4 PIESEPENTRU PIAN

Dumitru Bughici

Ediţie îngrijită de Oana Rădulescu Velcovici

GRAF OART

Op. 12 nr. 2

În elaborarea prezentei ediţii s-au utilizat lucrarea:Dumitru Bughichi, Patru piese pentru pian, op. 12 nr. 2, 1969,

lucrarea fiind o reproducere tipărită a a manuscriselor.

©2015. Toate drepturile rezervate.Copierea de orice fel se va efectua exclusiv

cu acordul scris al S.C. Casa de Editură GRAFOART.

EDITURA MUZICALĂ GRAFOART Bucureşti, str. Braşov nr. 20

LIBRĂRIA MUZICALĂ G. EnescuBucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1

TEL.: 0747 236 278 (07-GRAFOART); 021 315 07 12E-MAIL: GRAFOART1991@GMAIL.COM

COMENZI ON-LINE: WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO

I S M N: 979-0-707653-57-9

Tehnoredactarea muzicală: Andreea Larisa Retegan.

Dumitru Bughici(1921 – 2008)

Descendent al unei familii de violonişti evrei din Iaşi, Dumitru Bughici s-a născut la 14 noiembrie 1921. Şi-a început studiile muzicale la Conservatorul din oraşul natal, unde a avut ca profesori – între anii 1935 şi 1938 – pe Carol Nosek (teorie-solfegiu), Alexandru Zirra (armonie), Antonin Ciolan (cor, dirijat), Radu Constantinescu (pian).

În anul 1941 a scăpat, ca prin minune, din Pogromul de la Iaşi, în care, însă, a pierit o parte a familiei sale.

După cel de-al doilea război mondial, şi-a continuat

studiile la Conservatorul N. A. Rimski-Korsakov din

Leningrad, între anii 1950-1955, unde i-a avut ca profesori

pe N. Ostrovski (teorie-solfegii), I. Tiulin (armonie), A.

Dmitriev (contrapunct), A. G. Şnittke (forme muzicale), A.

Arapov şi V. Salmanov (orchestraţie), V. V. Voloşinov

(compoziţie), V. Aleksandrovna (istoria muzicii).Din 1955 până în 1986 a fost asistent universitar

(1955-1957), apoi lector universitar (1957-1986) la catedra

de forme muzicale a Conservatorului Ciprian Porumbescu din

Bucureşti. În activitatea la catedră, Dumitru Bughici îmbina

cunoaşterea în profunzime a domeniului – respectiv,

formele şi genurile muzicale – cu un excepţional talent

pedagogic. Este autorul multor scrieri cu caracter didactic,

printre care amintim Suita şi sonata (Editura Muzicală,

Bucureşti, 1965) – lucrare distinsă cu Premiul Academiei Române, şi Dicţionar de forme şi genuri

muzicale (Editura Muzicală, Bucureşti, 1978), distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor şi

Muzicologilor din România (UCMR).În anul 1986, Dumitru Bughici a emigrat în Israel, unde şi-a continuat activitatea de

compozitor şi profesor. A murit la Ierusalim, la 10 iunie 2008.

Compozitor prolific, Dumitru Bughici a creat în toate genurile muzicale, cu precădere

lucrări dedicate orchestrei simfonice (simfonii, simfoniette, poeme simfonice, lucrări

concertante), muzică de cameră sau vocală, muzică de teatru, de film sau corală. Din creaţia

pentru pian a lui Dumitru Bughici amintim: Cinci piese pentru pian, op.5 (1954); Şase piese pentru

pian, op.11 (1957) – editate de GrafoArt în 2013; Imagini din viaţa copiilor, op.23 (1962); Două

novelete pentru pian (1972); Impromptu în ritm de jazz pentru două piane (1974); Mică suită pentru pian

(1975); Amintiri (1978) – ciclu de patru piese pentru pian; Triptic pentru pian, op. 62: Scherzo;

Meditaţie; Toccata (1983); Patru piese concertante pentru pian (1984); Triptic pentru pian: Slow-Marş;

Andantino-Blues; Rumba (1993). O listă completă a creaţiei compozitorului Dumitru Bughici se află în: Enciclopedia

Muzicii româneşti de la origini până în zilele noastre, Vol.2 (B), de Viorel Cosma în colaborare cu

Luminiţa Vartolomei şi Constantin Catrina, Editura ARC 2000, Bucureşti, 2007.

Patru piese pentru pian Op. 12 nr. 2 (1969)

În acest opus dedicat pianului, compozitorul îşi arată întreaga măiestrie şi fantezie, precum şi un simţ al umorului de cea mai fină calitate. Pornind de la câteva motive preluate din folclorul copiilor, precum „Melc, melc, codobelc”, „Ceata lui Piţigoi” sau „Nani, nani, puiul mamii ”, la care adaugă unele elemente armonico-melodico-ritmice specifice jazz-ului, şi tratându-le pe toate cu virtuozitatea celui ce stăpâneşte pe deplin secretele meseriei, compozitorul a creat o lume sonoră atrăgătoare, înzestrând repertoriul pianistic românesc cu o lucrare valoroasă.

Nocturna este construită pe baza unor structuri atonale libere, organizate în fraze cu

dinamică şi expresie contrastante, cu sonorităţi misterioase, cu unisonuri sau armonii stranii, uneori străbătute de accente de dramatism.

În măsurile 18–19, linia melodică sugerează tema cântecului Ceata lui Piţigoi, care va apărea şi în piesa nr.4, Toccata.

Scherzo are structura formală tradiţională A – B – A, în care A este dinamic, cu disonanţe colorate şi accente energice, iar secţiunea B – care conţine două subsecţiuni, Calmo (măsurile 32-46) şi Adagio (măsurile 47-61) – aduce nuanţe contrastante, transparente, cu indicaţii precum mp dolce sau pp delicato. În măsura 32, linia melodică de la mâna dreaptă pare a sugera cuvintele „Nani, nani, puiul mamii”. Primele patru note ale acestui motiv apar şi în secţiunile A şi A reluat, în două aspecte: unul dinamic, cu accente, în trioletele de la mâna stângă din măsura 16 (respectiv 77 în reluare), şi altul aproape liric, în măsura 22. (Acest motiv apare şi în piesa următoare, Preludiu, la măsura 14.) Reluarea secţiunii A începe la măsura 62 (similară cu măsura 3 din prima expunere a A-ului, măsurile 1 şi 2 ale piesei constituind o introducere). Această reluare nu este strict identică, ea aducând diverse dinamizări de ordin ritmic, armonic sau melodic (măsurile 65–67, 69–71). În măsura 83, tocmai acolo unde ar fi trebuit să apară motivul „Nani, nani...” în aspectul său liric, discursul părăseşte traseul prezentat în A-ul iniţial, pentru a face loc transformărilor necesare Codei.

Preludiu poartă indicaţia de tempo Lento şi debutează în nuanţa mp, cu un sunet foarte lung (mi) la mâna dreaptă, pe fondul căruia mâna stângă intonează o melodie cu profil sinuos, visătoare, leneşă, pe care o denumim fraza a. Aceasta se încheie în măsura 4, printr-o alunecare cromatică în sensuri contrare între cele două mâini, dar pe aceleaşi sunete, la distanţă de o octavă ( mâna dreaptă mi – fa – fa diez, mâna stângă fa diez – fa becar – mi ).

În măsurile 5–8, la mâna stângă apare motivul „Melc, melc, codobelc”, intonat în nuanţa pp crescendo poco a poco, în octave staccato cu marcato. Aceste patru măsuri alcătuiesc fraza b.

În măsurile 9–12, pe fondul unor triluri la mâna dreaptă, mâna stângă intonează motivul iniţial, transformat melodico-ritmic, cu accente, cu indicaţia mf energico crescendo, cu alunecarea cromatică descendentă finală amplificată. Am denumit această frază a1.

În măsura 12 apar nişte structuri armonico–ritmice sacadate, cu accente energice pe contratimp, iar în măsura 13 apare o notă lungă – sol diez doime cu punct – la mâna dreaptă, cu indicaţia fp, ca un semnal de atenţionare, şi având rol de trecere către fraza următoare.

În măsurile 14–17, cele două mâini intonează motivul „Nani, nani, puiul mamii”, în terţe armonice şi în mişcare contrară (mâna stângă prezintă motivul în inversare de direcţie a intervalelor, concomitent cu expunerea acestuia în sens direct de către mâna dreaptă). În măsura 17, mâna dreaptă aduce motivul „Melc, melc, codobelc” în octave armonice micşorate, în nuanţa ppp. Am denumit această frază c.

În măsurile 18–19 apare motivul a, la mâna dreaptă, transpus cu o cvartă micşorată mai jos ca la prima expunere şi cu unele intervale modificate.

În măsurile 20–23, mâna stângă expune motivul „Melc, melc, codobelc” (b), cu intervale modificate, dar păstrând caracterul de la prima expunere (măsurile 5–8).

În măsurile 24–25, motivul a apare sub o nouă formă, (a2), cu intervale modificate, în unison (la octavă) între mâna dreaptă şi mâna stângă, cu o terţă mare mai sus ca la prima expunere şi în nuanţa f.

Măsurile 26–30 constituie o Coda. Măsura 26 prezintă o similaritate cu măsura 12, dar nuanţa indicată este mf, acordurile fiind atacate alternativ de cele două mâini, cu accente pe fiecare atac, ceea ce le dă o expresie şi mai tăioasă. Măsura 27 aduce o încercare de a relua motivul a, cu un semiton mai sus ca la prima expunere, cu ritm identic şi profil melodic transformat – optimile au mers descendent. Măsura 28 reia, în primii doi timpi, acordurile alternate din măsura 26, pentru ca pe timpul 3 să aducă inversarea ordinii de atac între cele două mâini (dreapta – stânga) şi o schimbare armonică. Ultimele două măsuri constituie un fel de concluzie, cu expresie de uimire, frazele expuse de cele două mâini sugerând o posibilă politonalitate: mâna stângă intonează un arpegiu de Fa major pe treapta I în răsturnarea I, iar mâna dreaptă, un şir de intervale armonice care sugerează – prin enarmonie – tonalitatea Si major.

Rezultă o structură a b a1 c a b a2 coda, care poate sugera o mini–formă de rondo, construită cu fantezia, umorul şi măiestria caracteristice autorului.

Toccata este o piesă plină de dinamism şi umor, în care motivele „Melc, melc, codobelc” (în măsurile 4, 11, 21, 58 în inversare, etc), „Ceata lui Piţigoi” (în măsurile 24, 40, 42, etc.) şi „Nani, nani, puiul mamii” (în măsurile 52, 56, etc.) apar în diferite ipostaze expresive.

Structura formală a Toccatei este A – B – A. Secţiunile A şi A–reluat sunt pline de nerv ritmic, accente asimetrice şi pe contratimpi, sincope, pasaje de virtuozitate cu scriitură specifică în stil de Toccata, cu mâini alternate, triluri, glissando-uri, efecte dinamice prin nuanţe contrastante şi sf–uri. Deşi poartă indicaţia de tempo Moderato (Scherzando), secţiunea A şi reluarea acesteia au un pronunţat caracter de virtuozitate şi strălucire instrumentală. Secţiunea centrală – B – aduce un contrast dinamic şi de expresie. Aceasta începe la măsura 42, purtând indicaţia Larghetto – quasi dolore, având, de fapt, un puternic sens umoristic. Episodul central poate fi interpretat în versiunea sa integrală, cu cele două sub-secţiuni, Larghetto (măsurile 42–51) şi Comodo (măsurile 52–61), sau în varianta prescurtată (vi–de pentru măsurile 51–60), această tăietură apărând indicată de autor în copia manuscrisului pe care ne-a oferit-o personal. Autoarea acestor rânduri a cântat piesa în varianta integrală.

Oana Rădulescu Velcovici Bucureşti, august 2015

- 6 -

Dumitru Bughici

1. NOCTURNĂ

LUCRARE PROTEJATĂFOTOCOPIEREA

(CHIAR ŞI PARŢIALĂ)ESTE INTERZISĂ

2. SCHERZO

- 10 -

3. PRELUDIU

- 16 -

4. TOCCATA

- 18 -

PUTEŢI ACHIZIŢIONA LUCRĂRILE NOASTRE DIN

LIBRĂRIA MUZICALĂ G. EnescuBucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1

(lângă Liceul de muzică G. Enescu)

SAU

PUTEŢI COMANDA ONLINE VIZITÂND

WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO

E-MAIL: GRAFOART1991@GMAIL.COMTEL.: 0747 236 278 (07-GRAFOART)

ACEASTĂ LUCRARE ESTE PROTEJATĂ

DE LEGEA DREPTULUI DE AUTOR !

VĂ MULŢUMIM DACĂ NU VEŢI FOTOCOPIA ACEASTĂ LUCRARE INTEGRAL SAU PARŢIAL !

RESPECTAŢI EFORTUL AUTORULUI ŞI AL ECHIPEI REDACŢIONALE

ŞI SUSŢINEŢI PUBLICAREA ALTOR LUCRĂRI SIMILARE !