sftrvf

5/12/2018 SFTRVF - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/sftrvf 1/4

Special DOSAR GOLF

Titlu: Istoria golfului în România

Şapou: Forbes şi-a propus să facă o scurtă trecere în revistă a celor mai importante

momente din existenţa unui sport nobil: golful. Şi nimic nu poate reprezenta mai bine

golful în România decât următorii termeni: Clubul Diplomaţilor, familia regală, Paul

Tomiţă şi Lac de verde.

De Oana Coşman şi Diana Drinceanu

În fiecare sport întâlnim, o dată la câteva generaţii, un jucător reprezentativ care ridică jocul la rang de artă. Pentru lumea golfului din anii ’60 acesta a fost americanul Arnold

Palmer. Pentru golful anilor 2000 este este Tiger Woods. Iar pentru golful românesc a

fost Paul Tomiţă.

Povestea golfului începe destul de tardiv în România – dacă ne uităm la alte ţări din lume

unde sportul cu crosă şi minge albă se practică încă de acum cinci secole; un exemplu

este Scoţia, ţara în care s-a născut fascinaţia pentru acest joc – şi are în prim plan elita

ţării. Poate de aceea golful este aşa de puţin răspândit şi cunoscut în ţara noastră, peste jumătate de secol fiind destinat doar unei clase sociale privilegiate.

Regii români au fost primii care au practicat acest sport – de altfel, pe domeniul regal de

la Sinaia s-au auzit primele lovituri ale croselor. Au fost urmaţi de oamenii de afaceri ai

perioadei interbelice (vechii industriaşi Malaxa şi Auschnitt), de diplomaţii străini care

socializau la Country Club şi de politicienii români – nu am greşi dacă i-am considera pe

aceştia principalii “responsabili” pentru importul golfului în ţara noastră ca modalitate de

relaţionare. De fapt aceasta este întreaga filosofie a golfului (aplicabilă şi în ziua de azi):

de a crea cluburi de interese ce pot fi fructificate ulterior.

Însă tocmai această pecete exclusivistă a fost la un pas să îi aducă sfârşitul în perioada

comunistă. Din acest motiv, la începutul anilor ’90, în România nu existau mai mult de

15 golfeuri. Două decenii mai târziu, numărul jucătorilor acreditaţi de Federaţia Română

de Golf (la rândul ei creată de puţin timp – în 2004) a juns la aproximativ 700 iar alţi



câţiva zeci de oameni şi-au descoperit o nouă pasiune: golful. Nu degeaba se spune că

odată ce ai jucat golf nu vei mai putea sta departe pe teren.

Chiar şi aşa, numărul este mult prea mic dacă facem o comparaţie cu amploarea pe care

acest sport o are în Europa. Potrivit celui mai recent studiu KPMG, doar în Marea

Britanie şi Irlanda sunt peste un milion de jucători, o pătrime din numărul total al

golfeurilor europeni. Un interes mai mic pentru golf decât în România este în Bulgaria şi

Serbia unde numărul golfeurilor nu trece de 400.

În România, istoria golfului se concentrează în jurul Clubului Diplomaţilor, numele sub

care este cunoscut acum fostul Country Club din Herăstrău. De altfel, vreme de 72 de ani

(a fost inaugurat în 1923) acesta a fost singurul club de golf fin ţara noastră. Iar dacă e să

dăm un nume sinonim cu golful românesc, acela este al maestrului Paul Tomiţă.

În peisajul anilor ’30, un baiat simplu, dintr-un sat ardelenesc, încălţat în opinci, şi-a făcutloc printre crema golfeurilor români.

Cunoscătorii l-au recunoscut, poate, pe maestrul Paul Tomiţă. Dacă adăugăm şi pipa

Dunhill pe care acesta o ţinea mereu în colţul gurii, descrierea fizică ar fi completă. Nu şi

cea a talentului său, însă.

Cu greu şi-ar fi putut închipui băiatul de 16 ani ajuns la Capitală pentru ceea ce ar putea fi

considerat acum un job de vară, că în câţiva ani va ajunge primul profesor de golf din

România (şi chiar din Europa de Est) şi primul jucător profesionist de golf din ţaranoastră.

A început ca băiat de mingi, ucenic al profesorului Jean Baptiste Lammaison. În scurt

timp a devenit elevul lui J.T. Baker, unul dintre cei mai mari profesori de golf ai vremii.

La opt ani după ce păşea pentru prima dată pe terenul de golf, Paul Tomiţă absolvea

Academia de golf de la Londra. De-a lungul carierei, prin mâinile sale au trecut capete

încoronate (Carol II, Mihai), oameni politici (Gheorghiu Dej, Petru Groza) şi afacerişti.

Numele lui Tomiţă se contopeşte cu istoria Clubului Diplomaţilor, locul în care a activat

ca profesor. A reuşit să îl salveze de la închidere în momentul în care armata germană a

încercat să îl ocupe. Ba chiar şi în momentul în care Ana Pauker a decretat că „golful este

un sport pentru nobili, adevăraţii duşmani ai poporului muncitor”. Cu toate acestea, i-a

fost imposibil să îl păstreze întreg. Astfel, la începutul anilor ’70, o mare parte din

suprafaţa destinată clubului a fost transformată în teren gricol, Clubul Diplomaţilor



ajungând să funcţioneze cu doar şase din cele 18 găuri (greenuri) – situaţie care se

păstrează şi în prezent.

Tot de numele lui Paul Tomiţă se leagă şi deschiderea primului club privat de golf din

ţara noastră, la Pianu de Jos, în localitatea natală a profesorului. A fost nevoie de peste 70

de ani pentru ca în România să existe un al doilea teren de golf (Golf Club Paul Tomiţă a

fost deschis în 1995). Amenajat iniţal cu nouă greenuri, clubul este inspirat după celebrul

teren din Augusta (Statele Unite) – aflat pe locul trei în clasamentul celor mai bune

terenuri din lume. A fost momentul în care jocul de golf a devenit accesibil tuturor. Din

nou, profesorul Tomiţă a reuşit să spargă bariera care separa lumea golfului – jucat de

regi, lorzi, ambasadori - de cea a oamenilor simpli.

Astăzi, clubul de la Pianu este controlat de un grup de oameni de afaceri locali – printre

ei se numără Dorin Mateiu, proprietarul Elit Cugir (vezi pg....) şi Ioan Popa, proprietarulTransavia (vezi pg....). În acelaşi timp, suprafaţa de joc a fost extinsă la 18 greenuri. În

acest moment, clubul înfiinţat de Tomiţă este singurul din ţară care dispune de 18 găuri.

Pasiunea pentru jocul cu crosă l-a făcut şi pe Robert Deutsch (vezi pg.....) să deschidă

acum zece ani cel de-al doilea club privat din ţară, la Breaza – spre deosebire de terenul

de la Alba, Deutsch este unicul proprietar al Lac de verde.

În 2005, patrimoniul terenurilor de golf locale s-a îmbogăţit printr-o nouă investiţie, de

data aceasta la Timişoara. Tite Golf Resort este amenajat pe o suprafaţă de 24 de hectareşi dispune de nouă greenuri.

În ultimii ani au fost anunţate o serie de investiţii în amenajarea unor noi terenuri de golf

la nivel local (de notorietate este proiectul anunţat încă de acum câţiva ani în Poiana

Braşov, unde pe o suprafaţă de 44 de hectare ar urma să se inaugureze un teren cu 18

găuri – proiect încă nefinalizat).

În acest context, România dispune în prezent de doar patru terenuri recunoscute la nivel

internaţional. Comparativ, în Marea Britanie şi Irlanda, ţări aflate în fruntea

clasamentului european al KPMG atât din punct de vedere al numărului de jucători cât şi

al numărului de terenuri, sunt peste 2.000 de locuri unde golfeurii îşi pot exersa loviturile.

Avem totuşi şi un avantaj: suntem pe locul trei în Europa în ceea ce priveşte numărul de

golfeuri juniori. Iar proprietarii români de terenuri privesc plini de încredere spre noua

generaţie şi visează la ziua în care acestea vor fi neîncăpătoare pentru pasionaţii de golf.



Istoria golfului românesc încă se scrie. Rămâne însă de văzut de câte generaţii va fi

nevoie pentru apariţia unui nou jucător profesionist.

sftrvf

Documents