Constantin Silvestri

GRAF OART

SONATINEoPour piano solo opus 3 n 3 (1931)

SONATINAoFor piano solo opus 3 n 3 (1931)

SONATINApentru pian solo opus 3 nr. 3 (1931)

Ediţie critică deConstantin IONESCU-VOVU

În elaborarea prezentei ediţii s-au utilizat lucrările:Constantin Silvestri, Sonatina, Editura Societăţii Compozitorilor Români, Bucureşti, <1944>.

Constantin Silvestri, Piese pentru pian, vol. I, ed. îngr. de C-tin Ionescu-Vovu, Editura muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1973.

EDITURA MUZICALĂ GRAFOART Bucureşti, str. Braşov nr. 20

LIBRĂRIA MUZICALĂ G. EnescuBucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1

TEL.: 0747 236 278 (07-GRAFOART); 021 315 07 12E-MAIL: GRAFOART1991@GMAIL.COM

COMENZI ON-LINE: WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO

Tehnoredactarea muzicală: Simona Buescu.

©2016. Toate drepturile rezervate. Copierea, chiar şi parţială, se poate efectua exclusiv cu acordul scris al Editurii Muzicale GRAFOART.

I S M N: 979-0-707657-44-7

Lucrare compusã si dedicatã

cu profund respect

M. S. Regelui Mihai IRegele României

CUPRINS

CONTENTS SOMMAIRE

Cuvânt înainte - Constantin Ionescu Vovu . . . . . . . . . 6

Avant-Propos . . . . Foreword . . . . . 8

Indicaţii . . . Indications . . . . Indications . . . . 9

SONATINA Sonatine Sonatina

Partea I . . . . . . . . . . . . . . . . 10

Partea II . . . . . . . . . . . . . . . 14

Partea III . . . . . . . . . . . . . . . 17

CUVÂNT ÎNAINTE

Constantin Silvestri (1913-1969) nu a fost numai un mare dirijor de renume mondial, ci şi un compozitor de mare valoare, cu o operă deosebit de originală. Pianist de mare fantezie şi improvizator inepuizabil, el a dedicat pianului o parte importantă a creaţiei sale, lucrările succedându-se de-a lungul unei perioade întinse din 1930 până în 1955. Rămasă practic necunoscută în timpul vieţii compozitorului, rareori executată – numai de către autor – muzica sa trecea drept dificilă pentru nivelul de înţelegere al publicului dinaintea ultimului război, iar apoi a fost relativ trecută sub tăcere de restricţiile ideologice ale regimului comunist. Plecarea definitivă din ţară a autorului, în 1958, a adăugat o umbră suplimentară asupra numelui său.

Abia după dispariţia sa timpurie a fost ridicată interdicţia executării muzicii sale, aceasta putând fi din nou auzită în ţară. Dar, fireşte, în absenţa autorului partiturile deveniseră rare şi greu accesibile, unele păreau pierdute. Acestei necesităţi am încercat să-i răspund în 1953, cu ajutorul compozitorului Wilhelm Berger, pe atunci vice-preşedinte al Uniunii Compozitorilor, prin prima publicare într-o ediţie completă a lucrărilor sale pentru pian solo. La fondul existent de lucrări pe care l-am avut în vedere în acel moment, s-a adăugat, în mod surprinzător, un grup de manuscrise deosebit de importante şi total necunoscute până atunci, pe care, la plecarea sa din ţară, Silvestri le-a încredinţat muzicologului Teodor Carţiş, pe atunci Director muzical al Radiodifuziunii. Astfel, culegerea plănuită – de 4-5 piese – s-a extins la cele două volume publicate în anii 1973-74 şi 1979-80, cuprinzând 10 lucrări de mare valoare muzicală, de la Suitele intitulate „Copii la joacă” până la cele 3 Sonate. Fireşte, interesul stârnit a fost maxim, ediţiile fiind epuizate în câteva zile.

Astăzi ele au devenit inaccesibile noilor generaţii, deşi interesul pentru această muzică nu a scăzut, ci dimpotrivă. În plus, în acest răstimp au apărut şi alte lucrări de un interes incontestabil, pentru formaţii de cameră şi pentru orchestră. Motive suficiente pentru a iniţia, prin republicarea operei pianistice (completată cu toate textele şi datele suplimentare apărute de-a lungul anilor) – sperăm – apariţia întregii opere a maestrului.

Prima perioadă a creaţiei sale, anii 1930-33 reprezintă o perioadă precoce, semnificativă pentru marele talent al autorului, cu o creaţie densă, cuprinzând 5 lucrări scrise înainte de a depăşi vârsta de 20 ani. Aceste piese sunt, în special, variante stilistice ale speciei de Suită, de la simplitatea dansurilor folclorice până la nivelul cel mai elaborat în Suita a III–a, limită dincolo de care ciclul suitei se destramă în piese-poem de sine stătătoare. Tot acum se prefigurează şi Sonata silvestriană (excepţionala Sonatină fiind intitulată iniţial „Mică Sonată”), care va constitui tiparul formal principal al unei bogate creaţii camerale.

Multitudinea şi varietatea indicaţiilor de interpretare din aceste lucrări vădeşte – pe lângă preocuparea autorului de a asigura operelor sale o execuţie vie şi nuanţată – bogăţia fanteziei sale interpretative. Indicaţiile dinamice şi agogice sunt deosebit de numeroase şi fin gradate. Pentru a preveni confuziile ce pândesc subtilitatea unor asemenea distincţii, compozitorul a alcătuit o scară ce ordonează gradele de intensitate sonoră şi tipurile de accente, publicată alături de Cântecele de Pustiu, pe care o reproducem în fiecare volum. În plus, pentru precizarea unor efecte specifice, el foloseşte unele semne mai rare, precum accentul tipic silvestrian – notat cu un semn personal– un accent expresiv foarte pronunţat, mult şi imediat diminuat (ilustraţie) – ce se execută ca un accent expresiv foarte pronunţat, mult şi imediat diminuat. De asemenea, trebuie reţinut că mordentul se execută în muzica lui

Silvestri totdeauna la fel, simplu, niciodată dublu (în manuscrise foloseşte chiar un semn personal de notaţie (ilustraţie). Jocul de pedală, privit ca element de culoare, e notat concis, dar precis şi variat – obligând la respectarea riguroasă a indicaţiilor, atât cele de durată (uneori prelungită), cât şi cele de senza Ped, adesea pe suprafeţe mari.

La baza textului prezentei ediţii a stat ediţia princeps, tipărită sub directa îndrumare a compozitorului, coroborată cu o serie de copii manuscrise revăzute de autor în anii 1944-45, pe care Romeo Drăghici – Director al Muzeului G. Enescu în acel timp – mi le-a pus la dispoziţie. Am urmărit în publicarea acestor texte redarea cât mai fidelă şi completă a scrierii silvestriene, în toate detaliile acesteia . Indicaţiile de interpretare respectă întrutotul imaginea grafică – nu numai semnele de frazare, articulaţie, nuanţele de intensitate, ci şi unele indicaţii ce dirijează către o stare afectivă – evitând cu stricteţe orice adaosuri proprii. La fel şi frecventele indicaţii de digitaţie (mai ales în primele lucrări), toate strict personale, unele neobişnuite, adesea cu un scop evident de dezvoltare a îndemânării manuale, mai ales în primele lucrări, adresate celor mai tineri interpreţi.

Cele trei lucrări op. 3 au fost publicate de Societatea Compozitorilor cu sprijinul Fundaţiei Regele Mihai I. Atragem atenţia asupra acestora, primele două –Suitele pentru copii, închinate „cu profund respect Măriei Sale Mihai Mare Voevod de Alba Iulia”, iar Sonatina – M S. Regelui Mihai I Regele României” ale căror dedicaţii nu au putut fi publicate în ediţia din anii 70'. Această dedicaţie explică întrucâtva şi schimbarea notării iniţiale (strict în ordinea creaţiei) a numerelor de opus: Sonatina era iniţial op. 3 nr. 2, fiind compusă în acelaşi an cu prima suită – 1931, iar Suita II op. 3 nr. 3 – în anii 1931-1933. Ordinea definitivă a fost stabilită prin tipărirea cu dedicaţii, în anul 1944.

Rostul acestei ediţii este deci nu numai de a de a oferi muzicienilor unele dintre cele mai valoroase pagini din pianistica românească, ci şi de a lumina mai clar profilul de creator al lui Constantin Silvestri, prin cele mai consistente aspecte ale operei sale, stabilind totodată texte definitive ale operelor sale.

Constantin Ionescu-Vovu

Avant-propos

Constantin Silvestri (1913-1969) était non seulement un grand et célèbre chef d'orchestre de réputation mondiale, mais aussi un compositeur de grande valeur, avec des compositions très originales. Pianiste et improvisateur inépuisable, il a consacré au piano une partie importante de son travail, ses œuvres couvrent une long période depuis 1930 à 1955.

La première période de sa création couvre les années 1930-1933 - une période précoce, importante pour le grand talent de l'auteur - une création dense, en comprenant cinq œuvres écrites avant l'âge de 20 ans. Ces pièces sont surtout des variations stylistiques de l'espèce « suite », de la simplicité des danses folkloriques jusqu'au niveau le plus élaborée dans la IIIème Suite, limite au-delà de laquelle le cycle des suites se dissipe en pièces-poème indépendantes. C'est maintenant que la sonate silvestrienne se préfigure elle aussi (l'exceptionnelle Sonatine a été intitulé d'abord la «Petite Sonate»), qui constituera le principal motif formel d'une riche œuvre de musique de chambre.

Le texte de cette édition a été établi en utilisant la première édition, imprimée sous la direction du compositeur, corroborée à une série de copies manuscrites révisées par l'auteur même dans les années 1944-1945, qui se trouvent au Musée G. Enesco. La multitude et la variété des indications concernant l'interprétation de ces pièces révèle - outre la préoccupation de l'auteur d'assurer l'exécution vives et nuancées de ses œuvres – la richesse de sa fantaisie interprétative. Les indications dynamiques et agogique sont très nombreuses et finement graduée. Pour prévenir les possibles confusions qui guettent à l'intérieur de ces distinctions subtiles, le compositeur a publié au côté de ses Chants nostalgique une échelle qui ordonne les degrés de l'intensité sonore et les types d'accents, qu'on reproduit en chaque volume.

Foreword

Constantin Silvestri (1913-1969) was not only a world famous conductor, but also a great composer, with a very original work. High inspiration pianist and unexhausted improviser, he devoted piano a significant proportion of his work, his compositions succeeding over a stretched period of 1930 to 1955.

The first period of his creation covers the years 1930-1933 - an early period, significant for the great talent of the author – with a dense creation, including five works written before reaching the age of 20. These pieces are particularly stylistic variations the

rdsuite specie, from the simplicity of folk dances to the most elaborate level in the III Suite, a limit beyond which the suite cycle falls apart in independent poem-pieces. At this point also we can prefigure the silvestrian Sonata (the exceptional Sonatina was originally entitled Small Sonata), which will be the main formal pattern of a rich chamber repertoire.

On the basis of the text of this edition was the first edition, printed under the direction of composer, and a series of copies of manuscripts revised by the author between 1944-1945, from the G. Enescu Museum. The multitude and variety of interpretative indications of these works reveals - in addition to the author's concern to ensure execution of its works vivid and nuanced - interpretive richness of his fantasy. The dynamic and agogic indications are particularly numerous and finely graduated. To prevent confusions that lurk in such subtle distinctions, the composer published along with the Nostalgic chants a scale that sorts the grades of loudness and kinds of accents, which we reproduce in each volume.

TEMPO

= accelerando

= allargando

PEDALĂ / PEDALE / PEDAL

= con (c. )

1/2

senza (s. )

INDICAŢII / INDICATIONS

NUANŢE / NUANCES / DINAMICS

(b )molto(b )molto

quasi poco poco (p ) quasi

rin (r )

Zpoco rin ben rin (br ) (b )poco (p )

quasi molto(b ) molto

- 10 -

Constantin SilvestriOpus 3 nr. 3 - 1931

SONATINA

LUCRARE PROTEJATĂFOTOCOPIEREA

(CHIAR ŞI PARŢIALĂ)ESTE INTERZISĂ

SONATINASONATINE

I

© 2016. GRAFOART

- 14 -

II

© 2016. GRAFOART

III

- 17 -

- 21 -

PUTEŢI ACHIZIŢIONA LUCRĂRILE NOASTRE DIN

LIBRĂRIA MUZICALĂ G. EnescuBucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1

(lângă Liceul de muzică G. Enescu)

SAU

PUTEŢI COMANDA ONLINE VIZITÂND

WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO

E-MAIL: GRAFOART1991@GMAIL.COMTEL.: 0747 236 278 (07-GRAFOART)

ACEASTĂ LUCRARE ESTE PROTEJATĂ

DE LEGEA DREPTULUI DE AUTOR !

VĂ MULŢUMIM DACĂ NU VEŢI FOTOCOPIA ACEASTĂ LUCRARE INTEGRAL SAU PARŢIAL !

RESPECTAŢI EFORTUL AUTORULUI ŞI AL ECHIPEI REDACŢIONALE

ŞI SUSŢINEŢI PUBLICAREA ALTOR LUCRĂRI SIMILARE !