SIGURANŢA ŞI PERFORMANŢELE CIRCULAŢIEI RUTIERE

În epoca contemporană, dominată de nenumărate şi remarcabile realizări tehnice, de

diversificarea mijloacelor de transport şi sporirea semnificativă a vitezei de circulaţie, rolul experţilor

tehnici a crescut pretutindeni, iar România face parte din ţările care au tratat cu maximă seriozitate

problemele circulaţiei auto, (atribuind tuturor formelor de investigare ştiinţifică a problemelor socio –

psihologice ale conducerii auto, popularizării normelor de circulaţie, lărgirii orizontului de cunoaştere al

celor care exercită conducerea autovehiculelor, cât şi expertizei tehnice auto o importanţă deosebită)

fraza trebuie rescrisă, nu are înţeles.

Expertiza tehnică auto fără a se confunda cu expertiza criminalistică a accidentelor de circulaţie,

este menită să pună, cu înalt simţ de răspundere, la dispoziţia organelor de urmărire penală şi instanţelor

judecătoreşti, date apte să elucideze tot ce vizează construcţia, exploatarea, întreţinerea şi reparaţia

autovehiculelor, dând de asemenea răspunsuri calificate la probleme fundamentale de circulaţie rutieră şi

tehnică auto. Dacă expertului criminalist i se cere să stabilească dinamica accidentului după urmele

create în câmpul infracţional, să determine direcţia de deplasare a autovehiculelor după urmele lăsate pe

segmentul de drum, să aprecieze care a fost locul impactului, să indice momentul în care a apărut starea

de pericol, să stabilească spaţiul parcurs de victimă în câmpul vizual al şoferului, spaţiul parcurs de

autovehicul din momentul apariţiei stării de pericol până în cel al impactului, poziţia autovehiculului sau

a victimei în momentul impactului, să calculeze viteza după urmele de frânare, de derapare sau

răsturnare, să evalueze, să demonstreze posibilităţile de evitare a accidentului şi să stabilească relaţiile

de timp în care sau derulat anumite secvenţe ale accidentului şi expertul tehnic auto, este frecvent

consultat de organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti cu privire la asemenea aspecte,

cerându-i-se în mod preponderent să dea răspuns la problemele de natură tehnică privind construcţia,

funcţionarea şi exploatarea autovehiculelor, în măsura în care acestea afectează circulaţia rutieră,

explicând circumstanţele de ordin tehnic în care s-au produs faptele.

Orice raport de expertiză tehnică auto trebuie să se transforme din momentul elaborării şi într-o

sursă de informare referitoare la stările de fapt, să dezvăluie cu exactitate să dezvăluie cu fermitate

indisciplina din domeniul funcţionării, exploatării, întreţinerii mijloacelor auto pentru că, aşa cum se

menţionează îndeobşte, orice trecere cu vederea a carenţelor de ordin tehnic, ca şi toleranţa faţă de

micile defecţiuni ale maşinii, alături de neglijenţă, neatenţie, exercitarea cu nesocotinţă a unor manevre,

uşurinţa, încrederea nelimitată în posibilităţile autovehiculului sau încălcarea prevederilor, inclusiv a

celor de ordin tehnic, care reglementează această materie, reprezintă invariabil cauze sau condiţii

favorizante ale unor evenimente, cu urmări, adesea, foarte grave.

De la apariţia primelor mijloace de transport şi până în prezent fenomenul accidentelor de trafic a

cunoscut o continuă evoluţie. Complexitatea accidentelor de trafic a generat şi susţinut dezvoltarea unor

ştiinţe şi discipline noi precum şi extinderea şi dezvoltarea celor deja existente.

Analiza şi reconstrucţia evenimentelor rutiere presupune o abordare multidisciplinară în care

ştiinţele fundamentale împreună cu medicina legală se împletesc în efortul comun de a desluşi

împrejurările şi factorii care au contribuit la producerea unui accident de trafic.

În toate ţările civilizate se desfăşoară întruniri, dezbateri şi consfătuiri care au drept scop

elaborarea şi implementarea unor propuneri „de lege ferenda” în vederea reducerii numărului de

accidente precum şi diminuarea consecinţelor acestora.

Creşterea permanentă a parcului de autovehicule, (de exemplu în România în anul 2003 s-au

înmatriculat de trei ori mai multe autovehicule faţă de 1990), a dus la tratarea evenimentului rutier la

nivel mondial ca pe un fenomen epidemiologic1. Datele statistice prelucrate pun în evidenţă că la 10

milioane de kilometri parcurşi se produc 10 decese, aproximativ 400 de persoane pe zi, la un deces se

produc 30 de vătămări corporale 40 % din victime fiind pietonii. De asemenea, la un miliard de

kilometri parcurşi de un călător, căile ferate produc 0,95% din decese, avioanele 6,8% iar autovehiculele

48%. La noi în ţară, accidentele rutiere reprezintă cea de-a şaptea cauză de mortalitate printre celelalte

cauze. Fără a insista asupra datelor şi prelucrărilor statistice, doar din aceste minime informaţii, ne

putem forma o idee în ceea ce priveşte necesitatea imperioasă de a studia evenimentele rutiere nu doar

unilateral ci pluridisciplinar angrenând specialişti din toate domeniile ştiinţei. Astfel au luat naştere o

serie de activităţi noi care au ca menire descifrarea unei părţi din modul cum s-a produs evenimentul

rutier sau a unor împrejurări care au condus la declanşarea şi consumarea acestuia. Aceste activităţi din

care menţionăm expertiza tehnică, expertiza criminalistică, expertiza de evaluare, expertiza medico –

legală (şi traumatologică) au condus treptat spre necesitatea dezvoltării unei ştiinţe sub umbrela căreia să

poată fi utilizate cunoştinţele din alte domenii cu aplicabilitate specifică cercetării evenimentelor rutiere.

Beneficiile unei astfel de ştiinţe pot duce la un management din ce în ce mai performant a evenimentului

de trafic. Astfel putem vorbi de o profilaxie (termen împrumutat din medicină) a evenimentului de trafic

rutier sau la o reducerea a consecinţelor acestuia.

1 Călin Scripcaru, Mihai Covalciuc – Accidentele rutiere, Ed. Pamfilius, Iaşi 2004

Scopul cercetării evenimentelor de trafic

Cercetarea evenimentelor de trafic are rol dublu. Primul este acela de probaţiune judiciară şi cel

de-al doilea este cel profilactic. Cercetarea evenimentelor de trafic furnizează elementele şi datele

necesare în activitatea de statistică, cercetare, proiectare adică feed–back– ul necesar tuturor persoanelor

fizice şi juridice care desfăşoară activităţi directe sau conexe traficului (constructori de vehicule şi

autovehicule, constructori de drumuri, administratori ai drumurilor etc.).

Aparent cercetarea unui eveniment de trafic rutier şi lămurirea împrejurărilor în care s-a produs

acesta ar avea ca scop şi finalitate stabilirea vinovăţiei celor implicaţi în evenimentul respectiv. Acest

concept este total greşit şi anacronic întrucât aşa cum se va vedea în cele ce urmează la producerea unui

eveniment rutier concură mai mulţi factori a căror potenţial periculos cumulat duc la desfăşurarea lui.

Specialiştii care cercetează un eveniment rutier sunt obligaţi prin natura activităţii să păstreze

echidistanţa şi să se limiteze doar la lămurirea împrejurărilor şi argumentarea pe cale ştiinţifică a

modului de producere a unui eveniment rutier.

Rolul activ al specialistului care cercetează evenimentul rutier îl determină să scoată în evidenţă

toţi factorii cu potenţial periculos care au contribuit direct sau indirect la producerea acelui eveniment

pentru ca pe baza acelor informaţii persoanele fizice şi juridice care sunt participanţi în mod direct sau

indirect la trafic să ia măsuri pentru ca pe viitor consecinţele evenimentului să fie diminuate.

Expertiza evenimentelor de trafic rutier

Expertizarea evenimentelor de trafic rutier în principal comportă două tipuri de expertiză şi

anume expertiza tehnică şi expertiza criminalistică.

Expertiza tehnică a evenimentelor de trafic rutier sau cum mai este cunoscută expertiza tehnică

auto a fost reglementată prin OG. 2/2000. Obiectul expertizei tehnice auto îl formează problemele

referitoare la construcţia, exploatarea, funcţionarea autovehiculelor şi unele obiective legate de modul

cum aceste aspecte pot influenţa comportamentul, maneabilitatea şi siguranţa traficului.

De exemplu stabilirea prin expertiză dacă sistemul de frânare al unui autovehicul era

corespunzător din punct de vedere tehnic pentru circulaţia pe drumurile publice, dacă era eficient şi

eficace conform prevederilor standardelor şi normativelor care reglementează aceste aspecte; dacă

sistemul de direcţie sau servodireţie prezintă defecţiuni şi modul cum acestea ar putea influenţa

deplasarea autovehiculului; dacă încărcătura din autovehicul era distribuită corespunzător sau nu

depăşea limita maximă admisibilă şi dacă da cum şi cât putea această depăşire să influenţeze direcţia de

deplasare etc. Tot pe calea expertizei tehnice auto se poate stabili dacă un autovehicul putea efectua

virajul pe un anumit sector de drum, dacă putea urca o rampă cu un anumit grad de înclinare etc.

Practic obiectul expertizei tehnice se limitează doar la aspectele pur tehnice. În baza celor

menţionate organele de urmărire penală şi instanţa de judecată solicită expertului să se pronunţe cu

privire la:

- viteza cu care circula autovehiculul anterior frânării, raportată la caracteristicile şi starea

drumului public (drum umed, uscat, cu înveliş asfaltic, pavaj, piatră, acoperit cu gheată, zăpadă, noroi),

precum şi la condiţiile meteorologice şi de vizibilitate existente la momentul respectiv;

- cum se explică diferenţele de lungime ale urmelor de frânare create de roţile de pe o anumită

parte a autovehiculului faţă de cealaltă;

- viteza autovehiculului în momentul premergător accidentului şi în momentul impactului;

- timpul necesar intrării în funcţiune a frânelor;

- timpul de reacţie necesar pentru perceperea pericolului de accident în situaţia dată;

- dacă conducătorul auto avea posibilitatea să observe victima de la o anumită distanţă precum şi

factorii care i-au limitat vizibilitatea;

- distanţa la care se afla autovehiculul când pietonul s-a angajat în traversare;

- traiectoria urmată de pieton în traversare;

- viteza de deplasare a pietonului;

- valoarea pagubelor produse autovehiculului, rezultate în urma producerii accidentului etc.

Expertizele tehnice sunt de o utilitate deosebită în aprecierea pagubelor, stabilirii gradului de

uzură a autovehiculului, modul cum acesta a afectat producerea evenimentului rutier şi consecinţele

acestuia, acestea putând fi efectuate şi în afara cadrului judiciar.

Expertiza criminalistică a evenimentelor de trafic rutier, cunoscută şi ca expertiză

criminalistică auto şi nu se poate confunda cu expertiza tehnică şi nici nu poate fi substituită de aceasta.

Expertiza criminalistică, indiferent de gen este reglementată prin Codul de Procedură Penală şi este

necesar a fi dispusă în majoritatea evenimentelor de trafic rutier întrucât în proporţie mare acestea au

drept rezultat producerea unei infracţiuni: vătămare corporală sau ucidere.

Sunt foarte rare cazurile în care latura subiectivă a infracţiunii îmbracă o formă de vinovăţie însă

indiferent dacă vătămarea sau uciderea s-a produs ca urmare a unei acţiuni cu intenţie sau din culpă,

odată ce există infracţiunea se naşte necesitatea dispunerii unei expertize criminalistice care să aducă

lămuriri organului judiciar în vederea stabilirii vinovăţiei.

Expertiza criminalistică auto, ca şi alte genuri de expertiză criminalistică, se desfăşoară în cadru

instituţionalizat de stat dat fiind aspectul penal al faptei şi poate fi dispusă prin rezoluţie motivată de

către organul de cercetare penală sau poate fi cerută de către instanţa de judecată. Organele judiciare se

adresează institutelor de specialitate, ca şi în cazul expertizelor medico – legale ori traumatologice, iar

conducerea acestora desemnează expertul sau comisia de experţi care vor efectua lucrarea.

Conform art. 24 din Constituţia României, dreptul la apărare este garantat, fapt ce a impus

liberalizarea profesiei de expert criminalist. Prin OG 75/2002 a fost reglementată instituţia expertului

criminalist parte privat. În acest mod părţile, dacă doresc, pot să-şi aleagă şi să desemneze un expert

criminalist privat care să le reprezinte interesele.

Obiectul expertizei criminalistice auto îl constituie stabilirea împrejurărilor în care, a avut loc

evenimentul rutier, pe baza urmelor create pe şi de autovehicul pe drum, pe victime sau pe alte obiecte

aflate în câmpul infracţional.

Dintre problemele asupra cărora expertul criminalist poate fi întrebat în cadrul expertizei

criminalistice auto enumerăm:

- stabilirea dinamicii accidentului după urmele create în câmpul infracţional;

- stabilirea direcţiei de deplasare a autovehiculului după urmele lăsate pe segmentul de drum

respectiv;

- stabilirea locului impactului;

- stabilirea momentului apariţiei stării de pericol;

- stabilirea spaţiului parcurs de victimă în câmpul vizual al şoferului;

- stabilirea spaţiului parcurs de autovehicul din momentul apariţiei stării de pericol până în cel al

impactului;

- stabilirea poziţiei autovehiculului sau a victimei în momentul impactului;

- stabilirea vitezei după urmele de frânare, derapare, răsturnare etc.;

- stabilirea posibilităţilor de evitare a accidentului;

- stabilirea reacţiilor de timp în care s-au derulat anumite secvenţe ale accidentului.

Natura şi numărul problemelor sunt determinate de specificul fiecărui accident concret în parte.

De asemenea, în timpul examinărilor întreprinse de expert, obiectul expertizei poate fi modificat în

raport cu constatările pe care acesta le face şi pe care trebuie să le comunice organului judiciar care a

solicitat expertiza.

Datele expertizei criminalistice sunt semnificative ca importanţă în situaţia în care autorul

părăseşte locul accidentului – aceste date vor conduce la identificarea tipului de vehicul implicat în

accident şi la identificarea autorului ce a părăsit locul faptei sau în cazul în care persoana care conducea

autovehiculul, pentru a ocoli răspunderea penală declară că altcineva a condus respectivul autovehicul.

Expertiza medico legală

Expertiza medicală are menirea de a furniza informaţii privitoare la persoana omului sub

aspectul sănătăţii fizice sau mentale. Starea de sănătate a unei persoane poate suferi transformări în mod

continuu de aceea se impune efectuarea la timp a acestor expertize sau obligaţia de a ţine seama de

posibila transformare în timp a persoanei cercetate.

În cauze civile expertiza medicală serveşte la stabilirea incapacităţii de muncă, a gradului de

invaliditate, filiaţia sau pentru punerea sub interdicţie. În cauze penale expertizele medicale au rolul de a

stabili identitatea unei persoane, de stabilire a responsabilităţii sau a discernământului.

Urme la locul accidentului

1. urme de pneuri: - rulare; - derapare ; - frânare

2. urme de lichide: - ulei; - carburant; - lichid de răcire

3. urme de contact: - între autovehicul şi victimă; - între victimă şi carosabil; - între autovehicul şi

carosabil sau obiecte, suprafeţe din afara acestuia;

4. urme materiale: - fragmente de plastic, cioburi, pelicule de vopsea etc.; - obiecte ce au

aparţinut victimei (căciulă, ochelari, încălţăminte etc.)

Analiza dosarului

Prima piesă din dosar: Procesul verbal de cercetare la faţa locului

În procesul verbal sunt consemnate: - data, - locul, - ziua, - ora; - condiţiile meteo rutiere (ceaţă,

mâzgă, polei, ploaie, ninsoare etc);

- starea carosabilului şi geometria lui (ud, uscat, cu denivelări, în aliniament, curbă largă, periculoasă, fără

vizibilitate, marcat cu linie continua sau discontinuă, drum asfaltat, cu macadam, pietruit etc. nr. de benzi pe

sens, lăţimea lor, acostamente, şanţuri, trotuare etc. iluminat public etc.)

- autovehiculele implicate în evenimentul rutier şi conducătorii acestora, victimele şi martorii

- urmele constatate, poziţionarea faţă de un reper fix în plan longitudinal şi transversal , dacă există semnalizare

rutieră, indicatoare rutiere, restricţii de viteză etc.

A doua piesă din dosar: schiţa accidentului

Schiţa accidentului consemnează urmele constatate , vehiculele, victimele etc. aşa cum au fost

găsite de organul de poliţie care face cercetarea la faţa locului, poziţionate metric faţă de un reper fix.

Schiţa este doar un desen orientativ, simbolic , nu este un desen la scară şi este întocmită de cei care au

efectuat cercetarea criminalistică.

Poliţia rutieră dirijează şi degajează traficul asigurând câmpul infracţional, preia datele de

identificare ale victimelor şi martorilor, întocmeşte procesul verbal de cercetare. Echipa de poliţie rutieră

este însoţită de un specialist din cadrul serviciului de criminalistică a cărui atribuţie este să efectueze

măsurătorile, să efectueze fotografii operativ judiciare, să releve, să conserve şi să ridice urme şi

mijloace materiale de probă. Cercetarea criminalistică în unele cazuri este urmată de cercetarea

criminalistică a autovehiculului separat pentru a consemna urme şi mijloace materiale de probă care nu

pot fi constatate la faţa locului (se ridică pe rampă sau elevator autovehiculul şi se cercetează urme de

destratificare, urme biologice, mijloace materiale de probă cum ar fi urme de ţesut uman, fire de păr,

fibre textile etc.). Examinarea criminalistică se continuă asupra hainelor victimei si asupra corpului

acesteia iar în cazurile în care victime nu sunt pietonii, în interiorul autovehiculului.

A treia piesă din dosar: planşa criminalistică

În planşa criminalistică sunt prezentate toate fotografiile operativ judiciare cu explicaţii sumare

pentru fiecare imagine.

A patra piesă din dosar: inspecţia tehnică a autovehiculului. În fişa de inspecţie tehnică sunt

consemnate toate defecţiunile şi avariile constatate cu ocazia inspectării cum ar fi: sistemul de direcţie,

sistemul de rolare, de iluminare, sistemul de asigurare a vizibilităţii, sistemul de iluminare, semnalizare,

sistemul de frânare etc.

A cincea piesă din dosar: certificatul(ele) medico-legal

În certificatul medico-legal sau raportul de expertiză medico+legală, raportul de consatatare

medicolegală pe persoana sau pe cadavru, raportul de necropsie, sunt consemnate totalitatea

traumatismelor externe şi interne, modul de producere a lor şi data aproximativă când au apărut.

A şasea piesă la dosar: probatoriul testimonial

Declaraţiile martorilor, învinuitului şi a victimei. Taoate acestea trebuiesc luate doar sub beneficiu

de inventar.

Efectuarea expertizei:

Dacă este cazul se va efectua o deplasare la faţa locului, se vor convoca părţile şi dacă organele de

cercetare penală sunt de acord se va efectua o reconstituire sau un experiment judiciar.

• Studiul schiţei accidentului, poziţionarea vehiculelor, victimei, răspândirea urmelor şi poziţionarea lor;

• Întocmirea unei schiţe la scară;

• Studiul planşelor foto operativ judiciare;

• Studiul actelor medico legale: certificate, rapoarte de constatare, rapoarte de necropsie, expertize

medico legale;

• Analiza probatoriului testimonial administrat în cauză;

• Efectuarea calculelor preliminare şi apoi compararea rezultatelor cu constatările pentru a vedea

dacă exista discrepanţe (de exemplu între amplitudinea deformaţiilor şi viteza calculată);

• Efectuarea calculelor definitive;

• Calculele se efectuează pe baza algoritmilor şi formulelor din literatura de specialitate

pentru: viteză iniţială, viteză de impact, locul impactului, posibilităţilor de evitare.

Exprimarea concluziilor.

• Concluzii certe;

• Concluzii de probabilitate (probabilitatea trebuie motivată si argumentată pentru fiecare

ipoteză luată în lucru).

• Concluzii de imposibilitate a rezolvării obiectivului expertizei ; Imposibilitatea trebuie

argumentată sau motivată: “nu se poate stabili din lipsa …”

În ultimii ani, a crescut numărul accidentelor de circulaţie soldate cu morţi şi răniţi grav în rândul

participanţilor la trafic, fapt ce situează România în rândul ţărilor cu risc crescut de victimizare.

Anual, în Uniunea Europeană, peste 45.000 de persoane işi pierd viaţa, iar alte 1,5 milioane sunt

rănite în accidente rutiere, costurile sociale implicate depăşind 160 miliarde Euro, adică 2% din produsul

intern brutal Uniunii.

In acest context, prin Cartea Alba a Transporturilor din Uniunea Europeana, document strategic

pe termen mediu şi lung adoptat în anul 2001, s-a stabilit ca obiectiv specific al ţărilor membre

“reducerea cu 50% a numărului persoanelor decedate în accidente de circulaţie până în anul 2010”.

În ultimii 15 ani, circulaţia rutieră din România a cunoscut o dezvoltare semnificativă, în

condiţiile dublării parcului de autovehicule şi creşterii numărului posesorilor de permis de conducere. Pe

acest fond, climatul de siguranţa rutieră s-a deteriorat, numărul accidentelor de circulaţie crescând.

De asemenea, numărul persoanelor decedate în astfel de accidente au crescut. Pierderile

de vieţi omeneşti înregistrate anual în România în urma accidentelor de circulaţie echivalează cu

dispariţia de pe harta ţării a unei localităţi rurale de mărime medie. Din aceste considerente, pentru

mărirea siguranţei rutiere şi prevenirea şi combaterea accidentelor de circulaţie este necesară o cât mai

exactă identificare a cauzelor generatoare ale conflictelor rutiere. Pentru realizarea acestor deziderate

actualul se are în vedere cercetarea metodelor moderne de investigare a accidentelor, respectiv

cercetarea riguros tehnicizată a locului producerii accidentului şi a autovehiculelor implicate,

precum şi cercetarea tehnologiilor de reconstrucţie a parametrilor cinematici şi dinamici

caracterizanţi ai conflictului rutier analizat.

O cercetare obiectivă a unui accident de circulaţie contribuie implicit la sensibilizarea factorului

uman în cadrul sistemului automat om – autovehicul – drum, astfel încât se poate aprecia că un factor de

diminuare a numărului de accidente rutiere, reducându-se implicit pagubele materiale, cheltuielile de

spitalizare, daunele morale s.a.m.d. Nu se poate cuantifica impactul economic, dar o reducere de numai

1 % a acestor costuri s-ar traduce într-o suma evaluata la 1.6 miliarde euro, la nivelul Uniunii Europene.

Impactul social îl reprezintă pe lângă mărirea siguranţei rutiere a participanţilor la trafic o

încredere sporită a cetăţeanului în obiectivitatea structurilor judiciare - politie, parchet, instanţe.

Despre siguranţa auto

În faţa unui număr tot mai ridicat de victime rutiere, fenomenul siguranţei auto preocupa astăzi

tot mai mulţi specialişti fie că lucrează direct în domeniul industriei vehiculelor, fie că lucrează într-un

domeniu complementar. Explicaţia constă în dorinţa acestora de a îmbunătăţi pe cât posibil actualul

concept al siguranţei auto, dar şi de a se diferenţia prin imaginarea unor sisteme şi echipamente

performante. Şi dacă, într-o vreme când trecerea timpului nu conta atât de mult ca astăzi, caracteristica

principală a unui vehicul era doar să te ducă dintr-o parte în alta, ulterior acesteia i s-au adăugat

creşterea vitezei de deplasare, economia de carburant, îmbunătăţirea aerodinamicii, dar şi a siguranţei

auto.

Pentru structura vehiculului iată câteva elemente: structura de absorbţie a energiei distructive la

impact, suprafeţe maleabile la contactul cu pietonii, sistemul de închidere a capotei, structura uşii

destinata amortizării impactului lateral, sistemul de integritate a carburantului, compartimentul de

siguranţa al ocupanţilor. Referitor la protecţia ocupanţilor, aceasta este alcătuită din protecţia interioara

pentru impact, volan ajustabil, sistemul de protecţie a copiilor, sistemul de scaune, ancorajele ajustabile

ale centurilor, centura de siguranţa, incizatoarele si blocajele respective, limitatoare de presiune ale

centurilor, dispozitive de protecţie a capului, toracelui, airbag-uri.

Orice meserie a omului presupune datoria de a o aprofunda, de a o transforma într-o artă pentru a

o face mai eficace, mai adevărată, în particular în expertiza judiciară unde obiectul mobil este de a

dezvălui adevărul faptelor în deplină onestitate intelectuală.

Nu toate accidentele de circulaţie solicită o expertiză, un mare număr dintre ele sunt prin

definiţie simple. Dar, în momentul în care expertului tehnic i se cere opinia în legătură cu un accident,

fiind chemat la locul producerii acestuia, vede cauzele reale, directe, dramatice ale accidentului. Vede

cadavrul dezarticulat al pilotului sau al pasagerului, rănile oribile, masca înţepenită a morţii într-o ultimă

atitudine de apărare, strivirea corpurilor de obiectele de tablă, el vede un corp de copil ciopârţit sau

strivit, efectele dramatice ale şocurilor, starea de inconştienţă care cuprinde pe cei scăpaţi, el vede în

sfârşit năucirea conducătorului auto care nu înţelege, nu realizează încă omuciderea pe care tocmai a

comis-o.

În locul bucuriei unei excursii, a unei petreceri la ţară, urmează cu brutalitate oroarea unei drame

a străzii, durerea infinită la pierderea fiinţelor scumpe, accidentul grav.

Repetarea greşelilor de conduită pe care le constată, variate sau identice, cauza producerii

evenimentelor rutiere, s-ar putea clasa în : greşeli fundamentale ale conducătorilor auto prin neexperienţă,

lipsa de formare reală, necunoaşterea comportamentului maşinii, ignorarea limitelor acceptabile,

fenomenelor forţei centrifuge, derapajului, frânării, calităţilor îmbrăcămintei rutiere, unei viziuni oculare

defectuoase, vanităţii de a realiza performanţe imposibile, care denotă o absenţă de adaptare sau mişcare a

automobilului şi de legile sale psihice. Nu se pot număra mişcările volanului ratate, excesive sau prea

slabe, frânări intempestive, totul constituind erori datorate instinctului, lipsei automatismului, lipsei

exerciţiilor şi a antrenamentului, fapte realmente frapante. Nu poţi da sfaturi în ceea ce priveşte

manevrarea şi mânuirea unei maşini, pentru că nimic nu e mai banal decât a conduce un automobil.

Conducerea ecologică. Conducerea ecologică este asamblul măsurilor comportamentale, de

control sau verificare a vehiculului, prin care se realizează economie de energie (carburant) şi protejarea

mediului.

De aceea, orice măsură luată pentru a scădea consumul de combustibil (anvelope umflate corect,

scăderea rezistenţei la înaintare, oprirea motorului la staţionări lungi, etc.) se înscrie în orbita conducerii

ecologice. Orice folosire a unui sistem auxiliar acţionat de motor (aer condiţionat, dispozitive servo,

generatorul de curent) va avea drept effect creşterea consumului de carburant. Autovehiculele sunt

construite din multe materiale care, odată ajunse în stadiul de deşeu, pot polua grav mediul, fie prin

toxicitatea lor (lichid de frână, antigel), fie prin perioada lungă de descompunere (anvelope, mase

plastice). Prelungirea duratei lor de serviciu este componentă a conducerii ecologice ( de ex. permutarea

anvelopelor la 10 mii de km ).