Urmele de adâncime se creeazã în solul moale, asfalt încãlzit pe timpul verii ºi zãpadã,atunci când anvelopa (cauciucul) autovehiculului întâlneºte un suport cu un anumit grad deplasticitate. În toate cazurile, urmele de adâncime sunt negative, în sensul cã proeminenþele desenuluianvelopei vor apãrea în urmã ca adâncituri, astfel încât imaginea desenului anvelopei va fireprodusã în urmã în chip invers. La urmele de adâncime se reproduc atât pista de deplasare, câtºi lãþimea benzii de rulare a anvelopei.

Urmele de suprafaþã se formeazã pe solul uscat, pe asfalt plin de praf ºi pot fi pozitive,atunci când oglindesc proeminenþele desenului anvelopei sau negative, când oglindesc imagineaadânciturilor. Urmele de suprafaþã sunt constituite din depunerea de substanþã de pe anvelopã(praf, ulei, murdãrie) pe suprafaþa obiectului primitor (urme formate prin stratificare), precum ºiîn ridicarea de substanþã de pe suprafaþa solului (când este umed) pe suprafaþa anvelopei (urmeformate prin destratificare).Urmele statice iau naºtere în timpul mulajului normal al autovehiculului sau în timpulstaþionãrii acestuia. Urmele dinamice se datoreazã frânãrii, alunecãrii (patinãrii) anvelopelor, darse pot întâlni ºi în cazul izbirii (tamponãrii) acestora între ele sau de diverse obstacole.Urmele materie întâlnite în accidentele de circulaþie pot fi: urme de sânge, vopsea, ulei,vaselinã, benzinã, cioburi provenite de la spargerea farurilor, geamurilor, parbrizelor, pãrþidesprinse din caroserie, garnituri, piese de la autovehicul ºi chiar încãrcãturã.Determinarea direcţiei de deplasare se efectueazã pe baza urmelor statice (adâncime saude suprafaþã) ale desenului antiderapant, ca ºi dupã forma picãturilor de ulei, a stropilor de apãsau noroi aruncaþi de roþi în timpul mersului, urmele acestora prezentând o formã alungitã, cupartea ascuþitã în direcþia de mers. Direcþia se mai determinã dupã forma urmelor de frânare,gradul de imprimare a acestora, mai pronunþat în sensul de mers, dupã cum a fost miºcatmaterialul cu care este acoperit drumul. Dupã ce s-au stabilit tipul ºi modelul mijlocului detransport, vom avea în vedere ºi urmãtoarele elemente: direcþia de împrãºtiere a stropilor de apã,noroi, sânge, ulei; urmele de târâre sau alunecare create de alte obiecte decât anvelopele;cioburile, mãrimea ºi felul lor de împrãºtiere pe ºosea, diferite piese sau detalii desprinse de peautovehicul.III. BALISTICA JUDICIARĂDefiniþia balisticii judiciare„Balistica judiciară este o ramurã a tehnicii criminalistice care studiazã construcþia ºifuncþionarea armelor de foc, fenomenele legate de tragere ºi urmele determinate de acestea înscopul rezolvãrii problemelor ridicate de urmãrirea penalã” (Vasile Mãcelaru, Balisticajudiciarã, 1972).Clasificarea armelor din punct de vedere al destinaþiei: arme militare; arme de apãrare ºipazã; arme de autoapãrare; arme de tir; arme de vânãtoare; arme utilitare; arme de asomare; armecu destinaþie industrialã; arme cu tranchilizante; arme de panoplie; arme de colecþie; arme vechi;arme de recuzitã.

Clasificarea armelor din punct de vedere constructiv: arme cu aer comprimat sau gaze subpresiune; arme de foc scurte; arme de foc lungi; arme de foc automate; arme de focsemiautomate; arme de foc cu repetiþie; arme de foc cu o singurã loviturã.Urmele principale ale împuºcãturii:a. Urme de perforare, compuse din orificiul de intrare, canalul ºi orificiul de ieºire.Orificiile de intrare permit determinarea direcþiei din care s-a tras ºi a unghiului sub careproiectilul a pãtruns în obstacol. La orificiile de intrare se întâlneºte inelul de frecare, format dinprodusele de ardere ale pulberii, din particule de metal ale proiectilului ºi din depuneri deunsoare.b. Urme de pătrundere (canale oarbe), când proiectilul se opreºte în obstacol, formânddoar un orificiu de intrare ºi canalul.c. Urme de ricoşare (tangente), când glonþul este deviat de obiect.Expertiza urmelor principale ale tragerii stabileºte: dacã orificiile sunt produse de o armãde foc sau de altã naturã; dacã sunt formate de acelaºi tip de gloanþe (în situaþia mai multororificii de intrare ºi de ieºire); dacã au fost trase de una sau mai multe arme; direcþia sau direcþiiledin care s-a tras; mãrimea unghiului de incidenþã.Urmele secundare:Urme secundare formate la tragerile cu þeava lipitã de corp sau de la micã distanþã: rupturileprovocate de gaze; arsurile; urmele de afumare; tatuajul; urmele unsorii.Urme secundare formate indiferent de distanþa de tragere: inelul de frecare; inelul demetalizare.Stabilirea distanþei ºi a direcþiei de tragerePentru stabilirea direcţiei de tragere se vor analiza orificiile de intrare ºi de ieºire aleproiectilelor, precum ºi urmele suplimentare ale împuºcãturii.Identificarea armei dupã urmele formate pe glonþ si pe tubul cartuºului (Camil Suciu,Emilian Stancu)Identificarea armei dupã urmele formate pe glonþ. Se delimitează cercul armelor suspectedupă numărul golurilor şi plinurilor, calibrul, unghiul şi sensul de răsucire. Se efectueazătrageri experimentale pentru obţinerea modelelor de comparaþie, după verificarea şicurăţirea armei, inclusiv prin gammagrafiere. Se foloseşte muniţie cu caracteristiciasemănătoare celei descoperite la locul faptei. Tragerile se efectuează în captatoare deproiectile (cutii sau lăzi lungi dreptunghiulare, umplute cu vată sau câlţi şi împărţite pecompartimente din carton, pentru a se stabili în care din ele s-a oprit proiectilul; tuburi deaprox. 4 m pline cu apã, închise cu membrane de cauciuc, ori cutii cu compartimente umplute

cu mase plastice). Numãrul tragerilor este limitat la 3–5 focuri. Fiecare proiectil este ambalatseparat, indicându-se data, expertul şi numărul tragerii.IV. EXAMINAREA CRIMINALISTICĂ A SCRISULUI ŞI A DOCUMENTELORNoþiune. Identificarea persoanei dupã scrisCercetarea criminalisticã a hârtiei: Neconcordanþe între conþinutul textului; Proprietãþilehârtiei; Examinarea cernelurilor; Intersectarea trãsãturilor de cernealã; Dupã tipul de instrumentscriptural; Vechimea actelor dactilografiate.Caracteristicile generale (dominantele grafice) ale scrisului (Lucian Ionescu): Gradul deevoluþie; Forma scrisului; Dimensiunea scrisului; Viteza scrisului; Presiunea scrisului;Continuitatea scrisului; Spaþierea scrisului; Direcþia rândurilor; Forma rândurilor; Margineatextului; Plasarea diferitelor elemente.Caracteristicile particulare ale scrisului: Morfologia; Numãrul elementelor constructive;Forma elementelor constructive; Direcþia predominantã a miºcãrilor; Modul de începere asemnelor; Modul de finalizare a semnelor; Legarea semnelor ºi a elementelor lor; Dimensiuneasemnelor ºi a elementelor lor; Alinierea semnelor pe linia de bazã a scrisului; Înclinarea semnelorºi a elementelor lor; Repartizarea presiunii (trãsãturi groase ºi subþiri); Executarea unor semnegrafice; Modul de scriere a unor menþiuni.Obþinerea modelelor de scris pentru comparaþie: Modele de comparaþie libere sau piesepreconstituite; Modele de comparaþie experimentale (piese la cerere).Cercetarea textelor dactilografiate: identificarea maºinii de scris în douã etape:identificarea dactilografului; cercetarea falsurilor de înscrisuri dactilografiate.Falsificarea impresiunilor de ºtampilePrincipalele metode de realizare a falsului de ştampileFalsificarea sigiliilorV. ÎNREGISTRAREA PENALĂ SI IDENTIFICAREA CRIMINALISTICĂ APERSOANELOR DUPĂ SEMNALMENTELE EXTERIOAREIdentificarea persoanelor ºi cadavrelor dupã semnalmentele exterioareRealizarea portretului vorbit constituie o metodã stiinþificã de descriere ºi comparare asemnalmentelor exterioare care fac posibilã identificarea unei persoane.Reguli generale ale metodei portretului vorbit: a) În descrierea semnalmentelor uneipersoane sã se foloseascã o terminologie precisã si unitarã, într-o succesiune logicã. b) Descriereacaracteristicilor generale sã se facã pe baza semnalmentelor anatomice sau statice (talia,constituþia fizicã, trãsãturile feþei, caracteristicile dinþilor, pãrului, pielii), a semnalmentelorfuncţionale sau dinamice (mersul, gestica, vocea, vorbirea), precum ºi a semnelor particulare(cicatrici, tatuaje, aluniþe, negi, semne prezente din naºtere ori din accidente, forma deosebitã aunor elemente faciale, anomalii etc.). c) Descrierea semnalmentelor se face din faţă sau din plan

frontal ºi din profil sau din plan lateral. d) Trãsãturile capului ºi ale feþei deþin locul principal înrealizarea portretului vorbit. Ele vor fi completate cu descrierea întregului corp ºi aîmbrãcãmintei. e) Semnalmentele vor fi caracterizate dupã mãrime, formã, poziþie ºi culoare.Tehnici de descriere a semnalmentelor statice şi dinamiceDescrierea semnalmentelor statice: talia; constituţia fizică sau corpolenţa; aspectulgeneral; vârsta.• Forma ºi mãrimea capului: părul; fruntea; sprâncenele; ochii; nasul; gura; buzele;dinţii; bărbia; barba şi mustăţile; tenul; ridurile.• Pavilionul urechii: helixul; antehelixul; tragusul; antetragusul; lobul; conca; fosa(depresiunea) digitală; fosa (depresiunea) naviculară (a luntrei).• Semnele particulareÎnregistrarea în cazierul judiciarÎnregistrarea nominalã sau alfabeticã. Potrivit Legii nr. 290 din 24 iunie 2004, privindCazierul Judiciar, publicatã în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 586 din30.06.2004, cazierul judiciar se organizeazã în scopul prevenirii ºi combaterii faptelor prevãzuteºi pedepsite de legea penalã, ca mijloc de cunoaºtere a persoanelor care au comis infracþiunicontra persoanei ºi a libertãþii acesteia, a patrimoniului ºi, în general, a ordinii de drept.Înregistrarea dactiloscopicã. Cartotecile dactiloscopice servesc la identificarea persoanelorcare au mai sãvârºit infracþiuni, a persoanelor care nu posedã acte de identitate ori se folosesc deacte false sau furate, precum ºi la identificarea unor cadavre necunoscute dacã decedaþii au fostînregistraþi în cazierul judiciar.Înregistrarea persoanelor dispărute:Înregistrarea dupã modul de operare (modus operandi).Înregistrarea în baza de date genetice.Alte categorii de înregistrãri penale:PARTEA A III-ACRIMINALISTICĂ TACTICĂVI. PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII DE URMĂRIRE PENALĂ SI CERCETAREA LAFAŢA LOCULUINoþiunea, scopul ºi importanþa cercetãrii locului fapteiNoţiunea. Codul de procedurã penalã, în art. 30 alin. ultim, defineºte locul sãvârºiriiinfracþiunii ca fiind „Locul unde s-a desfãºurat activitatea infracþionalã, în totul sau în parte, orilocul unde s-a produs rezultatul acesteia”.Caracteristicile cercetãrii locului fapteiImportanþa cercetãrii locului fapteiSarcinile cercetării locului fapteiAspecte de ordin procesualCercetarea locului faptei se consemnează într-un proces-verbal care trebuie săcuprindă:

a) datele menþionate în art. 91 C. pr. pen: data ºi locul unde este încheiat; numele,prenumele, calitatea celui care îl încheie ºi unitatea din care face parte; numele, prenumele,ocupaþia ºi adresa martorilor asistenþi; descrierea amãnunþitã a celor constatate, precum ºi amãsurilor luate; modificãrile survenite; persoanele care le-au fãcut; în ce scop; persoanele gãsitela locul faptei; numele, prenumele, ocupaþia ºi adresa persoanelor la care se referã procesulverbal,obiecþiile ºi explicaþiile acestora; menþiunile prevãzute de lege pentru cazurile speciale;b) alte date cerute de art. 131 C. pr. pen.: descrierea amãnunþitã a situaþiei locului; urmelegãsite, fixate ºi ridicate; sã se precizeze locul în care au fost descoperite, distanþele faþã deanumite repere (fereastrã, uºã, copac, axul ºoselei etc.); obiectele examinate ºi cele ridicate, cudescrierea caracteristicilor de identificare (model, marcã, tip, serie), dimensiuni, culoare, formã,calitate; starea urmei sau a obiectului (curatã, murdarã, caldã, fierbinte, rece, îngheþatã, topitã, cumiros, în putrefacþie, fãrã miros etc.); condiþiile în care au fost descoperite; descrierea metodelorfolosite pentru ambalare, etichetare ºi sigilare; cantitãþile ridicate; împrejurãrile negative(controversate) constatate ºi mãsurile luate pentru clarificarea lor; starea timpului: ploaie,ninsoare, cãldurã, ger, vânt etc.; mãsurile luate faþã de victime, fãptuitori, obiecte implicate îneveniment; fotografiile judiciare efectuate: fotografia de orientare, fotografia schiþã, fotografiaobiectelor principale, fotografiile de detaliu ºi mãsurãtorile fotografice, precizându-se marcaaparatului folosit ºi a filmului; menþiuni cu privire la înregistrãrile efectuate: înregistrarea pebandã videomagneticã ori înregistrãri foto ºi video-digitale; tehnica de iluminare utilizatã;menþiuni despre întocmirea planului-schiţă, cu precizarea scãrii la care s-a întocmit ori despredesenul-schiþã realizat; rezultatul folosirii câinelui de urmãrire; observaþiile persoanelorparticipante, mijloacele materiale de probã ridicate de la locul faptei ºi cele lãsate în custodie,precum ºi obiecþiile fãptuitorului; ora începerii ºi ora terminãrii cercetãrii locului faptei, cuprecizarea condiþiilor meteorologice ºi de vizibilitate pe parcursul cercetãrii; numãrul deexemplare ºi destinaþia acestora.Procesul-verbal trebuie sã fie întocmit într-un stil clar, precis ºi concis, sã prezinte în modobiectiv situaþia constatatã la locul faptei. Procesul-verbal se semneazã de cãtre organul judiciar,martori asistenþi ºi de alte persoane, pe fiecare paginã, iar locurile rãmase libere se bareazã. Înprocesul-verbal nu se consemneazã opiniile experþilor sau ale martorilor asistenþi cu privire la

modul în care s-a comis fapta ºi persoana fãptuitorului. Este preferabil ca procesul-verbal sã fieredactat la locul faptei, pentru a nu se omite amãnunte relevante pentru cercetare.Efectuarea cercetării propriu-zise se va desfăşura în două faze: faza statică si fazadinamică, stabilite convenţional, după următoarele reguli tactice generale: cercetarea loculuifaptei se va face de îndatã, evitându-se însã graba ºi superficialitatea; cercetarea locului fapteitrebuie sã se facã în baza unui plan judicios ºi riguros; cercetarea locului faptei trebuie sã fieobiectivã; cercetarea locului faptei trebuie sã fie sistematicã si completã; echipa de cercetare va ficondusã de un ºef care va coordona toate activitãþile ºi va direcþiona investigarea; respectareastrictã a normelor procedurale.Fazele cercetãrii locului fapteiÎn faza staticã, se vor desfãºura urmãtoarele activitãþi: fotografierea de ansamblu apersoanelor care au fost gãsite la locul faptei; se consemneazã primele informaþii de la poliþiºtiicare au asigurat paza, pentru stabilirea eventualelor modificãri survenite; delimitarea teritorialã azonei cercetate; parcurgerea locului faptei pentru cunoaºterea ambianþei ºi identificarea unorrepere pentru investigare; orientarea locului faptei din punct de vedere topografic ºi criminalistic;determinarea punctului de începere, precum ºi a sensului ºi direcþiei cercetãrii.În faza dinamicã, cea mai importantã etapã a cercetãrii locului faptei, se vor executaurmãtoarele activitãþi: examinarea minuþioasã a cadavrului ºi a obiectelor purtãtoare de urme;fotografierea obiectelor principale ºi a cadavrului; executarea mãsurãtorilor fotograficebidimensionale; descoperirea, fixarea ºi ridicarea urmelor; descoperirea ºi examinareainstrumentelor (obiectelor) folosite la comiterea infracþiunii; definitivarea schiþei locului fapteisau a schiþelor: schiþa de orientare, schiþa locului faptei, schiþa unei porþiuni de la locul faptei ºia obiectelor principale, schiþa urmelor ºi schiþa de detaliu; ambalarea, etichetarea ºi sigilareaurmelor; audierea persoanelor suspecte, a martorilor ºi a victimei, cu respectarea regulilortactice ale ascultãrii. Dacã este posibil, declaraþiile sã fie înregistrate pe bandã magneticã sivideomagneticã; stabilirea semnalmentelor ºi portretului robot ale fãptuitorului ºi declanºarea,dupã caz, a urmãririi generale;Organizarea şi planificarea cercetării penaleNecesitatea ºi importanþa planificãrii cercetãrii penalePrincipiile planificãrii: Principiul individualitãþii; Principiul dinamismului.Principalele elemente ale planului de cercetare penală: activitãþile care urmeazã a fiexecutate în orice etapã, pentru clarificarea împrejurãrilor în care s-a comis fapta, precum ºi cu

privire la persoana fãptuitorului; identificarea, urmãrirea ºi prinderea infractorilor; reparareaprejudiciului cauzat; mãsuri asiguratorii; mãsuri preventive; versiunile care trebuie sã fieverificate etc.În practică si-a dovedit utilitatea formula celor 7 întrebări: Ce faptã s-a comis? Undes-a comis? Când s-a comis? Cine este fãptuitorul? Cum a comis fapta? Cu ajutorul cui? În cescop?Versiunile de urmãrire penalãClasificarea versiunilor: versiuni principale, care se referã la faptã, în întregul ei, sau laelementele constitutive ale acesteia (subiect, laturã subiectivã, obiect, laturã obiectivã); versiunileprivitoare la natura faptei sãvârºite au o importanþã deosebitã, deoarece se va stabili dacã s-acomis o faptã care atrage rãspunderea penalã sau culpa; versiunile privitoare la subiectulinfracţiunii pornesc de la date faptice ca: urmele descoperite la locul faptei, modul de operare,relatãrile martorilor despre semnalmentele ºi îmbrãcãmintea fãptuitorului º.a. Ele sunt importantepentru formarea cercului de bãnuiþi; versiunile care se referã la latura subiectivă a infracþiunii auîn vedere forma motivaþiei ºi mobilul; versiunile care privesc obiectul infracţiunii se elaboreazãrar, întrucât se suprapun versiunilor referitoare la mobilul ºi scopul infracþiunii. Obiectulinfracţiunii este cunoscut de la început sau devine cunoscut pe mãsura verificãrii celorlalteversiuni; versiunile care au în vedere latura obiectivă a infracþiunii privesc modurile de operare,locul ºi timpul infracþiunii, împrejurãrile în care a fost comisã.VII. PARTICULARITĂŢI TACTICE ALE ASCULTĂRII PĂRŢILOR ÎN PROCESULPENAL: ÎNVINUIT, INCULPAT, MARTOR, PARTE VĂTĂMATĂ ETC.Tactica ascultãrii martorilorReglementarea procesual-penalãPsihologia martorilor. Relativitatea depoziþiei martorilorPrincipalele cauze ale relativitãþii mãrturiei: imperfecþiunea organelor de simþ ale omului;particularitãþile generale ale psihicului.Recepþia senzorialãFaza de prelucrare a informaþiilorFaza de stocare a informaþiilorFaza de reactivare a informaþiilorFaza mãrturiei• Factori de natură obiectivă: vizibilitatea; audibilitatea; durata percepþiei; disimulareaînfãþiºãrii.• Factori de natură subiectivă: calitatea organelor de simþ; personalitatea ºi gradul deinstruire ale martorului; vârsta ºi inteligenþa; temperamentul; stãrile de obosealã (alcool,medicamente, droguri etc.); stãrile afective; atenþia; tipul perceptiv.Reguli tactice aplicate în ascultarea martorilor: identificarea ºi pregãtirea pentru

audierea martorilor; relatarea liberã; formularea de întrebãri.Mãsuri speciale introduse în Codul de procedurã penalã prin Legea nr. 281 din 24 iunie2003: protecţia datelor de identificare a martorului (art. 861C. pr. pen.); modalităţi specialede ascultare a martorului (art. 862C. pr. pen.); protejarea deplasărilor martorului (art. 865C.pr. pen.).Protecţia martorilorPrin Legea nr. 682 din 19 decembrie 2002 se reglementeazã „asigurarea protecþiei ºiasistenþei martorilor a cãror viaþã, integritate corporalã sau libertate este ameninþatã ca urmare adeþinerii de cãtre aceºtia a unor informaþii ori date cu privire la sãvârºirea unor infracþiuni grave,pe care le-au furnizat sau au fost de acord sã le furnizeze organelor judiciare ºi care au un roldeterminant în descoperirea infractorilor ºi în soluþionarea unor cauze” (art. 1).VIII. REGULI ŞI PROCEDEE TACTICE ÎN EFECTUAREA UNOR ACTE DEURMĂRIRE PENALĂProcedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagranteAceastã procedurã specialã are drept scop apropierea momentului aplicãrii pedepsei demomentul comiterii infracþiunii, având o importanþã si eficienþã deosebitã pentru creºterea roluluipreventiv al pedepsei aplicate.Infracþiunea este flagrantã atunci când este descoperitã în momentul sãvârºirii sau imediatdupã sãvârºire, când fãptuitorul, imediat dupã sãvârºire, este urmãrit de persoana vãtãmatã, demartorii oculari sau de strigãtul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infracþiunii cuarme, instrumente sau orice alte obiecte de naturã a-l presupune participant la sãvârºireainfracþiunii.Particularităţi în cercetarea infracţiunilor flagranteSesizarea organelor de cercetare penalã în legãturã cu sãvârºirea unor infracþiuni flagranteîn cazul cãrora se aplicã procedura specialã prezintã unele particularitãþi, ºi anume:a) Este o procedurã mai simplificatã si rapidã, având drept scop apropierea momentuluiaplicãrii pedepsei faþã de momentul sãvârºirii infracþiunii.b) În cazul infracþiunii flagrante, orice persoanã are dreptul sã prindã pe fãptuitor ºi sã-lconducã în faþa autoritãþii;c) Constatarea infracþiunilor flagrante o poate face orice ofiþer sau agent de poliþie, chiardacã se aflã în afara orelor de program.d) Procesul-verbal de constatare a infracþiunii flagrante are un dublu rol: constituie mijlocde probã si totodatã este act de începerea urmãririi penale. Acest proces-verbal de constatare a

infracþiunii flagrante va cuprinde în plus faþã de prevederile art. 91 C.p.p. urmãtoarele:constatãrile organului de urmãrire penalã cu privire la fapta sãvârºitã; declaraþiile învinuitului;declaraþiile pãrþii vãtãmate (când existã); declaraþiile martorilor cu respectarea prevederilorreferitoare la aceastã activitate (depunerea jurãmântului conform prevederilor art. 85 din C.p.p. ºipunerea în vedere cã, dacã nu va spune adevãrul, sãvârºeºte infracþiunea de mãrturie mincinoasãprevãzutã de art. 260 Cod penal). Dacã este cazul, organul de urmãrire penalã strânge ºi alteprobe.Procesul-verbal se citeºte învinuitului, precum ºi persoanelor ascultate, cãrora li se atrageatenþia cã pot completa declaraþiile sau cã pot face obiecþii cu privire la acestea.Procesul-verbal va fi semnat de organul de urmãrire penalã, de învinuit ºi persoaneleascultate (martori, parte vãtãmatã etc.).e) Calcularea prejudiciului cauzat în urma sãvârºirii infracþiunii ºi recuperarea acestuia sefac, operativ, la preþurile pieþei la data când s-a comis infracþiunea ºi, deci, recuperarea este prinrestituire în naturã.f) Luarea mãsurilor preventive este obligatorie.Cercetarea infracþiunilor flagrante se face cu reþinerea obligatorie a învinuitului caredureazã 24 de ore, timp în care urmãrirea penalã se poate termina, dar cu respectarea prevederilorlegale de asigurare a dreptului la apãrare ºi de informare a familiei în legãturã cu luarea acesteimãsuri.Tactica efectuãrii confruntãriiConfruntarea, activitate de tacticã criminalisticã si urmãrire penalã, constã în ascultareasimultanã a douã persoane care au fost audiate anterior, între care existã contradicþii ºineclaritãþi (Emilian Stancu).Reguli tactice: în etapa pregãtirii confruntãrii; în etapa confruntãrii propriu-zise.Tactica efectuãrii prezentãrii pentru recunoaºtereEtapele prezentãrii pentru recunoaºterePregãtirea prezentãrii pentru recunoaºtere: studierea materialului cauzei; ascultareaprealabilã a persoanei care face recunoaºterea; organizarea prezentãrii pentru recunoaºtere;etapele prezentãrii pentru recunoaºtere.Tactica efectuãrii percheziþiei ºi a ridicãrii de obiecte ºi înscrisuriNoþiune ºi importanþãPercheziþia este un act de urmãrire penalã si de tacticã criminalisticã prin care se cautã sise ridicã, din anumite locuri sau asupra unor persoane, obiecte ce prezintã importanþã pentrudescoperirea ºi administrarea probelor într-o cauzã penalã sau pentru demascarea infractorului(Nicolae Volonciu).

Percheziþiile pot fi clasificate dupã mai multe criterii: locul de efectuare; temeiul legal;timpul de efectuare; persoanele participante; numãrul persoanelor la care se efectueazã.Etapele efectuãrii percheziþiei• Deplasarea echipei la locul percheziþiei se face, cum am precizat, cu operativitate, pentrurealizarea elementului surpriză. Mijlocul de transport folosit va fi oprit într-un loc care sã nufie vizibil din locuinþa ce urmeazã a fi percheziþionatã.• ªeful echipei va lua mãsuri de blocare şi supraveghere a căilor de acces ale obiectivuluipercheziþionat.• Intrarea în locul ce urmează a fi percheziţionat se face potrivit particularitãþilor fiecãruicaz (se bate la uºã sau se pãtrunde în forþã).• Prevenirea încercărilor de semnalizare în exterior.• Contracararea acţiunilor violente şi a încercărilor de sinucidere.• Percheziţia corporală a persoanelor găsite la locul percheziţiei.• Punerea sub control a mijloacelor de comunicare cu exteriorul: telefoane, sonerii,interfoane etc.• Percheziþia se va efectua cu minuţiozitate, metodic ºi sistematic, dintr-o anumitădirecţie.• În prezenþa martorilor asistenþi, se va solicita persoanei percheziþionate sã predea toatebunurile, înscrisurile sau valorile ce au legãturã cu cauza penalã, precum ºi cele deþinute contrardispoziþiilor legale.• Se trece apoi la efectuarea controlului în toate încăperile şi dependinţele, inclusiv înspaţiile folosite în comun cu alte persoane.• Obiectele, înscrisurile sau valorile descoperite vor fi fotografiate, prezentatemartorilor asistenţi şi persoanei percheziţionate, împachetate şi sigilate, cu redarea locurilorîn care au fost gãsite sau ascunse.• Descoperirea ºi clarificarea unor împrejurări negative sau controversate.• Nu se permite ieşirea din locuinţă a persoanelor găsite acolo la începerea percheziþiei.• Persoanele care intrã în locuinþã în timpul efectuãrii percheziþiei vor fi legitimate ºi li se vacere sã rãmânã pe loc.• Dacã bunurile descoperite sunt lãsate în custodia altei persoane, i se atrage atenþia cã nuare voie sã le foloseascã, sã le înstrãineze, sã le distrugã ori sã le schimbe destinaþia, în cazcontrar sãvârºind infracþiunile de rupere de sigilii (art. 243 alin. 2 C. pen.) ºi sustragere de subsechestru (art. 244 alin. 1 ºi 2 C. pen.).• Pe întreaga durată a percheziţiei se va urmări starea emoţională a persoaneipercheziţionate: dereglarea respiraţiei, schimbarea vocii, congestionarea feţei, modificareatimpului de latenţă, crisparea, efectuarea unor gesturi şi mişcări nefireşti etc.

• Percheziþia trebuie efectuatã cu respectarea riguroasă a dispoziţiilor legale şi aregulilor care impun o comportare civilizată.Fixarea rezultatelor percheziţieiPotrivit art. 108 alin. 1 C. pr. pen., despre efectuarea percheziþiei ºi ridicarea de obiecte ºiînscrisuri se întocmeºte proces-verbal. Acesta constituie mijloc de probã în procesul penal.Procesul-verbal trebuie sã cuprindã, în afarã de menþiunile prevãzute în art. 91 C. pr. pen.,ºi urmãtoarele elemente: data ºi locul încheierii; baza legalã a efectuãrii percheziþiei; datele deidentificare ale martorilor asistenþi; precizarea faptului cã organul judiciar s-a legitimat, a arãtatscopul sosirii ºi, dupã caz, a prezentat autorizaþia emisã de instanþã; menþiuni despre legitimareapersoanelor gãsite în locuinþã; precizarea cã i s-a solicitat persoanei percheziþionate sã predeabunurile, înscrisurile sau valorile ce intereseazã cauza penalã ori pe cele deþinute contrardispoziþiilor legale; rãspunsul dat de cel percheziþionat; numãrul încãperilor, dependinþelor,anexelor ºi spaþiilor folosite în comun, supuse percheziþiei; rezultatul cãutãrilor, obiectele,înscrisurile ºi valorile descoperite ºi locurile unde acestea se aflau; precizarea cã obiectele,înscrisurile sau valorile descoperite au fost arãtate persoanei percheziþionate ºi martorilorasistenþi, au fost însemnate spre neschimbare, ambalate ºi sigilate; menþiunea expresã cã, în afarabunurilor, înscrisurilor ori valorilor descoperite ºi descrise în procesul-verbal, nu s-a mai ridicataltceva; eventuale obiecþii ale percheziþionatului ºi martorilor asistenþi; condiþiile de luminozitate,ora începerii ºi ora terminãrii percheziþiei.Ridicarea de obiecte şi înscrisuriRidicarea de obiecte ºi înscrisuri este definitã ca activitatea de urmãrire penalã si detacticã criminalisticã prin intermediul cãreia organul de urmãrire sau instanþa de judecatãasigurã obiectele ºi documentele ce pot servi ca mijloc de probã în procesul penal.Obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal pot ficlasificate astfel: obiecte ºi înscrisuri care au fost folosite ori erau destinate sã serveascã lasãvârºirea infracþiunii; obiecte ce reprezintã produsul infracþiunii; obiecte ºi înscrisuri care conþinsau poartã o urmã a faptei comise; orice alte obiecte ºi înscrisuri care pot servi la aflareaadevãrului în cauza investigatã.Ca şi percheziţia, ridicarea de obiecte şi înscrisuri are caracterul de procedeu auxiliarde descoperire şi strângere a unor mijloace de probă.Tactica efectuării reconstituiriiAspecte de drept procesual

Potrivit art. 130 C. pr. pen., organul de urmãrire penalã sau instanþa de judecatã, dacãgãseºte necesar pentru verificarea ºi precizarea unor date, poate sã procedeze la reconstituirealocului faptei, în întregime sau în parte, a modului ºi a condiþiilor în care a fost sãvârºitã fapta.Din punct de vedere terminologic, deºi în actualul Cod de procedurã penalã legiuitorul afolosit cu consecvenþã termenul de reconstituire, în literatura de specialitate ºi în practicã s-aufolosit ºi expresii ca „experiment judiciar” sau „experiment de anchetã” (Dumitru Ceacanica)considerate improprii de alþi specialiºti. (Aurel Ciopraga).Apreciem cã termenul consacrat, de reconstituire, este preferabil pentru a se evita oriceconfuzii.Principalele categorii de reconstituiri: reconstituirea efectuatã pentru verificareaposibilitãþii de observare, percepere, memorare ºi reproducere în raport cu factori obiectivi ºisubiectivi; reconstituirea efectuatã pentru stabilirea posibilitãþilor de sãvârºire a infracþiuniiîntr-un anumit mod, la condiþiile date de timp ºi spaþiu; reconstituirea efectuatã pentru a stabilidacã învinuitul sau inculpatul posedã deprinderile necesare pentru sãvârºirea unei anumite fapte;reconstituirea destinatã verificãrii posibilitãþii de producere a unor rezultate de cãtre activitãþideterminate; reconstituirea destinatã stabilirii traseului parcurs de fãptuitor pânã la locul faptei, încâmpul infracþional ºi la pãrãsirea acestuia.Valoarea probatorie a reconstituirii este datã de mãsura în care se coroboreazã cucelelalte probe administrate în cauzã. Nu trebuie neglijat faptul cã reconstituirea conduce ladescoperirea unor probe noi sau contribuie decisiv la reþinerea ca probe concludente a unorsimple indicii ori la înlãturarea acestora ca fiind lipsite de valoare (Vasile Bercheºan).Dispunerea şi organizarea reconstituirii. Reconstituirea se dispune în orice moment aldesfăşurării procesului penal, prin rezoluþie a organului judiciar, dupã începerea urmãririipenale sau, în faza de judecatã, printr-o încheiere dispusã de cãtre instanþã; organul judiciartrebuie sã aprecieze necesitatea şi oportunitatea folosirii acestui procedeu, nefiind statornicitã oregulã potrivit cãreia reconstituirea s-ar efectua în faza finalã a cercetãrilor.Reguli generale de efectuare a reconstituirii. Reconstituirea presupune o organizarejudicioasă pe baza unui plan, care are în vedere, în principal, urmãtoarele: determinareascopului reconstituirii; stabilirea activităţilor care urmează a fi executate; stabilireapersoanelor participante (învinuiþi, inculpaþi, martori, persoane vãtãmate ale cãror declaraþii se

verificã, specialiºti de profil, martori asistenþi); asigurarea mijloacelor tehnice necesare.Reconstituirea se efectuează în condiţii cât mai apropiate de loc, timp şi mod cu cele încare s-a sãvârºit fapta cercetatã.Reguli speciale: nu se reproduc fapte care pun în pericol siguranþa statului, avutul public,viaþa, integritatea corporalã, sãnãtatea, onoarea ºi demnitatea persoanelor; dacã instrumentulutilizat este vulnerant, poate fi înlocuit cu o imitaþie (pistol, cuþit etc. care ar putea primejdui viaþaparticipanþilor); infractorul aflat în arest, pe timpul reconstituirii nu va fi þinut încãtuºat; nu vor fireconstituite: scenele propriu-zise ale infracþiunilor sexuale, nu se va folosi cadavrulvictimei pentru reconstituirea omorului, nu se vor reproduce scenele de vãtãmare în locuripericuloase; nu se va trage cu arma de foc la locul faptei, ci doar în poligoane ºi nu se vor folosimateriale explozive sau de incendiere decât în locuri special amenajate.Fixarea rezultatelor reconstituirii se va face prin proces-verbal, în care vor ficonsemnate toate activitãþile desfãºurate, cu indicarea procedeelor utilizate, a roluluiîndeplinit de fiecare participant.PARTEA A IV-AELEMENTE DE CRIMINALISTICĂ METODOLOGICĂMETODOLOGIA CERCETĂRII CRIMINALISTICEA DIFERITELOR CATEGORII DE INFRACŢIUNIIX. METODOLOGIA INVESTIGĂRII OMORULUINoþiuni introductiveConstituþia României garanteazã dreptul la viaþã în art. 22, iar ca o expresie a înlãturãriioricãrui arbitrariu în garantarea acestui drept, prin art. 22 alin. 3 se interzice pedeapsa cu moartea.Cât priveºte problematica începutului vieţii, majoritatea penaliºtilor noºtri, bazaþi pe celemai noi argumente ale anatomopatologiei, susþin cã este legatã de declanşarea procesuluibiologic al naşterii, astfel cã moartea violentã a nou-nãscutului se poate produce intrauterin(antepartum), în timpul naºterii (perinatal) ºi dupã naºtere (postpartum).Probleme specifice pe care le ridicã investigarea omoruluiInvestigarea omorului trebuie sã rãspundã la cele 7 întrebări fundamentale: Ce faptã s-acomis? Unde? Când? Cum? În ce scop? Cu ce mijloace? Cine a comis-o? Uneori trebuie sã seclarifice ºi identitatea victimei.Ce faptã s-a comis?Clasificarea medico-legalã a morþii face distincþie între: moarte naturalã; moartepatologicã; moarte violentã.Cauza morþiiOmorul poate fi comis prin acţiune directă, când autorul provoacã moartea victimei prinîmpuºcare, otrãvire, sufocare, lovire etc. Omorul poate fi comis prin acţiune indirectă, când

autorul pune în miºcare o forþã materialã (asmute un animal periculos asupra victimei) ori expunevictima la situaþii periculoase. Omorul poate fi sãvârºit ºi prin inacţiune, când autorul nuîndeplineºte un act la care era obligat prin lege.Cauzele medico-legale ale morþii pot fi urmãtoarele: zdrobirea organelor vitale(traumatisme cranio-cerebrale, leziuni ale inimii sau ale aortei); paralizia sistemului nervoscentral (generatã de fracturi craniene, hemoragii intracraniene, leziuni ale creierului); paraliziaini-mii ca urmare a leziunilor traumatice (contuzii, împunsãturi, împuºcãturi), a acþiunilor toxiceºi a proceselor distrofice (miocardite toxiinfecþioase); asfixia, întâlnitã în acþiunile mecanice,toxice (cianuri, CO2, clorat de potasiu) sau ca urmare a leziunilor traumatice sau toxice alecentrului respirator; ºocul hemoragic, cauzã frecventã de moarte dupã leziuni traumatice. ªocul,sindrom clinic cu origini variate: traumatic, hemoragic, electric, caloric, combustional etc.;emboliile trombotice, aeriene, gazoase, grãsoase (în anumite condiþii); moartea prin frig; moarteaprin ºoc hipertermic; moartea prin inaniþie; moartea prin inhibiþie (lovituri la gât, epigastru,testicule, regiunea precardiacã). Diagnosticul se poate da numai dupã excluderea altor cauze;ºocul psihic, admis ca o probabilitate, dupã excluderea celorlalte cauze cunoscute drept cauzenaturale ºi violente ale morþii.X. METODOLOGIA INVESTIGĂRII INFRACŢIUNILORDE FURT ŞI TÂLHĂRIEConsideraþii generalePrincipalele probleme care trebuie clarificate prin investiga-rea furtului ºi a tâlhãrieiStabilirea exactã a locului ºi a timpului sãvârºirii faptei prezintã importanþã pentru:încadrarea corectã a infracþiunii de furt sau tâlhãrie: de exemplu, furtul sau tâlhãria sãvârºiteîntr-un loc public sau într-un mijloc de transport ori în timpul nopþii; locul faptei este cel maibogat în urme; locul ºi timpul oferã indicii preþioase pentru formarea cercului de suspecþi,verificarea alibiurilor acestora; selecþionarea martorilor oculari, verificarea sinceritãþii persoaneivãtãmate privind bunurile sau valorile despre care pretinde cã a fost deposedatã; determinareaprecisã a bunurilor sustrase pentru estimarea cuantumului prejudiciului cauzat, precum ºi acaracteristicilor de identificare, pentru darea în urmãrire localã sau generalã în vederea prinderiifãptuitorilor.XI. PARTICULARITĂŢI ALE CERCETĂRII INFRACŢIUNILOR DIN DOMENIULAFACERILOR ŞI AL TRAFICULUI ILICIT DE DROGURIModuri de operare folosite în săvârşirea infracţiunilor din domeniul afacerilor:

folosirea unui nume fals; însuºirea unei calitãþi false; prezentarea unui înscris victimei; jocuri de„întrajutorare”; escrocherii prin opere de calitate; folosirea unor cecuri fãrã acoperire, postdatate;folosirea unor cecuri trase din conturi lichidate sau fals-garantate; folosirea unor cecuri furate saupierdute; metoda „comoara ascunsã”; escrocherii prin înscenare: a) escrocherii prin intervenþiaunui terþ, tipicã pentru asigurãri: individul asigurat pentru accidente, pe viaþã, îºi însceneazãmoartea împreunã cu un complice, astfel cã „vãduva” sa va beneficia de asigurare; b) escrocheriitip „ºmen”: substituirea de bancnote cu ocazia schimbului valutar; tentaþia chilipirului: oferireaspre vânzare a unor „bijuterii” „gãsite” în apropiere; revânzarea unor mãrfuri înainte de a leachita; înscenarea unor furturi sau accidente în marile hoteluri.Traficul ilicit de droguriPrincipalele categorii de stupefiante: Opiul; Morfina; Heroina; Canabisul; Cocaina;Mescalina; L.S.D.Moduri de operare folosite de traficanþii de droguri: fabricarea pe cale industrialã amijloacelor de ascundere a drogurilor; producerea pe cale artizanalã a mijloacelor de ascundere;înlocuirea produsului finit din cutiile de conserve; îmbibarea þesãturilor cu stupefiante; folosireasistemului poºtal: ascunderea drogurilor în scrisori sau în colete; folosirea curierilor.Metode de mascare a mirosurilor specifice unor droguri: împachetarea în cartoane specialesau în canistre de tablã; introducerea în colete a unor esenþe de usturoi sau de ceapã; ambalarea încontainere închise ermetic.BIBLIOGRAFIEOBLIGATORIE1. *** Constituþia României 20032. *** Codul penal al României3. *** Codul de procedurã penalã al României4. Lazãr Cârjan, Compendiu de criminalisticã, ediþia a II-a, Editura Fundaþiei România deMâine, Bucureºti, 2004.5. Gheorghe Diaconescu, Drept penal. Partea specialã, Curs, I ºi II, Editura FundaþieiRomânia de Mâine, Bucureºti, 2004.6. Gheorghe Diaconescu, Constantin Duvac, Drept penal. Partea specialã, Curs, III,Editura Fundaþiei România de Mâine, 2005.7. Petre Buneci, Drept procesual penal, vol. I ºi II, Editura Fundaþiei România de Mâine,Bucureºti, 2003.8. Ion Mircea, Criminalistica, Lumina Lex, Bucureºti, 2001.9. Ioan Iacobuþã, Criminalistica, Editura Fundaþiei Chemarea, Iaºi, 2001.10. Aurel Ciopraga, Criminalistica – Tratat de tacticã, Editura Gama, Iaºi, 1996.11. Vasile Bercheºan, Metodologia investigãrii infracþiunilor, Editura Paralela 45,Bucureºti, 2001.FACULTATIVĂ

1. Ministerul de Interne, Tratat practic de criminalisticã, vol. I-V, Bucureºti, 1976-1985.2. Ion Neagu, Drept procesual penal, vol. I ºi II, Editura ªansa SRL, Bucureºti, 1992.3. Nicolae Volonciu, Tratat de procedurã penalã, Ediþia a II-a, Editura Metropol,Bucureºti, 1996.4. Stãnoiu Rodica Mihaela, Introducere în criminologie, Editura Academiei, Bucureºti,1989.5. Griga I., Dianu T., Drept penal. Partea generalã, Editura Hyperion XXI, Bucureºti,1992.6. Stãnoiu Rodica Mihaela, Criminologie, Editura Oscar Print, 2000.7. Paul ªtefãnescu, Lazãr Cârjan, ªtiinþã versus crimã, Editura Curtea Veche, Bucureºti,2001.8. Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, Identificarea criminalisticã, Editura ªtiinþificã,Bucureºti, 1990.9. Vasile Lãpãduºi, Lazãr Cârjan, Adrian Florescu, Mircea Marin, Titus Duþã, DoruPopescu, Ion Enache, Criminalistica, Mileniul III, Editura Little Star Impex SRL, Bucureºti,2001.10. Gheorghe Pãºescu, Interpretarea criminalisticã a urmelor la locul faptei, EdituraNaþional, 2000.11. Sorin Alãmoreanu, Elemente de criminalisticã, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca,2000UNIVERSITATEA SPIRU HARETFACULTATEA DE DREPT ªI ADMINISTRAÞIE PUBLICÃSpecializarea DREPTSINTEZEAnul IIÎnvãþãmânt la distanþãEDITURA FUNDAÞIEI ROMÂNIA DE MÂINEBucureºti, 20062DREPTUL AFACERILORBUSSINESS LAWLector univ. dr. Roxana-Daniela PăunObiective: Disciplina urmãreºte: însuºirea elementelor esenþiale ale dreptului afacerilorca disciplinã distinctã de dreptul comercial, de dreptul comerþului internaþional ºi de altediscipline cu relevanþã în dreptul afacerilor (dreptul muncii, dreptul administrativ, dreptul civil,dreptul procesual civil, dreptul penal ºi dreptul procesual penal)Elementele dreptului afacerilor sunt analizate în complexitatea relaþiilor de afaceri ºi amediului de afaceri în ansamblul sãu, cuprinzând ºi elemente esenþiale de concurenþã în afaceri,protecþie a consumatorului ca beneficiar al efectelor relaþiilor de afaceri, toate abordate ºi încontextul integrãrii României în Uniunea Europeanã.CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN DREPTUL AFACERILORI. Conţinutul dreptului afacerilor

Este important de remarcat încã de la început cã nu existã pânã în prezent o definiþieunanim recunoscutã în doctrinã în literatura de specialitate. Acest fapt genereazã abordãri diferiteºi complexe pornind de la originile dreptului afacerilor care de multe ori este identificat înpercepþia nespecialiºtilor cu dreptul comercial. Existã astfel opinii conform cãrora „les affairessont les affaires” (Opinie exprimatã de cãtre directorul Institutului de drept economic, fiscal ºisocial ºi profesor la Universitatea Dauphine – Paris, Alfadari Elie, în volumul Droit des affaires,les cadres generaux, ed. Litec, Libraire de la Cour de cassation, 1993)Dreptul afacerilor ºi social este o disciplinã multidisciplinarã, Alfadari Elie nu abordeazãîn cartea sa, decât aspecte generale despre concurenþã, preþuri, monedã si credit; apoi despreîntreprinderi – noþiuni, organizare, concentrare ºi abordarea dificultãþilor, ºi alte activitãþi –producþia, distribuþia ºi consumul, protecþia consumatorului.Chiar dacã „afacerile sunt afaceri”, dreptul afacerilor poate fi considerat un drepteconomic (Opinie exprimatã de Jacquemin A. ºi Schrans G. În volumul „Le droit economique”,PUF, 1970, ºi de alþi autori în diverse reviste de specialitate începând din 1961, 1967-1980). Înaceastã opinie, dreptul economic cuprinde: 1) cadrul juridic al economiei, în care se studiazãreglementãrile legate de monedã, credit, dar ºi aspecte esenþiale legate de concurenþã si preþuri;2) agenþii economici analizând în special „întreprinderile” (Termenul uzitat este„entreprise”, care în traducere înseamnã întreprindere, acþiune afacere-conform Dicþionaruluifrancez-român – administrativ, comercial, economic, financiar-bancar ºi juridic, autori Christine-Anca Savin ºi Vasile Savin, Ed. Dacia Educaþional, 2001.) respectiv societãþile comerciale subtoate formele cunoscute ºi reglementate de Codul comerciale ºi alte legi speciale;3) obiectele economice (Termenul uzitat este „objects”, conform Alfadari Elie, „Droit desaffaires, les cadres generaux”, Ed. Litec, Libraire de la Cour de Cassation, 1993, pag. 4) (bunuri ºiservicii) – bunurile în forma lor corporale ºi necorporale ºi serviciile;4) activitãþile economice: producþie, distribuþie ºi consum.Economia este cea care stabileºte circuitele între diferiþii agenþi economici, instituþiifinanciare ºi administraþie, pentru a face ca bunurile ºi serviciile sã circule pe piaþã. În acestcircuit economic sunt de remarcat atât componenta internã a relaþiilor comerciale, de afaceri întrefirmele de aceeaºi naþionalitate, cât ºi componenta externã pentru relaþiile de afaceri între firmeunde intervine elementul de extraneitate, altfel spus, unul din partenerii relaþiei contractuale3comerciale este o firmã strãinã. Toate aceste elemente încep sã capete conotaþii speciale þinând

cont cã România este viitoare membrã a Uniunii Europene, iar afacerile în România deja implicãrelaþii comerciale cu firme strãine, ale cãror þãri de origine sunt atât din spaþiul comunitar, cât ºidin lumea întreagã.În contextul actual, în care elementele globalizãrii sunt prezente din ce în ce mai mult înviaþa fiecãrui român, viitor cetãþean european, studierea dreptului afacerilor reprezintã onecesitate ºi oferã o imagine de ansamblu a mediului de afaceri, a normelor juridice ºi economicecare reglementeazã domeniul ºi în perspectiva unei economii competitive ºi performante.Din aceste considerente sunt deja redactate, pentru facultãþile economice o serie decursuri de dreptul afacerilor, deºi multe din acestea au un pronunþat caracter economic ºi maipuþin juridic. Este important de analizat locul dreptului afacerilor între celelalte discipline dedrept dar ºi raportul dreptului afacerilor cu alte discipline juridice ºi economice.II. Raporturile dreptului afacerilor cu alte disciplineRaporturile ºi interdependenþa dintre dreptul afacerilor ºi alte ramuri de drept formeazãsistemul unitar de norme juridice care acþioneazã în cadrul dreptului afacerilor ºi care dau uncaracter interdisciplinar dreptului afacerilor.II.1. Raportul dreptului afacerilor cu ştiinţele economicea) Dreptul afacerilor este „un drept”, ºi nu „economie”; el presupune un ansamblu denorme juridiceb) Dreptul afacerilor se raporteazã la economie.Raportul dreptului afacerilor cu ºtiinþele economice poate fi analizat din douãperspective:Perspectiva macroeconomicã:*dreptul afacerilor este în principal un drept de intervenþie a statului în domeniuleconomic;* dreptul afacerilor reflectã politica statului:– la nivel naþional (exemplu lupta contra inflaþiei ºi ºomajului);– la nivel sectorial (ajutoarele în siderurgie – în limitele admise de normele europene,pentru a nu fi ajutor de stat –, amenajarea teritoriului, planurile de dezvoltare regionale);Perspectiva microeconomicã:– dreptul afacerilor este în principal un drept al întreprinderilor (societãþilor), careinclude:– raporturile interne din întreprinderi (structurã, gestiune, raporturile cu asociaþii, cupersonalul etc);– raporturile cu alte întreprinderi (raporturile cu clientela, raporturile cu concurenta, sauraporturile de integrare: fuziune, absorbþie, control, acorduri comerciale, înþelegeri între pãrþi etc.)II.2. Raportul dreptului afacerilor cu ştiinţele juridicea) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul public (A se vedea Smaranda Angheni,

Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, ediþia a – 3 a, ed. All Beck, 2004,)– raporturi cu dreptul administrativ în privinþa regulilor care vizeazã relaþiilesocietãþilor comerciale ºi ale firmelor cu autoritãþile administrative, libertãþile comerciale, regulileprivind egalitatea în faþa serviciilor publice, ordinea publicã economicã, raporturi juridice dedrept administrativ concretizate în acte administrative individuale aplicabile afacerilor etc.;4– raporturi cu dreptul fiscal în privinþa importanþei reglementãrilor fiscale înconstituirea ºi funcþionarea societãþilor comerciale ºi a firmelor ºi companiilor, stabilirea ºiîncasarea impozitului pe profit ºi a altor impozite ºi taxe prevãzute în legislaþia fiscalã, plãtibilede cãtre contribuabilii persoane juridice, predictibilitatea reglementãrilor fiscale pentru a asigurastabilitatea mediului de afaceri ºi posibilitatea orientãrii afacerii pe termen lung prin întocmireaunui plan de afaceri realist ºi profitabil, atât pentru firma/compania respectivã, cât ºi pentru statcare încaseazã impozite ºi taxe de la contribuabil fie el persoanã fizicã sau juridicã.De altfel, legislaþia fiscalã naþionalã, respectiv Codul fiscal (Legea nr. 571/2003 privindCodul fiscal), prevede în cap.2 Interpretarea ºi modificarea Codului fiscal, art.3, principiilefiscalitãþii:a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori ºicapitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiþii egale investitorilor, capitalului român ºistrãin;b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sã nu conducãla interpretãri arbitrare, iar termenele, modalitatea ºi sumele de platã sã fie precis stabilite pentrufiecare plãtitor, respectiv aceºtia sã poatã urmãri ºi înþelege sarcina fiscalã ce le revine, precum ºisã poatã determina influenþa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferitã a veniturilor, înfuncþie de mãrimea acestora;d) eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilorCodului fiscal, astfel încât aceste prevederi sã nu conducã la efecte retroactive defavorabilepentru persoane fizice ºi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptãrii de cãtreacestea a unor decizii investiþionale majore”;* raporturi cu dreptul penal legate de regulile de ordine publicã economicã,incriminarea ºi sancþionarea faptelor legate de existenþa, derularea ºi realizarea afacerilor ºi caresunt sancþionate penal. (Infracþiuni prevãzute de Codul penal, de exemplu luarea, darea de mitã,

traficul de influenþã, abuzul în serviciu, înºelãciunea, gestiunea frauduloasã, fals, uz de fals,concurenþã neloialã); dar ºi infracþiuni prevãzute în Legea nr. 31/1990 privind societãþilecomerciale, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare).b) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul privat:• raporturi cu dreptul civil care „furnizeazã” regulile generale în privinþa bunurilor,contractelor ºi asigurãrilor, respectiv regimul juridic al bunurilor, capacitatea juridicã (defolosinþã si de exerciþiu), a subiecþilor de drept participanþi la raporturile de drept civil saucomercial. (Dispoziþii cu caracter civil sunt reglementate fie de Codul civil (legea generalã),Decretul lege 31/1954 privind persoana fizicã si persoana juridicã (act normativ cu caracterspecial);• raporturi cu dreptul comercial legate de tehnicile particulare în lumea comercianþilor,de la micii întreprinzãtori ºi asociaþiile familiale la marii producãtori industriali, bancheri(finanþiºti) ºi transportatori; societãþi comerciale ºi proceduri colective de executare asuprabunurilor sechestrate etc.Existã autori (Dragoº – Alexandru Sitaru, Dreptul comerþului internaþional – tratat, parteageneralã, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2004, pag. 154, citând opiniile urmãtorilor autori: I Turcu,Dreptul afacerilor, Ed. Chemarea, 1992, p 5,6, I Turcu, Teoria ºi practica dreptului comercialromân, vol. 1, Ed. ELL, 1998, p 19, V Pãtulea, C Turianu, Curs rezumat de drept al afacerilor, Ed.Scripta, 1994, p 9-12, ªt Cãrpenaru, Drept comercial român, ediþia IV-a, Ed. All Beck, 2002, p.22-23.) care considerã cã dreptul afacerilor are un caracter pluridisciplinar mai accentuatdecât dreptul comercial. Astfel, dreptul afacerilor conþine:– elementele de drept privat;5– elemente de drept public, respectiv de drept fiscal, drept al muncii, protecþiaconsumatorului (care se caracterizeazã prin norme imperative);– elemente de economie politicã;– elemente de management (privind organizarea ºi gestiunea întreprinderii) etc;• raporturi cu dreptul muncii (social) legate de organizarea internã a societãþii,repartizarea muncii, retribuirea muncii, încheierea, modificarea, încetarea contractului de muncã,rãspunderea disciplinarã si materialã a angajatului, sau a altui participant la relaþiile de afaceri(persoanã fizicã juridicã) ºi alte relaþii între angajator ºi salariat, care sunt reglementate denormele de drept al muncii. Aceste reguli vor fi aplicabile ºi în relaþiile de muncã implicate îndreptul afacerilor, pentru activitãþile de comerþ;• raporturi cu dreptul internaţional privat în materia dispoziþiilor privind normele

conflictuale, frauda la lege, excepþia de ordine publicã, trimiterea, retrimiterea, dacã raportuljuridic al afacerilor prezintã cel puþin un element de extraneitate, element care ridicã problemalegii aplicãrii acelui raport juridic.c) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul internaţional şi european/comunitar* Dreptul afacerilor, deºi este un drept naþional, nu trebuie abordat doar din perspectivaîngustã a relaþiilor comerciale ºi de afaceri naþionale, ci ºi prin prisma relaþiilor internaþionale ºi arelaþiilor comunitare, într-o Europã în care Piaþa Unicã reprezintã pilonul cheie al integrãriieuropene, cu rol principal în pregãtirea Uniunii Economice ºi Monetare, ºi care stimuleazãcreºterea economicã si gradul de ocupare a forþei de muncã, întãrind totodatã competitivitatea înspaþiul Uniunii Europene. (A se vedea Roxana – Daniela Pãun, Spaþiul Monetar European, ed.Expert, Bucureºti, 2004, capitolul Coordonatele politicii fiscale a statelor din Uniunea Europeanã,secþiunea Buna funcþionare a pieþei unice, pag 77);d) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil şi penal*Dreptul afacerilor presupune ºi rezolvarea eventualelor litigii care apar între parteneriide afaceri, partenerii contractuali. Astfel, sunt utilizate normele juridice de drept procesual civil ºipenal pentru soluþionarea litigiilor civile ºi penale în legãturã cu afacerile, dar elementele legatede competenþa materialã si teritorialã a organelor de jurisdicþie.e) Raporturile dreptului afacerilor cu dreptul comerţului internaţional (A se vedeaDragoº – Alexandru Sitaru, Dreptul comerþului internaþional – tratat, partea generalã, Ed. LuminaLex, Bucureºti, 2004)Corelaþia dreptului afacerilor cu dreptul comercial internaþional este tratatã diferit deautori. Astfel, în unele opinii, dreptul afacerilor nu ar exista distinct de dreptul comercial (Dragoº– Alexandru Sitaru, Dreptul comerþului internaþional – tratat, partea generalã, Ed. Lumina Lex,Bucureºti, 2004, pag. 153-155) aceºti autori stabilind chiar unele asemãnãri ºi deosebiri, întredreptul afacerilor ºi dreptul comercial.III. Caracteristicile dreptului afacerilor:* dreptul afacerilor nu este un drept autonom– nu se referã la un domeniu concret, particular, ci la toatã activitatea ºi viaþa economicã;– nu vizeazã categorii particulare de personal, spre deosebire de dreptul comercial, cidoar anumiþi cetãþeni, care au calitatea de comercianþi/oameni de afaceri;* dreptul afacerilor este un drept original, multidisciplinar– permite încorporarea unor reguli cãrora le gãseºti cu greu loc în altã disciplinãtradiþionalã, pentru cã reglementeazã elemente aparent fãrã legãturã cu alte ramuri de drept, darfãrã de care nu se poate desfãºura o activitate de afaceri, pentru cã termenul de afaceri are o sferã

mai largã de cuprindere decât termenul de comercial;6– sintetizeazã reguli aplicabile altor ramuri de drept. Cu toate acestea, nu se poate vorbidespre un mozaic, o juxtapunere de reguli, ci mai degrabã despre o construcþie coerentã, carepermite înþelegerea raporturilor comune între instituþii asupra regulilor care pânã acum pãreauseparate;– constituie un liant între drept ºi economie, conºtientizând problemele concrete cu carese confruntã aceastã ramurã de drept, care încã nu are o metodologie de abordare comunã,reglementatã si unanim recunoscutã, deºi domeniul afacerilor este cel care uneºte practic lumeaeconomicã cu cea juridicã, o lume economicã reglementatã juridic ºi care este esenþialã înfuncþionarea unei societãþi dezvoltate.CAPITOLUL II. FAPTE DE COMERŢ; FONDUL DE COMERŢII.1. FAPTE DE COMERŢII.1.1. Definiţie (Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial,ediþia a – 3 a, ed. All Beck, 2004, p 21) Orice activitate care dã naºtere la raporturi juridiceguvernate de legea comercialã si care se întemeiazã pe ideea de schimb de mãrfuri ºi valori, fiindcalificatã ca o activitate de intermediere în operaþiunile de schimb.II.1.2. Teorii (ªt. D. Cãrpenaru, Drept comercial român (ediþia a V-a, ed. All Beck,2004, p 26-28)Teoria speculaţieiEsenþa teoriei: actul de comerþ este un act de speculaþie. Termenul de speculaþie în dreptulcomercial = orice activitate prin care se urmãreºte obþinerea de beneficii (profit) nu în senspeiorativ = înºelãciune în afaceri.Caracterul esenţial al actului de comerţ constă în scopul său: realizarea unui profit(animus lucri)• Teoria circulaţieiEsenþa teoriei: actul de comerþ este un act de circulaþie.Caracterul esenţial al actului de comerţ constă în obiectul său: actul de interpunere încirculaþia mãrfurilor între producãtor ºi consumator.• Teoria întreprinderii: actul de comerþ este actul îndeplinit printr-o întreprindere(Întreprinderea este un organism economic, în fruntea cãruia se aflã o persoanã numitãîntreprinzãtor, care combinã forþele naturii cu capitalul ºi munca, în scopul producerii de bunuri ºiservicii definiþie datã de St. D Cãrpenaru, op. cit. p. 35, ºi I.N.Finþescu, Curs de drept comercialvol. 1, Bucureºti, 1929,p. 44-45, C Bãlescu, Curs de drept comercial ºi industrial, Bucureºti,1940, p 107) Esenþa teoriei: actul de comerþ se realizeazã în cadrul unei întreprinderi, presupune

repetarea profesionalã a actelor, urmare unei organizãri prestabilite ºi bazate pe mijloacemateriale date.Caracterul esenţial al actului de comerţ constă într-o activitate organizatăsistematic, şi nu într-un act juridic sau operaţiune cu caracter izolat.• Teoria mixtă: actul/faptul de comerþ este actul juridic/faptul juridic ºi operaþiunile decomerþ prin care se realizeazã producerea de mãrfuri, executarea de lucrãri ori prestarea deservicii sau o interpunere în circulaþia mãrfurilor, cu scopul de a obþine profit.În doctrină, criteriile utilizate pentru definirea faptului de comerţ sunt profitul şicirculaţia.II.1.3. Sediul materiei: Codul comercial, Cartea I, Despre Comerþ în genere, Titlul II,Despre faptele de comerþ, art. 3:Legea considerã ca fapte de comerţ:71. Cumpãrãturile de producte sau mãrfuri spre a se revinde, fie în natura, fie dupã ce sevor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea ºi cumpãrarea spre a serevinde, de obligaþiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerþ;2. Vânzãrile de produse, vânzãrile ºi închirierile de mãrfuri, în naturã sau lucrate, ºivânzãrile de obligaþiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerþ, când vor fifost cumpãrate cu scop de revânzare sau închiriere;3. Contractele de report asupra obligaþiunilor de stat sau a altor titluri de credit circulândîn comerþ;4. Cumpãrãrile ºi vânzãrile de pãrþi sau de acþiuni ale societãþilor comerciale;5. Orice întreprinderi de furnituri;6. Întreprinderile de spectacole publice;7. Întreprinderile de comisioane, agenþii ºi oficii de afaceri;8. Întreprinderile de construcþii;9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura ºi imprimerie;10. Întreprinderile de editurã, librãrie ºi obiecte de artã, când altã persoanã decât autorulsau artistul vinde;11. Operaþiunile de banca ºi schimb;12. Operaþiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apã sau pe uscat;14. Cambiile ºi ordinele în producte sau mãrfuri;15. Construirea, cumpãrarea, vânzarea ºi revânzarea de tot felul de vase pentru navigareainterioarã si exterioarã si tot ce priveºte echiparea, armarea ºi aprovizionarea unui vas.16. Expediþiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime ºi toatecontractele privitoare la comerþul de mare ºi la navigaþiune;17. Asigurãrile terestre, chiar mutuale, în contra daunelor ºi asupra vieþii;18. Asigurãrile, chiar mutuale, contra riscurilor navigaþiunei;19. Depozitele pentru cauza de comerþ;20. Depozitele în docuri ºi antrepozite, precum ºi toate operaþiunile asupra recipiselor de

depozit (warante) ºi asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.Alte fapte de comerţ în sensul art 4 din Codul Comercial sunt „celelalte contracte ºiobligaþiuni ale unui comerciant, dacã nu sunt de natura civilã sau dacã contrariul nu rezultã dinînsuºi actul.”Nu sunt fapte de comerţ:* cumpãrarea de producte sau de mãrfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumaþiacumpãrãtorului, ori a familiei sale; de asemenea, revânzarea acestor lucruri ºi nici vânzareaproductelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are dupã pãmântul sau cel cultivat dedânsul.(art. 5).Excepţii:* Asigurãrile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerþului ºi asigurãrileasupra vieþii sunt fapte de comerþ numai în ce priveºte pe asigurator (art. 6, alin.1).* Contul curent ºi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerþ, în ce priveºte penecomercianþi, afara numai dacã ele n-au o cauzã comercialã (art. 6, alin.2)II.1.4. Categorii de fapte de comerţÎn doctrinã nu existã pânã în prezent un punct de vedere unitar în privinþa clasificãriifaptelor de comerþ prevãzute de Codul comercial. Acest fapt se datoreazã caracterului eterogen alfaptelor de comerþ, care fac astfel imposibilã utilizarea unor criterii unitare de clasificare. (Punctde vedere exprimat de cãtre St. D Cãrpenaru, op. cit., pag 30)8II.1.4.1. Opinii în doctrina clasicăClasificare:• fapte de comerţ obiective – cuprind actele juridice ºi operaþiunile determinate de legeºi producãtoare de efecte juridice, în temeiul legii, independent de calitatea autorului (comerciantsau necomerciant);• fapte de comerţ subiective cuprind actele juridice ºi operaþiunile sãvârºite de uncomerciant.II.1.4.2. Opinii în doctrina modernăClasificare: la categoriile cunoscute în doctrina clasicã au fost adãugate subcategorii,fãcând distincþie între:* faptele de comerţ obiective: (I. N. Finþescu, op. cit, vol I, p 33,)* după natura lor – fapte declarate comerciale dacã îndeplinesc anumite condiþii;* după forma lor – fapte declarate comerciale fãrã a fi necesarã îndeplinirea unorcondiþii (fapte de comerþ fãrã condiþii).Alte clasificări doctrinare (St. D.Cãrpenaru, op. cit, p 30):* fapte de comerþ unilaterale;* fapte de comerþ mixte.Clasificarea conform reglementării din Codul Comercial:1. Fapte de comerţ obiective, art 3 – operaþiuni economice, acte juridice (enumerarea

faptelor de comerþ, conform art. 3, a se vedea secþiunea sediul materiei, p 8-9) *operaţiuni deinterpunere/intermediere în schimb sau circulaţie, intermediere asupra mărfurilor şititlurilor de credit care pot fi denumite fapte (acte) obiective de comerţ (operaþiuni carecorespund noþiunii de comerþ – vânzare-cumpãrare, circulaþia bunurilor de la producãtor laconsumator);*acte de intermediere în operaþiunile de schimb vizând munca organizatã înîntreprinderi (operaþiuni care corespund noþiunii de producþie (industrie, ca activitate în cadrulcãreia obiectele din naturã sunt transformate în bunuri comerciale);* fapte de comerţ (acte juridice şi operaţiuni) conexe (accesorii) – operaþiuni care suntfapte de comerþ doar datoritã legãturii acestora cu actele juridice sau operaþiunile calificate cafiind fapte de comerþ de cãtre Codul comercial.2. Fapte de comerţ subiective (art.4) – care sunt comercializate indiferent de calitateapersoanei „sãvârºeºte”, respectiv „contracte ºi obligaþiuni ale unui comerciant, dacã nu sunt denatura civilã sau dacã contrariul nu rezultã din însuºi actul” exemplu contractul de comisionîncheiat între doi comercianþi.3. Fapte de comerţ unilaterale sau mixte art. 56: „Dacã un act este comercial numaipentru una din pãrþi, toþi contractanþii sunt supuºi, încât priveºte acest act, legii comerciale, afarade dispoziþiile privitoare la persoana chiar a comercianþilor ºi de cazurile în care legea ar dispunealtfel.”II.2. FONDUL DE COMERŢII.2.1. Consideraţii generale– expresia „fond de comerþ” este rar utilizatã în dreptul român ºi dreptul francez.– fondul de comerþ are rol important în desfãºurarea activitãþii comerciale, în funcþie deobiectul comerþului poate fi reprezentat de bunuri – mobilier, local, mãrfuri, instalaþii, brevete deinvenþii etc;9– deºi este important, Codul comercial nu cuprinde dispoziþii care sã reglementezeregimul sãu juridic (codul comercial conþine o referire la fondul de comerþ, în art. 861 CodComercial.):Fondul de comerþ în alte acte normative:– art. 21 lit. a) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerþului, republicatã;– art. 10 alin (3) din Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformeieconomice, TITLUL VI, Regimul juridic al garanþiilor reale mobiliare;– art. 1.1, lit. c) din legea 298/2001 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 11/1991privind combaterea concurenþei neloiale.Importanţa cunoaşterii caracterului fondului de comerţ:– pentru comerciant – pentru a-ºi asigura protecþia bunurilor pe care le utilizeazã în

activitatea comercialã, de afaceri;– pentru protejarea intereselor creditorilor comerciantului.Cunoaºterea fondului de comerþ este importantã prin prisma bunurilor, ca elemente activeale patrimoniului comerciantului, bunuri destinate activitãþii comerciale.II.2.2. Definiţia fondului de comerţ: ansamblu de bunuri mobile ºi imobile, corporale ºiincorporale, afectate de cãtre comerciant desfãºurãrii unei activitãþi comerciale, cu scopulatragerii clientelei ºi obþinerii unui profit din activitatea desfãºuratã. (A se vedea ºi O. Cãpãþânã,op. cit, în „Dreptul” nr. 9-11/1990 p 23; „Asupra unor definiþii din doctrina perioadei interbelice. ,St. D. Cãrpenaru, op. cit, p 112).II.2.3. Natura juridică a fondului de comerţ. Teorii– Teoria personificării fondului de comerţ – fondul de comerþ este un subiect de dreptautonom;– Teoria universalităţii de drept – fondul de comerþ constituie o universalitate juridicã.(universitas iuris);– Teoria universalităţii de fapt – fondul de comerþ constituie o universalitate de fapt(universitas facti);– Teoria patrimoniului de afectaţiune – fondul de comerþ este considerat patrimoniude afectaþiune, afectat realizãrii unui scop precis, respectiv desfãºurãrii comerþului.– Teoria proprietăţii incorporale – fondul de comerþ constituie un drept de proprietateincorporalã, ca ºi drepturile de creaþie intelectualã, ºi este asimilat:*de cãtre unii autori, unui drept de clientelã, care conferã titularului acestui drept unmonopol de exploatare;* de cãtre alþi autori, unei creaþii intelectuale, asemãnãtoare unei creaþii ºtiinþifice, literareºi artistice ori tehnice, organizând fondul de comerþ cu scopul unic de atragerea a clientelei.II.2.4. Caracteristicile fondului de comerţ:– bun unitar, distinct de elementele care îl compun – poate face obiectul unei vânzãri,locaþiuni, garanþii reale imobiliare;– bun mobil supus regimului juridic al bunurilor mobile (executarea silitã a fonduluide comerþ urmeazã procedura aplicabilã bunurilor mobile conform Codului de procedurã civilã);– bun mobil incorporal – poate face obiectul unui drept de uzufruct, i se aplicã teoriaaccesiunii, nu i se aplicã prescripþia instantanee reglementatã de art. 1909 Cod civil.II.2.5. Elementele fondului de comerţ10II.2.5.1. Elemente incorporale ale fondului de comerţ – privesc drepturi privative, careconferã comerciantului dreptul exclusiv de a le exploata în folosul sãu, în condiþiile stabilite de

lege: firma, emblema, clientela, vadul comercial, brevetele de invenþii, mãrcile ºi indicaþiilorgeografice, dreptul de autor.II.2.5.2. Elemente incorporale ale fondului de comerţ:Bunurile imobile ºi mobile corporale* bunuri imobile prin natura lor – exemplu: clãdirile, imobile prin destinaþia lor; instalaþii,utilaje, maºini;* bunuri mobile corporale – exemple:– materii prime, materiale destinate a fi prelucrate;– produsele (mãrfurile) rezultate din activitatea comercialã.II.2.6. Garanţia reală asupra fondului de comerţ:– ca orice bun, fondul de comerþ poate face obiectul unui contract de garanþie realãimobiliarã;– sediul materiei: – Codul civil art. 1685-1694;Legea nr. 99/1999 (Publicatã în M. Of. Nr. 236 din 27 mai 1999, modificatã prin Legeanr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenþei în exercitarea demnitãþilorpublice, a funcþiilor publice ºi în mediul de afaceri, prevenirea ºi sancþionarea corupþiei, M Of.279 din 21 aprilie 2003) privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, titlul VI –Regimul juridic al garanþiilor reale mobiliare, care reglementeazã „regimul juridic al garanþiilorreale mobiliare, destinate sã asigure îndeplinirea unei obligaþii civile sau comerciale nãscute dinorice contract încheiat între persoane fizice sau juridice” (art. 1 alin 1).– Constituirea de garanţii reale mobiliare, conform prevederilor Legii nr. 99/1999privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice:* Garanþia realã mobiliarã se constituie numai pe baza unui contract de garanþie, în formãautenticã sau sub înscris sub semnãturã privatã, care trebuie semnat de cãtre debitor.* Garanþia realã asupra valorilor mobiliare se va constitui, de asemenea, prinindisponibilizarea acestor valori conform regulilor pieþei pe care sunt tranzacþionate sau în bazaconvenþiei pãrþilor în ceea ce priveºte valorile mobiliare necotate, pe o piaþã autorizatã.* Garanþia realã asupra valorilor mobiliare poate fi constituitã, dupã caz, ºi prin andosareavalorilor respective potrivit regulilor care le reglementeazã.– Definiţia contractului de garanţie reală: „Contractul de garanþie realã este contractulîn baza cãruia se constituie o garanþie realã în bunuri sau drepturi în beneficiul unui anumitcreditor. Contractul de garanþie se încheie în formã autenticã sau prin înscris sub semnãturãprivatã si trebuie semnat de cãtre debitor. Prin înscris sub semnãturã privatã se înþelege orice modde comunicare care pãstreazã înregistratã informaþia pe care o conþine ºi care poate fi reprodusãîntr-o formã tangibilã si care nu poate fi schimbatã în mod unilateral.” (art 14, Legea nr. 99/1999privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice).

– Conţinutul contractului de garanţie reală: (conform art. 15-17, 19 din Legea nr.99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice):*contractul de garanþie realã va putea sã indice sau nu suma maximã a obligaþieigarantate.* orice persoanã fizicã sau juridicã, românã sau strãinã, poate fi parte în contractul degaranþie a unei obligaþii pentru orice fel de tranzacþie;*contractul de garanþie realã trebuie sã conþinã o descriere a bunului afectat garanþiei. Cutoate acestea, bunul afectat garanþiei poate fi descris prin gen, obiect cu obiect sau prin formulagenericã „toate bunurile mobile prezente ºi viitoare”. Toate bunurile mobile reprezintã o descrieresuficientã. Dacã însã bunul afectat garanþiei constã într-o sumã de bani depusã într-un contbancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct;11*contractul de garanþie poate sã prevadã dreptul creditorului de a culege, în contulcreanþei, fructele ºi/sau produsele bunului afectat garanþiei, fiind, în acest caz, obligatoriestipularea condiþiilor ºi a proporþiei în care urmeazã a se reduce obligaþia garantatã;*contractul de garanþie realã poate sã prevadã garantarea efectuãrii de plãþi în avans.Avans înseamnã acordarea unor sume, credite sau alte valori, care include ºi obligaþia debitoruluide a plãti dobânzi, costurile ocazionate de obþinerea creditului, precum ºi alte taxe plãtibile decãtre debitor în legãturã cu avansul sau cu executarea silitã a garanþiei reale cu care s-a garantatavansul. Avans viitor înseamnã o platã care decurge sau nu dintr-o obligaþie ºi include avansurileºi cheltuielile rezonabile ocazionate de acestea, precum ºi cheltuielile fãcute pentru protecþia,întreþinerea, pãstrarea sau repararea bunului afectat garanþiei.* Contractul de garanþie realã este titlu executoriu.Conform art 21 din Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformeieconomice, „pe durata contractului de garanþie debitorul poate administra sau dispune în oricemod de bunul afectat garanþiei ºi de produsele acestuia, inclusiv prin închiriere, constituirea alteigaranþii sau vânzare. Bunul afectat garanþiei poate fi pus sub sechestru în favoarea unui creditor,în temeiul procedurii de executare judecãtoreascã.Actele de dispoziþie asupra bunului afectat garanþiei sunt valabile chiar dacã cel care adobândit bunul are cunoºtinþã de prevederea contractualã din contractul de garanþie care interzicetransferul sau care declarã transferul ca fiind echivalent cu neîndeplinirea obligaþiei.”CAPITOLUL III. SUBIECTELE RAPORTURILOR DE AFACERI (A se vedea St.D Cãrpenaru, op. cit., Cap. 3 Comercianþii, p. 58 – 83 Smaranda Angheni, Magda Volonciu,

Camelia Stoica, op. cit, Cap. 3 Subiectele dreptului comercial p 35 – 61; Ion Turcu, Dreptulafacerilor, Ed. Fundaþiei Chemarea, Iaºi, 1993, partea a II-a – Subiectele dreptului afacerilor p 50-72.)III.1. Aspecte introductive:– în sensul reglementãrilor Codului comercial, subiectele raporturilor comerciale (deafaceri) pot fi comercianþii ºi necomercianþii;– reglementarea Codului comercial se aplicã oricãrei persoane care sãvârºeºte anumitefapte de comerþ obiective prevãzute de art. 3 C. Com., indiferent dacã persoana care le sãvârºeºteare su nu calitatea de comerciant;– dacã sãvârºirea faptelor de comerþ are caracter profesional, persoana în cauzã devinecomerciant (art. 7 C. Com – „Sunt comercianþi aceia care fac fapte de comerþ, având comerþul cao profesiune obiºnuitã, ºi societãþile comerciale.”, art. 8. C. Com – „Statul, judeþul ºi comuna nupot avea calitatea de comercianþi.”);– dacã sãvârºirea faptelor de comerþ obiective de cãtre o persoanã are caracter accidental,raportul juridic care se naºte este supus reglementãrilor comerciale, dar persoana care le-a sãvârºitpãstreazã calitatea de necomerciant. (art. 9 C.Com – „Orice persoanã care într-un chip accidentalface o operaþiune de comerþ, nu poate fi consideratã ca comerciant, ea este însã supusã legilor ºijurisdicþiunii comerciale pentru toate contestaþiunile ce se pot ridica din aceasta operaþiune.”)– subiectele în relaþiile de afaceri (comerciale) sunt participanþii la raporturile deafaceri/comerciale, comercianþi persoane fizice ºi juridice, respectiv societãþile comerciale ºigrupurile de interes economic.III.2. Sediul materiei:1. CODUL COMERCIAL (10 mai 1887) (Cu modificãrile din 1895, 1900, 1902, 1906,1920, 1925, 1929, 1930, 1931, 1932, 1933, 1934, 1936, 1943, 1947, 1948, 1949, 1950, 1990,1995).2. CODUL CIVIL (pus în aplicare la 1 decembrie 1865) – conform referirilor din Titlul I,art. 1 C. Com („În comerþ se aplicã legea de faþã. Unde ea nu dispune, se aplicã Codul civil.”)123. LEGI SPECIALE:* Legea nr. 26/1990, privind registrul comerþului, republicatã, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare, M . Of. nr. 49 din 4 februarie 1998;* Legea nr. 505/2003 privind aprobarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr.129/2002pentru modificarea Legii nr.26/1990 privind registrul comerþului ºi a Ordonanþei de urgenþã aGuvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitãþi administrative pentru înregistrareaºi autorizarea funcþionãrii comercianþilor, M. Of. nr. 857 din 3 decembrie 2003;

* Legea nr.509/2002 privind agenþii comerciali permanenþi, M. Of. nr. 581 din 6 august2002;* Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitãþilor economice de stat ca regii autonomeºi societãþi comerciale, M. Of. nr. 98 din 8 august 1990, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare;* Legea nr.359/2004 privind simplificarea formalitãþilor la înregistrarea în registrulcomerþului a persoanelor fizice, asociaþiilor familiale ºi persoanelor juridice, înregistrarea fiscalãa acestora, precum ºi la autorizarea funcþionãrii persoanelor juridice, M. Of. nr. 839 din 13septembrie 2004, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare;* Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice ºi a asociaþiilor familiale caredesfãºoarã activitãþi economice în mod independent M. Of. 76 din 29 iunie 2004;* Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncã, M. Of. nr. 907 din 11 octombrie2005;* Legea nr.31/1990 privind societãþile comerciale, republicatã, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare, M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004.III.3. Categorii de comercianţi:– comerciantul persoană fizică – persoana fizicã autorizatã, comerciantul agentpermanent, asociaþia familialã. Nu sunt comercianþi auxiliarii de comerþ (prepusul, procuristul,vânzãtorul, comis-voiajorul, deoarece actele de comerþ încheiate de aceºtia nu sunt încheiate înnume propriu, ci în numele ºi pe seama comerciantului la care sunt angajaþi sau la care lucreazã);– comerciantul persoană juridică – societãþile comerciale,– regiile autonome,– organizaþiile cooperatiste,– grupurile de interes economic,III.4. Dobândirea calităţii de comerciantIII.4.1. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana fizică– în doctrinã nu existã o pãrere unitarã cu privire la condiþiile cerute pentru dobândireacalitãþii de comerciant de cãtre persoana fizicã:Condiþii: sã sãvârºeascã fapte de comerþ (conform art. 7 C. Com); sã sãvârºeascã faptele de comerþ ca o profesie obiºnuitã (conform art. 7 C. Com.),în mod repetat – caracterul continuu rezultã din prevederile art. 7 ºi 9 C. Com. (A se vedeaSmaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit, p. 46). Aceastã condiþieincumbã exercitarea profesiei cu scopul de a obþine câºtig. (Excepþii: Nu sunt comercianþiurmãtoarele persoane: soþia care vinde mãrfuri în magazinul soþului; cãpitanul de vas care îlreprezintã pe armator; asociaþii societãþilor comerciale cu rãspundere limitatã, în comanditãsimplã, în nume colectiv, deoarece comerciant este societatea; acþionarii societãþilor peacþiuni, pentru cã societãþile sunt persoane juridice ºi deci subiecte de drept).

faptele de comerþ sã fie sãvârºite în nume propriu – condiþie adãugatã demajoritatea autorilor doctrinari (A se vedea St.D. Cãrpenaru, op. cit, p. 63; I Finþescu, op. cit,vol 1, p. 76-78)– condiţii referitoare la persoană:*pentru protejarea persoanei interesate de realizarea faptelor de comerþ si implicit dedobândirea calitãþii de comerciant: capacitatea juridicã a persoanei respective;13*pentru protejarea intereselor generale, a intereselor terþilor cãrora le pot fi opozabilefaptele de comerþ ale persoanei în cauzã: condiþii care se referã la cauze de incapacitate sauincompatibilitatea comerciantului persoanã fizicã;– condiţii referitoare la activitatea desfăşurată – îndeplinirea faptelor/actelor decomerþ cu titlu de profesie.Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 300/2004 privind autorizareapersoanelor fizice ºi a asociaþiilor familiale care desfãºoarã activitãþi economice în modindependent:„Pot desfãºura activitãþi economice în mod independent sau în cadrul asociaþiilorfamiliale persoanele fizice care îndeplinesc, în mod cumulativ, urmãtoarele condiþii:a) au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice ce solicitã autorizarea pentrudesfãºurarea de activitãþi economice în mod independent ºi a persoanelor fizice care au iniþiativaconstituirii asociaþiei familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor asociaþiei familiale;b) starea sãnãtãþii le permite desfãºurarea activitãþii pentru care se solicitã autorizaþia;c) au calificarea – pregãtire profesionalã sau, dupã caz, experienþã profesionalã –,necesarã pentru a desfãºura activitatea economicã pentru care se solicitã autorizaþia;d) nu au fost condamnate penal prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã pentrusãvârºirea de fapte sancþionate de legile financiare, vamale ºi cele care privesc disciplinafinanciar-fiscalã de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;e) îndeplinesc condiþiile de funcþionare prevãzute de legislaþia specificã în domeniulsanitar, sanitar-veterinar, protecþiei mediului, protecþiei muncii ºi apãrãrii împotriva incendiilor ºicerinþele reglementãrilor specifice protecþiei consumatorului pentru activitatea desfãºuratã,precum ºi normele de calitate a produselor ºi serviciilor puse pe piaþã.”– elemente de drept comparat: În dreptul italian ºi german, calitatea de comerciant sedobândeºte prin înscrierea în registrul comerþului, iar dovada calitãþii poate fi fãcutã prinmijloacele legale de probã, inclusiv martori ºi prezumþii.III.4.2. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana juridică: Societăţile

comerciale– Legea nr. 31/1990, în art. 2, reglementeazã societãþile comerciale; acestea se vorconstitui în una dintre urmãtoarele forme: a) societate în nume colectiv; b) societate în comanditãsimplã; c) societate pe acþiuni; d) societate în comanditã pe acþiuni ºi e) societate cu rãspunderelimitatã;– dispoziþiile legale menþionate se aplicã si societãþilor comerciale (societãþi pe acþiuni ºisocietãþi cu rãspundere limitatã) constituite prin reorganizarea întreprinderilor de stat, în temeiulLegii nr.15/1990;– distincþia dintre persoana fizicã si persoana juridicã din perspectiva dobândirii calitãþiide comerciant: persoana fizicã are vocaþia oricãrei profesiuni (dobândire prin exercitareacomerþului cu caracter profesional). Pentru dobândirea calitãþii de comerciant sunt necesareîndeplinirea condiþiilor deja prezentate. Persoana juridicã – societatea comercialã se constituie cuscopul desfãºurãrii unei activitãþi comerciale, de afaceri, iar societatea este comercialã numaidacã obiectul ei, prevãzut obligatoriu, în actul constitutiv, constã în sãvârºirea uneia sau maimultor fapte de comerþ obiective (art 1 din Legea nr. 31/1990). De aici derivã esenþa dobândiriicalitãþii de comerciant: constituirea în condiþiile legale a unei societãþi comerciale (dobândire aborigine) (St. D Cãrpenaru, op. cit., p 70).prin simpla ei constituire, independent de sãvârºirea unei fapte de comerþ).Regiile autonome: sunt înfiinþate conform prevederilor Legii 15/1990 privindreorganizarea unitãþilor economice de stat ca regii autonome ºi societãþi comerciale ºi nu aucalitatea de comerciant, deoarece regiile autonome se organizeazã si funcþioneazã în ramurilestrategice ale economiei naþionale – industria de armament, energeticã, exploatarea minelor ºi agazelor naturale, poºtã si transporturi feroviare – , precum ºi în unele domenii aparþinând altor14ramuri stabilite de guvern.(art.2 ) ºi trebuie sã obþinã profit conform art 6 („Regia autonomãtrebuie sã acopere cu veniturile provenite din activitatea sa toate cheltuielile, inclusiv dobânzile,amortizarea investiþiilor ºi rambursarea creditelor ºi sã obþinã profit.”).Organizaţiile cooperatiste desfãºoarã o activitate de producere ºi desfacere de mãrfuri,de prestãri de servicii, care are caracter comercial întrucât urmãreºte obþinerea de profit. Înconsecinþã, organizaþiile cooperatiste au calitatea de comerciant, dobânditã de la data înfiinþãriilor, calitate confirmatã si de art. 1 alin (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerþului,republicatã, care menþioneazã si organizaþiile cooperatiste în categoria comercianþilor care auobligaþia de a se înmatricula în Registrul Comerþului.

Sediul materiei: Legea nr.109/1996 privind organizarea ºi funcþionarea cooperaþiei deconsum ºi a cooperaþiei de credit (M. Of. 252 din 18 octombrie 1996), Legea nr. 1/2005 privindorganizarea ºi funcþionarea cooperaþiei (M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005), OUG nr. 97 din 29iunie 2000, privind organizaþiile cooperatiste de credit, aprobatã prin Legea nr. 200 din 16 aprilie2002, pentru aprobarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaþiilecooperatiste de credit, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.Grupurile de interes economic:– se constituie prin contract, încheiat în formã autenticã, numit act constitutiv;– dobândesc personalitate juridicã odatã cu înmatricularea în Registrul Comerþului;– dobândesc ºi calitatea de comerciant dacã obiectul de activitate are caracter comercial.Sediul materiei: Legea nr.161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenþeiîn exercitarea demnitãþilor publice, a funcþiilor publice ºi în mediul de afaceri, prevenirea ºisancþionarea corupþiei (M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003 – titlul V – Grupurile de intereseconomic, începând cu art. 118).III.5. Dovada calităţii de comerciantIII.5.1. Dovada calităţii de comerciant a unei persoane fizice:– prezentarea de dovezi, mijloace de probã, din care sã rezulte faptele de comerþ cucaracter profesional sãvârºite de respectiva persoanã fizicã;– existenþa autorizaþiei administrative de exercitare a comerþului, înmatricularea înRegistrul Comerþului, titulatura de comerciant folositã în anumite înscrisuri, dobândirea unui fondde comerþ, plata impozitului pe profit etc. constituie doar prezumþii, care pot fi utilizate împreunãcu alte mijloace de probã. Având în vedere cã proba calitãþii de comerciant este o chestiune defapt, o hotãrâre judecãtoreascã prin care se constatã aceastã calitate are efect relativ, neputând fiinvocatã în alt litigiu. (A se vedea St. D Cãrpenaru, op. cit, p 73).III.5.2. Dovada calităţii de comerciant a unei persoane juridice* dovada constituirii societãþii comerciale – exemplu: copia certificatã de pe înregistrareaîn Registrul Comerþului a societãþilor comerciale (art. 4 din Legea 26/1990 privind registrulcomerþului, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare);* în cazul regiei autonome ºi organizaþiei cooperatiste, dovada constã tot în copiacertificatã de pe înregistrarea în Registrul Comerþului.III.6. Încetarea calităţii de comerciant:* ca ºi în cazul dobândirii calitãþii de comerciant, încetarea acestei calitãþi se realizeazãtot în condiþii prevãzute de lege, analizând distinct persoana fizicã si persoana juridicã;* încetarea calităţii de comerciant pentru persoana fizică presupune încetarea

sãvârºirii faptelor de comerþ si trebuie sã fie efectivã (sã rezulte intenþia de a renunþa la calitateade comerciant) ºi definitivã. Pierderea calitãþii de comerciant trebuie însoþitã de încetareasãvârºirii faptelor de comerþ: exemplu radierea înmatriculãrii din Registrul Comerþului; retragerea15autorizaþiei administrative urmatã de încetarea efectuãrii unor fapte de comerþ cu caracterprofesional;* încetarea calităţii de comerciant pentru persoana juridică presupune încetareaexistenþei societãþii comerciale, ca persoanã juridicã. Simpla încetare a activitãþii societãþiicomerciale nu duce la pierderea calitãþii de comerciant. Încetarea existenþei societãþii comercialese realizeazã prin dizolvare ºi lichidare.Societatea se dizolvã (Conform art. 227 din Legea nr. 31/1990 privind societãþilecomerciale, republicatã, M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004) prin:a) trecerea timpului stabilit pentru durata societãþii;b) imposibilitatea realizãrii obiectului de activitate al societãþii sau realizarea acestuia;c) declararea nulitãþii societãþii;d) hotãrârea adunãrii generale;e) hotãrârea tribunalului, la cererea oricãrui asociat, pentru motive temeinice, precumneînþelegerile grave dintre asociaþi, care împiedicã funcþionarea societãþii;f) falimentul societãþii;g) alte cauze prevãzute de lege sau de actul constitutiv al societãþii.Lichidarea societăţii comerciale se realizeazã conform reglementãrilor Legii nr.31/1990 privind societãþile comerciale, republicatã (art.260):„Lichidarea societãþii trebuie terminatã în cel mult 3 ani de la data dizolvãrii. Pentrumotive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.În termen de 15 zile de la terminarea lichidãrii, lichidatorii vor cere radierea societãþiidin registrul comerþului, sub sancþiunea unei amenzi judiciare de 2.000.000 lei pentru fiecare zi deîntârziere, care va fi aplicatã de judecãtorul delegat, în urma sesizãrii oricãrei pãrþi interesate, prinîncheiere. Încheierea judecãtorului delegat este executorie ºi supusã recursului.Radierea se poate face ºi din oficiu.Lichidarea nu libereazã pe asociaþi ºi nu împiedicã deschiderea procedurii de faliment asocietãþii.”III.7. Rolul Camerelor de Comerţ si Industrie în desfăşurarea activităţii comercialeşi de afaceriIII.7.1. Sediul materiei: Decretul Lege 139/1990 privind camerele de comerþ si industriedin România (M. Of. nr. 65 din 12 mai 1990).* sunt organizate la nivel teritorial ºi naþional, fiind create cu scopul promovãriiintereselor membrilor lor, dezvoltarea afacerilor, a comerþului ºi a industriei corespunzãtorcerinþelor economiei de piaþã;

* art. 1 ºi 2 al Decretul Lege 139/1990: „Comercianþii, persoane juridice ºi persoanefizice, pot constitui, în reºedinþele de judeþ si în municipiul Bucureºti, camere de comerþ siindustrie teritoriale, organizaþii autonome, destinate promovãrii intereselor membrilor lor pentrudezvoltarea comerþului ºi industriei, corespunzãtor cerinþelor economiei de piaþã. (...)Camerele de comerþ si industrie teritoriale se înfiinþeazã din iniþiativa comercianþilor ºidobândesc personalitate juridicã pe data recunoaºterii înfiinþãrii de cãtre guvern.”Camerele de comerþ si industrie teritoriale desfãºoarã, în principal, urmãtoarele activitãþi(art. 5):a) sprijinã dezvoltarea activitãþilor comerciale ºi industriale ale membrilor lor ºicolaboreazã cu reprezentanþele din România ale camerelor de comerþ strãine;b) þin registrul de comerþ si asigurã evidenþa firmelor comerciale din unitateaadministrativ-teritorialã respectivã;c) desfãºoarã activitãþi de informare ºi documentare comercialã;d) elibereazã certificate de origine a mãrfurilor;16e) þin evidenþa mãrcilor de fabricã, de comerþ si de servicii, legal înregistrate, adenumirilor de origine, indicaþiilor de provenienþã si semnelor comerciale, precum ºi a altorsemne distinctive folosite de membrii lor;f) colaboreazã cu Comisia Naþionalã de Statisticã la elaborarea rapoartelor ºipublicaþiilor privind evoluþia comerþului ºi industriei ºi în problemele care constituie sfera lor deactivitate;g) sprijinã realizarea proiectelor de dezvoltare a comerþului ºi industriei, inclusiv a celorbazate pe libera iniþiativã;h) sprijinã activitatea de specializare profesionalã a membrilor;i) certificã existenþa ºi obiectul de activitate a comercianþilor români, precum ºisemnãturile persoanelor care îi angajeazã în mod valabil;j) organizeazã, la cerere, arbitrajul ad-hoc.Totodatã, în condiþiile prevãzute în statut, camerele de comerþ si industrie teritoriale pot:a) sã iniþieze ºi sã participe la înfiinþarea de societãþi având ca scop prestarea de serviciiîn interesul membrilor lor;b) sã organizeze ºi sã administreze târguri, precum ºi expoziþii specializate, ºi sãefectueze activitãþi de reclamã comercialã;c) sã publice un buletin oficial al camerei ºi sã editeze publicaþii de informare ºi reclamãcomercialã.III.7.2. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri în perioada 2005-2008 –propuneri ale Camerei de Comerţ si Industrie a RomânieiSusþinerea întreprinzãtorilor privaþi ºi stimularea liberei iniþiative prin:– consolidarea proprietãþii private;– dezvoltarea clasei de mijloc;– înlãturarea obstacolelor administrative din calea iniþiativei private;– consolidarea economiei de piaþã funcþionaleI. Politica fiscalãStructurarea politicii fiscale, coloanã vertebralã a sistemului de politici economice

prin:– relaxarea fiscalã– simplificarea sistemului de impozitare, întãrirea disciplinei fiscale ºi includerea însistem a parafiscalitãþii ºi a altor taxe care vizeazã agentul economic;– reducerea economiei subterane prin:– micºorarea intensitãþii fiscalitãþii;– înlãturarea practicilor de scutire ºi reeºalonare a datoriilor;– lãrgirea bazei de impozitare prin stimularea iniþiativei particulare.II. Dezvoltarea pieþelor financiare– Creºterea pachetelor de servicii oferite de sistemul financiar bancar, încurajareaaccesului la credite, prin:– reducerea costurilor legate de creditare;– debirocratizarea sistemului de accesare a creditelor;– simplificarea mecanismelor de garantare a creditelor;– reducerea costului capitalului pentru IMM-uri.III. Combaterea corupþiei– Accesul transparent la resurse ºi utilitãþi pentru operatorul economic– Liberul acces la informaþiile publice, cu recunoaºterea valorii adãugate prinserviciile de prelucrare a acestora17– Respectarea acquis-ului comunitar privind politica concurenþei ºi subvenþiile– Transparenþã si reguli unanim recunoscute privind sistemul de licitaþii ºi achiziþiipublice– Dezvoltarea pieþelor financiare ºi de capital în contextul dezvoltãrii burselor demãrfuri ºi valori– Eliminarea procedurilor preferenþiale prin promovarea principiilor care combatpoziþiile de monopol public ºi/sau privat:• reglementãri aplicabile erga omnes;• egalitatea de ºanse;• concurenþã loialã;• liberul acces la utilitãþile publice (renunþarea la poziþiile dominante);• clarificarea sistemului de subvenþii ºi ajutoare de stat.IV. Eliminarea barierelor administrative în dezvoltarea afacerilorSimplificarea la maximum a formalitãþilor prin:– intrarea pe piaþã a firmelor prin: reintegrarea Registrului Comerþului în Sistemul Naþional al Camerelor de Comerþ; responsabilizarea operatorului economic prin extinderea sistemului Declaraþiei pepropria rãspundere;– funcþionarea societãþilor comerciale, cu simplificarea/ standardizarea sistemuluiadministrativ de avize, autorizãri ºi aprobãri, prin: instituirea unor structuri de monitorizare activã, pe baza parteneriatului publicprivat;– ieºirea de pe piaþã a firmelor prin: simplificarea procedurilor administrative ºi a formalitãþilor de încetare a activitãþiisocietãþii; operaþionalizarea structurilor instituþionale ºi aplicarea fermã a legii falimentului.V. Consolidarea mediului de afaceri– Stimularea iniþiativei private ºi a investiþiilor prin:• transparenþa politicilor economice, monetare ºi de stimulare a exportului;

• privatizarea utilitãþilor publice.– Stabilitate instituþionalã si de reglementare în structurarea pieþelor specificeeconomiei de piaþã (piaþa muncii; piaþa de capital; piaþa produselor agricole; piaþa financiarbancarãetc.) :• sistemul cameral interfaþã pentru comunicare rapidã si integratã a posibilitãþilor definanþare ºi realizare de proiecte, prin programe care privesc mediul de afaceri;• colaborare interinstituþionalã cu factorii interni ºi externi pentru structurareamediului de afaceri, în favoarea economiei de piaþã funcþionale (guvernanþa corporativã;politicile de lobby ºi advocacy; parteneriatul public-privat).VI. Politica de concurenþã– Sprijinirea activitãþilor Consiliului Concurenþei, în mediul de afaceri prin:• promovarea reglementãrilor antitrust ºi combaterea poziþiilor de monopol;• detalierea ajutorului de stat ºi a altor intervenþii publice care deformeazã liberaconcurenþã;• cunoaºterea ºi aplicarea prevederilor acquis-ului comunitar în domeniu.18VII. Politica în domeniul IMM-urilor ºi cooperaþiei– Perfecþionarea cadrului instituþioal, legislativ ºi financiar favorabil iniþiativei privateºi IMM prin:• reducerea costurilor creditelor pentru IMM;• sprijinirea IMM în atragerea ºi folosirea fondurilor comunitare;• modificarea atitudinii faþã de investitori ºi contribuabili prin: simplificarea procedurilor; reducerea poverii sistemului de control; servicii publice orientate cãtre client, prin pârghii comerciale uzuale; stimulente pentru IMM-uri generatoare de servicii ºi subcontractori pentru marileîntreprinderi.– Reþele de servicii ºi structuri profesionalizate pentru administrarea transparentã autilizãrii fondurilor comunitare destinate IMM ºi cooperaþiei, prin:• dezvoltarea reþelei de Centre judeþene de consultanþã si informare pentru IMM-uri;• crearea de Centre de promovare a produselor ºi serviciilor industriale, la nivelulcelor 8 regiuni de dezvoltare economicã, în colaborare cu Ministerul Economiei ºi Comerþului.VIII. Piaţa muncii– Asigurarea libertãþii contractuale în domeniul relaþiilor de muncã prin:• amendarea Codului muncii, în baza propunerilor avansate de cãtre comunitatea deafaceri (ADER, Consiliul Investitorilor Strãini etc.);• încurajarea liberei circulaþii a forþei de muncã în interiorul ºi exteriorul þãrii;• limitarea exceselor birocratice în sistemul de aprobare ºi impozitare a forþei demuncã;• accelerarea implementãrii acquis-ului comunitar în domeniul calificãrii ºirecunoaºterea diplomelor profesionale.IX. Fundamentarea deciziilor guvernamentale pentru îmbunătăţireareglementărilor în domeniul mediului de afaceri– Promovarea parteneriatului activ, interinstituþionale pentru fundamentarea,elaborarea ºi aplicarea reglementãrilor în domeniu.– Diseminarea în teritoriu a mecanismelor ºi instrumentelor de mãsurare agradului de satisfacþie al comunitãþii de afaceri, cu privire la eficienþa deciziilorguvernamentale cu impact asupra mediului de afaceri.

III.7.3. Oportunităţi şi provocări pentru comerţul şi dezvoltarea firmelor în Europaextinsă* Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE, asupra guvernelornaţionale?1. Continuarea ºi consolidarea reformei administraþiei publice (centrale ºi locale) prinstrategii specifice ºi coerente; instituþii de implementare corespunzãtoare la nivelul macroregiunilorde dezvoltare economicã; personal calificat în administraþie, la standarde UE ºiinfrastructuri adecvate (Compatibilizarea structurilor instituþionale pentru dezvoltarea localã).2. Diminuarea semnificativã a rolului statului în economie, ca efect al privatizãrii ºirestructurãrii economice (în special în industrie ºi utilitãþi publice), concomitent cu aplicarea unorpolitici coordonate cu UE (Dezvoltarea regionalã).3. Reducerea cheltuielilor bugetare ºi a creditului guvernamental (restructurarearesurselor financiare).19* Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE, asupra comunităţii deafaceri?1. Consolidarea comunitãþii de afaceri, bine structurate ºi reprezentative, pe domeniispecifice, în funcþie de interesele economice – (profesionalizarea grupurilor de intereseeconomice ºi internaþionalizarea afacerilor).2. Introducerea Guvernanþei Corporative în organizarea întreprinderilor, a relaþiilorcontractuale ºi de proprietate (Protecþia drepturilor acþionarilor ºi implementarea principiilorOECD).3. Creºterea rolului activ ºi al participãrii comunitãþii de afaceri la procesul decizional ºide elaborare a politicilor economice.* Care ar trebui să fie cele mai importante 3 domenii de acţiune pentru guvernelenaţionale, pentru îmbunătăţirea capacităţii comunităţii de afaceri de a participa la comerţulregional şi internaţional?1. Întãrirea rolului Parteneriatului Public-Privat ºi perfecþionarea mecanismelorinstituþionalizate pentru dialogul economico-social.2. Armonizarea legislaþiei ºi a politicii comerciale ca interfaþã între economia realã sipiaþã.3. Asigurarea securizãrii frontierelor ºi a unui sistem clar ºi transparent de garantare ainvestiþiilor ºi a schimburilor comerciale externe.4. Alinierea politicilor ºi a structurilor vamale la regulile ºi uzanþele UE* Care sunt cele mai importante 2 obstacole în derularea procesului de aliniere laacquis-ului comunitar?1. Reforma lentã a sistemului judiciar specializat pentru dreptul comercial – înfiinþarea

„tribunalelor comerciale” ºi pregãtirea de magistraþi cu specializare în dreptul comercial ºi decreanþã2. Derularea lentã a negocierilor de aderare pentru capitole importante ºi complexe cumsunt: agricultura; mediul ºi concurenþa.III.8 Grupuri de interes economicIII.8.1. Noţiune, sediul materiei* Grupurile de interes economic (GIE) – noţiune:– creaþie a dreptului francez, apãrute din nevoia de a face faþã concurenþei internaþionale;(A se vedea St. D. Cãrpenaru, op. cit., capitolul V Grupurile de interes economic, p 359-366.)– se constituie prin contract, încheiat în formã autenticã, numit act constitutiv;– dobândesc personalitate juridicã odatã cu înmatricularea în Registrul Comerþului;– dobândesc ºi calitatea de comerciant dacã obiectul de activitate are caracter comercial.* Sediul materiei în dreptul intern: Legea nr.161/2003 privind unele mãsuri pentruasigurarea transparenþei în exercitarea demnitãþilor publice, a funcþiilor publice ºi în mediul deafaceri, prevenirea ºi sancþionarea corupþiei (M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003, titlul V –Grupurile de interes economic, începând cu art. 118).* Sediul materiei în dreptul francez: Ordonanþa 67-821/23 septembrie 1967,completatã prin Decretul din 2 februarie 1968 privind mãsurile de publicitate.* Definiţie: Grupul de interes economic – G.I.E. reprezintã o asociere între douã sau maimulte persoane fizice sau juridice, constituitã pe o perioadã determinatã, în scopul înlesnirii saudezvoltãrii activitãþii economice a membrilor sãi, precum ºi al îmbunãtãþirii rezultatelor activitãþiirespective.III.8.2. Constituirea grupurilor de interes economicCaracteristici:20* Grupul de interes economic este persoanã juridicã cu scop patrimonial, care poate aveacalitatea de comerciant sau necomerciant.* Numãrul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai mare de 20.* Grupul nu poate avea drept scop obþinerea de profituri pentru sine.* Activitatea grupului trebuie sã se raporteze la activitatea economicã a membrilor sãi ºisã aibã doar un caracter accesoriu faþã de aceasta.* Grupul de interes economic se poate constitui cu sau fãrã capital.* Grupul de interes economic dobândeºte personalitate juridicã de la data înmatriculãriisale în registrul comerþului.* Înmatricularea se efectueazã în termen de 24 de ore de la data pronunþãrii încheieriijudecãtorului-delegat prin care se autorizeazã înmatricularea grupului.* Înmatricularea nu prezumã calitatea de comerciant a grupului.* Grupul de interes economic având calitatea de comerciant poate îndeplini, în numepropriu, cu titlu principal ºi într-o manierã obiºnuitã, toate faptele de comerþ necesare realizãrii

scopului sãu.* În termen de 15 zile de la data autentificãrii actului constitutiv, fondatorii sauadministratorii grupului ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea grupului înregistrul comerþului în a cãrui razã teritorialã îºi va avea sediul grupul.* Dreptul de a reprezenta grupul aparþine fiecãrui administrator, în afarã de cazul în careexistã stipulaþie contrarã în actul constitutiv.* Grupului de interes economic îi sunt aplicabile, în mod corespunzãtor, prevederile Legiicontabilitãþii nr. 82/1991, republicatã.III.8.3. Funcţionarea grupurilor de interes economicFuncþionarea grupurilor de interes economic este reglementatã de art. l48-173 astfel:Drepturi şi obligaţii ale administratorilor:* Administratorii care au dreptul de a reprezenta grupul nu pot transmite acest drept decâtdacã aceastã facultate li s-a acordat în mod expres.* În cazul încãlcãrii prevederilor legale, grupul poate pretinde de la cel substituitbeneficiile rezultate din operaþiune.* Administratorul care fãrã drept îºi substituie altã persoanã rãspunde solidar cu aceastapentru eventualele pagube produse grupului.*Administratorii pot face toate operaþiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire aobiectului de activitate al grupului, în afarã de restricþiile arãtate în actul constitutiv.*Ei sunt obligaþi sã ia parte la toate adunãrile grupului, la consiliile administratorilor ºi laorganele de conducere similare acestora.*O persoanã juridicã poate fi numitã sau aleasã administrator al unui grup de intereseconomic.*Drepturile ºi obligaþiile pãrþilor se stabilesc printr-un contract de administrare. Încontract se va stipula, printre altele, cã persoana juridicã este obligatã sã îºi desemneze unul saumai mulþi reprezentanþi permanenþi, persoane fizice. Reprezentantul este supus aceloraºi condiþiiºi obligaþii ºi are aceeaºi responsabilitate civilã si penalã ca ºi un administrator, persoanã fizicã,ce acþioneazã în nume propriu, fãrã ca prin aceasta persoana juridicã pe care o reprezintã sã fieexoneratã de rãspundere sau sã i se micºoreze rãspunderea solidarã. Când persoana juridicã îºirevocã reprezentantul, ea are obligaþia sã numeascã în acelaºi timp un înlocuitor.*Fiecare administrator va trebui sã depunã o garanþie pentru administraþia sa, prevãzutã înactul constitutiv ori, în lipsa unei clauze în acesta, aprobatã de adunarea generalã. Garanþia nupoate fi mai micã decât dublul remuneraþiei lunare. Garanþia se va depune înainte de preluareafuncþiei de cãtre administrator; ea poate fi depusã si de un terþ. Dacã garanþia nu va fi depusãînainte de data preluãrii funcþiei, administratorul este considerat demisionat. Garanþia rãmâne la

dispoziþia grupului ºi nu va putea fi restituitã administratorului decât dupã ce adunarea generalã a21aprobat situaþia financiarã a ultimului exerciþiu financiar în care administratorul a îndeplinitaceastã funcþie ºi i-a dat descãrcare.*Semnãturile administratorilor vor fi depuse la oficiul registrului comerþului, în condiþiileprevãzute la art. 132 alin. (1), o datã cu prezentarea certificatului eliberat de persoanele careîndeplinesc atribuþia de cenzor din care rezultã depunerea garanþiei.*Obligaþiile ºi rãspunderea administratorilor sunt cele prevãzute expres în Legea161/2003 ºi de dispoziþiile referitoare la mandat.Răspunderea administratorilor:Administratorii sunt solidar rãspunzãtori faþã de societate pentru:a) existenþa registrelor cerute de lege ºi corecta lor þinere;b) exacta îndeplinire a hotãrârilor adunãrilor generale;c) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea ºi actul constitutiv le impun.Acþiunea în rãspundere împotriva administratorilor aparþine ºi creditorilor grupului, însãaceºtia o vor putea exercita numai atunci când, prin operaþiunile efectuate pentru realizareaobiectului de activitate al grupului, nu sunt achitate la scadenþã, în mod repetat, obligaþiilegrupului, sau în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privindprocedura reorganizãrii judiciare ºi a falimentului, republicatã, cu modificãrile ºi completãrileulterioare.Situaţia financiară a grupurilor de interese economice:* Grupul nu poate avea drept scop obþinerea de profituri pentru sine.* Dacã din activitatea grupului rezultã profit potrivit situaþiei financiare anuale, acesta vafi distribuit în totalitate, în mod obligatoriu, între membrii grupului, cu titlu de dividende, încotele prevãzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în pãrþi egale.* Din profitul grupului nu se vor putea aloca, sub nici o formã, sume de bani pentruconstituirea de fonduri de rezervã.* În cazul în care cheltuielile depãºesc veniturile grupului, diferenþa va fi acoperitã demembrii acestuia în cotele prevãzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, înpãrþi egale.* Sumele distribuite membrilor din profitul grupului, potrivit alin. (2), constituiedividende, care sunt supuse impozitãrii, în condiþiile legii.* Dacã aportul la capitalul grupului aparþine mai multor persoane, acestea sunt obligatesolidar faþã de grup ºi trebuie sã desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilordecurgând din acest aport.* Membrii sunt obligaþi nelimitat ºi solidar pentru operaþiunile îndeplinite în numelegrupului de persoanele care îl reprezintã.* Hotãrârea judecãtoreascã obþinutã împotriva grupului este opozabilã fiecãrui membru.

* Pentru aprobarea situaþiei financiare ºi pentru deciziile referitoare la rãspundereaadministratorilor este necesar votul majoritãþii membrilor.* Situaþia financiarã anualã a grupului de interes economic va fi întocmitã dupã normeleprevãzute pentru societatea în nume colectiv. Dupã aprobarea de cãtre adunarea generalã amembrilor, situaþia financiarã va fi depusã de administratori, în termen de 15 zile, la administraþiafinanþelor publice. Un exemplar al situaþiei financiare anuale va fi depus la oficiul registruluicomerþului.* Aprobarea situaþiei financiare anuale de cãtre adunarea generalã nu împiedicãexercitarea acþiunii în rãspundere împotriva administratorilor.III.8.4. Încetarea calităţii de membru. Excluderea şi retragerea membrilor grupuluide interes economic (art. 177 din Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurareatransparenþei în exercitarea demnitãþilor publice, a funcþiilor publice ºi în mediul de afaceri,prevenirea ºi sancþionarea corupþiei)Calitatea de membru înceteazã, dupã caz, prin:22a) excludere;b) retragere;c) cesiune a pãrþilor de interes, în condiþiile legii ºi ale actului constitutiv;d) deces, respectiv încetarea personalitãþii juridice, în condiþiile legii.Poate fi exclus din grupul de interes economic:a) membrul care, pus în întârziere, nu efectueazã aportul la care s-a obligat;b) membrul în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;c) membrul care se amestecã fãrã drept în administraþie, contravine dispoziþiilor art. 163(Art 163 din Legea 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenþei în exercitareademnitãþilor publice, a funcþiilor publice ºi în mediul de afaceri, prevenirea ºi sancþionareacorupþiei, – „Membrul care, fãrã consimþãmântul scris al celorlalþi membri, întrebuinþeazãcapitalul, bunurile sau creditul grupului în folosul sãu ori în cel al unei alte persoane este obligatsã restituie grupului beneficiile ce au rezultat ºi sã plãteascã despãgubiri pentru daunele cauzate.”)ori tulburã sau ameninþã cu tulburarea gravã a funcþionãrii grupului;d) membrul administrator care comite fraudã în dauna grupului sau se serveºte desemnãtura grupului ori de capitalul acestuia în folosul sãu sau al altora;e) membrul împotriva cãruia existã un titlu executoriu deþinut de un terþ care se opune lahotãrârea de prelungire a duratei grupului, în condiþiile prevãzute la art. 175.III.8.5. Dizolvarea şi lichidarea grupurilor de interes economic* Dizolvarea, fuziunea ºi divizarea grupului de interes economic sunt reglementateîncepând cu art. 184, Legea 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenþei înexercitarea demnitãþilor publice, a funcþiilor publice ºi în mediul de afaceri, prevenirea ºisancþionarea corupþiei,

Dizolvarea: Grupul de interes economic se dizolvã prin:a) expirarea timpului stabilit pentru durata grupului;b) imposibilitatea realizãrii obiectului de activitate al grupului sau realizarea acestuia;c) declararea nulitãþii grupului;d) hotãrârea adunãrii membrilor, adoptatã cu votul unanim al acestora, cu excepþiacazului în care actul constitutiv dispune altfel;e) hotãrârea tribunalului, la cererea oricãrui membru, pentru motive temeinice, precumneînþelegerile grave dintre membri, care împiedicã funcþionarea grupului, precum ºi la cerereaoricãrei autoritãþi publice competente;f) declararea falimentului grupului;g) alte cauze prevãzute de lege sau de actul constitutiv al grupului.Grupul se dizolvã prin intrarea în faliment, incapacitatea, excluderea, retragerea saudecesul, respectiv încetarea personalitãþii juridice, în condiþiile legii, a unuia dintre membri, când,datoritã acestor cauze, numãrul membrilor s-a redus la unul singur. Se excepteazã cazul când înactul constitutiv existã clauzã de continuare cu moºtenitorii.Dizolvarea grupului are ca efect deschiderea procedurii lichidãrii. Dizolvarea are loc fãrãlichidare, în cazul fuziunii ori divizãrii totale a grupului sau în alte cazuri prevãzute de lege.Din momentul dizolvãrii, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaþiuni; în cazcontrar, ei sunt personal ºi solidar rãspunzãtori pentru operaþiunile pe care le-au întreprins(conform art. 184-190).Fuziunea se face prin absorbirea unui grup de cãtre un alt grup sau prin contopirea adouã ori mai multe grupuri pentru a alcãtui un grup nou. (art 193-205).Divizarea se face prin împãrþirea întregului patrimoniu al unui grup care îºi înceteazãexistenþa între douã sau mai multe grupuri existente sau care iau astfel fiinþã.Grupul nu îºi înceteazã existenþa în cazul în care o parte din patrimoniul sãu se desprindeºi se transmite cãtre unul sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinþã.23Grupurile în lichidare pot fuziona sau se pot diviza numai dacã nu a început repartiþiaîntre membri a pãrþilor ce li s-ar cuveni din lichidare.Fuziunea sau divizarea se hotãrãºte de fiecare grup, în condiþiile stabilite pentrumodificarea actului constitutiv al grupului.Dacã prin fuziune sau divizare se înfiinþeazã un nou grup, acesta se constituie încondiþiile prevãzute de titlul respectiv din lege.Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fãrã lichidare, a grupului care îºiînceteazã existenþa ºi transmiterea universalã sau cu titlu universal a patrimoniului sãu cãtregrupul ori grupurile rezultate din fuziune/divizare, în starea în care se gãseºte la data fuziunii saua divizãrii, în schimbul atribuirii de pãrþi de interes ale acestora cãtre membrii grupului care

înceteazã si, eventual, a unei sume în bani care nu poate depãºi 10% din valoarea nominalã apãrþilor de interes atribuite.* Lichidarea grupului de interes economic. Insolvenţa grupului de interes economic(art. 206-218)Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice.Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanþii permanenþi, persoane fizice ale societãþiilichidatoare trebuie sã fie lichidatori autorizaþi, în condiþiile legii.Lichidatorii au aceeaºi rãspundere ca ºi administratorii.Lichidatorii sunt datori, îndatã dupã preluarea funcþiei, ca, împreunã cu administratoriigrupului, sã facã un inventar ºi sã încheie o situaþie financiarã care sã constate situaþia exactã aactivului ºi pasivului grupului ºi sã le semneze.Lichidatorii sunt obligaþi sã primeascã si sã pãstreze patrimoniul grupului, registrele ce lis-au încredinþat de cãtre administratori ºi actele grupului. De asemenea, ei vor þine un registru cutoate operaþiunile lichidãrii, în ordinea datei lor.Lichidatorii îºi îndeplinesc mandatul sub controlul persoanelor care îndeplinesc atribuþiade cenzor.* Lichidarea grupului trebuie terminatã în cel mult 3 ani de la data dizolvãrii. Pentrumotive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.* Dupã terminarea lichidãrii grupului, lichidatorii trebuie sã întocmeascã situaþiafinanciarã de lichidare ºi sã propunã repartizarea activului între membri.* Grupul de interes economic, aflat în stare de insolvenþã, va fi supus proceduriireorganizãrii judiciare ºi falimentului, în condiþiile stabilite de Legea nr. 64/1995 privindprocedura reorganizãrii judiciare ºi falimentului, republicatã, cu modificãrile ulterioare. Acestereglementãri se aplicã indiferent de calitatea de comerciant sau necomerciant a grupului de intereseconomic.III.8.6. Grupurile europene de interes economic, reglementate de Legea nr. 161/2003privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenþei în exercitarea demnitãþilor publice, afuncþiilor publice ºi în mediul de afaceri, prevenirea ºi sancþionarea corupþiei (M. Of. nr. 279 din21 aprilie 2003, titlul V Grupurile de interes economic, începând cu art. 232-237, cap. 2).*Grupurile europene de interes economic – G.E.I.E., constituite cu respectareaprevederilor legale, sunt recunoscute ºi pot funcþiona, în condiþiile legii, în România.* Grupul european de interes economic este acea asociere dintre douã sau mai multepersoane fizice ori juridice, constituitã pentru o perioadã determinatã sau nedeterminatã, în scopulînlesnirii ori dezvoltãrii activitãþii economice a membrilor sãi, precum ºi al îmbunãtãþiriirezultatelor activitãþii respective.* Pot fi membrii unui grup european de interes economic doar:

a) companii sau firme (în sensul art. 165 alin. 2) din versiunea consolidatã a Tratatuluiinstituind Comunitatea Europeanã, precum ºi alte persoane juridice de drept public sau privat,care au fost înfiinþate în conformitate cu legislaþia unui stat membru al Uniunii Europene ºi careîºi au sediul social, precum ºi centrul principal de conducere ºi de gestiune a activitãþii statutarepe teritoriul unui stat din Uniunea Europeanã; dacã, conform legislaþiei unui stat membru, o24companie, firmã sau altã persoanã juridicã nu este obligatã sã aibã un sediu social, este suficientca centrul principal de conducere ºi de gestiune a activitãþii statutare a acestei companii, firme saua altei persoane juridice sã fie situat pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeanã;b) persoanele fizice care desfãºoarã activitãþi industriale, comerciale, meºteºugãreºti sauagricole ori care furnizeazã servicii profesionale sau de altã naturã pe teritoriul unui stat dinUniunea Europeanã.* Grupurile europene de interes economic pot înfiinþa în România filiale, precum ºisucursale, reprezentanþe ºi alte unitãþi fãrã personalitate juridicã.* Înfiinþarea de sucursale sau filiale în România va fi supusã tuturor dispoziþiilorreferitoare la înmatricularea, menþionarea ºi publicarea actelor ºi faptelor cerute pentru grupurilede interes economic române.* Grupurile europene de interes economic nu sunt supuse autorizãrii prevãzute deDecretul-lege nr. 122/1990 privind autorizarea ºi funcþionarea în România a reprezentanþelorsocietãþilor comerciale ºi organizaþiilor economice strãine, cu modificãrile ºi completãrileulterioare.* Vor fi supuse înregistrãrii ºi menþiunile referitoare la:a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extrajudiciare de insolvenþã asupra grupuluieuropean de interes economic;b) dizolvarea grupului european de interes economic, numele/denumirea ºi puterilelichidatorilor acestuia;c) închiderea sucursalei/filialei.Toate aceste formalitãþi se vor face la Oficiul registrului comerþului de la sediulsucursalei sau filialei.Dacã un grup european de interes economic înfiinþeazã mai multe sucursale în România,documentele de constituire ºi alte acte ale aceluiaºi grup european, necesare pentru înmatriculareaunei sucursale, se depun numai la una dintre sucursale.Reprezentantul sau reprezentanþii sucursalei unui grup european de interes economicrãspund individual sau solidar, dupã caz, faþã de grup sau faþã de terþi, pentru încãlcareadispoziþiilor legale reglementând grupurile de interes economic, pentru nerespectarea prevederilor

actului constitutiv, fie pentru culpe în activitatea desfãºuratã, care au produs prejudicii grupului.În cazul în care mai mulþi reprezentanþi pot fi þinuþi responsabili pentru aceleaºi fapte,tribunalul va stabili contribuþia fiecãruia la repararea prejudiciului.Veniturile anuale ale sucursalei unui grup european de interes economic se impoziteazãîn conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M. Of. nr. 927 din 23decembrie 2003, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare).III.9. Paradisurile fiscale* În sens strict, fiecare þarã poate fi consideratã paradis fiscal, deoarece, într-o formã saualta, companiilor sau persoanelor fizice li se oferã stimulente pentru a încuraja investiþiile lor ºi ale promova creºterea economicã. Inclusiv Statele Unite ale Americii pot fi considerate paradisfiscal pentru persoanele care investesc în economia americanã;* pot apãrea confuzii în utilizarea termenului, prin asocierea secretului operaþiunilorfinanciar-bancare ºi comerciale, desfãºurate pe teritoriului statului, care poate fi astfel asociatunui „paradis fiscal”, deºi toate statele impun un anumit nivel de protecþie pentru informaþiilebancare ºi comerciale.* Paradisurile fiscale cunoscute:AntiguaAndoraInsulele Bahamas (The Commonwealth of the Bahamas)BermudeInsulele Canalului (The Channel Islands)25Insula Omului (The Isle of Man)Insulele Cayman (The Cayman Isle)CipruLiechtensteinGibraltarMonacoMontserratAntilele Olandeze (The Netherlands Antilles)PanamaAlte „niºe europene”:ElveþiaLondra – Marea BritanieMarele Ducat al Luxemburgului.Principalele caracteristicile ale paradisului fiscal:– impozite reduse;– secretul operaþiunilor desfãºurate pe teritoriul ºi sub jurisdicþia statului respectiv;– activitatea bancarã, cu regim juridic distinct între cetãþenii naþionali ºi cetãþenii strãini,încurajeazã activitãþile bancare externe;– sisteme excelente de comunicare – cablu telefonic, telex, internet, servicii aeriene culinii directe, non stop, între diverse state ºi unele din aceste paradise fiscale – ex: cursã directãMiami – Insulele Cayman;

– publicitate promoþionalã, agresivã, în care sunt prezentate avantajele oferite de statulrespectiv, considerat paradis fiscal;– utilizarea limbii engleze ca limbã principalã în jurisdicþiile caraibiene, apropiereageograficã de continentul american fac ca aceste paradisuri fiscale sã fie foarte atractive pentrulocuitorii Statelor Unite ale Americii ºi Canadei.III.10. Criminalitatea „gulerelor albe”Noþiunea de „criminalitate a gulerelor albe” a fost prima datã utilizatã de Edwin HSutherland (Edwin H Sutherland, Donald R Cressey, Principles of Criminology, ediþia a V-a,Philadelphia, J.B. Lippincott, 1955) pentru a descrie ansamblul comportamentelor ilicite ºi ilegaleale unor persoane care au, de obicei, o situaþie ºi o poziþie socialã si economicã înaltã sau sebucurã de un prestigiu social în cadrul instituþiilor sau organizaþiilor în care lucreazã. (A se vedeaSM Rãdulescu, D Banciu, Sociologia crimei ºi a criminalitãþii, Ed. ªansa, S.R.L., Bucureºti,1996, Capitolul: Criminalitatea, violenþa, corupþia ºi crima organizatã, p 186-214).De regulã, reþele crimei organizate funcþioneazã cu ajutorului persoanelor cu funcþiioficiale, care astfel devin pãrtaºi la acþiunile de criminalitate economicã, financiarã, bancarã, caresunt din ce în ce mai prezente în lume ºi care, din pãcate, se diversificã odatã cu explozia detehnologie.Specialiºtii în drept penal, criminologie ºi sociologia criminalitãþii au clasificatfenomenul de corupþie în trei forme:1) corupţie profesională – include delicte de serviciu sau comise în timpul serviciului decãtre funcþionari publici sau alte persoane din sectorul public (administraþie, sãnãtate, învãþãmânt,poliþie, culturã, justiþie); aceºtia încalcã normele deontologiei profesionale, prin îndeplinireacondiþionatã si preferenþialã a atribuþiilor de serviciu legale (luare/dare de mitã, abuz în funcþie,trafic de influenþã, abuz de încredere profesionalã etc.);2) corupţia economică – numitã si criminalitatea economico-financiarã sau criminalitatede afaceri; include acte ºi fapte ilicite, ilegale, comise de persoane fizice, juridice, asociaþii,societãþi comerciale, organizaþii non-guvernamentale, în legãturã cu derularea unor afaceri,tranzacþii comerciale, financiare, bancare, vamale, prin utilizarea înºelãciunii, fraudei, abuzului de26încredere etc; actele ºi faptele ilicite, ilegale aduc prejudicii intereselor economice colective ºiindividuale, publice ºi private; exemplu: delicte de fraudã bancarã, escrocherie, falsificarea cifreide afaceri, evaziune fiscalã, obþinerea ilegalã de subvenþii, bancrutã frauduloasã, poliþe de

asigurare nerambursabile, concurenþã si reclamã neloialã etc.); sunt greu de identificat de evaluatºi de dovedit;3. corupţia politică – ansamblul de acte, fapte ºi comportamente care deviazã moral ºilegal de la îndatoririle oficiale ale exercitãrii unui rol public de cãtre anumite persoane, sau careîncalcã normele privind interdicþia exercitãrii anumitor forme de influenþã politicã cu scopulobþinerii unor avantaje personale.Fenomenul corupþiei include multiple definiþii, forme, dimensiuni de manifestare, iar celemai periculoase pentru societate sunt cele referitoare la corupþie ºi delictele din sfera economicofinanciarãsi bancarã, asociate de multe ori cu criminalitatea „cartelelor” ºi a „gulerelor albe”,precum ºi din sfera politiclului, administraþiei ºi justiþiei.Sociologii au extins aria subiecþilor criminalitãþii „gulerelor albe” ºi în arii de competenþecare nu mai aparþineau numai puterii oficiale, ci ºi altor categorii de funcþionari ai unor companiiindustriale, comerciale, bancare, alãturi de funcþionari ai guvernului, politicieni, lideri sindicali,medici, juriºti etc, în legãturã directã cu ocupaþiile lor profesionale”Sediul materiei în legislaţia internă:1. Legea nr. 78/ 2000 pentru prevenirea, descoperirea ºi sancþionarea faptelor de corupþie(M . Of. nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare).2. HG. nr. 1065/2001 privind aprobarea Programului naþional de prevenire a corupþiei ºi aPlanului naþional de acþiune împotriva corupþiei (M. Of. nr. 728 din 15 noiembrie 2001).3. Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenþei în exercitareademnitãþilor publice, a funcþiilor publice ºi în mediul de afaceri, prevenirea ºi sancþionareacorupþiei (M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003).4. HG nr. 504/2003 pentru aprobarea Programului de aplicare a Legii nr. 161/2003privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenþei în exercitarea demnitãþilor publice, afuncþiilor publice ºi în mediul de afaceri, prevenirea ºi sancþionarea corupþiei (M. Of. nr. 301 din6 mai 2003).5. OUG nr. 24/2004 privind creºterea transparenþei în exercitarea demnitãþilor publice ºi afuncþiilor publice, precum ºi intensificarea mãsurilor de prevenire ºi combatere a corupþiei (M.Of. nr. 365 din 27 aprilie 2004). aprobatã prin Legea nr..601/2004 pentru aprobarea Ordonanþeide urgenþã a Guvernului nr. 24/2004 privind creºterea transparenþei în exercitarea demnitãþilorpublice ºi a funcþiilor publice, precum ºi intensificarea mãsurilor de prevenire ºi combatere acorupþiei (M. Of. nr. 1227 din 20 decembrie 2004).6. HG nr. 1944/2004 pentru aprobarea Strategiei naþionale anticorupþie pe perioada 2005

– 2007 (M. Of. nr. 15 decembrie 2004).7. Legea nr. 161/2005 privind stabilirea unor mãsuri pentru prevenirea ºi combatereacorupþiei în cadrul Ministerului Administraþiei ºi Internelor (M. Of. nr. 476 din 6 iunie 2005).8. HG nr.231/2005 privind aprobarea Strategiei naþionale anticorupþie pe perioada 2005 –2007 ºi a Planului de acþiune pentru implementarea Strategiei naþionale anticorupþie pe perioada2005 – 2007 (M. Of. nr. 272 din 1 aprilie 2005).III.11. Societatea ComercialăIII.11.1. Noţiuni generale* noþiunea de societate provine din latinã – societas – care înseamnã întovãrãºire,asociaþie, comunitate, tovãrãºie, unire;* a apãrut ca instituþie ca urmare a unor cauze sociale ºi economice; implicã asocierea adouã sau mai multor persoane, cu punerea în comun a unor resurse, în vederea desfãºurãrii uneiactivitãþi economice ºi împãrþirii beneficiilor rezultate;27* conceputã ca organism autonom, cãruia legea i-a conferit personalitate juridicã, pentrua îndeplini rolul sãu economic; (A se vedea St. D. Cãrpenaru, op. cit, capitolul IV, Societãþilecomerciale, p. 138-357 ºi Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit, capitolulV, Societãþile comerciale, p 85 – 246).* grupãrile de persoane ºi capitaluri, funcþionând juridic sub forma societãþilorcomerciale, au contribuit la îndeplinirea ºi finalizarea unor mari realizãri ale secolului al XIX-lea.De exemplu realizarea Canalului de Suez, Canalului Panama, dar ºi exploatarea minelor ºizãcãmintelor, reþelelor de cãi ferate etc.; au permis dezvoltarea tehnicii, comunicaþiilor, permiþândextinderea pieþelor ºi contribuind la desãvârºirea societãþii moderne în ansamblul ei.III.11.2. Sediul materiei, definiţie:* Sediul materiei în legislaþia naþionalã îl constituie Codul Comercial, Cartea 1, TitlulVIII, Despre societãþi ºi despre asociaþiuni comerciale, capitolul 1, Despre societãþi,* ulterior, art. 77 – 220, din secþiunea I-VI, au fost abrogate prin Legea nr. 31/1990privind societãþile comerciale;* definiþia din Codul civil, Titlul VIII, Despre contractul de societate, art 1491 defineºtesocietatea astfel: „Societatea este un contract prin care douã sau mai multe persoane se învoiescsã punã ceva în comun, cu scop de a împãrþi foloasele ce ar putea deriva”;* nu existã o definiþie în Legea 31/1990 privind societãþile comerciale, republicatã, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare, care reglementeazã regimul juridic al societãþilorcomerciale;* definiţia contractului de societate (A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil,

Contracte speciale, Ed. Actami, Bucureºti, 1999, p 453 ºi urm.)„Societatea este un contract în temeiul cãruia douã sau mai multe persoane (asociaþi –noþiune genericã, utilizatã alãturi de termenul de acþionari la diversele forme de societãþicomerciale) se înþeleg sã punã în comun anumite bunuri, pentru a desfãºura împreunã o anumitãactivitate, în vederea realizãrii ºi împãrþirii beneficiilor care rezultã”;* elementele esenţiale ale contractului de societate, care deosebesc aceste contractde alte contracte:– aportul la capitalul societãþii (fiecare asociat se obligã „sã punã în comun” o valoarepatrimonialã);– desfãºurarea unei activitãþi comune care defineºte obiectul de activitate al respectiveisocietãþi;– participarea asociaþilor la realizarea ºi împãrþirea beneficiilor (ºi în mod corelativ ºi apierderilor);* caracterele juridice ale contractului de societate:– plurilateral – în încheierea lui participã douã sau mai multe persoane, cu asumarea decãtre fiecare parte a obligaþiilor ce-i revin;– cu titlu oneros – fiecare asociat urmãreºte realizarea unui folos patrimonial: obþinereade beneficii;– comutativ – întinderea obligaþiei fiecãrui asociat este cunoscutã din momentulîncheierii contractului;– consensual – se încheie prin acordul de voinþã al pãrþilor, în forma scrisã cerutã „adprobationem”.III.11.3. Formele societăţii comercialeConstituirea unei societãþi are la bazã o relaþie „intuitu personae”, generatã de încredereaîntre asociaþi.28– art. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãþile comerciale, republicatã, cu modificãrileºi completãrile ulterioare reglementeazã imperativ ºi limitativ formele societãþilor comerciale,dupã cum urmeazã:„ Societãþile comerciale se vor constitui în una dintre urmãtoarele forme:a) societate în nume colectiv;b) societate în comanditã simplã;c) societate pe acþiuni;d) societate în comanditã pe acþiuni ºie) societate cu rãspundere limitatã.”Aceste forme asociative pentru activitatea comercialã si de afaceri sunt aceleaºi atât înRomânia cât ºi în alte state europene, ca o dovadã a faptului cã aceste forme nu sunt o invenþie aspecialiºtilor ci rezultatul practicii îndelungate în domeniul comercial ºi al afacerilor din statele cueconomie de piaþã. (Pentru detalii a se vedea D.D. ªaguna, M.R. Nicolescu, Societãþile

comerciale europene, Ed. Oscar Print, Bucureºti, 1996).Caracteristici esenţiale ale fiecărei forme de societate:– criteriul de deosebire a formelor asociative îl constituie întinderea rãspunderiiasociaþilor faþã de terþi pentru obligaþiile societãþii (Art. 3 din Legea nr. 31/1990 privindsocietãþile comerciale republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare:(1) Obligaþiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.(2) Asociaþii în societatea în nume colectiv ºi asociaþii comanditaþi în societatea încomanditã simplã sau în comanditã pe acþiuni rãspund nelimitat ºi solidar pentru obligaþiilesociale. Creditorii societãþii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaþiile ei ºi,numai dacã societatea nu le plãteºte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere,se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaþi.(3) Acþionarii, asociaþii comanditari, precum ºi asociaþii în societatea cu rãspunderelimitatã rãspund numai pânã la concurenþa capitalului social subscris)”:a) societatea în nume colectiv – obligaþiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social ºicu rãspunderea nelimitatã si solidarã a asociaþilor;b) societatea în comanditã simplã – obligaþiile sociale sunt garantate cu patrimoniul socialºi cu rãspunderea nelimitatã si solidarã a asociaþilor comanditaþi; iar asociaþii comanditari rãspundnumai pânã la concurenþa aportului lor;c) societatea pe acþiuni – obligaþiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social (capitalulsocial fiind împãrþit în acþiuni); acþionarii rãspund numai în limita aportului lor;d) societatea în comanditã pe acþiuni – obligaþiile sociale sunt garantate cu patrimoniulsocial (capitalul social fiind împãrþit în acþiuni) ºi cu rãspunderea nelimitatã si solidarã aasociaþilor comanditaþi, iar asociaþii comanditari rãspund numai pânã la concurenþa aportului lor;e) societatea cu rãspundere limitatã – obligaþiile sociale sunt garantate cu patrimoniulsocial; asociaþii rãspund numai în limita aportului lor.Alte criterii de clasificare a societăţilor comerciale:A: O primã clasificare, conform autorilor Smaranda Angheni, Magda Volonciu, CameliaStoica (A se vedea op. cit, p 87).1) în funcţie de răspunderea asociaţilor:*societãþi comerciale cu rãspundere limitatã;*societãþi comerciale cu rãspundere nelimitatã;2) în funcţie de structura capitalului:* societãþi comerciale cu capital social împãrþit în acþiuni;* societãþi comerciale cu capital social împãrþit în pãrþi de interese ;3. în funcţie de titlurile de valoare:29* societãþi comerciale care emit titluri de valoare;* societãþi comerciale care nu pot emite astfel de titluri;4. în funcţie de modul de reglementare:*societãþi comerciale reglementate de legea generalã (Legea nr.31/1990 privindsocietãþile comerciale republicatã);*societãþi comerciale reglementate de legi speciale:

*societãþi bancare – Legea nr. 58/1998, privind activitatea bancarã, republicatã* societãþi de microfinanþare reglementate de Legea nr. 240/2005 privindsocietãþile de microfinanþare (Definiþia societãþii de microfinanþare, conform art. Art 2 dinLegea nr. 240/2005 privind societãþile de microfinanþare – „persoana juridicã constituitãcu scopul de a acorda microcredite ºi care nu poate desfãºura activitãþi de atragere dedepozite sau alte fonduri rambursabile de la public, în sensul Legii nr. 58/1998 privindactivitatea bancarã, republicatã”);*societãþi agricole – Legea nr. 36/1991 privind societãþile agricole ºi alte formede asociere în agriculturã*societãþi de asigurãri – Legea nr. 32/2000 privind societãþile de asigurare ºisupravegherea asigurãrilor*societãþi de intermediere, investiþii – Legea nr.297/2004 privind piaþa de capital.B. O a doua clasificare (A se vedea op. cit p 77, criterii regãsite ºi la O Cãpãþânã,Caracteristicile generale ale societãþilor comerciale, în Revista Dreptul nr. 9-12/1990, p 12-21):1) în funcţie de numărul persoanelor asociate:*societãþi comerciale unipersonale (societãþi comerciale cu rãspundere limitatã –persoana fizicã sau persoana juridicã);* societãþi comerciale pluripersonale (societãþi comerciale constituite din mai multepersoane fizice sau persoane juridice);2) în funcţie de factorul predominant (subiectiv/obiectiv) – factorul subiectivprevaleazã asupra factorului obiectiv ºi genereazã distincþia dintre:* societãþi de persoane (societatea comercialã în nume colectiv);* societãþi de capitaluri (societatea comercialã pe acþiuni);* societãþi intermediare (societatea comercialã în comanditã simplã, societatea comercialãîn comanditã pe acþiuni, societatea comercialã cu rãspundere limitatã).Societãþile de persoane au un numãr redus de asociaþi, societãþile de capital pot avea unnumãr de acþionari nelimitat de lege.Aportul de capital social al unei societãþi de persoane constã în prestaþii în muncã, încreanþe.Societãþile de persoane se dizolvã si pentru motive legate de situaþia personalã aasociaþiilor (retragere, excludere, incapacitate, faliment, decese), în vreme ce pentru societãþile decapital aceste situaþii nu influenþeazã existenþa lor;3) în funcţie de întinderea răspunderii persoanelor asociate:* datoriile sociale deosebesc societãþile comerciale cu rãspundere limitatã (societãþilecomerciale pe acþiuni ºi societãþile comerciale cu rãspundere limitatã) de societãþile comerciale curãspundere nelimitatã. (societatea comercialã în nume colectiv);* societatea comercialã în comanditã simplã si societatea comercialã pe acþiuni.Comanditaþii rãspund nemãrginit (ºi solidar, dacã sunt mai mulþi) pentru datoriile sociale, la fel caasociaþii într-o societate în nume colectiv.4) în funcţie de structura capitalului social:

* societãþi pe acþiuni (societatea pe acþiuni ºi societatea în comanditã pe acþiuni);* societãþi cu pãrþi de interes (celelalte trei forme de societãþi comerciale). Asemănărileîntre acţiuni şi părţile de interes (pãrþi sociale în cazul societãþilor cu rãspundere limitatã) sunt:30* conferã aceleaºi drepturi corporative;* ambele aduc dividende;* acþiunile ºi pãrþile de interes pot fi înstrãinate;* în cazul retragerii ori excluderii, ca ºi în cazul dizolvãrii ºi lichidãrii societãþii asociaþiiprimesc echivalentul pecuniar al pãrþii de interes sau preþul acþiunii.Deosebiri între acţiuni şi părţile de interes – constã în regimul juridic al înstrãinãrii lor. Pãrþilede interes se transmit prin mijloace de drept civil, în condiþii mai restrictive decât acþiunile, care,dacã sunt nominative, au un regim de transfer specific dreptului comercial (Pentru detalii a sevedea Ion Turcu, op. cit p 78).5) în funcţie de emiterea titlurilor de valoare:* societãþile pe acþiuni ºi societãþile în comanditã pe acþiuni emit acþiuni;* societãþile cu rãspundere limitatã emit certificate de pãrþi sociale, dar numai acþiunilesunt titluri de valoare negociabile;* celelalte societãþi (în nume colectiv ºi în comanditã simplã) nu emit nici un fel detitluri;6) în funcţie de sursa aportului la constituirea capitalului social:* societãþi cu capital integral românesc;* societãþi cu participare de capital strãin (mixt);* societãþi cu capital integral strãin;III.11.4. Personalitatea juridică a societăţilor comerciale– Societatea comercialã se constituie din iniþiativa asociaþilor, prin îndeplinireacondiþiilor prevãzute de lege ;– din momentul constituirii în condiþiile prevãzute de lege, societatea comercialãdobândeºte personalitate juridicã,– Sediul materiei: art. 1 din Legea nr. 31/19901990 privind societãþile comercialerepublicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare: „În vederea efectuãrii de acte de comerþ,persoanele fizice ºi persoanele juridice se pot asocia ºi pot constitui societãþi comerciale, curespectarea dispoziþiilor prezentei legi. Societăţile comerciale cu sediul în România suntpersoane juridice române.”– Elementele constitutive ale societăţii comerciale – persoană juridică – suntreglementate de Decretul Lege nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice ºi persoanele juridice, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare, care la art 26 defineºte aceste elemente constitutive astfel:• persoana juridică are: „o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriuafectat realizării unui anume scop în acord cu interesul obştesc”;• alte elemente definitorii pentru societatea comercialã ca persoanã juridicã sunt:

existenþa unui statut care cuprinde anumite elemente de identificare a subiectului de drept,respectiv firma, sediul şi naţionalitatea, voinţa proprie, care exprimă voinţele individuale aleasociaţilor, capacitate juridică de folosinţă (aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii), deexerciţiu (aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile, săvârşind actejuridice), patrimoniu autonom.III.11.5. Funcţionarea societăţii comerciale– Sediul materiei: TITLUL III – Funcþionarea societãþilor comerciale, capitolul I –Dispoziþii generale din Legea nr. 31/1990 privind societãþile comerciale republicatã, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare, începând cu art. 65, ºi capitolele II-VI – Dispoziþiispecifice pentru formele de societate comercialã reglementate.31– Dispoziþiile generale se referã la: regimul juridic al bunurilor aduse ca aport însocietatea comercialã, dreptul asociaþilor la dividende; administratorii societãþii, obligaþiireferitoare la actele societãþii comerciale, deºi Legea 31/1990 reþine în sfera dispoziþiilor comunefuncþionãrii tuturor societãþilor comerciale doar pe cele referitoare la administratorii societãþiicomerciale. Aceastã reglementare se explicã prin faptul cã statutul administratorilor este comuntuturor formelor juridice ale societãþilor comerciale.– Cu toate acestea, pe lângã administratori, societatea comercialã are ca organe defuncþionare ºi adunarea generalã a acþionarilor/asociaþilor ca organ colectiv format din totalitateaacþionarilor/asociaþilor ºi organe de control al gestiunii societãþii (cenzorii).– Legea reglementeazã, pentru fiecare formã juridicã a societãþii comerciale, organelesocietãþii, condiþiile de organizare ºi funcþionare, atribuþiile acestora.III.11.6. Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale–Orice societate comercialã urmeazã destinul implacabil, ca orice persoanã fizicã: „senaºte, trãieºte ºi moare” (A se vedea St. D Cãrpenaru, op. cit, p 255);– societatea comercialã se constituie pentru desfãºurarea activitãþii prevãzute în actulconstitutiv, pe durata prevãzutã în actul constitutiv.– sediul materiei: Legea nr. 31/1990 privind societãþile comerciale, republicatã, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare, Titlul VI, Dizolvarea, fuziunea ºi divizarea societãþilorcomerciale, art. 227:„Societatea se dizolvă prin:a) trecerea timpului stabilit pentru durata societãþii;b) imposibilitatea realizãrii obiectului de activitate al societãþii sau realizarea acestuia;c) declararea nulitãþii societãþii;d) hotãrârea adunãrii generale;e) hotãrârea tribunalului, la cererea oricãrui asociat, pentru motive temeinice, precumneînþelegerile grave dintre asociaþi, care împiedicã funcþionarea societãþii;f) falimentul societãþii;

g) alte cauze prevãzute de lege sau de actul constitutiv al societãþii”– dizolvarea fiecãrei forme de societate comercialã este reglementatã distinct astfel: art.228„ (1) Societatea pe acţiuni se dizolvã:a) în cazul ºi în condiþiile prevãzute de art. 158;b) când capitalul social se reduce sub minimul legal;c) când numãrul acþionarilor scade sub minimul legal.„(2) Societatea în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se dizolvã încazul ºi în condiþiile prevãzute de art. 228 alin. (1) lit. a) ºi b).”„Dispoziþiile art. 228 alin. (1) ºi (2) nu se aplicã în cazul în care, în termen de 9 luni de ladata constatãrii pierderii sau reducerii capitalului social, acesta este reîntregit sau este redus lasuma rãmasã ori la minimul legal sau când societatea se transformã într-o altã formã la carecapitalul social existent corespunde.Dispoziþiile art. 228 alin. (1) lit. c) nu se aplicã în cazul în care, în termen de 9 luni de ladata constatãrii reducerii numãrului de acþionari sub minimul legal, acest numãr este completat.”– Art. 229: „Societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvã prinfalimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaþi, când, datoritãacestor cauze, numãrul asociaþilor s-a redus la unul singur.Se excepteazã cazul când în actul constitutiv existã clauzã de continuare cu moºtenitoriisau când asociatul rãmas hotãrãºte continuarea existenþei societãþii sub forma societãþii curãspundere limitatã cu asociat unic.32Dispoziþiile art. 229 (alineatele precedente) se aplicã si societãþilor în comanditã simplãsau în comanditã pe acþiuni, dacã acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat saucomanditar.Căile dizolvării societăţii comerciale* Dizolvarea de drept (ope legis) – nu necesitã îndeplinirea vreunei formalitãþi, nu estenecesarã nici o manifestare de voinþã a asociaþilor, nici o manifestare de publicitate.* Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaþiei unor societãþi comerciale, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare, consacrã un alt caz de dizolvare de drept a societãþiicomerciale. Astfel, societãþile comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoarea acestei legi nu îºi vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990privind societãþile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din29 ianuarie 1998, sunt dizolvate de drept ºi intrã în lichidare pe aceastã datã. (art. 10 ºi 11)* Dizolvarea prin voinţa asociaţilor – manifestatã în cadrul adunãrii generale.

* Dizolvarea pe cale jurdecătorească – prin hotãrârea tribunalului care trebuie înscrisãîn registrul comerþului ºi publicatã în Monitorul Oficial, formalitãþi care trebuie îndeplinite întermen de 15 zile de la data la care hotãrârea judecãtoreascã a devenit irevocabilã.În cazul falimentului, hotãrârea se pronunþã de cãtre tribunalul învestit cu procedurafalimentului.Art. 233: „Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării.Dizolvarea are loc fãrã lichidare, în cazul fuziunii ori divizãrii totale a societãþii sau în alte cazuriprevãzute de lege.Din momentul dizolvãrii, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaþiuni; în cazcontrar, ei sunt personal ºi solidar rãspunzãtori pentru operaþiunile pe care le-au întreprins.”Lichidarea societăţilor comerciale* definiţia, conform doctrinei juridice: toate operaţiunile care au drept scopterminarea afacerilor în curs în momentul declarării dizolvării, astfel încât să se poatăobţine realizarea activului, plata pasivului şi repartizarea activului patrimonial net întreasociaţi. (în sens restrâns: operaţiile efectuate între momentul declarării dizolvării şimomentul repartizării activului patrimonial net între asociaţi) (Smaranda Angheni, MagdaVolonciu, Camelia Stoica, op. cit, p 236);* este reglementatã distinct în Titlul VII, art. 252-270, care stabileºte anumite reguli,astfel:Art. 252: „Pentru lichidarea ºi repartizarea patrimoniului social, chiar dacã în actulconstitutiv se prevãd norme în acest scop, sunt obligatorii urmãtoarele reguli:a) pânã la preluarea funcþiei de cãtre lichidatori, administratorii continuã mandatul lor, cuexcepþia celor prevãzute la art. 233; (art 233. alin 2) – „administratorii nu mai pot întreprinde noioperaþiuni; în caz contrar, ei sunt personal ºi solidar rãspunzãtori pentru operaþiunile pe care le-auîntreprins.”);b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinþa care îi þine locul ºi orice act ulterior, carear aduce schimbãri în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiulregistrului comerþului, pentru a fi înscrise de îndatã si publicate în Monitorul Oficial al României,Partea a IV-a.Numai dupã îndeplinirea formalitãþilor de la alin. (1) lichidatorii vor depune semnãturalor în registrul comerþului ºi vor exercita aceastã funcþie.În urma efectuãrii publicãrii prevãzute la alin. (2), nici o acþiune nu se poate exercitapentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor.

În afarã de dispoziþiile prezentului titlu, se aplicã societãþilor în lichidare regulile stabiliteprin actul constitutiv ºi prin lege, în mãsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea.Toate actele emanând de la societate trebuie sã arate cã aceasta este în lichidare.33Principii care guvernează procedura lichidării:1. lichidarea este prevăzută în favoarea asociaţilor (nu poate interveni la solicitareacreditorilor);2. lichidarea este obligatorie (este o consecinþã logicã si necesarã declarãrii dizolvãrii –o societate comercialã nu poate rãmâne în faza de dizolvare);3. efectul lichidării este încetarea calităţii de subiect de drept a societăţii comerciale(data radierii societãþii din registrul comerþului face ca personalitatea juridicã a societãþiirespective sã înceteze);4. lichidatorii trebuie să întocmească bilanţul contabil de lichidare şi să propunărepartizarea activului net între asociaţi. (asociatul nemulþumit poate face „opoziþie” în termende 15 zile de la notificarea bilanþului contabil de lichidare ºi a proiectului de repartizare aactivului net între asociaþi. Dupã expirarea acestui termen, sau dupã sentinþa irevocabilã asupraopoziþiei, bilanþul contabil de lichidare se considerã aprobat ºi elibereazã pe lichidatori.)III.11.7. Elemente de drept comparat privind falimentul (lichidarea judiciară)* reglementãri diversificate în dreptul francez, german, englez, italian etc.;* distincþii în privinþa:1) domeniului de aplicare a procedurilor colective;2) finalitatea procedurilor colective;3) organismul care se ocupã cu întreprinderea în dificultate (organ al administraþiei sautribunal) ºi momentul intervenþiei acestui organism;4) importanþa acordatã privilegiilor ºi garanþilor.* Reglementãri privind redresarea ºi lichidarea judiciarã în dreptul francez – definiþii ºiaspecte terminologice.III.11.8. Societăţi transnaţionale (multinaţionale)* nu existã o definiþie unanim acceptatã a societãþilor transnaþionale (multinaþionale),datoritã multitudinii de situaþii practice, oferite de viaþa concretã si relaþiile de afaceri, care demulte ori exced cadrul de reglementare stabilit de cãtre legiuitor (naþional sau internaþional) ºichiar de cãtre doctrinari;* în doctrina românã de specialitate: societãþi care se fondeazã, chiar de la constituirea lorpe elemente fãrã caracter naþional (capital provenind de la asociaþi din state diferite, stabilirea desedii principale pe teritoriul mai multor state), lipsite de o legãturã juridicã cu un anumit stat, iar

litigiile izvorâte din interpretarea ºi aplicare a actelor lor constitutive nu se aflã (total sau parþial)sub competenþa instanþelor naþionale, fiind date spre soluþionare unor instanþe speciale;* societăţile transnaţionale desfãºoarã activitãþi multiple, diversificate, dispersate dinpunct de vedere geografic, pot fi cu greutate localizate prin fuziunile ºi achiziþiile constante, prinschimbãrile repetate de denumire etc.;* societăţile transnaţionale au o concretã si puternicã influenþã asupra vieþii sociale,economice, de afaceri ºi politice a statelor pe teritoriul cãrora îºi desfãºoarã activitatea;* delegarea de competenþe, delegarea activitãþii de producþie efectivã cãtre terþi, knowhow-ul, marca ºi metodele de marketing sunt frecvent utilizate în societãþile transnaþionale;* indiferent de forma de organizare, deciziile importante se iau centralizat în societãþiletransnaþionale pe baza unei strategii globale.* exemplificãri: – societãþi cu capitaluri mari, foarte mari, care provin de la asociaþi dinmai multe state;– societãþi cu sedii în mai multe state,– societãþi cu structuri organizatorice internaþionale (cu existenþã juridicãconcomitentã în mai multe state), dar cu un centru unic de control ºi comandã sio gestiune globalã,34– societãþi care desfãºoarã activitãþi de producþie, comercializare ºiprestãri de servicii concomitent pe mai multe pieþe, dar pe baza unei strategiieconomice ºi financiare comune. Tendinþa lor economicã este expansionistã,urmãrind permanent pãtrunderea pe noi pieþe ºi consolidarea celor existente.– litigii între asociaþi sau entitãþi juridice diferite, care sunt soluþionate deinstanþe arbitrale sau tribunale internaþionale, fiind astfel scoase de sub jurisdicþiaunui anumit state.* Terminologie (A se vedea D Mazilu, Dreptul comerþului internaþional, Partea generalã,ELL, 1999 p. 210-214, 210-211, D. Mazilu, Comerþul mondial sub impactul competiþiei globale.Puterea corporativã a transnaþionalã. Concurenþa în ansamblul economic ºi ocuparea pieþelor, înRDC, nr.7-8/2002, p 269-282, ª Scurtu, Dreptul Comerþului internaþional, Ed. Universitaria,2003, p. 64-66, Bernard Audit, Droit international prive, Ed Economicã, ed. a III-a, 2000, p . 904,nr. 1073, organizarea societãþilor transnaþionale în B Oppetit, „Les societes mutinationales et lesEtats nationaux” în Melanges D Bastian, 1974, vol.1, p.161, DA Sitaru, Dreptul comerþuluiInternaþional tratat, Partea generalã, Lumina Lex, Bucureºti, 2004, p. 438-445): „transnaþional” ºi„multinaþional” sunt sinonime, utilizate alternativ în literatura de specialitate ºi documenteinternaþionale (Rapoarte ONU privind starea economiei mondiale).* existã si opinii potrivit cãrora termenul de multinaþional conþine ºi conotaþia

„supranaþionalã”, în vreme ce termenul transnaþional include doar faptul cã sediile societãþilor seaflã în mai multe state, deci societãþile desfãºoarã o activitate în afara sediului principal;* pentru a fi în concordanþã cu opiniile majoritare din doctrinã este preferat termenul detransnaþional.III.11.8.1. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) – elemente definitorii sub aspecteconomic* Sub aspect economic rolul acestor societãþi s-a dezvoltat treptat:– dupã anii ’80, când a început procesul globalizãrii (mondializãrii) ºi liberalizãriipieþelor de produse, servicii ºi pieþelor de capital, ºi ulterior;– când s-au lansat programele de privatizare ºi atragere de investiþii directe strãine înstatele în curs de dezvoltare (în tranziþie) ºi în statele care au schimbat regimul politic totalitar cuunul democratic, în care economiile „învaþã” sã devinã treptat, economii de piaþã funcþionale;influenþeazã politica statelor în curs de dezvoltare unde îºi desfãºoarã activitatea, dar ºi politicastatelor puternice ºi a organizaþiilor internaþionale cu roluri determinante în activitatea comercialãsi de afaceri internaþionalã. (FMI (A se vedea Roxana-Daniela Pãun, „Rolul creãrii FMI ºiobiectivele acestuia”, în „Spaþiul Monetar European, note de curs”, ed. Expert, Bucureºti, 2004, p.39), Banca Mondialã, OMC);– conform statisticilor UNCTAD, existã peste 65.000 societãþi transnaþionale, cu maimult de 870.000 filiale, care controleazã practic economia mondialã;– primele 200 societãþi transnaþionale se gãsesc în SUA, Japonia, Germania, MareaBritanie, Franþa, Elveþia, Coreea de Sud, Italia, ºi Olanda, în sectoare cheie precum: industriacomunicaþiilor ºi aerospaþialã, echipamente ºi componente electronice, comerþul de cereale ºicafea, dar ºi ramurile petroliere, de automobile, chimicã si farmaceuticã, alimentarã, vestimentaþieetc.;– societãþi transnaþionale cunoscute: Vodafone, General Electrics, British Petroleum,Deutsche Telecom, Coca Cola, Mc Donald’s, Bayer, Nike, Royal Dutch Schell, Avensis, Fiat,Novartis, Levi Strauss, Adidas, C&A, Walt Disney, Shell, IBM, Parmalat, Unilevel, Du Pont,Nestle etc.III.11.8.2. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) – elemente definitorii sub aspectjuridic:* societate mamã + filiale (fiecare, cu naþionalitate proprie)+ sucursale sau participanþi înalte societãþi, pot constitui un grup într-un domeniu de activitate, sau conglomerate, coaliþii, cu35activitãþi variate, care se pot unifica prin fuziuni sau absorbþii, pot constitui grupãri financiare

(holding-uri financiare):* societãþilor transnaþionale li se aplicã dreptul naþional al statului în care îºi desfãºoarãactivitatea. Acestea nu au o naþionalitate proprie, în adevãratul sens al cuvântului, dar au un sediulegal în statul în care se aflã sediul societãþii – mamã, fie în statul în care îºi desfãºoarã activitateaîn principal, fie în statul în care a fost înregistratã. Naþionalitatea „de fapt” se poate determina înfuncþie de naþionalitatea statului care sprijinã interesele acesteia. (în cadrul organizaþiilor FMI,Banca Mondialã, OMC etc.).III.11.8.3. Jurisdicţia aplicată societăţilor transnaţionale* în actele constitutive ale societãþilor transnaþionale se prevãd clauze de jurisdicþie ºicompromisorii în favoarea unor instanþe arbitrale internaþionale (instituþionale, CIRDI, oriconstituite ad-hoc) sau a tribunalelor internaþionale [Curtea Internaþionalã de Justiþie de la Haga],mai ales în litigiile cu statele pe teritoriul cãrora îºi desfãºoarã activitatea.)CAPITOLUL IV. CONTRACTE COMERCIALE UTILIZATE ÎN RELAÞIILE DEAFACERIIV.1. Contractul comercial de vânzare-cumpărare* contract legat de producþia de mãrfuri, constituie instrumentul juridic prin care serealizeazã circulaþia mãrfurilor;* este utilizat pentru aprovizionarea cu materii prime, materiale necesare producþiei ºipentru desfacerea mãrfurilor realizate;* prin mijlocirea acestui contract, mãrfurile ajung de la producãtor la consumator;* activitatea comercialã se realizeazã direct prin contractul de vânzare-cumpãrare ºi,indirect, prin intermediari, prin contracte de intermediere: contract de mandat, de comision ºi deconsignaþie;* sediul materiei: Codul Comercial, titlul VI, Despre vânzare, art. 60-73.* reglementeazã aspecte specifice ale vânzãrii-cumpãrãrii comerciale, care privesc preþulvânzãrii, transferul dreptului de proprietate ºi al riscurilor, consecinþele nerespectãrii obligaþiilor.*regulile generale ale vânzãrii-cumpãrãrii comerciale sunt aceleaºi cu cele ale vânzãrii –cumpãrãrii civile, fiind reglementate de Codul Civil în art 1294-1404;* definiţia vânzării, conform art. 1294 C. Civ. : „Vinderea este o convenþie prin caredouã pãrþi se obligã între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru ºi aceasta a plãticelei dintâi preþul lui”;*caractere juridice ale contractului de vânzare-cumpărare:1) contract bilateral (sinalagmatic) – dã naºtere unor obligaþii în sarcina ambelor pãrþi;2) contract cu titlu oneros – ambele pãrþi urmãresc obþinerea unor foloase patrimoniale;3) contract comutativ – existenþa obligaþiilor asumate de cãtre pãrþile contractante,cunoscute din momentul încheierii contractului;

4) contract consensual – încheiat prin simplul acord de voinþã al pãrþilor contractante.Astfel, art. 1295 C. Civ. prevede: „Vinderea este perfectã între pãrþi ºi proprietatea este de dreptstrãmutatã la cumpãrãtor, în privinþa vânzãtorului, îndatã ce pãrþile s-au învoit asupra lucrului ºiasupra preþului, deºi lucrul încã nu se va fi predat ºi preþul încã nu se va fi numãrat.”IV.2. Contractul de comision* în relaþiile comerciale mandatul apare, de multe ori, ca un procedeu tehnic prea riguros,* presupune cunoaºterea de cãtre terþi a persoanei mandatului, precum ºi a limitelelorîmputernicirii date de acesta mandatarului;36* este un contract de mandat fãrã reprezentare sau cu o reprezentare indirectã;* art. 405 C. Com.: „Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de cãtrecomisionar în socoteala comitentului. Între comitent ºi comisionar existã aceleaºi drepturi ºiobligaþiuni ca între mandant ºi mandatar [...]”, cu deosebirile stabilite în cod.„Comisionarul este direct obligat cãtre persoana cu care a contractat, ca ºi cum afacereaar fi fost a sa proprie.”* definiţie: comisionarul se obligã pe baza împuternicirii celelalte pãrþi, comitent, sãîncheie anumite acte de comerþ, în nume propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul uneiremuneraþii, numitã comision;* caractere juridice ale contractului de comision:1) contract bilateral (sinalagmatic) – dã naºtere la obligaþii în sarcina comisionarului ºicomitentului;2) contract cu titlu oneros – prin încheierea contractului, ambele pãrþi urmãrescrealizarea unui folos patrimonial;3) contract consensual – ia naºtere prin simplul acord de voinþã al pãrþilor semnatare.IV.3. Contractul de leasing (A se vedea OG.nr. 51/1997, privind operaþiunile de leasingºi societãþile de leasing, republicatã, M. Of. nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cap 2 (cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare esenþiale prin Legea nr.287/2006, pentru modificarea ºi completareaOrdonanþei Guvernului nr. 51/1997 privind operaþiunile de leasing ºi societãþile de leasing, M. Of.nr. 606 din 13 iulie 2006)).* Leasingul este unul din cele mai rãspândite mijloace de realizare a finanþãrilor, utilizatºi în plan internaþional (legislaþia comercialã internaþionalã);* este leasingul un contract comerciale în sensul clasic al cuvântului sau el este maidegrabã un ansamblu de contracte – de închiriere, de vânzare în ratã, de locaþie viagerã?*opinia dominantã în privinþa naturii juridice a contractului de leasing: modalitatecontractualã de finanþare la termen.

*Caractere juridice ale contractului de leasing ca un complex de contracte:1) contract de vânzare-cumpãrare – prin care se achiziþioneazã bunul solicitat deutilizator;2) contract de mandat – prin care sunt stabilite elementele vânzãrii ºi concomitent serealizeazã operaþiunile tehnice ºi formalitãþile administrative necesare;3) contract de locaþie – cu durata ºi ratele determinate din cota parte din valoarea deintrare a bunului ºi a dobânzii de leasing (leasingul financiar) ºi din cota de amortizare calculatãconform reglementãrilor în vigoare, ºi un beneficiu stabilit de cãtre pãrþile contractante (leasinguloperaþional);4) o promisiune unilateralã de vânzare în favoarea utilizatorului.*Concluzie: leasingul este un contract propriu de finanþare, fiind o fuziune de tehnicijuridice.*Terminologia corectă : – pentru operaþiuni de leasing: – totalitatea raporturilortripartite implicate–pentru contractul de leasing – actul încheiat între finanþator ºiutilizator* Caractere juridice ale contractului de leasing:1) contract bilateral (sinalagmatic) – dã naºtere la obligaþii în sarcina ambelor pãrþi –locator – finanþator ºi utilizator (spre deosebire de operaþia de leasing bazatã pe o relaþietrilateralã: furnizor-finanþator, utilizator);2) contract cu titlu oneros – prin încheierea contractului, ambele pãrþi urmãrescrealizarea unui folos patrimonial;3) contract cu executare succesivã – obiectul contractului se considerã a fi îndeplinit,dupã parcurgerea etapelor prevãzute în contract, având ca finalitate achiziþionarea bunului37finanþat prin contract ºi transferarea dreptului de proprietate de la finanþator la utilizator, caredevine proprietar, odatã cu achitarea ultimei rate din contract;4) contract intuitu personae;5) contract consensual – ia naºtere prin simplul acord de voinþã al pãrþilor semnatare.IV.4. Contractul de cont curent* pãrþile se înþeleg ca în loc sã achite separat ºi imediat creanþele lor reciproce, izvorâtedin prestaþiile fãcute de cãtre una cãtre cealaltã, lichidarea sã se facã la un anumit termen, prinachitarea soldului de cãtre partea care va fi debitoare;* pãrþile contractante se numesc corentiºti;* prestaþiile pe care le fac se numesc remize sau rimese ºi constau în operaþiuni prin careo parte pune la dispoziþia celeilalte pãrþi o valoare patrimonialã de orice fel, urmând ca sumacuvenitã transmiþãtorului sã fie depusã în cont curent;*rimesa poate consta în: o sumã de bani efectiv plãtitã; orice titlu de credit remis (cambie,

bilet de ordin, CEC, ordin de platã etc.) ºi orice credit concedat (ex: preþil datorat ca urmare aunei vânzãri de mãrfuri);*rimesele sunt facultative: un conrentist nu poate obliga pe celãlalt sã-i facã rimese, dareste firesc ca rimesele reciproce sã existe deoarece contractul de cont curent nu este un contractde împrumut (propriu-zis), ci un contract de rezultat, accesoriu, conex cu unul sau mai multe acteobiective de comerþ;* contractul de cont curent poate fi încheiat de:– un comerciant angrosist ºi unul detailist pentru toatã seria continuã de vânzãricomerciale intervenite între ei;– între un comerciant ºi un comisionar;– între un comerciant ºi reprezentantul sãu etc.;*sediul materiei: art. 3 Cod Comercial nu enumerã contractul de cont curent printreactele de comerþ obiective, reglementarea fiind consacratã art. 370-373.– conform art. 6 alin (2) din C. Com., contul curent este faptã de comerþ dacã are o cauzãcomercialã: „Contul curent ºi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerþ, în ce priveºte penecomercianþi, afara numai dacã ele n-au o cauzã comercialã”;*caractere juridice ale contractului de cont curent:1) contract bilateral (sinalagmatic) – pãrþile se obligã sã se crediteze reciproc pentruprestaþiile fãcute;2) contract « intuitu personae » – identitatea persoanei cu care se încheie contractul decont curent este determinatã prin consimþãmântul exprimat la naºterea convenþiei;3) contract consensual – ia naºtere prin simplul acord de voinþã al pãrþilor semnatare;4) contract cu titlu oneros – prin încheierea contractului, ambele pãrþi urmãrescrealizarea unui folos patrimonial, pentru sumele înscrise în contul curent curg dobânzi „în debitulprimitorului, de la data înscrierii” (art. 370 pct. 3 C. com);5) contract cu executare succesivã în timp, prin remiteri reciproce ºi alternante;6) contract accesoriu – se încheie în vederea executãrii altui contract sau a altorcontracte între aceleaºi pãrþi. Poate fi conceput ca un contract autonom numai dacã este încheiatîntre douã bãnci.IV.5. Contractul de transfer de tehnologieIV.5. 1. Contractul de franciză*Reglementare, noţiune şi caractere juridice*Sediul materiei în dreptul intern: O.G.nr.52/1997 privind regimul juridic al francizei,aprobatã prin Legea nr. 79/ din 9 aprilie 1998, pentru aprobarea Ordonanþei Guvernului nr.52/1997 privind regimul juridic al francizei, M. Of. nr. 147 din 13 aprilie 1998.38* Sediul materiei în dreptul comunitar: Regulamentul nr. 4087/88, care, fãrã sãstabileascã un cadru juridic complet, face referire la diferite forme ale francizei;* definiţie: franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuã între

persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedre financiar, prin care o persoanãdenumitã francizor, acordã unei alte persoane, denumitã beneficiar, dreptul de a exploata sau de adezvolta o afacere, un produs, o telmologie sau un serviciu;*caracterele juridice ale contractului de franciză sunt urmãtoarele: consensual,sinalagmatic, cu executare succesivã, intuitu personae ºi de adeziune;* categorii de franciză: cele mai cunoscute forme de francizã sunt:– franciza de producþie sau industrialã; franciza de distribuþie, franciza de servicii ºimaster franchise sau franciza principalã1. Franciza industrială vizeazã producþia de bunuri ºi constã în autorizarea francizatuluide cãtre francizor, prin mijlocirea unei licenþe, sã fabrice sub marca francizorului produseleacestuia. Francizorul acordã consultanþã managerialã pregãteºte personalul, oferã asistenþã tehnicãsi comercialã, know-how-ul , dreptul de a folosi marca ºi alte drepturi de proprietate industrialã siintelectualã.2. Franciza de distribuţie dã dreptul francizatului sã vândã diferite produse sub marca,fie a producãtorului, fie a angrosistului.3. Franciza de servicii este cea mai rãspânditã si este franciza prin care francizorul, care~ pus la punct o metodã sau o tehnicã specificã de prestare de servicii, autorizeazã pe francizat sãutilizeze aceste metode ºi tehnici în prestarea aceluiaºi gen de servicii.4. Franciza principală (master franchise) este franciza în care francizorul principalacordã altei persoane, subfrancizor, în schimbul unei compensaþii financiare directe sau indirecte,dreptul de a exploata o francizã în vederea încheierii de contracte de francizã cu terti francizati;*efectele contractului de franciză : contractul de francizã genereazã drepturi ºi obligaþiiîn sarcina ambelor pãrþi contractante.IV.5.2. Contracte de licenţă*definiţie:În accepþiunea largã a cuvântului, contractul de licenþã este o înþelegere scrisã între douãpãrþi, prin care una, numitã titular, se angajeazã sã-i cedeze celeilalte, numitã beneficiar, dreptulde a folosi brevete de invenþie, procedee tehnice, documentaþii tehnice, scheme operatorii deproducþie, metode de exploatare a maºinilor, metode de tratare a produselor, mãrci de fabricã,mãrci de comerþ si mãrci de serviciu, contra unui preþ, în condiþii ºi pe perioade determinate.În concluzie, prin contractul de licenþã se înþelege transmiterea de cãtre titularul unuibrevet, numit licenþiator, a dreptului de folosinþã al unei invenþii sau inovaþii unui beneficiar,numit licenþiat;*caractere juridice ale contractului de licenţă:

– consensual, sinalagmatic, intuitu personae, inaccesibil în lipsa unei prevederi exprese(care nu poate fi cedat);*obiectul contractului: autoritatea sau acordarea dreptului ca o licenþã sã fie folositã departener;* Contractul de licenþã nu implicã deci un act de dispoziþie asupra dreptului exclusiv dinbrevet. Licenþiatul transmite numai folosinþa dreptului de exploatare, care poate fi totalã sauparþialã;*formele contractului – în funcþie de întinderea drepturilor care se atribuie prin contract,acesta poate fi de douã feluri:a) licenþa exclusivã, prin care licenþiatorul renunþã la posibilitatea de a mai acorda altelicenþe, licenþiatul având un drept exclusiv de utilizare a invenþiei;39b) licenþa neexlusivã sau simplã, prin care licenþiatorul are dreptul de a utiliza sautransmite brevetul, iar licenþiatul de a folosi invenþia în condiþiile convenite.* a) dupã caracterul lor, licenþele exclusive prezintã mai multe forme:a.1.) licenþe nelimitate sau depline (licenþiatorul beneficiazã de exclusivitate pe toatãdurata de valabilitate a brevetului);a.2.) licenþe nelimitate (dreptul de folosire a invenþiei este exclusiv, prezintã uneleîngrãdiri);* b) licenþele neexclusive pot fi:b.1.) licenþe neexclusive depline;b.2.) licenþe neexclusive limitate.* Efectele contractului: obligaþii pentru licenþiator ºi pentru licenþiat:– obligaþii pentru licenþiator: are obligaþia de a asigura beneficiarului o exploatare optimãa invenþiei ºi de a garanta existenþa dreptului acordat;– obligaþii pentru licenþiat: care este þinut sã foloseascã invenþia în condiþiile stabilite ºisã plãteascã preþul. Preþul se poate plãti prin folosirea mai multor modalitãþii: – o sumã forfetarãintegralã; o sumã globalã iniþialã; un procent royally, aplicat la valoarea producþiei sau avânzãrilor.* În caz de nerespectare a obligaþiilor contractuale, în raport de gravitatea încãlcãrii,partea prejudiciatã poate cere plata de compensaþii sau anularea contractului.* Încetarea contractului de licenţă:– prin expirarea duratei pentru care licenþa a fost acordatã;– prin intrarea investiþiei în domeniul liberei concurente, dupã perioada stabilitã de lege.IV.5.3. Contractul de know-how*definiţie: „Contractul de know-how este contractul prin care una dintre pãrþi, numitãfurnizor, transmite celeilalte pãrþi, numitã beneficiar, contra unei redevenþe, cunoºtinþe tehnicenebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate, necesare pentru fabricarea, funcþionarea,

întreþinerea sau comercializarea unor mãrfuri ori pentru elaborarea ºi punerea în lucrare a unortehnici sau procedee”;* cunoºtinþele tehnice care alcãtuiesc know-how-ul pot avea ca suport obiecte, elementetehnice sau instrucþiuni;* dacã pãrþile nu stipuleazã altfel, furnizorul know-how-ului îºi pãstreazã deopotrivãdreptul de a transmite terþelor persoane cunoºtinþe ce-i formeazã obiectul ºi dreptul de a le utilizael însuºi. Beneficiarul dintr-un contract anterior este îndreptãþit sã se prevaleze de condiþiile maifavorabile acordate de furnizor beneficiarilor subsecvenþi. Clauza de exclusivitate nu poate fiopusa furnizorului know-how-ului, dacã pãrþile nu prevãd contrariul în contract;* în absenþa unei stipulaþii exprese în sens contrar, know-how-ul nu poate fi transmis debeneficiar. Îndreptãþirea beneficiarului de a utiliza cunoºtinþele transmise de furnizor priveºteorice aplicaþie a acestora;* ca o aplicaþie specificã principiului colaborãrii pãrþilor dintr-un contract comercialinternaþional, contractanþii know-how-ului au obligaþia de a-ºi comunica reciproc toate aplicaþiileacestuia pe care nu le-au prevãzut la data încheierii contractului, dar pe care le considerã posibileºi intenþioneazã sã le înfãptuiascã.* natura juridica a contractului de know-how:1) contractul de know how nu este un contract de licenţă a unui brevet:– prima precizare care se impune este înlãturarea confuziei care se face între acestcontract ºi contractul de licenþã asupra unui brevet. Aceastã confuzie provine din faptul cã knowhow-ul este greºit considerat un drept de proprietate industrialã, adicã un drept exclusiv, privativ,un monopol de exploatare, caracter pe care legea îl recunoaºte exclusiv titularului unui brevet;* posesorul de know-how nu are un drept de proprietate industrialã, terþii putând utilizacunoºtinþele ce-i formeazã obiectul dacã le dobândeºte prin experienþa proprie;40* în consecinþã, în timp ce contractul de licenþã transmite unei alte persoane dreptul de aexploata invenþia brevetatã, ceea ce implicã obligaþia pentru titularul de brevet de a nu exercitadreptul de interdicþie pe care legea i-l atribuie spre a-l ocroti împotriva terþilor, contractul deknow-how transmite dreptul la cunoºtinþele furnizorilor cãtre beneficiar cu efectele relative (resinter alios acta);* dacã, prin contractul de licenþã, titularul brevetului îþi asumã o obligaþie de a nu face,posesorul contractului de know-how dã naºtere, dimpotrivã, în persoana furnizorului, la oobligaþie de a face;2) contractul de know how se deosebeºte de contractul de vânzare-cumpãrare sau

locaþia de lucruri.– contractul de know-how se deosebeºte ºi de contractul de vânzare-cumpãrare sau delocaþie de lucruri, deoarece el nu poate transmite cu efecte erga omnes proprietatea sau folosinþaelementelor încorporate pe care le presupune în mod necesar. El trebuie diferenþiat ºi decontractul de antreprizã, deoarece obligaþia pe care o creeazã în sarcina furnizorului de know-hownu este o obligaþie de rezultat, cum este aceea a antreprenorului, ci una de mijloace;* caracterizare: elementele care determinã conþinutul contractului de kow how sunt:1. Abilitatea tehnicã2. Experienþa tehnicã3. Cunoºtinþele tehnice4. Procedee ºi mijloace tehnice de aplicare5. Ansamblul de cunoºtinþe know-how1. Abilitatea tehnicã – abilitatea include atât mechanical skill (abilitatea naturalã aspecialistului), cât ºi additional skill sau superior skill (dexteritatea sau abilitatea pe carespecialistul a dobândit-o în procesele tehnice).2. Experienþa tehnicã – experienþa dobânditã de specialist – rezultat al unei practiciîndelungate în domeniul tehnic respectiv.3. Cunoºtinþele tehnice – se referã la cunoºtinþele dobândite în tehnica curentã, cunoºtinþerezultate din asimilarea progresului tehnic, cunoºtinþe privind administrarea întreprinderii etc.4. Procedee ºi mijloace tehnice de aplicare – se referã la o grupare de operaþii tehnicedispuse într-o ordine anumitã vizând finalizarea operaþiunii principale.5. Ansamblul de cunoºtinþe know-how, determinate prin cele patru elemente, nu suntbrevetate fie datoritã faptului cã nu au atins un grad suficient de noutate, fie datoritã lipsei deinteres;* clasificarea contractelor de know-how: în funcþie de:a) Complexitatea acþiunii. În funcþie de complexitatea acþiunilor de efectuat sunt:1. Contracte prin care se transferã o tehnologie sau un procedeu tehnic determinat, prinacte simple.2. Contracte având acelaºi obiect, transferat prin acte complexe ºi succesive (care suntstabilite în mai multe faze).3. Contracte prin care se transferã procedee tehnice sau produse rezultate din cercetãriproprii.b) Interferarea cu alte operaþiuni. În funcþie de gradul de interferare cu alte operaþiunisunt:1. Contracte de know-how pur, când suntem în prezenþa unui transfer care nu econdiþionat de o altã operaþiune.2. Contracte de know-how combinat, când transferul e un accesoriu ori o consecinþã a

altor operaþiuni.3. Contractul de know-how complementar, atunci când condiþiile de transfer „necesarerealizãrii unor convenþii distincte, se stabilesc separat;* încetarea contractului de kow how:– expirarea termenului stipulat;41– denunþarea;– rezilierea.IV.5.4. Contractul de engineering* definiţia activităţii de engineering: Prin engineering se înþelege o activitate complexãcuprinzând operaþiile cele mai diverse, de la prestaþiile de servicii de ordin intelectual –transmiterea de idei, concepþii, planuri, schiþe etc., executãri de lucrãri, cuprinzând realizãri deinstalaþii ºi punerea lor în funcþiune – pânã la furnizãri de materiale necesare executãrii acestorlucrãri de construcþii, montaje etc.;* etimologia cuvântului: – termen american: engineering în traducere = inginerie;– conform doctrinei franceze privind originea cuvântului ºidefiniþia ingineriei (engineering), ingineria ca atare, este neologismul oficial pentru care s-a optatîn 1973, derivat din cuvântul inginer, pentru a traduce cuvântul american engineering.* Engineering – activitate intelectuală. Continuând cercetarea naturii activitãþii deengineering, dincolo de o simplã definiþie lapidarã s-ar pãrea cã este vorba, la bazã, de o activitateintelectualã, fundamentatã pe cunoaºtere, experienþã, efort intelectual, inteligenþã si imaginaþie.Este un demers raþional, motivat de un scop precis ºi organizat de manierã sistematicã.* Engineering – activitate rentabilă. Engineering este, cert o activitate intelectualã, darea nu este deloc depersonificatã. Chiar, dimpotrivã, ea este o puternicã pârghie de optimizare ainvestiþiilor. Apare ca o evidenþã pentru elaborarea sau alegerea proceselor tehnice, realizând ºigestionarea lor.* Engineering – activitate ce contribuie la progresul tehnic. Dezvoltãrile precedentelasã sã se ghiceascã rolul activitãþii de engineering în progresul tehnic. O întreprindere care seconsacrã în exclusivitate activitãþii sale de producþie nu este în stare sã cunoascã progreseletehnice survenite în alte domenii, ºi care ar putea fi transpuse în domeniul sau cu preþul uneiadaptãri;* la cererea sa, o societate de engineering în calitate de „pãzitor tehnologic”, dupãexpresia profesioniºtilor, îl poate aviza de noutãþile utilizabile ºi sã-ºi asume, dacã este cazul,transformãrile necesare.IV.6. Aplicarea prevederilor din Legea Concurenţei nr. 21/1996 acordurilor de

transfer de tehnologie* sediul materiei:1. Regulament din 4 mai 2005, privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologiede la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenþei nr. 21/1996, emis de ConsiliulConcurenþei (M. Of. nr. 429 din 20 mai 2005);2. Instrucþiuni din 23 iunie 2005, privind aplicarea art. 5 din Legea concurenþei nr.21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie, emis de Consiliul Concurenþei (M. Of. nr. 659 din25 iulie 2005);3. Ordin nr. 82 din 4 mai 2005, pentru punerea în aplicare a Regulamentului privindexceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) dinLegea concurenþei nr. 21/1996, emis de Consiliul Concurenþei (M. Of. nr. 429 din 20 mai 2005);4. Ordin nr.148 din 23 iunie 2005, pentru punerea în aplicare a Instrucþiunilor privindaplicarea art. 5 din Legea concurenþei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie, emis deConsiliul Concurenþei (M. Of. nr. 659 din 25 iulie 2005).IV.7. Oficiul Român pentru ştiinţă si tehnologie pe lângă Uniunea Europeană* sediul materiei: HG nr. 787/2005 privind aprobarea înfiinþãrii Oficiului Român pentruªtiinþã si Tehnologie pe lângã Uniunea Europeanã (M. Of. nr. 696 din 2 august 2005)42CAPITOLUL V. MEDIUL DE AFACERI ªI RELAÞIILE DE MUNCÃ ÎNCONTEXTUL DREPTULUI COMERÞULUI INTERNAÞIONALV.1. Mediul de afaceri – modificări legislative interne ale Codului Muncii (Legea nr.53/2003 cu completările şi modificările ulterioare) referitoare la raporturile de muncăV.2. Relaţiile de muncă în legislaţia naţională si comunitarăV.2.1. Politica de Ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europenă:V.2.2. Momente-cheie în domeniul politicii de ocupare a forţei de muncăCarta Socialã EuropeanãAcordul de Politicã SocialãStrategiei de la LisabonaV.2.3. Noua Agendă SocialăV.2.4. Politica privind piaţa muncii şi ocuparea forţei de muncă în RomâniaV.2.4.1. Elaborarea Strategiei naţionale de ocupare şi a Planului de acţiuni privindocuparea forţei de muncăV.2.5. Politici de ocupare a forţei de muncăV.2.6. Politicile de piaţa munciiV.2.7. Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de muncă – elementesenţial pentru dezvoltarea unei afaceri pe termen lung.V.2.8. Concluzii pentru RomâniaV.2.9. Impactul Strategiei de la LisabonaV.3. Beneficii şi costuri pentru mediul de afaceri după aderarea României la

Uniunea Europeană.CAPITOLUL VI. TITLURI COMERCIALE DE VALOARE (TITLURI DECREDIT), CA MIJLOACE DE PLATĂVI.1. Noţiune, sediul materiei, caracteristici* desemneazã titluri care încorporeazã anumite valori patrimoniale,* termenul de titluri de credit este utilizat în dreptul neolatin, iar termenul de titlu devaloare în dreptul german (wertpapiere)*unii autori analizeazã „titlurile de credit” (Smaranda Angheni, Magda Volonciu,Camelia Stoica, Drept comerciale, ed. A III-a ed. ALL Beck, Bucureºti, 2004, cap XI, Titluri decredit, p 441-444);* unele titluri nu implicã o creditare, în consecinþã, opinia împãrtãºitã de doctrinari,folosesc ca noþiune de gen, denumirea de „titluri comerciale de valoare” (St. D. Cãrpenaru, Dreptcomercial roman, ed. a 5-a, ed. ALL Beck, Bucureºti, 2004, cap. VII, Titluri comerciale devaloare, p. 506-510);* definiţie: înscris denumit ºi titlu în temeiul cãruia posesorul sãu legitim este îndrituit sãexercite, la o datã determinatã, dreptul arãtat în înscris;* sediul materiei: unele titluri de credit sunt reglementate de codul comercial(conosamentul), altele prin legi speciale (Legea asupra cambiei ºi biletului la ordin, nr. 58/1934 ºiLegea cecului nr. 59/1934, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare): cambia, biletul la ordin,cecul ori poliþa de asigurare;*titluri de valoare improprii: bilete de cãlãtorie cu mijloacele de transport, bilete deloterie, bilete pentru staþiuni de odihnã, bilete de intrare la teatru etc.43* caracteristici (O Cãpãþânã , Brânduþa ªtefãnescu , op cit. Vol. II, p. 74, V. Luha„Trãsãturi generale ale titlurilor de credit”, în „Revista de drept comerciale, nr. 7-8, /1998 p 160ºi urmãt. „Asupra distincþiei faþã de titlurile de creanþã civile, a se vedea I. Turcu, Teoria ºipractica dreptului comercial român, vol II, ed. Lumina Lex, Bucureºti, 1998, p 82-87): caracterconstitutiv, caracter formal, caracter literal, înscrisul conferã un drept autonom;VI.2. Clasificare, criterii: dupã conþinutul lor, dupã modul în care circulã, în funcþie decauzã lor.1) după conţinutul lor: titluri comerciale de valoare: efectele de comerþ numite ºi„moneda comercianþilor” (cambia, biletul la ordin, cecul), valorile mobiliare (acþiuni,obligaþiuni), titluri reprezentative ale mărfurilor (conosamentul, recipisa de depozit, warantul,care se numesc reprezentative deoarece înlocuiesc mãrfurile ºi pot circula în locul acestora, încondiþiile legii);2) după modul în care circulă: titluri nominative, titluri la ordin, titluri la purtãtor;3) în funcţie de cauză lor: titluri cauzale, titluri abstracte.VI.3. Cambia

VI.4. Biletul la ordinVI.5. CeculCAPITOLUL VII. BURSELE DE MĂRFURI, BURSELE DE VALORI, PIAŢA DECAPITAL. NOŢIUNI GENERALEVII.1. Bursele de mărfuri:*sediul materiei: Legea nr. 357/2005 privind bursele de mãrfuri, M. Of. nr. 1115 din 9decembrie 2005, Decizia din 7 iulie 2006 a Camerei de Comerþ si industrie a României, deaprobare a Regulamentului privind avizarea, supravegherea, controlul ºi sancþionarea activitãþiiburselor de mãrfuri (M.Of. nr.753 din 5 septembrie 2006);* Regulamentul privind avizarea, supravegherea, controlul ºi sancþionarea activitãþiiburselor de mãrfuri, reglementeazã avizarea burselor de mãrfuri, în art. 7, astfel: „Înainte deînfiinþare, fondatorii societãþilor comerciale organizatoare ale unei burse de mãrfuri, prinreprezentanþii lor special desemnaþi în acest scop, vor solicita avizul prealabil de legalitate ºi deoportunitate al Comisiei”;* ulterior, în capitolul 3 sunt stabilite Regulamentele bursei de mãrfuri: „art. 14 – „Suntconsiderate regulamente operaþionale acele regulamente ale unei burse de mãrfuri care suntopozabile membrilor, clienþilor bursei ºi terþilor în activitatea desfãºuratã pe pieþele administratede acea bursã”;* documentele necesare avizãrii de legalitate sunt prevãzute de art. 15 astfel: „art. 15. Învederea avizãrii de legalitate a unui regulament operaþional, societatea organizatoare a aceleiburse de mãrfuri va transmite Comisiei, prin grija administratorilor sãi, urmãtoarele documente:a) cerere de avizare, în baza hotãrârii adoptate de consiliul de administraþie al bursei demãrfuri;b) proiectul de regulament operaþional pentru care se solicitã avizul;c) dovada achitãrii tarifului de avizare.* Capitolul 5 reglementeazã Supravegherea ºi controlul, în art. 24: „în exercitareaatribuþiilor de supraveghere ºi control Comisia poate solicita accesul la documentele prevãzute laart. 27 din Legea nr. 357/2005 privind bursele de mãrfuri.”* Capitolul 6 reglementeazã situaþiile în care membrii Comisiei sau ai Colegiului se aflãîn conflict de interese. Art. 25: „Un membru al Comisiei ºi al Colegiului, care are un interesmaterial sau care se aflã într-un conflict de interese, este obligat sã se abþinã de la votul asupraoricãrei probleme legate de activitatea unei anumite burse de mãrfuri, fiind însã consideratprezent la stabilirea cvorumului necesar luãrii unei decizii.”44* Art. 26: „În sensul prezentului regulament un membru al Comisiei ºi al Colegiului areun interes material sau se aflã în conflict de interese în orice situaþie care se referã la patrimoniul

sau interesele personale ori ale familiei acestuia (soþului/soþiei, rudelor ºi afinilor pânã la gradul alII-lea inclusiv), dacã decizia ce urmeazã a fi adoptatã îl priveºte în mod direct sau indirect pe el capersoanã fizicã ori persoanã juridicã ale cãror activitãþi le reprezintã”;* tot regulamentul stabileºte, în cap 10, situaþiile de retragere a avizului prealabil ºi deoportunitate. Art. 31: „Comisia va putea retrage avizul prealabil ºi de oportunitate acordat uneiburse de mãrfuri în urmãtoarele situaþii:a) nu mai este îndeplinitã una dintre condiþiile care au stat la baza avizãrii;b) societatea se aflã în curs de reorganizare judiciarã sau în faliment;c) în orice altã situaþie, la cererea societãþii”;* Legea 357/2005 privind bursele de mãrfuri stabileºte modul de înfiinþare, organizare ºifuncþionare a burselor de mãrfuri, care, la înfiinþare, solicitã avizul prealabil ºi de oportunitate alColegiului de conducere al Camerei de Comerþ si Industrie a României;* Colegiul de conducere al C.C.I.R. este definit în lege ca fiind autoritatea abilitatã sãavizeze, sã supravegheze, sã controleze ºi sã sancþioneze bursele de mãrfuri;*caracteristici ale bursei de mărfuri: definite în art. 2 din lege, astfel:1) bursele de mãrfuri se înfiinþeazã ca societãþi pe acþiuni;2) bursele de mãrfuri sunt organisme cu drept de autoreglementare;3) bursa de mãrfuri, ca organism cu putere de autoreglementare, are dreptul sãreglementeze, cu respectarea prevederilor prezentei legi, propriile activitãþi în legãturã cu pieþelepe care le administreazã, activitãþile desfãºurate de membri ºi clienþi pe pieþele administrate debursa de mãrfuri ºi sã asigure respectarea propriilor reglementãri;*alte caracteristici: art. 4:„Bursele de mãrfuri administreazã pieþe la disponibil, pieþe mixte, pieþe ale licitaþiilor ºipieþe ale creanþelor, precum ºi orice alte tipuri de pieþe, dacã bursa de mãrfuri îndeplineºtecondiþiile prevãzute în legislaþia specificã acestora”.„Bursa de mãrfuri poate sã desfãºoare ºi activitãþi secundare, fãrã a se limita la acestea,cum ar fi: realizarea, administrarea ºi comercializarea sistemelor informatice specifice burselor demãrfuri, organizarea de seminarii ºi cursuri în scopul pregãtirii participanþilor în domeniulburselor de mãrfuri”;* definiţie: „Bursa de mãrfuri este societatea comercialã pe acþiuni având ca obiectprincipal de activitate administrarea pieþelor organizate, potrivit prezentei legi”;* condiţii pentru înfiinţarea burselor de mărfuri, care trebuie îndeplinite cumulativ ,pe toatã durata funcþionãrii sale (art. 5):a) sã se constituie ca societate comercialã pe acþiuni, conform prevederilor Legii nr.31/1990, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare;b) obiectul principal de activitate sã fie administrarea pieþelor dezvoltate de bursa demãrfuri;c) sã emitã numai acþiuni nominative;d) acþionarii sã fie numai persoane juridice;

e) capitalul social minim sã reprezinte echivalentul în lei a cel puþin 1.000.000 euro,stabilit pe baza cursului de referinþã al pieþei valutare, comunicat de Banca Naþionalã a României,din data subscrierii;f) capitalul social sã fie integral subscris ºi vãrsat în numerar la momentul înfiinþãrii;g) actul constitutiv sã nu permitã unui acþionar sã deþinã direct sau prin persoane juridiceinterpuse mai mult de 5% din drepturile de vot;h) actul constitutiv sã nu permitã nici unui membru al consiliului de administraþie albursei de mãrfuri sã deþinã participãri, de orice fel ar fi acestea, într-o altã bursã de mãrfuri;i) actul constitutiv sã prevadã obligativitatea elaborãrii regulamentelor ºi procedurilorspecifice activitãþii bursei de mãrfuri;45j) actul constitutiv sã conþinã obligativitatea avizãrii regulamentelor de cãtre Colegiul deconducere al C.C.I.R.VII.2. Bursele de valori –*sediul materiei: Legea nr. 297/2004 privind piaþa de capital (M. Of. nr. 571 din 29 iunie2004), HG nr. 65/1991 privind împuternicirea Bãncii Naþionale a României de a organiza Bursade valori (M. Of. nr. 20 din 28 ianuarie 1991);* conform prevederilor HG 65/1991, Banca Naþionalã a României este împuternicitã sãorganizeze Bursa de valori ca societate pe acþiuni, în condiþiile Legii nr. 31/1990 privindsocietãþile comerciale. Înfiinþarea Bursei pe valori din Bucureºti se va face astfel încât aceasta sãpoatã desfãºura operaþiunile specifice imediat ce vor fi îndeplinite condiþiile tehnice ºi formele defuncþionare.*Obiectul de activitate al Bursei de valori din Bucureºti este crearea condiþiilor defuncþionare ºi implementare a pieþei secundare de capital, în cadrul mai larg al pieþei de capitaldin România.* În acest scop, Bursa de valori va acþiona pentru crearea cadrului legislativ, instituþionalºi organizatoric privind operaþiunile de pe piaþa de capital din România ºi va asigura, într-operioada viitoare, vânzarea acþiunilor societãþii în vederea trecerii Bursei de valori în proprietateprivatã.* Regulamentul Comisiei Naþionale a Valorilor Mobiliare, nr. 2 din 26 august 2002,privind transparenþa ºi integritatea pieþei RASDAQ (M. Of. nr. 712 din 1 octombrie 2002), cumodificãrile ºi completãrile ulterioare, stabileºte în cap. 1 art. 3 – categoriile de listare astfel: „Pepiaþa RASDAQ se tranzacþioneazã acþiuni care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiþii:a) sunt emise de societãþi deþinute public ºi sunt sub formã dematerializatã;

b) sunt înregistrate la Oficiul de Evidenþã a Valorilor Mobiliare;c) emitentul acþiunilor are contract de furnizare de servicii cu o societate de registruindependent autorizatã de C.N.V.M.”;* ulterior, prin Regulamentul nr.2 /2004 de modificare ºi completare a RegulamentuluiComisiei Naþionale a Valorilor Mobiliare nr. 2/2002 privind transparenþa ºi integritatea pieþeiRASDAQ, sintagma „piaþa RASDAQ” se înlocuieºte cu sintagma „bursa electronicã RASDAQ”,denumitã prescurtat BER.VII.3. Piaţa de capital*sediul materiei: Legea nr. 297/2004 privind piaþa de capital (M. Of. nr. 571 din 29 iunie2004), cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, care se aplicã activitãþilor ºi operaþiunilordesfãºurate pe teritoriul României ºi care reglementeazã:1) înfiinþarea ºi funcþionarea pieþelor de instrumente financiare, cu instituþiile ºioperaþiunile specifice acestora;2) înfiinþarea ºi funcþionarea organismelor de plasament colectiv,în scopul mobilizãrii disponibilitãþilor financiare prin intermediul investiþiilor îninstrumente financiare;*autoritatea competentă care aplicã prevederile legii: Comisia Naþionalã a ValorilorMobiliare, denumitã în continuare C.N.V.M., prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutulsãu.* Prevederile legii nu se aplică instrumentelor pieþei monetare, care sunt reglementatede Banca Naþionalã a României, ºi titlurilor de stat, care sunt emise de Ministerul FinanþelorPublice, dacã emitentul alege pentru tranzacþionarea acestora o altã piaþã decât cea reglementatã,definitã conform art. 125. (O piaþã reglementatã este un sistem pentru tranzacþionareainstrumentelor financiare, ºi care:a) funcþioneazã regulat;46b) este caracterizatã de faptul cã reglementãrile emise ºi supuse aprobãrii C.N.V.M.definesc condiþiile de funcþionare, de acces pe piaþã, condiþiile de admitere la tranzacþionare aunui instrument financiar;c) respectã cerinþele de raportare ºi transparenþã în vederea asigurãrii protecþieiinvestitorilor stabilite de prezenta lege, precum ºi reglementãrile emise de C.N.V.M., înconformitate cu legislaþia comunitarã.)* Prevederile legii menţionate nu se aplică în cazul administrãrii datoriei publice încare sunt implicate Banca Naþionalã a României, bãncile centrale ale statelor membre ºi alteentitãþi naþionale din statele membre cu funcþii similare acestora, Ministerul Finanþelor Publice,precum ºi alte entitãþi publice.CAPITOLUL VIII. CONCURENŢA ÎN AFACERI ŞI PROTECŢIACONSUMATORULUI DIN PERSPECTIVA RELAŢIILOR DE AFACERI

VIII.1. CONCURENŢA ÎN AFACERIMOTTO: „Concurenţa este aceea care impune un preţ just mărfurilor şi carestabileşte raporturi corecte între ele”Montesquieu* definiţie (O Cãpãþânã, „Dreptul concurenþei comerciale; Concurenþe onestã, Ed.Lumina Lex, Bucureºti, 1992, p16): un complex de reglementãri specifice destinate sã asigure, înraporturile de piaþã interne ºi internaþionale, existenþa ºi exerciþiul normal al competiþiei dintreagenþii economici, în lupta pentru câºtigarea , extinderea, pãstrarea clientelei”;* definiþia include toate categoriile de preocupãri ale dreptului concurenþei comerciale,ca disciplinã distinctã, pluridisciplinarã – care vizeazã elemente de drept substanþial (fond) ºielemente de procedurã (drept procesual), ºi anume: libera concurenþã, economia de piaþã,modalitãþi de realizare a concurenþei;* sediul materiei şi acquis-ul comunitar în domeniul concurenţei aferent capitolului6 – Concurenţa (Roxana-Daniela Pãun, Uniunea economicã si monetarã. Istoric. Perspective.Editura Universul Juridic, Bucureºti, 2005, secþiunea „Evoluþii în procesul negocierilor pecapitole” pag 245-290).România a fãcut progrese în transpunerea acquis-ului comunitar în acest domeniu.Legislaþia românã anti-trust este, în mare, conformã cu cea comunitarã, cadrul legislativ înmaterie fiind dezvoltat prin adoptarea unei legislaþii secundare.Autoritãþile de implementare (integrator este Consiliul Concurenþei) a acestei legislaþii auacþionat în sensul întãririi ºi respectãrii regulilor anti-trust, acþionând prompt în momentulsesizãrii celor mai mici distorsiuni ale concurenþei.România a adoptat normele ce privesc regimul preþurilor ºi tarifelor reglementate care sestabilesc cu avizul Oficiului Concurenþei ºi cele care modificã si completeazã unele prevederi alelegii monopolului de stat.Dupã adoptarea în ianuarie 2000 a noii legi a ajutorului de stat (Legea nr.143/1999privind ajutorul de stat), precum ºi a legislaþiei secundare, România trebuie sã asigure aplicareaacesteia, precum ºi elaborarea unui studiu global privind diferenþierea ajutorului necesar îndiferite regiuni asistate. Comisia acordã sprijin România în redactarea unei hãrþi a regiunilordefavorizate. Acest capitol a fost închis provizoriu, întreaga activitate fiind atent monitorizatã decãtre Comisia Europeanã.Astfel, printre actele normative adoptate în perioada 2003-2005 pentru a asiguracompatibilizarea legislaþiei naþionale cu normele ºi directivele europene în materie se aflã: Legea nr.603/ 22 decembrie 2003, pentru modificarea ºi completarea Legii nr.143/1999

privind ajutorul de stat (M.Of. nr.930 din 23 decembrie 2003);47 Legea nr.184/17 mai 2004, privind aprobarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernuluinr.121/2003 pentru modificarea ºi completarea Legii concurenþei nr.21/1996 (M.Of. nr.461 din 24mai 2004); Legea nr.538/25 noiembrie 2004, privind modificarea ºi completarea Legii concurenþeinr.21/1996 (M.Of. nr.1130 din 30 noiembrie 2004);În privinþa capitolului nr. 6 – Concurenþa, aplicarea acquis-ului comunitar s-a realizatîncã din momentul încheierii negocierilor.Comisia Europeanã este exigentã în privinþa aplicãrii angajamentelor asumate, respectivîncetarea favorizãrii anumitor întreprinderi sau producþia anumitor bunuri având în vedere cãaceste acþiuni pot afecta comerþul dintre statele membre.Ajutorul de stat reprezintã o problemã deosebit de sensibilã în relaþia României cuUniunea Europeanã, având în vedere precedentul care a funcþionat din 1990 pânã în prezent.Astfel, în ultimii 14 ani au fost acordate ajutoare de stat în valoarea totalã de 17 miliarde eurocare nu au produs efectele economice scontate.În procesul de negociere au fost prezentate Comisiei Europene 31 proiecte de decizii înprivinþa ajutoarelor de stat ºi cinci evaluãri tehnice. Dintre acestea, au fost definitivate 21 deciziiîn cadrul negocierilor, restul de mãsuri fiind asumate suplimentar.Activarea clauzei de salvgardare în domeniul concurenţei se poate realiza dacăComisia Europeană va constata o lipsă de eficienţă în controlul exercitat de ConsiliulConcurenţei asupra oricărui potenţial ajutor de stat sau al nerespectării angajamentelorasumate, de a nu se acorda ajutoare de stat combinatelor siderurgice vizate în cadrulStrategiei Naţionale de Restructurare a sectorului pe perioada 2005-2008.În acest proces, un rol important îl ocupã si ministerele economice, autoritãþile centrale ºilocale care autorizeazã ajutoarele de stat.Astfel, Consiliul Concurenþei a autorizat în anul 2004 ajutoare de stat în valoare de 2,6miliarde euro, cifrã care indicã stadiul actual al economiei, care încã nu poate funcþiona lacapacitatea cerutã de o economie de piaþã, fãrã ajutorul, intervenþia statului.Acest fapt este confirma din nou de cifre, care indicã faptul cã, în România, pondereaajutorului de stat este de peste 4% din P.I.B., în vreme ce în Uniunea Europeanã, acesta nudepãºeºte 0,5-1% din P.I.B. ºi vizeazã preponderent domenii precum cercetarea, dezvoltarearegionalã sau mediul. În România, ajutorul de stat este îndreptat cãtre restructurare, eficientizare a

întreprinderilor, mai precis subvenþionarea lor pentru a putea sã-ºi vândã produsele. Acest lucrunu mai este însã permis de cãtre Uniunea Europeanã, motiv pentru care multe firme beneficiareale ajutoarelor de stat vor fi nevoite sã returneze banii, inclusiv dobânzile aferente.Perioade de tranziţie obţinute în negocieriÎn negocierile cu Uniunea Europeanã s-au obþinut trei perioade de tranziþie: douã pentruzonele libere ºi defavorizate ºi una pentru restructurarea sistemului siderurgic.1) pentru zonele libere s-a obþinut o perioadã de tranziþie de cinci ani, pânã la 31decembrie 2011, privind exceptarea de la plata redevenþei datorate administraþiei zonelor libere, aagenþilor economici care opereazã în zone libere ºi care au încheiat contracte comerciale cuadministraþia înainte de 1 iulie 2002. Aceste ajutoare vor trebui acordate în limita ajutorului destat pentru investiþiile regionale;2) pentru zonele defavorizate s-a obþinut posibilitatea de a menþine exceptarea de laplata impozitului pe profit, acordatã agenþilor economici care au primit certificatul de investitor înzona defavorizatã pânã la 1 iulie 2003, în condiþiile respectãrii limitelor impuse de ajutorul de statpentru investiþii regionale astfel: pentru 3 zone defavorizate – pânã la 31 decembrie 2008, pentru22 zone defavorizate – pânã la 31 decembrie 2009, pentru 3 zone defavorizate – pânã la 31decembrie 2010.Facilităţi rămase în vigoare:481) deducerea unei cote suplimentare de 20% din valoarea investiþilor realizate pânã ladata de 31 decembrie 2006;2) scutirea de la plata impozitului pe teren sau reducerea acestuia pentru terenul aferentinvestiþiilor pe toatã perioada executãrii acestora, pânã la punerea în funcþiune, dar nu mai mult detrei ani de la data începerii lucrãrilor;3) scutirea de la plata taxelor vamale a utilajelor tehnologice, instalaþiilor,echipamentelor, aparatelor de mãsurã si control, automatizãrilor ºi produselor de softwareachiziþionate din import necesare pentru realizarea investiþiei.Diferenþa dintre volumul ajutoarelor de stat acordate în anul 2004 ºi cel din 2003 este depeste un miliard de euro, în ciuda faptului cã tendinþa normalã ar fi aceea de scãdere degresivã. În2003, Consiliul Concurenþei a emis 68 de decizii, din care ponderea majoritarã (54%) o deþin celeprivind alocãrile specifice în cadrul schemelor de ajutor de stat existente.În 2004 ºi pe primele ºase luni ale acestui an, Consiliul Concurenþei a emis un numãr de130 de decizii în domeniul ajutorului de stat, din care 97 au fost de autorizare a acestuia.Cuantumul ajutorului de stat autorizat în 2004 este de peste 108,087,4 mii de miliarde lei,

respectiv circa 2,6 miliarde euro.În ianuarie-iunie 2005, Consiliul Concurenþei a emis 40 de decizii în domeniul ajutoruluide stat, dintre care 33 au fost de autorizare (82,5%), 3 de interzicere (7,5%) iar pentru 4 mãsuri desprijin modificate (10%) s-a considerat cã nu este vorba de ajutor de stat.Din totalul deciziilor de autorizare, patru au fost pentru restructurarea unor întreprinderiaflate în dificultate (12%), 28 servicii de interes economic general (82%) ºi doar una pentrudezvoltare regionalã.Cuantumul ajutorului de stat autorizat în perioada ianuarie-iunie 2005 este de circa 756,7milioane euro. În luna august 2005 erau înregistrate în lucru peste 20 notificãri.Sectoare economice esenţiale din punct de vedere concurenţialConsiliul Concurenţei a elaborat o listã a sectoarelor esenþiale pentru economiaromâneascã, din punct de vedere concurenþial. Lista conþine o analizã a sectoarelor în caremenþinerea unui mediu concurenþial normal trebuie consideratã ca având o deosebitã importanþãpentru România.Lista sectoarelor nu este exhaustivã, alte sectoare relevante pentru economia româneascã,putând fi incluse în viitor. Sectoarele au fost identificate pe baza politicilor de liberalizare aUniunii Europene.Aceste sectoare sunt: Energie, Transport, Construcþii, Siderurgie, Informaþii, Comunicaþiiºi Tehnologie, Construcþii de maºini, Turism, Sectorul bancar, Asigurãri, Sectorul Farmaceutic,Servicii poºtale, Media, Tranzacþii imobiliare.Concluzii:1. De la încheierea negocierilor privind capitolul „Concurenþã” s-au luat câteva deciziimajore. A fost datã o hotãrâre de guvern prin care se atrage atenþia tuturor autoritãþilor careacordã ajutor de stat sã coopereze cu Consiliul Concurenþei ºi sã urmãreascã fiecare mãsurã luatã.2. Pentru prima oarã apare amenda în cazul furnizorilor de ajutoare de stat ce nu-ºiîndeplinesc obligaþiile.3. Existã un comitet interministerial privind concurenþa, care are menirea de a armonizapoziþia diferitelor instituþii în materie de ajutor de stat, iar ministerele economice sunt obligate sãprezinte notificãri care urmeazã a fi evaluate de Consiliu.Comitetul executiv de integrare europeanã urmãreºte toate condiþiile impuse prin clauzade salvgardare iar Consiliul Concurenþei se aflã în contact permanent cu Comisia Europeanãpentru toate aspectele pe care le monitorizeazã în privinþa ajutorului de stat, a zonelor libere ºidefavorizate.Consiliul Concurenþei a deschis totodatã un numãr de 13 investigaþii pe ajutoare de stat,în condiþiile în care, pânã în 2004 nu a fost fãcutã nici o astfel de verificare.

49* concurenţă licită (leală – neloială)– legea încurajeazã si ocroteºte competiþia licitã: economia de piaþã presupunecompetiþie corectã, onestã între producãtorii de mãrfuri, prestatorii de servicii, executanþii delucrãri, între cei care asigurã circulaþia bunurilor ºi distribuirea lor consumatorilor.* sediul materiei: Legea nr. 21/1996 – legea concurenþei, republicatã (M. Of. nr. 742 din16 august 2005), care „are drept scop protecþia, menþinerea ºi stimularea concurenþei ºi a unuimediu concurenþial normal, în vederea promovãrii intereselor consumatorilor”, conform art. 1;* nu presupune însã utilizarea concurenþei în mod discreþionar ºi arbitrar. Abuzul esteintolerabil ºi sancþionat de lege, fie cã se manifestã sub forma practicilor monopoliste, fie cã semanifestã în acte de concurenþa neloialã, ilicitã;* practicile monopoliste urmãresc acapararea pieþei sau unui segment determinat alpieþei de cãtre agenþii economici cei mai puternici într-un anumit domeniu al producþiei demãrfuri, sau prestaþiilor de servicii. Mecanismele pieþii libere sunt astfel grav perturbate, relaþiileoligopolitice tinzând sã devinã monopoliste. În acest context, este interzis abuzul de poziţiedominantă, apreciatã dupã urmãtoarele criterii:1) independenþa globalã de comportament pe piaþã sau pe un sector de piaþã a agentuluieconomic în cauzã;2) puterea economicã de a acþiona pe piaþã fãrã a þine seama de iniþiativele ºi mãsurileadoptate de concurenþi referitor la preþuri, producþie ºi distribuþie;* sediul materiei în legislaţia naţională pentru abuzul de poziţie dominantă: art. 6,Legea nr. 21/1996 – legea concurenþei, republicatã (M. Of. nr. 742 din 16 august 2005), careenumerã si faptele anticoncurenþiale, situaþiile considerate practici abuzive ºi definite de legiuitorca fiind abuz de poziþie dominantã:„Este interzisã folosirea în mod abuziv a unei poziþii dominante deþinute de cãtre unul saumai mulþi agenþi economici pe piaþa româneascã ori pe o parte substanþialã a acesteia, prinrecurgerea la fapte anticoncurenþiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activitãþiieconomice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, în special, în:a) impunerea, în mod direct sau indirect, a preþurilor de vânzare sau de cumpãrare, atarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile ºi refuzul de a trata cu anumiþi furnizori saubeneficiari;b) limitarea producþiei, distribuþiei sau dezvoltãrii tehnologice în dezavantajulutilizatorilor ori consumatorilor;c) aplicarea, în privinþa partenerilor comerciali, a unor condiþii inegale la prestaþii

echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziþia concurenþialã;d) condiþionarea încheierii unor contracte de acceptare, de cãtre parteneri, a unor clauzestipulând prestaþii suplimentare care, nici prin natura lor ºi nici conform uzanþelor comerciale, nuau legãturã cu obiectul acestor contracte;e) practicarea unor preþuri excesive sau practicarea unor preþuri de ruinare, în scopulînlãturãrii concurenþilor, sau vânzarea la export sub costul de producþie, cu acoperirea diferenþelorprin impunerea unor preþuri majorate consumatorilor interni;f) exploatarea stãrii de dependenþã în care se gãseºte un alt agent economic faþã de unasemenea agent sau agenþi economici ºi care nu dispune de o soluþie alternativã în condiþiiechivalente, precum ºi ruperea relaþiilor contractuale pentru singurul motiv cã partenerul refuzã sãse supunã unor condiþii comerciale nejustificate”;* concurenţă neleală (neloială)– definiţie şi sediul materiei: Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenþeineloiale, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare (M. Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1991);– art. 2: „Constituie concurenþã neloialã, în sensul prezentei legi, orice act sau faptcontrar uzanþelor cinstite în activitatea comercialã sau industrialã.”– obligaþia comercianþilor stipulatã în art. 1 astfel: „Comercianþii sunt obligaþi sã-ºiexercite activitatea cu bunã-credinþã si potrivit uzanþelor cinstite.”50– încãlcarea acestei obligaþii atrage „rãspundere civilã, contravenþionalã ori penalã, încondiþiile prezentei legi.”, conform art. 3.– enumerarea practicilor se regãseºte în art. 4 ºi 5 din actul normativ indicat.– „Comerciantul care sãvârºeºte un act de concurenþã neloialã va fi obligat sã încetezesau sã înlãture actul ºi, dupã caz, sã plãteascã despãgubiri pentru daunele pricinuite.”, conformart. 6.– pentru ca un act sau fapt sã fie calificat ca unul de concurenþã neloialã, nu trebuie caacesta sã fie numai unul ilicit, adicã interzis expres de un anumit act normativ, ci poate fi doar unact sau fapt reprobabil, prin raportare la uzanþele cinstite ce trebuie practicate în raporturilecomerciale, uzanþe care sunt considerate ca fiind izvoare de drept.– în general, actele sau faptele de concurenþã neloialã au ca scop atragerea ºi menþinereaprin mijloace necinstite a clientelei unui agent economic rival (concurent);* Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţicomerciale ilicite, republicatã (M.Of. nr.133 din 20 iunie 1991)*Constituie activitãþi comerciale ilicite ºi atrag rãspunderea contravenþionalã sau penalã,dupã caz, faþã de cei care le-au sãvârºit, urmãtoarele fapte:

a) efectuarea de acte sau fapte de comerþ de natura celor prevãzute în Codul comercialsau în alte legi, fãrã îndeplinirea condiþiilor stabilite prin lege;b) vânzarea ambulantã a oricãror mãrfuri în alte locuri decât cele autorizate de primãriisau prefecturi;c) condiþionarea vânzãrii unor mãrfuri de cumpãrarea altor mãrfuri;d) expunerea spre vânzare sau vânzarea de mãrfuri sau orice alte produse fãrãspecificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat;e) efectuarea de acte sau fapte de comerþ cu bunuri a cãror provenienþã nu poate fidoveditã, în condiþiile legii;f) nedeclararea de cãtre agenþii economici la organele fiscale, înainte de aplicare, aadaosurilor comerciale ºi a celor de comision;g) cumpãrarea de mãrfuri sau produse în scop de revânzare, de la unitãþile de desfacerecu amãnuntul, de alimentaþie publicã, cantine, unitãþi de turism ºi alte unitãþi similare;h) omisiunea întocmirii ºi afiºãrii, în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de cãtreagenþii economici a preþurilor ºi tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor ori,acolo unde este cazul, a listei de preþuri ºi tarife;i) refuzul furnizorului de a încheia contractul pentru livrarea produselor necesareconsumului populaþiei, stabilite prin hotãrâri ale Guvernului ºi repartizate pe bazã de balanþã;j) livrarea sau cumpãrarea, fãrã repartiþie, a produselor prevãzute la lit. i), în defavoareatitularilor de repartiþie;k) neexpunerea la vânzare a mãrfurilor existente, vânzarea preferenþialã, refuzulnejustificat al vânzãrii acestora sau al prestãrii de servicii cuprinse în obiectul de activitate alagentului economic;l) acumularea de mãrfuri de pe piaþa internã în scopul creãrii unui deficit pe piaþã sirevânzãrii lor ulterioare sau al suprimãrii concurenþei loiale;m) depãºirea, de cãtre agenþii economici cu capital majoritar de stat, a nivelurilormaxime de preþuri de vânzare cu ridicata sau de tarife stabilite prin hotãrâri ale Guvernului;n) depãºirea de cãtre orice agent economic a adaosurilor maxime stabilite prin hotãrâriale Guvernului, la formarea preþurilor de vânzare cu amãnuntul, indiferent de numãrul verigilorprin care circulã mãrfurile, cât ºi depãºirea adaosurilor comerciale ºi celor de comision stabilite ºideclarate de cãtre agenþii economici la organele fiscale;o) vânzarea cu lipsã la cântar sau mãsurãtoare;p) falsificarea ori substituirea de mãrfuri sau orice alte produse, precum ºi expunereaspre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând cã sunt falsificate sau substituite.51* concurenţa neleală în relaţiile de afaceri cu elemente de extraneitate (relaţiile decomerţ exterior)

– definiţie şi sediul materiei: HG nr.228/1992 privind protejarea producãtorilornaþionali ºi a pieþei interne de competiþia neloialã rezultatã din importul unor produse la preþ dedumping sau subvenþionat, precum ºi de exportul la preþuri sub nivelul celor practicate pe piaþainternã (M. Of. nr.133 din 17 iunie 1992);– deºi nu existã o definiþie consacratã în lege a dumpingului, este reglementat importulunor produse la preþ inferior valorii lor normale, care poate fi supus taxelor antidumping.– actul normativ defineºte, în art. 1, preþul inferior valorii normale a unui produs similarpe piaþa internã a exportatorului astfel: „Prin preþ inferior valorii normale se înþelege un preþinferior preþului comparabil practicat în cursul operaþiunilor comerciale normale pentru un produssimilar pe piaþa internã a exportatorului, iar în cazul absenþei unui astfel de preþ: un preþ inferiorpreþului comparabil cel mai ridicat utilizat pentru exportul unui produs similar de cãtre taraexportatoare cãtre o tarã terþa în cursul unei operaþiuni comerciale normale; sau un preþ inferiorcosturilor de producþie ale produsului respectiv în tara de origine, plus un supliment rezonabilreprezentând cheltuielile de comercializare ºi profitul.”* structuri instituţionale: Consiliul Concurenþei – reglementat în cap.4 din Legea21/1996 legea concurenþei, republicatã (M. Of. nr. 742 din 16 august 2005), Oficiul Concurenþei,reglementat de HG nr.767/2003 privind organizarea ºi funcþionarea Oficiului Concurenþei însubordinea Ministerului Finanþelor Publice (M. Of. nr. 481 din 4 iulie 2003), OUG nr.36/2001privind regimul preþurilor ºi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul OficiuluiConcurenþei (M. Of. nr. 115 din 7 martie 2001), aprobatã prin Legea nr. 205/2002.* practici anticoncurenţiale* sediul materiei şi definiţie: reglementate în cap.2, art. 5 din Legea 21/1996, legeaconcurenþei, republicatã, astfel:„Sunt interzise orice înþelegeri exprese sau tacite între agenþii economici ori asociaþiile deagenþi economici, orice decizii luate de asociaþiile de agenþi economici ºi orice practici concertate,care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenþei pe piaþaromâneascã sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmãresc:a) fixarea concertatã, în mod direct sau indirect, a preþurilor de vânzare ori de cumpãrare,a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum ºi a oricãror alte condiþii comerciale;b) limitarea sau controlul producþiei, distribuþiei, dezvoltãrii tehnologice ori investiþiilor;c) împãrþirea pieþelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriu teritorial,al volumului de vânzãri ºi achiziþii ori pe alte criterii;

d) aplicarea, în privinþa partenerilor comerciali, a unor condiþii inegale la prestaþiiechivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziþia concurenþialã;e) condiþionarea încheierii unor contracte de acceptare de cãtre parteneri a unor clauzestipulând prestaþii suplimentare care, nici prin natura lor ºi nici conform uzanþelor comerciale, nuau legãturã cu obiectul acestor contracte;f) participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaþii sau la orice alte forme deconcurs de oferte;g) eliminarea de pe piaþã a altor concurenþi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaþãsi a libertãþii exercitãrii concurenþei de cãtre alþi agenþi economici, precum ºi înþelegerile de a nucumpãra de la sau de a nu vinde cãtre anumiþi agenþi economici fãrã o justificare rezonabilã.”„Pot fi exceptate de la interdicþia stabilitã expres de lege înþelegerile, deciziile luate deasociaþiile de agenþi economici sau practicile concertate care îndeplinesc cumulativ condiþiileprevãzute la lit. a) – d) ºi una dintre condiþiile prevãzute la lit. e), dupã cum urmeazã:a) efectele pozitive prevaleazã asupra celor negative sau sunt suficiente pentru acompensa restrângerea concurenþei provocatã de respectivele înþelegeri, decizii luate deasociaþiile de agenþi economici sau practici concertate;52b) beneficiarilor sau consumatorilor li se asigurã un avantaj corespunzãtor celui realizatde pãrþile la respectiva înþelegere, decizie luatã de cãtre o asociaþie de agenþi economici saupracticã concertatã;c) eventualele restrângeri ale concurenþei sunt indispensabile pentru obþinereaavantajelor scontate, iar prin respectiva înþelegere, decizie luatã de cãtre o asociaþie de agenþieconomici sau practicã concertatã pãrþilor nu li se impun restricþii care nu sunt necesare pentrurealizarea obiectivelor enumerate la lit. e);d) respectiva înþelegere, decizie luatã de o asociaþie de agenþi economici sau practicãconcertatã nu dã agenþilor economici sau asociaþiilor de agenþi economici posibilitatea de aelimina concurenþa de pe o parte substanþialã a pieþei produselor ori serviciilor la care se referã;e) înþelegerea, decizia luatã de o asociaþie de agenþi economici sau practica concertatã încauzã contribuie ori poate contribui la:1. ameliorarea producþiei ori distribuþiei de produse, executãrii de lucrãri ori prestãrilorde servicii;2. promovarea progresului tehnic sau economic, îmbunãtãþirea calitãþii produselor ºiserviciilor;3. întãrirea poziþiilor concurenþiale ale întreprinderilor mici ºi mijlocii pe piaþa internã;

4. practicarea în mod durabil a unor preþuri substanþial mai reduse pentru consumatori”;* concentrarea economică – sediul materiei şi definiţie: art. 10 din Legea 21/1996,legea concurenþei;*„Concentrarea economicã se realizeazã prin orice act juridic, indiferent de formaacestuia ºi care, fie opereazã transferul proprietãþii sau al folosinþei asupra totalitãþii ori a uneipãrþi a bunurilor, drepturilor ºi obligaþiilor unui agent economic, fie are ca obiect sau ca efect sãpermitã unui agent economic ori unei grupãri de agenþi economici de a exercita, direct sauindirect, o influenþã determinantã asupra unui alt agent economic sau mai multor alþi agenþieconomici.”„O operaþiune de concentrare economicã are loc atunci când:a) doi sau mai mulþi agenþi economici, anterior independenþi, fuzioneazã;b) una sau mai multe persoane care deþin deja controlul cel puþin asupra unui agenteconomic ori unul sau mai mulþi agenþi economici dobândesc, direct sau indirect, controlul asupraunuia sau mai multor alþi agenþi economici ori asupra unor pãrþi ale acestora, fie prin luare departicipare la capital, fie prin cumpãrare de elemente de activ, prin contract sau prin altemijloace.”*„Sunt interzise concentrãrile economice care, având ca efect crearea sau consolidareaunei poziþii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrângerea, înlãturarea sau denaturareasemnificativã a concurenþei pe piaþa româneascã sau pe o parte a acesteia.”, conform art 12.*„Prevederile cap 10 din legea 21/1996 nu se aplicã operaþiunilor de concentrareeconomicã, atunci când cifra de afaceri cumulatã a agenþilor economici implicaþi nu depãºeºteechivalentul în lei a 10.000.000 euro ºi nu existã cel puþin 2 agenþi economici implicaþi înoperaþiune care sã realizeze pe teritoriul României, fiecare în parte, o cifrã de afaceri mai maredecât echivalentul în lei a 4.000.000 euro. (Echivalentul în lei se calculeazã la cursul de schimbcomunicat de Banca Naþionalã a României, valabil pentru ultima zi a exerciþiului financiar dinanul anterior operaþiunii.)” – art. 14.*Concentrãrile economice care depãºesc pragurile prevãzute la art. 14 sunt supusecontrolului ºi trebuie notificate Consiliului Concurenþei;*legislaţia privind ajutorul de stat (lg 143/1999)*sediul materiei: Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicatã (M. Of. nr. 744 din 16august 2005), ºi legislaþia secundarã: Ordinul nr. 146/2006 pentru punerea în aplicare aRegulamentului privind ajutorul de stat sub forma compensãrilor acordate anumitor întreprindericãrora le-a fost încredinþatã prestarea unor servicii de interes economic general, emis de Consiliul

Concurenþei (M. Of. 549 din 26 iunie 2006), Regulamentul din 9 iunie 2006 privind ajutorul de53stat sub forma compensãrilor acordate anumitor întreprinderi cãrora le-a fost încredinþatãprestarea unor servicii de interes economic general, emis de Consiliul Concurenþei (M. Of. nr.549 din 26 iunie 2006), Raportul din 2006 privind ajutoarele de stat acordate în România înperioada 2002 – 2004, emis de Consiliul Concurenþei, în temeiul art. 42 (Art. 42, lg 143/1999:„Consiliul Concurenþei întocmeºte un raport anual privind ajutoarele de stat acordate în România,pe care îl înainteazã spre aprobare Guvernului. Raportul se transmite Comisiei Europene ºi sepublicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, în vederea asigurãrii transparenþei în acestdomeniu.) din Legea nr. 146/1999 (M. Of. 138 bis din 14 februarie 2006);* definiţie, conform art. 1 din legea 143/1999; „Ajutorul de stat este orice mãsurã desprijin acordatã de cãtre stat sau de cãtre unitãþile administrativ-teritoriale, din resurse de stat sauresurse ale unitãþilor administrativ-teritoriale, ori de alte organisme care administreazã surse alestatului sau ale colectivitãþilor locale, indiferent de formã, care distorsioneazã sau ameninþã sãdistorsioneze concurenþa prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producþiei anumitor bunuri, aprestãrii anumitor servicii sau care afecteazã comerþul dintre România ºi statele membre aleUniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurenþial normal.”* „Strategia naţională de luptă antifraudă pentru protecţia intereselor financiare aleUniunii Europene în România” – conform HG nr. 793/2005 privind aprobarea Strategieinaþionale de luptã antifraudã pentru protecþia intereselor financiare ale Uniunii Europene înRomânia (M. Of. nr. 743 din 16 august 2005);* motivaţia elaborării Strategiei:1) necesitatea de a armoniza reglementãrile din legislaþia naþionalã cu normele europeneîn domeniu;2) necesitatea de a pregãti cadrul normativ, instituþional ºi operaþional pentru momentuladerãrii;3) nevoia de a eficientiza controlul financiar ºi controlul fiscal care se exercitã înlegãturã cu fondurile europene.* finalitatea Strategiei: realizarea unei mai bune coordonãri a instituþiilor cu atribuþii îndomeniu, rolul primordial în aceastã acþiune revenindu-i Departamentului pentru LuptaAntifraudã;* necesitatea Strategiei a fost afirmatã prin Acordul de cooperare încheiat între OficiulEuropean de Luptã Antifraudã (OLAF) ºi Departamentul de Inspecþie al Primului-Ministru,

devenit ulterior Departamentul pentru Lupta Antifraudã, prin adoptarea Ordonanþei de urgenþã aGuvernului nr. 49/2005 privind stabilirea unor mãsuri de reorganizare în cadrul administraþieipublice centrale, acord ce a intrat în vigoare în luna octombrie 2004;* iniþiatorul Strategiei ºi principalul responsabil pentru elaborarea ºi implementareaacesteia: Departamentul pentru Lupta Antifraudã, sprijinit în activitatea de elaborare de cãtre:a) reprezentanþii Programului SIGMA (Support for Improvement in Governance andManagement) al Comisiei Europene;b) reprezentanþii Organizaþiei pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã (OECD);c) Unitatea de Politici Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului.* scopul Strategiei: crearea unui cadru normativ instituþional ºi operaþional coerent ºieficient, compatibil cu normele europene, pentru protejarea efectivã si echivalentã a intereselorfinanciare ale Uniunii Europene în România.* Strategia: 1. delimiteazã frauda împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europenede corupþie;2. se referã strict la frauda împotriva intereselor financiare ale UniuniiEuropene;* acest aspect reiese nu numai din definiþia „corupþiei” adoptatã de Comitetul de Miniºtrial Consiliului Europei, ci ºi din legislaþia naþionalã în domeniu.* Principii ale Strategiei:– eficienþã în lupta antifraudã;54– responsabilitatea instituþionalã si managerialã;– competenþã profesionalã a personalului implicat în lupta antifraudã;– transparenþa activitãþilor desfãºurate de instituþiile implicate în lupta antifraudã.* Obiectivele Strategiei: obiective generale ºi specifice:– obiective generale: „Strategia are drept obiective generale dezvoltarea unui sistemintegrat de coordonare a luptei antifraudã privind protecþia intereselor financiare ale UniuniiEuropene în România ºi întãrirea capacitãþii administrative a instituþiilor cu atribuþii în prevenirea,identificarea, investigarea, sancþionarea fraudei ºi recuperarea prejudiciului produs prin comitereaacesteia.”– obiective specifice:A. Prevenirea fraudării fondurilor comunitare prin acţiuni de comunicare şi relaţiipublice:– eficientizarea cooperãrii privind comunicarea între instituþiile cu atribuþii în domeniulfondurilor comunitare ºi, în acelaºi timp, între acestea ºi beneficiarii fondurilor Uniunii Europene,instituþiile Uniunii Europene, ambasadele statelor membre, societatea civilã;– creºterea gradului de informare a opiniei publice în vederea prevenirii fraudei;– creºterea gradului de transparenþã în alocarea fondurilor europene nerambursabile.

B. Controlul financiar public:– îmbunãtãþirea controlului financiar public intern în vederea eficientizãrii activitãþilor deidentificare a fraudelor ºi neregulilor;– întãrirea responsabilitãþii manageriale a conducãtorilor agenþiilor de implementare aprogramelor cu finanþare europeanã;– dezvoltarea competenþelor profesionale ale personalului implicat în activitãþi legate decontrolul financiar;– dezvoltarea ºi implementarea standardelor de audit extern în conformitate custandardele internaþionale în domeniu.C. Controlul fiscal:– dezvoltarea unei capacitãþi adecvate de coordonare ºi asigurare a calculãrii, colectãrii,plãþii ºi controlului resurselor proprii, precum ºi de raportare cãtre Uniunea Europeanã;– crearea unui cadru legislativ pentru colectarea ºi controlul taxelor de producþie ce vor fipercepute asupra cotelor de zahãr ºi izoglucozã;– elaborarea actelor normative necesare asigurãrii conformitãþii cu reglementãrilecomunitare în domeniul colectãrii ºi controlului resurselor proprii.D. Cercetarea şi urmărirea penală a cazurilor de fraudă:– armonizarea dispoziþiilor procedural-penale cu ansamblul normativ penal în materie;– armonizarea legislaþiei naþionale cu acquis-ul comunitar în domeniul protecþieiintereselor financiare ale Uniunii Europene;– întãrirea capacitãþii administrative a instituþiilor cu atribuþii în domeniul protecþieiintereselor financiare ale Uniunii Europene;– pregãtirea ºi perfecþionarea continuã a celor implicaþi în activitatea de urmãrire penalã,precum ºi în activitatea de judecatã a infracþiunilor împotriva intereselor financiare aleComunitãþii Europene.E. Recuperarea prejudiciului:– îmbunãtãþirea cadrului legislativ în domeniul recuperãrii fondurilor de preaderare;– pregãtirea cadrului legislativ ºi operaþional cu privire la procesul de recuperare îndomeniul resurselor proprii, dupã aderarea efectivã a României la Uniunea Europeanã;– dezvoltarea competenþelor personalului implicat în evaluarea prejudiciilor cauzate prinfraudã.F. Coordonarea luptei antifraudă:– consolidarea instituþionalã a Departamentului pentru Lupta Antifraudã;55– dezvoltarea activitãþii de culegere ºi analizã a datelor relevante pentru protecþiaintereselor financiare ale Uniunii Europene, în cadrul Departamentului pentru Lupta Antifraudã;– îmbunãtãþirea coordonãrii luptei antifraudã cu privire la protejarea intereselorfinanciare ale Uniunii Europene în România;– dezvoltarea competenþelor profesionale ale personalului Departamentului pentru Lupta

Antifraudã si al celorlalte instituþii implicate în protecþia intereselor financiare ale UniuniiEuropene în România;– îmbunãtãþirea sistemului de comunicare a neregulilor;– crearea unui sistem informaþional cu privire la cazurile de fraudã.VIII.2. PROTECŢIA CONSUMATORULUI DIN PERSPECTIVA RELAŢIILORDE AFACERI* Noţiunea de protecţie a consumatorilor* sediul materiei şi definiţie: OG nr. 21/1992, privind protecþia consumatorilor,republicatã (M. Of. nr. 75 din 23 martie 1994), defineºte protecþia consumatorilor, în art. 1, astfel:„Statul, prin mijloacele prevãzute de lege, protejeazã cetãþenii în calitatea lor de consumatori,asigurând cadrul necesar accesului neîngrãdit la produse ºi servicii, informãrii lor completedespre caracteristicile esenþiale ale acestora, apãrãrii ºi asigurãrii drepturilor ºi intereselorlegitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive, participãrii acestora lafundamentarea ºi luarea deciziilor ce îi intereseazã în calitate de consumatori”;* în noþiunea de protecþie a consumatorului intrã: protecþia vieþii, a sãnãtãþii ºi asecuritãþii consumatorilor; protecþia intereselor economice ale consumatorilor ºi protecþia juridicã;*mai mult, legea interzice expres producerea, importul ºi comercializarea produselorfalsificate sau contrafãcute.* Drepturile consumatorilor:a) de a fi protejaþi împotriva riscului de a achiziþiona un produs sau de a li se presta unserviciu care ar putea sã le prejudicieze viaþa, sãnãtatea sau securitatea ori sã le afecteze drepturileºi interesele legitime;b) de a fi informaþi complet, corect ºi precis asupra caracteristicilor esenþiale aleproduselor ºi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptã în legãturã cu acestea sã corespundãcât mai bine nevoilor lor, precum ºi de a fi educaþi în calitatea lor de consumatori;c) de a avea acces la pieþe care le asigurã o gamã variatã de produse ºi servicii decalitate;d)de a fi despãgubiþi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzãtoare aproduselor ºi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevãzute de lege;e) de a se organiza în asociaþii pentru protecþia consumatorilor, în scopul apãrãriiintereselor lor.* Organele care asigură protecţia consumatorului: organe ale administraþiei publicepentru protecþia consumatorilor:* Oficiul pentru Protecþia Consumatorilor, organ de specialitate al administraþiei publicecentrale, subordonat Guvernului, coordoneazã si realizeazã politica Guvernului în domeniulprotecþiei consumatorilor.* Asociaþiile pentru protecþia consumatorilor.

* Organisme consultative.56BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ OBLIGATORIE• Roxana-Daniela Pãun, Dreptul afacerilor – curs universitar, Editura FundaþieiRomânia de Mâine.• Roxana-Daniela Pãun, Drept monetar european, Editura Fundaþiei România deMâine,, 2006.• Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, EdituraUniversitarã, Bucureºti, 2005.• Roxana-Daniela Pãun, Uniunea economicã si monetarã. Istoric. Perspective, EdituraUniversul Juridic, 2005.• Stanciu D. Cãrpenaru, Drept comercial român, ediþia a V-a, Editura All Beck,Bucureºti, 2004.• Octavian Cãpãþânã, Dreptul concurenþei comerciale. Concurenþa patologicã.Monopolismul. Concurenþa onestã, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 1993.